Sunteți pe pagina 1din 130

Philip Yancey

ISUS
PE CARE
NUL-AM
CUNOSCUT
Traducere din limba engleză de
SORINA MUREŞAN

I(
KERIGMA
Oradea
Cuprins

Partea întâi
Cine a fost EL
1. Isus pe care credeam că-L cunosc 13
2. Naşterea: Planeta vizitată 29
3. Origini: Rădăcini evreieşti în pământ evreiesc 49
4. Ispitirea: Confruntarea din pustie 67
5. Profil: Ce aş fi observat eu? 83

Partea a doua
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
De ce a venit
YANCEY, PHILIP
Isus pe care nu L-am cuuoscut / Philip Yancey 6. Fericirile: Norocoşi cei fără de noroc 103
Traducere din engleză de Sorina Mureşan. - Oradea: Kerigma, 2006 7. Mesajul: O predică ofensatoare 127
ISBN 973-8960-05-3 8. Misiunea:. O revoluţie a harului 145
ISBN 978-973-8960-05-3
9. Minunile: Instantanee supranaturale 161
I. Mureşan, Sorina (trad.) 10. Moartea: Ultima săptămână 181
IL Bâlc, Gela (ed.) 11. Învierea: O dimineaţă de neimaginat 201
Tehnoredactarea şi coperta: kerigma ~~5~·1\.
Partea a treia
Originally published in the U.S.A. under the title The Jesus 1 Never Knew
Copyright © 1995 by Philip Yancey
Ce a LăsatIsus în urmă
Grands Rapids, Michigan 12. Înălţarea: Un cer albastru, fără urme 217
13. Împărăţia: Grâu amestecat cu neghină 23 1
14. Schimbarea pe care o aduce El 249
Editura KERIGMA Surse 267
O.P. 2 - c.P. 16
410670 Oradea
România
Tel.lFax: (0259) 436874
E-mail: office@kerigma.ro
Web: www.kerigma.ro

ISBN 973-8960-05-3
ISBN 978-973-8960-05-3
1
Isus pe care
credeam că-L cunosc
Prima dată am făcut cunoştinţă cu Isus când eram copil, în anii în care
cântam la şcoala duminicală "Isus mă iubeşte", mă rugam seara la culcare
"Doamne, Isuse drag", şi îi urmăream pe învăţătorii de la clubul biblie cum
mişcau pe flanelograf figurile decupate. Îl asociam pe Isus cu Kool-Aid
[super-erou din benzile desenate, Kool-Aid, zis şi Pitcher Man (Omul-
Ulcior, într-o traducere aproximativă - n.tr.) îi salvează pe toţi cei însetaţi],
cu biscuiţii înveliţi în zahăr şi omaţi cu.steluţele aurii pe care îi primeam
drept răsplată pentru numărul mare de prezenţe.
Îmi amintesc mai cu seamă o imagine de la şcoala duminicală, o pictură
în ulei agăţată pe un perete. În pictura aceea Isus avea părul lung, unduin-
du-i pe umeri, şi era cu totul altfel decât oricare dintre bărbaţii pe care-i cu-
noşteam. Era slab la faţă şi frumos, cu pielea ca de ceară şi albă ca laptele.
Purta o mantie stacojie, iar pictorul se strădui se să redea jocul de lumini de
pe falduri. Pe braţe, Isus legăna un mieluşel cufundat în somn. Îmi ima-
ginam că în locul mieluşelului eram eu, şi mă simţeam binecuvântat mai
presus de orice închipuire.
De curând am citit o carte scrisă de Charles Dickens la vârsta senectuţii,
o carte în care celebrul scriitor dorea să lase copiilor săi un scurt istoric al
vieţii lui Isus. În ea, portretul cristic seamănă cu acela al unei guvemante
cumsecade din epoca victoriană, care-i mângâie uşurel pe creştet pe băieţi
şi pe fetiţe, dându-Ie poveţe de felul, "Copii, trebuie să vă purtaţi frumos cu
mămica şi cu tăticu'!" Brusc mi-am amintit de imaginea lui Isus cu care
crescusem la şcoala duminicală: un om plin de bunătate, gata oricând să-ţi
alunge orice temeri, fără pic de asprime-un fel de Mister Rogers (protago- neîngrijită, cu pletele în vânt. Teologii liberali au început să afişeze postere
nistul unui serial TV lansat în anii ' 50, o întruchipare a bunătăţii, un model înfăţişându-L pe Isus într-un trio alături de Fidel Castro şi Che Guevara.
pentru generaţii întregi de copii americani - n.tr.). În anii copilăriei mă Dintr-o dată mi-am dat seama că, practic, toate portretizările lui Isus, in-
simţeam deosebit de mângâiat în preajma Lui. clusiv imaginea Bunului Păstor de la şcoala duminicală şi cea de la sediul
Mai târziu, la colegiul biblic, am întâlnit o imagine diferită a lui Isus. O O.N. U. din vremea colegiului biblic, Îl reprezentau purtând mustaţă şi bar-
pictură foarte cunoscută în acea perioadă îl înfăţişa pe Isus cu braţele întin- bă, ambele strict interzise la colegiu. Mă trezeam asaltat acum de întrebări
se, suspendat, în stilul lui Salvador Dali, deasupra sediului O.N.U. din New pe care nu mi le pusesem în copilărie. De exemplu: Cum fusese cu putinţă
York. Era un Isus cosmic, un Isus în care îşi aveau rădăcina toate lucrurile, ca un om să fie crucificat doar pentru că le spunea oamenilor să se poarte
punctul fix dintr-o lume aflată în continuă mişcare. Această figură mondială frumos unii cu alţii? Oare ce guvern i-ar executa pe Mister Rogers sau pe
era foarte diferită de păstorul cu mielul în braţe din vremea copilăriei. Captain Kangaroo (eroul unui serial TV pentru copii, care s-a difuzat timp
Şi totuşi, studenţii vorbeau despre acel Isus cosmic cu o intimitate uimi- de aproape patru decenii, începând din 1955)? Thomas Paine spunea că nici
toare. La facultate, eram îndemnaţi insistent să dezvoltăm "o relaţie perso- o religie nu este venită de la Dumnezeu atâta timp cât conţine vreo doctrină
nală cu Isus Hristos", iar la serviciile de capelă, imnurile pe care le cântam care lezează sensibilitatea unui copilaş. Oare doctrina crucii ar fi trecut acel
exprimau în termeni foarte familiari dragostea noastră pentru El. Un astfel test?
de cântec vorbea despre o plimbare alături de El printr-o grădină cu tranda- În 1971 am văzut pentru prima dată filmul The Gospel According ta St.
firi încă plini de rouă. Existau şi studenţi care vorbeau despre credinţa l?r Matthew [Evanghelia după Matei], realizat de regizorul italian Pier Paolo
folosind cu mare dezinvoltură expresii de genul: "Domnul mi-a spus ... " In Pasolini. Filmul a scandalizat nu doar mediile religioase, care de-abia L-au
perioada petrecută acolo, credinţa mea se afla într-un soi de aşteptare scep- recunoscut pe Isus în personajul de pe ecran, ci şi întreaga lume a filmului,
tică. Eram circumspect, confuz, frământat de întrebări. în care Pasolini era cunoscut drept homosexual şi marxist declarat. Pasoli-
Privind în urmă la anii de colegiu biblic, îmi dau seama că, în ciuda ori- ni, în mod absolut ironic, a dedicat filmul Papei Ioan al XXIII-lea, cel care,
căror apropieri devoţionale, am ajuns să-L simt pe Isus tot mai departe. a explicat regizorul, se făcea responsabil, în mod indirect, pentru creaţia sa.
Pentru mine El devenise obiectul unei cercetări minuţioase. Ştiam pe dina- Prins într-un blocaj de trafic în timpul unei vizite papale la Florenţa, Paso-
fară toate cele treizeci şi patru de miracole relatate în Evanghelii, dar n-am lini s-a retras într-o cameră de hotel, unde, plictisit, a luat de pe noptieră un
simţit, la nivelul vieţii mele interioare, impactul nici unuia dintre ele. Îm- Nou Testament şi a citit Evanghelia după Matei. A fost atât de răscolit de
preună cu colegii mei am memorat Fericirileşi, totuşi, nici unul dintre noi- ceea ce a descoperit în acele pagini încât s-a hotărât să facă un film, folo-
şi în special eu-nu era în stare să deşluşească înţelesul acelor afirmaţii tai- sind drept replici chiar cuvinte din Evanghelia după Matei.
nice cuprinse în ele, darmite să le pună în practică. Pelicula lui Pasolini surprinde foarte bine reconsiderarea imaginii lui
Ceva mai târziu, deceniul şase al secolului XX (care, de fapt, pe mine, Isus din timpul anilor '60. Turnat în sudul Italiei, cu un buget extrem de
ca şi pe marea majoritate a credincioşilor, m-a prins la începutul anilor '70) modest, filmul evocă, în nuanţe de alb ca varul şi cenuşiu prăfuit, ceva din
a pus totul sub semnul întrebării. Nebunii pentru Isus (expresia din limba ambianţa Palestinei din vremea lui Isus. Fariseii poartă pe cap nişte filac-
engleză este Jesus freaks, ea desemnându-i pe membrii unei mişcări radica- terii foarte înalte, iar soldaţii lui Irod aduc uşor cu escadroanele fasciste.
le, apărute în mediile creştine americane în anii '60; expresia este folosită Ucenicii se poartă ca nişte re cruţi zgomotoşi şi lipsiţi de experienţă. Isus
astăzi şi într-un sens mai larg, nu neapărat cu referire la reprezentanţii aces- însă, cu privirea sigură şi cu o extraordinară forţă de pătrundere, pare a fi
tei mişcări - n.tr)--termenul însuşi ar fi fost considerat paradoxal pentru li- neînfricat. Atât pildele, cât şi celelalte spuse ale Sale, sunt lansate sub for-
niştiţii ani' 50-au apărut brusc pe scenă ca şi cum ar fi fost aduşi de extra- ma unor expresii laconice, aruncate peste umăr, în timp ce aleargă mereu
tereştri. Urmaşii lui Isus nu mai erau acum reprezentanţii scrobiţi şi spilcu- dintr-un loc în altul.
iţi ai clasei de mijloc; unii erau adevăraţi revoluţionari, cu o înfăţişare Impactul produs de filmul lui Pasolini poate fi înţeles doar de către cei
care şi-au trăit anii adolescenţei în perioada aceea tumultuoasă. Filmul a pe Apollo au pus pentru prima dată piciorul pe lună. "E cea mai importantă
redus la tăcere mulţimile batjocoritoare din sălile de cinematograf. Tinerii zi de la creaţie încoace!", a afirmat cu mândrie preşedintele, moment în
radicali au înţeles atunci că nu erau ei primii care proclamau un mesaj viru- care Billy Graham i-a amintit la modul cel mai serios de Crăciun şi de
lent împotriva materialismului şi a ipocriziei, promovând, în acelaşi timp, Paşte. Şi Billy Graham avea dreptate, indiferent de reperele istorice luate în
pacea şi iubirea. calcul. Galileeanul acesta, care în tot timpul vieţii Sale a vorbit cu mai
În ceea ce mă priveşte, filmul m-a obligat la o serioasă reconsiderare a puţini oameni decât se adună pe un stadion la un serviciu de evanghelizare
imaginii lui Isus. Cât priveşte înfăţişarea Lui, Isus aducea mai mult cu indi- unde predică Billy Graham, a schimbat lumea mai mult decât oricare alt
vizi care ar fi fost daţi afară de la colegiul biblic şi respinşi de majoritatea om. El a introdus în istorie un nou câmp de forţă, iar acum o treime din
bisericilor. Printre contemporanii Săi, şi-a câştigat oarecum reputaţia de locuitorii pământului Îi sunt credincioşi.
"băutor de vin" şi de "mâncăcios". Autorităţile, fie ele religioase sau politi- Astăzi oamenii au ajuns până şi să înjure folosind numele lui Isus. Încer-
ce, vedeau în El un instigator, unul care tulbura liniştea. Isus vorbea şi ac- caţi să vă imaginaţi cum ar suna ca un om de afaceri să strige "Thomas
ţiona ca un revoluţionar, desconsiderând renume le, familia, proprietatea, Jefferson!" când ratează o lovitură la golf, sau un instalator să urle "Mahat-
precum şi alte evidenţe tradiţionale ale succesului. Nu puteam trece cu ma Gandhi!" când îşi dă peste degete cu cheia franceză. Nu e chip să scă-
vederea faptul că toate cuvintele din filmul lui Pasolini fuseseră luate din păm de acest Isus.
Evanghelia după Matei, şi că, totuşi, în mod evident, mesajul lor nu se po- "După mai mult de o mie nouă sute de ani", spunea H. G. Wells, "un
trivea deloc cu imaginea mea anterioară cu privire la Isus. istoric ca mine, care nici măcar nu se pretinde creştin, descoperă că imagi-
Cam în aceeaşi perioadă, un tânăr pe nume Bill Milliken, care lucra la nea se focalizează în mod irezistibil asupra vieţii şi caracterului acestui om
Young Life şi întemeiase o comunitate într-un cartier din centrul vechi al de o însemnătate crucială... Istoricul evaluează importanţa unui individ
oraşului, a scris So Long, Sweet Jesus [Rămas bun, Isus iubit]. Titlul acelei pornind de la întrebarea, «Ce anume a lăsat în urma sa?» I-a detenninat el
cărţi dădea glas schimbării ce se producea înăuntrul meu. Tot atunci am fost pe oameni să înceapă să gândească dintr-o perspectivă nouă, cu o vigoare
angajat ca redactor la revista Campus Life, publicaţia oficială a organizaţiei care a persistat şi după ce el nu a mai fost? Aplicând acest test, Isus este pe
Youth For Christ [Tineri pentru Hristos]. Dar, în definitiv, cine afost acest primul loc." Poţi să aproximezi dimensiunile unui vapor care a trecut şi a
Hristos?, mă întrebam. În timp ce scriam despre persoana lui Isus şi lucra- ieşit din raza de vizibilitate după urma pe care a lăsat-o în apă.
rea Lui, simţeam cum începea să mă cuprindă un duh de îndoială. Crezi Şi totuşi, eu nu scriu o carte despre Isus pentru că Isus a fost un om im-
într-adevăr ceea ce scrii? Sau susţii, pur şi simplu, " linia partidului ", cre- portant care a schimbat istoria. Nu mă tentează să scriu despre Iulius Cezar,
zând ceea ce eşti plătit să crezi? Te-ai dat cu conservatorii şi cu cei pentru sau despre împăratul Chinei care a construit Marele Zid. Mă simt atras în
care lucrurile sunt cât se poate de clare-una din versiunile moderne ale mod irezistibil de Isus, pentru că El reprezintă punctul care împarte în două
grupurilor oare se simţeau ameninţate de Isus? viaţa-viaţa mea. Mesajul Său este: "Pe oricine Mă mărturiseşte înaintea
Ori de câte ori era cu putinţă, evitam să scriu despre Isus în mod direct. oamenilor, pe acela şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor." După
cum spune Isus, de ceea ce cred despre El şi de felul în care mă raportez la
El depinde destinul meu veşnic.
Azi-dimineaţă, când am deschis calculatorul, Microsoft Windows a Uneori accept această afirmaţie tranşantă a lui Isus fără să pun întrebări.
afişat data, admiţând implicit că, indiferent de ce-am crede noi, naşterea lui Mărturisesc însă că alteori mă întreb în ce fel este afectată viaţa mea de
Isus a fost atât de importantă încât a împărţit istoria în două. Tot ceea ce s-a ceea ce a făcut şi spus un om acum două mii de ani într-un loc numit Gali-
întâmplat vreodată pe planeta noastră s-a întâmplat într-una din cele două leea. Pot oare să rezolv această tensiune interioară dintre îndoială şi iubire?
perioade: ori înainte, ori după Hristos. Tind să folosesc scrisul ca pe un mijloc de a-mi înfrunta propriile îndo-
Richard Nixon a fost cuprins de entuziasm în 1969 când astronauţii de ieli. Titlurile unora dintre cărţilor mele-Where Is God When It Hurts
[Unde este Dumnezeu când sufăr], Disappointment with God [Dezamăgit Ce crezi tu despre Hristos
de Dumnezeu ]-mă dau de gol. Continuu să mă întorc mereu şi mereu la Pentru mine-i chiar pe dos.
aceleaşi întrebări, ca şi cum aş zgândări o rană veche care nu se vindecă Tu Îl vezi cu nasul mare şi încovoiat ...
niciodată de tot. Îi pasă lui Dumnezeu de suferinţele de-aici, de pe pământ? Eu zic că e cârn ca mine, nu m-am înşelat ...
Contăm noi într-adevăr în ochii lui Dumnezeu? Biblia o cercetăm zi şi noapte amândoi,
Mi s-a întâmplat odată să rămân izolat din cauza zăpezii, vreme de două Dar ce-i pentru mine alb e negru-n ochii tăi.
săptămâni, într-o cabană de munte din Colorado. Toate drumurile erau blo- WILLIAM BLAKE
cate din cauza viscolului şi, întrucâtva asemănător cu întâmplarea trăită de
Pasolini, n-aveam altceva de făcut decât să citesc Biblia. Am început să Gândindu-mă la Isus, îmi vine-n minte o analogie pe care o făcea Karl
citesc pe îndelete, pagină cu pagină. În Vechiul Testament am descoperit că Barth. Un om stă la fereastră privind afară, în stradă. Afară, oamenii îşi pun
mă identificam cu acei oameni care au stat, curajoşi, la dispoziţia lui Dum- mâinile streaşină la ochi şi privesc spre cer. Din cauza unei părţi a clădirii
nezeu: Moise, Iov, Ieremia, Habacuc, psalmiştii. Pe măsură ce citeam, mai ieşite în afară, omul nu-şi poate da seama la ce anume privesc toţi
aveam sentimentul că urmăresc o piesă de teatru în care personajele erau ceilalţi. Noi, care trăim după două mii de ani de la venirea lui Isus, avem o
oameni care-şi jucau pe scenă propria viaţă, cu biruinţe mici şi tragedii perspectivă, sau mai bine zis o lipsă de perspectivă, care se aseamănă cu
imense, strigând în răstimpuri către un director de scenă nevăzut: "Habar aceea a omului de la fereastră. Auzim strigătele de entuziasm. Studiem
n-ai cum e viaţa aici jos!" Iov a fost cel mai îndrăzneţ, acuzându-L pe Dum- faptele şi cuvintele din Evanghelii, precum şi multele cărţi pe care acestea
nezeu în faţă: "Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om?" le-au inspirat. Şi totuşi, oricât ne-am întinde gâtuI, nu vom reuşi să-L zărim
Auzeam destul de des ecoul unui glas tunând de departe, dinafara sce- nici măcar pentru o secundă pe Isus cel întrupat.
nei, de după cortină. "Aşa e, dar nici tu nu ştii cum e aici în spate, în cu- Acesta este motivul pentru care, aşa cum poezia lui William Blake sub-
lise!", răspundea vocea aceea lui Moise, profeţilor şi, cel mai clar, lui Iov. liniază foarte bine, uneori, aceia dintre noi care-L căutăm pe Isus nu putem
În clipa însă în care am ajuns la Evanghelii, glasurile acuzatoare au amuţit. să vedem mai departe de nasul nostru.
Dumnezeu "a descoperit", dacă mi-e îngăduit un astfel de limbaj, limitările Tribul Lakota,· de exemplu, Îl consideră pe Isus "viţelul trimis de Dum-
impuse de viaţa de pe Terra. Isus a cunoscut El Însuşi durerea, într-o viaţă nezeu". Guvernul cubanez di~tribuie un portret care-L înfăţişează pe Isus cu
scurtă şi plină de necazuri, nu departe de câmpiile albite de colb unde se o carabină atârnată pe umăr. In timpul războaielor religioase cu Franţa, en-
tângui se îndurerat Iov. Printre multele motive ale Întrupării, unul, cu sigu- glezii obişnuiau să strige: "Papa e francez, dar Isus Hristos e englez!"
ranţă, a fost acela de a răspunde acuzaţiei lui Iov: Tu ai ochi de carne? Şi Teologia modernă întinează şi mai mult această imagine. Dacă răsfoieşti
astfel, pentru o vreme, Dumnezeu a avut astfel de ochi. literatura de specialitate din biblioteca unui seminar, ai şansa să-L întâlneşti
Uneori îmi zic: De-aş putea auzi şi eu acel glas din mţjlocul furtunii, şi pe Isus în ipostaza de mare reformator politic, de vraci însurat cu Maria
dacă, întocmai ca Iov, aş putea să am o şi eu o discuţie cu Dumnezeu În- Magdalena, de galileean carismatic, de rabin, de ţăran iudeu sceptic, de fa-
suşi. Poate că tocmai de aceea mi-am propus să scriu despre Isus. Pentru că riseu, de esenian şi adversar făţiş al fariseilor, de profet care vesteşte sfârşitul
Dumnezeu nu e mut: Cuvântul a vorbit, nu din mijlocul vijeliei şi furtunii, lumii, de hipiot rătăcit printre parveniţii de la curtea lui Cezar Augustus, sau
ci prin gura unui evreu din Palestina. Prin Isus, Dumnezeu S-a aşezat pe de lider cu capul plin de năluciri al vreunui cult sacru al ciupercilor. Printre
masa de disecţie, întins în poziţie de crucificare, pentru a fi cercetat de toţi cei ce produc asemenea opere, fără a se simţi câtuşi de puţin jenaţi, se numă-
scepticii care au trăit vreodată, printre care mă număr şi eu. ră cercetători de seamă. *

*Publicul american pare să ignore astfel de portrete la modă. Un recent sondaj GalJup
arată că 84% dintre americani cred că [sus Hristos a fost Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu.
Isus pe care credeam că-L cunosc

Sportivii vin şi ei cu portretizări ingenioase ale lui Isus, altele decât cele Chicago estimează că în ultimii douăzeci de ani s-a scris despre Isus mai
propuse de cercetătorii moderni. Norm Evans, fost atacant al echipei de mult decât în cele nouăsprezece secole anterioare. Aveam sentimentul că se
fotbal Miami Dolphins, scria în cartea sa, On God's Squad [Despre echipa împlinise comentariul aparent exagerat de la finalul Evangheliei lui Ioan:
lui Dumnezeu]: "Vă garantez că, dacă ar fi fost săjoace vreodată fotfal, Isus "Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris
Hristos ar fi fost cel mai bun de pe teren .., Dacă ar trăi astăzi printre noi, eu cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea
mi L-aş imagina ca pe un jucător înalt de vreun metru nouăzeci şi cinci, cărţile care s-ar fi scris."
cântărind cam o sută douăzeci de kilograme, un jucător care ar bloca adver- Tot acel munte de tomuri a început însă să aibă asupra mea un efect de
sarul în defensivă, pivotul oricărui joc important, dând mult de furcă unor desensibilizare. Am citit zeci de relatări privind etimologia numelui lui
atacanţi determinaţi, ca mine," Fritz Peterson, fost jucător la New York Isus, limbile pe care le vor~ea, studii cu privire la cât timp a locuit la
Yankee, e şi mai dezinvolt când şi-L imaginează pe Isus în echipament de Nazaret, la Capernaum sau la Betleem. Orice imagine vie s-a transformat
basebal1: "Cred din toată inima că, dacă Isus Hristos ar intra pe teren, ar fi însă într-o pată estompată, ceţoasă. M-a cuprins bănui ala că Isus însuşi ar
în stare să înlocuiască fără probleme trei jucători. Probabil nu ar folosi nici fi î~grozit de multe dintre descrierile pe care le citeam.
o minge «aranjată», însă ar fi un jucător dur. Evident, în limitele regula- In acelaşi timp, am descoperit în mod constant că, ori de câte ori mă
mentului." întorceam la Evangheliile propriu-zise, ceaţa se risipea. J. B. Phillips scria,
Într-un asemenea vălmăşag de idei, cum răspundem la întrebarea simplă: după ce tradusese şi parafrazase Evangheliile: "Am citit, în greacă şi latină,
Cine a fost Isus? Istoria seculară ne oferă puţine lămuriri. Culmea ironiei zeci de mituri, dar aici [în Evanghelii] n-am găsit nici cea mai slabă urmă
este că personalitatea care a revoluţionat istoria mai mult ca oricare alta a de mit ... Nimeni n-ar pute să aştearnă în scris relatări atât de sincere de
scăpat atenţiei majorităţii cărturarilor şi istoricilor contemporani cu El. Chiar lipsite de orice meşteşugire, precum acestea, dacă în spatele lor n-ar e~is-
ta un eveniment reaL"
şi cei patru evanghelişti au omis multe lucruri care ar fi fost de interes
pentru cititorul modem, trecând sub tăcere peste nouă zecimi din viaţa Lui. Unele cărţi religioase răspândesc un iz acru de propagandă-lucru care
De vreme ce nici unul dintre ei nu face o cât de mică descriere a înfăţişării nu se întâmplă însă în cazul Evangheliilor. Marcu rezumă astfel, într-o
Lui, nu avem nici un fel de informaţii referitoare la conformaţia, statura sau singură propoziţie, evenimentul, de departe cel mai important din istorie,
culoarea ochilor Lui. Detaliile cu privire la viaţa Sa în cadrul familiei sunt un eveniment pe care teologii se străduiesc să-I interpreteze prin termeni ca
"împăcare", "ispăşire", ,Jertfă": "Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat du-
şi ele atât de puţine încât cercetătorii încă mai dezbat răspunsul la întreba-
hul." Apar scene bizare şi imprevizibile, cum ar fi aceea în care familia şi
rea dacă a avut sau nu fraţi şi surori. Faptele biografice, considerate esen-
vecinii încearcă să-L izoleze pe Isus, suspectându-L de nebunie. De ce să
ţiale din perspectiva cititorului modem, pur şi simplu nu i-au preocupat pe
introduci astfel de scene într-o lucrare hagiografică? Li se întâmplă chiar şi
evanghelişti.
cel~r mai I~iali urmaşi ai lui Isus să cadă pe gânduri, scărpinându-se în cap
Înainte de a începe să scriu această carte, am petrecut câteva luni în
a rr:Irar:-Injond, ci~e-i omul ăsta?-şi nu cu aerul că ar mirosi o conspi-
bibliotecile a trei seminarii-unul catolic, unul protestant liberal, iar altul
raţIe, cat cu unul de smceră nedumerire.
evanghelic conservator-eitind despre Isus. Am fost de-a dreptul copleşit
Isus însuşi, când era provocat, nu oferea dovezi zdrobitoare cu privire la
văzând încă din prima zi că existau nu doar rafturi, ci pereţi întregi cuprin-
identitatea Sa. Mai lăsa să scape ici-colo câte un indiciu, pentru siguranţă,
zând lucrări dedicate figurii lui Isus. Un cercetător de la University of
dar, după ce făcea apel la dovezi, adăuga: "Ferice de acela pentru care Eu
nu vo~ ~ un prilej ?e poticnire." Citind scrierile evangheliştilor, descopăr că
Majoritatea covârşitoare a americanilor cred că Isus a fost fără păcat, curajos şi echilibrat
din punct de vedere emoţional. Mai puţini sunt aceia care-L consideră un personaj uşor de
~-ar ga':;1cu greu cmeva care, într-un moment sau altul, să nu se poticnească
înţeles(!), puternic din punct de vedere fizic, atrăgător, practic, cald şi deschis faţă de m El. In mare măsură, Evangheliile îi Iasă cititorului sarcina de a decide.
ceilalţi. Ele sunt mai mult în genul unei povestiri poliţiste, în care întrebarea
Isus pe care nu L-am cunoscut

esenţială este "cine e făptaşul" (sau, cum întreba Alister McGrath, "Cine ochii a şapte sau opt regizori ne ajuta să ne debarasăm de spiritul prăfuit al
este El, de fapt?"), decât în cel al unui desen inteligibil la care ajungi prin previzibilului, care se aşezase peste noi de-a lungul atâtor ani de şcoală
unirea unor puncte. Am descoperit în această particularitate a Evangheliilor duminicală şi citire a Bibliei. Evident că interpretările propuse de unele filme
o energie nouă. erau greşite-contrazicându-se între ele în mod flagrant-dar care anume
Mi-a venit în minte ideea că toate teoriile eronate cu privire la Isus, care erau greşite? Ce se întâmplase cu adevărat? După reacţiile la scenele din
au apărut în mod spontan, încă din ziua morţii Sale, confirmă pur şi simplu filme, ne întorceam la relatările din Evanghelii şi, astfel, începea discuţia.
riscul imens pe care şi l-a asumat Dumnezeu atunci când S-a întins pe masa Cursul, care se ţinea în cadrul unei biserici din Chicago, denumită La-
de disecţie-risc pe care pare să-I fi întâmpinat cu totală deschidere. Pof- Salle Street Church, era frecventat atât de licenţiaţi în filozofie din North-
tim, examinaţi-Mă! Verificaţi-Mă! Hotărârea vă aparţine. western, cât şi de oameni fără adăpost, care profitau de acel timp ca să tragă
un pui de somn. Graţie acelor cursuri, în mare măsură, felul meu de a-L
vedea pe Isus s-a schimbat treptat. Walter Kasper spunea: "Idei extreme ...
Filmul italian La Dolce Vita începe cu zborul unui elicopter care trans-
Dumnezeu văzut în haine de Moş Crăciun, sau strecurându-Se în trup ome-
portă la Roma o statuie uriaşă înfăţişându-L pe Isus. Cu braţele întinse, Isus
nesc ca un muncitor care îşi pune salopeta ca să repare lumea în urma unei
stă atârnat de o frânghie, iar în timp ce elicopterul trece pe deasupra, oame-
avarii. Doctrina Bibliei şi a Bisericii, potrivit căreia Isus a fost om, în
nii de jos îşi dau seama treptat pe cine reprezintă statuia. "Hei, e Isus!",
deplinul sens al cuvântului, cu intelectul şi cu libertatea specifice omului,
strigă un ţăran bătrân, sărind jos din tractor şi luând-o la goană peste câmp.
nu pare să domine gândirea creştinului de rând." Trebuie să recunosc că
Când elicopterul ajunge în apropierea Romei, câteva fete în costume de
această doctrină nu domina nici gândirea mea, până nu am predat cursul de
baie, stând la plajă lângă o piscină, fac cu mâna un salut prietenesc, iar
la LaSalle Street Church şi n-am căutat să aflu mai multe despre Isus ca
pilotul elicopterului se abate puţin de la traseu, ca să le vadă ~ai de ~proa-
personaj istoric.
pe. Tăcută, având pe chip o expresie aproape îndurerată, statUla de CIment
În esenţă, filmele acelea m-au ajutat să-mi consolidez percepţia cu pri-
a lui Isus pluteşte, ridicol parcă, pe deasupra lumii moderne.
vire la umanitatea lui Isus. Crezurile pe care le rostim în biserici vorbesc
Căutarile mele legate de Isus au luat o nouă direcţie când regizorul MeI
despre preexistenţa veşnică a lui Hristos, precum şi despre existenţa Lui
White mi-a împrumutat o colecţie de cincisprezece filme despre viaţa lui
glorioasă de după moarte, dar ignoră, în mare măsură, existenţa Sa pămân-
Isus. Această colecţie cuprindea tot felul de filme, de la King of Kings,
tească. Evangheliile însele au fost scrise după ce trecuseră ani buni de la
clasicul film mut din 1927, realizat de Cecil B. DeMille, muzicaluri precum
moartea lui Isus şi de la învierea Sa, relatând evenimente tot atât de
Godspell şi Cotton Patch Gospel, până la varianta ultramodernă produsă în
îndepărtate pentru autorii lor pe cât este războiul din Coreea pentru noi, cei
Canada, intitulată Jesus of Montreal. Am vizionat aceste filme cu atenţie,
de azi. Filmele m-au ajutat să merg mai mult în trecut, mai aproape de viaţa
analizându-Ie scenă cu scenă. Apoi, timp de doi ani, am predat un curs des-
lui Isus, aşa cum a fost ea văzută de contemporanii Săi. Cum m-aş fi simţit
pre viaţa lui Isus, folosind acele filme ca pe un punct de pornire în discuţiile
să fi fost şi eu unul dintre cei strecuraţi în mulţime? Oare eu ce reacţie aş fi
cu studenţii.
avut faţă de acest om? Oare L-aş fi poftit la mine acasă la ospăţ, ca Zacheu?
Cursul se desfăşura aproximativ în felul următor: Când ajungeam la un
Sau aş fi plecat întristat, ca tânărul bogat? Oare L-aş fi trădat, ca Iuda sau
eveniment important din viaţa lui Isus, căutam prin multitudinea de filme şi ca Petru?
selectam dintre ele şapte sau opt care mi se păreau relevante pentru ceea
Aşa cum am constatat, Isus semăna foarte puţin cu personajul Mister
urma să se discute la clasă. Când începea ora, Iăsam să se deruleze câteva
Rogers despre care învăţasem la şcoala duminicală şi se deosebea funda-
secvente de două-trei minute, începând cu variantele în cheie comică sau
mental de persoana despre care studiasem la colegiul biblic. O dată că nu
mai c~nservatoare şi terminând cu abordări profunde şi evocatoare. Am
era nici pe departe atât de blajin. Mi-am dat seama că în viziunea mea
descoperit că această modalitate de a viziona acelaşi eveniment văzut prin
precedentă, personalitatea lui Isus se asemăna cu aceea a unui personaj de
pe planeta Vulcan, din seria Star Trek: calm, degajat, impasibil, trecând cu despre Bătălia din Ardeni [Ofensiva germană condusă de feldmareşalul G.
paşi mari, ca un robot, printre fiinţele umane hipersensibile de pe nava von Rundstedt (dec. 1944 - ian. 1945) cu scopul de a realiza o străpungere
Terra. Nu aceasta a fost însă şi imaginea pe care am găsit-o surprinsă în strategică până la Bruxelles şi Anvers şi de a încercui trupele anglo-ameri-
Evanghelii, precum şi în filmele mai bune despre Isus. Aici El era profund cane aflate la nord de direcţia germană de atac; ofensiva a eşuat. - n.tr.]
mişcat de ceilalţi oameni: încăpăţânarea lor Îl îndurera, fariseismul Îl indig- dată de trupele aliate în timpul celui de-al doilea război mondial, ea a rezis-
na, iar credinţa simplă Îl înduioşa. Isus părea mai simţitor şi mai spontan tat tentaţiei de a include în text divagaţii de genul: "Desigur, cu toţii ştim
decât majoritatea oamenilor, nicidecum mai lipsit de aceste calităţi. Mai cum s-a sfârşit aceasta." De fapt, trupele aliate care au participat la bătălia
degrabă înflăcărat decât lipsit de pasiune. aceea nu ştiau cum se va sfârşi confruntarea. După cum păreau a se desfă-
Cu cât studiam mai mult despre Isus, cu atât îmi era mai greu să-L înca- şura lucrurile, ei ar fi putut foarte bine să fie obligaţi de trupele germane să
drez într-o categorie anume. Isus nu a făcut multe referiri la ocupaţia roma- se retragă spre plajele Normandiei, de unde veniseră. Istoricul care doreşte
nă, subiectul principal de discuţie printre compatrioţii Săi, în schimb, a pus să păstreze o cât de mică aparenţă de tensiune şi spectacol în relatarea
mâna pe bici ca să-i alunge pe speculanţi din templul evreiesc. A stăruit desfăşurării evenimentelor nu se va aventura să facă referiri la trecut sau la
asupra împlinirii legii mozaice, dobândind în acelaşi timp proasta reputaţie viitor, dintr-o perspectivă exhaustivă. Faceţi aşa, şi tot suspansul va dispă-
de călcător al legii. Îl cuprindea mila pentru un străin oarecare, dar putea şi rea. Dimpotrivă, un bun istoric re-creează pentru cititor cadrul istoriei des-
să-şi corecteze cel mai bun prieten cu o mustrare aspră: "Înapoia mea, Sata- pre care vorbeşte, dându-i senzaţia că "a fost acolo."
no!" Nu îi privea cu indulgenţă nici pe cei bogaţi, nici pe femeile desfrâ- Am ajuns la concluzia că aceasta este problema în majoritatea scrierilor,
nate, şi totuşi, ambele categorii se bucurau de tovărăşia Lui. precum şi în mentalitatea privitoare la Isus. Citim Evangheliile prin nişte
Într-o zi, Isus a făcut un şir întreg de minuni; a doua zi însă puterea Lui lentile care trimit în trecut şi în viitor, prin prisma conciliilor Bisericii, cum
a părut să fie blocată din cauza lipsei de credinţă a oamenilor. Într-o zi a ar fi cel de la Niceea sau cel de la Calcedon, prin încercările studiate ale Bi-
vorbit amănunţit despre a doua venire; în alta a spus că nu ştie nici ziua, sericii de a-L explica pe Isus.
nici ceasul. La un moment dat, le-a scăpat printre degete celor ce voiau să-L Isus însă a fost o fiinţă umană, un iudeu din Galileea, purtând un nume
aresteze, pentru ca, într-o altă ocazie, să păşească hotărât spre cei care voiau şi având o familie a Sa, o persoană care, pe de o parte, era exact ca toate
să pună mâna pe El. A vorbit cu convingere despre făcătorii de pace, apoi celelalte. Pe de altă parte însă avea ceva diferit de orice altă fiinţă umană
le-a spus ucenicilor să facă rost de săbii. Afirmaţiile pe care le făcea despre care a trăit pe pământ înaintea Lui. Bisericii i-au trebuit cinci secole de
Sine stâmeau controverse, dar atunci când făcea ceva cu adevărat miracu- dezbateri aprinse ca să decidă asupra unui fel de echilibru epistemologic
los avea tendinţa de a trece acel lucru sub tăcere. După cum spunea Walter între acest "exact ca toate celelalte" şi acel "ceva diferit". Pentru aceia
Wink, dacă Isus n-ar fi trăit niciodată, noi n-am fi fost în stare să-L inven- dintre noi care am crescut în biserică sau într-un mediu cultural creştin, cel
tăm. puţin cu numele, balanţa înclină în mod inevitabil spre acel "ceva diferit."
Există două cuvinte pe care cred că nimeni nu le-ar considera potrivite După cum spunea Pascal, "Bisericii i-a fost la fel de greu să le arate acelora
cu privire la Isus, aşa cum ni-L arată Evangheliile; acestea sunt "plictisitor" care nu credeau acest lucru că Isus Hristos a fost om, pe cât i-a fost să arate
şi "previzibil". Cum se face atunci că biserica a îmblânzit un asemenea per- că Isus a fost Dumnezeu; probabilităţile erau la fel de mari în ambele ca-
sonaj-sau, cum spunea Dorothy Sayers, "a retezat frumuşel ghearele Leu- zuri."
lui din Iuda, transformându-L într-un animal de companie pentru preoţi Vreau să se înţeleagă foarte clar faptul că sunt un susţinător al crezurilor
molatici şi bătrânele cucernice"? Bisericii. Dar, în această carte, sper să reuşesc să vin cu o perspectivă nouă,
Istoricul Barbara Tuchman, câştigătoare a premiului Pulitzer, insistă trecând dincolo de aceste formulări. Sper ca, atât cât este posibil, să privesc
asupra unei reguli anume pe care trebuie să o respecte istoricii: nici un fel la viaţa lui Isus "de jos", ca un spectator, ca unul dintre cei mulţi care I-au
de "speculaţii privitoare la trecut sau viitor". Când scria, de exemplu, fost în preajmă. Dacă aş fi un regizor japonez şi mi s-ar pune la dispoziţie
cincizeci de milioane de dolari şi nici un alt scenariu decât textul din
Evanghelii, oare ce fel de film aş face? Sper să reuşesc, după cum spunea

2
Luther, să-L "surprind pe Hristos, în modul cel mai profund cu putinţă, în
ipostaza de om întrupat".
Uneori, de-a lungul acestui proces, m-am simţit ca un turist care se
plimbă în jurul unui monument grandios, uimit şi copleşit. Mă tot învârteam
pe lângă monumentul lui Isus, cercetându-i părţile componente-istorisirile
privitoare la naştere, învăţăturile, minunile, duşmanii şi adepţii-pentru a

Naşterea:
medita şi a încerca să-L înţeleg pe omul care a schimbat istoria.
Alteori m-am simţit ca un restaurator de opere de artă, căţărat pe schelă
în Capela Sixtină, dând la o parte praful istoriei cu o perie umezită. Dacă
frecam din răsputeri, aveam să găsesc oare, sub toate acele straturi, origi-
nalul? Planeta vizitată
Încerc în această carte să spun povestea lui Isus, şi nu pe a mea. Totuşi,
în mod inevitabil, căutarea lui Isus se dovedeşte a fi de fapt căutarea aceluia
care o întreprinde. Nici unul dintre cei care-L întâlnesc pe Isus nu mai ră- Domnu-atotputernic din înalt coboară,
mâne aşa cum era înainte. Am descoperit că îndoielile care mă chinuie şi Mantie de slavă fiinţa I-o-nconjoară.
care provin din multe surse-ştiinţă, religii comparate, scepticismul meu S-arătă-n lumină; şi-astfel, într-o zi,
înnăscut, reacţiile adverse pe care le am faţă de biserică-sunt puse într-o Pogorând la noi, slava părăsi.
lumină nouă atunci când le aduc înaintea acestui om cu numele Isus. Dacă
aş spune mai multe, acum, în acest punct, în acest prim capitol, ar însemna
să încalc mult preţuitul principiu al Barbarei Tuchman.
2
Naşterea:
Planeta vizitată
În timp ce sortam vraful de felicitări primite cu ocazia Crăciunului tre-
cut, am observat că există acum tot felul de simboluri strecurate în cadrul
acestei sărbători. Pe cele mai multe felicitări, peisajul înfăţişa orăşele din
regiunea Noii Anglii, troienite de zăpadă, şi nelipsita sanie trasă de cai. Alte
felicitări surprindeau animale care făceau tot soiul de giumbuşlucuri: nu
doar reni, ci şi veveriţe, ratoni, păsări-cardinal şi şoricei cenuşii foarte nos-
timi. Într-una dintre felicitări apărea un leu african tolănit, cu una dintre la-
bele dinainte petrecute drăgăstos în jurul unui mieluşel.
De asemenea, în ultimii ani, se poate observa o revenire spectaculoasă a
îngerilor, aceştia apărând mai cu seamă pe felicitările fabricate de Hallmark
şi American Greetings, dar cu nişte chipuri sfioase şi drăgălaşe, nicidecum
cu înfăţişarea unor fiinţe care să ne înspăimânte la vederea lor. Felicitările
cu conotaţie religioasă clară (o minoritate aparte) înfăţişează cu precădere
Familia Sfăntă, şi-ţi dai seama dintr-o privire că figurile reprezentate pe ele
sunt diferite de toţi ceilalţi oameni. Par liniştiţi şi senini. Deasupra capetelor
lor odihnesc nimburi aurii, strălucitoare, ca nişte cununi dintr-o altă lume.
În interior, felicitările conţin cu precădere cuvinte frumoase, pline de
optimism, ca: dragoste, bună-nvoire, bucurie, fericire, căldură. Presupun că
e un lucru lăudabil să cinstim o sărbătoare sfântă prin sentimente atât de
duioase. Şi totuşi, când mă întorc la relatările din Evanghelii despre primul
Crăciun, descopăr un ton foarte diferit şi.o schimbare majoră care a zguduit
lumea din temelii.
Îmi amintesc că am văzut un episod din spectacolul de televiziune inti-
tulat Thirtysomething [Treizeci şi ceva], în care Hope, o creştină, se ceartă a da naştere unui copil nelegitim şi de a-l creşte, după ce tatăl lui hotărâse
cu soţul ei, evreul Michael, în legătură cu sărbătorile. "Eu nu ştiu, zău, de să părăsească oraşul. Păcatul Cynthiei nu era mai mare decât al multor
ce-ţi mai baţi capul cu Hanuka!", îi spune ea. "Doar nu crezi că o mână de altora, şi totuşi, după cum ne-a spus, avea consecinţe atât de evidente. Nu
evrei au reuşit să ţină la distanţă o mare armată, cu câteva lămpi de ulei care putea să ascundă rodul acelui unic act pasional, rod care a tot crescut în
continuau să ardă în mod miraculos!" pântecul ei luni de zile, până când a venit pe lume un copil care avea să
La care Michael explodează: "Ei, nu mai spune! Şi Crăciunul e mai pla- schimbe fiecare ceas al fiecărei zile din viaţa ei. Nu este, deci, de mirare că
uzibil, nu? Doar nu-ţi închipui că un înger i s-a arătat unei fete şi ea a rămas această fată evreică, Maria, s-a simţit foarte tulburată: era pusă faţă în faţă
însărcinată, fără să fi cunoscut vreodată bărbat, apoi a călătorit călare până cu aceleaşi perspective, în cazul ei lipsind însă actul pasional.
la Betleem, a rămas peste noapte într-un grajd şi a născut un copil, tocmai În America zilelor noastre, unde anual un milion de adolescente rămân
pe Mântuitorullumii?" însărcinate fără a fi căsătorite, situaţia delicată a Mariei şi-ar fi pierdut,
Sincer vorbind, neîncrederea lui Michael pare foarte asemănătoare cu inevitabil, ceva din gravitatea reală, dar într-o comunitate evreiască din
cea despre care am citit în Evanghelii. Maria şi Iosif trebuie să facă faţă secolul întâi, în care existau relaţii foarte bine închegate, o astfel de veste
ruşinii şi batjocurii din partea familiei şi a vecinilor, care reacţionează cam adusă de un înger era greu să fie primită cu bucurie deplină. O femeie
în genul lui Michael ("Doar nu-ţi închipui că un înger i s-a arătat. .. "). logodită care rămânea însărcinată era considerată, potrivit Legii, adulteră,
Chiar şi aceia care acceptă versiunea supranaturală a evenimentelor sunt fiind pasibilă de moarte prin lovire cu pietre.
conştienţi de faptul că va urma un mare necaz: un unchi bătrân se roagă Matei relatează cum Iosif, mărinimos, îşi pune de gând să divorţeze de
pentru "mântuire de vrăjmaşii noştri, şi din mâna tuturor celor ce ne Maria pe ascuns, în loc s-o acuze, până când un înger i se arată şi lui, pentru
urăsc!"; Simeon face o profeţie sumbră, spunând fecioarei: "Sufletul tău va a-l convinge că nu fusese înşelat. Luca ne vorbeşte despre o Marie înfri-
fi străpuns de o sabie"; cântarea de mulţumire a Mariei vorbeşte de cârmui- coşată la culme, care se grăbeşte să ajungă la singura fiinţă în stare să înţe-
tori răsturnaţi şi de oameni mândri risipiţi şi puşi pe fugă. leagă prin ce trecea: Elisabeta, ruda ei, care, în mod miraculos, zămisleşte
Spre deosebire de ceea ce încearcă felicitările să ne facă să credem, Cră- un copil la bătrâneţe, în urma altei vestiri angelice. Elisabeta o crede pe
ciunul nu a simplificat viaţa pe planeta Pământ, îndulcind-o. Cam aceasta Maria şi se bucură împreună cu ea, şi totuşi, scena subliniază în mod evi-
e senzaţia pe care o am atunci când se apropie Crăciunul, de aceea mă dent contrastul dintre cele două femei: întreg ţinutul vorbeşte despre însă-
întorc de la culorile vesele ale felicitărilor la sobrietatea Evangheliilor. nătoşirea pântecului Elisabetei, pe când Maria e nevoită să ascundă ruşinea
miracolului petrecut cu ea.
Lucrările de artă plastică oglindind Crăciunul reprezintă familia lui Isus După câteva luni se naşte Ioan Botezătorul, în sunet vesel de surle şi
în icoane cu poleială de aur, înfăţişând o Marie senină, primind cuvintele trâmbiţe, cu un alai întreg de moaşe, de rubedenii şi de tradiţionalul cor al
Bunei Vestiri ca pe o mare binecuvântare. Evanghelistul Luca însă ne
w
satului, care sărbătorea naşterea unui băiat evreu. Şase luni mai târziu Se
spune cu totul altceva. Maria a fost "foarte tulburată" şi "înfricoşată" la naşte şi Isus, însă departe de casă, fără moaşă, fără rude, fără cor care să
apariţia îngerului, iar când acesta rosteşte cuvintele sublime cu privire la cânte în cinstea Lui. Prezenţa doar a bărbatului cap de familie era de ajuns
Fiul celui Prea Înalt a cărui Împărăţie va dăinui veşnic, Maria se gândeşte pentru înscrierea prevăzută de recensământul roman; şi atunci de ce şi-a
la ceva mult mai prozaic, mai pământesc: Dar eu nu ştiu de bărbat! târât Iosif soţia însărcinată până la Betleem? Oare pentru a o scuti de
O dată, o avocată tânără, necăsătorită, pe nume Cynthia, a acceptat cu ruşinea de a naşte chiar în satul ei natal?
mult curaj să vorbească înaintea membrilor bisericii mele din Chicago, C. S. Lewis scria astfel despre planul lui Dumnezeu: "Totul se îngus-
mărturisindu-şi un păcat despre care noi toţi ştiam deja: în fiecare dumini- tează din ce în ce mai mult, până când, în cele din urmă, se ajunge într-un
că, îl vedeam pe băieţelul ei, alergând de colo-colo, ca argintul viu, printre punct minuscul, întocmai ca vârful unei suliţe-o fată evreică, rugându-se."
băncile bisericii. Cynthia se angajase pe un drum solitar, şi anume acela de Astăzi, când citesc relatările despre naşterea lui Isus, mă cutremur
Isus pe care nu L-am cunoscut

gândindu-mă că soarta lumii a atârnat de răspunsul dat de doi tinerei din-


tr-un sat evreiesc. De câte ori nu şi-o fi repetat Maria în gând cuvintele
îngerului, când simţea cum Fiul lui Dumnezeu lovea în pântecele ei cu Când misionarul iezuit Matteo Ricci a mers în China, în secolul al XVI-
picioruşele! Sau Iosif, de câte ori n-o fi pus la îndoială propria lui întâlnire lea, a luat cu sine obiecte de artă religioasă pentru a prezenta creştinismul
cu îngerul-Săfifost un vis?-în timp ce, trăind printre sătenii care vedeau unor oameni care nu auziseră niciodată despre el. Chinezii au acceptat repe-
limpede cum se rotunjea mijlocul logodnicei lui, era nevoit să îndure ruşi- de imaginile înfăţişând-o pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe, dar, când
nea usturătoare produsă de ceea ce oamenii presupuneau că se întâmplase? le-a arătat imagini ale răstignirii şi a încercat să le explice că Dumnezeul-
Nu ştim nimic despre bunicii lui Isus. Oare ce-or fi simţit? Să fi reacţio- copil crescuse mare doar pentru a fi omorât, ei au reacţionat cu împotrivire
nat oare ca părinţii de astăzi ai multor fete nemăritate, cu o răbufnire de şi oroare. Le plăcea mult Fecioara şi ar fi vrut cu ardoare să se închine mai
furie moralizatoare, urmată de o perioadă de tăcere îmbufnată, până când, bine ei decât Dumnezeului răstignit.
în final, ochişorii strălucitori ai micuţului venit pe lume au reuşit să topeas- Revăzând încă o dată teancul meu de felicitări de Crăciun, îmi dau sea-
că gheaţa şi să ducă la un armistiţiu fragil în familie? Sau, cine ştie, poate ma că noi, în ţările creştine, facem în mare măsură acelaşi lucru. Ţinem o
s-au oferit binevoitor, ca mulţi bunici din zilele noastre, de la oraş, să ia sărbătoare cuminte, în familie, purificând-o de orice iz de scandal. Mai pre-
sus de orice altceva, o epurăm de tot ceea ce ne-ar putea aminti de felul în
copilul sub ocrotirea lor.
Nouă luni de explicaţii jenante, iminenţa unui scandal plutind în aer- car~ această poveste începută la Betleem s-a sfârşit la Calvar.
se pare că Dumnezeu a pregătit împrejurările cele mai umilitoare cu putinţă In relatările lui Matei şi ale lui Marcu privind naşterea, o singură persoa-
pentru intrarea Sa în lume, ca şi cum ar fi vrut să evite orice acuzaţie de păr- nă pare să înţeleagă natura tainică a lucrării începute de Dumnezeu: bătrâ-
tinire. Sunt impresionat de faptul că, atunci când Fiul lui Dumnezeu a deve- nul Simeon, cel care a recunoscut în copilaş pe Mesia, şi care a intuit că, în
nit fiinţă umană, a respectat toate regulile, nişte reguli aspre: comunităţile mod sigur, avea să unneze o stare de conflict. "Iată, Copilul acesta este rân-
mici nu-i tratează cu bunăvoinţă pe băieţii cu paternitate dubioasă. duit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va
Malcolm Muggeridge observa că în condiţiile de astăzi, când există cli- stârni împotrivire", a spus el, după care a profeţit că sufletul Mariei va fi
nici de planificare familială care oferă modalităţi convenabile de a corecta străpuns de o sabie. Simeon a simţit oarecum că, deşi Ia suprafaţă nu se
asemenea "greşeli" dezonorante pentru numele unei familii, "ar fi foarte schimbaseră prea multe-tiranicul Irod era încă pe tron, trupele romane
puţin probabil ca naşterea lui Isus să fie permisă. Sarcina Mariei, în condiţii încă spânzurau mulţi evrei patrioţi, Ierusalimul era încă înţesat de cerşe-
vitrege şi de la un tată necunoscut, ar reprezenta un caz clar recomandat tori-în profunzime, totul se schimbase. Sosise o nouă fortă care avea să
pentru avort, iar spusele ei, potrivit cărora concepţia s-ar fi realizat ca rezul- submineze puterile lumii. '
tat al intervenţiei Duhului Sfânt, ar trimite-o urgent într-o clinică de psihia- La început, Isus n-a părut să reprezinte o ameninţare pentru acele puteri.
trie, confirmând necesitatea întreruperii sarcinii. Astfel, generaţia noastră, S-a născut sub domnia lui Cezar Augustus, într-o perioadă în care adia un
care are nevoie de un Salvator, poate mai mult decât oricare alta, ar fi prea vânt de speranţă în întreg Imperiul Roman. Mai mult decât oricare alt suve-
ran, Augustus le-a dat oamenilor mari speranţe legate de posibilităţile lui de
înclinată spre umanism ca să-I îngăduie să se nască."
Fecioara Maria însă, a cărei maternitate nu fusese planificată, a avut o conducător şi de tot ce-ar fi putut înfăptui ei, ca societate. De fapt, Augustus
reactie diferită. Ea a auzit spusele îngerului, a cântărit în minte repercusiu- a fost cel care a împrumutat pentru prima oară din greceşte termenul "evan-
nile,' după care a răspuns: "Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele ghelie" sau "veste bună" şi I-a folosit ca emblemă pentru noua ordine mon-
tale!" Adesea o lucrare a lui Dumnezeu e cu două tăişuri: o mare bucurie, dar dială reprezentată de domnia sa. Imperiul l-a declarat zeu şi a stabilit ri-
şi o mare durere, iar Maria, prin răspunsul ei direct, le-a primit deopotrivă pe tualuri prin care să fie venerat. Mulţi credeau că regimul său luminat şi
amândouă. Ea a fost prima persoană care avea să-L accepte pe Isus în stabil va dăinui veşnic, reprezentând soluţia perfectă pentru problema gu-
vernării.
condiţiile alese de El, indiferent de preţul pe care urma să-I plătească.
Isus pe care nu L-am cunoscut

Între timp însă, într-un ungher ascuns al imperiului, cronicarii vremii Astăzi am avut parte de una din acele zile perfecte de iarnă, reci, stră-
făceau cercetări cu privire la naşterea unui copil cu numele Isus. Informa- lucitoare şi cu totul liniştite, când lătratul unui câine ciobănesc se aude
ţiile pe care le avem despre EI provin, în cea mai mare parte, din cele patru până hăt-departe, munţii înalţi şi semeţi par să se întindă până aproape de
cărţi scrise după ce trecuseră ani buni de la moartea Sa, într-o perioadă când zidurile cetăţii, iar mintea se simte atât de trează; astă-seară, de-aici de
mai puţin de 0,5% dintre locuitorii lumii romane auziseră despre El. Autorii sus, de la fereastră, din fortăreaţa mea, nu văd nimic pe întreg cuprinsul
acestui peisaj magnific de munte şi şes care să arate că imperiul ar fi
acestor biografii ale lui Isus au preluat şi ei cuvântul evanghelie, procla-
ameninţat de vreo primejdie mai cumplită decât ar fi cotropirea iadului
mând o ordine nouă a lumii, o ordine cu totul diferită. În aceste cărţi, nume-
de nişte cămile care se iau la întrecere sau conspiraţii le puse la cale de
le lui Augustus e menţionat o singură dată, într-o referinţă scurtă, care pre- gărzile pretoriene ...
cizează data unui recensământ care face posibil ca naşterea lui Isus să aibă Ah, de ce nu s-o fi putut naşte nenorocitul ăla de ţânc în altă parte?
loc în Betleem.
Totuşi, primele evenimente din viaţa lui Isus pot fi privite ca o prefigu- Şi astfel, Isus, Hristosul, a venit într-o lume plină de vrajbă şi violenţă,
rare ameninţătoare a războiului care se apropia, un război diferit de toate petrecându-şi primii ani de viaţă ascuns în Egipt. Matei notează faptul că
celelalte de până atunci. Irod cel Mare, împăratul iudeilor, întărise stăpâni- tot de evenimentele politice de ordin local au depins şi locurile în care a
rea romană la nivel local; ironia istoriei face însă ca numele lui Irod să fie crescut Isus. După moartea lui Irod cel Mare, un înger l-a înştiinţat pe Iosif
cunoscut în primul rând datorită masacrului copiilor din zona Betleemului. că acum se putea întoarce în siguranţă în Israel, avertizându-l totodată să nu
N-am văzut niciodată o felicitare de Crăciun care să înfăţişeze acest cama- se aşeze în regiunea aflată în acea perioadă sub conducerea fiului lui Irod,
giu săvârşit de autorităţi, dar nu trebuie să uităm că şi el face parte din seria Arhelau. Astfel, Iosif s-a mutat împreună cu familia sa la Nazaret, în nord,
evenimentelor legate de venirea lui Hristos. Deşi istoria laică nu menţio- unde a locuit sub domnia lui Antipa, un alt fiu de-al lui Irod, pe care Isus
nează această atrocitate, nici unul din cunoscătorii vieţii lui Irod nu se îndo- avea să-I numească "vulpea aceea" şi, de asemenea, cel care l-a decapitat
ieşte de faptul că acesta ar fi fost în stare de aşa ceva. I-a ucis pe doi dintre pe Ioan Botezătorul.
cumnaţii săi, pe însăşi soţia sa, Mariamne, precum şi pe doi din propriii săi Câţiva ani mai târziu, romanii au luat în stăpânire directă provincia de
fii. Cu cinci zile înainte de a muri, a ordonat arestarea a numeroşi supuşi şi sud, care cuprindea şi Ierusalimul, unul dintre guvematorii acelei regiuni
a semnat un decret conform căruia aceştia urmau să fie executaţi în ziua fiind Pilat din Pont, rămas cunoscut, din păcate, pentru cruzimea lui. Având
morţii sale, scopul fiind acela de a se asigura de existenţa unei adevărate at- relaţii sus-puse, Pilat se căsători se cu nepoata lui Cezar Augustus. După
mosfere de doliu în ţară. Pentru un asemenea despot, o operaţiune de exter- spusele lui Luca, Irod Antipa şi guvernatorul roman s-au privit unul pe
minare relativ minoră, în Betleem, nu reprezenta deloc o problemă. celălalt ca duşmani până în ziua când soarta a făcut ca ei să hotărască îm-
De fapt, sub regimul lui Irod, aproape că nu trecea o zi fără să aibă loc preună destinul lui Isus. În ziua aceea şi-au dat mâna, sperând să reuşească
o execuţie. Climatul politic din perioada naşterii lui Isus se asemăna cu ceea ce nu reuşise Irod cel Mare, şi anume înlăturarea acelui pretendent
acela din Rusia anilor '30, din perioada conducerii lui Stalin. Cetăţenii nu ciudat şi, astfel, salvarea împărăţiei.
aveau voie să se întâlnească în adunări publice. Spionii mişunau peste tot. De la început până la sfârşit, conflictul dintre Roma şi Isus a părut să fie
Poate că în mintea lui Irod, porunca de a ucide copiii din Betleem n-a în- cu totul unilateral. Astfel, la acel moment, se presupunea că execuţia lui
semnat decât un act absolut raţional, o acţiune militară de preîntâmpinare, Isus avea să pună capăt oricărei ameninţări. Tirania avea să câştige şi de
menită să păstreze stabilitatea regatului său, un mod de apărare împotriva această dată. Nimeni nu se gândea la posibilitatea ca Isus să aibă urmaşi
invaziei unui intrus cu privire la care se auzeau zvonuri îngrijorătoare. plini de tenacitate, care să reziste şi după dezintegrarea Imperiului Roman.
În For the Time Being [Deocamdată], W. H. Auden îşi imaginează ce se
va fi petrecut în mintea lui Irod, în timp ce se gândea la ordonarea masa- Evenimentele legate de Crăciun, redate în colinde, prezentate de copii
crului: în scenete, la biserică, sau înfăţişate pe felicitări, ne-au devenit atât de
familiare încât este uşor să pierdem esenţa mesajului din spatele întâmplă- să se hrănească, să-şi controleze nevoile fiziologice, un copilaş care depin-
rilor. După ce mai citesc o dată istorisirile privind naşterea lui Isus, mă în- dea în totalitate de adăpostul, hrana şi dragostea oferite de o tânără simplă.
treb: Dacă Isus a venit ca să ni-L descopere pe Dumnezeu, oare ce aflu eu În sala de concerte din Londra, căutând cu privirea loja regală în care
despre El din acest prim Crăciun? stătea Majestatea sa cu familia, am apucat să arunc câteva priviri asupra
Mă surprind cuvintele care-mi vin în minte în timp ce meditez la această felului neobişnuit în care trec prin viaţă conducătorii lumii acesteia: încon-
întrebare. Smerit, accesibil, dispreţuit, curajos-cuvinte care cu greu par să juraţi de gărzi de corp şi fanfară, gătiţi în haine scumpe şi bijuterii scânteie-
descrie divinitatea. toare. Regina Elisabeta a II-a vizitase recent Statele Unite, iar reporterii se
Smerit. Înainte de Isus, aproape nici un autor barbar nu folosi se acest delectaseră cu prezentarea întregului arsenal folosit cu ocazia acelei vizite:
termen la modul laudativ. Şi totuşi, evenimentele Crăciunului trimit, în mod bagajele reginei, cântărind peste o mie opt sute de kilograme, conţineau
inevitabil, la ceva care pare să fie, mai degrabă, un paradox: un Dumnezeu câte două costume pentru fiecare ocazie, un costum de doliu, în caz că ar fi
smerit. Dumnezeul venit pe pământ n-a descins nici sub forma unei furtuni murit cineva, vreo douăzeci de kilograme de bijuterii şi accesorii, şi o

°
dezlănţuite, nici a unui foc mistuitor. Aproape de neimaginat, Făcătorul a învelitoare din piele albă de ied pentru scaunul toaletei. Îşi adusese cu ea
toate a coborât şi S-a micşorat atât de mult încât a devenit un ovul, o mică coafeza personală, doi valeţi şi o suită de alţi însoţitori. scurtă vizită într-o
sămânţă de-abia vizibilă cu ochiul liber, care s-a divizat şi redivizat până ţară străină a unui cap încoronat poate costa pe puţin douăzeci de milioane
s-a format un embrion, crescând încet, celulă cu celulă, în pântecul unei de dolari.
fete tulburate. "Nemărginirea însăşi închisă în pântecele tău", exclama uluit Într-un contrast izbitor, vizita lui Dumnezeu pe pământ a început într-un
poetul John Donne. Isus "S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi... S-a smerit", grajd, fără servitori şi fără alt loc care să servească de culcuş împăratului
spunea, mai simplu, apostolul Pavel. abia născut decât o iesle. Într-adevăr, evenimentul care a împărţit istoria şi
Îmi amintesc că, odată, în preajma Crăciunului, mă aflam într-o splendi- chiar calendarul nostru în două s-a petrecut mai mult sub ochii animalelor,
dă sală de concerte, ascultând oratoriul Mesia de Handel; întregul cor cânta decât sub cei ai oamenilor. S-ar fi putut întâmpla să fie călcat de vreun mă-
despre ziua "când slava Domnului se va descoperi". Îmi petrecusem dimi- găruş. "Cât de liniştit, atât de liniştit, minunatul dar ni se oferă."
neaţa prin muzee, contemplând ceea ce se mai păstrase din fala de odini- Preţ de o clipă, cerul s-a luminat de prezenţa îngerilor, dar cui i s-a dez-
oară a Angliei-bijuteriile Coroanei, sceptrul din aur masiv al unuia dintre văluit măreaţa privelişte? Câtorva ţărani fără carte care păzeau tunnele alto-
regi, trăsura poleită cu aur a primarului Londrei-şi m-am gândit că astfel ra, unor "nimeni" de la periferia societăţi. Păstorii erau atât de rău văzuţi, în-
de simboluri ale bogăţiei şi puterii trebuie să fi fost şi în mintea celor din cât evreii mai de soi îi încadrau în aceeaşi categorie cu a "păgânilor", nedân-
vremea lui Isaia, primii care au auzit promisiunea făcută. Nu este, deci, de du-le voie să intre decât în curţile exterioare ale templului. Dumnezeu însă
mirare că, atunci când evreii citeau cuvintele lui Isaia, se gândeau cu multă i-a socotit pe ei drept oamenii cei mai potriviţi pentru a lua parte la sărbăto-
nostalgie la trecut, la zilele de glorie ale lui Solomon, când "Împăratul a rirea naşterii Aceluia care urma să fie cunoscut drept prietenul păcătoşilor.
făcut ca argintul să fie tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele." În poezia lui Auden, magii de la răsărit spun: ,,0, acum şi aici călătoria
Şi totuşi, acest Mesia venit la ei purta un alt fel de glorie, gloria smere- noastră fără de sfârşit se Încheie." Păstorii, la rândullor, spun: ,,0, acum şi
niei. ,,«Dumnezeu este mare!», strigătul musulmanilor, reprezenta un ade- aici călătoria noastră fără de sfârşit începe." Căutarea înţelepciunii lumeşti
văr care n-ar fi avut nevoie de nici o fiinţă supranaturală pentru a fi crezut ia sfârşit; adevărata viaţă, însă, de-abia acum începe.
de oameni", scria părintele Neville Figgis. "Faptul însă că Dumnezeu S-a Accesibil. S-ar putea ca noi, crescuţi fiind într-o tradiţie a rugăciunii
jăc~t mic, acesta este adevărul pe care Isus li l-a dezvăluit oamenilor." personale, să nu apreciem îndeajuns schimbarea realizată de Isus în ce
Dumnezeul care tuna din ceruri, care putea să comande oştiri şi imperii şi priveşte modul de raportare a omului la divinitate. Hinduşii aduc jertfe Ia
să le mişte cum sunt mişcaţi pionii pe o tablă de şah, acest Dumnezeu şi-a templu. Musulmanii, când îngenunchează, se apleacă atât de jos încât ating
făcut apariţia în Palestina, întrupat într-un prunc care nu putea să vorbească, pământul cu fruntea. De fapt, în majoritatea tradiţiilor religioase frica
reprezintă sentimentul principal prezent în momentul apropierii de Dum- tori. Nicidecum. De fiecare dată când umbra mea se ivea deasupra acvariu-
nezeu. lui, dispăreau brusc, adăpostindu-se în scoica cea mai apropiată. Arătau faţă
Cu siguranţă că evreii asociau închinarea cu frica. Rugul aprins al lui de mine un singur "sentiment": acela de frică. Deşi ridicam capacul şi lă-
Moise, cărbunii încinşi ai lui Isaia, vedeniile nepământene ale lui Eze- sam mereu să cadă înăuntru hrană, de trei ori pe zi, reacţia lor, la fiecare
chiel-cel ce fusese "binecuvântat" cu o întâlnire directă cu Dumnezeu se vizită de-a mea, era un semn sigur al faptului că nu vedeau altceva în acţiu-
aştepta să rămână după aceasta ars sau cu faţa strălucitoare, sau, poate, pe nile mele decât intenţii de a-i chinui. Nu reuşeam să-i conving de adevăra-
jumătate olog, ca Iacov. Şi aceştia se puteau considera norocoşi. Copiii tele mele intenţii.
evrei învăţau, de asemenea, istorioare cu privire la muntele sfânt din pustie Pentru peştii mei, eu eram divinitatea. Eram prea mare pentru ei, acţiu-
unde şi-ar fi găsit sfârşitul oricine se atingea de el. Era destul să te apropii nile mele erau de neînţeles. În faptele mele milostive vedeau adevărate acte
de chivotullegământului într-un fel neîngăduit şi erai un om mort. Tot aşa, de cruzime; priveau încercările mele de vindecare drept acţiuni distrugă-
dacă pătrundeai în Sfânta Sfintelor, nu mai ieşeai viu de-acolo. toare. Am început să înţeleg că, pentru a le schimba aceste percepţii, ar fi
Însă, printre oamenii care delimitaseră în templu un loc preasfânt pentru fost nevoie de un fel de întrupare. Ar fi fost nevoie să mă fac peşte şi să le
Dumnezeu şi care se temeau să-I rostească numele, Dumnezeu şi-a făcut "vorbesc" într-o limbă pe care ei s-o înţeleagă.
apariţia într-un mod foarte surprinzător, venind ca un copilaş, într-o iesle. O fiinţă umană devenită peşte nu este însă nimic în comparaţie cu întru-
Ce poate fi mai puţin înfricoşător decât un nou-născut, cu mânuţele strâns parea lui Dumnezeu într-un prunc. Şi totuşi, după cum spun Evangheliile,
înfăşate pe lângă trupul plăpând? Prin Isus, Dumnezeu a găsit o modalitate aceasta este ceea ce s-a întâmplat la Betleem. Dumnezeu, care crease mate-
de relaţionare cu omul care să nu implice frica. ria, S-a întrupat în ea, aşa cum un pictor ar deveni un punct pe pânza pe care
Într-adevăr, frica nu prea dăduse niciodată roade. Vechiul Testament o pictează, sau un dramaturg un personaj în propria piesă. Dumnezeu a scris
consemnează mult mai multe puncte slabe decât reuşite. Era nevoie de un o poveste, folosind doar personaje reale, din paginile istoriei reale. Cuvân-
nou tip de apropiere, de un legământ nou, ca să folosesc cuvintele Scriptu- tul S-a făcut trup.
rii, de un legământ care să nu lărgească şi mai mult prăpastia imensă dintre Dispreţuit. Mă înfior chiar şi numai scriind acest cuvânt, şi mai ales
Dumnezeu şi om, ci să întindă o punte peste ea. când îl asociez cu Isus. Ideea pe care o transmite este aceea de multă cruzi-
O prietenă de-a mea pe nume Kathy folosea ghicitori ca să-I ajute pe me, el derivând probabil de la luptele cu câini [termenul din limba engleză
copilul ei de şase ani să înveţe animalele. Când a venit rândullui, copilul a este underdog, şi s-ar putea traduce cu aproximaţie călcat în picioare,
spus: "Mă gândesc la un mamifer. E mare şi face minuni." Kathy a stat pu- under (sub) şi dog (câine) - n. tr.] şi asociindu-se, în decursul timpului,
ţin pe gânduri, apoi s-a dat bătută. "Nu ştiu." "E Isus!", a zis tiul ei, trium- învinşilor şi victimelor previzibile ale unor nedreptăţi. Şi totuşi, citind isto-
fător. Kathy mi-a spus că, atunci, răspunsul i s-a părut lipsit de respect, dar risirile despre naşterea lui Isus, nu pot decât să ajung la concluzia că, deşi
mai târziu, gândindu-se la el, şi-a dat seama că fiul ei ajunsese la o înţele- lumea poate înclina spre cei bogaţi şi puternici, Dumnezeu înclină spre cei
gere tulburătoare a profunzimilor întrupării: Isus, un mamifer! umili şi dispreţuiţi. "A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de
Eu am înţeles mai bine ce înseamnă întruparea când am avut un acvariu domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi,
cu apă sărată. Am descoperit că întreţinerea unui acvariu marin nu e o sar- şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale," spunea Maria în cântarea
cină uşoară. Trebuia să folosesc un laborator chimic mobil pentru a monito- el.
riza nivelul azotatului precum şi cantitatea de amoniac. Pompam înăuntru Laszlo Tokes, pastorul român a cărui persecuţie a indignat o ţară întrea-
vitamine, antibiotice şi medicamente din gama sulfamidei, şi destule enzi- gă şi a grăbit izbucnirea revoltei împotriva conducătorului comunist Ceau-
me ca să facă până şi o piatră să crească. Filtram apa prin fibră de sticlă şi şescu, povesteşte despre o încercare de a pregăti o predică de Crăciun pen-
o expuneam la lumină cu raze ultraviolete. S-ar putea crede că peştii mei, tru biserica pe care o păstorea. Miliţia regimului îi aresta pe dizidenţi şi în
datorită acestei energii consumate în favoarea lor, erau cel puţin recunoscă- toată ţara izbucniseră acte de violenţă. Temându-se pentru viaţa sa, Tokes a
Isus pe care nu L-am cunoscut

încuiat uşile, s-a aşezat jos şi a citit din nou din Evangheliile lui Matei şi atât de vânat, de neajutorat, un veşnic fugar, să împlinească speranţele
Luca. Spre deosebire de cei mai mulţi pastori care urmau să predice cu oca- extraordinare ale poporului ei?
zia acelui Crăciun, el şi-a ales ca text versetele care descriau masacrul co- Chiar şi limba maternă a familiei aduna în ea amintiri privind statutul
piilor nevinovaţi poruncit de Irod. Acesta, a considerat pastorul, era singurul lor de dispreţuiţi: Isus vorbea aramaica, o limbă folosită în comerţ, foarte
pasaj care le putea vorbi cel mai direct enoriaşilor săi. Opresiune, teamă şi apropiată de arabă, fapt ce amintea în mod dureros de subjugarea evreilor
violenţă, starea jalnică de fiecare zi a celor dispreţuiţi şi călcaţi în picioare, de către alte imperii.
ei pe toate acestea le înţelegeau foarte bine. Nişte magi străini (venind probabil din regiunea care corespunde Iraku-
A doua zi, de Crăciun, s-a aflat vestea că Ceauşescu fusese arestat. Clo- lui de azi), veniseră să-L viziteze pe Isus, dar aceşti oameni erau consideraţi
potele bisericilor au bătut şi toată România a fost cuprinsă de bucurie. Mai "necuraţi" de către evreii vremii. În mod natural, aşa cum făceau toţi dem-
căzuse un Irod! Rememorând acele zile, Tokes spune: "Toate evenimentele nitarii, ei au trecut mai întâi pe la împăratul care domnea la Ierusalim. Irod
legate de povestea Crăciunului aveau acum, pentru noi, o dimensiune nouă, însă nu ştia nimic despre copilul născut în Betleem. După ce au văzut prun-
strălucitoare, o dimensiune a istoriei înrădăcinate în realitatea vieţilor noas- cul şi şi-au dat seama cine era el, aceşti vizitatori au încălcat legea, adică
tre ... Pentru aceia dintre noi care le-au trăit, zilele Crăciunului din 1989 au l-au înşelat pe Irod, întorcându-se acasă pe un alt drum, pentru a-L proteja
reprezentat o podoabă bogată, grăitoare, aşezată alături de istorisirea pe copil. Aleseseră să fie de partea lui Isus, ajungând astfel să fie împotriva
Crăciunului, o vreme când providenţa lui Dumnezeu şi nebunia răutăţii celor puternici.
umane păreau la fel de uşor de cuprins precum lumina soarelui şi a lunii Crescând, Isus a început să fie sensibil, la modul cel mai profund, faţă
care învălui a dealurile nesfârşite ale Transilvaniei." Pentru prima dată, de cei săraci, neputincioşi şi oprimaţi-pe scurt, faţă de cei umili şi dispre-
după patruzeci de ani, România a celebrat Crăciunul ca pe o sărbătoare ţuiţi. Există astăzi dezbateri între teologi, aceştia încercând să decidă dacă
publică. este potrivită sau nu folosirea expresiei "opţiunea preferenţială a lui Dum-
Poate că modalitatea cea mai bună de a percepe natura umilă, dispreţu- nezeu pentru cei săraci" drept o modalitate de a descrie preocuparea lui
ită, a întrupării este aceea de a o transpune în termeni la care ne putem rela- Dumnezeu pentru cei marginalizaţi. Însă, din moment ce Dumnezeu Însuşi
tiona noi, cei de azi. O mamă necăsătorită, fără casă, a fost forţată de îm- şi-a pregătit împrejurările în care avea să Se nască pe pământ-lipsit de
prejurări să caute adăpost în timp ce se afla în călătorie pentru a se supune putere şi bogăţie, fără drepturi, dispreţuit-opţiunile Lui preferenţiale nu
cerinţelor împovorătoare impuse de un guvern colonial. Locuia într-o ţară mai au nevoie de alte explicaţii.
care se afla în curs de refacere în urma unor războaie civile devastatoare şi Curajos. În 1993 am citit o ştire despre o "apariţie a lui Mesia" în zona
în care încă mai existau tulburări-o situaţie similară cu acelea din Bosnia, Crown Heights, din Brooklyn, New York. În Crown Heights locuiesc două-
Ruanda, sau Somalia din zilele noastre. Întocmai ca în cazul a jumătate zeci de mii de evrei din gruparea hasidică Lubavici, dintre care, în 1993,
dintre mamele care nasc în zilele noastre, copilul a văzut lumina zilei în mulţi credeau că Mesia se afla printre ei, în persoana lui Rabi Menachem
extremitatea vestică a Asiei, poate cel mai neprimitor colţ de lume pentru Mendel Schneerson.
micuţul ei nou-născut. Fiul ei a ajuns să trăiască o viaţă de refugiat, în Vestea despre apariţia în public a rabinului s-a răspândit ca fulgerul pe
Africa, continentul pe care se găsesc, încă, cei mai mulţi refugiaţi. străzile din Crown Heights, iar Lubavicii, în hainele lor negre şi cu favoriţii
Mă întreb ce-o fi simţit Maria, de-a lungul anilor grei petrecuţi în Egipt, cârlionţaţi, au dat fuga spre sinagoga unde se ruga, în mod obişnuit, rabinul.
amintindu-şi de acea cântare de mărire care îi venise pe buze. Pentru un Cei mai norocoşi, care probabil comunicau între ei prin radio-emiţătoare,
evreu, Egiptul însemna amintirea glorioasă a unui Dumnezeu puternic care au pornit-o primii, începând să alerge spre sinagogă din clipa în care au
făcuse armata faraonului una cu pământul, şi le adusese eliberarea; şi acum, simţit o vibraţie uşoară. S-au îngrămădit cu sutele într-o sală mare, înghion-
iat-o pe Maria acolo, deznădăjduită, o străină într-o ţară străină, ascun- tindu-se unii pe alţii şi căţărându-se chiar şi pe stâlpi, pentru a face mai
zându-se de autorităţile din propria ţară. Era oare cu putinţă ca pruncul ei mult loc. În încăpere s-a creat o atmosferă de aşteptare şi frenezie, întâlnită,
Isus pe care nu L-am cunoscut

în mod normal, numai cu ocazia unui mare eveniment sportiv, însă nu şi la De curaj a fost nevoie şi în prima noapte, în Betleem. Cum S-a simţit
un serviciu religios. Dumnezeu-Tatăl în noaptea aceea, neajutorat, ca orice tată pământesc, pri-
Rabinul avea nouăzeci şi unu de ani. Suferise cu un an în urmă un acci- vindu-şi Fiul, mânjit de sânge, venind într-o lume crudă şi rece? Îmi răsună
dent cerebral, iar de atunci nu mai putea vorbi. Când, în cele din urmă, s-a în minte versuri din două colinde. Una dintre ele-"Micul Domn Isus nu
tras cortina, cei îngrămădiţi în sinagogă au văzut un bătrân firav, cu barbă scoate nici un scâncet"-mi se pare un fel de versiune cenzurată a eveni-
lungă, care nu prea reuşea altceva decât să facă din mână, să clatine din cap mentelor petrecute în Betleem. Îmi imaginez că Isus a plâns ca orice alt
şi să mişte din sprâncene. Nimeni, însă, dintre cei adunaţi nu părea să fie copil în noaptea în care a venit pe lume, o lume care urma să-I dea multe
deranjat de asta, şi toţi cântau într-un glas "Să trăieşti, stăpânul nostru, învă- motive de plâns, mai târziu, ca adult. Din cea de-a doua, ,,0, Betleem, oraş
ţătorul nostru, rabinul nostru, Împărat, Mesia, acum şi în veci!", scandând micuţ", un vers pare astăzi la fel de adevărat, într-un sens foarte profund,
la nesfârşit, tot mai tare, până când Rabi a făcut un gest uşor, delicat, cu ca şi acum două mii de ani: "Toate speranţele şi temerile omenirii stau pe
mâna, şi cortina l-a ascuns vederii. Mulţimea s-a îndepărtat încet, savurând umerii Tăi în seara aceasta."
momentul, într-o stare de extaz*. "Creştinismul e singura dintre credinţe care a adăugat curajul la virtuţile
Când am citit prima dată această ştire, era cât pe ce să izbucnesc în râs. Creatorului", spunea G. K. Chesterton. Nevoia de un asemenea curaj a
Oare pe cine încercau oamenii aceia să păcălească-un Mesia nonagenar şi apărut o dată cu prima noapte petrecută de Isus pe pământ şi nu a dispărut
mut în Brooklyn? Şi apoi mi-am dat brusc seama: reacţionam faţă de Rabi decât o dată cu ultima.
Schneerson exact aşa cum reacţionaseră şi cei din primul secol faţă de Isus.
Un Mesia din Galileea? Un biet fecior de tâmplar? Mai este încă o perspectivă a Crăciunului, pe care n-am văzut-o nicio-
Descosiderarea pe care am simţit-o citind despre Rabi şi despre urmaşii dată ilustrată pe vreo felicitare, probabil pentru că nici un artist, nici chiar
lui fanatici m-a făcut să-mi dau oarecum seama de reacţiile cu care S-a con- William Blake, n-a putut s-o surprindă aşa cum este ea de fapt. Apocalipsa
fruntat Isus de-a lungul vieţii Sale. Vecinii se întrebau: "Nu este Maria ma- 12 trage cortina pentru a ne lăsa să aruncăm o privire asupra Crăciunului,
ma Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui aşa cum trebuie să fi arătat el din acel loc mult mai îndepărtat chiar decât
nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?" Andromeda: Crăciunul din perspectiva lumii îngerilor.
Alţi compatrioţi Îl batjocoreau, zicând: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" Această istorisire diferă, în mod radical, de cele din Evanghelii. Apoca-
Chiar şi familia Lui încerca să-L ţină la distanţă de oameni, crezând că e
°
lipsa nu pomeneşte nici de păstori, nici de vreun împărat care omoară prunci;
nebun. Mai marii religioşi încercau să-L ucidă. Cât despre mulţimea nesta- dimpotrivă, ea înfăţişează un balaur care duce, în ceruri, o luptă aprigă.
tornică a celor de rând, o dată ziceau că "are drac şi că e nebun", o dată femeie învăluită în soare şi purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele,
încercau să-L facă împărat cu forţa. ţipă în chinurile facerii. Deodată, apare un uriaş balaur roşu, trăgând după
Cred că a fost nevoie de curaj pentru ca Dumnezeu să lase deoparte pu- el cu coada o treime din stelele cerului şi aruncându-Ie pe pământ. Se ghe-
terea şi slava şi să vină printre fiinţele umane care urmau să-L întâmpine cu muieşte hulpav la picioarele femeii, aşteptând cu înfrigurare să-i devoreze
acelaşi amestec de dispreţ şi scepticism pe care l-am simţit şi eu când am copilul de-ndată ce acesta va se naşte. În ultima clipă, nou-născutul este
auzit pentru prima oară de Rabi Schneerson din Brooklyn. A fost nevoie de apucat şi dus la loc sigur, femeia fuge în pustie, iar apoi începe un război
curaj ca să rişte să coboare pe o planetă cunoscută pentru violenţa ei, în care cuprinde întreg universul.
mijlocul unui neam cunoscut pentru faptul de a-şi fi respins profeţii. Oare Apocalipsa este o carte ciudată, din orice perspectivă am privi-o, iar
ce alt lucru mai temerar ar fi putut Dumnezeu să facă pentru om? cititorii ei trebuie să-i înţeleagă stilul propriu ca să priceapă sensul acestui
spectacol extraordinar. În viaţa de fiecare zi se desfăşoară două istorii
*Rabi Schneerson a murit În iunie, 1994. Mulţi dintre membrii grupării Lubavici aşteap- paralele, una pe pământ şi una în ceruri. Apocalipsa însă le are în vedere pe
tă şi azi Învierea lui În trup.
amândouă, permiţând o scurtă privire în culise. Pe pământ se naşte un copil,
Isus pe care nu L-am cunoscut

un împărat aude zvonindu-se despre asta şi porneşte în căutarea lui. În ce- planetă, mică, neînsemnată şi nu foarte curată, era renumita Planetă
ruri începe Marea Invazie, o incursiune temerară organizată de conducă- vizitată.
torul fortelor binelui la scaunul de domnie al răului. "Vrei să spui că marele şi slăvitul nostru Domn ... a coborât în per-
John Milton a zugrăvit această perspectivă în mod grandios în Paradisul soană pe această mingiuţăjalnică? De ce-ar face El una ca asta?"...
pierdut şi Paradisul regăsit, poeme care se centrează asupra cerului şi pă- Îngerul tânăr s-a strâmbat dezgustat. "Vrei să spui", a reluat el, "că
mântului, pământul fiind doar un câmp de luptă pentru ciocnirile dintre cele S-a înjosit într-atât încât a devenit una dintre creaturile acelea care mişu-
două forte. Autorul modem J. B. Phillips a încercat şi el să redea o astfel de nă şi se târăsc pe sufrafaţa mingii ăleia plutitoare?"
perspectivă, adoptând un stil epic ceva mai moderat şi, cu ocazia Crăciunu- "Întocmai, şi mă îndoiesc că I-ar face plăcere să te audă că le numeşti
lui trecut, m-am întors la cele imaginate de Phillips pentru a încerca să scap «creaturi care mişună şi se târăsc». Pentru că, oricât de ciudat ni s-ar pă-
rea nouă, El le iubeşte. A coborât la ele, le-a vizitat pentru a le ridica, aşa
de perspectiva mea pământească.
încât să devină şi ele ca El."
În versiunea lui Phillips, un înger mai vârstnic îi arată unui înger foarte
Privirile îngerului tânăr îşi pierdură orice expresie. Un astfel de gând
tânăr splendorile universului. Cei doi privesc galaxii şi sori învăpăiaţi rotin-
aproape că depăşea puterea lui de înţelegere.
du-se, apoi străbat în goană distanţele infinite ale spaţiului, până când, în
cele din urmă, intră într-o galaxie anume, care numără cinci sute de miliar- Şi mai că depăşeşte şi puterea mea de înţelegere, dar accept, totuşi, că
de de stele. această idee reprezintă cheia înţelegerii Crăciunului, ea fiind, de fapt, piatra
de boltă a credinţei mele. Ca şi creştin, cred că trăim în lumi paralele. Una
În timp ce se apropiau de steaua pe care noi o numim Soarele, pre-
dintre lumi este formată din dealuri şi lacuri şi grajduri şi împăraţi şi păstori
cum şi de planetele care se învârteau în jurul ei, îngerul bătrân arătă spre
ce-şi păzesc noaptea oile. Cealaltă e alcătuită din îngeri şi forţe malefice
o sferă mică, aproape neînsemnată, care se învârtea în jurul propriei axe
foarte încet. Îngerului tânăr, a cărui minte era plină de măreţia şi gloria şi, undeva, departe, din nişte locuri numite rai şi iad. Într-o noapte frigu-
celor văzute până atunci, planeta i se păru la fel de neinteresantă ca o roasă, întunecată, între dealurile unduitoare ale Betleemului, cele două lumi
minge de tenis murdară. s-au întâlnit, ciocnindu-se dramatic la o răscruce de drumuri. Dumnezeu, în
"Vreau să priveşti, în mod special, spre planeta aceea", îi spuse înge- care nu există nici înainte, nici după, a intrat în timp şi spaţiu. Dumnezeu,
rul mai bătrân îngerului tânăr, arătând cu degetul. care nu cunoaşte margini, S-a supus unor limite şocante, intrând în pielea
"Mie mi se pare tare mică şi cam murdară", spuse îngerul tânăr. "Ce unui copil, acceptând limitările înfricoşătoare ale mortalităţii.
o face atât de deosebită?" "El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zi-
Când am citit povestirea lui Phillips, m-am gândit la fotografiile trimise direa", va scrie, mai târziu unul dintre apostoli; "El este mai înainte de toate
pe pământ de astronauţii de pe Apollo, care, în descrierea făcută planetei lucrurile, şi toate se ţin prin El." Dar puţinii martori oculari din noaptea de
noastre, vorbeau de un corp "sferic, frumos şi mic", un glob colorat în Crăciun n-au observat nimic din toate acestea. Au văzut doar un copilaş,
nuanţe de albastru, verde şi arămiu, suspendat în spaţiu. Mai târziu, Jim care lupta să respire într-un trup omenesc care până atunci îi fusese complet
LoveIl, reflectând asupra acestei descrieri, spunea: "Era doar un alt corp, străin.
într-adevăr, cam de patru ori mai mare decât Luna. Dar acolo, pe sfera Oare poate fi adevărată povestea asta din Betleem, cu un Creator care
aceea, era toată speranţa şi toată viaţa şi toate lucrurile pe care le cunoşteau coboară să se nască pe o planetă mică? Dacă da, atunci, cu siguranţă, e o
şi le iubeau membrii echipajului de pe Apollo 8. Astfel, pentru ei, acesta era poveste fără de seamăn. N-ar trebui, atunci, să ne mai întrebăm niciodată
lucrul cel mai frumos care se putea vedea pe tot întinsul cerului." Acesta dacă ceea ce se întâmplă pe această biată sferă, mică şi murdară, planeta
este punctul de vedere al unei fiinţe umane. noastră, are vreo importanţă pentru restul universului. N-ar trebui să ne
Îngerului tânăr însă pământul nu i s-a părut chiar atât de impresionant. mire prea tare că un cor îngeresc a izbucnit într-un cântec spontan, tulbu-
Îl asculta, neîncrezător şi uluit, pe îngerul bătrân povestindu-i că această rând nu doar câţiva păstori, ci întreg universul.
3
Origini:
Rădăcini evreieşti
In pamant evreiesc
/\ v /\ •

În comunitatea de albi anglo-saxoni protestanţi [WASP, White Anglo-


Saxon Protestant, în engleză - n.tr.] în care am crescut în Atlanta, Georgia,
n-am cunoscut nici măcar un singur evreu. Pe evrei mi-i imaginam ca pe
nişte străini cu accent neobişnuit, purtând pălării ciudate, care trăiau în
Brooklyn sau într-o altă zonă îndepărtată unde studiau fie psihiatria, fie
muzica. Auzisem că exista o legătură între ei şi cel de-al doilea război mon-
dial, dar ştiam prea puţine despre Holocaust. Eram convins că aceşti oameni
nu aveau nimic în comun cu acel Isus pe care Îl cunoşteam eu.
Pe la douăzeci de ani m-am împrietenit cu un fotograf evreu, care mi-a
spulberat multe dintre ideile greşite pe care le aveam cu privire la poporul
lui. Într-o seară, mi-a povestit până noaptea târziu ce-a însemnat să-şi
piardă douăzeci şi şapte dintre membrii familiei în Holocaust. Apoi mi-a
prezentat scriitori evrei ca Elie Wiesel, Chaim Potok, Martin Buber şi.alţii.
După ce m-am familiarizat cu scrierile acestora, am început să citesc Noul
Testament cu alţi ochi. Cum de-mi scăpase! Originile autentic evreieşti ale
lui Isus te frapează de la prima propoziţie a Evangheliei după Matei, care Îl
prezintă ca fiind "fiul lui David, fiul lui Avraam".
În biserică afirmăm că Isus este "Unul născut, care din Tatăl S-a născut,
mai înainte de toţi vecii... Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat".
Această afirmaţie cuprinsă în Crez se găseşte la distanţă de ani-lumină de
relatările din Evanghelii care ni-L înfăţişează pe Isus crescând Într-o fami- adopte nume de pe vremea patriarhilor şi a exodului din Egipt (exact ca unii
lie dintr-o aşezare rurală denumită Nazaret. Relativ recent am aflat că nici etnici americani care dau copiilor lor nume africane sau hispanice). Astfel
măcar evreii converti ţi-care I-ar fi atribuit lui Isus origini autentic evre- că Maria vine de la Miriam, sora lui Moise, iar lui Iosif i s-a dat numele
ieşti-n-au fost invitaţi la Conciliul de la Calcedon unde s-a formulat Cre- unuia dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov, ca şi celorlalţi patru fraţi ai Săi.
zuI. Noi, neevreii, ne găsim permanent în pericolul de a nu sesiza nici Însuşi numele lui Isus vine de la !asua-"EI va mântui"-, un nume co-
originile evreieşti ale lui Isus, nici umanitatea Lui. mun în acele zile. (După cum ne arată listele de jucători ale marilor ligi de
Din perspectivă istorică, noi suntem cei care l-am cooptat pe Isus al/ar. basebalJ, numele de Jesus este încă popular printre latino-americani.) Bana-
Cunoscându-L tot mai mult pe Isus, mi-am dat seama că EI nu şi-a petrecut litatea lui, exact ca numele de Bob şi Joe din zilele noastre, trebuie să fi
viaţa printre evrei în primul secol numai pentru a-i salva pe americani în zgâriat urechile evreilor din primul secol care ÎI ascultau vorbind. Evreii nu
secolul XX. Isus este singurul din toată istoria omenirii care a avut privile- pronunţau Numele lui Dumnezeu, cu excepţia Marelui Preot, şi acesta o
giul de a alege unde şi când să se nască, şi a ales o familie de evrei credin- făcea doar o singură dată pe an. Şi astăzi, evreii ortodocşi scriu cu atenţie
cioşi dintr-o provincie îndepărtată a unui imperiu păgân. Nu-L pot înţelege doar prima şi ultima literă a acestui nume. Pentru oamenii crescuţi într-o ase-
pe Isus independent de originile Lui evreieşti, aşa cum nu-I pot înţelege pe menea tradiţie, ideea că o persoană obişnuită cu un nume comun ca Isus
Gandhi independent de identitatea lui indiană. Trebuie să mă întorc foarte putea fi Mântuitorullumii şi Fiul lui Dumnezeu părea de-a dreptul scanda-
mult în timp, pentru a-L portretiza pe Isus ca pe un evreu din primul secol, loasă. Pentru Numele lui Dumnezeu, Isus era om, fiul Mariei, şi-atâta tot!
în haină cu fiJacterii şi cu sandalele prăfuite, străbătând drumurile Palestinei. Semnele originii evreieşti a lui Isus se întâlnesc peste tot în Evanghelii.
La opt zile a fost circumcis. Singura scenă din copilăria Sa descrie în mod
Martin Buber spunea: "Noi, evreii, ÎI cunoaştem pe Isus sub imperiul semnificativ participarea familiei Lui la o sărbătoare în Ierusalim, ceea ce
impulsurilor şi al sentimentelor create de identitatea Sa esenţial evreiască- a însemnat absenţa lor de acasă timp de mai multe zile. Ca adult, Isus S-a
realităţi inaccesibile neevreilor." Şi avea dreptate. Pentru a înţelege viaţa lui închinat în sinagogă şi la Templu, a practicat obiceiurile evreieşti şi a vorbit
Isus, ca de altfel a oricui, trebuie să cunoşti câte ceva despre cultura, familia în termeni pe care evreii îi înţelegeau. Chiar şi controversele Sale cu unii
şi provenienţa lui. evrei ca, de pildă, fariseii, subliniază faptul că aceştia se aşteptau ca EI să
Credincios acestui principiu, Matei nu-şi începe Evanghelia cum aş fi împărtăşească valorile lor şi să se comporte ca ei.
După cum remarcă teologul german Jurgen Moltmann, dacă Isus ar fi
fost tentat eu să încep, cu un anunţ publicitar de genul: "Această carte îţi va
schimba viaţa", ci începe cu genealogia lui Isus, o înşiruire aridă de nume. trăit în timpul celui de-al treilea Reich, mai mult ca sigur că ar fi fost stig-
Matei a ales nume reprezentati ve din patruzeci şi două de generaţii de evrei matizat la fel ca restul evreilor şi trimis la camerele de gazare. Pogrom a
pentru a demonstra că Isus se trage dintr-o spiţă regală. Asemeni descen- existat şi în vremea Lui-masacrul copiilor poruncit de Irod-şi ţinta aces-
denţilor de condiţie modestă ai regalităţii europene detronate, familiile de tuia a fost chiar El.
ţărani din care proveneau Iosif şi Maria puteau foarte bine să-şi aibă rădă- Un prieten rabin a făcut observaţia că cei mai mulţi creştini înţeleg
cinile printre strămoşii iluştri ai neamului, ca, de pildă, David, cel mai mare
împărat al Israelului, sau Avraam, fondatorul liniei genealogice. * a curs şi sângele altor neamuri.
Isus a crescut în timpul perioadei de rebeliune a "mândriei evreieşti". Ca Tamar, o văduvă fără copii, s-a deghizat în prostituată şi l-a sedus pe socrul ei, iar copiii
născuţi de ea au făcut parte din genealogia lui Isus. Rahav era prostituată. Iar "nevasta lui
o reacţie în faţa presiunii de a îmbrăţişa cultura greacă, evreii au început să
Urie", sau Batşeba, un capriciu al lui David, a fost cea care a stârnit cel mai mare scandal la
curţile împărăteşti din vremea Vechiului Testament. Aceşti strămoşi cu reputaţie îndoielnică
* Lista de nume din Evanghelia după Matei ne dezvăluie anumite secrete. Să ne gândim ne arată că Isus a descins de bunăvoie într-o istorie umană pătată. Prin contrast, Irod cel
la femeile menţionate (o raritate în genealogiile evreieşti). Trei din patru sunt străine, ceea Mare, împăratul care domnea la naşterea lui Isus, şi-a distrus arhivele care consemnau spiţa
ne-ar putea sugera promisiunea universală oferită prin Isus. În vinele lui Mesia, un evreu, a lui de neam, din orgoliul de a nu putea fi comparat cu alţii.
strigătul lui Isus de pe cruce, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce generaţie, romanii au ras Ierusalimul de pe faţa pământului. Tânăra biserică
m-ai părăsit?" ca pe un moment de luptă profundă între Tată şi Fiu, pe când creştină a înţeles distrugerea Templului ca pe un semn al anulării legămân-
evreii înţeleg aceste cuvinte ca pe strigătul de moarte al unei alte victime tului dintre Dumnezeu şi Israel, iar după primul secol puţini evrei s-au mai
dintre evrei. Cu siguranţă, Isus nu a fost nici primul şi nici ultimul evreu convertit la creştinism. Creştinii şi-au însuşit Scripturile evreieşti, redenu-
care şi-a strigat durerea prin cuvinte din Psalmi în timpul supliciului Său. mindu-Ie "Vechiul Testament" şi au pus capăt celor mai multe obiceiuri
Cu toate acestea, la câteva generaţii după Isus s-a produs o ciudată in- evreieşti.
versiune. Cu rare excepţii, evreii au încetat să-L mai urmeze şi Biserica s-a Respinşi de biserică, acuzaţi de moartea lui Isus, unii evrei au început o
constituit în întregime din alte popoare. Ce s-a întâmplat? Îmi este clar că campanie împotriva creştini lor. Au răspândit zvonul că Isus este progeni-
Isus nu a corespuns aşteptărilor pe care evreii le aveau de la Mesia. tura nelegitimă a Mariei, rezultată dintr-o aventură amoroasă cu un soldat
roman, şi au scris o parodie grosolană a Evangheliilor. Isus a fost executat
în ajunul Paştelor, spune o relatare, pentru că "a practicat vrăjitoria, a
Este imposibil să exagerezi importanţa cuvântului Mesia printre evreii
amăgit şi a dus în rătăcire Israelul". Omul a cărui naştere a fost celebrată de
credincioşi. Sulurile de la Marea Moartă descoperite în 1947 confirmă că
îngeri cu proclamaţii de pace a adus dezbinarea în istoria omenirii.
întreaga comunitate din Qumram aştepta sosirea iminentă a unei figuri
mesianice, rezervându-i zilnic un loc liber la masă. Evreii credeau cu tărie
că dintr-o mică provincie rătăcită printre marile puteri se va naşte un condu- Cu câţiva ani în urmă, m-am întâlnit la New Orleans cu zece creştini,
cător mondial, oricât ar fi părut de îndrăzneţ acest gând. Aşteptau un împă- zece evrei şi zece musulmani. Psihiatrul M. Scott Peck ne-a invitat acolo
rat care avea să readucă gloria poporului evreu. pentru a experimenta posibilitatea de a depăşi diferenţele dintre noi sufici-
În timpul vieţii lui Isus, în ţară era o atmosferă de revoltă. Periodic apă- ent de mult pentru a putea crea o comunitate. Fiecare grup a ţinut un servi-
rea câte un pseudo-mesia pentru a conduce revolte care erau înăbuşite în ciu religios-musulmanii vineri, evreii sâmbătă şi creştinii duminică-iar
sânge. Un exemplu este cel al profetului numit "Egipteanul", care a atras ceilalţi erau invitaţi să asiste. Serviciile au dovedit similitudini frapante,
mulţimea în deşert unde a proclamat că zidurile Ierusalimului vor cădea la lucru care ne-a silit să ne aducem aminte că cele trei ctedinţe au multe în
porunca lui. Guvernatorul roman a trimis un detaşament de soldaţi care a comun. Probabil că intensitatea sentimentelor celor trei tradiţii izvorăşte
ucis atunci patru mii de rebeli. dintr-o sursă comună: disputele familiale sunt cele mai pline de îndârjire,
Când s-a răspândit vestea că un alt profet a apărut în deşert, mu1ţimile iar războaiele civile, cele mai sângeroase.
s-au adunat să vadă un om sălbatic îmbrăcat în haină din păr de cămilă. "Nu La experimentul din New Orleans am învăţat un cuvânt nou: ultrase-
sunt eu Hristosul [Mesia]", repeta Ioan Botezătorul, după care le dădea paratism. Evreilor le displace ideea că iudaismul a trecut pe locul doi, în
speranţe mai mari vorbindu-le despre Cel ce urma să vină. Întrebarea lui urma creştinismului. "Mă simt ca un specimen rar al istoriei, ca şi cum reli-
Ioan adresată lui Isus: "Tu eşti Acela ce trebuia să vină sau să aşteptăm pe gia mea nu mai e bună decât de internat într-un azil", spune unul dintre
altul?" era întrebarea şoptită de buzele tuturor evreilor în acele vremuri. evreii particitanţi. "Mă deranjează când aud vorbindu-se de «Dumnezeul
Toţi profeţii evrei învăţaseră poporul că, într-o zi, Dumnezeu Îşi va Vechiului Testament», sau chiar şi numai de «Vechiul Testament»." Creşti-
instaura Împărăţia pe pământ, de aceea zvonurile despre "Fiul lui David" nii au preluat şi cuvântul Mesia, sau cel puţin echivalentul lui în greacă,
aprindeau speranţele evreilor. Dumnezeu le va dovedi personal că nu i-a "Hristos~'. Un rabin povesteşte cum a crescut în singura familie de evrei
uitat. Aşa cum striga Isaia: ,,01 De ai despica cerurile şi Te-ai pogorî, s-ar dintr-un orăşel din Virginia. În fiecare an creştinii îi cereau tatălui său, un
topi munţii înaintea Ta ... (şi) ar tremura neamurile înaintea Ta." membru respectat al comunităţii (şi, evreu fiind, imparţial în judecăţile
Când a apărut însă pe scenă Cel spre care arăta Ioan , nici muntii , nu s-au sale) să aprecieze care dintre ghirlandele luminoase de Crăciun meritau să
topit, nici popoarele pământului n-au tremurat înaintea Lui. Isus nu a fie premiate. În anii copilăriei, acest rabin trecea cu tatăl său cu maşina pe
împlinit nici pe departe speranţele evreilor. Dimpotrivă, după numai o lângă fiecare casă din oraş privind îndelung şi cu un dor nestins, amestecat
cu neputinţa de a înţelege, la luminile de Crăciun [în engleză, Christ-mas E posibil să citeşti Evangheliile fără idei preconcepute? Evreii le citesc
lights, sau, literal, ,luminile lui Mesia'] care se perindau sub ochii lor. cu suspiciune, oarecum înclinaţi să găseasă în ele o piatră de poticnire, să
Nu ştiam că musulmanii au faţă de ambele credinţe o atitudine ultrase- fie scandalizaţi. Creştinii le citesc prin prisma istoriei Bisericii. Ar fi bene-
paratistă. Din perspectiva lor, creştinismul îşi trage radăcinile din iudaism fic pentru ambele grupuri să reflecteze la primele cuvinte ale lui Matei:
şi a incorporat părţi din iudaism. Islamul îşi trage rădăcinile din ambele "Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam." Calitatea
religii şi a incoroporat părţi din ambele religii. Avraam a fost un profet, Isus de "fiul al lui David" ne vorbeşte despre linia mesianică a lui Isus pe care
a fost un profet, dar Mohamed a fost Profetul. Vechiul Testament îşi are evreii n-ar trebui să o ignore; ,,0 calitate pe care nu a negat-o pentru a-şi
locul lui, Noul Testament îşi are şi el locul lui, dar Coranul este "revelaţia salva viaţa nu putea fi lipsită de semnificaţie pentru El", notează C. H.
finală". Ascultându-i vorbind despre propria mea credinţă cu atâta superio- Dodd. Cealaltă calitate a Lui, respectiv cea de "fiu al lui Avraam", aminteş-
ritate, am înţeles cum se simt evreii de două mii de ani încoace. te de linia evreiască a lui Isus, pe care, de data aceasta, noi, creştinii, n-ar
După ce am urmărit cele trei grupuri expunându-şi diferenţele de opinie, trebui s-o ignorăm. Jaroslav Pelikan scrie:
mi-am dat seama, de asemenea, de cât de adâncă este divizarea produsă de
Ar fi existat atâta antisemitism, atâtea pogromuri, ar fi existat un
Isus. Serviciul de închinare musulman a constat preponderent din rugăciuni
Auschwitz dacă toate bisericile şi toate familiile creştine s-ar fi închinat
reverenţioase faţă de Cel Atotputernic. La serviciul evreiesc, s-a citit din Mariei şi ar fi înfăţişat-o în icoane nu doar ca Maica Domnului şi Re-
Psalmi şi din Tora şi s-a cântat cu multă însufleţire. Fiecare din aceste gina Cerului, ci şi ca fecioară evreică, noua Miriam, iar pe Hristos nu
elemente se regăseşte în serviciul creştin. Însă elementul care ne separă de doar ca Pantocrator, dar şi ca Rabbi Ieşua bar-Jm'!f rJiullui J08[/- n.tr],
ceilalţi este Cina Domnului. "Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi", Rabbi Isus din Nazaret?
a citit predicatorul înainte de a împărţi pâinea- Trupul lui Hristos este
În copilărie n-am cunoscut nici măcar un singur evreu. Acum cunosc
punctul de divergenţă.
mai mulţi. Şi cunosc şi câte ceva din cultura lor. Cunosc legăturile puterni-
La cucerirea Asiei Mici, musulmanii au transformat multe biserici în
ce care există între ei şi care menţin vii sărbătorile sfinte chiar şi în familii
moschei pe care au pus următoarea inscripţie, ca un avertisment pentru
care nu mai cred în semnificatia acestora. Cunosc argumentele lor pătimaşe
eventualii creştini rămaşi: "Dumnezeu nu a născut şi nu este născut".
care, la început, m-au intimidat, dar care, mai târziu, m-au atras ca stil
Aceeaşi frază se poate regăsi, zugrăvită, pe pereţii sinagogilor. Marea divi-
personal de a lupta. Şi respectul dus până la reverenţă faţă de rânduieli, în
zare a istoriei s-a produs cu mult timp în urmă, la Betleem şi la Ierusalim.
mijlocul unei societăţi care apreciază mai ales independenţa. Tradiţia trans-
A fost Isus cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu? Conform argumentelor
miterii obiceiurilor din generaţie în generaţie i-a ajutat pe evrei să-şi conser-
evreilor din New Orleans, un Mesia care moare la vârsta de 33 de ani, o
ve cultura, în ciuda încercărilor celor din jur de a o elimina, şi le-a menţinut
naţiune care se prăbuşeşte după moartea Mântuitorului ei, o lume care e din
bucuria de a se prinde de mâini pentru a dansa şi cânta, chiar dacă lumea le
ce în ce mai fărâmiţată-sunt fapte aparent lipsite de orice noimă pentru
oferă prea puţine motive de sărbătoare.
conaţionalii lui Isus.
Aceasta este cultura în care a crescut Isus, o cultură evreiască. E adevă-
Totuşi, în ciuda a două mii de ani de diviziune, în ciuda violentului anti-
rat că a schimbat-o, dar a început prin a fi evreu. Acum, când încerc să-mi
semitism din acest secol, interesul evreilor faţă de Isus reînvie. În 1925,
imaginez cum a fost Isus ca adolescent, mă gândesc la băieţii evrei din
când exegetul evreu Joseph Klausner a decis să scrie o carte despre Isus, nu
Chicago. Când gândul acesta mă irită, îmi aduc aminte că pe vremea Lui,
a găsit decât trei studii ample asupra vieţii lui Isus semnate de colegii lui
Isus Însuşi a avut parte de reacţii adverse. Un adolescent evreu, cu siguran-
evrei contemporani. Astăzi există sute de astfel de studii, printre care câteva
ţă-dar Fiul lui Dumnezeu?
extrem de bine documentate. Şcolarii evrei de azi învaţă că Isus a fost un
mare învăţător, dacă nu cel mai mare învăţător evreu, care, ulterior, a fost
"asimilat" de celelalte popoare.
Isus nu a ales doar o naţiune, ci şi un moment şi un loc în care să se de ani, între 67 şi 37 î.Hr., înainte de ridicarea lui Irod cel Mare, în Palestina
nască. Cum spune Bonhoeffer, istoria a devenit "pântecele din care s-a năs- au murit nu mai puţin de o sută cincizeci de mii de oameni în revolte popu-
cut Dumnezeu". De ce însă tocmai în acel moment al istoriei? Mă întreb Iare. Nu era pe lume ţară mai pătimaşă şi mai rebelă ca Palestina."
uneori de ce nu S-a născut Isus zilele noastre, când ar fi putut profita de Evreii s-au împotrivit elenizării (cultura greacă impusă) cu tot atâta vio-
imensele avantaje ale comunicării prin mass-media. Sau pe vremea lui Isaia, lenţă ca în lupta cu legiunile romane. Rabinii menţineau aprinsă această
când Mesia era aşteptat cu tot atâta înfrigurare, iar Israelul era încă o naţiu- aversiune, reamintindu-le evreilor de încercările unui nebun seleucid pe nu-
ne independentă. În ce măsură era pregătit primul secol pentru intrarea lui me Antiohus de a-i eleniza pe evrei, cu mai bine de un secol în urmă. Antio-
Dumnezeu în lume? hus le-a impus băieţilor evrei să se supună unor intervenţii chirurgicale care
Fiecare perioadă istorică are atmosfera ei specifică: secolul al XIX-lea corectau efectele circumciziei, pentru a putea apărea goi în întrecerile atle-
a fost caracterizat de încredere optimistă, secolul al XX-lea de haos violent. tice greceşti. A biciuit un preot bătrân până l-a omorât pentru că a refuzat
În vremea naşterii lui Isus, în Imperiul Roman, aflat la apogeu, domneau să mănânce carne de porc şi a ciopârţit o mamă cu şapte copii pentru că nu
speranţa şi optimismul. Întocmai ca Uniunea Sovietică înainte de dezmem- a vrut să se închine la un idol. Într-un act odios cunoscut sub numele de
brare sau ca Imperiul Britanic din zilele reginei Victoria, Roma menţinea "urâciunea pustiirii", a pătruns în Sfânta Sfintelor, în Templu, şi a sacrificat
pacea cu ascuţişul săbiei, dar, în general, la menţinerea ei contribuiau şi un porc necurat pe altar în cinstea zeului grec Zeus, pângărind sanctuarul
popoarele cucerite. Cu excepţia Palestinei. cu sângele acestuia.
Atmosfera anterioară naşterii lui Isus anticipa o "nouă ordine" mondia- Stârnind evreii la revolta condusă de macabei, campania lui Antiohus a
lă, iar poetul roman Vergiliu scria celebrul vers, care avea să sune ca o pro- eşuat în mod lamentabil. (Evreii încă mai sărbătoresc Hanuka în amintirea
feţie vechi-testamentală: ,,0 nouă rasă umană coboară din înălţimile ceru- acelei victorii.) Practic, macabeii au reuşit să ţină departe invadatorii timp
lui"; o schimbare care avea să se producă la "naşterea unui copil, cu care se de un secol, până când implacabila armată romană a pătruns în Palestina.
va încheia era de fier a umanităţii şi care va deschide era de aur". Vergiliu Treizeci de ani i-au trebuit armatei romane pentru a înăbuşi orice încercare
nu a scris aceste cuvinte mesianice cu referire la Isus, ci la Cezar Augustus, de revoltă; apoi Roma l-a înscăunat pe puternicul Irod ca rege-marionetă.
care era considerat "divinitate printre oameni", "restauratorullumii", şi care A rămas celebră întrebarea pe care acesta a pus-o în timp ce privea cum
reuşise să reinstaureze pacea în imperiu, punând capăt războiului civil care romanii ucideau femei şi copii în casele lor, în pieţe şi chiar în Templu:
izbucnise la asasinarea lui Iulius Cezar. "Romanii au de gând să nimicească locuitorii şi toată cetatea, ca eu să dom-
Augustus le-a oferit supuşilor romani loiali pace, siguranţă şi distracţii; nesc peste o pustietate?" Cât pe ce! Când a urcat pe tron, Ierusalimul şi
în două cuvinte: pâine şi circ. Pax Romana asigura cetăţenilor protecţie aproape tot restul ţării zăceau în ruine.
împotriva pericolului dinafară şi le oferea beneficiile justiţiei romane şi ale Irod încă mai domnea când S-a născut Isus. În comparaţie cu perioada
guvernării civile. Cu timpul însă, un suflu nou, venit dispre Grecia, a înce- istorică anterioară, Palestina a fost liniştită sub mâna lui de fier pentru că
put să pătrundă în corpul politic roman. Cetăţenii din întreg imperiul se lungile războaie de până atunci au secătuit atât spiritul cât şi resursele evrei-
îmbrăcau întocmai ca grecii, îşi făceau case în stil grecesc, jucau jocuri lor. Cutremurul din anul 31 î.Hr. a ucis 30000 de evrei şi nenumărate anima-
greceşti şi vorbeau greaca. Cu excepţia Palestinei. le, aducând cu sine şi mai multă sărăcie. Evreii numeau asemenea tragedii
Palestina, singura ţară pe care giganti cui imperiu n-o putea asimila, "patimile lui Mesia" şi Îl implorau pe Dumnezeu să le trimită un eliberator.
exaspera Roma la culme. În contrast cu toleranţa romanilor pentru mai Este greu de găsit o paralelă modernă acum, când imperiul sovietic s-a
multe divinităţi, evreii credeau cu tenacitate într-un singur Dumnezeu, prăbuşit, cu situaţia delicată cu care se confruntau evreii sub dominaţia ro-
Dumnezeul lor, care le descoperise o cultură distinctă, făcând astfel din ei mană. Poate, cine ştie, situaţia din Israelul acelor vremuri ar putea fi compa-
Poporul Ales. William Barclay relatează ce s-a întâmplat când aceste două rată cu cea actuală din China şi din Tibet. Sau cu cea a negrilor din Africa de
naţiuni s-au ciocnit. "Este un adevăr istoric faptul că, în decurs de treizeci Sud înainte de a-şi câştiga libertatea faţă de guvernarea minoritară. Cea mai
Isus pe care nu L-am cunoscut

provocatoare sugestie ne-o dau însă vizitatorii Israelului din zil~le noa~tre cum am spus, există unele caracteristici ale Galileii care nu sunt la fel de
care nu pot să nu observe similitudinea dintre situaţia grea a evretlor paltle- evidente. La vreo cinci kilometri spre nord, uşor de văzut din Nazaret, se
eni din vremea lui Isus şi cea a palestinienilor din timpurile moderne. In vre- găseşte strălucitorul oraş Seforis, care pe atunci se afla în reconstrucţie. Ve-
mea lui Isus erau servite intereselor economice ale vecinilor bogaţi ai evrei- cinii lui Isus-poate chiar tatăl lui~făceau negoţ acolo.
10f" la fel stau lucrurile în ce-i priveşte pe palestinienii de astăzi. Pe vremea În cea mai mare parte a vieţii lui Isus, echipele de constructori au lucrat
lui 'Isus, evreii aflaţi sub ocupaţie trăiau în cătune; azi palestinienii trăiesc î~ la această metropolă greco-romană, cu străzi mărginite de colonade, un fo-
tabere de refugiati, în mijlocul unei culturi moderne, străine. Pe vremea lm rum, un palat, o baie şi un gimnaziu (un fel de sală de sport), şi vile luxoase,
Isus, oamenii er~u expuşi stărilor de asediu, interdicţiilor şi discriminării. toate construite din calcar alb şi marmură colorată. Într-un teatru impozant
Acelaşi lucru se poate spune despre palestienii de astăzi. . . cu patru mii de locuri, actorii greci, sau hypocrites, amuzau publicul alcă-
Malcom Muggeridge comenta în anii '70: "Rolul legmmlor roma~e a tuit dintr-un amestec de naţii. (Isus a împrumutat mai târziu acest cuvânt
fost preluat de armata Israelului. Acu~ arabii s.unt în p~zi~ia pop~rulm ~u- pentru a descrie o persoană care juca un rol fals în public.) În timpul vieţii
pus; lor li se recunoaşte dreptul de a-şI constrm moschet. ŞI d~ a-~t practJ.ca lui Isus, Seforis a fost capitala Galileii, al doilea oraş ca importanţă după
religia, aşa cum li se recunoşteau asemenea drepturi evretlor dm ttmpul vte- Ierusalim din toată Palestina. Evangheliile nu relatează nici măcar o dată că
ţii lui Isus, dar, altfel, sunt trataţi ca cetăţeni de mâna a doua~" . Isus ar fi vizitat sau menţionat oraşul. N-a vizitat nici Tiberias, staţiunea de
Evreii galileeni erau receptivi la apelurile la revoltă armata, ŞIla ~el sunt iarnă a lui Irod, situată în apropiere, pe malul Lacului Galileii. Isus a ocolit
palestinienii de azi. Să ne gândim la Orientul Mijlociu şi la toată v!olenţa cu grijă centrele politice bogate.
şi intrigile de-acolo, la partidele care se hărţuiesc în permanenţă. Intr-un Deşi Irod s-a străduit să facă din Galileea cea mai prosperă provincie din
asemenea mediu incendiar s-a născut Isus. Palestina, puţini au cules roadele eforturilor lui. Ţăranii fără pământ au
servit interesele proprietarilor bogaţi (un alt fapt ce reiese din parabolele lui
Isus). Boala sau clima nefavorabilă pe timp îndelungat aduc dezastrul în
Călătoria din Iudeea spre Galileea în timpul primăverii e o trecere de la
cele mai multe familii. Ştim că Isus a crescut în sărăcie: familia Lui nu-şi
brun la verde, de la un pământ arid şi pietros la câmpiile mănoase din bazi-
putea permite un miel pentru jertfă, de aceea au adus la Templu doar o
nul Mediteranei. Fructele şi legumele cresc din abundenţă, pescarii se înde-
pereche de porumbei.
letnicesc cu meşteşugul lor în Marea Galileii, iar dincolo de dealuri, spre
Galileea avea reputaţia unei pepiniere de revoluţionari. În anul 4 î.Hr.,
vest se întinde albastrul strălucitor al Mării Mediterane. Oraşul Nazaret în
în preajma naşterii lui Isus, un rebel a pătruns în depozitul cu muniţii din
care' a crescut Isus, atât de neînsemnat încât nici măcar nu apare pe lista
Seforis şi l-a jefuit pentru a-şi înarma tovarăşii. Trupele romane au recupe-
celor şaizeci şi trei de oraşe menţionate în Talmud, este aşezat pe un ver-
rat armele şi au dat foc oraşului-ceea ce explică de ce a trebuit recon-
sant, cam la 400 de metri deasupra nivelului mării. Priveliştea care se înfă-
struit-crucificând două mii de evrei care au participat la revoltă. Zece ani
ţişează ochiului privitorului oprit pe coama dealului se întinde. de la munte:
mai târziu, un alt rebel numit Iuda a incitat la revoltă, îndemnându-şi
le Carmel, aflat în vecinătatea ţărmului, până la vârful înzăpeztt al muntelm
compatrioţii să nu mai plătească biruri împăratului roman. El a ajutat la
Hermon, spre nord. formarea grupării zeloţilor, grupare care a hărţuit Roma timp de şaizeci de
Cu pământuri fertile, peisaje pitoreşti şi o climă plăcută, Galileea are
.ani. Doi dintre fiii lui Iuda au fost crucificaţi după moartea lui Isus, iar
punctele ei de atracţie, ceea ce mă face să cred că Isus S-a bucurat de
ultimul lui fiu va captura fortăreaţa Masada din mâinile romanilor, jurând
copilăria Lui pe aceste meleaguri. Florile sălbatice şi buruienil~ care cr~s~
s-o apere până la moartea ultimului evreu. Până la urmă, un număr de 960
printre culturi, metoda migăloasă de separare a grâului de pleava, smochmll
de bărbaţi, femei şi copiii evrei au preferat să-şi pună capăt vieţii decât să
şi viile înşiruite pe dealuri şi ogoarele care devin aproape albe când se
cadă prizonieri în mâna romanilor. Galileenii iubeau libertatea şi erau gata
coc-toate acestea se regăsesc în parabolele şi învăţăturile Sale. Dar, aşa
s-o obţină cu orice preţ.
Isp.s pe care nu L-am cunoscut

Din cauza prosperităţii şi a activismului ei politic, Galileea şi-a câştigat serviciile civile. Cu toate acestea, Roma a acordat iudaismului statut legal.
prea puţin respectul populaţiei din restul ţării. Era cea mai îndepărtată Statutul liderilor evrei de atunci se aseamănă în multe privinţe cu statutul
provincie de Ierusalim şi cea mai înapoiată cultural. Literatura rabinică a bisericilor ruseşti din vremea lui Stalin. Puteau coopera, ceea ce însemna că
timpului îi înfăţişează pe galileeni ca pe nişte neciopliţi pe seama cărora se trebuiau să accepte intervenţiile guvernului, sau puteau să nu se supună, ceea
făceau mereu glume. Galileenii care învăţau ebraica o pronunţau atât de ce atrăgea după sine o aspră persecuţie. Irod cel Mare se încadrează bine în
greşit încât nu erau chemaţi să citească Tora în alte sinagogi. Faptul că tiparul lui Stalin pentru că a menţinut comunitatea religioasă într-o stare de
vorbeau prost limba aramaică uzuală le trăda rădăcinile galileene (aşa cum permanentă suspiciune şi teroare prin reţeaua lui de spioni. "Schimba Marele
avea să i se întâmple lui Petru în ziua în care a fost trădat în curtea Templu- Preot aşa cum îşi schimba hainele", se plângea un scriitor evreu.
lui de accentul lui rural). Cuvintele aramaice care ne-au rămas în Evanghe- Populaţia a reacţionat prin fărâmiţarea în partide care adoptau fie calea
Iii ne arată că Isus a vorbit şi El în acel dialect nordic, stârnind fără îndoială colaboraţionismului, fie pe cea a separatismului. Acestea erau grupările
scepticismul cu privire la persoana Sa. "Cum, din Galileea are să vină Hris- care mergeu după Isus şi-L ascultau vorbind, ÎI verificau, Îl analizau.
tosul?", sau "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" Esenienii erau cei mai izolaţi dintre toţi. Pacifişti fiind, ei nu s-au opus în
Existau şi alţi evrei care nu vedeau cu ochi prea buni Galileea din punct mod activ nici lui Irod nici romanilor, ci s-au retras în comunităţi asemănă-
de vedere spiritual. Un fariseu, care a petrecut optsprezece ani în Galileea toare celor monahi ce, în peşterile deşertului. Convinşi că invazia romană era
fără nici un rod se plângea: "Galileea, Galileea, tu urăşti Tora!" Nicodim, o pedeaspă pentru încălcarea Legii, s-au dedicat purificării spirituale. Eseni-
care s-a ridicat în apărarea lui Isus, a fost şi el redus Ia tăcere cu replica: "Şi enii făceau zilnic spăl ari rituale, aveau un regim alimentar strict, nu defecau
tu eşti din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat sâmbăta, nu purtau bijuterii, nu făceau jurăminte, şi aveau toate bunurile ma-
nici un prooroc." Înşişi fraţii lui Isus L-au sfătuit: "Pleacă de aici şi du-te teriale în comun. Sperau că credinţa lor va grăbi sosirea lui Mesia.
în Iudea." Din perspectiva bazei puterii religioase din Ierusalim, Galileea Zeloţii, la rândullor, practicau o altă strategie de separatism, fiind parti-
părea ultimul loc din care ar fi fost posibil să se ridice Mesia. zani ai revoltei armate pentru alungarea străinilor necuraţi. Una din facţi-
unile zeloţilor punea Ia cale acte de terorism politic împotriva romanilor, în
Când citesc Evangheliile încerc să mă transpun în acea perioadă istori- timp ce cealaltă opera ca un fel de "poliţie de moravuri" pentru a-i obliga
că. Cum aş fi reacţionat eu Ia opresiune? M-aş fi străduit să fiu un cetăţean pe fraţii lor evrei să respecte regulile. Într-o fază incipientă a purificărilor
model şi să mă ţin departe de probleme pentru a trăi şi a-i lăsa şi pe alţii să etnice, zeloţii ameninţau cu linşarea pe orice evreu care se căsătorea cu o
trăiască? Aş fi fost atras de insurecţii violente, ca zeloţii? M-aş fi luptat pe persoană de alt neam. În timpul lucrării lui Isus, observatorii au notat că
căi mai puţin ostentative, ca de pildă neplata taxelor? Sau mi-aş fi consumat printre discipolii Lui se găsea şi Simon zelotul. Pe de altă parte, contactele
energiile în mişcări religioase, evitând controversele politice? Ce fel de sociale ale lui Isus cu neamurile sau cu străinii, fără să mai adăugăm para-
evreu aş fi fost eu în primul secol? bolele ca "Bunul Samaritean", îi indignau la culme pe zeloţi.
Cei opt milioane de evrei din Imperiul Roman, dintre care un sfert trăiau La cealată extremă, colaboraţioniştii încercau să se descurce în cadrul
doar în Palestina *, puneau la grea încercare răbdarea romanilor. Romanii îi sistemului. Romanii garantau autoritate limitată consiliului evreiesc numit
stigmatizau pe evrei ca atei datorită refuzului lor de a venera zeii greci şi Sanhedrin, iar în schimbul privilegiilor acordate, acesta colabora cU roma-
romani şi îi considerau nişte neadaptaţi din punct de vedere social din cauza nii, investigând orice urmă de insurecţie. Era în interesul lor să prevină
obiceiurilor lor specifice: evreii refuzau să mănânce hrana "necurată" a revoltele şi reprimările dure care le urmau.
vecinilor lor, refuzau să lucreze de vineri seara până sâmbătă şi dispreţuiau Istoricul evreu Iosefus povesteşte despre un ţăran care îşi pierduse jude-
cata limpede şi striga: "Vai de tine, Ierusalime!" în mijlocul sărbătorilor
*Nouăsprezece secole mai târziu, în mare parte din cauza Holocaustului, numărul de populare, agitând mulţimea. Sanhedrinul a încercat în zadar să-I pedep-
evrei este aproximativ acelaşi şi aceeaşi proporţie numerică trăieşte în Palestina. sească, astfel că l-au predat guvernatorului roman pentru a-l biciui cum se
cuvenea. A fost bătut până la sânge şi ordinea a fost restabilită. În acelaşi Dacă ar fi să aleg dintre toate aceste grupări, cred că m-aş opri la farisei.
spirit, Sanhedrinul a trimis reprezentanţi pentru a-i cerceta pe Ioan Boteză- Aş fi fost un admirator al abordării pragmatice a guvemului conducător,
torul şi pe Isus. Să fi fost aceştia o ameninţare reală la adresa păcii? Trebu- poziţie aflată în echilibru cu dorinţa lor de a-şi respecta principiile. Oameni
iau predaţi romanilor? Caiafa, marele preot, reprezintă modelul perfect al obişnuiţi, fariseii erau buni cetăţeni. * Radicalii, cum erau cei din gruparea
colaboraţionistului acelor vremuri, lui aparţinându-i cuvintele: "Este de fo- esenienilor sau zeloţii, m-ar fi iritat; pe saduchei i-aş fi dispreţuit, conside-
los să moară un singur om pentru norod." rându-i nişte oportunişti. Prin urmare, ca simpatizant al fariseilor, aş fi stat
Saducheii erau colaboraţioniştii cei mai neruşinaţi. Au început prin a se undeva la margine, printre cei care Îl ascultau pe Isus, urmărindu-L ce solu-
eleniza sub greci şi au continuat prin a colabora pe rând cu macabeii, cu ţii oferă la problemele presante ale momentului.
romanii, şi apoi cu Irod. Umanişti în teologia lor, saducheii nu credeau în M-ar fi câştigat Isus de partea Lui? Oricât aş dori, n-aş putea răspunde
viaţa de după moarte sau în intervenţia lui Dumnezeu pe pământ. Fie ce-o cu uşurinţă la această întrebare. Mai devreme sau mai târziu, Isus reuşea să
fi! Şi, pentru că nu există o răsplată sau o pedeapsă viitoare, omul se poate contrarieze şi să şi-o îndepărteze pe fiecare dintre grupările majore din Pa-
bucura de timpul limitat pe care-l trăieşte pe pământ. Judecând după casele lestina. El avea o a treia cale, nici separatistă, nici colaboraţionistă, care co-
lor ca nişte palate, după vasele de argint şi aur descoperite de arheologi, se muta accentul de pe împărăţia lui Irod sau a lui Cezar pe Împărăţia lui
pare că saducheii ştiau ce înseamnă să te bucuri de viaţă din plin. Dintre Dumnezeu.
toate facţiunile din Palestina, statutul nobililor saduchei era peric1itat la cea Din perspectivă istorică, pare dificil să observăm nuanţele care au des-
mai mică ameninţare. părţit o grupare de alta, sau să înţelegem de ce izbucneau controverse cu
Fariseii, gruparea populară a clasei de mijloc, s-au aflat adesea pe linia privire la aspectele nu atât de importante ale învăţăturii lui Isus. Cu toate
de graniţă, oscilând între separatism şi colaboraţionism. Aveau standarde diferenţele dintre ei, esenienii, zeloţii, fariseii şi saducheii, aveau un singur
foarte înalte de puritate, mai ales în ce priveşte ţinerea Sabatului, curăţirea scop: conservarea a tot ce era tipic evreiesc, cu orice preţ. Faţă de acest
rituală şi respectarea cu exactitate a zilelor de sărbătoare. Pe evreii care nu scop, Isus a reprezentat o ameninţare şi sunt convins că şi eu aş fi perceput
se conformau îi considerau "păgâni" şi-i dădeau afară din adunările locale, activitatea Lui ca ameninţare.
le boicotau afacerile şi îi exc1udeau de la mese şi relaţii sociale. Fariseii Evreii ridicau practic un zid protector în jurul culturii lor, cu speranţa că
şi-au avut şi ei partea lor de persecuţie: într-o anumită situaţie au fost cruci- vor salva mica lor naţiune cu idealuri înalte de păgân ii din jurul lor. Ar fi
ficaţi opt sute de farisei într-o singură zi. Deşi credeau cu ardoare în Mesia, putut Dumnezeu să-i elibereze de stăpânirea Romei aşa cum i-a eliberat din
fariseii refuzau să se lase repede cuceriţi de orice impostor sau făcător de Egipt? Într-una din învăţăturile lor tradiţionale se spunea că, dacă tot
minuni care ar fi putut aduce dezastrul asupra naţiunii. Israelul se pocăia o zi întreagă sau respecta cu sfinţenie şi fără greşeală
Fariseii îşi alegeau cu grijă luptele şi nu-şi puneau viaţa în pericol decât două Sabate, urma ca Mesia să vină în curând cu mântuirea Lui. Se simţea
dacă era necesar. S-a întâmplat o dată ca Pilat din Pont să-şi calce făgădu- pregătirea unei treziri spirituale, alimentată de existenţa unui Templu nou,
iala făcută evreilor de a nu permite niciodată trupelor romane să intre în Ieru- splendid. Construit pe o platformă uriaşă care domina Ierusalimul, Templul
salim purtând steaguri cu chipul ("icoana") împăratului. Fariseii au văzut în a deyenit punctul focal al mândriei naţionale şi speranţa pentru viitor.
aceasta un act de idolatrie. În semn de protest, o mulţime formată din evrei, In acest cadru, asemenea altor evrei, aş fi judecat afirmaţiile lui Isus
majoritatea farisei, au făcut un fel de grevă, s-au adunat în faţa palatului lui
Pilat cinci zile şi cinci nopţi, şi au stat jos, pe pământ, plângând şi implorân- *Cercetătorii În domeniu nu Înţeleg de ce Evangheliile relatează atâtea conflicte Între
du-l să renunţe. Pilat le-a poruncit să se adune la hipodrom unde soldaţii Isus şi farisei când, de fapt, EI avea mai multe în comun cu ei decât cu saducheii, esenienii
sau cu zeloţii. O explicaţie ar fi aceea că Evangheliile au fost scrise la câteva decenii după
i-au înconjurat, ameninţându-i cu moartea dacă nu încetează bocetul. Fari-
moartea lui Isus, când Ierusalimul era d<:iadistrus, i,ar celelalte partide dispăruseră practic.
seii au căzut cu faţa la pământ şi şi-au dezgolit gâtuI ca unul, declarând că Este de înţeles de aceea că autorii Evangheliilor s-au focalizat asupra singurei amenintări la
preferă să moară decât să accepte încălcarea legilor lor. Pilat a cedat. adresa creştinilor, fariseii. .
despre legalism, despre ţinerea Sabatului şi despre Templu. Cum aş fi putut
împăca respectul meu pentru valorile familiei cu un comentariu de genul:

4
"Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic
de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este
vrednic de Mine"? Ce a vrut să spună Isus? În mod similar, un comentariu
de genul: "Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica", nu era doar o
laudă goală în urechile saducheilor, ci o blasfemie, ba chiar o trădare care
lovea în esenţa unităţii evreilor. Oferta lui Isus de a ierta păcatele părea tot

Ispitirea:
atât de bizară şi de deplasată ca şi oferta unei persoane particulare de a eli-
bera cuiva un paşaport sau o autorizaţie de construcţie. Cine se credea Isus
de-şi aroga dreptul la întâietate în întregul sistem al Templului?
După cum s-a dovedit ulterior, teama evreilor de suicid cultural s-a do-
vedit pe deplin justificată. Nu Isus, ci alte figuri carismatice vor conduce
Confruntarea din pustie
revolte care în anul 70 d.Hr. vor determina Roma să distrugă Templul şi să
transfonne Ierusalimul în ruine. Oraşul va fi reconstruit mai târziu ca şi
colonie romană, cu un Templu închinat zeului Jupiter pe locul vechiului Dragostea se dăruieşte tuturor şi porunceşte numai celor ce se dăruiesc.
Templu evreiesc. Evreilor li s-a interzis accesul în oraş sub ameninţarea cu Dragostea este capitulare. Dumnezeu este capitulare.
moartea. Roma a declanşat exilul evreilor care nu s-au repatriat în totalitate
nici până în zilele noastre şi care a schimbat faţa iudaismului pentru tot-
deauna.
4
Ispitirea:
Confruntarea din pustie
Evangheliile susţin că Isus, evreul care a crescut Într-un sat din Gali-
leea, a fost Fiul lui Dumnezeu, trimis din cer pentru a conduce lupta Împo-
triva răului. Această afirmaţie ridică imediat În mintea noastră Întrebări cu
privire la priorităţile lui Isus. Cap de listă: dezastrele naturale. Dacă Isus a
avut puterea de a vindeca bolile şi de a Învia morţii, de ce nu a atacat şi
câteva macro-probleme, cum ar fi cutremurele şi uraganele, sau mulţimea
de viruşi mutageni care infectează pământul?
Filozofii şi teologii cred că multe din bolile care bântuie azi pe pământ
sunt consecinţe ale libertăţii umane, ceea ce ridică un Întreg set de noi
Întrebări. Este Într-adevăr libertatea un lucru bun? Avem libertatea de a ne
omorî unul pe altul, de a duce războaie la scară mondială, de a secătui de
toate resursele planeta pe care trăim. Suntem liberi să-L sfidăm chiar şi pe
Dumnezeu şi să trăim fără constrângeri, ca şi cum n-aT mai exista o altă
viaţă, o altă lume. Cel puţin, Isus ar fi putut furniza o dovadă incontestabilă
prin care să-i reducă la tăcere pe sceptici, Înclinând balanţa decisiv În fa-
voarea lui Dumnezeu. După cum stau lucrurile însă, Dumnezeu pare uşor
de ignorat sau de negat.
În zilele În care S-a aflat în pustie, pentru a se Întâlni faţă În faţă cu
acuzatorul Său, ca prim act "oficial" al statutului Său de om matur, Isus a
avut ocazia să se ocupe de aceste probleme. Satan Însuşi L-a ispitit de Fiul
lui Dumnezeu să acţioneze după alte reguli şi să-şi atingă scopurile printr-o
metodă impresionantă şi rapidă. Pe nisipurile Palestinei au fost puse În
cântar atât caracterul lui Isus cât şi istoria umanităţii.
Ispitirea: Confruntarea din pustie

În Paradisul regăsit, de Milton, o continuare a poemului său epic Para- spunând că în întreaga Lui viaţă Isus "a umblat cu atâta smerenie, trăind
disul pierdut, momentul crucial în efortul lui Isus de a recâştiga lumea este printre bărbaţi şi femei păcătoase, încât nu a fost preţuit la adevărata Lui
ispitirea, nu crucificarea. În Eden, bărbatul şi femeia au căzut pentru că s-au valoare", şi, din această cauză, "Diavolul L-a privit de sus şi nu L-a recu-
lăsat înşelaţi de Satan, care le-a promis o cale de a se ridica deasupra statutu- noscut. Pentru că Diavolul vede numai de departe; vede numai ce este mare
lui pe care-l primiseră. Câteva milenii mai târziu, un alt reprezentant-al şi impunător şi se identifică cu ceea ce vede; el nu se uită la lucrurile umile,
doilea Adam, în exprimarea lui Pavel-a fost supus unui test similar, deşi, în mai prejos decât el."
mod curios, inversat. Veţifi ca Dumnezeu, a spus şarpele în Eden primei În relatările Evangheliilor, cei doi adversari se tratează cu un soi de res-
perechi; Nu poţifi om, L-a provocat Ispititorul pe Isus în pustie. pect prudent, ca doi box eri care se învârt în ring unul în jurul celuilalt. Pro-
Citind relatarea ispitirii îmi este clar că, în absenţa unui martor ocular al babil că cea mai mare presiune pe care a simţit-o Isus a fost dorinţa de a
celor petrecute acolo, toate detaliile trebuie să fi fost date de Isus Însuşi. pune capăt ispitirii. De ce să nu-l distrugă pe Ispititor şi să salveze istoria
Dintr-un anume motiv, Isus S-a simţit obligat să dezvăluie ucenicilor Săi omenirii de rău? Isus însă a considerat că încă nu venise momentul.
acel moment de luptă şi slăbiciune personală. Cred că ispitirea a fost un În ce-l priveşte, se pare că Satan este dispus să renunţe la stăpânirea
conflict autentic, în care în mod sigur Isus nu a jucat un rol după o scenă cu asupra lumii în schimbul satisfacţiei de a stăpâni peste Fiul lui Dumnezeu.
un final prestabilit. Acelaşi Ispititor care a găsit un punct vulnerabil fatal în Cu toate că Satan este cel care îl supune unor probe pe Isus, în final el este
Adam şi Eva şi-a îndreptat cu precizie atacul mortal împotriva lui Isus. cel care pierde. În două dintre ispite el Îi cere lui Isus să demonstreze cine
Luca prezintă astfel scena, subliniindu-i caracterul dramatic: "Isus, plin este; în a treia Îi cere să i se închine, ceva ce nici nu poate fi vorba ca
de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie, Dumnezeu să accepte.
unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic Ispitirea îl demască pe Satan, în timp ce Dumnezeu rămane pe mai de-
în zilele acelea; şi după ce au trecut acele zile a flămânzit." Ca într-o luptă parte necunoscut. Dacă eşti Dumnezeu, spune Satan, lasă-mă mut de uimire!
corp la corp dintre doi războinici, doi uriaşi ai universului s-au întâlnit pe o Fă exact ce-ar face Dumnezeu! La care Isus îi răspunde: Numai Dumnezeu
scenă pustie. Unul, la începutul misiunii Sale, a ajuns pe teritoriul inamic îmi poate da asemenea porunci, de aceea nu fac nimic la porunca ta.
sleit de puteri. Celălalt, încrezător, pe teritoriul propriu, a luat iniţiativa.
Anumite detalii din scena ispitirii îmi dau de gândit. Satan I-a cerut lui
Isus să transforme o piatră în pâine, I-a oferit toate împărăţiile pământului, În filmele despre îngeri ale lui Wim Wender, Wings of Desire [Dorinţe
şi L-a îndemnat să Se arunce de la înălţime pentru a verifica promisiunea înaripate] şi Faraway, So Close [Departe, şi totuşi atât de aproape], fiinţe
pe care a făcut-o Dumnezeu de a-L păzi de orice rău fizic. Ce este rău în celeste discută între ele cu uimire copilărească despre cum e să bei cafea şi
aceste solicitări? Cele trei ispite par să fie prerogativele lui Isus, exact cali- să mănânci, să simţi căldura şi durerea, mişcarea articulaţiilor, atingerea
tăţile pe care evreii aşteptau să le găsească la Mesia. Nu este înmulţirea pâi- altei fiinţe umane, să exclami mirat "Al" şi "Oo!" când afli lucruri noi, să
nilor pentru cei cinci mii o realizare mult mai impresionantă? La fel, înfrân- trăieşti într-un timp finit, măsurat prin minute şi ore, la prezent, nu în
gerea morţii şi învierea prin care devine Regele regilor? Cele trei ispite nu veşnicia fără de sfârşit. Pe la treizeci de ani, când Isus a luat pentru prima
reprezintă un rău în sine-şi totuşi, acolo în pustie, s-a întâmplat ceva dată poziţia de atac faţă de Satan în pustie, a înţeles toate "avantajele" vieţii
esenţial. în trup. S-a simţit foarte bine în costumul Lui de epidermă.
Poetul britanic Gerard Manley Hopkins prezintă ispitirea ca pe o întâl- Privind din nou la cele trei ispitiri, observ că Satan I-a propus lui Isus o
nire în care Isus şi Satan se prezintă unul altuia. Neînţelegând Întruparea, schimbare irezistibilă. I-a oferit doar faţa bună a condiţiei umane, trecând-o
Satan nu ştie sigur dacă Isus este un om obişnuit, o teofanie sau un înger cu sub tăcere pe cealaltă; I-a oferit bucuria de a savura pâinea fără să facă
puteri limitate, ca el însuşi. El Îl provoacă pe Isus să facă minuni pentru a foame şi fără să transpire pentru producerea ei; a încercat să-L facă să
vedea de ce putere dispune. Martin Luther duce mai departe această idee, creadă că poate risca fără să fie pus într-un pericol real; I-a oferit satisfacţia
Ispitirea: Confruntarea din pustie

faimei şi a puterii fără perspectiva respingerii dureroase-pe scurt, I-a ofe- acestea? Un Mesia al Torei, care să ocupe cu mândrie locul rezervat numai
rit o coroană în loc de cruce. (Ispita la care a rezistat Isus este tocmai lucrul lui în cel mai înalt foişor al Templului? Un Mesia-Rege care să domnească
la care încă mai râvnim noi, mulţi dintre urmaşii Lui.) nu numai peste Israel, ci şi peste toate împărăţiile pământului? Pe scurt,
Evangheliile apocrife, considerate neautentice de către biserică, ne su- Satan I-a oferit lui Isus şansa de a fi extraordinarul Mesia pe care ni l-am
gerează ce s-ar fi putut întâmpla dacă Isus ar fi cedat ispitelor cu care Satan dori. În ce mă priveşte, Îl regăsesc în descrierea lui Muggeridge pe Mesia
a venit la El. Sub forma unor povestiri miraculoase, copilul Isus ne este aşa cum îl vreau eu.
înfăţişat modelând vrăbii de lut cărora le dădea viaţă cu o singură suflare şi Vrem orice fel de Mesia, cu excepţia unuia care să pătimească-ceea ce
scufundând în apă peşti uscaţi pentru a-i vedea înotând. Sau transfor- a făcut Isus la un moment dat. Satana a lovit cel mai aproape de ţintă când
mându-i pe unii dintre tovarăşii Lui de joacă în capre pentru a le da o lecţie L-a ispitit pe Isus să Se arunce de pe un loc înalt pentru a testa purtarea de
şi pe unii în orbi şi surzi doar pentru plăcerea de a-i vindeca mai apoi. grijă a lui Dumnezeu faţă de EI. Această ispită ne frapează din nou. La un
Apocrifele sunt rudele cărţilor de benzi desenate din zilele noastre cu băieţi moment dat, într-o izbucnire de mânie, Isus îl mustră pe Petru: "Înapoia
şi fete supertari. Valoarea lor constă tocmai în contrastul în care se găsesc mea, Satano!", spune EI. " ... gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu,
cu Evangheliile autentice unde ne este revelat un Mesia care nu S-a folosit ci gânduri de-ale oamenilor." Petru s-a înspăimântat când Isus a prezis că
de puterile Lui miraculoase în beneficiul Său. Începând cu ispitirea, Isus a El Însuşi va suferi şi va muri-"Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu
demonstrat obstinenţă în a Se supune legilor de pe pământ. Ţi se întâmple aşa ceva!"-iar reacţia lui de apărare a atins un punct sensi-
Malcom Muggeridge reflecta astfel asupra ispitirii în timp ce filma un bil. Prin cuvintele lui Petru, Isus a simţit din nou ispitirea Satanei de a mer-
documentar în Israel: ge pe o cal e mai uşoară.
A fost ciudat să observ chiar în momentul începerii filmării, când um- Ţintuit pe cruce, Isus va auzi ultima ispită repetată ca pe o batjocură.
brele erau destul de lungi şi lumina încă suficientă, o mulţime de pietre Unul din tâlhari a râs de El: "Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine
din apropiere, toate identice, semănând neobişnuit de mult cu nişte pâini Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!" Li s-au alăturat şi alţii dintre cei prezenţi:
rumene. Cât I-ar fi fost de uşor lui Isus să prefacă astfel de pietre în pâini " ... să Se pogoare acum de pe cruce şi vom crede în El! ... să-L scape acum
adevărate, aşa cum a Tacut mai târziu la o nuntă, când a transformat apa Dumnezeu, dacă-L iubeşte!" Dar nu a existat nici o salvare, nici o minune,
în vin! Şi, la urma urmei, de ce n-ar fi făcut-o? Dacă autorităţile romane nici o cale uşoară lipsită de suferinţă. Căci pentru a-i putea mântui pe alţii,
distribuiau pâine gratuit pentru a consolida domnia lui Cezar, de ce n-ar El Insuşi trebuia să rămână "nemântuit". Acesta trebuie să fi fost secretul
fi putut face şi Isus la fel pentru a o consolida pe a Sa? lui Isus când S-a confruntat cu Satan în pustie.
Ar fi fost de-ajuns un singur semn din cap Tacut de Isus, şi s-ar şi fi
ridicat edificiul creştinismului, nu sprijinindu-se pe patru Evanghelii im-
perfecte şi un om înfrânt pe cruce, ci pe principii şi un plan socio-econo-
mic soli de. Orice utopie ar fi prins consistenţă, orice speranţă s-ar fi îm-
plinit şi orice vis ar fi devenit realitate. Ce binefăcător extraordinar ar fi În ce mă priveşte, mă confrunt cu ispite cu care se confruntă toţi oame-
fost Isus! Aclamat atât la Facultatea de Ştiinţe Economice din Londra cât nii, precum pofta şi lăcomia. Reflectând însă la ispitele lui Isus, îmi dau
şi la Facultatea de Management din Harvard; I s-ar ti ridicat o statuie în seama că acestea vizau raţiunea pentru care venise EI pe pământ, "stilul"
Piaţa Parlamentului, şi altele, chiar mai mari, pe colina Capitoliului şi în Lui de lucru. Practic, Satan L-a ispitit pe Isus să accelereze împlinirea
Piaţa Roşie. Dar El a refuzat această ofertă pentru că numai Dumnezeu misiunii Sale. Ar fi putut fi biruitor asupra mulţimilor, dându-Ie de mâncare
merită închinarea. pe îndestulate şi la clipeală de ochi, iar apoi ar fi preluat controlul asupra
În viziunea lui Muggeridge, ispitirea a avut în centrul ei întrebarea prin- împărăţiilor lumii şi S-ar fi pus la adăpost de orice pericol. "De ce să Te
cipală din mintea concetăţenilor lui Isus: Cum trebuia să fie Mesia? Un apropii cu paşi mărunţi de ceee ce este cel mai bun?", Îl ia Satan peste
Mesia al mulţimilor, care să transforme pietrele în pâini pentru a le hrăni pe picior pe Isus în poemul lui Milton.
Isus pe care nu L-am cunoscut Ispitirea: Confruntarea din pustie
Pentru prima dată am găsit această perspectivă în scrierile lui lui şi de a vedea personal consecinţele a şapte decenii de comunism. Am
Dostoievski, care a făcut din ispitire subiectul celebrului său roman Fraţii fost acolo în noiembrie 1991, când Imperiul Sovietic se destrăma; Mihail
Karamazov. Fratele agnostic, Ivan Karamazov, scrie un poem intitulat Gorbaciov îi ceda locul lui Boris Ielţîn şi întreaga naţiune încerca să se
"Marele Inchizitor", al cărui fir epic se desfăşoară în secolul al XVI-lea, redescopere. Mâna de fier care a ţinut-o slăbise, iar oamenii se bucurau din
la Sevilla, în zilele de apogeu ale Inchiziţiei. Un Isus deghizat vizitează plin de libertatea de a spune ce doreau.
oraşul într-un moment în care ereticii erau arşi zilnic pe rug. Marele Inchi- Păstrez o amintire vie a unei întâlniri cu editorii de la Pravda, până
zitor, un cardinal "bătrân de aproape nouăzeci de ani, înalt şi drept, cu faţa atunci oficiosul Partidului Comunist. Împreună cu alte instituţii, Pravda a
uscată şi ochi afundaţi în orbite", Îl recunoaşte pe Isus şi-L aruncă în în- servit în mod slugarnic "biserica" comunistă. La momentul vizitei mele în
chisoare. Acolo are loc o scenă ai cărei protagonişti sunt Isus şi Marele In- Rusia, tirajul acestui ziar scăzuse dramatic (de la unsprezece milioane la
chizitor, scenă care ne aminteşte de Ispitirea din pustie. 700000), concomitent cu compromiterea comunismului. Editorii de la
Inchizitorul are de adus o acuzaţie: rezistând celor trei ispite, Isus a pier- Pravda păreau sinceri, oneşti, dornici să pornească în căutarea adevăru-
dut dreptul asupra celor mai mari trei puteri care-I stăteau la dispoziţie: lui-şi cutremuraţi până în străfunduri le fiinţei lor. Atât de cutremuraţi,
"minunile , taina şi autoritatea". Ar fi trebuit să urmeze sfaturile Satanei şi să încât acum cereau sfaturi de la emisarii unei religii pe care fondatorii comu-
facă minunile care 1 se ceruse să le facă, şi astfel faima Lui printre oameni nismului o dispreţuiseră, numind-o "opiu pentru popor".
ar fi crescut. Ar fi trebuit să primească cu bucurie oferta de autoritate şi pute- Redactorii de la Pravda au remarcat cu oarecare părere de rău că idea-
re. Cum de n-a înţeles că oamenii vor să se închine la ceva incontestabil? "În luri precum egalitate a, dărnicia, dreptatea, annonia între rase erau comune
loc să le iei oamenilor libertatea, le-ai acordat şi mai multă libertate, împovă- atât creştinismului cât şi comunismului. Au fost siliţi totuşi să recunoască
rând astfel pe vecie împărăţia spirituală a omenirii cu suferinţele pe care i le faptul că practicarea variantei marxiste a realizării viziunii care îngloba
produce însăşi libertatea ei. Ai dorit ca omul să Te iubească fără să fie obligat aceste idealuri a produs cele mai groaznice coşmaruri pe care le trăise
la aceasta, ai dorit ca el să Te urmeze de bunăvoie, să se lase atras şi cucerit lumea până atunci. De ce?
de Tine." "Nu ştim cum să-i motivăm pe oameni să-şi manifeste compasiunea",
Inchizitorul sustine că, împotrivindu-se încercărilor lui Satan de a-L mi-a spus redactorul-şef. Am încercat să strângem bani pentru copiii de la
convinge să calce î~ picioare libertatea umană, Isus a devenit El Însuşi prea Cernobîl, dar cetăţenii ruşi preferă să-şi cheltuiască banii pe băutură. Cum
uşor de respins. A renunţat la cel mai mare avantaj pe care-l avea: puterea să schimbăm şi să motivăm oamenii? Cum se fac oamenii buni?"
de a impune credinţa. Din fericire, continuă vicleanul inchizitor, biserica a Şaptezeci şi patru de ani de comunism au dovedit fără nici o unnă de
recunoscut şi a corectat eroarea, iar de atunci lucrarea ei se bazează pe îndoială că bunătatea nu poate fi legiferată nici de la Kremlin, nici sub ame-
minuni, taină şi autoritate. Din acest motiv, Inchizitorul trebuie să-L mai nintarea cu moartea. O amară ironie demonstrează că impunerea moralităţii
execute o dată pe Isus, altfel va fi împiedecată lucrarea bisericii. produce supuşi rebeli şi conducători tirani, fără principii morale. M-am
Scena din Fraţii Karamazov a stârnit sentimente puternice, pentru că la întors din Rusia cu sentimentul puternic că noi, creştinii, am face bine să
momentul scrierii sale în Rusia deveneu activi comuniştii revoluţionari reînvăţăm lecţiile de bază ale ispitirii. Bunătatea nu se poate impune din
care, după cum notează Dostoievski, începeau să împrumute tehnicile bise- afară, de sus înjos; trebuie mai întâi să se nască lăuntric şi apoi să se mani-
ricii. Promiteau să transforme pietrele în pâini şi garantau satifacţie şi feste în afară.
securitate tuturor cetăţenilor, cu un singur preţ: libertatea lor. Comunismul Ispitirea din pustie ne revelează o diferenţă esenţială între puterea lui
va deveni noua biserică în Rusia, fondată, la rândul ei, pe minuni, taină şi Dumnezeu şi puterea lui Satano Satan are puterea de a constrânge, de a-i orbi
autoritate. pe oameni, de a-i îngenunchia, de a-i distruge. Oamenii au învăţat mult de la
După mai mult ,de un secol de la data la care Dostoevski scria acest această putere, iar guvernele se alimentează din adâncurile acestui rezervor.
dialog cutremurător despre putere şi libertate, am avut şansa de a vizita ţara Cu biciul, cu ciomagul ori cu puşca, fiinţele umane pot forţa alte fiinţe
Ispitirea: Confruntarea din pustie
umane să facă ce li se cere. Puterea lui Satan este ţxterioară şi coercitivă.
Reflectând la aceste lucruri, recunosc în mine un ecou slab al provocării
Prin contrast, puterea lui Dumnezeu este lăuntrică şi necoercitivă. "N-ai
aruncate de Satan lui Isus acum două mii de ani. Dumnezeu se opune aces-
vrut să înrobeşti omul printr-o minune, ci ai dorit cu ardoare credinţa liberă
tor ispite, azi, aşa cum S-a opus şi Isus când a fost pe pământ, deschizând
care nu este generată de minuni", Îi reproşează Inchizitorullui Isus în ro-
în schimb o cale mai lentă, mai blândă. Sau, cum spunea George Mac-
manullui Dostoievski. O asemenea putere poate părea uneori o slăbiciune.
Donald:
Prin transformare lăuntrică blândă, supusă permanent alegerii omului, pute-
rea lui Dumnezeu seamănă cu o abdicare. Oricare părinte şi oricare fiinţă În loc să zdrobească puterea răului prin forţă divină, în loc să impună
care iubeşte poate confirma că dragostea este lipsită de putere când cel iubit dreptatea şi să-i nimicească pe cei răi, în loc să întroneze pacea pe pă-
alege să o respingă. mânt prin domnia unui împărat desăvârşit, în loc să adune copiii Ierusali-
mului sub aripa Lui, cu sau fără voia lor, pentru a-i salva de ororile care
"Dumnezeu nu este nazist", spunea Thomas Merton. Şi aşa e, Dumne-
îi aşteptau, chinuindu-I sufletul de profet-a lăsat răul să-şi facă lucrarea
zeu nu este nazist. Stăpânul Universului a devenit victima lipsită de putere
atâta cât i-a fost dat să existe; El S-a mulţumit cu metodele lente, nu
din faţa plutonului de execuţie. Dumnezeu S-a făcut slab cu un singur scop: tocmai încurajatoare, de acordare a ajutorului în problemele esenţiale: de
pentru ca să le ofere oamenilor şansa de a alege ce să facă cu El. * a-i face pe oameni buni, de a-l izgoni pe Satan, nu numai de a-l ţine sub
control...
S0ren Kierkegaard scris astfel despre atingerea uşoară a lui Isus: "În A iubi neprihănirea înseamnă a o cultiva, nu a face dreptate ... S-a îm-
potrivit oricărui impuls de a aplica soluţii rapide cu preţul unor biruinţe
omnipotenţa Sa, Dumnezeu poate apăsa fiinţa umană cu o mână grea sau o
derizorii.
poate atinge atât de uşor încâtsă-i ofere independenţă." Recunosc că uneori
doresc ca Dumnezeu să mă apese cu o mână mai grea. Credinţa mea suferă "Ierusalime, Ierusalime," a strigat Isus în scena la care face aluzie Mac-
de prea multă libertate, de prea multe ispite care mă duc la necredinţă. Din Donald, "de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina
când în când vreau ca Dumneazeu să mă domine, să-mi schimbe îndoielile puii sub aripi şi n-aţi vrut!" Ucenicii l-au cerut lui Isus să cheme foc din cer
în certitudini, să-mi dea dovezi categorice ale existenţei Sale, ale grijii Lui peste oraşele ce refuzau să se pocăiască. Dar de pe buzele Fiului lui Dum-
faţă de mine. nezeu a ieşit un neaşteptat strigăt de deznădejde: "Dacă v-aţi fi pocăit!" El
Aş vrea ca Dumnezeu să se implice activ şi în problemele umane. Dacă nu se impune celor care nu vor să-L accepte.
Dumnezeu s-ar fi coborât literalmente să-I detroneze pe Saddam Hussein, Cu cât Îl cunosc mai mult pe Isus cu atât sunt mai impresionat de ceea
câte vieţi nu ar fi fost cruţate în războiul din Golf1 Dacă Dumnezeu ar fi ce Ivan Karamazov numea "miracolul constrângerii". Miracolele cerute de
făcut acelaşi lucru cu Hitler, câţi evrei n-ar fi fost salvaţi! De ce stă Dumne- Satan, semnele şi minunile pretinse de farisei, dovezile după care tânjesc
zeu "cu mâinile încrucişate"? eu-toate acestea nu constituie un obstacol real pentru un Dumnezeu omni-
Mi-ar plăcea ca Dumnezeu să se implice activ şi în viaţa mea personală. potent. Aceasta face ca refuzul Lui de a le înfăptui şi de a ne copleşi cu ele
Doresc un răspuns rapid şi spectaculos la rugăciunile mele, vindecare de să fie mai surprinzător. Decizia imperturbabilă a lui Dumnezeu de a da
bolile mele, protecţie şi siguranţă pentru cei dragi ai mei. Doresc un Dum- libertate omului este perfectă pentru că ne garantează posibilitatea de a trăi
nezeu fără ambiguităţi, la care să pot apela în numele prietenilor mei cu- ca şi cum El nu ar exista, de a-L scuipa în faţă, de a-L crucifica. Isus trebuie
prinşi de îndoială. să fi ştiut toate acestea când S-a confruntat în pustie cu Ispititorul, concen-
trându-şi toată puterea asupra acestei autoconstrângeri.
*În piesa lui Dorothy Sayers, The Man Rom to Re King [Omul născut să fie împărat], Cred că Dumnezeu ţine la această auto constrângere, pentru că altfel nici
împăratul Irod le spune magilor: "Nu puteţi conduce omul prin dragoste. Când ÎI veţi găsi
cea mai puternică demonstraţie de forţă nu L-ar putea ajuta să obţină ceea
pe Regele vostru, să-i spuneţi asta. Doar trei lucruri pot guverna un popor-foamea, lăco-
mia şi garantarea siguranţei." Regele Irod a înţeles principiile de conducere după care ce doreşte. Puterea poate impune supunerea, însă numai dragostea poate
operează Satan, aceleaşi pe care Isus le-a respins în pustie. stârni dragoste, singurul lucru pe care Dumnezeu îl doreşte de la noi şi
Isus pe care nu L-am cunoscut

pentru care ne-a creat. "Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Copiii din Împăratul muştelor, de William Golding, au putut hoinări pe
Mine pe toţi oamenii", a spus Isus. Şi în caz că nu am înţeles mesajul, Ioan insulă încă o vreme, aparent scăpaţi de sub autoritatea adulţilor. Mai mult,
adaugă: "A spus acestea ca să arate cu cel fel de moarte va proslăvi pe Dumnezeu poate fi acuzat dacă ceva nu merge bine. Dacă Dumnezeu a
Dumnezeu." Natura lui Dumnezeu este sacrificiu de sine; chemarea Lui se preferat să stea cu mâinile încrucişate în timpul unor evenimente pline de
bazează pe o dragoste care e gata să se jertfească. cruzime, cum au fost cruciadele sau Holocaustul, de ce să nu acuzăm Părin-
Într-o după-amiază, pe terasa unui restaurant din Chicago, un om îndu- tele în locul copiilor?
rerat îmi povestea despre fiul său risipitor. Jake, fiul, nu era capabil să M-am gândit că, rezistând ispitelor din pustie, Isus a riscat însăşi reputa-
păstreze o slujbă. Îşi cheltuia toţi banii pe droguri şi băutură. Rareori suna ţia lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis că, într-o bună zi, va readuce Pă-
acasă, şi le pricinui a multă mâhnire părinţilor. Tatăl lui Jake îmi vorbea mântui la starea de perfecţiune de dinaintea căderii, dar până atunci? Mlaş-
despre sentimentele lui de neputinţă în cuvinte asemănătoare celor folosite tina în care se bălăceşte omenirea, cruzimile din însăşi istoria bisericii, apo-
de Isus când a deplâns Ierusalimul. "Dacă aş putea să-I aduc înapoi, l-aş calipsa care bate la uşă-merită toate acestea constrângerea de sine a lui
primi acasă şi i-aş arăta cât de mult îl iubesc." A făcut o pauză pentru a-şi Dumnezeu? Sincer vorbind, merită libertatea umană acest preţ?
drege glasul, apoi a continuat: "Este ciudat că, deşi mă respinge, dragostea Nimeni dintre cei care nu au ajuns încă la capătul acestui proces de res-
lui Jake pentru mine înseamnă mai mult decât a celorlalţi trei copii ai mei, taurare nu poate să răspundă corect la această întrebare. Tot ce pot face este
care se poartă cu responsabilitate. Ciudat, nu-i aşa? Asta e dragostea!" să-mi amintesc că Isus, singurul combatant care a dat piept cu Răul pentru
Am simţit în ultima propoziţie a acelui tată mai multă putere de pătrun- a-l distruge, a ales o altă cale. Pentru El, respectarea libertăţii de alegere a
dere a misterului constrângerii de sine a lui Dumnezeu decât am găsit în unei specii căzute pare să fi meritat preţul. Nu cred că I-a fost uşor să aleagă
orice tratat de teologie. De ce se limitează Dumnezeu la această cale lentă, această soluţie, pentru că ştia că atât El cât şi cei care aveau să-I calce pe
demoralizantă de a cultiva neprihănirea, în loc de a face rapid dreptate? urme vor suferi.
Asta este dragostea. Dragostea are puterea ei specifică, fiind singura capa- Aruncând o privire generală asupra vieţii lui Isus, îmi dau seama că tipa-
bilă de a cuceri inima omului. rul constrângerii stabilit în deşert a persistat pe tot parcursul vieţii Lui. Nu
L-am văzut niciodată pe Isus impunându-şi voinţa cu forţa în viaţa cuiva.
Mai degrabă i-a arătat omului consecinţele alegerii, apoi l-a lăsat să aleagă.
A dat un răspuns limpede şi fără înconjur tânărului bogat şi l-a lăsat să
Deşi înfrânt în toate cele trei ispitiri, Satan s-a îndepărtat de locul plece. Marcu adaugă în mod intenţionat acest comentariu: "Isus s-a uitat la
confruntării cu un rânjet neruşinat. În urma refuzului categoric al lui Isus el şi l-a iubit." Şi azi, Isus are aşteptări realiste în ce priveşte reacţia omeni-
de a juca după regulile lui, Satan a înţeles că el putea continua să joace după rii la constrângerea Sa autoimpusă. "Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii,
aceste reguli. La urma urmei, încă mai avea la dispoziţia lui împărăţiile dragostea celor mai mulţi se va răci."
pământului, şi tocmai învăţase o lecţie despre constrângerea de sine a lui Uneori folosim expresia "complexul mântuitorului" pentru a descrie
Dumnezeu. Constrângerea de sine a lui Dumnezeu creează ocazii extraor- sindromul obsesiei de a rezolva problemele altora. Adevăratul Mânturitor a
dinare oponenţilor lui Dumnezeu. fost însă complet lipsit de acest complex. El nu S-a simţit presat de dorinţa
Vor urma, desigur, şi alte ciocniri. Isus va scoate demonii cu forţa, dar de a mântui lumea întreagă în timpul vieţii Sale sau de a vindeca oameni
Duhul care avea să le ia locul nu era posesiv şi depinde a întotdeauna de care nu erau pregătiţi să fie vindecaţi. Sau, cum spune Milton în poemul lui,
vointa celui în care săIăşluia. Ocaziile de păcătuire abundă: Isus a afirmat referindu-se la Isus: "S-a arătat mai îndurător, mai ceresc / Prin vorbe
acest lucru în analogia Împărăţiei lui Dumnezeu care creşte în mijlocul blânde inimi cucerind / Lăsând ca-n locul fricii să lucreze-nduplecarea."
răului ca grâul amestecat cu neghina. Pe scurt, Isus a demonstrat un respect incredibil pentru libertatea umană.
Din perspectiva lui Satan, ispitirea i-a oferit un nou avantaj asupra vieţii. El nu S-a împotrivit nici chiar atunci când Satan I-a cerut să-I cearnă pe
Ispitirea: Confruntarea din pustie

Petru. Răspunsul Lui a fost: "Dar Eu m-am rugat pentru tine [Simone] ca de o minune, de un mister şi de autoritate. Iar uneori biserica împrumută
să nu se piardă credinţa ta." Când mulţimile s-au împrăştiat şi ucenicii L-au uneltele manipulării perfecţionate de politicieni, comercianţi şi agenţi pu-
părăsit, Isus aproape că le reproşează celor doisprezece: "Voi nu vreţi să vă blicitari.
duceţi?" Apropiindu-se de momentul morţii în Ierusalim, El l-a demascat Sigur că mă grăbesc să critic defectele bisericii. Dar dacă mă întorc de
pe Iuda, dar nu a făcut nimic care să-I împiedice pe vânzător de la fapta lui la istoria bisericii şi mă examinez pe mine însumi, găsesc că şi eu sunt vul-
mârşavă-o altă consecinţă a constrângerii de Sine. nerabil în faţa ispitei. Îmi lipseşte voinţa de a mă împotrivi soluţiilor rapide
" ...ia-ţi crucea şi urmează-Mă", spune Isus, lansând invitaţi a cea mai pentru împlinirea nevoilor umane. Îmi lipseşte răbdarea de a-I îngădui lui
lipsită de spirit manipulativ din câte s-au făcut vreodată. Dumnezeu să lucreze încet, "manierat". Vreau să preiau eu controlul, să-i
oblig pe alţii să lupte pentru cauzele în care cred eu. Sunt dispus să renunţ
la anumite libertăţi în schimbul garanţiei siguranţei şi protecţiei. Sunt gata
Constrângerea de sine a lui Isus-pe care am putea-o numi chiar o timi-
să renunţ chiar şi la mai mult pentru şansa de a-mi realiza propriile ambiţii.
ditate divină-m-a luat prin surprindere. Citind Evangheliile mi-am dat
seama că aşteptam de la EI aceleaşi lucruri pe care le-am învăţat în copilăria Când îmi dau seama că aceste ispite câştigă tot mai mult teren în mine,
mea în biserica fundamentalistă în care am crescut şi unde m-am simţit ade- mă întorc la povestea ispitirii lui Isus în pustie. Împotrivirile lui Isus în faţa
Satanei mi-au garantat exact libertatea pe care o exercit când mă confrunt
sea victima presiunilor emoţionale. Doctrina era propovăduită în maniera:
"Crede şi nu cerceta!" Având în mână puterea miracolelor, a tainei şi cu ispitele mele personale. Mă rog să am aceeaşi încredere şi răbdare pe
autorităţii, biserica nu lăsa loc îndoielii. Am învăţat, de asemenea, tehnici care le-a demonstrat Isus. Şi mă bucur că, aşa cum se spune în Evrei: " ...n-
manipulative de "câştigare a sufletelor" dintre care unele îmi impuneau să avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care
spun neadevăruri despre mine persoanei cu care vorbeam. ar, eu unul nu în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. '" Şi prin faptul că EI
regăsesc nimic din toate acestea în viaţa lui Isus. însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt
ispitiţi. "
Citind istoria bisericii, observ că mulţi alţi urmaşi ai lui Isus au cedat
exact în faţa ispitelor cărora le-a rezistat EI. Dostoievski re dă cu multă
dibăcie scena ispitirii, plasată acum în camera de tortură a Marelui Inchi-
zitor. Cum e posibil ca biserica fondată pe Cel care s-a împotrivit ispitei să
dea naştere Inchiziţiei care a impus credinţa cu forţa mai bine de o jumătate
de mileniu? Tot cam atunci, în oraşul Geneva, cercurile protestante ceva
mai temperate impuneau frecventarea bisericii, considerând refuzul de a
participa la euharistie drept un păcat capital. Şi aici, ereticii erau arşi pe rug.
Spre ruşinea ei, istoria creştinismului dezvăluie încercări nereuşite de a
îmbunătăţi calea Domnului. Din când în când, biserica se aliază cu guver-
nul care-i oferă o cale uşoară de a obţine puterea. "Venerarea succesului
este, în general,forma de idolatrie pe care diavolul o cultivă asiduu", scria
Helmut Thielicke, referindu-se la orbirea bisericii germane din timpul lui
AdolfHitler. "Am putut observa în primii ani de după 1933 constrângerea
emanată de marile succese şi cum, sub influenţa acestor succese, oamenii,
creştinii chiar, au încetat să mai întrebe în numele cui şi cu ce preţ ... "
Uneori biserica îşi culti vă ea însăşi Hitleri în miniatură, oameni cu nume
ca Jim Jones şi David Koresh, care înţeleg prea bine puterea reprezentată
5
Ce aş fi observat eu?
În Crezul Apostolilor, viaţa lui Isus este concentrată într-un singur para-
graf care începe cu naşterea Lui şi trece direct la moartea Lui, coborârea în
iad şi înălţarea Ia cer. O clipă-oare nu lipseşte nimic? Ce s-a întâmplat în
intervalul dintre naşterea şi patimile Lui din vremea stăpânirii lui Pilat din
Pont? Aproape tot ce a făcut şi a spus Isus pe pământ timp de treizeci şi trei
de ani este lăsat la o parte în graba de a-I interpreta viaţa. Dar oare cum şi-a
petrecut El viaţa pe pământ?
Influenţat de amintirile de la şcoala duminicală, îmi este greu să descriu
viaţa pe pământ a lui Isus pentru că ea mi-a fost prezentată pe flanelograf
în imagini lipsite de viaţă. Într-o scenă le vorbeşte oamenilor. În alta ţine un
mieluşel în braţe. Într-una din imagini discută cu femeia samariteancă şi în
alta cu un bărbat pe nume Nicodim. Singura scenă cu o tentă mai dinamică
era aceea în care ucenicii apăreau cu bărcuţele lor miniaturale pe marea de
pâslă albastră. Îmi mai amintesc o scenă în care Isus stătea în Templu cu un
bici în mână, scenă pe care n-o puteam asocia cu nici unul din celelalte
lucruri pe care le învăţasem despre El. Cu siguranţă nu-L văzusem nicioda-
tă petrecând. Am învăţat câte ceva despre viaţa lui Isus la şcoala dumini-
cală, însă, ca persoană, Isus a rămas în mintea mea distant şi bidimensional.
Filmele, în schimb, I-au dat viaţă. Unele dintre ele, ca Isus din Nazaret,
regizat de Zeffirelli, au reuşit să reconstituie cadre fidele relatărilor din
Evanghelii. Spre deosebire de imaginile statice ale flanelografului, filmele
ni-L prezintă pe Isus în mişcare, înconjurat de gloate gălăgioase care se
înghesuie să-L vadă cât mai bine şi să-L asalteze cu întrebări.
Urmărind aceste filme şi citind Evangheliile, încerc să-mi exercit profe- că arăta Isus. Cei mai mulţi şi-L închipuiau înalt (o imagine neverosimilă
sia de jurnalist sau echivalentul acesteia din primul secol. Stau pe margine pentru evreul primului secol), frumos, şi nici unul nu a spus supraponderal.
ascultând şi luând notiţe, Încercând să prind ceva din persoana Lui În Le-am prezentat un film BBC În care Hristos era interpretat de un actor
articolul meu, trăind, totodată, sentimentul acut că prezenţa lui Isus produce obez. Unii dintre studenţi au considerat aceasta o ofensă la adresa lui Isus.
un anumit efect asupra persoanei mele. Ce văd? Ce mă impresionează? Ce Preferăm un Isus Înalt, chipeş şi, mai presus de toate, zvelt.
mă tulbură la El? Cum Îl pot descrie cititorilor mei? O legendă datată În secolul al II-lea avansează ideea că Isus ar fi fost
cocoşat. În Evul Mediu cei mai multi creştini trăiau cu convingerea că Isus
a suferit de lepră. Creştinii zilelor noastre ar considera aceste idei inaccep-
Nu pot începe articolul meu despre Isus cum fac de obicei, prin descrie- tabile şi chiar eretice. Să nu fi fost Isus un reprezentat perfect al speciei
rea aspectului exterior al persoanei despre care scriu. Nimeni nu ştie cum umane? Şi totuşi, În Biblie nu găsim decât o singură descriere a aspectului
arăta Isus. Primele portrete care-L înfăţişau au apărut abia în secolul al V-lea, Său fizic, o profeţie scrisă cu sute de ani Înainte de naşterea Lui. Iată portre-
fiind pure speculaţii; până atunci, o descriere o chipului Său făcuseră doar tul pe care I l-a făcut Isaia Într-un pasaj pe care Noul Testament îl leagă de
grecii: o figură tânără, fără barbă, asemănătoare zeului Apollo. viaţa lui Isus:
În 1514, cineva a publicat un document fals semnat Publius Lentulus,
guvernatorul roman care i-a succedat lui Pilat din Pont, în care Isus este ...pentru mulţi a fost o pricină de groază-atât de schimonosită Îi era
faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor....
descris astfel:
N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişa-
Este un bărbat înalt, bine făcut, cu o înfăţişare blândă, dar plină de rea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om
demnitate. Părul lui are o culoare greu de descris, unduind în bucle deli- al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa
cate, despărţit în creştet, după obiceiul nazireilor; fruntea îi este înaltă şi de la EI, şi noi nu L-am băgat în seamă.
impunătoare; obrajii, fără vreo pată sau cută, sunt de un trandafiriu minu-
Din cauza tăcerii Evangheliilor privind acest aspect nu putem răspunde
nat; nasul şi gura, de o simetrie perfectă; barba, de o culoare identică cu
părul, lungă până sub bărbie, şi despărţită la mijloc ca o furcă; ochii, de cu certitudine la Întrebarea "Cum arăta Isus?" Şi cred că acesta este un
un albastru strălucitor, limpezi şi senini... lucru bun. Imaginile frumoase sub care ni-L reprezentăm noi pe Isus spun
mai multe despre noi decât despre El. Isus nu avea o strălucire suprana-
Îl recunosc pe acest Isus din picturile în ulei care atârn au pe pereţii bise- turală. Ioan Botezătorul recunoaşte că n-ar fi ştiut că este El dacă nu ar fi
ricii pe care o frecventam În copilărie. Falsificatorul se demască însă prin avut o revelaţie specială. Dat fiind textul din Isaia, nu putem dovedi frumu-
următoarea remarcă: "N imeni nu L-a văzut râzând." Acest autor nu citise seţea sau măreţia Lui fizică pentru a explica atracţia pe care o exercita asu-
oare aceleaşi Evanghelii pe care le citeam şi eu, documente care nu amin- pra maselor. Cheia se găseşte în altă parte.
tesc nimic despre Înfăţişarea exterioară a lui Isus, dar care ni-L prezintă
făcând prima minune la o nuntă, schimbând numele ucenicilor şi câştigân-
du-şi faima de om "mâncăcios şi băutor de vin"? Când religioşii vremii au
criticat lejeritatea ucenicilor Săi în practicarea disciplinelor spirituale, Isus Las la o parte aspectul fizic pentru a căuta să-L Înţeleg pe Isus ca per-
a replicat: "Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei?" Dintre soană. Ce punctaj ar fi obţinut la un test de personalitate?
toate ilustraţiile pe care le-ar fi putut alege pentru a Se face Înţeles, Isus S-a Personalitatea lui Isus care reiese din Evanghelii este radical diferită de
oprit la cea a mirelui a cărui bucurie înveseleşte nuntaşii. imaginea cu care am crescut, o imagine a lui Isus pe care o recunosc acum
Am prezentat o dată în faţa unei clase de studenţi câteva zeci de imagini în unele din filmele mai vechi de la Hollywood. În acele filme Isus Îşi
care reprezentau o interpretare a înfăţişării lui Isus în diferite culturi-afri- declamă rolul monoton, fără inflexiuni sentimentale. Trece prin viaţă ca un
cană, coreeană, chineză-şi apoi i-am Întrebat pe cei prezenţi cum credeau personaj calm printre oameni exagerat de agitaţi. Nimic nu-L tulbură.
Isus pe care nu L-am cunoscut Profil: Ce aş fi observat eu?

Împarte înţelepciune pe un ton inexpresiv, temperat. Pe scurt, este un soi de scoată la suprafaţă din sufletele lor o foame lăuntrică atât de profundă încât
Isus sedat cu Prozac (un antidepresiv - n.tr.) aceştia se înghesuiau în jurul Lui cu speranţa de a se putea atinge măcar de
În contrast, omul prezentat de Evanghelii are o asemenea carismă încât veşmintele Lui.
oamenii stau să-L asculte captivaţi trei zile în şir, uitând până şi de foame. Romanciera Mary Gordon spune că sensibilitatea lui Isus fată de femei
Isus pare o fire sensibilă, e "mişcat de milă", răspunzând aproape impulsiv şi copii a fost una din principalele calităţi care au atras-o la El: "fn mod cert
la nevoile din jur. Evangheliile ne redau o gamă de reacţii emoţionale ale este singurul erou afectuos din literatură. Cine îşi poate imagina un Odiseu
lui Isus: o milă spontană faţă de un lepros, exuberanţă faţă de succesele sau un Enea afectuos?" Acestui Isus care Îşi exprimă compasiunea faţă de
ucenicilor, o izbucnire de mânie din cauza răcelii legaliştilor, durere la ve- fiicele Ierusalimului astfel: "Vai de femeile care vor fi însărcinate ... în zilele
derea unui oraş care nu-L primeşte, şi apoi strigătele de suferinţă din acelea!", Gordon îi răspunde: "Îmi doream copii şi, când am citit aceste
grădina Ghetsimani şi de pe cruce. A avut o răbdare aproape nelimitată cu cuvinte, am simtit, că îmi erau adresate. Acum mă întreb: Câti, bărbati, ar lua
oamenii, dar nici un pic de milă faţă de instituţii şi nedreptate. în considerare dificultăţile sarcinii şi ale îngrijirii copiilor?"
Am participat odată la o întrunire specială de bărbaţi, al cărei scop era Isus nu îndeplinea mecanic puncte de pe liste de urgenţe, şi mă îndoiesc
să-i ajute pe participanţi "să-şi înţeleagă sentimentele" şi să-şi schimbe reac- că ar aprecia accentul pe care omul modern îl pune pe punctualitate şi pe
ţiile restrictive tipic masculine. Ascultând în cadrul unui grup mic pe câţiva programarea riguroasă. A participat la nunţi care ţineau zile întregi. Nu se
bărbati mărturisind cât le era de dificil să se exprime sincer şi să reuşească o supăra să fie deranjat de orice "nimeni" care-i tăia calea. Dovadă femeia cu
apropiere reală de persoanele din viaţa lor, mi-am dat seama că Isus a trăit surgere de sânge care s-a atins temătoare de haina Lui şi cerşetorul orb sâ-
un model ideal de împlinire masculină pe care, după nouăsprezece secole, câitor. Două dintre cele mai uimitoare minuni (învierea lui Lazăr şi a fiicei
cei mai mulţi bărbaţi îl ignoră deliberat. A plâns, cel puţin de trei ori, în faţa lui Iair) au avut loc pentru că a ajuns prea târziu ca să-i mai poată afla în
ucenicilor. Nu şi-a ascuns temerile şi nu a ezitat să ceară ajutor: "Sufletul viaţă pe bolnavi şi astfel să-i vindece.
Meu este cuprins de o întristare de moarte." În grădina Ghetsimani le-a spus În frumoasele cuvinte ale lui Bonhoeffer, Isus a fost "omul celorlalţi".
ucenicilor: " ...rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!". Câţi dintre lide- Era mereu liber-liber să se pună la dispoziţia celui de lângă El. Accepta
rii puternici de astăzi ar recunoaşte că sunt vulnerabili? ~ să ia masa cu oricine Îl invita-ceea ce explică faptul că nici o altă figură
Spre deosebire de cei mai mulţi oameni pe care-i cunosc, lui Isus Ii plă- publică nu a avut prieteni mai diverşi: de la bogaţi, precum centurionul
cea să-i laude pe alţii. Când făcea o minune, recunoştea meritele benefi- roman, farisei şi vameşi, la prostituate şi victime ale leprei. Oamenilor le
ciarului: " ...credinţa ta te-a mântuit..." Pe Natanael l-a numit " ...un israelit plăcea compania lui Isus; oriunde S-ar fi aflat, în preajma Lui era bucurie.
în care nu este vicleşug". Despre Ioan Botezătorul a spus: "Dintre cei năs- Prin manifestarea tuturor acestor calităţi, pe care psihologii o numesc
cuti din femeie nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul." Pe actualizare de sine, Isus a spart tiparele. După cum spune C. S. Lewis: "Nu
ne~tatornicul Petru l-a numit "piatra". Când o femeie umilă i-a oferit un dar Se încadra deloc în imaginea creată de psihologi a cetăţeanului integrat,
scump ca act de închinare, Isus i-a luat apărarea în faţa acuzatorilor ei şi a echilibrat, adaptat, fericit în căsnicie, angajat, popular. Nu poţi fi bine
spus că despre gestul acelei femei se va vorbi oriunde va fi propovăduită «adaptat» într-o lume în care ţi spune că «ai drac» şi care, în final, te ţintu-
Evanghelia. ieş-te gol pe o cruce."
Evangheliile ne arată că Isus lega repede relaţii profunde cu oamenii pe
care-i întâlnea. Indiferent că stătea de vorbă cu o femeie la fântână, cu un Asemeni majorităţii contemporanilor Săi, fără îndoială că şi eu m-aş fi
lider religios într-o grădină, sau cu un pescar pe malul lacului, El intra di- împotrivit acestei stranii combinaţii de afirmaţii extravagante venind din
rect în miezul problemei, iar după câteva propoziţii, aceşti oameni ajungeau gura unui evreu cu o înfăţişare comună. Pretinea că este Fiul lui Dumnezeu,
să-I dezvăluie secretele lor cele mai intime. Oamenii de rând din vremea Sa dar mânca şi bea ca toţi ceilalţi; obosea şi se simţea singur. Ce fel de fiinţă
păstrau o distanţă respectabilă faţă de rabini şi "sfinţi", dar Isus reuşea să era El?
Pe de o parte, Isus părea să Se simtă "acasă" pe pământ; pe de altă parte
însă era cert că Se simţea străin. Îmi aduc aminte de singura scenă din ado-
lescenţa Lui redată în Scriptură, când, aflat în Ierusalim, a dispărut şi a fost Se naşte anonim într-un cătun din obscura Galilee. Este urmărit în-
certat de mama Lui. Întrebarea cifrată a mamei Lui evreice, "Fiule, pentru deaproape de privirile reci, sfredelitoare, ale ţăranilor care, trăind la nivel
ce te-ai purtat aşa cu noi?", probabil că nu face dreptate ambelor părţi im- de subzistenţă, cunoşteau cu exactitate linia de demarcaţie dintre sărăcie
plicate-Ia urma urmei, părinţii Îl căutaseră trei zile. Isus le-a răspuns: "De şi mizerie cruntă. Arată ca un cerşetor, dar privirea Lui nu cere milă, gla-
ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?" Iată sul Lui nu are inflexiuni de jelanie, iar pasul nu-I e târşit. Vorbeşte de
că deja apăruse o fisură, un conflict de loialitate, care Îl despărţea pe Isus legea lui Dumnezeu, iar ei Îl ascultă plini de curiozitate. Poporul ştie
de familia Sa. multe despre legi şi putere, despre împărăţii şi domnii, însă doar prin
Adesea Isus trebuie să se fi simţit "departe de casă" pe o planetă a libe- prisma birurilor şi a datoriilor, a subnutriţiei şi a bolii, a sistemul agrar
opresiv şi a posesiunii demonice. Vor să afle ce poate face Împărăţia lui
rului-arbitru şi a răzvrătirii. În asemenea momente, Se retrăgea să Se roage,
Dumnezeu pentru copilul şchiop, pentru părintele orb, pentru dementul
ceea ce însemna pentru El o gură de aer curat dintr-un dispozitiv de menţi-
care-şi urlă chinul izolării printre mormintele de la marginea satului.
nere a vieţii care-I dădea puterea de a-şi continua existenţa pe o planetă po- (John Dominic Crossan).
luată. Totuşi, nu primea totdeauna răspunsuri-formulă la rugăciunile Lui.
Luca ne spune că înainte de a-şi alege cei doisprezece ucenici S-a rugat toa- Vecinii lui Isus află curând ce poate face El pentru ei. El poate face ca
tă noaptea-şi chiar şi aşa unul dintre ei a fost un trădător. În Ghetsimani părintele orb să vadă, copilul şchiop să umble, poate scoate demonii din
S-a rugat la început ca paharul suferinţei să fie luat de la El, ceea nu s~a posedatul chinuit printre morminte. Când Isus şi-a început lucrarea de
întâmplat. Scena din grădină ne înfăţişează un om aflat la o distanţă uriaşă vindecare şi predicare, vecinii îşi scărpinau creştetele a uimire: "Nu este
de "casă", dar care s-a împotrivit tuturor ispitelor pentru a putea înfăptui acesta tâmplarul, feciorul Mariei? Atunci de unde are El toate lucrurile
răscumpărarea supranaturală. acestea?"
O scenă din Evanghelii îmi explică ambele laturi ale naturii Sale, faptul La începutul lucrării Sale, probabil timp de un an, Isus a avut mare
că Se simţea "acasă", dar, în aceaşi timp, "departe de casă". Pe Marea Gali- succes. Veneau atât de mulţi oameni la El încât uneori nu putea scăpa de ei
leii s-a stârnit o furtună care aproape că răsturna barca în care dormea Isus. decât fugind cu barca. Fără Îndoială că vindecările fizice au fost cele care
Trezit din somn de ucenici, S-a ridicat şi a strigat vântului şi valurilor: au atras atenţia asupra Lui. Evreii, care credeau că diavolul era răspunzător
"Taci! Fără gură!". Ucenicii s-au făcut mici de frică. Oare cine era Acela de de toate bolile şi că numai oamenii sfinţi puteau fi canalele de intervenţie
poruncea furtunii ca unui copil neascultător? ale lui Dumnezeu, deţineau o istorie lungă a minunilor. (Un vindecător pe
Demonstraţia de putere din mijlocul furtunii i-a convins pe ucenici că nume Honi a trăit în anii care au precedat venirea lui Isus şi este menţionat
Isus nu era un om ca toţi ceilalţi. Minunea aceasta ne vorbeşte despre esenţa de istoricul Iosefus.) Se pare că Isus avea cunoştinţă de existenţa unor
Întrupării. "Dumnezeu este vulnerabil", spunea filozoful Jacques Maritain. rivali, pentru că a potolit impulsul ucenicilor de a-i condamna. Aproximativ
La urma urmei, Isus a adormit de oboseală. Mai mult, cu excepţia acestui o treime din relatările din Evanghelii vorbesc despre vindecări fizice. Din
unic miracol, Fiul lui Dumnezeu a fost una din victimele creaţiei: Creatorul spirit jurnalistic, aş fi investigat aceste cazuri, căutând dovezi medicale şi
norilor a fost udat de ploaie, Creatorul stelelor a transpirat de căldură sub chestionând familiile celor ce pretindeau că au fost vindecaţi printr-o mi-
soarele Palestinei. Isus S-a supus legilor naturii chiar şi atunci când ele s-au nune. Vindecările erau diverse şi nu se puteau încadra În tipare. Isus a
opus într-o oarecare măsură dorinţelor Lui (" ...dacă este cu putinţă, înde- vindecat de la distanţă cel puţin o persoană; unele dintre vindecări au fost
părtează de la Mine paharul acesta"). A trăit şi a murit după legile de pe spontane, altele au presupus parcurgerea mai multor paşi; În multe dintre
pământ. ele persoanei vindecate i se cerea să urmeze instrucţiuni specifice.
Dacă aş fi făcut astfel de investigaţii, aş fi observat la Isus o curioasă
Isus pe care nu L-am cunoscut Profil: Ce aş fi observat eu?
ambivalenţă în ce priveşte vindecările. Pe de o parte, vindecarea era efectul electronice. Mica Lui ceată de ucenici, fără o bază permanentă de operaţii,
unei reacţii spontane avute de Isus la vederea unei anumite nevoi umane: umbla din oraş în oraş, fără o strategie bine definită.
vedea persoana suferindă înaintea Lui, I se făcea milă de ea şi o vindeca. "Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are
Nu o dată însă a refuzat o solicitare directă de ajutor. Pe de altă parte, Isus unde-şi odihni capul", a spus Isus. Dacă ar fi trăit în timpurile modeme, cu
nu-şi făcea reclamă la puterea pe care o avea de a vindeca. Condamna "nea- tratamentul care se aplică celor lipsiţi de adăpost, cu siguranţă Isus şi uceni-
mul viclean şi preacurvar" care cerea semne şi, întocmai cum a făcut în cii Săi ar fi fost alungaţi de poliţie şi obligaţi să plece în altă parte. În anti-
pustie, rezista oricărei ispite de a face spectacol. Marcu redă şapte situaţii chitate existau mulţi astfel de învăţători (exista chiar o şcoală de filozofie
în care Isus a poruncit persoanei vindecate să nu spună nimănui ce i se numită şcoala peri patetică, ai cărei adepţi discutau filozofie mergând).
făcuse. Când oamenii nu aveau credinţă, nu făcea vindecări. Am avut ocazia să observ pe viu, în India, un mod de lucru asemănător
În ce mă priveşte, dacă aş fi fost unul din apropiaţii lui Isus, probabil că celui practicat de Isus. Acolo, evangheliştii creştini merg pe urmele "sfin-
aş fi speculat posibilităţile de afirmare ale unui om cu astfel de puteri la ţilor" hinduşi şi budişti. Unii se opresc prin gări, se prezintă călătorilor care
Roma, Atena sau Alexandria. Fraţii Lui l-au propus să-şi concentreze lu- aşteaptă trenul şi îi întreabă dacă vor să cunoască mai multe despre Dumne-
crarea măcar în Ierusalim, capitala Israelului. Isus însă a preferat să nu stea zeu. Alţii merg din oraş în oraş, însoţiţi de ucenicii lor. Alţii îşi invită
în lumina reflectoarelor. Neavând încredere în mulţimi şi în opinia publică, ucenicii în ashram-uri, unde se închină împreună şi studiază Scripturile.
şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în orăşele de mică importanţă. Grupul condus de Isus nu avea un sediu central, proprietăţi sau funcţio-
În ciuda ambivalenţei Sale, Isus nu a ezitat să se folosească de argumen- nari. Aveau doar un casier, pe Iuda. Financiar, se pare că abia se descurcau.
tul minunilor pe care le făcea pentru a-şi dovedi identitatea. "Credeţi măcar Într-o împrejurare, pentru a face rost de bani pentru bir, Isus l-a trimis pe
pentru lucrările acestea ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este Petru la pescuit. A împrumutat o monedă pentru a le explica ce îi datora Ce-
în Mine şi Eu sunt în Tatăl", le-a spus ucenicilor. Iar când vărul Său, Ioan zarului şi un măgar când a vrut să intre în Ierusalim călare. Trecând prin
Botezătorul, care zăcea în temniţă, a pus la îndoială faptul că Isus era Me- holde, scuturau spicele de grâu pentru a mânca boabele crude în virtutea
sia, Isus i-a transmis prin ucenicii lui următorul răspuns (parafrazare de legii mozaice care permitea acest lucru săracilor. Deşi Isus a stat de vorbă
Frederick Buechner): cu oameni influenti ca Nicodim, sau ca tânărul bogat, niciodată nu pare să-I
Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut. Spuneţi-i că orbii şi-au vân- fi trecut prin mint~ să Se folosească de bogăţia sau influenţa lor în scopuri
dut câinii care le serveau de călăuze şi acum se bucură urmărind zborul personale.
păsărilor pe cer. Spuneţi-i că şchiopii şi-au vândut bastoanele şi pe banii Din ce a trăit Isus? În Orientul Mijlociu al acelor vremuri, învăţătorii tră-
primiţi pe ele şi-au cumpărat bocanci de drumeţie. Spuneţi-i că dezmoş- iau din darurile ascultătorilor care îşi manifestau faţă de ei aprecierea. Luca
teniţii soartei au ridicat fruntea din ţărână, iar cei cu sufletul vlăguit simt ne spune că anumite femei care au fost vindecate de Isus-inclusiv soţia mi-
că trăiesc pentru prima dată în viaţa lor.
nistrului de finanţe al lui Irod!-i-au purtat de grijă. Este mişcător să aflăm
din Scriptură cum câteva dintre aceste femei au făcut o călătorie lungă şi
periculoasă din Galileea la Ierusalim în timpul Paştelor şi au stat la picioarele
crucii lui Isus după ce a fost părăsit de cei mai apropiaţi ucenici ai Săi.
Dacă ar fi trebuit să aleg un cuvânt, un singur cuvânt, pentru a-L defini Conform părerii generale, Isus a fost un învăţător de excepţie. Cei care-L
pe Isus contemporanilor Săi, aş fi ales cuvântul rabbi, învăţător. În Statele urmau erau atraşi de puterea ca de magnet a cuvintelor Lui, care erau
Unite nu există astăzi nimeni a cărui viaţă să poată fi comparată cu viaţa lui "scurte, precise, extraordinare, înviorătoare", după cum le caracterizează
Isus. Sunt sigur că stilul Lui de viaţă n-are nimic în comun cu cel al poetul John Berryman. Cu multă răbdare, Isus dădea lecţii pe loc, ca
evangheliştilor modemi, care predică maselor în corturi şi pe stadioane, răspunsuri la întrebările spontane care 1 se puneau. O femeie a avut şapte
care au echipe, afişe şi poştă directă pentru reclamă şi proiecţii pe ecrane soţi: A cui soţie va fi ea în viaţa viitoare? Îmi cere Legea mie, evreu, să
plătesc taxe autorităţilor păgâne? Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa cetate să angajeze muncitori la strânsul recoltei. Ziua era pe sfârşite, dar
veşnică? Cine este cel mai mare în Împărăţia cerurilor? Cum se poate naşte acesta a mai angajat un lot de muncitori cărora le-a mai rămas doar o oră
un om bătrân? pentru a dovedi de ce erau în stare. Versiunea tradiţională a povestirii spune
Jaroslav Pelikan povesteşte cum odată un rabin a fost întrebat de un elev că cei veniţi mai târziu au lucrat cu atâta zel pentru a recupera timpul
al său: "De ce voi, rabinii, daţi învăţături punând întrebări?" La care rabinul pierdut, încât supraveghetorul a decis să-i plătească pentru întreaga zi. Ver-
a răspuns: "Dar ce e rău în a pune întrebări?" Adesea şi Isus întorcea între- siunea lui Isus însă nu spune nimic despre hărnicia lucrătorilor. Accentul
bările în stil socratic, creând astfel o stare de criză în mintea celui ce între- Lui cade pe generozitatea proprietarului-Dumnezeu-care Îşi revarsă ha-
ba. Răspunsurile Lui ţinteau direct esenţa întrebării şi inimile ascultătorilor. rul peste cei cu state vechi de plată şi peste noii-veniţi deopotrivă. Nimeni
Mă îndoiesc că aş fi plecat de la o întâlnire cu Isus cu un aer superior sau nu este înşelat şi toţi sunt plătiţi cu mult mai mult decât merită.
satisfăcut. În pofida acestei preeminenţe a harului, nimeni nu-L poate acuza pe Isus
În mod sigur aş fi rămas uimit de parabolele Lui, o formă de comunicare că diminuează sfinţenia lui Dumnezeu. Eu m-aş fi poticnit mai degrabă în
a unui adevăr care a devenit semnul Lui distinctiv. Scriitorii de mai târziu adevărul proclamat de Isus, un adevăr intransingent în comparaţie cu cel
au admirat talentul Lui de a comunica adevărurile profunde prin aceste proclamat de rabinii contemporani cu El. Învăţătorii contemporani cu Isus
povestiri din viaţa cotidiană. O femeie perseverentă înfrânge răbdarea unui se străduiau să "nu impună decât restricţii pe care cea mai mare parte a co-
judecător. Un împătrat se avântă într-un război nesăbuit. Un grup de copii munităţii le putea suporta." Isus proclama adevărul fără rezerve. A cata-
se ceartă în stradă. Un om este jefuit de o bandă de hoţi şi abandonat logat mânia drept crimă, pofta păcătoasă drept adulter, dorinţa de a deţine
aproape mort. O femeie care a pierdut un bănuţ îl caută de parcă ar fi pier- bunurile aproapelui drept hoţie. "Fiţi sfinţi, căci Tatăl vostru care este în ce-
dut lumea întreagă. Nu există fiinţe imaginare şi intrigi încâlcite în parabo- ruri este sfânt", a spus, fixând standardul de viaţă la un nivel pe care nimeni
lele lui Isus; ele redau pur şi simplu viaţa din jurul Lui. nu-l putea atinge.
Parabolele au servit perfect scopurilor lui Isus. Oricui îi place o poveste Elton Trueblood face următoarea observaţie: toate simbolurile importan-
bună, iar talentul de povestitor al lui Isus captiva atenţia adunărilor de agri- te folosite de Isus au o puternică notă de duritate, ba sunt chiar ofensatoare:
cultori şi pescari, majoritatea fără carte. Şi pentru că povestirile sunt mai jugul, paharul suferinţei, ştergarul slujirii şi, în final, crucea. "Socotiţi dacă
uşor de reţinut decât conceptele sau schiţele, parabolele au şi rolul de a merită", spune Isus, avertizându-i clar pe cei care se gândesc să-L urmeze.
păstra mesajul nealterat: peste ani, când oamenii retlectează la învăţăturile
lui Isus, parabolele Lui revin în memorie cu detalii pline de viaţă. Este una Jacob Neusner, un rabin contemporan, cel mai mare cercetător al iudais-
să vorbeşti în termeni abstracţi despre dragostea fără margini a lui Dumne- mului de la începuturile erei creştine, ridică într-una din cele cinci sute de
zeu, şi cu totul altceva să povesteşti despre un prieten care-şi dă viaţa pen- cărţi ale sale, A Rabbi Talks with Jesus [Un rabin discută cu Isus], următoa-
tru prietenii lui, sau despre un tată zdrobit care scrutează orizontul zilnic rea întrebare: "Ce poziţie aş fi luat faţă de Isus?" Neusner are un mare res-
pentru a zări un semn de la fiul lui plecat în lumea largă. pect pentru Isus şi pentru creştinism şi recunoaşte că o învăţătură ca Predica
Rezumând în câteva cuvinte mesajul Lui, Evanghelia după Ioan spune de pe Munte îl "impresionează" şi îl "mişcă". Dacă ar fi fost contemporan
că Isus a venit pe pământ "plin de har şi de adevăr". Primul este harul: în cu Isus, învăţătura Lui, spune el, i-ar fi stârnit interesul în suficientă măsură
contrast cu cei care au încercat să complice credinţa şi s-o împietrească prin încât să-I fi determinat să se alăture mulţimii care-L urma din loc în loc,
legalism, Isus a predicat mesajul simplu al dragostei lui Dumnezeu. Dintr-un sorbindu-I cuvintele înţelepte.
motiv necunoscut-şi, cu siguranţă, nu pentru că o merităm-Dumnezeu a Dar, în final, conchide Neusner, s-ar fi aliat cu rabinii din Nazaret. "Isus
decis să ne dăruiască dragostea fără nici o plată, fără limite, "pe cheltuiala face un pas important-în direcţia greşită" spune el, transferând accentul
Lui". de pe "noi", ca şi comunitate evreiască, pe "Eu". Neusner nu a reuşit să se
O poveste rabinică a vremii spune că proprietarul unei vii a ieşit în rupă de Tora şi să se alipească de Isus ca autoritate centrală. "Problema este
Isus pe care nu L-am cunoscut

figura lui Isus, nicidecum învăţătura Lui... În final, învăţătorul Isus, ridică sincer, captivat de învăţătura şi de persoana Lui, dar hotărât să nu mă supun
o pretenţie pe care numai Dumnezeu o poate ridica." Neusner menţine Lui. Dacă mi-aş întoarce privirea de la Isus şi aş privi la oamenii care mă
distanţa cu respect, incapabil de a face saltul credinţei înconjoară, aş observa câteva grupuri de privitori formând cercuri concen-
Neusner are dreptate când afirmă că esenţa învăţăturii lui Isus este total trice în jurul Lui.
diferită de a celorlalţi rabini, fără a mai menţiona mari învăţători neevrei, Cel mai departe de El, într-un cerc exterior, sunt oamenii de rând, curio-
precum Confucius sau Socrate. El nu căuta adevărul; EI călăuzea spre ade- şii şi alţii care, asemeni mie, încearcă să-şi dea seama cine este Isus. Însăşi
văr arătând spre Sine. Matei spune că "EI îi învăţa ca Unul care avea putere, prezenţa acestei mulţimi Îi conferă protecţie lui Isus: deşi nemulţumiţi că
nu cum îi învăţau cărturarii lor". Învăţaţii vremii se fereau să-şi exprime "lumea se duce după El", adversarii Lui nu îndrăznesc să pună mâna pe El.
propriile opinii, bazându-şi remarcile pe Scripturi şi pe comentarii recunos- Mai ales la începutul lucrării Sale, patrioţii evrei se învârteau pe aproape,
cute. Spre deosebire de ei, Isus Îşi exprima fără rezerve părerile personale dornici să-L audă pe Isus anunţând o revoltă împotriva Romei. Isus nu se
şi folosea Scriptura ca şi comentariu. "Aţi auzit că s-a zis ... dar Eu vă ocupă însă de acest grup periferic. Le predică totuşi şi lor, şi aceasta Îl deo-
spun ..." suna acelaşi refren poruncitor. El era sursa, şi nu făcea nici o dife- sebeşte radical de esenieni şi de alte grupări religioase care nu îi primeau la
renţă între cuvintele Lui şi cuvintele lui Dumnezeu când le vorbea. Cei întâlnirile lor decât pe iniţiaţi.
care-L ascultau Îl înţelegeau clar, chiar dacă Îl respingeau. "Omul acesta Mai aproape de centru, descopăr un grup de vreo sută de adepţi sinceri.
huleşte!" ziceau ei. Ştiu că mulţi dintre aceşti oameni care ÎI însoţesc pe Isus în drumurile Lui,

°
Neînfricat, Isus nu a ocolit niciodată conflictul. A acceptat provocările 1 s-au alăturat după arestarea lui Ioan Botezătorul-ucenicii lui Ioan chiar
opozanţilor şi ale batjocoritorilor de orice teapă. dată a oprit mulţimea s-au plâns că "toţi" merg după Isus. Nepunând preţ pe popularitate, Isus Îşi
pornită să omoare cu pietre o femeie prinsă în adulter. Altă dată, venind să-L direcţionează cele mai multe învăţături nu spre mase, ci spre aceşti căută-
aresteze, gărzile s-au întors la Templu cu mâinile goale: "Niciodată n-a tori sinceri pe care îi călăuzeşte constant spre o dedicare tot mai profundă,
vorbit vreun om ca omul acesta", au spus ei, surprinşi de prezenţa Lui care folosind cuvinte încărcate de semnificaţie, menite să maturizeze repede pe
impunea respect. Isus poruncea direct chiar şi demonilor: "Taci!"; "Duh oricine. Nu poţi sluji la doi stăpâni, spune El. Renunţă la dragostea de bani
mut şi surd îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în şi la plăcerile pe care ţi le oferă lumea. Renunţă la tine însuţi. Slujeşte-i pe
el." (Este interesant că demonii L-au recunoscut întotdeauna ca "Sfântul lui ceilalti.
, Poartă-ti, crucea.
Dumnezeu" sau "Fiul Celui Preaînalt", oamenii fiind însă aceia care Îi Ultimele cuvinte nu sunt o metaforă goală: de-a lungul drumurilor Pa-
puneau la îndoială identitatea.) lestinei, romanii crucificau mereu criminali dintre cei mai înrăiţi pentru a le
Afirmaţiile lui Isus despre Sine ("Eu şi Tatăl una suntem"; "Am putere da o lecţie evreilor. Oare ce fel de imagini stârneau aceste "invitaţii" în
să iert păcatele"; "Voi înălţa Templul acesta în trei zile") nu aveau prece- mintea celor ce-L urmau? Dorea El oare să conducă o procesiune de mar-
dent şi L-au dus constant la conflicte. Învăţătura Lui se identifica în aseme- tiri? La prima vedere, da. "Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi
nea măsură cu persoana Sa, încât multe din cuvintele Lui n-au supravieţuit va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga." Sunt cuvintele pe care Isus le
vieţii Lui pe pământ; afirmaţiile Lui îndrăzneţe despre Sine au murit o dată repetă mai des decât pe altele.
cu EI pe cruce. După moartea Lui, ucenicii, care L-au urmat ca pe un Am auzit pe cei din cercul cel mai apropiat de EI, pe cei doisprezece, Iău-
învăţător, s-au întors la vechea lor viaţă, spunându-şi cu tristeţe: "Noi tră- dându-se că se vor sacrifica cu dragă inimă. "Nu ştiţi ce cereţi", le-a repli-
geam nădejde că EI este Acela care va izbăvi pe Israel." A fost necesară cat Isus. "Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-I beau Eu?" "Putem!", au
Învierea pentru ca Propovăduitorul adevărului să devină Cel propovăduit. răspuns ei în naivitatea lor.

Îmi imaginez că trăiesc în zilele lui Isus şi că mă aflu în preajma Lui. Uneori mă întreb dacă aş fi vrut să mă număr printre cei doisprezece, în
Îmi găsesc un loc la marginea mulţimii care-L înconjoară, ca un căutător orice condiţii. Spre deosebire de ceilalţi rabini, Isus şi-a ales EI Însuşi cercul
de ucenici; nu ei L-au ales pe EI. Atracţia exercitată de Isus era atât de E ciudat că, privind înapoi la vremea lui Isus din perspectiva prezen-
puternică, încât nu I-au trebuit decât câteva cuvinte pentru a-i determina să- tului, însăşi simplitatea ucenicilor Lui îmi dă speranţă. Isus nu şi-a ales
şi lase slujbele şi familiile şi să 1 se alăture. Două perechi de fraţi-Iacov şi ucenicii în functie de talentul sau de abilitatea lor de a face lucruri mari. Cât
Ioan, şi Petru şi Andrei-se îndeletniceau cu pescuitul; când Isus i-a chemat, a trăit pe pămâ~t, Isus S-a înconjurat de oameni simpli care nu L-au înţeles,
şi-au abandonat mrejele (culmea ironiei, chiar după ce Isus le-a făcut parte care n-au dovedit că ar fi maturi spiritual, şi care, uneori, s-au purtat ca nişte
de cea mai bogată captură de peşte din viaţa lor!). Cu excepţia lui Iuda Isca- şcolari îndărătnici. Isus i-a mustrat, mai ales pe trei dintre ei (pe cei doi
rioteanul, toţi se trag din provincia natală a lui Isus, Galileea; Iuda este din fraţi, Iacov şi Ioan, şi pe Petru)-şi, totuşi, doi dintre aceştia vor deveni
Iudeea, ceea ne demonstrează cât de mult se răspândi se faima lui Isus în ţară. stâlpii creştinismului primar.
Personal, m-ar fi nedumerit eterogenitate grupului celor doisprezece. Nu pot scăpa de impresia că Isus preferă să lucreze cu recruţi care nu
Simon, zelotul, aparţinea grupării violente care se opunea Romei, în timp promit multe. O dată, după ce a trimis în misiune şaptezeci şi doi de ucenici,
ce Matei, vameşul, tocmai fusese angajat de regele-marionetă instalat de Isus S-a bucurat de reuşitele despre care I-au relatat la întoarcere. Nu-L
Roma. Nici un învăţat ca Nicodim şi nici un bogat ca Iosif din Arimateea vedem atât de exuberant în nici un alt pasaj din Scripturi. "În ceasul acela,
nu a intrat în grupul celor doisprezece. Trebuia să-I analizezi cu atenţie pe Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: «Tată, Doamne al cerului şi al
fiecare din grup ca să-i descoperi abilităţi de conducător. pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi
Remarc că, de fapt, trăsătura cea mai evidentă a ucenicilor era obtuzi- pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilom". Cu o astfel de adunătură, Isus a pus
tatea lor. "Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi?", îi întreabă Isus. "Până când vă temelia Bisericii, care nu a încetat să crească în ultimii o mie nouă sute de
voi suferi?" În timp ce El îi învaţă conducerea prin slujire, ei se ciorovăiesc am.
care dintre ei merită cea mai înaltă poziţie. Credinţa lor superficială Îl exas-
perează pe Isus. După fiecare minune se îndoiau că Isus va mai face vreuna.
Poate hrăni cinci mii-dar patru mii? Mai tot timpul, cei doisprezece par să
trăiască într-o ceaţă a ignoranţei care îi desparte de Isus.
De ce investeşte Isus atât în aceşti oameni aparent rataţi? Pentru a răs-
punde la această întrebare, apelez la relatarea lui Marcu care ne spune
motivele pentru care Isus i-a ales pe cei doisprezece: " ...ca să-i aibă cu Sine,
şi să-i trimeată să propovăduiască."
Ca să-i aibă cu Sine-Isus nu a încercat niciodată să-şi ascundă singu-
rătatea şi dependenţa de alţi oameni. El şi-a ales ucenicii nu ca slujitori, ci
ca prieteni. A împărtăşit cu ei momentele de bucurie şi de tristeţe, şi le-a
cerut sprijinul la nevoie. Ei au devenit familia Lui, I-au ţinut loc de mamă,
fraţi şi surori. Ei au renunţat la tot pentru El, aşa cum şi El a renunţat la tot
pentru ei. Pe scurt, i-a iubit.
Să-i trimită să propovăduiască~De la prima invitaţie adresată celor
doisprezece, Isus ştia ce avea să se întâmple într-o bună zi la Calvar. Ştia
că timpul Lui pe pământ e scurt, şi că succesul final al misiunii Sale depin-
dea nu numai de ceea ce realiza în trei ani, ci şi de ceea ce vor face cei
doisprezece, rămaşi unsprezece, iar mai târziu miile, şi apoi milioanele de
credincioşi după înălţarea Lui.
6
Fericirile:
Norocoşi cei fără de noroc
În anii adolescenţei eram obsedat de Predica de pe Munte. Citeam câte
o carte de genul In His Steps [Pe urmele Lui] de Charles Sheldon, făgădu-
iam solemn să fac în toate "ce-ar face Isus", şi-mi îndreptam atenţia spre
Matei 5-7 pentru a găsi acolo căIăuzire. Ce să fi înţeles din cele două capi-
tole? Să mă mutilez după un vis erotic? Să mă las bătut măr de huliganii
cu motociclete de la şcoală? Să-mi smulg limba doar pentru că i-am servit
o replică usturătoare fratelui meu?
La un moment dat, am ajuns să fiu atât de convins de înclinaţia mea spre
lucrurile materiale, încât i-am dăruit unui prieten scumpa şi nepreţuita mea
colecţie de 1100 de ilustrate cu jucători legendari de baseball, printre care
una originală din 1947, cu Jackie Robinson şi una cu Mickey Mantie la
începutul carierei. Mă aşteptam la o răsplată divină pentru asemenea renun-
ţare; când colo, a trebuit să îndur enorma nedreptate de a-I vedea pe priete-
nul meu vânzând întreaga colecţie la licitaţie, în schimbul unui profit uriaş.
"Ferice de cei ce suferă pentru dreptate", mi-am spus eu, consolându-mă.
Nici acum, ca adult, nu pot spune că am depăşit criza declanşată de Pre-
dica de pe Munte. Deşi în răstimpuri am mai încercat să o elimin din sfera
interesului meu, considerând-o un exces retoric, cu cât mă adâncesc în stu-
derea persoanei lui Isus, cu atât îmi dau seama că afirmaţiile din acest pasaj
constituie punctul central al mesajului Său. Dacă nu reuşesc să înţeleg
această învăţătură, înseamnă că nu reuşesc să-L înţeleg nici pe EI.
Isus a rostit această predică celebră într-un moment În care popularitatea
Sa era în mare creştere. Mulţimile ÎI urmăreau oriunde mergea, obsedate de
Isus pe care nu L-am cunoscut

întrebarea: A venit în sfârşit Mesia? În aceste circumstanţe deosebite, Isus Schwarzkopf avea încredere în kuweitieni, în britanici, în saudiţi, şi în toţi
a lăsat de-o parte pildele şi le-a oferit ascultătorilor o întreagă "filozofie de ceilalţi participanţi la forţa multinaţională. Încrezător în misiunea sa şi
viaţă", semănând oarecum cu un candidat care dezvăluie un nou program extrem de mândru de soldaţii care o duseseră la îndeplinire, generalul
politic. Şi încă ce program! Schwarzkopf oferea un spectacol de mare bravură. Îmi amintesc că m-am
gândit atunci: lată omul ideal să conducă un război!
Când a venit momentul să predau Fericirile cursanţilor mei de la LaSalle Transmisia s-a încheiat, pe CNN au început reclamele, iar eu m-'am în-
Street Church din Chicago, mi-am urmat obiceiul de a viziona în prealabil tors la casetele mele. Max von Sydow, un Isus blond, şters, transpunea pe
mai multe filme despre Isus. Deoarece mă inspiram din cincisprezece filme ecran o versiune discutabilă a Predicii de pe Munte, în filmul The Greatest
diferite, sarcina de a selecta şi viziona toate porţiunile de care aveam nevoie Story Ever Told. "Ferice ... de ... cei. .. săraci... în duh," rostea el rar, cu un
îmi lua câteva ore în fiecare săptămână, mare parte din acest timp irosin- puternic accent scandinav, "pentru ... că ... a lor... este ... Împărăţia ... ceru-
du-se cu derularea casetelor până Ia scena dorită. Ca să mai scap de plicti- rilor." A trebuit să mă adaptez la ritmul tărăgănat al filmului în comparaţie
seală, în timp ce aparatul căuta secvenţele dorite, huruind şi ţăcănind, urmă- cu prezentarea generalului Schwarzkopf, şi a trebuit să se mai scurgă câteva
ream canalul CNN. În timp ce derulare a se apropia cu repeziciune, să zi·· secunde ca să pricep ironia situaţiei: tocmai asistasem, urmărindu-1 pe ge-
cem, de minutul opt, secunda douăzeci din King ofKings, filmul lui Cecil neral, la o prezentare a Fericirilor, dar exact pe dos!
B. DeMi11e, apucam să văd la ştiri ce se mai întâmplase prin lume. Apoi Ferice de cei puternici, acesta fusese mesajul generalului. Ferice de în-
apăsam butonul "play", şi din nou eram transportat cât ai clipi în Palestina vingători. Ferice de armatele îndeajuns de bogate ca să posede bombe de
secolului întâi. mare precizie şi rachete Patriot. Ferice de eliberatori, de soldaţii învingă-
Se petreceau multe pe glob în 1991, în săptămâna în care am predat eu tori. Suprapunerea bizară a celor două discursuri m-a făcut să simt unda de
Fericirile. În războiul din Golf, în urma unei campanii la sol care nu durase şoc pe care trebuie s-o fi produs Predica de pe Munte în rândurile ascultăto-
mai mult de o sută de ore, forţele aliate obţinuseră o victorie decisivă împo- rilor de atunci, evrei din Palestina secolului întâi. În locul generalului
triva Irakului. Şi eu, ca majoritatea americanilor, cu greu puteam crede că Schwarzkopf: ei Îl aveau pe Isus, iar pentru urechile unui popor oprimat,
războiul de care ne temusem atâta vreme se sfârşise atât de repede şi cu atât tânjind după scuturareajugului roman, sfaturile Lui sunau extrem de şocant
de puţine pierderi de partea noastră. În timp ce, în fundal, aparatul video îşi şi neplăcut. Dacă un soldat duşman vă loveşte peste un obraz, întoarceţi-I
continua căutarea printre peliculele cu Isus, la televizor, diverşi comentatori şi pe celălalt. Bucuraţi-vă când sunteţi persecutaţi. Fiţi recunoscători pentru
arătau, folosindu-se de schiţe şi hărţi, ce se petrecuse concret în Kuweit. sărăcie.
La un moment dat, CNN a anunţat o întrerupere a programului, urmând Irakienii, învinşi pe câmpul de luptă, s-au răzbunat destul de urât, incen-
să transmită în direct conferinţa de presă susţinută de comandantul forţelor diind puţurile de petrol din Kuweit; porunca lui Isus îndemna nu la răzbu-
aliate, generalul Nonnan Schwarzkopf. Era dimineaţa de după ziua victo- nare, ci la dragoste pentru duşmani. Oare cât ar fi rezistat în faţa Romei un
riei. A mai trecut ceva timp în care am încercat să-mi continuu pregătirile regat întemeiat pe astfel de principii?
pentru curs. Timp de cinci minute, L-am urn1ărit pe Isus rostind Fericirile, "Ferice de cei bombardaţi şi de cei fără adăpost," ar fi putut Isus, la fel
în filmul lui Pasolini, apoi, alte câteva minute, pe generalul Schwarzkopf, de bine, să spună, "Ferice de cei învinşi şi de cei îndoliaţi în urma pierderii
discutând cu privire la atacul forţelor aliate asupra oraşului Kuweit City. tovarăşilor lor. Ferice de kurzii care suferă încă sub ocupaţia irakiană."
Curând am abandonat cu totul aparatul video-Stormin' Norman dovedin- Orice erudit grec ne-ar spune că termenul "ferice" [sau "binecuvântat",
du-se mult mai captivant, din toate punctele de vedere. Generalul a vorbit "blessed" conform traducerii englezeşti] e mult prea delicat şi celest casă
despre "manevra de învălui re" executată pentru capturarea gardei republi- poată transmite mesajul percutant dorit de Isus. Cuvântul grecesc tradus
cane irakiene, despre o invazie-capcană pe mare, despre capacitatea aliaţi- prin "ferice" redă, de fapt, un mic chiot de bucurie: "Ehei, norocosule!"
lor de a parcurge tot drumul până la Bagdad fără a întâmpina opoziţie. "Ce norocoşi sunt cei fără de noroc!", spunea de fapt Isus.
afirma un distins psiholog britanic într-un discurs pregătit pentru Royal
Society of Medicine [Societatea Regală de Medicină]:
La câţiva ani după războiul din Golf, am primit o invitaţie la Casa Albă.
Preşedintele Bill Clinton, îngrijorat de reputaţia scăzută de care se bucura Spiritul de sacrificiu personal care străbate creştinismul, şi care este
în rândul creştini lor evanghelici, ne-a chemat pe doisprezece dintre noi la Într-o aşa de mare măsură apreciat în viaţa religioasă a creştinului, repre-
un dejun particular, pentru a ne cunoaşte interesele. Fiecare din noi urma să zintă un tip de masochism moderat. El se regăseşte, într-o fonnă mult
aibă cinci minute la dispoziţie pentru a-şi expune poziţia în faţa preşe- mai comdensată, În învăţătura lui Isus din Predica de pe Munte. Această
învăţătură Îi fericeşte pe cei săraci, pe cei blânzi, pe cei ce suferă pentru
dintelui şi a vicepreşedintelui. Mi-a fulgerat prin minte întrebarea: "Ce-ar
neprihănire; ea ne îndeamnă nu să opunem rezistenţă răului care ni se
spune Isus într-o astfel de situaţie?" şi, brusc, am avut revelaţia că în sin-
face, ci să întoarcem celălalt obraz celui care ne loveşte; să le facem bine
gura împrejurare în care Isus S-a întâlnit cu lideri politici influenţi avea
celor care ne urăsc şi să-i iertăm pe cei care ne greşesc. Ei bine, toate
mâinile legate şi spatele brăzdat de sânge. De atunci încoace, relaţia dintre acestea aduc a masochism.
stat şi biserică a fost mereu una încordată.
Şi atunci, se pune întrebarea: Ce reprezintă ele de fapt? Un exerciţiu de
M-am întors la Fericiri şi am tresărit din nou. Ce-ar fi dac-aş transpune
masochism sau o esenţă de înţelepciune profundă? E foarte probabil ca
mesajul lor la condiţiile actuale?
acela care oferă un răspuns simplu şi rapid acestei întrebări să nu fi studiat
Domnule Preşedinte, în primul rând, v-aş sfătui să nu vă mai îngri- niciodată serios Fericirile.
joraţi atât de mult în privinţa situaţiei economice şi a locurilor de muncă.
Sau, ca să folosim termeni şi mai direcţi: sunt Fericirile adevărate? Dacă
Un produs intern brut scăzut este, de fapt, benefic pentru ţară. Nu Înţele-
da, atunci de ce biserica nu încurajează sărăcia, plânsul, smerenia şi perse-
geţi că săracii sunt de hlpt cei norocoşi? Cu cât avem mai mulţi săraci în
cuţia, în loc să lupte împotriva lor? Care este adevărata semnificaţie a Feri-
Statele Unite, cu'atât suntem mai binecuvântaţi. Pentru că a celor ca ei
este Împărăţia cerurilor. cirilor, a acestui enigmatic cod de morală care stă în centrul învăţăturii lui
Şi nu vă mai preocupaţi atât de mult de domeniul sănătăţii publice. Isus?
Vedeţi, domnule preşedinte, şi cei care plâng sunt fericiţi, pentru că ei
vor fi mângâiaţi. Dac-aş fi fost şi eu acolo când Isus a rostit Fericirile, cred c-aş fi plecat
Ştiu că aţi auzit de la cercurile religioase de dreapta despre seculari- de la acea întâlnire simţindu-mă tulburat sau indignat, nicidecum mângâiat.
zarea crescândă a ţării noastre. În şcoli, rugăciunea nu mai este permisă, Astăzi, după aproape două mii de ani, încă mă mai chinui să le înţeleg me-
iar cei ce protestează împotriva avorturi lor sunt pasibili de arest. Fiţi pe
sajul. Şi totuşi, acum, gândindu-mă mai cu seamă la legalismul meu înfo-
pace, domnule preşedinte! Opresiunea din partea guvernului le oferă
cat din adolescenţă, descopăr că înţelegerea mea, în acest sens, s-a dezvol-
creştini lor posibilitatea de a fi persecutaţi şi, prin urmare, binecuvântaţi.
tat treptat, în etape.
Vă mulţumesc pentru aceste posibilităţi mereu în creştere!
Încă nu sunt, şi s-ar putea să nu fiu niciodată în stare să afirm: "Uite, asta
Nu i-am ţinut Preşedintelui Clinton un astfel de discurs, preferând în e semnificaţia Fericirilor." Dar, treptat, aproape pe nesimţite, am ajuns să le
schimb să reprezint interesele imediate ale creştinilor din America, dar ce e asimilez ca pe nişte adevăruri esenţiale. În ce mă priveşte, Fericirile se apli-
sigur e că şi după această experienţă m-am trezit încă o dată în încurcătură, că pe cel puţin trei niveluri.
fără să găsesc vreun răspuns la problema mea. Ce semnificaţie pot avea Promisiuni îndelung amânate. În prima mea etapă de înţelegere a Feri-
Fericirile pentru o societate care ridică la rang de cinste ambiţia, încrederea cirilor, le-am privit pe acestea ca pe un fel de cadou Tacut de Isus nefericiţi-
în sine şi bogăţia? Ce bine de cei ce fericiţi şi puternici, credem noi. Ferice lor, pentru a-i consola: "Păi, dacă tot nu vă dă bogăţia afară din casă, şi nici
de cei care duc o viaţă de distracţii, de cei care vor mereu locul întâi. cu sănătatea nu staţi prea bine, iar feţele vi-s umezi te de lacrimi, am să-ncro-
Unii psihologi şi psihiatri, călcând pe urmele lui Freud, folosesc Feri- pesc un discurs pe cinste şi-o să vedeţi ce bine o să vă simţiţi." Mai târziu,
cirile ca pe o dovadă care atestă starea de dezechilibru a lui Isus. După cum pe măsură ce îmi dispărea cinismul şi mă maturizam în credinţă, am ajuns să
le consider nişte promisiuni autentice, esenţiale în cadrul mesajului lui Isus. unui program alcătuit din douăsprezece etape, personalul era format din
Spre deosebire de regii medievali care aruncau monede gloatelor (sau profesionişti cu zeci de diplome şi doctorate, iar taxa pentru serviciile pres-
de politicienii moderni care fac promisiuni săracilor doar înainte de ale- tate se ridica la aproximativ trei sute de dolari pe zi.
geri), Isus a făcut promisiuni durabile şi chiar eterne. EI a fost singurul om M-am întors alene la baza Wycliffe, la acel talmeş-balmeş pestriţ de că-
de pe pământ care, înainte de a veni aici, trăise într-adevăr "în lumea de suţe şi clădiri, profund marcat de contrastul dintre acestea şi splendida arhi-
dincolo", iar Cel venit din cer ştia bine cu câtă uşurinţă puteau comorile Îm- tectură de la clinica de nutriţie. Unii se strădui atI să salveze suflete, să pregă-
părăţiei cerurilor să compenseze toate greutăţile pe care le-am putea întâm- tească oameni pentru slujirea lui Dumnezeu, aici şi în veşnicie; ceilalţi îşi
pina în această viaţă. Cei ce plâng vorfi mângâiaţi; cei blânzi vor moşteni dădeau toată silinţa să salveze trupul, pregătind oameni pentru a se bucura
pământul; flămânzii vor fi săturaţi; cei cu inima curată Îl vor vedea pe de această viaţă. Era mai mult decât evident care dintre cele două instituţii
Dumnezeu. Isus avea autoritatea să facă asemenea promisiuni, deoarece El se bucura de aprecierea lumii.
venise să pună temeliile Împărăţiei lui Dumnezeu, o împărăţie ce urma să În Fericiri, Isus a arătat că îi preţuieşte pe aceia care nu se pot bucura de
dăinuie de-a pururi. prea multe din privilegiile acestei vieţi. EI le-a făgăduit celor săraci, celor
Într-o vară am participat la o întâlnire cu un grup de traducători de la ce plâng, celor blânzi, celor tlămânzi, ce,lor prigoniţi şi celor săraci în duh
Wycliffe Bible Translators, la sediul lor auster din deşertul Arizona. Mulţi că slujirea lor nu va rămâne nebăgată în seamă. Răsplata lor va fi bogată.
dintre ei locuiau într-un fel de rulote, iar întrunirea s-a ţinut într-o clădire "Într-adevăr", spunea C. S. Lewis, "dacă ne gândim la promisiunile cu pri-
din prefabricate de beton cu acoperiş din tablă. M-a impresionat dedicarea vire la răsplătire şi la natura uluitoare a răsplăţilor promise în Evanghelii,
acelor lingvişti profesionişti, care se pregăteau pentru o viaţă de sărăcie şi am putea rămâne cu impresia că Domnul consideră dorinţele noastre mult
greutăţi, în colţuri uitate de lume. Aveau un cântec anume pe care le plăcea prea modeste, nicidecum prea mari. Suntem făpturi cu inima împărţită, ro-
în mod deosebit să-I fredoneze: "lată, vă trimit să lucraţi fără răsplată, să biţi de băutură şi ahtiaţi după cuceriri amoroase, conduşi de ambiţii ome-
slujiţi fără simbrie, lipsiţi de dragoste, de prieteni, printre străini ... " Ascul- neşti, şi nu vedem că ni se oferă bucurii fără margini, asemeni unui ţânc
tându-Ie cântecul, mi s-a părut că era ceva greşit în mesajul lui: aceşti misi- prostuţ dintr-o mahala, care vrea să-şi vadă mai departe de turtiţele lui de
onari nu aveau de gând să lucreze nerăsplătiţi. Dimpotrivă, ei îndurau anu- noroi când i se oferă ocazia de a-şi petrece vacanţa la mare."
mite greutăţi cu gândulla nişte răsplătiri viitoare. Ei ÎI slujeau pe Dumnezeu, Ştiu că, printre mulţi creştini, nu mai este deloc la modă să pui accentul
având încrederea că EI, la rândul Lui, avea să Se revanşeze-dacă nu aici, pe răsplătirile viitoare. Bill Leslie, pastor la biserica pe care o frecventam
atunci în veşnicie. în tinereţe, obişnuia să spună: "Pe măsură ce bisericile devin mai bogate şi
Dimineaţa, înainte ca soarele să se ridice prea sus, peste vârfurile dea- mai de succes, se schimbă şi preferinţele cu privire la cântări, de la «Sunt
lurilor, ieşeam la jogging de-a lungul drumurilor prăfuite care şerpui au străin şi călător, n-am aici palate» la «Aceasta este lumea Tatălui meu»."
printre tulpinile subţiri ale cactuşilor saguaro. Mai tot timpul îmi ţineam Cel puţin noi, creştinii din Statele Unite, am ajuns să ducem o viaţă atât de
privirea în jos de teamă să nu calc peste vreun şarpe cu clopoţei sau peste comodă şi prosperă, încât nu prea ne mai identificăm cu starea umilă des-
scorpioni, dar, într-o dimineaţă, aflându-mă pe un drum pe care nu-I mai crisă de Isus în Fericiri-fapt care poate să explice de ce mesajul lor ni se
străbătusem până atunci, am aruncat o privire în sus şi am văzut scânteind pare atât de ciudat.
în zare o mică staţiune de vacanţă, aproape ca un miraj. M-am apropiat aler- Şi totuşi, după cum ne aminteşte C. S. Lewis, n-ar trebui să dispreţuim
gând şi am descoperit două bazine olimpice de înot, săli de aerobic, un te- valoarea răsplătirilor viitoare. Ar fi de ajuns să ascultăm cântecele compuse
ren cu zgură pentru alergare, spaţii verzi, un teren de baseball, terenuri de de sclavii din America, pentru a înţelege mângâierea adusă de această cre-
fotbal, grajduri pentru cai. Am aflat că toate acele dotări aparţineau unei dinţă. "Pogoară lin, scump car de biruinţă, vino să ne duci acasă." Sau:
renumite clinici de boli de nutriţie unde se tratau vedetele de cinema şi "Când o s-ajung în cer, o să-mi pun haina împărătească şi-o să chiui de
sportiv ii de performanţă. Clinica opera cu cele mai moderne tehnici ale bucurie în raiul lui Dumnezeu." Sau: "Curând o să fim liberi, curând o să
fim liberi, când Domnul ne va chema acasă." Dacă stăpânii ar fi scris aceste deveneau din ce în ce mai cuprinşi de frică şi îngrijorare. Se plângeau de
cântece pentru sclavi, ar fi fost o adevărată neruşinare; ele, însă, vin chiar viaţa lor, de familie şi de înrăutăţi rea sănătăţii. Spre deosebire de ei, negrii
de pe buzele sclavilor, oameni care n-aveau multe speranţe pentru această îşi păstrau simţul umorului şi aveau o atitudine de învingători, chiar dacă ei
viaţă, dar aveau o nădejde statornică într-o lume viitoare. Pentru ei, esenţa aveau motive mai evidente să fie cuprinşi de resentimente puternice şi
oricărei nădejdi era Isus. "Nimeni nu-mi ştie necazul, nimeni, afară de disperare.
Isus." Sau: "Las tot necazul meu pe umerii lui Isus." Care era, de fapt, cauza diferenţei dintre aceste două perspective asupra
Acum nu mai dispreţuiesc răsplătirile veşnice menţionate în Fericiri, nu vieţii? Janet a ajuns la concluzia că răspunsul la această întrebare era spe-
le mai consider vorbe deşarte. La ce-ţi foloseşte să-ţi pui nădejdea în răsplă- ranţa, o speranţă care-şi avea rădăcina în credinţa fundamentală a negrilor
tiri viitoare? La ce i-a folosit lui Terry Waite să creadă că nu-şi va petrece în existenţa cerului. Dacă vreţi să ascultaţi descrieri emoţionante ale ceru-
tot restul vieţii legat cu un lanţ de o uşă, într-un apartament murdar din lui, mergeţi la câteva înmormântări de-ale negrilor. Cu elocvenţa care-i ca-
Beirut, ci că, dacă va reuşi doar să-şi adune puterile şi să mai reziste puţin, racterizează, predicatorii de culoare zugrăvesc în cuvinte imagini ale unei
avea să-I aştepte o lume nouă în care va avea o familie, şi prieteni, şi milă, vieţi atât de senine şi fermecătoare încât oricare dintre cei prezenţi începe
şi dragoste, şi muzică, şi mâncare, şi cărţi bune? La ce le-a folosit sclavilor să se simtă cuprins de neastâmpărul dorinţei de a pleca acolo. Cei îndoliaţi
să creadă că Dumnezeu nu era încântat de o lume în care trudeai până îţi sunt trişti, fireşte, dar această tristeţe are şi ea limitele ei: ca o întrerupere,
frângeai spinarea, sub privirile unor stăpâni înannaţi cu bice şi frânghii o înfrângere temporară într-o bătălie al cărei final a fost deja hotărât.
pentru linşat? A crede în răsplătiri viitoare înseamnă a crede că braţul întins Sunt sigur că acestor sfinţi nebăgaţi în seamă, care au învăţat să-L aştep-
al Domnului este de partea dreptăţii, a crede că, într-o zi, cei mândri vor fi te pe Domnul şi să se bucure în EI, în ciuda greutăţilor vieţii de pe acest
aruncaţi la pământ, cei umili vor fi ridicaţi, iar flămânzii vor fi săturaţi cu pământ, cerul li se va părea mai mult o sosire acasă îndelung aşteptată decât
bunătăţi. o vizită într-un loc necunoscut. În vietile lor, Fericirile au devenit realitate.
Perspectiva răsplătirilor viitoare nu anulează în nici un caz nevoia noastră Oamenilor prinşi în laţul durerii, al familiilor dezmembrate, al haosului
de a lupta pentru dreptate acum, în această viaţă. Totuşi, este un fapt evident economic, al urii şi al fricii, al violenţei-acestora le oferă Isus promisiu-
de-a lungul istoriei acela că, pentru condamnaţii din Gulagul sovietic, pentru nea unui timp incomparabil mai lung şi mai consistent decât cel petrecut pe
sclavii din America şi pentru creştinii din cuştile romane, care aşteptau să fie Pământ, un timp al sănătăţii şi întregirii, al desfătării şi păcii. Un timp al
daţi pradă fiarelor sălbatice, promisiunea răsplătirii nu reprezenta un prilej răsplătirii.
de ruşine, ci de speranţă. Ceva ce te ţine în viaţă. Îţi dă posibilitatea să crezi
într-un Dumnezeu care face totuşi dreptate. Ca un clopot care bate dintr-o
altă lume, promisiunea făcută de Isus cu privire la răsplătire vesteşte că, ori- Marea înfrângere. În timp, am învăţat să respect şi chiar să tânjesc
care ar fi aparenţele, răul e sortit pieirii şi doar binele va dăinui. după răsplătirile promise de Isus. Chiar aşa stând lucrurile, aceste răsplătiri
Soţia mea, Janet, a lucrat printre persoane în vârstă, în apropiere de zona se prefigurează undeva în viitor, iar promisiunile amânate nu satisfac nevoi
unde se desfăşura un proiect pentru locuinţe, în Chicago, într-o comunitate imediate. Pe parcurs, am ajuns de asemenea să cred că Fericirile se adre-
considerată cea mai săracă din Statele Unite. Aproximativ jumătate din sează şi prezentului, în aceeaşi măsură în care vizează viitorul. În mod clar,
beneficiari erau albi, iar cealaltă jumătate erau negri. Cu toţii trecuseră prin ele pun în contrast moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu faţă de împărăţia
vremuri grele-două războaie mondiale, marea criză economică din anii acestei lumi.
'30, revolte sociale-iar acum, fiecare din ei, având şaptezeci-optzeci de J. B. Phillips a enunţat Fericirile care se aplică în împărăţia acestei lumi:
ani, trăia conştient de apropierea morţii. Şi totuşi, Janet a observat o dife- Ferice de cei "băgăreţi", căci ei se descurcă în lume.
renţă izbitoare între modul albilor de a privi moartea şi acela al negrilor. Ferice de cei insensibili, căci pe ei viaţa l1U-irăneşte niciodată.
Erau şi excepţii, bineînţeles, dar regula era următoarea: Mulţi dintre albi Ferice de cei care se plâng, căci, În final, li se face pe plac.
Fericirile: Norocoşi cei fără de noroc

Ferice de cei blazaţi, căci ei nu-şi bat niciodată capul cu păcatele lor. în Împărăţia cerurilor. Dependenţa de Dumnezeu, părerea de rău, pocăinţa,
Ferice de exploatatori, căci ei obţin rezultate. dorinţa puternică de schimbare-acestea reprezintă porţile spre Împărăţia
Ferice de cei bine informaţi, căci ei ştiu să se orienteze prin lume. lui Dumnezeu.
Ferice de cei puşi pe scandal, căci pe ei îi remarcă oamenii. * "Ferice de cei săraci în duh," a spus Isus. Un comentariu traduce această
Societatea modernă aplică, în ce priveşte existenţa, regula supravieţuirii propoziţie astfel: "Ferice de cei deznădăjduiţi." Neavând unde să apeleze în
celui mai bine adaptat. "Câştigă acela care moare cu cele mai multe jucă- altă parte, cei deznădjduiţi pot foarte bine să se-ndrepte spre Isus, singurul
rii," stă scris pe un abţibild de maşină. La fel se întâmplă şi cu naţiunea care care le poate dărui izbăvirea după care tânjesc. Isus a avut convingerea că
are cele mai bune arme şi cel mai mare produs intern brut. Cu ocazia retra- acela care este sărac în duh, sau plânge, sau e persecutat, sau e flămând şi
gerii (temporare) a lui Michael Jordan, patronul echipei Chicago Bulls a însetat după neprihănire, are un "avantaj" aparte faţă de noi, ceilalţi. Poate,
făcut o scurtă trecere în revistă a regulilor care guvernează lumea noastră. cine ştie, cel cuprins de deznădăjde va striga către Dumnezeu, cerând aju-
"EI trăieşte efectiv Visul American," spunea despre acesta Jerry Reinsdorf. tor. Iar dacă o face, chiar că e ferice de el.
"Visul American înseamnă să ajungi la un moment dat la punctul în care nu Exegeţii catolici au introdus expresia "opţiunea preferenţială a lui Dum-
mai eşti nevoit să faci nimic din ceea ce nu vrei şi în care poţi face absolut nezeu pentru cei săraci", expresie care descrie un fenomen pe care ei l-au
tot ce vrei." detectat atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament: aplecarea lui Dumnezeu
O fi acesta Visul American, dar, cu siguranţă, nu este şi visul lui Isus, spre cei săraci şi dezavantaj aţi. Oare de ce Îi alege Dumnezeu tocmai pe
aşa cum se descoperă el în Fericiri. Fericirile exprimă clar faptul că Dum- săraci, acordându-le mai multâ atenţie decât oricârei alte categorii?, mă
nezeu priveşte această lume din cu totul altă perspectivă decât cea din care întrebam eu. Ce anume Îi face pe săraci să merite grija şi atenţia lui Dum-
o privim noi. Se pare că Dumnezeu îi preferă pe cei săraci şi pe cei ce plâng nezeu? Am primit ajutor în acest sens din partea unei scriitoare, Monika
în locul celor 500 din topul celor mai bogaţi oameni şi al supermodelelor Hellwig, care enumeră următoarele "avantaje" ale săracilor:
care se zbenguie pe plajele lumii. Oricât ar părea de straniu, se prea poate
ca Dumnezeu să prefere periferia Los Angeles-ului în locul plajelor din 1. Săracii ştiu că au nevoie disperată de răscumpărare.
Malibu şi Ruanda în loc de Monte Carlo. De fapt, Predica de pe Munte s-ar 2. Săracii cunosc nu doar dependenţa de Dumnezeu şi de oamenii
putea subintitula nu "supravieţuirea celui mai bine adaptat", ci "biruinţa influenţi, ci şi interdependenţa dintre ei şi semenii lor.
victimelor." 3. Săracii Îşi pun încrederea În oameni, nu În lucruri.
Diverse pasaje din Evanghelii înfăţişează desluşit care a fost tipul de 4. Săracii nu au un sentiment exagerat al propriei importanţe şi nici
oameni care L-au impresionat pe Isus. O văduvă care a pus în vistierie ulti- o nevoie exagerată de intimitate.
mii ei doi bănuţi. Un vameş necinstit, Însă atât de dornic să-L vadă mai bine 5. Săracii se aşteaptă la puţin când e vorba de competiţie şi la mult
pe Isus, încât pentru aceasta s-a urcat într-un copac. Un copil cu chip şi când e vorba de cooperare.
nume anonime. O femeie care avea în spate un şir de cinci căsnicii ratate. 6. Săracii ştiu să facă diferenţa dintre nevoie şi lux.
Un cerşetor orb. O femeie adulteră. Un lepros. Forţa, înfăţişarea exterioară 7. Săracii sunt capabili să aştepte, deoarece ei au dobândit o
plăcută, relaţiile şi spiritul de competiţie pot fi factori ai succesului într-o tenacitate a răbdării, născută din conştiinţa dependenţei.
societate ca a noastră, dar s-ar putea ca aceleaşi calităţi să blocheze accesul 8. Temerile celor săraci sunt mult mai realiste şi mult mai puţin
exagerate, pentru că ei ştiu deja că omul poate să supravieţuiască
*Se pare că Isus a apelat la u.[1fel de proverbe foarte obişnuite în acea perioadă, expri- suferinţelor şi nevoilor mari.
mând însă ideea opusă. După cum afirmă Walter Kasper, scrierile cuprinzând înţelepciunea 9. Atunci când li se vesteşte Evanghelia, săracii o ascultă ca pe o
greacă şi iudaică susţin că e binecuvântat omul care are copii ascultători, o nevastă bună,
prieteni credincioşi, căruia totul îi merge din plin, şi aşa mai departe. Isus a dat o întorsătură
veste bună, şi nu ca pe o ameninţare sau dojană.
complet contrară celei aşteptate de ascultătorii Lui. 10. Săracii sunt capabili să răspundă chemării Evangheliei,
abandonându-se într-un mod aparte şi dăruindu-se cu o totală Acum nu mai văd în Fericiri nişte lozinci care ni se servesc mereu ca
lipsă de rezerve pentru că au puţin de pierdut şi sunt gata pentru nişte lecţii, ci o pătrundere profundă a tainelor existenţei omeneşti. Împă-
orice. răţia lui Dumnezeu întoarce lucrurile pe dos. Săracii, flămânzii, cei ce
Pe scurt, printr-o alegere care nu le aparţine-e posibil ca ei să-şi do- plâng şi cei persecutaţi sunt cu adevărat binecuvântaţi. Şi aceasta nu din
rească intens exact contrariul-săracii se trezesc într-o postură propice cauza stării lor nenorocite, desigur-Isus şi-a petrecut o mare parte din
experimentării harului lui Dumnezeu. În starea lor de mizerie, dependenţă viaţă încercând să aline aceste suferinte. Ei sunt însă binecuvântati datorită
şi nemulţumire de viaţă, e posibil ca ei să primească cu bucurie darul fără avantaj ului pe care îl au, vrând-nevrâ~d, faţă de aceia care trăiesc' mai bine
plată al dragostei lui Dumnezeu. şi nu mai au nevoie de nimeni şi nimic. Cei care deţin bogăţie, succes şi
Ca o aplicaţie practică, am recitit lista Monicăi Hellwig, înlocuind cu- frumuseţe pot fOalie uşor să răzbată în viaţă, bazându-se pe însuşirile lor
vântul "săracii" cu "bogaţii" şi dând fiecărei propoziţii exact sensul opus: fireşti. Aceia cărora le lipsesc însă aceste avantaje naturale şi, deci, nu sunt
"Bogaţii nu ştiu că au nevoie disperată de răscumpărare ... Bogaţii îşi pun nişte candidaţi la succes în împărăţia acestei lumi, au toate şansele să se
încrederea în lucruri, nu în oameni ..." (Şi Isus a făcut ceva similar în versi- îndrepte spre Dumnezeu la vreme de nevoie.
unea Fericirilor redată de Luca, dar acel pasaj beneficiază de mai puţină Fiinţa umană nu îşi recunoaşte cu uşurinţă starea disperată. Când însă o
atenţie: "Dar, vai de voi, bogaţilor, căci voi v-aţi primit aici mângâierea ... ") face, e cu un pas mai aproape de Împărăţia cerurilor ..
Apoi am încercat ceva mult mai provocator: am pus în loc pronumele
"eu". Examinând cele zece afirmaţii, m-am întrebat dacă atitudinile mele Realitatea psihologică. De curând am ajuns să descopăr şi un al treilea
semănau mai bine cu cele ale ale săracilor sau cu cele ale bogaţilor. Îmi nivel al adevărului exprimat în Fericiri. Isus nu S-a mărginit să ne ofere un
admit cu uşurinţă nevoile? Sunt gata să depind de Dumnezeu şi de alţi ideal spre care să tindem şi o răsplată viitoare pe măsură; El nu S-a mărginit
oameni? În ce-mi pun încrederea? Sunt mai dispus să concurez sau să coo- să răstoarne tabla de valori a societăţii noastre obsedate de succes; El ne-a
perez? Fac uşor distincţia dintre necesitate şi lux? Sunt răbdător? Cum pri- pus înainte şi o formulă simplă a adevărului psihologic, nivelul cel mai
vesc Fericirile: ca pe o veste bună, sau ca pe o dojană? adânc al adevărului pe care-l putem cunoaşte pe pământ.
Făcând acest exerciţiu, am început să înţeleg de ce atâţia sfinţi se supun Fericirile revelează faptul că ceea ce va urma în Împărăţia cerurilor ne
de bunăvoie rigorilor sărăciei. Dependenţa de Dumnezeu şi de oameni, sme- este de mare folos şi în viaţa prezentă. Mi-au trebuit mulţi ani ca să admit
renia, simplitatea, cooperarea, precum şi o anume abandonare sunt calităţi această realitate, şi de-abia acum încep să înţeleg Fericirile. Încă mă şo-
foarte apreciate în viaţa spirituală, dar, în acelaşi timp, vagi şi îndepărtate chează de fiecare dată când le citesc, dar mă şochează pentru că descopăr
pentru cei care trăiesc în confort. S-ar putea să mai fie şi alte drumuri prin în ele o bogăţie care îmi scoate în evidenţă propria sărăcie.
care se poate ajunge la Dumnezeu, dar, vai, acestea sunt greu de străbătut- Ferice de ceisâraci În duh. .. Ferice de cei blânzi. O carte ca Intellectu-
tot atât de greu pe cât îi este unei cămile să treacă prin urechile acului. În als [Intelectualii], scrisă de Paul Johnson, explică, apelând la amănunte
Împărăţia lui Dumnezeu, care reprezintă o mare răsturnare în raport cu nor- convingătoare, ceea ştim cu toţii că e adevărat: oamenii pe care-i ridicăm
mele acestei lumi, sunt foarte rari sfinţii cu o stare materială bună. în slăvi, pe care încercăm să-i întrecem şi pe care-i punem pe coperţile
Nu cred că săracii sunt mai virtuoşi decât restul oamenilor (deşi am des- revistelor la modă, nu sunt oamenii împliniţi, fericiţi şi echilibraţi pe care
coperit la ei mai multă milă şi, adesea, mai multă generozitate), dar proba- ni-i imaginăm. Chiar dacă cei prezentaţi de Johnson (Ernest Hemingway,
bilitatea ca ei să se pretindâ virtuoşi e mai mică decât în cazul celor bogaţi. Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Edmund Wilson, BertoJt Brecht şi alţii)
Lor le lipseşte aroganţa celor din clasa de mijloc care pot să-şi ascundă cu ar fi consideraţi oameni de succes conform oricărui standard modern, cu
dibăcie problemele sub masca unei pretinse neprihăniri. Dependenţa lor de greu ai putea găsi adunată la un loc aduna atâta obsesie egocentrică şi nefe-
alţii e mult mai firească, deoarece ei nu au alternativă. Supravieţuirea lor ricire câtă au purtat în suflet aceşti oameni.
depinde de alţii. În cariera mea de J'urnalist, am avut ocazia să iau interviuri unor sta-
"
ruri", printre care s-au numărat mari jucători din Liga Naţională de Fotbal, riscul ca bătrâneţea să ne pună de două ori mai mult la încercare deoarece
actori, cântăreţi, scriitori de succes, politicieni şi personalităţi din televi- imaginaţia unui om bătrân preia sub o formă şi mai respingătoare ceea ce
ziune. Aceştia sunt cei care domină mass media. Vrem să le intrăm în graţii, natura îi refuză."
ne irosim vremea cu toate amănuntele legate de viaţa lor: ce haine poartă, Mi-am dat seama că Mauriac înţelegea perfect pofta trupească. Cuibul
ce mâncăruri le plac, ce program de aerobic urmează, pe cine iubesc, ce de vipere şi Sărutul dat leprosului, romane care i-au adus premiul Nobel
pastă de dinţi folosesc. Şi totuşi, trebuie să vă spun că, de-a lungul experi- pentru literatură, zugrăvesc desfrâul, refularea şi furia sexuală mai bine
enţei mele limitate, am descoperit că principiul lui Paul Johnson este adevă- decât tot ceea ce am citit vreodată. Pentru Mauriac, ispita cărnii era un
rat: "idolii" noştri fac parte din categoria celor mai nefericiţi oameni pe care câmp de luptă de care nu era câtuşi de puţin străin.
i-am văzut vreodată. Mulţi dintre ei au căsnicii cu probleme, sau chiar dis- Mauriac, educat în spirit catolic, ajunsese să renunţe la mai toate argu-
truse. Majoritatea depind total de psihoterapie. Şi, culmea ironiei, aceşti mentele aduse în favoarea castităţii. "Căsătoria te vindecă de desfrâu": se
eroi impresionanţi par să fie chinuiţi de neîncrederea în sine. pare că în cazul lui Mauriac nu s-a întâmplat aşa, însă nu a fost singurul, şi
Am cunoscut şi oameni pe care eu îi numesc "slujitori". Medici şi asis- asta pentru că dorinţa sexuală implică atracţia dintre fiinţe necunoscute,
tente care lucrează printre săracii pământului, printre bolnavii de lepră din precum şi gustul pentru aventură şi întâlniri la voia întâmplării. "Dacă te
zonele rurale ale Indiei; un absolvent al Universităţii Princeton care admi- autodisciplinezi, poţi să-ţi domini dorinţele sexuale": Mauriac a descoperit
nistrează un azil pentru cei fără adăpost din Chicago; angajaţi din sănătate că dorinţa sexuală e ca un val mareic, atât de puternic încât poate să spulbe-
care au renunţat la posturi bine plătite pentru a-şi oferi ajutorul într-un oră- re toate bunele intenţii. "Doar în monogamie se află adevărata împlinire":
şel neînsemnat din Mississippi; oameni implicaţi în activităţi umanitare în se prea poate să fie adevărat, dar, cu siguranţă, nu i se va pârea adevărat
Somalia, Sudan, Etiopia, Bangladesh, şi alte asemenea locuri unde suferin- cuiva care nu simte nici o domolire a impulsuri lor sexuale nici măcar în
ţa umană e la ea acasă; absolvenţii de universitate pe care i-aIl1 întâlnit în cadrul monogamiei. Astfel, Mauriac a cântărit argumentele tradiţionale în
Arizona, răspândiţi acum prin jungla Americii de Sud, traducând Biblia în favoarea castităţii şi le-a găsit deficitare.
limbi de care n-a auzit nimeni. Mauriac a ajuns la concluzia că autodisciplina, reprimarea dorinţelor şi
Eram gata să-mi exprim respectul, admiraţia, să-i dau drept exemple argumentele raţionale reprezintă nişte arme nepotrivite pentru lupta cu
demne de urmat. Nu eram însă gata să-i invidiez. Şi totuşi, acum, evaluând patimile josnice ale cărnii. În final, a găsit o singură motivaţie pentru a trăi
ambele categorii, puse faţă-n faţă, staruri şi slujitori, slujitorii se detaşează curat, adică exact aceea prezentată de Isus în Fericiri: "Ferice de cei cu
net ca favorizaţi, ca beneficiari ai harului. Fără îndoială că mi-aş petrece inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu." După cum spune Mauriac:
mai bucuros timpul printre slujitori decât printre staruri. Pe cei dintâi îi ca- "Necurăţia ne desparte de Dumnezeu. Viaţa spirituală are şi ea legi la fel de
racterizează o profunzime, o bogăţie şi chiar o bucurie pe care nu le-am reale ca şi cele din lumea fizică .... Curăţia inimii este condiţia pentru a
întâlnit în altă parte. Slujitorii muncesc pentru bani puţini, ore-n şir şi fără ajunge la o dragoste mai înaltă-pentru a dobândi un bun care le întrece pe
să fie aplaudaţi, "irosindu-şi" talentele şi aptitudinile printre cei săraci şi toate celelalte, şi anume pe Dumnezeu. Aceasta e miza, nimic mai puţin."
neinstruiţi. Şi totuşi, pierzându-şi astfel viaţa, ei de fapt o găsesc. Lupta mea cu dorinţele sexuale nu s-a sfârşit o dată cu lectura scrierilor lui
Acum cred că cei săraci în duh şi cei blânzi sunt într-adevăr fericiţi. A Francois Mauriac. Dar trebuie, fără îndoială, să precizez că găsesc analiza
lor este Împărăţia cerurilor şi ei sunt cei ce vor moşteni pământul. lui cât se poate de adevărată. Dragostea pe care ne-o oferă Dumnezeu
Ferice de cei cu inima curată. Într-o vreme în care luptam cu ispita pretinde ca mintea noastră să fie purificată înainte de a putea primi o
sexuală, am dat peste un articol care făcea trimitere la o cărticică intitulată dragoste superioară, o dragoste care nu se poate dobândi decât pe această
What 1 Believe [Ce cred], aparţinând scriitorului catolic francez Francois cale. Acesta este aşadar motivul pentru care trebuie să mă păstrez curat.
Mauriac. M-a surprins faptul că Mauriac, un bărbat în vârstă, vorbea pe un Făcând loc poftei în inima mea, apropierea mea de Dumnezeu slăbeşte.
spaţiu amplu despre propria lui poftă trupească. Astfel, el spunea că "există Cei cu inima curată sunt cu adevărat fericiţi, căci ei ÎI vor vedea pe
Isus pe care nu L-am cunoscut
Fericirile: Norocoşi cei fără de noroc
Dumnezeu. E tot atât de simplu pe cât e de complicat. ..
lângă acest om neajutorat, rămas într-un stadiu infantil, pricepea parcă mai
Ferice de cei milostivi. Am înţeles adevărul exprimat de această Fenclre
bine rivalitatea şi competiţia, obsesia cu care alergase după succes, atât în
de la Henri Nouwen, un preot care a predat la Universitatea Harvard. Când
viaţa academică, cât şi în slujirea creştină. Adam l-a învătat că ceea ce ne
se afla la apogeul carierei sale, Nouwen s-a mutat de la Harvard înt~-o
face umani nu este mintea, ci inima, nu este capacitatea n~astră'de agândi,
comunitate numită Daybreak, în apropiere de Toronto, pentru a se dedica
ci aceea de a iubi". Privind fiinţa umilă a lui Adam, întrezări se "golirea" de
unei munci deloc uşoare, la care a fost solicitat datorită prieteniei sale cu
care este nevoie înainte ca omul să fie umplut de Dumnezeu-acel fel de
un om pe nume Adam. Acum Nouwen nu mai slujeşte unor intelectuali: ci
golire la care călugării din deşert au ajuns doar în urma multor căutări si a
unui tânăr, considerat de mulţi o fiinţă inutilă care nici măcar n-ar fi mentat unei discipline îndelungate. .•
să se nască.
. În tot restul interviului nostru, Henri Nouwen s-a învârtit în cerc, reve-
Iată cum îşi descrie Nouwen prietenul:
nind la întrebarea mea, ca şi cum nu-i venea să creadă că fusesem în stare
Adam e un tânăr de douăzeci şi cinci de ani care nu poate vorbi, nu să-I întreb aşa ceva. A continuat să se gândească la alte moduri în care câşti-
se poate îmbrăca şi nici dezbrăca singur, nu poate să meargă singur şi n~\ gase în urma relaţiei sale cu Adam. Într-adevăr, el se bucura de un nou fel
poate să mănânce decât dacă este ajutat. Nu plânge şi n:\ râde. ~~I st~bl= de pace sufletească, dobândită nu în edificiile impozante de la Harvard, ci
leşte contacte vizuale decât ocazional. Are spa~ele ~eform~t. !ş~ mişca stând la căpătâiul lui Adam care depindea de el până şi în cele mai ele-
necontrolat mâinile şi picioarele. Suferă de o epilepsie severa ŞI, m p~fi- mentare lucruri. Am plecat de la Daybreak simţindu-mă vinovat de propria
da medicamentelor puternice care îi sunt administrate, are parte de puţme
mea sărăcie spirituală, eu, care îmi organizam atât de minutios activitatea
zile lipsite de crize puternice. Uneori, în momentele, în ca~e înţepeneşte
de sc~iitor, pentru a fi eficientă şi direcţionată precis spre un ~cop. Am des-
brusc, scoate un geamăt înspăimântător. De câteva on am vazut cate o la-
crimă mare alunecându-Î pe obraz. copent că, într-adevăr, cei milostivi sunt fericiţi, pentru că ei, la rândul lor,
vor avea parte de milă.
Îmi ia cam o oră şi jumătate să-I scol pe Adam, să-i dau medicamen-
tele, să-I duc la baie, să-I spăl, să-I bărbieresc, să-I spăl pe dinţi, să-I Îm- Ferice de cei Împâciuitori ... ferice de cei prigoniţi din pricina neprihă-
brac, să-I duc pe jos până la bucătărie, să-i dau micul dejun, ,să-I pun î~ nirii. Am descoperit acest adevăr în mod indirect. Marele romancier Lev
scaunul cu rotile şi să-I duc în locul unde-şi petrece aproape mtreaga ZI, Tolstoi a încercat să urmeze această poruncă, dar temperamentul său iras-
făcând exerciţii terapeutice. cibil îl împiedica mereu să fie un factor de pace. Tolstoi a scris într-un mod
elocvent despre Predica de pe Munte, iar după o jumătate de secol, un ascet
Odată, când l-am vizitat pe Nouwen la Toronto, l-am urmărit în timp ce
hindus pe nume Mohandas Gandhi a citit lucrarea lui Tolstoi, fÎnpărăţia lui
se ocupa de Adam ca de obicei şi trebuie să recunosc că, pentru m?ment,
Dumnezeu este În voi, şi s-a hotărât să trăiască literalmente după principiile
m-am lăsat cuprins de îndoială, gândindu-mă dacă acesta era cu adevar~t ce~ Predicii de pe Munte.
mai bun mod de a-şi folosi timpul. L-am auzit pe Henri Nouwen vorb~nd ŞI
În filmul Gandhi există o scenă deosebită în care acesta încearcă să-i
am citit multe din cărtile lui. Are multe lucruri de oferit. N-ar putea altcmeva
explice filozofia sa misionarului presbiterian CharJie Andrews. În timp ce
să preia sarcina acestei munci de rând care este îngrij.irea lui A~d~m? Când
se plimbă împreună printr-un oraş din Africa de Sud, pe o stradă mai lătu-
am abordat subiectul, prudent, cu Nouwen însuşi, el mi-a spus ca mterpreta-
ralnică, cei doi se trezesc încojuraţi de câţiva răufăcătoi care vor să le ia
sem lucrurile într-un mod cu totul greşit. "Eu nu renunţ la nimic", a accen-
viaţa. Preotul Andrews aruncă o privire spre gangsterii ameninţători şi se
tuat el. "Eu, nu Adam, câştig cel mai mult din prietenia noastră."
hotărăşte să-i înfrunte. Gandhi, însă, îl opreşte. "Nu spune Noul Testament
Apoi Nouwen a început să-mi înşire toate ~ene~cii~e. Orel,e p-etre~ute :u
că dacă vrăjmaşul tău te loveşte peste obrazul drept, tu să i-I întorci şi pe
Adam mi-a mărturisit el, îi dădeau o pace mtenoara care ti Implmea m
cel stâng?" Andrews răspunde, bolborosind, că el a crezut că expresia era
aseme~ea măsură încât făcea ca restul îndeletniciri lor aşa-zis superioare să
folosită doar în sens metaforic. "Eu nu sunt chiar aşa de sigur de asta", îi
pară plictisitoare şi superficiale prin comparaţie. Dimineţile, când şedea
răspunde Gandhi. "Eu bănuiesc că EI a vrut să spună că trebuie să dai
dovadă de curaj-să fii gata să primeşti o lovitură, mai multe lovituri, să şi-a dat în cele din unnă consimţământul la votarea unui proiect de lege
arăţi că tu nu vei întoarce lovitura primită, şi nici nu vei putea fi forţat să-ţi privind drepturile civile.
schimbi hotărârea. Şi, făcând aşa, trezeşti la viaţă ceva aparte din natura Am crescut în Atlanta şi locuiam într-un capăt al oraşului, iar Martin
umană, ceva care face ca să scadă, iar respectul să crească. Cred că asta Luther King jr. în celălalt; mărturisesc cu oarecare ruşine că, în timp ce el
înţelegea Hristos prin această poruncă, iar eu unul am văzut că dă rezul- conducea marşuri în locuri precum Selma, Montgomery şi Memphis, eu
tate." eram de partea şerifilor albi, cu bastoanele lor şi cu câinii-lup. Mă grăbeam
Peste ani şi ani, un pastor american, Martin Luther King jr., a studiat să-i vânez cusururile morale, şovăind însă dacă să-mi recunosc sau nu pro-
filozofia lui Gandhi şi a hotărât s-o pună în aplicare în Statele Unite. Mulţi priul păcat care mă orbea. Dar, pentru că Luther King a rămas statornic,
negri l-au părăsit pe King, din cauza concepţiei sale privind nonviolenţa, făcând din trupul său ţintă, niciodată annă, a reuşit să pătrundă dincolo de
lăsându-se atraşi, mai degrabă, de discursul care făcea apel la "forţa nea- rigidităţile mele morale.
gră" ("black power"). După ce-ai încasat de la poliţişti zeci de bastoane în După cum spunea King, adevăratul scop nu era acela de a-i învinge pe
cap, începi să te cam îndoieşti de eficienţa nonviolenţei. Dar King a rămas albi, ci acela "de a trezi în asupritor sentimentul de ruşine, şi de a-I face
de neclintit. conştient cu privire la sentimentul său fals de superioritate. Ţelul este împă-
Pe măsură ce izbucneau revolte în locuri ca Los Angeles, Chicago şi carea, răscumpărarea; ţelul este acela de a crea comunitatea dragă nouă
Harlem, King mergea din oraş în oraş, încercând să calmeze spiritele, amin- tuturor." În cele din urmă, Martin Luther Kingjr. a trezit sentimentul despre
tindu-le demonstranţilor, cu multă putere de convingere, că schimbarea din care vorbea chiar şi-n sufletul unor rasişti ca mine.
punct de vedere moral nu se realizează prin mijloace imorale. Învăţase King, asemenea lui Gandhi înaintea sa, a sfârşit ca martir. După moartea
acest principiu din Predica de pe Munte şi de la Gandhi şi aproape toate dis- lui, din ce în ce mai mulţi oameni au început să adopte principiul protestu-
cursurile lui reluau acest mesaj. "Creştinismul", spunea el, "a insistat întot- lui nonviolent, ca modalitate de a cere dreptate. În Filipine, în urma marti-
deauna asupra faptului că purtarea crucii precede purtarea coroanei. Ca să rajului lui Benigno Aquino, un guvern a fost obligat să demisioneze, datori-
fim creştini, trebuie să ne luăm crucea, cu toate greutăţile pe care le presu- tă unor oameni de rând care s-au adunat pe străzi să se roage; tancurile s-au
pune ea, cu tot cortegiul ei de tensiuni şi chinuri, şi s-o purtăm până când oprit din marş înaintea filipinezilor îngenunchiaţi, ca şi cum trecerea le-ar
crucea însăşi îşi lasă urmele pe noi şi ne răscumpără pentru o cale mai fi fost barată de o forţă invizibilă. Mai târziu, în anul de graţie 1989, în Po-
nobilă la care ajungem doar prin suferinţe." lonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Bulgaria, Iugoslavia, Ro-
Martin Luther King jr. a avut şi scăderi, dar cel puţin a înţeles clar un mânia, Mongolia, Albania, Uniunea Sovietică, Nepal şi Chile, peste cinci
lucru. În ciuda tuturor inegalităţilor, în ciuda tuturor instinctelor de apărare, sute de milioane de oameni s-au eliberat de sub jugul opresiunii, prin mij-
el a rămas fidel principiului păcii. El nu a întors loviturile primite. Acolo loacenonviolente. În multe din aceste locuri, şi în special în ţările din estul
unde alţii chemau la răzbunare, el îndemna la iubire. Participanţii la marşu- Europei, biserica creştină a fost în fruntea acţiunilor. Protestatarii mărşă-
riie pentru drepturi civile făceau un scut viu din trupurile lor, stând în calea luiau pe străzi, cu lumânări în mâini, cântând imnuri religioase şi rugân-
şerifilor înarmaţi cu bastoane şi tunuri cu apă, a fioroşilor câini-lup care-şi du-se. Ca pe vremea lui Iosua, zidurile au căzut deodată la pământ.
arătau colţii. De fapt, aceasta le-a adus victoria după care tânjiseră atâta Făcătorii de pace vor fi numiţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Ferice şi de
vreme. Istoricii ne atrag atenţia asupra unui eveniment deosebit, a unui cei ce suferă pentru neprihănire, căci a lor este Împărăţia cerurilor.
moment unic, în care cauza mişcării populaţiei de culoare a fost susţinută Ferice de cei ce plâng. Datorită faptului că am scris cărţi cu titluri pre-
de o majoritate covârşitoare din rândul populaţiei. Întâmplarea s-a produs cum Where Is God When It Hurts? [Unde este Dumnezeu când sufăr?] şi
pe un pod din afara oraşului Selma, din statul Alabama, când şeriful Jim Disappointment with God [Dezamăgit de Dumnezeu], am petrecut timp în
Clark le-a permis poliţiştilor să-i atace pe demonstranţii negri neînarmaţi. prezenţa celor îndureraţi. La început m-au intimidat. Aveam puţine răspun-
Opinia publică americană, îngrozită de această scenă de cruntă nedreptate, suri la întrebările pe care le puneau şi mă simţeam stânjenit în prezenţa
Isus pe care nu L-am cunoscut

durerii lor. În mod special îmi amintesc un an în care, la invitaţia unui ve- ai căror copii sunt homosexuali. Deşi ea nu oferă prea mult ajutor profe-
cin, m-am alăturat unui grup de terapie din cadrul unui spital din apropiere. sional şi nici nu promite leacuri miraculoase, sute de părinţi văd acum în
Acest grup, numit Make Today Count (Fă din ziua de astăzi o zi valoroasă), această femeie curajoasă o adevărată salvatoare.
era format din bolnavi aflaţi în fază terminală; timp de un an de zile l-am O altă femeie, din Wisconsin, şi-a pierdut singurul fiu, aflat sub arme,
însoţit pe vecinul meu la întâlnirile lor. într-un accident de elicopter. Ani de-a rândul, ea nu s-a putut elibera de
Desigur, nu pot să spun că acele întruniri mi-au "plăcut"; n-ar fi cel mai norul negru al durerii. A păstrat camera fiului ei intactă, exact aşa cum o
potrivit cuvânt. Şi totuşi, pentru mine, întâlnirile acelea au ajuns să repre- lăsase el. În cele din urmă, a început să observe cât de des se anunţau la ştiri
zinte unele dintre evenimentele cele mai semnificative ale fiecărei luni. Spre accidente de elicopter. S-a gândit îndelung Ia alte familii care se confruntau
deosebire de petreceri, unde cei prezenţi încearcă să se impresioneze reci- cu tragedii similare cu a ei, întrebându-se dacă nu cumva ar putea să facă
proc, etalând simboluri ale statutului şi puterii, în cadrul acestui grup nimeni ceva pentru a le veni în ajutor. Acum, de fiecare dată când se prăbuşeşte
nu încerca să impresioneze. Haine, modă, mobilă, diplome, maşini noi-ce vreun elicopter militar, ea face un pachet care conţine scrisori şi alte mate-
înseamnă toate astea pentru nişte oameni aflaţi în pragul morţii? Membrii riale folositoare şi îl trimite unui ofiţer din Departamentul de Apărare, care
grupului Make Today Count se concentrau, mai mult decât oricare din cei- îl trimite mai departe, familiei afectate. Cam jumătate din aceşti oameni
lalţi oameni pe care-i întâlnisem, asupra unor probleme absolute. M-am tre- încep o corespondenţă regulată cu ea, aşa încât, acum, în anii de pensie,
zit dorindu-mi ca unii dintre prietenii mei, care erau superficiali şi care aveau
această femeie din Wisconsin îşi conduce propria sa "comunitate de oameni
faţă de viaţă o atitudine hedonistă, să participe şi ei Ia una din acele întâlniri.
marcaţi de suferinţă." Desigur, această activitate nu a făcut să dispară dure-
Mai târziu, când am scris despre ceea ce învăţasem de la cei necăjiţi şi
rea provocată de moartea fiului ei, dar a făcut-o să simtă că are un sens în
suferinzi, au început să-mi scrie oameni pe care nu-i cunoşteam. Am trei
viaţă, iar acum i-a dispărut şi sentimentul de neajutorare în faţa propriului
dosare, fiecare de câţiva centimentri grosime, pline cu aceste scrisori. Ele
necaz.
reprezintă pentru mine o comoară nepreţuită. Una dintre scrisori, de două-
Am descoperit că nu există nimic altceva care să însănătoşească în mod
zeci şi şase de pagini, a fost scrisă pe hârtie liniată de caiet, de o mamă care
mai eficient decât ceea ce Henri Nouwen numeşte "un vindecător rănit."
aştepta pe hol în faţa sălii de operaţie unde fetiţa ei de patru ani era operată
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.
de tumoare pe creier. O alta a venit din partea unui om complet paralizat, Ferice de ceiflâmânzi şi insetaţi dupâ neprihânire. Într-un fel, fiecare
care mi-a "scris" făcând bule de aer într-un tub, bule pe care un calculator din aceia pe care i-am amintit în această enumerare a Fericirilor evidenţiază
le transforma în litere şi apoi le lista.
această ultimă promisiune a lui Isus. "Slujitorii" care-şi investesc viaţa cu
Pentru multi din cei care mi-au scris, povestea nu s-a terminat cu bine.
scopul ajutorării celor săraci şi necăjiţi, Francois Mauriac, luptând să se
Unii încă se si;nt abandonaţi de Dumnezeu. Puţini sunt aceia care au găsit
păstreze curat, Henri Nouwen, făcându-i baie lui Adam şi îmbrăcându-l,
răspuns la întrebarea "De ce?". Am văzut însă atâta durere, încât am ajuns Martin Luther King jr. şi discipolii săi, adepţi ai nonviolenţei, mame ale
să cred promisiunea lui Isus că cei ce plâng vor fi mângâiaţi.
homosexuali lor sau piloţilor din Marină, mame care trec peste propria lor
Cunosc două lucrări de slujire, mici ca dimensiune, ambele realizate de
durere-toţi aceştia răspund chinului pricinuit de foamea şi setea după
persoane particulare, lucrări care s-au născut din suferinţă. Prima dintre ele
neprihănire. Toţi aceştia au primit o răsplată, nu doar în viaţa viitoare, dar
a început atunci când o femeie din California a aflat că fiul ei, tot ce avea
şi în viaţa aceasta.
mai scump pe lume, avea să moară de SIDA. Din cauză că băiatul era
O măicuţă albaneză şi-a petrecut şaisprezece ani într-o mănăstire cu acces
homosexual, femeia nu a prea beneficiat de compasiunea şi sprijinul bise-
extrem de limitat, predând geografia unor fete aparţinând clasei bogate de
ricii şi al comunităţii. Se simţea atât de singură şi avea atâta nevoie de
bengal ezi şi britanici din Calcutta. Într-o zi, în timp ce călătorea cu trenul
sprijin, încât a hotărât să înceapă editarea unei mici publicaţii cu caracter
spre munţii Himalaya, a auzit o voce care o chema să-şi schimbe traiectoria
informativ în jurul căreia s-a fonnat acum o reţea din care fac parte părinţi
vieţii şi să le slujească celor mai săraci dintre săraci. Poate oare cineva să se
îndoiască de faptul că Maica Tereza a găsit mai multă împlinire personală în
această a doua ocupaţie decât în prima? Am văzut acest principiu confirmân-

7
du-se de atâtea ori în vieţi de sfinţi şi de oameni obişnuiţi, încât acum înţeleg
cu uşurinţă de ce Evangheliile repetă aceste cuvinte spuse de Isus, mai mult
decât pe toate celelalte: "Oricine vrea să-şi scape viaţa, o va pierde, dar orici-
ne îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga."
Isus ne-a spus că a venit nu ca să distrugă viaţa, ci pentru a o face încă
şi mai abundentă, "viaţă ... din belşug." În mod paradoxal, ajungem la
această viaţă din belşug pe căi pe care s-ar putea ca noi nici măcar să nu le
fi luat în calcul. Câştigăm această viaţă investind în alţii, ridicându-ne cu Mesajul:
O predică ofensatoare
îndrăzneală în apărarea dreptăţii, slujindu-le celor slabi şi necăjiţi, preocu-
pându-ne de Dumnezeu, nu de propria persoană. N-aş îndrăzni să nutresc
sentimente de milă pentru nici unul din cei pe care i-aITImenţionat mai sus,
cu toate că au avut de înfruntat greutăţi. Dar tocmai "sacrificiile" la care s-au
angajat i-au făcut parcă mai plini de viaţă, nicidecum mai lipsiţi de ea. Cei
Ascultarea noastră de învăţăturile lui Hristos se verifică în clipa în care
ce sunt flămânzi şi însetaţi după neprihănire, sunt săturaţi.
conştientizăm neputinţa noastră de a atinge idealul, perfecţiunea. Măsura
În Fericiri, această înşiruire de maxime ciudate, care, la o primă vedere,
în care ne apropiem de această perfecţiune e greu de apreciat; tot ce
par absurde, Isus ne dă o soluţie paradoxală pentru a ajunge la o viaţă din
putem aprecia este gradul devierii noastre.
belşug. Aşa cum tot El a spus în altă parte, Împărăţia cerurilor se aseamănă
cu o comoară de o valoare atât de mare încât orice investitor inteligent, "de
bucurie" că a găsit-o, ar vinde tot ce are ca s-o poată cumpăra. Ea reprezintă
o valoare mult mai reală şi mai statornică decât tot ceea ce poate lumea
oferi, deoarece această comoară va aduce dividende şi aici, pe pământ, dar
şi în viaţa viitoare. Isus pune accentul nu pe lucrurile la care renunţăm, ci
pe ceea ce obţinem. Atunci, nu e oare în interesul nostru, al fiecăruia, să
căutăm să dobândim o asemenea comoară?
Când am auzit pentru prima dată Fericirile, mi s-au părut nişte idealuri
imposibile enunţate de cine ştie ce mistic visător. Acum, însă, le văd ca pe
nişte adevăruri proclamate de un realist, cel puţin tot atât de pragmatic ca
generalul Norman Schwarzkopf. Isus ştia cum e viaţa, atât în Împărăţia
cerurilor, cât şi în împărăţia lumii. Ducând o viaţă în care a cunoscut îndea-
proape sărăcia, plânsul, blândeţea, foamea de neprihănire, mila, curăţia,
pacea şi prigoana, Isus Însuşi a întruchipat Fericirile. Poate, cine ştie, Isus
a conceput Fericirile ca pe o predică adresată Sieşi şi nouă tuturor, în egală
măsură, pentru că El Însuşi a avut din plin ocazia de a pune în practică
aceste realităţi.
7
Mesajul:
O predică ofensatoare
Fericirile reprezintă doar primul pas al înţelegerii Predicii de pe Munte.
Deşi a trecut mult timp de când am înţeles adevărul adânc al Fericilor, încă
mai meditez la exigenţa absolută a predicii lui Isus. Caracterul ei absolut
m-a dezarmat. "Fiţi desăvârşiţi aşa cum Tatăl vostru cel ceresc este desă-
vârşit", este afirmaţia lui Isus încadrată între porunca iubirii de vrăjmaşi şi
porunca dărniciei. Să fim desăvârşiţi ca Dumnezeu? Ce-a vrut să spună
prin asta?
Nu mi-e uşor să ignor acest ton radical pentru că el se regăseşte şi în alte
pasaje din Evanghelii. Când bogatul L-a întrebat pe Isus ce ar trebui să facă
pentru a moşteni viaţa veşnică, Isus i-a spus să vândă tot ce avea şi să dea
săracilor-nu 10%, nici 18,5%, şi nici măcar 50%, ci totul. Când unul din
ucenici L-a întrebat dacă e suficient să-şi ierte fratele de şapte ori, Isus i-a
r~spuns: "Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte
şapte." Alte religii propovăduiau o variantă a "regulii de aur" într-o formu-
lare îngustă, chiar negativă: "Ce ţie nU-ţi place altuia nu-i face." Isus a
enunţat Regula În forma ei perfectă, nerestrictivă: "Tot ce voiţi să vă facă
vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel."
A trăit cineva vreodată o viaţă desăvârşită ca a lui Dumnezeu? A împli-
nit cineva vreodată Regula de aur? Ce atitudine să luăm în faţa unui ideal
imposibil de atins? Noi, oamenii, preferăm bunul simţ şi echilibrul, care
sunt mai apropiate de Calea de mijloc a lui Aristotel decât de Regula de aur
a lui Isus.
Omului], plasează Predica de pe Munte pe un fundal de haos şi violenţă.
o prietenă de-a mea, pe nume Virginia Stem Owens, a cerut studenţilor Soldaţii romani tocmai au invadat un sat din Galileea pentru a răzbuna
ei din clasa de creaţie a Universităţii A&M Texas să scrie un eseu scurt actele localnicilor săvârşite împotriva imperiului. Au luat prizonieri băr-
pornind de la Predica de pe Munte. Se aştepta ca studenţii ei să aibă un baţii evreii apţi de luptă, le-au trântit la pământ soţiile îngrozite, şi au trecut
respect deosebit pentru acest text, cu atât mai mult cu cât Centura Biblică prin ascuţişul săbiei chiar şi pruncii din faşă ca să le dea o lecţie acelor
străbate centrul Texasului; dar reacţia studenţilor ei a obligat-o să-şi schim- evrei. În această scenă plină de sânge, violenţă şi lacrimi vărsate pentru cei
be repede părerea. "În opinia mea, religia este o mare farsă", a scris unul morţi apare Isus, cu ochi scânteietori.
dintre ei. Iar altul: "În cazul de faţă se aplică o veche zicală care spune că Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri ... şi rugaţi-vă pentru cei ce
«nu trebuie să crezi tot ce citeşti»." vă asupresc şi vă prigonesc.
Virginia şi-a adus aminte de prima lecţie despre Predica de pe Munte, la Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Aşa au spus
şcoala duminicală, unde Isus era înfăţişat în imagini idilice, şezând pe un părinţii noştri: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.
deal înverzit, înconjurat de copii neastâmpăraţi, cu obraji trandafirii. Nicio- Dar Eu vă spun: E uşor să-ţi iubeşti fratele şi pe cei ce te iubesc. Nu fac
dată nu s-ar fi gândit să reacţioneze cu mânie sau dezgust. Studenţii ei însă, aşa şi vameşii? Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai
gândeau altfel: aşteptaţi? Iubiţi pe vri1jmaşii voştri.
lubiţi-i pe cei ce vă lovesc şi vă scuipă. Iubiţi-l soldatul care vă stră-
Biserica predică lucruri strictc şi nu permite aproape nici un fel dc punge cu sabia. Iubiţi-l pe tâlharul care vă fură şi vă loveşte.
distracţie fără a te sili să te întrebi dacă păcătuieşti sau nu. Ascultaţi-Mă! Iubiţi-vă vrăjmaşii! Dacă un soldat roman te loveşte
peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt. Dacă un om al stăpânirii te obli-
Nu mi-a plăcut "Predica de pe Munte". A fost greu dc citit şi m-a fă-
gă să mergi cu cI o milă, mergi două. Dacă un om te dă în judecată ca
cut să simt că trebuie să fiu perfect, cu toate că nimeni nu este perfect.
să-ţi ia haina, tu dă-i şi cămaşa de pe tine.
E absurd ce se cere în accastă predică. Să nu te uiţi la o femeie, pentru Ascultaţi! Vă spun că e greu să Mă urmaţi. Ce vă spun Eu acum nu
că dacă o faci se cheamă că ai comis adulter cu ea. E cel mai aberant, cel s-a spus de când e lumea!
mai prostesc lucru pe care l-am auzit vreodată.
Vă puteţi imagina reacţia săteni lor la asemenea cuvinte. Predica de pe
"Ajunsă în acest punct", scrie Virginia despre experienţa ei, "am început Munte nu numai că nu i-a făcut să cadă pe gânduri, ci i-a înfuriat.
să mă simt încurajată. Există o inocenţă cum rar îţi este dat să întâlneşti în
a nu-ţi da seama ce spui când afirmi că ceea ce spune Isus este o prostie ...
La începutul Predicii de pe Munte, Isus s-a ocupat direct de o întrebare
Asta era, mă aflam în faţa unei reacţii fruste la Evanghelie, nefiltrată prin
care stăruia în mintea celor mai mulţi dintre ascultătorii Săi: Ce era El? Un
două mii de ani de ceaţă culturală ... Am simţit o bucurie ciudată la consta-
tarea că Biblia continua să-şi păstreze faţă de urechile oamenilor "de bun revoluţionar sau un profet evreu autentic? Iată chiar mărturisirea lui Isus
simţ" din zilele noastre caracterul ofensator avut în primul secol. În felul despre atitudinea Lui faţă de Tora:
acesta mi se valida semnificaţia ei. Având în vedere că, pentru cei mai Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să
mulţi, Scripturile şi-au pierdut mult din caracterul stern avut în primul stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun că, dacă neprihănirea voastră
secol, analfabetismul biblic actual, atât de răspândit, ar trebui să ne catapul- nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu
teze într-o stare mai apropiată de cea a primilor ei ascultători." veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Ofensatoare, severă-da, acestea sunt caracterizări atribuite pe drept Această ultimă afirmaţie a captat cu siguranţă atenţia mulţimii, ridi-
Predicii de pe Munte. Din cincisprezece montări cinematografice ale aces- când-o în picioare. Fariseii şi cărturarii se întreceau în stricteţe. Ei trans-
tei scene, una singură pare să prindă această atmosferă severă a predicii formaseră Legea lui Dumnezeu în 613 reguli-248 de porunci şi 365 de
originale. O producţie BBC slab finanţată, intitulată Son of Man [Fiul interdicţii-pe care le-au întărit cu 1521 de amendamente. Pentru a nu
anula a treia poruncă, "Să nu iei În deşert Numele DOMNULUI", au refu- Am auzit de propuneri de castrare a violatorilor În serie, dar Încă nu am
zat să mai pronunţe numele lui Dumnezeu. Pentru a evita ispita sexuală, auzit de cazuri de mutilare facială ca modalitate de a scăpa de pofta sexua-
obişnuiau să-şi plece capul ca să nu se uite la femei (cei mai scrupuloşi lă. E cât se poate de adevărat că patima sexuală s-a ridicat la rang de sport
dintre ei erau cunoscuţi sub numele de "fariseii Însângeraţi" pentru că se naţional, aclamat prin reclame la blugi şi bere, prin publicaţia anuală de
loveau mereu cu capul de pereţi, de stâlpi sau de alte obstacole). Pentru a nu prezentare a costumelor de baie Sports Illustrated şi prin cele douăzeci de
pângări Sabatul, au scos În afara Legii 39 de activităţi considerate "munci". milioane de reviste pornografice vândute lunar. Când Jimmy Carter candida
Cum ar fi putut neprihănirea unui om de rând să depăşească neprihănirea la preşedinţia Statelor Unite, a Încercat să explice acest verset unui reporter
unor profesionişti ai sfinţeniei? de la Playboy care-I intervieva. Presa a reacţionat printr-un "râs forţat", după
Predica de pe Munte este o detaliere a ceea ce a vrut să spună Isus şi cum spune John Updike, comentând mai departe: "Ce ciudat sună În ure-
pare la fel de absurdă studenţilor din secolul XX de la Universitatea A&M chile omului modern noţiunea de păcat asociată cu pofta sexuală, adică cu
Texas ca şi evreilor din Palestina primului secol. Luând Tora ca punct de dorinţa sexuală care se stârneşte În noi la fel de natural ca reflexul de a sa-
plecare, Isus a Împins Legea În aceeaşi direcţie, până acolo unde nici un fa- liva."
riseu n-ar fi Îndrăznit s-o ducă, până acolo unde nici un călugăr n-ar Îndrăz- În ce priveşte divorţul, fariseii din vremea lui Isus dezbăteau aprig inter-
ni s-o practice. Predica de pe Munte a deschis o eră nouă În universul moral pretarea regulilor vechi-testamentale. Marele rabin Hillel susţinea că un băr-
şi de atunci Încoace Îşi exercită puterea şi influenţa În viaţa oamenilor. bat poate divorţa de soţia lui pentru orice fel de neajuns i-ar găsi, chiar şi
Isus a dat o Lege imposibil de Împlinit şi ne-a Însărcinat pe noi s-o Îm- pentru ceva banal ca, de pildă, faptul că i-a ars mâncarea; soţul nu trebuia
plinim. Să vedem câteva exemple. decât să pronunţe de trei ori: "Divorţez de tine", pentru ca divorţul să fie
Orice societate din istoria omenirii a avut o lege contra crimei, cu dife- definitiv. Isus a contracarat această Învăţătură: "Dar Eu vă spun că orişicine
renţele de rigoare. Bunăoară, Statele Unite permit uciderea În legitimă apă- Îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, Îi dă prilej să prea-
rare sau În situaţii extreme ca, de exemplu, abuzul asupra partenerului de curvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte."
viaţă. În nici o societate Însă nu s-a dat o lege de genul: "Dar Eu vă spun În final, Isus a rostit principiul nonviolenţei. Cine ar putea supravieţui
că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine cu regula impusă de Isus: " ...Nu vă Împotriviţi celui ce vă face rău. Ci ori-
zice fratelui său «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei." cui te loveşte peste obrazul drept, Întoarce-i şi pe celălalt. Şi dacă cineva
Având un frate mai mare, m-am frământat mult cu acest verset. Ar putea vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa."
doi fraţi să treacă prin furtunile adolescenţei fără să-şi arunce cuvinte ca Mă uit cu uimire la aceste porunci stricte ale Predicii de pe Munte şi mă
"prostule" sau "nebunule"? Întreb cum să reacţionez. Isus chiar Se aşteaptă ca eu să dau ceva oricărui
Orice societate Îşi are restricţiile ei În ce priveşte promiscuitatea sexuală. coate-goale care-mi taie calea? Să renunţ la tentaţi a de a ceda presiunilor de
Astăzi există colegii În care studenţii au obligaţia să ceară colegelor lor per- exercitare a drepturilor consumatorului? Să-mi anulez asigurările şi să-mi
misiunea pentru fiecare stadiu al relaţiei lor fizice. De asemenea, unele pun viitorul În mâna lui Dumnezeu? Să-mi arunc televizorul pentru a evita
grupuri feministe fac progrese considerabile sub aspect juridic În eforturile ispitele sexuale? Cum să aplic aceste idealuri etice În viaţa mea de zi cu zi?
lor de a demonstra relaţia de cauzalitate dintre pornografie şi delictele co-
mise Împotriva femeilor. Nimeni Însă În afară de Isus nu a mai avansat o
lege atât de strictă În acest domeniu: "Dar Eu vă spun că orişicine se uită la
o femeie ca s-o poftească, a şi curvit cu ea În inima lui. Dacă deci, ochiul Citind cu asiduitate o vreme, În căutarea "cheii" care să descifreze Pre-
tău cel drept te face să cazi În păcat, scoate-I şi leapădă-1 de la tine căci este dica de pe Munte, m-am consolat descoperind că nu sunt singurul care
spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot Înaintează cu greu spre idealurile ei înalte. În cursul istoriei bisericii, oame-
trupul În gheenă." nii au găsit căi mai uşoare de a împăca pretenţiile absolute ale lui Isus cu
Mesajul: O predică ofensatoare

realitatea descurajatoare a stării decăzute a naturii umane. În America secolului al XIX-lea a apărut o mişcare teologică, propu-
Toma d' Aquino a împărţit învăţăturile lui Isus în Precepte şi Sfaturi pe nând o nouă interpretare a Predicii de pe Munte. Dispensaţionalismul susţi-
care le-am putea numi în termeni mai moderni, Cerinţe şi Sugestii. Precep- nea că o asemenea învăţătură este ultimul vestigiu al erei Legii, care a fost
tele cuprindeau legi morale universale cum sunt cele zece porunci. Dar înlocuită de era harului, după moartea şi învierea lui Isus. De aceea, nu
d' Aquino a conferit poruncilor mai idealiste, cum ar fi învăţătura despre trebuie să împlinim poruncile acestei învăţături în litera lor. Populara versi-
mânie şi cea despre patima sexuală, un alt standard: deşi trebuie acceptate une Scofield Bible numeşte Predica de pe Munte "lege în stare pură", dar
ca un bun model şi deşi trebuie să ne străduim să le împlinim, acestea nu cu o "minunată aplicaţie morală pentru creştin".
au forţa morală a Preceptelor. Mai târziu, Biserica Catolică va clasifica O altă interpretare ne-a rămas de la Albert Schweitzer, care a înţeles Pre-
diferenţierile lui d' Aquino în două categorii: păcate "de moarte" şi păcate dica de pe Munte ca pe un set de cerinţe temporare pentru vremuri neobiş-
"scuzabile" . nuite. Convins că lumea se va sfârşi curând prin apocalipsă, susţine Schwei-
Martin Luther a interpretat Predica de pe Munte prin prisma replicii lui tzer, Isus a emis un fel de "lege marţială". Dar, pentru că lumea nu s-a sfâr-
Isus: "Dati dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui şit, trebuie să înţelegem altfel aceste porunci.
Dumneze~." EI a spus că creştinii au o dublă cetăţenie: una în Împărăţia lui Trebuie să recunosc că am studiat asiduu toate aceste mişcări, atât ca o
Hristos şi una în împărăţia lumii. Caracterul extrem al Predicii de pe Munte încercare de a înţelege avantajele Predicii de pe Munte, cât şi cu intenţia de
se aplică exclusiv în Împărăţia lui Hristos, nu şi în cea a lumii. Bineînţeles a găsi o cale de a scăpa de cerinţele ei stricte. Fiecare şcoală şi-a adus o
că porunci ca "iubiţi pe vrăjmaşii voştri" şi "nu vă împotriviţi celui ce vă contribuţie importantă la înţelegerea Predicii de pe Munte, dar fiecare a
face rău" nu se aplică statului! Pentru prevenirea anarhiei, guvernul trebuie avut şi punctele ei slabe. Întocmai ca majoritatea explicaţiilor date de medi-
să se împotrivească răului şi să-şi învingă duşmanii. Astfel, creştinii trebuie cii buni, Preceptele şi Sfaturile lui Toma d' Aquino se încadrează în limitele
să înveţe să deosebească guvernul de persoană: un soldat creştin, să zicem, bunului-simţ, dar nu spun ceea ce a vrut Isus să spună. Dimpotrivă, Isus
trebuie să execute ordinul de a lupta şi de a ucide, chiar dacă legea iubirii pare să pună sub semnul egalităţii Preceptul: "Să nu preacurveşti" cu Sfa-
de vrăjmaş este în inima lui. tui: " ...orişicine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în
În zilele lui Luther, diferite mişcări anabaptiste au ales o raportare radical inima lui". Soluţia lui Luther pare ingenioasă şi înţeleaptă, dar cel de-al
diferită. Ei au spus că toate aceste încercări de a modera poruncile directe ale doilea război mondial a demonstrat scindarea mentală şi, deci, abuzul la
lui Isus sunt greşite. Biserica primară a citat timp de patru secole porunca: care poate duce. Mulţi creştini luterani au servit în armata lui Hitler cu con-
"Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" mai mult decât pe oricare alta. Citiţi Predica de ştiinţa împăcată că "nu fac decât să execute ordinele", împlinind astfel po-
pe Munte. Isus nu face diferenţiere între Precepte şi Sfaturi sau guvernanţi şi runca statului şi păstrându-şi devotamentul lăuntric faţă de Hristos .
persoană. EI spune: nu vă împotriviţi celui rău, nujuraţi, daţi săracilor, iubiţi- .În ce-i priveşte pe anabaptişti şi pe alţii care le-au aplicat în spiritullite-
vă duşmanii. Poruncile Lui trebuie urmate, pe cât posibil, cuvânt cu cuvânt. rei, reacţia lor nonviolentă la persecuţie rămâne unul din momentele lumi-
Din acest motiv, unele grupări au jurat să nu deţină proprietăţi. Quakerii, noase ale istoriei bisericii. Totuşi, ei înşişi şi-au recunoscut neputinţa de a
bunăoară, au refuzat să jure sau să-şi scoată păIăriile în faţa unei oficialităţi, împlini ad litteram toate poruncile din Predica de pe Munte. Quakerii, de
. au refuzat să-şi formeze o armată sau chiar poliţie. În consecinţă, mii de ana- exemplu, au găsit o cale de a eluda legile pentru a ajuta Revoluţia Ame-
baptişti au fost ucişi în Europa, Anglia şi Rusia, mulţi dintre supravieţuitori ricană. Cum rămâne cu poruncile lui Isus faţă de mânie şi pofta sexuală? În
alegând să traverseze oceanul, în America, unde au încercat să înfiinţeze urmă cu multe secole, Ori gen a dus porunca referitoare la pofta sexuală în
colonii şi comunităţi pe baza principiilor din Predica de pe Munte. * extremă, dar biserica, îngrozită de gestul lui, a interzis soluţia castrării.
Adepţii dispensaţionalismului şi ai apocalipsei au găsit modalităţi inteli-
*Luther a reacţionat zeflemitor la această convingere a anabaptiştilor, scriind cu referire
gente de a evita cerinţele mai dificile ale predicii lui Isus, însă pentru mine
la un creştin care s-a lăsat năpădit de păduchi, nevrând să omoare minusculii paraziţi şi
astfel să rişte încălcarea poruncii: "Nu vă împotriviţi celor ce vă fac rău". acestea rămân doar atât: modalităţi de evitare. Isus nu a specificat nicăieri
că poruncile Lui se aplică pe perioade scurte sau în situaţii speciale. El a Citind jurnalele lui Tolstoi, mi-am amintit vechile mele tendinţe de
rostit poruncile cu autoritate ("Dar Eu vă spun ...") şi cu severitate (" ...orici- perfecţionism. Jurnalele relatează multe conflicte dintre Tolstoi şi familia
ne va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni sa, dar încă şi mai multe cu sine însuşi. A renunţat la vânătoare, la tutun şi
aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor ..."). băutură, la carne. A conceput "Reguli pentru educarea voinţei emoţionale.
Oricât m-am străduit, n-am găsit o cale uşoară prin care să pot ocoli sau Reguli pentru formarea simţămintelor nobile şi pentru stârpirea celor josni-
împlini Predica de pe Munte. Ca în cazul unei depresii uşoare, disonanţa ce". N-a fost însă niciodată în stare să se disciplineze suficient pentru a le
cognitivă stârnită în mintea mea de cuvintele lui Isus, a declanşat în mine o şi respecta. Nu o dată a făcut un jurământ public de casti tate şi a cerut dor-
stare de anxietate spirituală. Concluzia la care am ajuns este că, dacă mitoare separate. Nu şi-a putut ţine niciodată jurământul prea mult şi, spre
Predica de pe Munte stabileşte standardele de sfinţenie ale lui Dumnezeu, ruşinea lui, cele şaisprezece sarcini ale Soniei au mărturisit lumii neputinţa
mă pot lăsa păgubaş din start. Predica de pe Munte nu mă ajută să fiu mai lui de a-l respecta.
bun pentru că îmi descoperă sub toate aspectele că nu am reuşit. Uneori Tolstoi reuşea să facă un mare bine. Astfel, după o perioadă lun-
gă de inactivitate, a scris ultimul său roman, Învierea, la vârsta de şaptezeci
şi unu de ani pentru a ajuta o grupare de anabaptişti-numiţi duhobori-
În final însă, am găsit cheia înţelegerii Predicii de pe Munte, nu în scrie-
supusă persecuţiei ţarului, cărora le-a donat toate sumele încasate ca drep-
rile marilor teologi, ci unde nici nu mă aşteptam: în scrierile a doi roman-
turide autor pentru a le plăti emigrarea în Canada. Şi, aşa cum am menţio-
cieri ruşi din secolul al XIX-lea. Citindu-i, mi-am format propria mea păre-
nat într-un capitol anterior, filozofia lui de non-violenţă, preluată direct din
re asupra Predicii de pe Munte, cu mozaicul ei de lege şi har, jumătate de
Predica de pe Munte, i-a supravieţuit prin impactul pe care l-a avut asupra
la Tolstoi, jumătate de la Dostoievski. *
adepţilor ideologiei lui: Gandhi şi Martin Luther King jr.
De la Tolstoi am învăţat să port un respect adânc Idealului imuabil şi
Dacă idealurile lui înalte au dat lumii oameni ca Gandhi, unii dintre cri-
absolut al lui Dumnezeu. Idealurile etice pe care Tolstoi le-a întâlnit în
ticii şi biografii lui Tolstoi l-au acuzat pe acesta de eşecul de a atinge aceste
Evanghelii l-au atras ca un magnet, chiar dacă eşecul lui de a se ridica la
idealuri. Tolstoi nu a reuşit să pună în practică ceea ce a predicat. Soţia lui
înălţimea acelor idealuri l-a răpus în cele din urmă. Asemeni anabaptiştilor,
l-a descris cât se poate de bine (din perspectiva ei subiectivă, evident):
Tolstoi s-a străduit să împlinească Predica de pe Munte cuvânt cu cuvânt,
însă zelul său i-a transformat pe membrii familiei sale în victimele acelei Are atât de puţină dragoste autentică; bunătatea lui nu vine din inimă,
asidue căutari a sfinţeniei. De exemplu, după ce a citit porunca lui Isus dată ci doar din principiile lui. În biografiile lui se va citi despre cum îi ajuta
bogatului, a decis să le dea drumul servitorilor, să renunţe la drepturile de el pe salahori să care găleţi de apă, dar nimeni nu va şti că soţiei lui nu
i-a dat nici un moment de răgaz în cei treizeci şi doi de ani de căsnicie,
autor şi să-şi doneze averile. Purta haine de ţăran, îşi confecţiona singur în-
că niciodată nu a dat un pahar de apă vreunuia dintre copiii lui şi nici nu
călţămintea, şi a început să lucreze pământul. Văzând că stabilitatea finan-
a stat vreodată la patul vreunuia dintre ei, ca să-mi mai pot trage şi eu
ciară a familiei începe să se clatine, soţia sa, Sonia, a protestat vehement sufletul după atâta muncă. .
până când a obţinut anumite concesii.
Strădaniile neostoite ale lui Tolstoi de a atinge perfecţiunea nu i-au adus
*La începutul anilor '70, Malcom Muggeridge a fost surprins să audă că elita intelectuală niciodată pacea şi seninătatea pe care le căuta. Până în momentul morţii
a Uniunii Sovietice experimenta o trezire spirituală. Anatoli Kuzneţov, care trăia în exil în sale, jurnalele şi scrisorile sale vorbesc mereu despre aceeaşi temă a tristu-
Anglia, i-a spus că aproape nu exista scriitor, artist sau muzician din URSS care să nu explo- lui său eşec. Când scria despre credinţa lui sau când încerca să trăiască
reze teme spirituale. Muggeridge spunea: "L-am întrebat [pe Kuzneţov] cum era posibil această credinţă, contrastul dintre realitate şi ideal îl bântuia ca un duh rău.
aceasta, dată fiind spălarea creierului care se opera asupra cetăţenilor prin propaganda antire-
ligioasă şi absenţa oricărei literaturi creştine, inclusiv a Evangheliilor. Replica lui este memo-
Prea sincer pentru a se amăgi pe sine, nu şi-a putut reduce la tăcere conşti-
rabilă: «Autorităţile», a spus el, «au omis să retragă din circuit lucrările lui Tolstoi şi ale lui inţa pentru că era convins că aceasta îi spunea adevărul.
Dostoievski, şi unele şi altele oglindiri perfecte ale credinţei creşti ne din timpurile moderne»". Lev Tolstoi a fost un om profund nefericit. S-a revoltat împotriva
Bisericii Ortodoxe Ruse din vremea lui, atrăgându-şi excomunicarea. Toate Atacă-mă, fac asta chiar eu însumi, dar atacă-mă pe mine, nu calea pe
încercările lui de a deveni un om mai bun au eşuat. A trebuit să-şi ascundă care o unnez şi pe care o arăt tuturor celor ce mă întreabă unde se află.
toate funiile şi toate armele de pe proprietate pentru a nu cădea în ispita Dacă ştiu drumul spre casă şi merg acasă beat, înseamnă că n-am apu-
sinuciderii. În cele din urmă, Tolstoi a renunţat la faima lui, la proprietatea cat-o pe drumul bun doar pentru că eu mă clatin dintr-o parte în alta?
lui, la identitatea lui; a murit ca un vagabond în gara unui sat. Dacă nu e asta calea cea dreaptă, arată-mi alta; dar dacă mă clatin şi ies
Ce pot învăţa din viaţa tragică a lui Lev Tolstoi? Am citit multe din scri- de pe cale, trebuie să mă ajuţi aşa cum şi eu sunt gata să te ajut. Nu mă
duce în rătăcire, nu te bucura că m-am pierdut, nu te bucura strigând: "Ia
erile sale religioase şi nu greşesc când spun că sunt inspirat de meditaţiile lui
uitaţi-vă la el! A zis că merge spre casă şi, poftim, se târăşte prin smârcuri
asupra ldealurilor lui Dumnezeu. Am descoperit că, în mod contrar celor ce şi noroaie!" Nu, nu-ţi freca mâinile bucuros, ci ajută-mă şi susţine-mă."
afirmă că Evangheliile ne rezolvă problemele, în multe privinţe-chestiuni
legat de justiţie, bani, rasism-Evanghelia ne încarcă cu şi mai multe poveri. Mă întristez citind scrierile religioase ale lui Tolstoi. Talentul lui de a în-
Tolstoi a înţeles acest lucru şi, totuşi, nu a coborât idealurile Evangheliilor. ţelege profunzimile inimii omeneşti a făcut din el un mare romancier, dar
N-ai cum să treci cu vederea, ca şi cum n-ar fi existat, un om care, din supu- şi un creştin zbuciumat. Asemeni somon ului care străbate un drum lung şi
nere faţă de porunca lui Hristos, şi-a eliberat servitorii şi şi-a donat bunurile. anevoios pentru a ajunge la locul unde se înmulţeşte, a luptat şi el, mergând
O, de-ar fi reuşit să trăiască la înălţimea acestor idealuri ... de-ar fi reuşit! neabătut împotriva curentului, toată viaţa, prăbuşind-se în final răpus,
Replica lui Tolstoi dată criticilor lui a fost: "Nu judecaţi idealurile sfinte secătuit moral.
ale lui Dumnezeu prin prisma incapacităţii mea de a le atinge. Nu-L jude- Personal, îi sunt recunoscător lui Tolstoi pentru necontenita căutare a cre-
caţi pe Hristos după cei care Îi poartă numele în chip nevrednic." Există un dinţei autentice care a lăsat o impresie de neşters asupra mea. Am descoperit
pasaj anume dintr-o scrisoare a sa care ne arată cum a răspuns Tolstoi aces- romanele lui într-o perioadă în care eram chinuit de efectele "abuzului bi-
tor critici spre sfârşitul vieţii sale. Pasajul reprezintă un rezumat al peleri- blic" exercitat asupra mea în copilărie. Bisericile în care am crescut aveau
najului său spiritual, o proclamare răsunătoare a adevărului pe care-I credea prea multe defecte, sau cel puţin aşa le-am perceput eu în ignoranţa copilă-
din toată inima şi, totodată, un tulburător apel la harul pe care nu l-a înţeles riei. Observând prăpastia dintre idealurile Evangheliilor şi imperfecţiunile
niciodată. adepţilor lor, am fost extrem de ispitit să abandonez acele idealuri de neatins.
În acele momente, l-am descoperit pe Tolstoi. Era primul autor care în··
"Dar cum rămâne cu tine, Lev Nikolaevici? Predici minunat, dar cât
deplinea pentru mine cea mai grea dintre sarcini: îmi dezvălui a un Dumne-
împlineşti din cele ce predici?" Aceasta este cea mai firească şi cea mai
zeu tot atât de credibil şi de atrăgător ca Răul. Am găsit În romanele, În
frecventă întrebare care mi se adresează; de multe ori ea este pusă pe un
ton victorios, ca şi cum ar vrea să-mi închidă gura. "De predicat predici, povestirile şi în nuvelele lui un izvor clocotitor de putere morală care a avut
dar cum trăieşti?" Eu le răspund că nu predic, că nu sunt în stare să pre- menirea incontestabilă de a-mi deschide ochii.
dic, deşi doresc cu ardoare s-o pot face. Nu pot predica decât prin fapte,
iar faptele mele sunt netrebnice... Şi mai spun că sunt vinovat şi netreb- A. N. Wilson, un biograf al lui Tolstoi, afinnă că acesta a suferit de "o
nic şi vrednic de dispreţ că nu pot împlini poruncile Lui.
incapacitate teologică fundamentală de a Înţelege Întruparea. Religia lui a
În acelaşi timp, nu pentru a măjustifica, ci pentru a-mi explica incon-
fost marcată de Lege mai degrabă decât de har, de un plan de îmbunătăţire a
secvenţa, le spun: "Uitaţi-vă la viaţa mea de acum şi la cea de dinainte,
şi veţi vedea că-mi dau silinţa să fac fapte bune. E adevărat că nu am îm- naturii umane mai degrabă decât de imaginea lui Dumnezeu care pătrunde
plinit nici a mia parte din ele [preceptele creştine] şi mi-e ruşine, dar asta într-o lume căzută". Tolstoi şi-a văzut cu o limpezime neobişnuită propria
nu înseamnă că nu am reuşit să le împlinesc pentru că nu doresc, ci pen- imperfecţiune În lumina idealului divin. Dar n-a reuşit să facă pasul următor
tru că nu sunt în stare. Învaţă-mă cum să scap de noianul de ispite care şi să se Încreadă În Dumnezeu pentru a depăşi această stare de imperfecţiune.
mă înconjoară, ajută-mă şi le voi împlini; aş vrea să le împlinesc, chiar La scurt timp după ce l-am citit pe Tolstoi, l-am descoperit pe conaţio-
şi fără ajutor. nalul său, Dostoievski. Aceştia doi, cei mai celebri şi mai talentaţi dintre
Isus pe care nu L-am cunoscut

scriitorii ruşi, au trăit şi au scris în aceeaşi perioadă istorică. Nu s-au cunos- ajuns să creadă că omul nu este capabil să iubească decât dacă este iubit.
cut, şi probabil că a fost mai bine aşa, pentru că se deosebeau din toate "Noi îl iubim pentru că EI ne-a iubit întâi", cum spune apostolul Ioan.
punctele de vedere. Tolstoi a scris romane luminoase, însorite, în timp ce Am găsit har în romanele lui Dostoievski. Crimă şi pedeapsă creionează
ale lui Dostoievski sunt întunecate şi filozofice. Tolstoi a conceput planuri portretul unei fiinţe umane josnice care comite o crimă josnică. Şi, totuşi,
ascetice de autoperfecţionare, în vreme ce Dostoievski îşi irosea sănătatea harul pătrunde şi în viaţa lui Raskolnikov prin persoana prostituatei conver-
şi averea pe băutură şi jocuri de noroc. Dostoievski a avut multe scăderi, tite, Sonia, care îl urmează în Siberia, parcurgând cu el drumul spre răs-
dar a reuşit şi un lucru bun: romanele lui comunică har şi iertare cu o forţă cumpărare. Fraţii Karamazov, probabil cel mai mare roman scris vreoda-
tolstoiană. tă, scoate în evidenţă contrastul dintre agnosticul Ivan şi fratele său credin-
În tinereţe, Dostoievski a experimentat o trezire reală. A fost arestat pen- cios, Alioşa. Ivan critică eşecurile omenirii şi orice fel de sistem politic al
tru că era adeptul unei grupări considerată trădătoare de ţarul Nicolae 1. cărui rol este să rezolve aceste eşecuri, dar nu oferă soluţii. Alioşa nu are
Pentru a-i convinge pe tinerii nobili radicali de gravitatea convingerilor lor soluţii pentru problemele intelectuale pe care le ridică Ivan, dar are o solu-
greşite, ţarul i-a condamnat la moarte şi le-a înscenat o execuţie. Conspira- ţie pentru umanitate: dragostea. "Nu cunosc răspunsul la problema răului",
torii, îmbrăcaţi în giulgiuri albe, au fost conduşi spre piaţa publică unde îi spune Alioşa, "dar cunosc dragostea". Şi, în cele din urmă, în fascinantul
aştepta plutonul de execuţie. Legaţi la ochi, îmbrăcaţi în giulgiuri de înmor- roman ldiotul, Dostoievski prezintă o figură cristică în persoana unui prinţ
mântare, cu mâinile strâns legate la spate, au fost purtaţi prin faţa mulţimii epileptic. Liniştit şi misterios, prinţul Mîşkin se perindă prin cercurile înal-
de gură-cască şi legaţi de stâlpi. În ultimul moment, după ce s~a dat ordinul tei societăţi ruse, demascându-Ie ipocrizia şi luminându-le viaţa prin bună-
"Ochiţi!" şi soldaţii erau gata să tragă, cu puşti le ridicate şi cu degetul pe tate şi adevăr.
trăgaci, un călăreţ a apărut în galop cu un mesaj din partea ţarului: printr-un Aceşti doi scriitori au devenit pentru mine, într-un moment crucial al
act de clemenţă, pedeapsa cu moartea era comutată în muncă silnică. pelerinajului meu creştin, călăuze spirituale. M-au ajutat să mă împac cu
Dostoievski nu şi-a revenit niciodată în urma acelei experienţe. S-a sim- paradoxul central al vieţii creştine. De la Tolstoi am învăţat să privesc înă-
ţit prins în ghearele morţii şi, din acel moment, viaţa a devenit un dar nepre- untrul meu, la Împărăţia lui Dumnezeu care locuieşte în mine. Am înţeles
ţuit pentru el. "De acum viaţa mea se va schimba", a spus el. "Mă voi naşte cât de departe sunt de idealurile înalte ale Evangheliei. De la Dostoievski
din nou, dar într-o formă nouă." În trenul deportaţilor spre Siberia, o femeie am învăţat nemărginirea harului. În mine nu locuieşte numai Împărăţia lui
credincioasă i-a dat un Nou Testament, singura carte permisă în închisoare. Dumnezeu, ci Hristos Însuşi locuieşte în mine. " ...unde s-a înmulţit păcatul,
Convins fiind că Dumnezeu i-a dat a doua şansă pentru a-şi împlini chema- harul s-a înmulţit şi mai mult", după cum scrie Pavel în Romani. Există o
rea, s-a cufundat în studiul acelui Nou Testament tot timpul detenţiei sale. singură cale de a rezolva tensiunea dintre idealurile înalte ale Evangheliei
După zece ani s-a întors din exil, cu convingeri creştine de nezdruncinat, şi realitatea sumbră din noi înşine: acceptând că niciodată nu ne vom ridica
după cum avea să noteze într-un pasaj celebru: "Dacă mi-ar demonstra la înălţimea lor şi că nici nu trebuie s-o facem. Suntem judecaţi după nepri-
cineva că Hristos nu este adevărul, aş prefera mai degrabă să rămân cu hănirea lui Hristos care locuieşte în noi, nu după neprihănirea noastră.
Hristos decât cu adevărul." Tolstoi a înţeles doar jumătate de adevăr: orice lucru care îmi conferă con-
Închisoarea i-a mai dat şi altă şansă lui Dostoievski. L-a obligat să trăias- fort vizavi de standardele lui Dumnezeu, orice lucru care mă face să cred
că printre hoţi, criminali şi ţărani beţivi. Viaţa trăită alături de acei oameni că în sfârşit am reuşit, este o amară dezamăgire. Dostoievski a înţeles cea-
l-a ajutat să facă portretizări inegalabile în romanele sale, cum ar fi cea a cri- laltă jumătate: orice lucru care mă face să nu mă simt în largul meu în
minalului Raskolnikov din Crimă şi pedeapsă. Vederile largi ale lui Dosto- dragostea iertătoare a lui Dumnezeu este o amară dezamăgire. "Acum dar
ievski asupra bunătăţii umane s-au spulberat în urma ciocniri lor cu răutatea nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus." Lev Tolstoi nu a
diabolică a tovarăşilor lui de celulă. Cu timpul însă a reuşit să întrevadă o înţeles niciodată pe deplin acest mesaj.
umbră din chipul lui Dumnezeu chiar în cei mai josnici dintre întemniţaţi. A Idealuri absolute şi har absolut: după ce am învăţat acest dublu mesaj de
la cei doi romancieri ruşi, m-am întors la Isus şi am găsit că această învăţă- îngrijorare? Pentru că acelaşi Dumnezeu care îmbracă iarba şi crinii de pe
tură abundă în Evanghelii şi mai ales în Predica de pe Munte. În răspunsul câmp a promis să ne poarte şi nouă de grijă. De ce să ne rugăm? Dacă un
dat tânărului bogat, în Pilda Bunului Samaritean, în comentariile despre tată pământesc dă fiilor săi pâine şi peşte, cu cât mai mult va da Tatăl ceresc
divorţ, bani, sau alte probleme morale, Isus n-a minimalizat niciodată Idea- daruri bune celor ce 1 le cer.
lul lui Dumnezeu. "Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel Cum de mi-a scăpat? Isus nu a rostit Predica de pe Munte ca să ne îndâr-
ceresc este desăvârşit", a spus El. "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu jim şi să ne opintim ca Tolstoi, sfârşind deznădăjduiţi că n-am reuşit să atin-
toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău." Nici Tolstoi, nici gem perfecţi unea. Ne-a dat-o pentru a ne împărtăşi idealul lui Dumnezeu
Francisc de Assisi, nici maica Tereza n-au împlinit pe deplin aceste porunci. spre care nu trebuie să încetăm să aspirăm, dar şi pentru a ne demonstra că
Dar acelaşi Isus a oferit cu blândeţe har deplin. Isus a iertat o femeie nici unul din noi nu poate atinge acest ideal. Predica de pe Munte ne obligă
prinsă în adulter, un tâlhar pe cruce, un ucenic care a negat că L-ar fi cunos- să recunoaştem distanţa dintre noi şi Dumnezeu, precum şi faptul că orice
cut vreodată. L-a reprimit pe Petru, ucenicul trădător, pentru a-i da sarcina încercare de a reduce această distanţă, îmblânzindu-i cerinţele, denotă o
de a întemeia Biserica Sa, iar apoi S-a îndreptat spre un om numit Saul, un neînţelegere a ei.
aprig prigonitor al creştinilor. Harul este absolut, consecvent, atotstăpânitor, Cea mai mare tragedie ar fi să transformăm Predica de pe Munte într-o
cuprinzător. Îi cuprinde chiar şi pe cei care L-au ţintuit pe cruce: "Tată, iar- altă formă de legalism; pentru că scopul ei este tocmai acela de a pune capăt
tă-i că nu ştiu ce fac", au fost printre ultimele cuvinte rostite de Isus pe pă- legalismului. Acesta va eşua Întotdeauna, asemeni fariseilor, nu pentru că
mânt. este prea strict, ci pentru că nu este suficient de strict. Predica de pe Munte
Ani la rând m-am simţit atât de netrebnic, pus în faţa idealurilor absolute ne dovedeşte cu putere, fără drept de apel, că înaintea lui Dumnezeu toţi
ale Predicii de pe Munte, pentru că am pierdut orice noţiune a harului. O suntem la fel: gata să ucidem, să ne pierdem cumpătul, să s[lVârşim adulter,
dată însă ce am înţeles dublul mesaj, mi-am revizuit convingerile şi am desfrânaţi, hoţi şi pizmaşi. Toţi suntem într-o stare deznădăjduită, dar, În
găsit că mesajul harului se revarsă din întreaga predică. Ea începe cu Ferici- fond, nici nu există o stare mai potrivită a fiinţei umane care vrea să-L
riIe: "Ferice de cei săraci în duh, de cei ce plâng, de cei blânzi; de cei prigo- cunoască pe Dumnezeu. Căzuţi de la Înălţimea Idealului absolut, nici nu
niţi ..."-şi continuă cu Rugăciunea Domnească: "Iartă-ne nouă greşelile avem alt loc unde să ne refugiem decât În harul absolut, cea mai sigură
noastre ... ne izbăveşte de cel rău." Isus a început această predică folosind izbăvire.
cuvinte blânde pentru cei necăjiţi şi a continuat cu o rugăciune-modeI pen-
tru toate grupurile care studiază cei doisprezece paşi. "În fiecare zi" spun
Alcoolicii Anonimi; "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă
astăzi", spun creştinii. Harul este pentru cei deznădăjduiţi, pentru cei săr-
mani, pentru cei zdrobiţi, pentru cei care nu se descurcă singuri. Adică
pentru noi toţi.
Ani de zile am considerat Predica de pe Munte o schiţă a unei conduite
imposibil de urmat. Recitind-o, îmi dau seama că Isus nu ne-a lăsat aceste
cuvinte ca să ne împovăreze, ci ca să ne spună cum este Dumnezeu. Carac-
terul lui Dumnezeu este sursa Predicii de pe Munte. De ce să ne iubim
vrăjmaşii? Pentru că Tatăl nostru milostiv face să răsară soarele peste cei
răi şi peste cei buni deopotrivă. De ce să fim desăvârşiţi? Pentru că Dumne-
zeu este desăvârşit. De ce să ne adunăm comori în cer? Pentru că acolo
locuieşte Tatăl care ne va răsplăti cu dărnicie. De ce să trăim fără frică şi
8
Misiunea:
o revolutie, a harului
Citind Evangheliile şi urmărind filme despre viaţa lui Isus împreună cu
clasa mea din Chicago, am remarcat un tipar surprinzător: cu cât erau mai
respingători cei din jurul lui Isus, cu atât se simţeau mai în largul lor în pre-
zenţa Sa. Acest gen de oameni erau atraşi de persoana lui Isus: un samari-
tean renegat, un comandant militar al tiranului Irod, un vameş colaboraţio-
nist, o femeie care fusese posedată de şapte demoni.
Prin contrast, personajele respectabile reacţionau cu răceală faţă de Isus.
Fariseii plini de pioşenie Îl considerau grosolan şi lumesc, un tânăr bogat
L-a părăsit, clătinând din cap, şi chiar Nicodim, o minte mai deschisă, a
căutat să-L întâlnească la adăpostul întunericului.
Le-am cerut cursanţilor să observe ciudăţenia acestui tipar, având în ve-
.dere că biserica creştină din zilele noastre atrage persoane respectabile ce
seamănă izbitor cu oamenii din vremea lui Isus care Îl priveau cu multă
suspiciune. Cum am reuşit să inversăm tiparul din zilele lui Isus? De ce nu
le place păcătoşilor tovărăşia noastră?
Le-am povestit apoi despre un prieten de-al meu care lucrează cu săracii
din Chicago. A venit la el o prostituată în zdrenţe, fără casă, cu sănătatea
şubredă, în imposibilitate de a cumpăra mâncare pentru fetiţa ei de doi ani.
Cu ochii în lacrimi, a mărturisit că şi-a închiriat fetiţa-de doi ani!-unor
bărbaţi care practicau perversiuni sexuale, pentru a-şi putea cumpăra dro-
gurile de care era dependentă. Prietenul meu a ascultat cu greu detaliile
sordide ale poveştii ei. A rămas apoi tăcut, neştiind ce să spună. Într-un fi-
nal, a întrebat-o dacă s-a gândit vreodată să ceară ajutor de la vreo biserică.
"N-am să uit niciodată expresia de uluire pe care i-a produs-o întrebarea să-ţi spun de ce am venit la biserica asta.
mea", mi-a spus prietenul meu. "La biserică?!", a strigat ea. "Pentru ce să Sincer, mă identific cu prostituata de care vorbea Philip. Eram depen-
merg acolo? Ca să mă simt de două ori mai mizerabil decât acum?" dent de droguri şi nu mi-ar fi trecut prin cap nici într-un milion de ani să cer
Am creat în biserică o comunitate respectabilă, le-am spus cursanţilor. ajutor de la vreo biserică. Totuşi, în fiecare marţi, această biserică găzduieşte
Nenorociţii care se strângeau în jurul lui Isus când a fost pe pământ nu se un grup de la Alcoolicii Anonimi în sala de la subsol unde ne aflăm acum.
mai simt bineveniţi. Cum a reuşit Isus, singura persoană perfectă din isto- Am început prin a participa la acest grup şi, după o vreme, m-am gândit că
rie, să atragă fiinţe atât de imperfecte? Şi ce ne împiedică pe noi, cei de azi, o biserică deschisă să primească un grup de Alcoolici Anonimi--eare îm-
să călcăm pe unnele Lui? prăştie mucuri de ţigară, varsă cafea şi fac alte mizerii-nu poate fi atât de
Cineva din clasă a sugerat că legalismul din biserică a creat o barieră de groaznică, aşa că am ţinut să particip Ia un serviciu.
reguli stricte care îi face pe necreştini să se simtă extrem de incomod în Trebuie să-ţi spun că la început oamenii din biserică mă speri au. Păreau
biserică. Apoi discuţia a luat o întorsătură bruscă, alunecând pe făgaşul să nu aibă nici un fel de probleme, în timp ce eu abia făceam faţă probleme-
conflictelor dintre foştii studenţi ai colegiilor creşti ne şi bisericile funda- lor mele. Oamenii de-aici nu se îmbracă prea pretenţios, dar eu n-aveam
mentaliste. Eu am povestit despre propria mea nedumerire pe care o aveam altceva mai bun decât nişte jeans şi tricouri. Am reuşit să-mi înving mân-
Ia începutul anilor '70, când faimosul Moody Bible Institute, aflat la o dria şi am început să vin duminicile dimineaţa şi marţea seara. Oamenii nu
distanţă de doar patru străzi de biserica noastră, a interzis tinerilor să poarte m-au ocolit. M-au primit călduros. Aici l-am primit pe Isus."
barbă, mustaţă şi părul mai lung de urechi-şi asta în condiţiile în care stu- Cuvintele simple ale lui Bob au risipit toată tensiunea din încăpere ca şi
denţii treceau zilnic prin faţa unui imens portret cu plete şi barbă al lui cum cineva ar fi deschis o gură de aerisire. Greg s-a mai domolit, eu am
Dwight L. Moody ce sfida toate cele trei interdicţii. mormăit o scuză pentru fariseismul meu, iar ora s-a încheiat într-o notă de
Toţi au râs. Toţi, cu excepţia lui Greg care se foia neliniştit pe scaun. Am unitate. Bob ne-a readus pe teren comun ca păcătoşi deopotrivă de însetaţi
observat cum i-a năvălit sângele în obraji, apoi cum s-a albit de furie. În după Dumnezeu.
final, a ridicat mâna şi a răbufnit plin de mânie şi indignare. Aproape că se Ce ne lipseşte, am întrebat în încheiere, pentru ca biserica să devină un
bâlbâia. "Îmi vine să ies şi să trântesc uşa în unna mea de să se facă ţăn- loc în care femeile desfrânate, vameşii şi chiar fariseii cu o spoială de vino-
dări!", a început el." Dintr-o dată peste sală s-a aşternut liniştea. "Îi criticaţi văţie să se adune bucuroşi?
pe alţii că sunt farisei. Am să vă spun eu cine sunt adevăraţii farisei. Dum-
neavostră [şi a arătat spre mine] şi toţi ceilalţi din sală. Vă credeţi tare Isus a fost prietenul păcătoşilor. Acestora le plăcea să stea pe lângă El şi
grozavi şi maturi. Eu am devenit creştin datorită Bisericii Moody. Dumnea- ei tânjeau după tovărăşia Lui. În acelaşi timp, legaliştii L-au găsit şocant,
voastră căutaţi un grup la care să priviţi de sus, să vă simţiţi mai spirituali chiar revoltător. Care a fost secretul lui Isus pe care noi nu l-am înţeles?
decât ei şi să-i bârfi ţi pe la spate. Asta fac fariseii. Toţi sunteţi nişte farisei." Spune-mi cu cine te însoteşti ca să-ti spun cine eşti", sună proverbul.
Toţi ochii s-au întors spre mine, aşteptând să dau replica, dar aceasta îmi " "
Imaginează-ţi consternarea celor din Palestina primului secol care au
lipsea. Greg ne surprinsese în flagrant delict. Într-un moment de aroganţă încercat să aplice acest proverb la Isus din Nazaret. Evangheliile
spirituală, îi privisem pe alţii de sus, considerându-i farisei. M-am uitat la menţionează opt situaţii în care Isus a acceptat o invitaţie la masă. Trei
ceas, sperând să scap cumva. Nici o şansă; mai erau încă cincisprezece dintre acestea (la nunta din Cana, în casa Mariei şi a Martei, şi la cina
minute până Ia sfârşitul orei. Aşteptam un licăr de inspiraţie, dar nu-mi neterminată din Emaus, după învierea Sa) au fost expresia unor relaţii
venea nici o idee. Tăcerea era tot mai grea. Mă simţeam stânjenit şi încolţit. normale între prieteni. Celelalte cinci însă sfidează orice regulă de bună-
Atunci a ridicat mâna Bob. Era nou în clasă şi-am să-i fiu veşnic recu- cuviinţă.
noscător că m-a salvat. A început blând, împăciuitor: "Mă bucur că n-ai O dată Isus a cinat cu Simon leprosul. Graţie colaborării mele cu Dr.
ieşit din sală, Greg. Avem nevoie de tine aici. Mă bucur că eşti aici şi vreau Paul Brand, specialist în lepră, am avut ocazia să stau şi eu Ia masă cu
leproşi, şi pot spune că două mii de ani de progrese în medicină n-au reuşit de ce Isus nu era genul de musafir comod care să "întreţină atmosfera" la
să îndepărteze stigmatul social provocat de această boală. Un bărbat distins, astfel de mese. *
cultivat, din India, mi-a povestit cum boala aceasta l-a silit să stea în maşi- Ultimele două mese despre care citim au avut loc în casele vameşilor, o
nă, plângând, în faţa bisericii unde se oficia cununia fiicei lui. Nu a îndrăz- clasă de oameni foarte nepopulari în orice epocă, dar mai ales în vremea lui
nit să intre acolo cu faţa desfigurată ca nu cumva să plece invitaţii. Nu i s-a Isus. Aceştia strângeau birurile pentru stăpânire, vârând în buzunarele lor
permis nici să găzduiască masa festivă de nuntă, conform tradiţiei. Cine ar tot ce puteau stoarce de la localnici, cei mai mulţi evrei considerându-i tră-
fi intrat în casa unui lepros? dători care serveau Imperiul Roman. Cuvântul vameş devenise sinonim cu
În Palestina, legile aspre îi stigmatizau pe leproşi: cei contaminaţi erau hoţ, pungaş, criminal şi nemernic. Tribunalul evreiesc nu valida mărturia
scoşi în afara zidurilor oraşului şi obligaţi să strige "Necurat!" dacă se apro- unui vameş, iar banii lui, însuşi ţi prin mijloace josnice, nu erau acceptaţi
pia cineva de ei. Isus însă a ignorat aceste legi şi S-a aşezat la masa unui nici ca donaţie pentru săraci, nici ca monedă de schimb.
om care purta stigmatul de lepros în chiar numele lui. Şi parcă pentru a Isus S-a autoinvitat în casele ambilor vameşi pentru că avea în minte un
înrăutăţi situaţia, a mai intrat în casă şi o femeie cu un renume nu tocmai scop. Când a dat cu ochii de Zacheu, vameşul dispreţuit şi ocolit de toţi, atât
bun, care a uns capul lui Isus cu un mir foarte scump. După cum relatează de scund încât a trebuit să se urce într-un copac ca să-I zărească pe Isus, i-a
Evanghelia lui Marcu, Iuda Iscarioteanul a plecat de la masă dezgustat şi cerut să coboare şi să-L primească în casa lui. Mulţimea a murmurat dez-
s-a dus direct la preoţii cei de seamă pentru a-L vinde pe Isus. aprobator, dar Isus nu le-a luat în seamă obiecţiile: "Pentru că Fiul omului
Într-o altă scenă de o asemănare frapantă cu cea de mai sus, Isus a luat a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut." Isus întâlneşte un alt ne-
masa cu un alt om numit Simon; şi aici apare o femeie care Îi toarnă parfum mernic din aceeaşi tagmă, pe Levi, chiar în vreme ce acesta îşi făcea slujba
pe picioare, udându-I-Ie cu lacrimile ei şi ştergându-I-Ie cu părul ei. Simon, nesuferită la masa lui de vameş. "Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei
un fariseu autentic, reacţionează şocat de un asemenea gest scandalos. Re- bolnavi", a spus atunci mulţimii.
plica usturătoare a lui Isus ne ajută să înţelegem de ce prefera EI compania Citind despre adunătura pestriţă cu care stătea Isus la masă, încerc să-mi
"vameşilor şi a păcătoşilor" mai degrabă decât a cetăţenilor onorabili ca explic cum de a reuşit El să-I facă pe unul din grupuri (păcătoşii) să se simtă
Simon: atât de relaxat şi pe altul (pioşii) atât de încordat. Explicaţia o găsesc într-o
Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat În casa ta şi nu mi-ai dat apă altă scenă din Evanghelii, care îi pune pe farisei faţă în faţă cu un păcătos
pentru spălat picioarele; dar ea mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi incontestabil. Fariseii au prins o femeie în adulter, o fărădelege care cerea
mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu mi-ai dat sărutare; dar ea de când pedeapsa cu moartea. Ce ne spui să facem?, ÎI întreabă ei pe Isus, în spe-
a intrat n-a Încetat să-mi sărute picioarele. Capul nu mi l-ai uns cu untde- ranţa că-L vor prinde în capcana conflictului dintre moralitate şi milă.
lemn; dar ea mi-a uns picioarele cu mir. De aceea Îţi spun: păcatele ei Isus aşteaptă, scriind pe nisip, apoi le spune acuzatori lor: "Cel ce crede
care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iu-
că n-are păcat s-arunce primLll cu piatra." După ce pleacă toţi, Isus Se în-
beşte puţin.
toarce spre femeia umilită. "Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a
Isus a acceptat cel puţin o dată ospitalitatea unui fariseu de vază. Ase- osândit? Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti."
meni agenţilor secreţi, liderii religioşi ÎI urmăreau peste tot şi Îl invitau la Această scenă tensionată dezvăluie un principiu clar din viaţa lui Isus:
masă pentru a-I analiza orice mişcare. Isus i-a provocat intenţionat, vinde- El scoate la suprafaţă păcatele ascunse şi iartă orice păcat recunoscut. Fe-
când un om de hidropizie (în Biblie: dropică) într-o zi de Sabat, după care meia prinsă în adulter a plecat iertată, cu o nouă şansă în viaţă; fariseii s-au
a pus în contrast ospeţele fariseilor care aveau ca scop câştigarea unor avan-
*Fariseii considerau masa lor un "mic Templu", ceea ce explică de ce refuzau să mănân-
taje sociale cu ospăţul lui Dumnezeu dat pentru "săraci, ologi, orbi şi
ce cu neamurile sau cu păcătoşii. Poate că şi Isus considera că masa Lui era un mic templu,
şchiopi". Evangheliile nu mai consemnează nici o altă masă oferită de cetă- ceea ce explică de ce era Înconjurat de o adunătură atât de pestriţă de comeseni. La marele
ţeni cu mare vază la care să fi fost invitat şi Isus şi nu-mi este greu să înţeleg ospăţ, spunea EI, toţi erau bineveniţi, nu doar cei care treceau printr-o curăţire rituală.
făcut nevăzuţi, străpunşi în inimă. Probabil că prostituatele, vameşii şi alţi (necurate) pentru jertfe? Oare nu oprise Dumnezeu intrarea păcătoşilor în
păcătoşi erau gata să răspundă lui Isus pentru că ştiau că păcătuiesc şi astfel Templu, a femeilor, în timpul ciclului menstrual, a schilozilor, şi a altor
iertarea lui Dumnezeu îi atrăgea. Sau, cum spunea C.S. Lewis: "Desfrâna- "necuraţi"? Comunitatea esenienilor de la Qumram avea o regulă strictă:
tele nu sunt în primejdie de a găsi atâta împlinire şi fericire în viaţa lor "Nici un nebun, nici un scrântit, nici un prost, nici un debil, nici un orb, nici
încât să nu se poată întoarce la Dumnezeu. În schimb, pe orgolioşi, pe hră- un schilod, nici un şchiop, nici un surd şi nici un minor nu va intra în comu-
păreţi şi pe cei ce se cred fără de pată îi paşte o mare primejdie." nitate."
Şi iată că apare Isus tocmai în interiorul acestui sistem de castă. Spre
Mesajul lui Isus a stâmit reacţii diverse printre creştinii primului secol. scandalizarea fariseilor, El nu-şi făcea probleme că stătea de vorbă cu copiii
Mulţi dintre ei preferau stilul lui Ioan Botezătorul, care se hrănea cu lăcuste sau cu păcătoşii sau chiar cu samaritenii. Atingea sau era atins de "necu-
şi vestea judecata şi blestemul, în opoziţie cu mesajul harului propovăduit raţi": leproşi, infirmi, de femeia cu hemoragie, de nebuni şi posedaţi. Deşi
de Isus şi ospăţul la care erau invitaţi toţi. Datorită mediului legalist în care legile din Levitic prescriau o zi de curăţire după atingerea unei persoane
am crescut, nu mi-e greu să înţeleg această ciudată atracţie faţă de lege. Ha- bolnave, Isus a vindecat mulţimi întregi de oameni, atingând sute de bol-
rul era subtil, estompat, dificil de înţeles. Păcatul era concret, vizibil, o ţintă navi; nu a fost preocupat niciodată de regulile de curăţire după contactul cu
uşor de lovit. Sub lege ştiam întotdeauna unde îmi era locul. bolnavul sau chiar cu mortul.
Wendy Kaminer, o evreică din zilele noastre, care încearcă să înţeleagă Pentru a discuta doar un caz semnificativ pentru revoluţia declanşată de
creştinismul, mărturiseşte: "Ca element al credinţei, această doctrină a mân- Isus, putem aborda atitudinea Lui faţă de femei. În acele zile, la fiecare
tuirii exclusive prin har mi se pare total neatrăgătoare. Cred că pentru a ide- serviciu de sinagogă bărbaţii evrei se rugau: "Binecuvântat fii Tu, Doamne,
aliza un Dumnezeu care apreciază credinţa mai mult decât faptele, trebuie că nu m-ai făcut femeie." La sinagogă, femeile stăteau într-o încăpere sepa-
să ai un dispreţ neobişnuit faţă de dreptate. Eu îl prefer pe Dumnezeul care rată, nu participau efectiv la adunare şi rareori li se permitea să înveţe Tora.
se uită de sus la noi (cum sună o veche glumă) şi spune: «Tare-aş vrea ca În viaţa socială, puţine femei vorbeau cu bărbaţi din afara familiei şi nu
oamenii să nu-şi mai bată capul dacă exist sau nu, şi să înceapă să-Mi îm- aveau voie să se atingă decât de bărbatul lor. Cu toate acestea, Isus discuta
plinească poruncile.»" liber cu femeile, iar unora le dădea învăţătură ca ucenicilor Săi. Pentru a
Adevărul este că şi noi, creştinii, găsim că este mult mai uşor să unnăm produce o trezire spirituală, Isus a început de la o femeie din Samaria care
un Dumnezeu care ne cere doar să ascultăm de poruncile Lui. avusese cinci bărbaţi (de remarcat că a început discuţia cerându-i ei ajuto-
În viziunea evreilor din vremea lui Isus, accesul la Dumnezeu se făcea rul). A acceptat cu mulţumire ungerea cu mir pe care l-a făcut-o o femeie
prin intermediul unei scări care se înălţa tot mai aproape de cer, după tiparul cu trecut ruşinos. Femeile se găseau şi ele printre cei ce-L urmau, ceea ce
ierarhic exprimat prin însăşi arhitectura Templului. Neevreii şi "cei cu sân- stâmea fără îndoială gura lumii. Ele se regăsesc în parabole şi ilustraţii. Isus
ge amestecat", cum erau samaritenii, aveau voie să intre doar în curtea face frecvent minuni şi printre femei. Conform exegetului biblic Walter
exterioară, separată printr-un zid de curtea următoare, a femeilor. Bărbaţii Wink, Isus a încălcat obiceiul vremii Sale în toate situaţiile redate de
evrei aveau acces şi în curtea următoare ca importanţă, însă în zona sfântă Evanghelii în care a întâlnit femei. Pavel va afirma mai târziu că în Hristos
nu puteau pătrunde decât preoţii. Iar în Sfânta Sfintelor nu avea acces decât "nu mai este nici Iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai
Marele Preot, şi doar o singură zi pe an, de Vom Kippur. este nici parte bărbătească, nici parte femeiască; ..."*
Societatea era structurată pe sistemul castelor religioase bazate pe paşii
făcuţi spre sfinţenie, sistem întărit zilnic cu scrupulozitate de farisei. Toate *Dorothy Sayers dezvoltă acest punct de vedere: "Poate nu e deloc surprinzător faptul
că femeile au fost primele care au vegheat la Iesle şi cele care L-au însoţit pe Isus la Cruce.
regulile pe care le practicau, cum erau spălarea mâinilor şi evitarea pângări-
Nici una dintre ele nu mai întâlnise un bărbat ca EI-nici nu mai existase vreodată unul ca
rii, erau încercări de a-L îndupleca pe Dumnezeu să-i accepte. Oare nu le Isus. Un profet şi un Învăţător care nu le certa niciodată, care nu le spunea vorbe măguli-
lăsase Dumnezeu două liste de animale potrivite (curate) şi nepotrivite toare, nu le linguşea şi nu le privea de sus; care nu facea niciodată arhicunoscutele glume
Misiunea: o revolutie a harului

Isus a răsturnat concepţiile vremii în ce priveşte statutul femeii şi al altor simplă rugăciune posibilă: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosuL" Isus
categorii sociale obstracizate. Fariseii credeau că atingerea unui necurat concluzionează: "Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă
pângărea persoana care îl atingea. Dar când Isus S-a atins de lepros, EI nu socotit neprihănit decât celălalt."
S-a contaminat, iar leprosul s-a curăţit. Când femeia imorală I-a spălat pi- Putem deduce din povestirea lui Isus că nu are nici o importanţă com-
cioarele, ea a fost cea care a plecat iertată şi schimbată lăuntric. Când a sfi- portamentul nostru, că nu există nici o diferenţă morală între un legalist dis-
dat interdicţia de a intra în casa unui păgân, slujitorul acestuia a fost vinde- ciplinat şi un hoţ, un răufăcător şi un om imoral? Bineînţeles că nu! Com-
cat. În faptă şi cuvânt, Isus a proclamat o Evanghelie prin excelenţă a haru- portamentul este important în multe privinţe; dar el nu este calea prin care
lui: pentru a se curăţi nu era necesar ca o persoană să meargă la Ierusalim, poţi obţine acceptarea lui Dumnezeu. Scepticul A. N. Wilson comentează
să aducă jertfe şi să treacă prin ritualuri de curăţire. Tot ce avea de făcut era pe marginea pildei cu fariseul şi vameşul: "Este o povestire şocantă, o ade-
să-L urmeze pe Isus. După cum spune Walter Wink, "contaminarea cu sfinţe- vărată anarhie morală. Tot ce pare să conteze în povestire este capacitatea
nie este mai puternică decât contaminarea cu necurăţie". lui Dumnezeu de a ierta." Corect.
Pe scurt, Isus a mutat accentul de pe sfinţenia lui Dumnezeu (exclusiv)
pe mila lui Dumnezeu (inclusiv). În schimbul mesajului: "Interzis accesul În interacţiunea Sale cu oamenii, Isus a pus în practică "marea inversiu-
nedoriţilor!", EI a proclamat: "În Împărăţia lui Dumnezeu nu există nedo- ne" vestită în Fericiri. În lumea în care trăim, privim cu respect la cei bogaţi,
riţi." Încălcând tiparele Legii pentru a Se întâlni cu neamurile, pentru a sta frumoşi şi încununaţi de succese. Dar harul vine cu o lume condusă de o
la masă cu păcătoşii şi a atinge bolnavii, EI a extins sfera milei lui Dumne- logică nouă. Pentru că Dumnezeu îi iubeşte pe săraci, pe cei ce suferă, pe
zeu. Pentru liderii evrei, acţiunile lui Isus au lovit în însăşi existenţa siste- cei prigoniţi, trebuie să-i iubim şi noi. Dacă pentru EI nu există nedoriti, , nu
mului lor religios de castă-nu e de mirare, de aceea, că Evangheliile men- trebuie să existe nici pentru noi. Prin propriul Său exemplu, Isus ne-a pro-
ţionează douăzeci de situaţii în care aceştia au conspirat împotriva lui Isus. vocat să privim lumea prin ceea ce Irineu numeşte "ochi vindecaţi prin har".
Într-una din povestirile lui Isus în care un fariseu religios e pus în anti- Parabolele lui Isus accentuează această misiune, pentru că EI a făcut din
teză cu un vameş copleşit de căinţă, autorul prinde esenţa Evangheliei săraci şi oprimaţi eroii povestirilor Sale. Una din aceste povestiri ni-I pre-
inclusive a harului. Fariseul, care postea de două ori pe săptămână şi dădea zintă pe săracul Lazăr-singurul personaj cu nume din parabolele lui Isus-
zeciuială din toate la vreme, Îi mulţumeşte cu pioşenie lui Dumnezeu pentru care era exploatat de un bogat. La început, bogatul se bucură de haine scum-
că este mai bun decât hoţii, decât răufăcătorii şi preacurvarii-şi, mai pre- pe şi mese îmbelşugate, în timp ce Lazăr, acoperit de bube, stă la poarta
sus de toate, este mai bun decât vameşul care stă la o parte. Vameşul, prea acestuia împreună cu câinii. Moartea însă produce o inversare surprin-
umil ca să îndrăznească să-şi ridice măcar ochii spre cer, rosteşte cea mai zătoare a stării lor. Bogatul aude din gura lui Avraam: "Fiule, adu-ţi aminte
că în viaţa ta tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum,
care se spuneau pe socoteala femeilor, oscilând între dezgust: «Femeile! Ferească Sfântu'!» aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit."
şi condescendenţă: «Femeile! Dumnezeu să aibă milă de ele!»; care le mustra fără asprime Povestirea s-a întipărit adânc în conştiinţa primilor creştini, dintre care
şi le lăuda fără aere de superioritate; care le lua în serios întrebările şi argumentele, nu le mulţi aparţineau claselor de jos. Bogaţii şi săracii au făcut o înţelegere: bo-
dădea indicaţii preţioase, nu încerca niciodată să le convingă să fie feminine, nici nu le
dispreţuia niciodată pentru că erau din neamul femeiesc; nu urmărea scopuri personale şi
gaţii au fost de acord să îi ajute material, iar în schimb săracii trebuiau să
nici nu manifesta faţă de ele un orgoliu masculin ultrasensibil; le lua aşa cum erau şi Se se roage pentru sufletele lor. Bogaţi credeau că Dumnezeu ascultă mai bine
purta cu ele fără nici o urmă de egoism. rugăciunile săracilor. (Chiar şi astăzi, la înmormântările călugărilor bene-
Nu există nici un act, nici o predică şi nici o parabolă în toate Evangheliile din care să dictini, aceştia se roagă ca "Lazăr să-I primească" pe defunctul lor tovarăş
reiasă că sursa ironii lor ar fi fost prostia feminină; nimeni nu ar putea deduce din cuvintele
păcătos, urmând tradiţia conform· căreia Lazăr, nu Petru, este cel care pă-
lui Isus că ar exista ceva caraghios în natura femeii.
În schimb, nu e deloc dificil să deducem aceasta din cuvintele contemporanilor Lui, ale zeşte intrarea în cer.)
profeţilor care L-au precedat şi ale bisericii de astăzi." O vreme, biserica a făcut eforturi susţinute pentru a aplica această logică
Isus pe care nu L-am cunoscut

nouă, iar ca rezultat, primii creştini au ajuns renumiţi în Imperiul Roman Isaia, ci o primesc ca pe o adevărată veste bună. Ei înţeleg marea inversare
pentru ajutorul acordat săracilor şi suferinzi lor. Spre deosebire de semenii făcută de Dumnezeu nu doar ca pe ceva abstract, ci ca pe o promisiune a
lor păgâni, creştinii erau gata să-şi răscumpere prietenii din mâinile barba- speranţei în Dumnezeu şi ca pe o chemare a lui Isus adresată urmaşilor Săi.
rilor, iar când lovea vreo molimă, spre deosebire de păgâni, care-şi abando- În ciuda modului în care îi tratează lumea, graţie lui Isus, săracii şi bolnavii
nau bolnavii la primele simptome, creştinii purtau de grijă bolnavilor. Cel au garanţia că, pentru Dumnezeu, nu există nedoriţi.
puţin în primele secole, biserica a aplicat literal porunca lui Hristos de a
primi pe străini, de a îmbrăca pe cei goi, de a hrăni pe cei flămânzi şi de a A trebuit să citesc scrierile unui romancier japonez pe nume Shusaku
vizita pe cei aruncaţi în temniţă. * Endo pentru a înţelege că fenomenul inversării este esenţa misiunii lui Isus.
Citind povestirile lui Isus şi studiind istoria bisericii primare, mă simt Într-o ţară în care credincioşii creştini reprezintă mai puţin de unu la sută
inspirat şi debusolat deopotrivă. Întrebarea pe care am ridicat-o cursanţiIor din populaţie, Endo a fost crescut de mama lui, o creştină devotată, şi a fost
mei din Chicago mă condamnă. Analizând lucrurile din perspectiva exem- botezat la vârsta de unsprezece ani. Ca tânăr educat în credinţa creştină, în
plului clar al lui Isus, cum se explică faptul că biserica a devenit o comuni- Japonia de dinainte de război, s-a simţit mereu înstrăinat, iar uneori avea de
tate de oameni respectabili în care săracii nu se mai simt bineveniţi? suferit din partea colegilor lui din cauza religiei lui "occidentale". După în-
Actualmente locuiesc în Colorado şi frecventez o biserică în care cei mai cheierea celui de-al doilea război mondial, a plecat în Franţa cu speranţa că
mulţi sunt din aceeaşi rasă (aIbă) şi din aceeaşi clasă socială (de mijloc). acolo va găsi tovarăşi de credinţă. S-a confruntat din nou cu persecuţia, de
Când deschid Noul Testament sunt surprins să văd în ce sol amestecat a data aceasta nu din cauza religiei, ci a rasei sale. Fiind printre primii tineri
prins rădăcini biserica primară. Biserica formată din actuala clasa de mijloc, care veneau să studieze într-o ţară a aliaţilor, Endo s-a trezit ţinta abuzului
aşa cum o cunoaştem cei mai mulţi dintre noi, seamănă prea puţin cu grupul rasial. Unii îl numeau "gălbejitul cu ochi oblici".
social atât de divers descris în Evanghelii şi în Faptele Apostolilor care-L Respins de concetăţenii lui, respins de patria lui spirituală, Endo a trecut
înconjura pe Isus, şi care mai apoi a fonuat biserica primară. printr-o gravă criză de credinţă. A vizitat Palestina pentru a cerceta viaţa lui
Încerc să mă întorc în timp şi să-mi imaginez scena. Săracii, bolnavii, Isus, şi a făcut astfel o descoperire care l-a schimbat: şi Isus a fost respins
vameşii, păcătoşii, femeile desfrânate se înghesuie în jurul lui Isus, atraşi de oameni. Mai mult chiar, viaţa lui Isus a fost definită de respingere.
de mesajul Lui de vindecare şi iertare. Cei bogaţii şi puternici stau pe mar- Vecinii Lui au râs de EI, familia s-a îndoit de sănătatea Lui mintală, cei mai
gine, punându-L la încercare, spionându-L, întinzându-I tot felul de curse. apropiaţi prieteni L-au trădat, iar conaţionalii Lui L-au dat la moarte în
Cunosc aceste lucruri de pe vremea lui Isus şi, totuşi, din atmosfera tihnită schimbul eliberării unui instigator. În lucrarea Lui, Isus S-a orientat spre cei
a unei biserici aparţinând clasei de mijloc, dintr-o ţară bogată ca Statele săraci şi respinşi, spre drojdia societăţii.
Unite, pierd uşor esenţa mesajului Său. Impactul acestei descoperiri a avut asupra lui Endo forţa unei revelaţii.
Pentru a-mi corecta viziunea, am citit predici din comunităţi creştine În îndepărtata Japonie, înţelesese creştinismul ca o credinţă constantiniană
aparţinând lumii a treia. Evanghelia predicată în contextul lumii a treia este triumfătoare. S-a adâncit în studierea Sfântului Imperiu Roman şi a strălu-
foarte diferită de evanghelia predicată în multe biserici din Statele Unite. citoarele cruciade, a admirat fotografii ale marilor catedrale europene şi
Săracii şi analfabeţii nu pot considera declaraţia de misiune a lui Isus visa să trăiască într-o naţiune în care putea fi creştin fără a fi respins. Acum,
(" ...M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, ...să propovăduiesc robilor de după ce studiase Biblia, înţelegea că Hristos Însuşi a cunoscut dispreţul.
război slobozirea, să dau drumul celor apăsaţi.") doar un simplu citat din Isus a fost Robul "obişnuit cu suferinţa" descris de Isaia: "Dispreţuit şi pă-
răsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit
*Conform istoricilor bisericii, aceste fapte bune au continuat până la triumful lui Con-
stantin, care a legalizat creştinismul şi a pus bazele unei biserici imperiale oficia le. Din acel că îţi întorceai faţa de la EI..." Endo a simţit că acest Isus poate înţelege ca
moment, biserica a început să spiritualizeze sărăcia şi să cedeze puterii monarhice iniţiativa nimeni altul respingerea prin care a trecut şi el.
de a face fapte bune. Cu timpul, biserica însăşi a trecut în rândul păturii înstărite. În viziunea lui Shusaku Endo, Isus a adus mesajul dragostei materne
pentru a echilibra dragostea paternă a Vechiului Testament. * Bineînţeles rasiale sau economice. Oamenii care suferă au, de asemenea, nevoie de
că harul nu lipseşte din Vechiul Testament, dar este oarecum pus în umbră ochi vindecaţi prin har.
de numărul mare de situaţii în care Dumnezeu aplică legea şi judecata. Am avut odată o săptămână groaznică în care doi oameni m-au sunat să
Adresându-se unei societăţi formate în litera strictă a Torei, Isus le vestea discutăm despre una din cărţile mele. Primul era un pastor de tineret din
un Dumnezeu care prefera rugăciunile unui păcătos de rând celor ale unui Colorado care tocmai primise vestea că soţia şi copilul lor vor muri de
religios de meserie. EI ÎI asemăna pe Dumllezeu cu un păstor care Iasă SIDA. "Cum să le mai vorbesc tinerilor despre un Dumnezeu iubitor în situ-
cele nouăzeci şi nouă de oi în ţarc şi porneşte în căutarea celei pierdute; aţia asta?", m-a întrebat el. A doua zi, un bărbat nevăzător m-a sunat şi mi-a
cu un tată care se gândeşte mereu la fiul său rebel şi ingrat, deşi mai are spus că, în urmă cu câteva luni, într-un gest de milă, invitase la el acasă,
acasă unul cuminte, care nu-i iese din cuvânt; cu o gazdă bogată care îi pentru a locui împreună cu familia lui, un dependent de droguri care se afla
pofteşte Ia masa lui îmbelşugată pe toţi vagabonzii şi oamenii fără că- în proces de recuperare. N-a trecut mult şi a descoperit că fostul dependent
pătâi. întreţinea o relaţie amoroasă cu soţia lui, sub propriul lui acoperiş. "De ce
Despre Isus citim deseori în Noul Testament că ,,1 S-a făcut milă", expre- mă pedepseşte Dumnezeu pentru că vreau să-L slujesc'?" a întrebat el. În
sie folosită în vremurile Noului Testament pentru a exprima sentimentele clipa unnătoare omul a ieşit în goană din casă, legătura telefonică s-a între-
unei mame pentru copilul din pântecele ei. Isus Se opreşte din drumul Lui rupt şi de-atunci nu mai ştiu nimic despre el.
pentru a-i îmbrăţişa pe cei nevrednici şi lipsiţi de iubire, pe cei care nu pre- Am învăţat ca nici măcar să nu încerc să răspund la întrebarea: "De ce'?"
zintă nici un interes pentru restul societăţii-pe cei care ne incomodează şi De ce i-a ieşit soţiei pastorului testul pozitiv'? De ce suferă oamenii buni
am vrea să nu ne mai stea în cale-pentru a ne dovedi că până şi aceşti "ni- pentru faptele lor altruiste, în timp ce canaliile o duc bine-mersi până la
meni" au o valoare infinită în ochii lui Dumnezeu. O femeie necurată, prea adânci bătrâneţi'? De ce din milioanele de rugăciuni pentru vindecare atât
sfioasă şi ruşinată pentru a-L aborda pe Isus faţă-n faţă, L-a apucat pe furiş de puţine primesc răspuns'? Nu ştiu.
de haină, sperând să treacă neobservată. Dar EI a observat. Iar ea a descope- Există, totuşi, o întrebare care nu mă mai chinuie atât de mult ca pe vre-
rit, ca atâţia alţii care se considerau nişte "nimeni", că nu te poţi ascunde de muri; o întrebare care cred că se ascunde în spatele celor mai multe pro-
privirea lui Isus. bleme ale noastre cu Dumnczeu: "Îi pasă lui Dumnczeu de noi?" Nu cunosc
Isus ne-a demonstrat personal că Dumnezeu iubeşte oamenii, nu ca rasă decât un singur răspuns la această întrebare, răspuns pe care I-am descoperit
sau specie, ci ca indivizi. Pentru Dumnezeu suntem importanţi. "Iubind pe studiind viaţa lui Isus. În Isus, Dumnezeu ne-a arătat un chip pe care se
cel nedemn de iubire", spunea Augustin, "îl faci demn tocmai de aşa ceva". poate citi ce simte EI pentru oameni ca pastorul cel tânăr şi ca bărbatul
nevăzător căruia nici măcar nu-i ştiu numele. Dumnezeu nu a eliminat toată
Nu mi-e totdeauna uşor să cred în dragostea lui Dumnezeu. Eu nu tră- suferinţa-a vindecat doar câteva cazuri într-o mică parte a globului-dar
a dat un răspuns la întrebarea dacă Îi pasă.
iesc în sărăcie ca şi creştinii din lumea a treia. N-am trăit nici o viaţă de
respingere, ca Shusaku Endo. Dar am avut şi eu parte mea de suferinţă; În trei cazuri pe care le cunoaştem, suferinţa umană L-a mişcat pe Isus
pentru că suferinţa este o realitate a vieţii care depăşeşte toate graniţele până Ia lacrimi. A plâns când a murit prietenul Lui, Lazăr. Îmi aduc aminte
de un an îngrozitor în care trei dintre prietenii mei au murit la intervale
*Terapeutul Erich Fromm spune că un copil crescut într-o familie echilibrată primeşte scurte. Aşa am descoperit că durerea nu este un lucru cu care să te obişnu-
două tipuri de dragoste. Dragostea mamei este necondiţionată, mama îl acceptă pe copil ieşti. Experienţa primelor două decese nu m-a pregătit pentru cel de-al
indiferent de situaţie, indiferent ce face. Dragostea tatălui are tendinţa de a fi de scurtă
durată, recompensând comportamentele deosebite. Ideal este să oferim copilului ambele
treilea. Durerea m-a lovit cu o forţă zdrobitoare şi m-a trântit la pământ.
tipuri de dragoste şi să-I ajutăm să le înţeleagă. Endo observă că Japonia, o ţară de taţi M-a lăsat fără suflare şi nu mă puteam opri din plâns. M-a consolat, într-un
autoritari, a înţeles dragostea de Tată a lui Dumnezeu, dar nu a înţeles dragostea de mamă a fel, faptul că Isus a simţit ceva asemănător când a murit prietenul Lui,
aceluiaşi Dumnezeu. Lazăr. Durerea Lui mă ajută să-mi fac o idee despre ce a simţit Dumnezeu
la moartea celor trei prieteni ai mei pe care şi El i-a iubit.
Altă dată Isus a izbucnit în plâns când a privit peste Ierusalim şi a înţeles

9
ce soartă îi era rezervată vestitei cetăţi. A scos un strigăt asemănător plânsu-
lui unei mame pline de iubire, după cum observa Shusaku Endo: "Ierusali-
me, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine;
de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi
n-aţi vrut!" Sesizez în această răbufuire de durere sufletească ceva asemănă-
tor cu ceea ce simt părinţii când copiii lor apucă pe căi greşite, abuzând de

Minunile:
libertatea pe care-o au, respingând toate principiile bune care li s-au insuflat.
Sau durerea unui bărbat sau a unei femei care tocmai află că celălalt l-a pără-
sit--durerea unui îndrăgostit înşelat. Este o durere zdrobitoare, un sentiment
al zădărniciei care te lasă fără nici un sprijin moral, şi îmi dau seama cu
surprindere că Însuşi Fiul lui Dumnezeu a scos un strigăt de neputinţă şi du- Instantanee supranaturale
rere în faţa libertăţii umane. Nici măcar Dumnezeu, cu toată puterea Lui, nu
poate forţa o fiinţă umană să iubească.
Cartea Evrei ne spune că, în final, Isus "a adus rugăciuni şi cereri cu Dacă este necredincios, realistul autentic va găsi întotdeauna puterea şi
strigăte mari şi lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte ...". calea de a nu crede în miraculos, iar dacă este confruntat cu miracolul ca
Dar bineînţeles că n-a fost salvat de la moarte. Este oare exagerat să afirm fapt incontestabil, mai degrabă se va îndoi de simţurile sale decât va
că Isus Însuşi a pus întrebarea care mă frământă, care ne frământă pe toţi accepta faptul în sine. Nu credinţa se naşte din minuni, ci minunile se
mai devreme sau mai târziu: Îi pasă lui Dumnezeu? Pentru că ce altceva nasc din credinţă.
poate să însemne citatul din acel psalm întunecat: "Dumnezeul Meu, Dum-
nezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"
Din nou găsesc că este ciudat de liniştitor să observ că, în momentele
Sale de suferinţă, Isus a reacţionat ca şi mine. În grădina Ghetsimani nu S-a
rugat: ,,0, Doamne, sunt atât de bucuros că m-ai ales să sufăr în Numele Tău.
Mă bucur că-Mi oferi acest privilegiu!" Nu! Ci a trăit din plin durerea, frica,
sentimentul că e abandonat, a ajuns la limita disperării. Dar a suferit toate
acestea deoarece ştia că în centrul universului este Tatăl Lui, un Dumnezeu
al dragostei în care Se putea încrede, indiferent de situaţia de moment.
Atitudinea lui Isus faţă de cei ce suferă, faţă de cei mici şi neînsemnaţi
ne ajută să întrezărim puţin din inima lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este
Absolutul Insensibil, ci Absolutul Iubitor care se apropie de om. Cred că
Dumnezeu Se uită la toate slăbiciunile mele aşa cum S-a uitat Isus la
văduva aflată lângă sicriul fiului ei, şi la Simon leprosul, şi la celălalt
Simon, Petru, care s-a lepădat de El cu blesteme, dar care a fost însărcinat
mai apoi să întemeieze şi să păstorească Biserica Lui, o comunitate care
trebuie mereu să întindă o mână celor respinşi.
9
Minunile:
Instantanee supranaturale
Am crescut într-un mediu în care minunile te întâmpinau la tot pasul.
Aproape în fiecare duminică oamenii din biserica noastră mărturiseau
despre minunatele răspunsuri la rugăciuni primite în săptămâna precedentă.
Dumnezeu găsea loc de parcare pentru mamele care mergeau la medic cu
copiii. Stilourile pierdute reapăreau în mot miraculos. Tumorile dispăreau
înainte de operaţie.
În anii aceia vedeam în Isus pe Marele Magician, cel mai mult impresio-
nându-mă relatarea despre umblarea Lui pe apă. Ar fi fost grozav să-mi fi
ieşit şi mie o asemenea cascadorie la şcoală, fie şi numai o dată! Cât mi-ar
fi plăcut să pot zbura ca un înger prin clasă, să plutesc pe deasupra colegilor
mei şi să-i las cu gura căscată pe toţi aceia dintre ei care-şi băteau joc de
mine şi de ceilalţi copii credincioşi! Cât mi-ar fi plăcut să pot trece neatins
printre bătăuşii din staţia de autobuz aşa cum a trecut Isus prin mulţimea
furioasă din satul Lui!
N-am reuşit însă niciodată să zbor prin clasă, iar bătăuşii au continuat
să mă terorizeze oricât m-am rugat. Jar uneori "răspunsurile la rugăciuni"
mă aduceau într-o stare de confuzie. Pentru că nu întotdeauna se găseau lo-
curi de parcare, şi uneori stilourile pierdute nu mai apăreau. Alteori cei din
biserică îşi pierdeau slujbele. Alţii mureau. Chiar şi viaţa mea a fost umbri-
tă de nori: tatăl meu a murit de poliomielită curând după ce am împlinit un
an, în ciuda lanţului de rugăciune de 24 de ore la care s-au angajat sute de
creştini dedicaţi. Unde era Dumnezeu atunci?
Mare parte din viaţa mea de adult am încercat să mă împac cu între-
o căutare a categoriilor sistematice, ci a scenelor particulare, a instantane-
elor din viaţa lui Isus care impresionează.

Probabil că prima minune făcută de Isus a fost şi cea mai neobişnuită


dintre toate. A fost singura dată când a făcut o minune care pare să-L fi luat
prin surprindere şi pe El exact ca pe ceilalţi.
Pe la treizeci de ani, Isus a apărut la o nuntă înconjurat de proaspeţii Lui
ucenici. Mama Lui era şi ea acolo, probabil însoţită de alţi membri ai fami-
liei. În acele vremuri, o nuntă aducea o notă de sărbătoare în viata altfel
monotonă a satului din Galileea. Naşul, împreună cu bărbaţii, străbăteau
străzile satului într-o procesiune festivă, la lumina torţelor, pentru a aduce
alaiul miresei, după care, toţi nuntaşii se grăbeau spre casa mirelui pentru a
participa la un ospăţ regesc. Să ne gândim o clipă la scenele vesele din Scrip-
carul pe acoperiş: la familiile ţăranilor evrei jucând prin curte, îmbrăcaţi în
straiele lor de sărbătoare, cusute frumos cu fir, la muzică şi râsete, la mesele
încărcate de bucate aşezate în vase de lut şi la carafele cu vin. Ospăţul putea
ţine chiar şi o săptămână, până când mâncarea, vinul şi veselia se sfârşeau.
Nunta era cu adevărat un moment al deplinei bucurii.
Probabil că ucenicilor lui Isus nu le venea să-şi creadă ochilor privind o
scenă atât de însufleţită, şi cu atât mai puţin celor care veneau la El din par-
tea lui Ioan Botezătorul, obişnuit cu hrana lui sărăcăcioasă din pustie şi cu
hainele aspre din piele de cămilă. Cum era cu putinţă ca nişte oameni de-
prinşi cu un regim de viaţă auster să se prindă-n joc cu tinerele evreice şi
să înfulece tot felul de bunătăţi? Să-i fi întrebat localnicii despre Ioan Bote-
zătorul, singurul profet pe care îl văzuseră evreii în ultimii patru sute de
ani? Evanghelia după Ioan nu ne spune nimic despre toate acestea. Ne spu-
ne doar că, într-un moment de criză, petrecerea era pe cale să ajungă o nere-
uşită pentru că se terminase vinul.
După câte se pare, vinul nu era cel mai important lucru din meniu. Se
ajunsese la un moment stânjenitor, e adevărat, dar oare chiar să fi fost nece-
sară intervenţia unui Mesia, venit pe pământ să vindece bolnavii şi să
elibereze robii, ca să rezolve acea gafă penibilă? "Femeie, ce am Eu a face
cu tine?", a întrebat Isus când Maria îi spune că s-a isprăvit vinul. "Nu Mi-a
venit încă ceasul!"
Putem doar specula cu privire la ce o fi gândit Isus în cele câteva secun-
de în care a cântărit cererea Mariei. Dacă ar fi acţionat, ar fi însemnat că
vremea Lui sosise şi că din acel moment viaţa avea să se schimbe. Dacă s-ar
bările care au început să mă frământe încă din tinereţe. Am învăţat că rugă- o căutare a categoriilor sistematice, ci a scenelor particulare, a instantane-
ciunea nu funcţionează ca un automat: introduci cererea şi scoţi răspunsul. elor din viaţa lui Isus care impresionează.
Minunile sunt pur şi simplu minuni, nu experienţe comune, obişnuite ale
vietii de zi cu zi. Viziunea mea asupra lui Isus s-a schimbat şi ea. Reflec- Probabil că prima minune făcută de Isus a fost şi cea mai neobişnuită
tând la viaţa Lui, minunile pe care le-a făcut joacă un rol mai puţin impor- dintre toate. A fost singura dată când a făcut o minune care pare să-L fi luat
tant în lucrarea Lui decât îmi imaginam când eram copil. Isus nu a fost prin surprindere şi pe El exact ca pe ceilalţi.
Superman. Pe la treizeci de ani, Isus a apărut la o nuntă înconjurat de proaspeţii Lui
E drept că Isus a făcut minuni-aproximativ treizeci, depinde cum le nu- ucenici. Mama Lui era şi ea acolo, probabil însoţită de alţi membri ai fami-
meri-, dar Evangheliile nu le dau o importanţă prea mare. Adesea Isus le liei. În acele vremuri, o nuntă aducea o notă de sărbătoare în viaţa altfel
cerea martorilor prezenţi la o minune să nu spună nimănui ce au văzuL La monotonă a satului din Galileea. Naşul, împreună cu bărbaţii, străbăteau
unele dintre ele, cum a fost cazul Schimbării la faţă sau al învierii fetiţei de străzile satului într-o procesiune festivă, la lumina torţe lor, pentru a aduce
doispezece ani, Isus nu a îngăduit decât prezenţa celor mai apropiaţi uce- alaiul miresei, după care, toţi nuntaşii se grăbeau spre casa mirelui pentm a
nici, şi sub poruncă strictă de a păstra tăcerea. Deşi nu a refuzat pe nimeni participa la un ospăţ regesc. Să ne gândim o clipă la scenele vesele din Scrip-
care a cerut vindecare fizică, nu a răspuns niciodată solicitărilor de a face carul pe acoperiş: la familiile ţăranilor evrei jucând prin curte, îmbrăcaţi în
demonstratii care să uimească muitimea şi să impresioneze persoanele im- straiele lor de sărbătoare, cusute frumos cu fir, la muzică şi râsete, la mesele
portante. I~us şi-a dat repede seaI~a că acest gen de entuziasm generat de încărcate de bucate aşezate în vase de lut şi la carafele cu vin. Ospăţul putea
minuni nu avea cum să se transforme într-o credinţă care să schimbe vieţi. ţine chiar şi o săptămână, până când mâncarea, vinul şi veselia se sfârşeau.
Pentru unii sceptici care nu cred în minuni, orice eveniment supranatural Nunta era cu adevărat un moment al deplinei bucurii.
trebuie exclus fără drept de apel. La Muzeul Smithsonian din Washington Probabil că ucenicilor lui Isus nu le venea să-şi creadă ochilor privind o
este expusă o carte legată în piele în care Thomas Jefferson a lipit toate pa- scenă atât de însutleţită, şi cu atât mai puţin celor care veneau la EI din par-
sajele evanghelice care nu conţin elemente miraculoase. Aceasta a fost tea lui Ioan Botezătorul, obişnuit cu hrana lui sărăcăcioasă din pustie şi cu
Biblia pe care o citit-o zilnic spre sfârşitul vieţii sale, o evanghelie mai uşor hainele aspre din piele de cămilă. Cum era cu putinţă ca nişte oameni de-
de acceptat, care vorbea despre Isus Învăţătorul, dar nu şi despre Isus Făcă- prinşi cu un regim de viaţă auster să se prindă-n joc cu tinerele evreice şi
torul de minuni. să înfulece tot felul de bunătăţi? Să-i fi întrebat localnicii despre Ioan Bote-
Modul de abordare a lucrării şi vieţii lui Isus adoptat de Thomas Jeffer- zătoml, singurul profet pe care îl văzuseră evreii în ultimii patru sute de
son este ecoul de peste veacuri al evenimentelor din zilele lui Isus. Şi în ani? Evanghelia după Ioan nu ne spune nimic despre toate acestea. Ne spu-
acele vremuri, raţionaliştii cântăreau învăţătura lui Isus şi îi analizau minu- ne doar că, într-un moment de criză, petrecerea era pe cale să ajungă o nere-
nile în detaliu. Uneori negau dovezile evidente, iar alteori căutau explicaţii uşită pentm că se terminase vinul.
alternative (magie, puterea diavolului). Rareori credeau cu uşurinţă în După câte se pare, vinul nu era cel mai important lucru din meniu. Se
minuni; acestea erau tot atât de incredibile în primul secol pe cât ar fi astăzi. ajunsese la un moment stânjenitor, e adevărat, dar oare chiar să fi fost nece-
Şi atunci, ca şi acum, miracolele năşteau suspiciuni, dispreţ, şi rareori cre- sară intervenţia unui Mesia, venit pe pământ să vindece bolnavii şi să
dinţă. elibereze robii, ca să rezolve acea gafă penibilă? "Femeie, ce am Eu a face
Pentru că-L accept pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pământ cu tine?", a întrebat Isus când Maria îi spune că s-a isprăvit vinul. "Nu Mi-a
pe "nori de slavă", am acceptat minunile ca o completare naturală a lucrării venit încă ceasul!"
Sale. Chiar şi aşa însă, minunile ridică întrebări importante în mintea mea. Putem doar specula cu privire la ce o fi gândit Isus în cele câteva secun-
De ce sunt atât de puţine? De ce nu lipsesc? De ce acestea şi nu altele? de în care a cântărit cererea Mariei. Dacă ar fi acţionat, ar fi însemnat că
Fiind de formaţie jurnalist, nu teolog, cercetarea mea nu e caracterizată de vremea Lui sosise şi că din acel moment viaţa avea să se schimbe. Dacă s-ar
Minunile: Instantanee supranaturale

fi dus vestea despre puterile Lui, ar fi fost asaltat de tot felul de cereri, din Personal prefer o interpretare mai puţin obişnuită. În mod semnificativ,
Tir până la Ierusalim. Mulţimile s-ar fi adunat: epileptici, paralitici, surdo- Ioan notează că vinul a fost scos din nişte vase uriaşe pline cu apă (cu o
muţi, posedaţi de demoni, fără să mai amintim de cerşetorii de pe stradă capacitate cuprinsă între 75 şi 100 de litri) aşezate în faţa casei. Vasele erau
care ar fi vrut şi ei să fie cinstiţi cu un pahar de vin. Autorităţile din Capitală folosite de evreii practicanţi pentru ceremonialul de curăţire. Chiar şi la o
şi-ar fi trimis oamenii pe urmele Lui să facă cercetări. Ar fi Început să ticăie nuntă, trebuiau să împlinească ritualul complicat de curăţire prevăzut în
un ceas, şi ticăitul n-ar mai ti încetat decât la Calvar. Lege. Isus, având probabil un anume licăr în privire, transformă aceste vase
Apoi Isus, acelaşi care a postit În pustie înainte de refuzul Lui de a da care simbolizau calea veche, anevoioasă, În burdufuri de vin, prevestitoare
curs provocării lui Satan de a transforma pietrele În pâini, a luat o hotărâre. ale căii noi. Apa de curăţire a fariseilor s-a transformat în vinul nou, ales,
Pentru prima, dar nu şi pentru ultima dată în viaţa Lui publică, Şi-a schim- al noii vremi. Vremea curăţirii rituale trecuse; venise vremea sărbătorii.
bat planul, pentru a face un serviciu altora. "Umpleţi vasele ... cu apă", le-a Profeţi ca Ioan Botezătorul predicaseră judecata şi, Într-adevăr, multe
spus slujitorilor. Au turnat apă în vase şi, ca prin minune, din acestea a Înce- minuni ale Noului Testament au transmis mesajul unei judecăţi aspre. Dar
put să curgă vin-cel mai bun, cel mai ales vin, care de obicei era servit la prima minune a lui Isus a fost o manifestare a milei. Lecţia nu a fost inutilă
Începutul nunţii, când cerul gurii deosebeşte mai bine aromele, iar mesenii pentru ucenicii care L-au însoţit la nuntă în seara aceea în Cana-şi mai
sunt mai uşor de impresionat. Petrecerea a reÎnviat, gazdele au răsuflat uşu- ales pentru proaspeţii Învăţăcei ai lui Ioan Botezătorul.
rate, nunta a continuat.
Ioan nu specifică nicăieri în ce măsură oaspeţii sau gazdele au avut cu- Minunea transformării apei În vin, un eveniment unic, s-a petrecut Într-o
noştinţă de scena petrecută în culise. Ştiau Maria şi servitorii. Şi ucenicii localitate obscură, a cărei localizare este incertă chiar şi pentru arheologi.
lui Isus ştiau: "El şi-a arătat slava Sa şi ucenicii au crezut în El." Multe minuni Însă Isus le-a făcut În faţa unor mulţimi entuziasmate. Ca şi În
Ce putem învăţa din acest incident ciudat? Scriitorii George MacDonald zilele noastre, cel mai mult au atras atenţia vindecări le. În Ioan 9 ni se rela-
şi C. S. Lewis văd În el un moment de aducere aminte a harului general al tează despre o asemenea minune În Ierusalim, capitala provinciei şi centrul
lui Dumnezeu, concentrat de data aceasta într-un fascicul, asemeni razelor opoziţiei faţă de Isus. Ioan alocă un Întreg capitol povestirii, schiţând o scenă
de soare care trec printr-o lupă. Miracolele lui Isus nu contrazic de regulă tipică a ceea ce se întâmpla când Isus tulbura ordinea impusă de tradiţie.
legile naturale, notează ei, ci mai degrabă repetă actul originar al creaţiei cu Relatarea Începe cu Întrebările pe care şi le pun toţi bolnavii: "De ce
o altă viteză, la o scară mai mică. "Unele miracole realizează pe plan local mie?" şi "Ce vrea Dumnezeu să-mi .\jJunâ?" Pe vremea lui Isus, oamenii
ceea ce Dumnezeu a făcut deja la scară universală", scrie Lewis. "Dumnezeu credeau că tragediile îi loveau pe cei care meritau aceasta. * "Nu există
creează via şi o Învaţă cum să extragă apa prin rădăcini şi s-o transforme, cu moarte fără păcat, nici suferinţă fără nelegiuire", îi învăţau fariseii care cre-
ajutorul soarelui, Într-un suc care capătă anumite calităţi prin fennentare. În deau că Dumnezeu judeca oamenii prin dezastre naturale, handicapuri
felul acesta, din timpurile lui Noe până astăzi, Dumnezeu transformă apa În
vin În fiecare an." La fel, anticorpii şi antigenii Înfăptuiesc miracolul vinde- * Am observat o schimbare dramatică a interpretării calamităţilor de la Isus încoace. În
cării în trupurile noastre în fiecare zi, dar de o manieră mai lentă şi mai puţin zilele noastre avem tendinţa de a-L acuza pe Dumnezeu atât pentru cataclisme (pe care
companiile de asigurări le numesc "intervenţii ale lui Dumnezeu"), cât şi pentru evenimente
senzaţională în comparaţie cu vindecări le făcute de Isus. mai mărunte. La Olimpiada de iarnă din 1994, când pati natoru I de viteză Dan Janssen a
Cum rămâne Însă cu sensul acestei prime minuni? Ce semnifică ea? alunecat pe gheaţă şi a pierdut pentru a doua oară cursa de 500 de metri, soţia sa, Robin, a
Contrar obiceiului său, Ioan nu ne oferă o interpretare a "semnului" miracu- strigat instinctiv: "De ce încă o dată, Doamne? Dumnezeu nu poate fi atât de crud!" Câteva
los, care pentru el are aproape întotdeauna semnificaţia unui simbol, a unei luni mai târziu, o tânără îi scria lui James Dobson următoarele: "Acum patru ani cunoşteam
un bărbat şi am rămas însărcinată. Am fost distrusă! L-am întrebat pe Dumnezeu: «De ce ai
parabole în desfăşurare. Unii comentatori văd în ea o prefigurare a Cinei de
îngăduit să mi se întâmple una ca asta?»" Eu însă nu pot să nu mă întreb: Cu ce e Dumnezeu
taină, unde Isus nu va transforma apa În vin, ci vinul în sânge, În sângele vinovat că un patinator s-a dezechilibrat într-o curbă sau că doi tineri şi-au pierdut capul la
Lui, vărsat pentru Întreaga omenire. Poate. o întâlnire?
Minunile: Instanta~ee supranaturale

congenitale, orbire sau paralizie. Pe fondul acestor convingeri s-a derulat Putem considera boala fie o distrugere a celulelor din organism, fie,
episodul cu "orbul din naştere". Bine ancoraţi În tradiţia iudaică, ucenicii într-un sens mai larg, o stare generală de dereglare fizică, mentală şi sufle-
au întrebat cine se făcea vinovat pentru infirmitatea din naştere a bărbatului tească. Am învăţat aceasta de la pacienţii doctorului Paul Srand, specia-
nevăzător. Păcătuise acesta in utera, sau suporta consecinţele păcatelor pă- listul în lepră, cu care am colaborat la scrierea cărţilor lui. Cu excepţia pri-
rinţilor săi?-o posibilitate mai plauzibilă, dar, evident, incorectă. melor stadii, bolnavii de lepră nu simt durerea fizică. Aceasta este de fapt
Răspunsul lui Isus a avut menirea de a le răsturna această presupoziţie, problema la această boală: după ce bacilii leprei omoară celulele nervoase,
explicându-le cum vede Dumnezeu oamenii bolnavi şi handicapaţi. Le-a pacientul nu mai simte pericolul care îi macină trupul. Un bolnav de lepră
spus că orbirea acelui om nu era efectul vreunui păcat, eliminând din discu- poate umbla o zi întreagă pe cuie ascuţite sau să-şi dea cu toporul peste de-
ţie opinia comună conform căreia tragediile se produc în viaţa celor ce le gete, sau să se scarpine direct pe globul ocular infectat. Fiecare dintre aceste
merită (vezi Luca 13: 1-5). Isus voia ca bolnavii să ştie că sunt iubiţi Într-un acţiuni poate distruge ţesuturile şi poate duce chiar la pierderea unui membru
mod cu totul special, nu blestemaţi de Dumnezeu. De altfel, fiecare dintre sau a vederii, dar bolnavul de lepră nu simte nici un fel de durere.
minunile pe care le-a făcut Isus a desfiinţat tradiţia rabinică conform căreia Dar, deşi nu simt durerea, bolnavii de lepră suferă mai mult decât oricare
omul "o merită". dintre oamenii pe care i-aITIcunoscut. Aproape toată durerea pe care o simt
Ucenicii căutau În trecut un răspuns la Întrebarea: "De ce?" Isus le-a vine din exterior şi este provocată de respingerea comunităţii. Dr. Srand
redirecţionat atenţia spre viitor, ridicând o altă Întrebare: "Pentru ce, cu ce mi-a relatat cazul unui tânăr inteligent pe care l-a tratat în India. În cursul
scop?" Răspunsul Lui a fost: "N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii examinării, dr. Srand şi-a pus mâna pe umărul pacientului şi l-a informat
lui; ci s-a născut aşa ca să se arate În el lucrările lui Dumnezeu." printr-un translator ce tratament trebuia să facă. Spre surprinderea lui, omul
Ceea ce a începuse prin a fi tragedia unui orb din naştere sfârşea ca o a început să plângă în hohote. "Am spus ceva rău?", a Întrebat Srand prin
povestire suprarealistă despre orbirea fiecăruia dintre noi. Semenii orbului traducătoare. Aceasta i-a transmis pacientului Întrebarea în limba tamilă şi
Îl obligă să-şi dovedească identitatea, fariseii îl supun unui interogatoriu apoi a tradus medicului: "Nu, domnule doctor. Spune că plânge pentru că
oficial, şi chiar părinţii lui (care au fost suficient de cruzi ca să-I lase să v-aţi pus mâna pe umărul lui. De mulţi ani nu l-a mai atins nimeni."
ducă o viaţă de cerşetor) ocolesc adevărul, În ciuda presiunii fariseilor. În În ţările occidentale, unde lepra este rară, a apărut o boală nouă care a
ce-l priveşte pe fostul orb, el nu are timp de meditaţii profunde: "Dacă este preluat condamnarea morală şi stigmatul social al leprei. "SIDA este lepra
un păcătos nu ştiu", mărturiseşte el despre Isus, "eu una ştiu: că eram orb zilelor noastre", spune fostul medic-şef al Biroului de Sănătate Publică, C.
şi acuma văd." Everett Koop. "Există oameni care manifestă faţă de pacienţii cu SIDA de
În Ierusalim, unde I s-a interzis să mai propovăduiască, sub acuzaţi a de astăzi aceeaşi atitudine pe care strămoşii noştri o aveau acum o sută de ani
erezie, Isus a făcut o minune în ziua Sabatului, ceea ce constituit un grav faţă de bolnavii de lepră." Cunosc cazul unui bolnav de SIDA care a călăto-
afront adus doctrinei oficiale. Neputând nega realitatea miracolului-un rit aproape 1500 de km pentru a fi împreună cu familia sa În Michigan, de
cerşetor orb îi privea acum în ochi, luându-i peste picior de faţă cu toată Ziua Recunoştinţei. Nu-şi văzuse familia de şapte ani. Părinţii l-au întâmpi-
lumea-, fariseii s-au agăţat de teoria lor Învechită despre pedepsirea păcă- nat cu reţinere, iar la cină fiecare a primit o porţie mare de curcan, cu garni-
tosului. "Tu eşti născut cu totul În păcat şi vrei să ne înveţi pe noi?", l-au tură şi cu tot dichisul, În cele mai fine farfurii de porţelan-cu excepţia
înfruntat fariseii. Obloanele teologice cad mai greu de pe ochi. fiului lor, bolnav de SIDA, căruia mâncarea i-a fost servită în farfurii de
Concluzia pe care o putem trage în urma acestui miracol, ca şi în urma plastic, şi tot de plastic au fost şi tacâmurile care i s-au dat.
a multor altora relatate în Evanghelii, este un principiu limpede: credinţa Isus cunoştea stigmatul social care Însoţea o boală ca SIDA sau ca lepra.
poate produce minuni, dar minunile nu produc întotdeauna credinţă. Legile levitice impuneau izolarea persoanei în afara comunităţii, păstrarea
de către aceasta a unei distanţe de cel puţin doi metri faţă de ceilalţi oameni,
precum şi purtarea hainelor cernite care se purtau cu ocazia Înmormân-
Isus pe care nu L-am cunoscut

tărilor. Nu mi-e greu, de aceea, să-mi imaginez murmurul de indignare care surorile mele vor să ofere acceptare celor suferinzi de astfel de boli. Bolna-
a străbătut multimea când un asemenea proscris a trecut printre ei în încer- vii şi săracii", mai spunea ea, "suferă mai mult de respingere decât de nevoi
carea de a se a~ropia de Isus. Au făcut un loc larg în jurul lui, iar el s-a arun- materiale." Un alcoolic din Australia mi-a spus odată că, mergând pe stra-
cat la picioarele lui Isus. "Doamne, dacă vrei poţi să mă curăţeşti", a spus el. dă, observă cum oamenii îl ocolesc. Singurătatea şi sentimentul respingerii
Matei, Marcu şi Luca relatează scena în mod diferit, dar toate trei vari- reprezintă cea mai gravă boală. Nu e obligatoriu să fim medici sau făcători
antele conţin această afirmaţie spontană: "Isus a întins mâna, S-a atins de de minuni pentru a veni în întâmpinarea unei astfel de nevoi.
el... " Mulţimea trebuie să fi rămas mută de uimire-nu interzicea Legea lui
Moise un asemenea gest? Leprosul trebuie să se fi cutremurat. De câte luni
sau ani fusese privat de senzaţia de căldură transmisă de atingerea altei per- O povestire deosebită care urmează vindecării leprosului din Evanghelii
ne arată ce ajutor pot oferi prietenii persoanei afectate de boală. Un paralitic
soane? Atingerea lui Isus trebuie să fi pus capăt stării lui de nelinişte. Pacea
lăuntrică i-a umplut sufletul. care depindea de alţii pentru a fi hrănit, spălat şi a-i fi satisfăcute necesi-
tăţile elementare, avea acum nevoie de ajutor pentru a-şi dovedi credinţa.
Reactia lui Isus fată de bolnavi a creat un tipar pentru biserica ce se for-
ma înju~ul Lui, iar ~ai târziu creştinii aveau să-I urmeze exemplul de a se Îmi aduc aminte că am fost scandalizat când am auzit pentru prima dată
această povestire la şcoala duminicală. Acest paralitic dorea atât de mult să
îngriji de bolnavi, de săracii, de proscrişi. Când biserica a amplificat sufe~
ajungă la Isus, încât şi-a convins prietenii să spargă acoperişul casei în care
rinţa leproşilor, considerându-i pe aceştia ca at1ându-se sub "blestemul lUI
se afla Isus şi să-I coboare prin spărtură. Omul, care-şi petrecuse întreagă
Dumnezeu", Dumnezeu a ridicat oameni care să le aducă alinare prin trata-
viaţa la orizontală, avea să se bucure doar pentru un moment de fiorii daţi
ment. Ordinele religioase s-au dedicat îngrijirii leproşilor, iar progresele
de poziţia verticală. Comentatorii biblici îşi dau toată silinţa pentru a ne
ştiinţifice în domeniul leprei s-au datorat în mare parte mis~onarilor, ~ce.ştia
lămuri că stuful şi ţiglele din Palestina erau mult mai uşor de demontat de-
fiind singurii dispuşi să lucreze cu bolnavii de lepră. * In mod SImilar,
cât învelitori le care ne protejează noua casele astăzi. Ei pierd însă esenţa: o
creştinii de astăzi sunt implicaţi în activităţi de ajutorare a bolnavilor de
gaură în acoperiş şi în tavan nu este nicidecum o cale normală de a intra
SIDA sau în asistenta din diverse aziluri, o lucrare dedicată celor care nu
într-o casă. Mai mult, oricât de şubred ar fi acoperişul, dacă te-apuci să faci
mai au speranţe de ;indecare fizică, având astfel nevoie de multă dragoste
găuri în el, cu siguranţă toată atenţia celor de jos se va îndrepta într-acolo.
şi îngrijire.
Se face praf, cad paie şi bucăţi de lut peste cei adunaţi înăuntru, se produce
Maica Tereza, întemeietoarea unui ordin de surori în Calcuta, care se
gălăgie şi dezordine. *
ocupă atât de un azil, cât şi de o clinică pentru leproşi, a spus odată: "Avem
Mulţimea, a cărei prezenţă a făcut accesul dificil, a suferit două mari
medicamente pentru oameni care suferă de boli ca lepra. Dar aceste medi-
şocuri. Primul a fost produs de modul neobişnuit în care prietenii paraliticu-
camente nu tratează problema principală, care este respingerea. De aceea,
lui au rezolvat problema accesului. Apoi a fost reacţia cu totul neaşteptată
*0 credinţă bizară Întâlnită În Evul Mediu a Încurajat şi determinat biserica să acorde o a 'lui Isus. Când Isus a văzut credinţa lor-un plural care subliniază rolul
asistentă sustinută bolnavilor de lepră. Datorită unei traduceri greşite a lui leronim, capii celor patru prieteni ai paraliticului în vindecarea acestuia-a spus: "Îndrăz-
bisericii au ~juns să creadă, după felul În care ÎI descrie Isaia pe Robului Domnului, care neşte, fiule; păcatele îţi sunt iertate." Sau, "Înveseleşte-te, fiule!", cum este
pătimeşte ca "om al durerii" şi "obişnuit cu suferinţa", că Isus avea de fapt lepră. Aşa se face tradusă propoziţia în versiunea King James. Sau, literal: "Fruntea sus!"
că În secolele al XII-le şi al XIII-lea, oamenii au ajuns la concluzia că Isus era lepros. O
at~re convingere a dus la schimbarea totală a atitudinii faţă de lepră, aceasta nemaifiind
*Un preot pe nume Donald Senior a remarcat În legătură cu această povestire un amă-
considerată blestemul lui Dumnezeu, ci o "boală sfântă". Cruciaţii care se Întorceau bolnavi nunt care mie mi-ar fi scăpat, referitor la problema accesului infirmilor Într-o clădire. Senior
de lepră erau trataţi cu multă consideraţie În aşa-numitele "Iazarete" (după numele cerşeto- scrie: "Orice infirm poate relata despre o mulţime de asemenea incidente-fie că intră În
rului Lazăr) răspândite peste tot; aproape două mii erau numai În Franţa. Acest fapt consem- biserică prin sacristie (sau, şi mai rău, că trebuie urcat pe scările din faţă ca un copil), sau
nat de istorie rămâne un exemplu mai puţin obişnuit de Împlinire literală a poru~cii lui Isus că ajunge într-o sală de prelegeri cu un lift de marta, traversând apoi bucătăria sau vreo altă
de a-i trata pe "cei mai neînsemnaţi fraţi [ai Lui]" aşa cum i-ar ti tratat Hristos Insuşi.
dependinţă pentru a se putea alătura oamenilor «normali» care au intrat pe uşa din faţă."
Isus pe care nu L-am cunoscut

Se pare că Isus S-a bucurat de această întrerupere. Credinţa ieşită din


O singură minune apare în toate cele patru Evanghelii. Ea s-a produs pe
comun L-a impresionat întotdeauna, iar cei patru "demolatori" au demon-
dealurile înverzite care mărginesc Marea Galileii, într-un moment în care
strat-o din plin. Dar reacţia Lui a înşelat aşteptările auditoriului. Cine era
popularitatea lui Isus-în paralel cu vulnerabilitatea Lui-era în creştere.
Isus să vorbească despre păcate? Şi cine era EI să le ierte? După cum le era
Oriunde mergea era urmat de gloate, în care nu puţini erau bolnavi şi neno-
obiceiul, experţii în religie au început să contrazică dreptul lui Isus de a rociţi.
ierta păcatele, ignorând în tot acest timp prezenţa fostului infirm care zăcea
În preziua marii minuni, Isus a traversat lacul pentru a ocoli mulţimile.
în mijlocul molozului.
Pentru că Irod tocmai îl executase pe Ioan Botezătorul, ruda Lui, premergă-
Isus a pus capăt dezbaterii prin cuvintele enigmatice care însumează ati-
torul şi prietenul Lui, Isus dorea să rămână singur pentru a-l plânge în
tudinea Lui generală faţă de vindecarea fizică: "Ce este mai lesne: a zice
linişte. Neîndoielnic, moartea lui Ioan l-a stârnit gânduri sumbre cu privire
slăbănogului: «Păcatele îţi sunt iertate» ori a zice: «Scoală-te, ridică-ţi patul la ceea ce-L aştepta pe EI Însuşi.
şi umblă?»" Deşi pe moment răspunsul a rămas suspendat în aer, întreaga
Nu reuşea însă să găsească un loc retras. O mulţime de oameni dintre
Lui lucrare este un răspuns la această întrebare. Vindecarea fizică era, cu
cei care fuseseră cu El cu o zi înainte călători seră cale de vreo 15 kilometri
siguranţă, mult mai uşoară. Şi, parcă pentru a demonstra ce voise să spună,
în jurul lacului şi, curând, sute, ba chiar mii de oameni gălăgioşi, erau din
a articulat doar câteva cuvinte şi paraliticul s-a şi ridicat în picioare, şi-a
nou adunaţi în jurul lui Isus. ,,1 S-a făcut milă de ei ...", spune Marcu, "pen-
strâns rogojina şi a plecat spre casă, probabil săltând de bucurie.
tru că erau ca nişte oi fără păstor". În loc să petreacă ziua pentru a Se reface
Nu a existat boală pe care Isus să n-o poată vindeca, defect din naştere
lăuntric, Isus a petrecut-o vindecând bolnavii (ceea ce era întotdeauna un
pe care să nu-l poată îndrepta, demon pe care să nu-I poată exorciza. Dar a
consum de energie) şi vorbind unei mulţimi suficient de numeroase pentru
întâlnit sceptici pe care nu i-a putut convinge şi păcătoşi pe care nu i-a putut a umple o tribunele unei săli moderne de baschet.
converti. Iertarea de păcate presupune un act de voinţă din partea celui care
Se punea problema hranei. Ce-i de făcut? Sunt cel puţin cinci mii de
ascultă, şi unii dintre cei care au ascultat cele mai convingătoare cuvinte ale bărbaţi, fără să mai vorbim de./emei şi copii! Trimite-i acasă, a sugerat un
lui Isus despre har şi iertare, i-au întors spatele nepocăiţi. ucenic. Cumpăraţi-le voi de mâncare, a spus Isus. Poftim? Glumeşte? Pen-
"Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele ...", tru asta ne-ar trebui leafa pe cel puţin opt luni!
a rostit Isus în auzul scepticilor la vindecarea bolnavului, o ilustraţie clară
Atunci Isus a preluat comanda aşa cum nu-L mai văzuse nici unul din ei
a "celui mai mic" slujindu-i "celui mai mare". Isus ştia că orice nelinişte făcând până atunci. Aşezaţi-i în cete de câte cincizeci, le-a spus El. Era ca
are un efect mai devastator asupra fiinţei umane decât orice suferinţă fizică.
la un meeting electoral-aer sărbătoresc, ordine, ierarhie-exact ce s-ar aş-
Toti oamenii care au fost vindecati mor în final-dar ce se întâmplă pe ur- tepta de la o figură mesianică.
mă? El nu a venit cu scopul prior'itar de a vindeca celulele din organismul
Noi, cei de azi, citim relatările privind viaţa lui Isus din perspectivă isto-
uman, ci sufletul omului.
rică, ştiind dinainte ce urmează. Dar atunci, cu excepţia lui Isus, nimeni nu
Cât de uşor devalorizăm sfera spiritualului noi, cei care trăim în trupuri
ştia ce avea să urmeze. Pe dealurile înţesate de oameni s-a stârnit rumoare.
materiale. Deşi Isus a petrecut mult timp discutând probleme ca ipocrizia, El e Cel care trebuie să vină? Să./ie oare cu putinţă? În pustie, Satan L-a
legalismul şi mândri a, nu cunosc nici o lucrare televizată dedicată vinde- ispitit cu perspectiva unei minuni care să fascineze mulţimile. Acum, nu
cării acestor probleme "spirituale"; ştiu în schimb multe care sunt centrate pentru a face pe plac mulţimii, ci doar pentru a le potoli foamea, Isus ia doi
pe vindecarea fizică. Lăsând însă la o parte critica, trebuie să admit că şi eu peşti şi cinci pâini mici şi face minunea pe care o aştepta toată lumea.
mă simt mai îndurerat la vederea celui mai mic semn de suferinţă fizică Trei dintre Evanghelii se opresc aici cu relatarea. "Au mâncat şi s-au să-
decât la vederea păcatului.
turat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţe de fărâmituri", încheie
În ce priveşte minunile însă, spre deosebire de cei mai mulţi dintre Marcu cu o subliniere extrem de sugestivă. Numai Ioan ne spune ce s-a în-
adepţii Săi, Isus are un alt set de priorităţi.
tâmplat după aceea. Isus a reuşit, în sfârşit, să rămână singur. În timp ce
ucenicii vâsleau pe lac, luptând cu furtuna, Isus îşi petrece noaptea pe figuri de stil exprimate în faţa mulţimii, au început să aibă sens. Pâinea
munte, singur, în rugăciune. Noaptea târziu li s-a alăturat, mergând la ei pe vietii nu era ceva miraculos, asemeni manei; venise din cer pentru a fi frân-
ape. tă ş'i amestecată cu sânge. Isus vorbea despre propriul Său trup. În cuvintele
A doua zi dimineaţă, într-o scenă aproape comică, mulţimea a pus mâna lui Robert Fanar Capon, "Mesia nu a venit să salveze lumea prin simpla
pe bărci şi a pornit într-o căutare frenetică asemenea unui banc de peşti care aplicare a unui plasture miraculos: o furtună potolită ici, o mulţime hrănită
vânează o curiozitate pe lac. După ce au savurat minunea o zi întreagă, li colo, o soacră pusă pe picioare dincolo. Mai degrabă lumea avea să fie
s-a deschis apetitul pentru mai mult. Isus a înţeles adevărata intenţie a mul- mântuită printr-o lucrare tainică şi profundă, neînţeleasă, neaşteptată, în
ţimii: aceea de a-L prinde cu forţa şi a-L încorona împărat. Toate împărăţii- centrul căreia avea să se afle însăşi moartea Sa."
le lumii Ţi le voi da Ţie, I-a promis Satano În ziua aceea, pe dealul înverzit ce se întindea până Ia malul lacului, Isus
A urmat o conversaţie între două părţi care ar fi putut la fel de bine să a trecut un test. În pustie, Satan I-a făcut doar o introducere printr-o ispită
vorbească limbi diferite. Isus a fost neobişnuit de dur, acuzând mulţimea că mai mult teoretică. Aici s-a confruntat cu realitatea, cu ispita ofertei regali-
e motivată de lăcomie, că nu vrea altceva decât să-şi umple pântecele. A tăţii asupra căreia avea toate drepturile-dar pe care a refuzat-o în favoarea
făcut afirmaţii uluitoare ca: "Eu sunt Pâinea vieţii ... care S-a pogorît din unei căi mai grele, umile.
cer." A spus lucruri de neînţeles: " ...dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi "Un neam viclean şi preacurvar cere un semn ...", le va spune Isus celor
dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa veşnică." ce-I vor cere să-Şi etaleze puterile. Iar în capitala Ierusalim, le va spune că
Asemenea corului din teatrul antic grecesc, auditoriul a reacţionat dra- " ..nu se încredea în ei...", chiar şi celor mulţi care văzuseră minunile Lui şi
matic la fiecare din aceste acuze: au vociferat, s-au luat la harţă. Nu aveau crezuseră în El, pentru că EI cunoştea ce era inimile lor.
de gând să renunţe atât de uşor la visul lor. Una din tradiţiile evreieşti îi Un semn nu este acelaşi lucru cu o dovadă; un semn este doar un indica-
învăţa că Mesia avea să readucă în actualitate mana de pe vremea lui Moise; tor pentru cei care caută direcţia corectă.
oare Isus nu făcuse exact acest lucru cu o zi înainte? Minunea de ieri, pe
care încă o mai digerau, la propriu, cerea un alt semn miraculos. Se insta- Ultimul "semn" mare din Evanghelia după Ioan apare la mijlocul cărţii,
lase deja dependenţa. în capitolul 11, şi se constituie în pivotul narativ al evenimentelor care îl
În cele din urmă, Isus i-a convins că nu era genul de Mesia pe care îl preced şi al celor ce urmează. Ioan indică spre minunea în care este implicat
aşteptau ei: El n-avea să le dea pâine şi circ la cerere. Dar, în timp ce mulţi- Lazăr ca spre evenimentul care a produs o schimbare de atitudine fatală din
mea neliniştită se îndepărta, chiar ucenicii Lui au început să cârtească între partea clasei religioase împotriva lui Isus. Relatarea lui Ioan ne mai oferă
ei. "Vorbirea aceasta este prea de toi: cine poate s-o sufere?" Mulţi dintre şi un rezumat al minunilor pe care le-a făcut şi al celor pe care nu le-a făcut
ucenici L-au părăsit, un act de dezertare menţionat doar de Ioan. "Voi nu Isus în timpul vieţii Sale pe pământ.
vreţi să vă duceţi?", i-a întrebat Isus cu tristeţe pe cei doisprezece. În relatarea dramatică a minunii petrecute cu Lazăr se poate observa o
Hrănirea celor cinci mii ilustrează motivul pentru care Isus, deşi dispu- "regizare" unică a evenimentelor. De regulă, Isus reacţiona cu atâta prom-
nea de toată puterea supranaturală, a manifestat sentimente contradictorii ptitudine când era informat despre boala cuiva, încât uneori îşi schimba
faţă de minuni. Ele atrăgeau mulţimile şi stârneau aplauze, dar rareori în cu- planurile pentru a da curs cererii de vindecare. De data aceasta însă, după ce
rajau pocăinţa şi credinţa de durată. Isus venea cu un mesaj neplăcut, des- a primit vestea că unul dintre cei mai buni prieteni ai Săi era bolnav, a zăbo-
pre suferinţă şi supunere, nu cu o reprezentaţie de prost gust pentru gură- vit încă două zile în alt oraş. A făcut-o intenţionat, conştient că, între timp,
cască şi vânătorii de senzaţii. Lazăr va muri. Ioan ne redă explicaţia misterioasă pe care Isus o dă uceni-
Din acel moment, învăţătura lui Isus a luat o altă turnură. Ca şi cum cele cilor: "Lazăr a murit. Şi Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să
două scene consecutive de aclamaţie şi respingere I-ar fi clarificat viitorul, credeti."
, A lăsat în mod intentionat
, ca Lazăr să moară şi familia lui să sufere.
a început să vorbească mai deschis despre moartea Lui. Neobişnuitele Într-un alt context, Luca pune în contrast personalitatea celor două
surori ale lui Lazăr: Marta, gazda ocupată care aleargă de colo-colo prin Rugăciunea publică cu glas tare, gesturile-toate acestea poartă pecetea
bucătărie, şi Maria cea meditati vă, fericită să stea la picioarele lui Isus. În luptei spirituale care se afla în desfăşurare. Isus vroia să spună ceva, le dă-
momentele cele mai tragi ce, personalitatea omului se dă în vileag. Marta dea un "semn" public, conştientizând aici, mai mult ca-n oricare altă situ-
aleargă în întâmpinarea lui Isus înainte ca EI să intre în sat. ,,«Doamne», L- aţie, starea intermediară a creaţiei lui Dumnezeu. Isus ştia .că Lazăr este
a mustrat ea, «dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!»" Mai târziu, împlinit şi fericit, într-o stare incomparabil mai bună sub toate aspectele,
Maria îi spune exact aceleaşi cuvinte: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi acum, după ce-şi părăsise trupul muritor. Teoretic, şi Marta şi Maria o ştiau,
murit fratele meu." dar ele nu auzeau strigătele de bucurie de dincolo de moarte. Credinţa în
Tonul celor două surori este acuzator faţă de un Dumnezeu care nu a dat puterea lui Dumnezeu şi dragostea au fost copleşite de momentele de
curs unei rugăminţi. Oricât de mult ne-am strădui, când ne încearcă suferin- durere. Nu ştiau decât că l-au pierdut pe Lazăr şi nu simţeau decât durere.
ţa, e greu să evităm formulări de genul "Dacă ... ". Dacă n-ar fi zburat cu Această stare intennediară, dominată de sentimentul de pierdere şi de
avionul acela ... Dacă s-ar fi lăsat de fumat... Dacă mi-aş Jifăcut timp să-mi durere poate explica lacrimile lui Isus. Experţii în greaca Noului Testament
iau rămas bun. .. afirmă că expresia "tulburat" din text înseamnă mai mult decât îndurerat;
În cazul lui Lazăr, Maria şi Marta adresau un "Dacă ..." direct Fiului lui implică mânie, ba chiar revoltă. În acel moment, Isus Însuşi atârna între
Dumnezeu, prietenul lor, care ar fi putut împiedica moartea fratelui lor. două lumi. Stând în faţa mormântului care duhnea a moarte, a primit un
Cele două surori nu puteau fi acuzate de necredinţă. Marta L-a asigurat avertisment a ceea ce-I stătea înainte în această lume blestemată-literal-
pe Isus de credinţa ei în viaţa de apoi şi chiar că Isus era Mesia, Fiul lui mente blestemată. Conştiinţa că şi propria Sa moarte se va sfârşi prin învie-
Dumnezeu. Această credinţă copilărească este esenţa: Oare de ce nu a re nu-I diminua nici frica, nici durerea. Isus era şi om: şi ca om trebuia să
onorat-o Isus? Prietenii şi rudele au întrebat direct: "EI care a deschis ochii stea pe Golgota pentru a trece graniţa dintre lumi.
orbului, nu putea face ca omul acesta să nu moară?" Privită ca întreg, povestea lui Lazăr ne dă o imagine atât a viitorului lui
Marta plângea, Maria plângea. Toţi cei prezenţi plângeau. Isus Însuşi Isus, cât şi imaginea comprimată a întregii planete. Toţi ne trăim zilele la
"S-a înfiorat în Duhul Lui şi S-a tulburat". Şi a plâns. Ioan nu ne spune de graniţa dintre lumi, în intervalul de haos şi confuzie dintre moartea lui
ce a plâns Isus. De vreme ce şi-a dezvăluit planul de a-l învia pe Lazăr din Lazăr şi învierea lui. Deşi această perioadă este limitată, şi poate păli ca
morţi, putem crede că Isus nu a trăit aceeaşi durere ca rudele îndoliate. semnificaţie în comparaţie cu gloria viitoare care ne aşteaptă, ea este tot ce
Ceva L-a mişcat totuşi. Când S-a apropiat de mormânt, a simţit din nou un ştim, şi aceasta este suficient ca să ne umple ochii de lacrimi,şi a fost
spasm şi "S-a înfiorat din nou în Sine". suficient şi ca să umple de lacrimi ochii lui Isus.
Până în acest moment, moartea nu-L tulburase pe Isus. Îl înviase fără Învierea unui om, învierea lui Lazăr, nu putea rezolva problema planetei
efort pe fiul văduvei din Nain, oprind din mers procesiunea funerară. O Pământ. Pentru aceasta era necesară moartea unui om. Ioan adaugă, cu o
readusese la viaţă pe fiica lui Iair, poruncindu-i parcă în joacă: "Fetiţo, umbră de ironie, un amănunt uimitor, şi anume că minunea făcută cu Lazăr
scoaIă-te!"-ea un părinte care îşi anunţă copilul că e timpul să se tre- a pecetluit soarta lui Isus. "Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare." Şi din
zească. În cazul lui Lazăr însă a părut tulburat, afectat, profund întristat. ziua aceea, în mod semnificativ, semnele şi minunile lui Isus au încetat.
Rugăciunea lui Isus la monnânt ne oferă o posibilă explicaţie: "Tată, Îţi
mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc Acum, când citesc relatarea minunilor pe care le-a făcut Isus, descopăr
astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." în ele un mesaj diferit.
Nicăieri Isus nu S-a mai rugat ca şi cum le-ar fi vorbit celor prezenţi aseme- Copil fiind, priveam minunile ca pe dovezi absolute ale identităţii lui
nea unui personaj shakespearian care se adresează direct spectatorilor. În Isus. Dar, în Evanghelii, minunile n-au oferit o asemenea certitudine nici
acest moment, Isus părea să fie conştient de dubla Sa identitate: Cel coborât măcar celor care le-au văzut personal. "Dacă nu ascultă pe Moise şi pe
din cer şi, în acelaşi timp, Fiul Omului, născut pe pământ. prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi", a spus Isus
despre sceptici. Probabil că Isus S-a gândit Ia propria Lui înviere, dar episo- par ambigue, susceptibile de interpretări. Viziunea mea de copil s-a întune-
dul cu învierea lui Lazăr demonstrează acelaşi lucru: preoţii cei mari au cat o dată cu trecerea anilor, şi resimt lucrul acesta ca pe o pierdere. Azi nu
căutat să ascundă minunea, omorându-l din nou pe sănnanul Lazăr! Îngro- ne este mai uşor decât în vremea lui Isus să înţelegem modul aparent extrem
ziţi, au hotărât să distrugă dovada clară a acelei minuni spectaculoase care de ciudat al lui Isus de a alege cu cine, când şi cum să facă minunile pe care
se plimba liberă în persoana lui Lazăr. Niciodată minunile n-au sensibilizat le-a făcut. Un om care a umblat pe ape n-a racut-o decât o singură dată. Ce
oamenii şi nu i-au împins cu putere spre credinţă. Dacă ar fi fost aşa, n-ar autolimitare! E drept că I-a înviat pe Lazăr din morţi şi a şters lacrimile
mai fi fost necesară credinţa. surorilor lui-dar de ce nu a racut acelaşi lucru şi cu alte surori şi soţii care
În copilărie, am înţeles minunile ca pe nişte garanţii ale securităţii perso- plângeau în ziua aceea după cei dragi ai lor? Când discuta direct despre
nale. Nu a promis Isus că: " ...nici una din ele [vrăbii] nu cade Ia pământ rară minuni, Isus accentua caracterul lor rar.
voia Tatălui vostru"? Mai târziu, am aflat că această ragăduinţă apare pe Când eram copil, credeam că minunile sunt un fel de magie. Acum le în-
fondul unor teribile avertismente adresate celor doisprezece ucenici, prin ţeleg ca pe nişte semne. Când Ioan Botezătorul zăcea în închisoare, Isus îi
care Isus le prezice arestări, persecuţie şi moarte. Conform tradiţiei biseri- trimitea veşti despre vindecări şi în vieri pentru a-i dovedi că EI era "Ace-
cii, toţi cei unsprezece ucenici care au rămas după moartea lui Iuda au murit Ia" care trebuia să vină; şi totuşi, Ia scurt timp, Ioan moare sub mâna grea
ca martiri. Isus a suferit, la fel şi apostolul Pavel, şi cei mai mulţi dintre pri- a călăului. Mesajele trimise de Isus lui Ioan nu au avut menirea de a-i alina
mii creştini. Credinţa nu este o poliţă de asigurare. Sau, după cum sugerea- suferinţele fizice şi nu ştim ce efect au avut ele asupra credinţei lui Ioan.
ză Eddie Askew, poate că este, pentru că asigurarea nu previne accidentele, Mesajele au exprimat însă caracterul Împărăţiei pe care Isus venise să o
ci ne dă o bază sigură de pe care ne confruntăm cu consecinţele acestora. întemeieze. O împărăţie a slobozeniei în care orbii văd, şchiopii umblă,
În anii copilăriei m-am străduit mult să dobândesc o credinţă mai puter- surzii aud, leproşii sunt vindecaţi şi săracii sunt eliberaţi de sărăcie. Pentru
nică. Adulţii mă îndemnau mereu s-o fac şi aveam şi câteva indicii după unii (în cele treizeci şi şase de minuni de care avem cunoştinţă), eliberarea
care să mă ghidez. Citind acum toate relatările vindecărilor, sesizez existen- s-a produs Jn timp ce Isus cutreiera drumurile Galileii şi Iudeii. Alţii au
ţa unei "scări a credinţei" în Evanghelii. În vârful scării se găsesc cei care primit eliberarea prin slujirea plină de devotament a ucenicilor lui Isus. Dar
L-au impresionat pe Isus cu o credinţă plină de îndrăzneală, de neclintit: alţii ca, de exemplu, Ioan Botezătorul, nu au ajuns Ia această eliberare pe
sutaşul, un cerşetor orb plin de curaj, o femeie canaanită insistentă. Aceste pământ.
povestiri despre o credinţă atât de mare mă sperie oarecum pentru că rareori Atunci, Ia ce bun toate minunile? Au produs ele vreo schimbare? Prin
mi se întâmplă să dau dovadă de o asemenea credinţă. Mă descurajez uşor zecile de vindecări şi cele câteva învieri, Isus nu a reuşit să rezolve proble-
când Dumnezeu tace. Când nu primesc răspuns Ia rugăciunile mele, sunt ma durerii de pe această planetă. Nu pentru asta a venit. Cu toate acestea,
ispitit să renunţ şi să nu mai cer niciodată lucrul pe care I-am cerut. Tocmai atât cât a trăit pe pământ, Isus nu a putut să nu îndepărteze, chiar dacă doar
de aceea privesc mai jos pe scară pentru a găsi oameni cu o credinţă mai parţial, efectele unei lumi atinse de cădere. În viaţa Lui de pe pământ, şi-a
mică şi mă consolează gândul că Isus a fost dispus să lucreze şi cu cea mai folosit puterile supranaturale pentru a îndrepta tot ce era rău. Fiecare
mică scânteie de credinţă pe care o întrezărea. Mă agăţ de fragmentele în vindecare fizică indica spre o vreme demult apusă din Eden când trupul
care ni se spune cum S-a raportat Isus Ia ucenicii care L-au părăsit şi care fizic nu era atins de orbire, de infirmităţi, nici nu sângera întruna timp de
apoi s-au îndoit de EI. Acelaşi Isus care a lăudat credinţa plină de îndrăz- doisprezece ani-după cum indica şi spre un timp al re-creaţiei ce avea să
neală a celor din vârful scării a susţinut cu blândeţe credinţa instabilă a uce- vină. Minunile prin care Isus a rupt lanţurile bolii şi ale morţii mă ajută să-
nicilor Săi. Mă simt încurajat de mărturisirea tatălui unui băiat posedat de mi fac o idee despre cum ar fi trebuit să arate lumea şi îmi dau speranţa că,
demoni care I-a spus lui Isus: "Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!" într-o zi, Dumnezeu va îndrepta toate lucrurile strâmbe din ea. Sau, ca să
Chiar şi acest om şovăielnic a primit răspuns Ia rugăciune. mă exprim mai delicat, Dumnezeu nu este mai mulţumit decât suntem noi
În copilărie vedeam minuni peste tot. Acum le văd rar, şi chiar şi acestea de acest pământ, astfel că minunile lui Isus ne dau o idee despre ce intenţio-
nează Dumnezeu să facă cu el.
Unii înţeleg minunile ca pe o suspendare din funcţie a legilor fizice care
guvernează universul. Ca semne, însă, ele au exact funcţia opusă. Moartea,
descompunerea, entropia şi distrugerea sunt adevăratele suspendări ale le-
gilor lui Dumnezeu; minunile sunt crâmpeie care prevestesc zorii restaură-
rii. După cum spune Jurgen Moltmann: "Vindecări le lui Isus nu sunt mi-
nuni supranaturale într-o lume naturală. Ele sunt singurele lucruri «natura-
10
le» într-o lume nefirească, demonizată şi plină de răni."

Moartea:
Ultima săptămână
De ce şi-a ascuns Providenţa faţa "în momentul cel mai greu" ... ca şi cum
S-ar fi supus de bunăvoie legilor oarbe, absurde şi nemiloase ale naturii?

Feodor Dostoievski
10
Moartea:
Ultima săptămână
În dorinţa de a auzi cântecele sărbătorii de Paşte, biserica în care am
crescut se grăbea să sară peste evenimentele Săptămânii Mari. N-am ţinut
niciodată un serviciu În Vinerea Mare. Cina Domnului o luam o dată la trei
luni, într-o atmosferă apăsătoare În care uşierii gravi urmăreau trecerea din
mână În mână a tăvi lor cu păhărele şi bucăţele de pesmeţi.
Mi se spunea că romano-catolicii nu cred În Înviere, fapt care explica de
ce fetele catolice purtau la gât cruciuliţe cu "micuţul Isus". Am mai aflat că
misa catolică era oficiată printr-un ritual cultic cu lumânări aprinse, semn
că exista o anume obsesie în legătură cu moartea. La noi, protestanţii, lu-
crurile stăteau altfel. Păstram pentru sărbătoarea de Paşte cele mai bune
haine, cele mai înălţătoare imnuri şi cele câteva decoraţiuni de care dispu-
neam pentru lăcaşul de închinare.
După ce am început să studiez teologia şi istoria bisericii, am descoperit
cât de greşite erau concepţiile bisericii mele despre catolicii, care cred În
Paşte cu aceeaşi convingere profundă ca şi noi, şi că, de fapt, mult din cre-
zuI lor exprimă la superlativ această convingere. Am observat apoi din
Evanghelii că, spre deosebire de obiceiul din biserica mea, relatarea biblică
încetineşte ritmul, nu-I grăbeşte când ajunge la Săptămâna Patimilor. Un
comentator creştin din primele secole spunea despre Evanghelii că sunt cro-
nici ale ultimei săptămâni din viaţa lui Isus cu introduceri extrem de lungi.
Puţine dintre biografiile pe care le-am citit dedică mai mult de zece la
sută din paginile lor subiectului morţii-inclusiv biografiile unor oameni ca
Martin Luther King Jr. şi Mahatma Gandhi, a căror moarte violentă a avut
Moartea: Ultima săptămână

o deosebită semnificaţie politică. Evangheliile însă dedică aproape o trei- răspunsese cândva rugăciunilor lor putea să o facă din nou.
me din conţinutul lor acestui punct culminant care este ultima săptămână Cu aceste relatări încă vii în minte, am ajuns la consemnarea ultimei
din viaţa lui Isus. Matei, Marcu, Luca şi Ioan consideră moartea lui Isus ca săptămâni din viaţa lui Isus, aşa cum o redă Matei, scenă cu scenă. Evreii
fiind misterul central al existenţei Lui pământeşti. erau adunaţi din nou la Ierusalim pentru a-şi aminti Exodul şi pentru a cele-
Doar două din Evanghelii menţionează evenimentele naşterii Sale şi bra Paştele. Speranţa lor de veacuri s-a aprins din nou: A venit Mesia! ...
toate patru dedică doar câteva pagini Învierii, dar fiecare din cei patru evan- Apoi, ca o săgeată menită să le curme speranţele, au urmat trădarea, proce-
ghelişti relatează amplu cu privire la evenimentelor care conduc la moartea sul şi moartea lui Isus.
lui Isus. Aşa ceva nu se mai întâmplase până atunci. Fiinţe celeste mai inter- Cum am putea trăi noi, care cunoaştem deja deznodământul, sentimen-
feraseră cu sfera noastră şi înainte de Întrupare (dacă ne gândim la îngerul tul îngrozitor pe care l-au trăit ucenicii lui Isus că totul s-a sfârşit? Peste se-
cu care s-a luptat Iacov sau la vizitatorii lui Avraam), şi câţiva oameni chiar cole, relatarea privind ultima săptămână din viaţa lui Isus a devenit
se întorseseră dintre cei morţi. Isus însă a fost Fiul lui Dumnezeu. Şi Fiul familiară, iar eu nu pot să înţeleg şi, cu atât mai puţin, să reconstitui impac-
lui Dumnezeu a murit pe pământul nostru. Cum a fost posibil ca Mesia să tul evenimentelor din aceste ultime şapte zile asupra celor care au participat
fie înfrânt şi Dumnezeu să fie răstignit? Natura însăşi s-a înfiorat: pământul direct la ele. Înţeleg doar ceea ce iese în evidenţă când recitesc istoria Pati-
s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, cerul s-a întunecat. w:. milor.
Timp de mai mulţi ani am păstrat obiceiul de a citi în preajma Săptămâ-
nii Mari toate Evangheliile, fie în ordinea în care sunt redate în Biblie, fie Intrarea triumfătoare. Toate cele patru Evanghelii menţionează acest
într-o altă ordine. De fiecare dată când le citesc mă simt captivat de turnura eveniment care, la prima vedere, pare să fie singurul moment în care Isus
neaşteptată a firului epic. Naraţiunea simplă, naturală, are puterea de a te nu manifestă aversiune faţă de aclamaţii. Mulţimile aştern haine şi ramuri
face s-o trăieşti atât de intens încât aproape că auzi în fundal cadenţa înfun- de finic pe drum pentru a-şi manifesta adoraţia. "Binecuvântat este Împăra-
data şi tânguitoare a tobelor. Nu se produce nici un miracol neaşteptat, nu tul care vine în Numele Domnului!", strigă ei. În pofida faptului că Îi repug-
are loc nici o încercare de salvare supranaturală. Asistăm la o tragedie care na orice manifestare fanatică, de data aceasta Isus îi lasă să strige. Iar farise-
pune în umbră operele lui Sofocle sau ale lui Shakespeare. ilor indignaţi le explică: "Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."
Puterea lumii, cel mai sofisticat sistem religios al vremii de-atunci, alia- Ceea ce se petrecea să fi fost reabilitarea în Ierusalim a profetului din
tă cu cel mai puternic imperiu din perioada aceea, s-au ridicat împotriva Galileea? "Nu vedeţi că toţi merg după El?", se plângeau fariseii alarmaţi.
unei figuri solitare, singurul om desăvârşit care a trăit vreodată. Deşi este În acel moment, în care mai multe sute de mii de pelerini erau adunaţi la
batjocorit de cei puternici şi părăsit de prieteni, Evangheliile subliniază lim- Ierusalim, toţi credeau că sosise Împăratul să-şi ia tronul în stăpânire cu
pede-culmea ironiei!-că tot El este Cel ce deţine controlul evenimente- mână tare.
lor în totalitatea lor. S-a îndreptat spre Ierusalim hotărât să înfrunte soarta Îmi aduc aminte că odată, în copilărie, întorcându-ne acasă de la servi-
care-I stătea înainte. Crucea a fost scopul Lui în permanenţă. Acum, când ciul din Duminica Floriilor, şedeam în maşină, rupând absent frunze de
moartea se apropie, El Însuşi invită parcă loviturile să vină asupra Lui. palmier şi răsfoind publicaţia trimestrială a şcolii duminicale pentru a citi
Odată, am început lectura Evangheliilor imediat după ce am citit inte- subiectul săptămânii viitoare. Nu avea nici o logică. Astăzi mulţimile s-au
gral Vechiul Testament. În paginile cărţilor istorice, poetice şi profeti ce, în- aruncat la picioarele Lui, iar peste o săptămână va fi arestat şi omorât?
tâlnisem un Dumnezeu al forţei brute. Capete tăiate, imperii răsturnate, Acum, când citesc Evangheliile, observ înţelesuri ascunse care explică
naţiuni întregi rase de pe faţa pământului. În fiecare an, poporul evreu această schimbare rapidă. În Duminica Floriilor, Isus era înconjurat de un
sărbătorea marea minune a eliberării din Egipt, un eveniment marcat de grup de oameni din Betania, încă plini de bucurie din pricina învierii lui
minuni. Peste tot în Psalmi şi în profeţi am întâlnit ecouri ale Exodului, Lazăr. Fără îndoială că o altă mare parte din mulţime era formată din
memento-uri vii în conştiinţa unei naţiuni hăituite că Dumnezeul care pelerinii din Galileea care Îl cunoşteau bine. Matei ne atrage atenţia că un
Isus pe care nu L-am cunoscut

alt grup important din mulţime erau orbii, şchiopii şi copiii. Dincolo de luri, ucenicii au avut parte de multe surprize. Ne putem uşor imagina că în
aceştia, însă, pândea primejdia. Autorităţile religioase nu-L vedeau cu ochi momentele în care Isus citea cu voce tare relatarea exodului, în mintea uceni-
buni pe Isus, iar legiunile romane însărcinate să ţină sub control mulţimile cilor locul Egiptului era luat de Roma. Dumnezeu nu putea găsi un moment
prezente la sărbătoare erau, prin grija Sanhedrinului, la curent cu informa- mai bun pentru a dubla acest tur de forţă decât acesta în care toţi pelerinii
ţiile despre persoana care ameninţa ordinea locală. erau adunaţi la Ierusalim. Declaraţia lui Isus a stârnit în aceştia cele mai în-
Isus Însuşi avea sentimente amestecate cu privire la parada care avea să drăzneţe visuri: " ...vă pregătesc Împărăţia ...", le-a spus cu autoritate, " ...dar
înceapă. Luca relatează că, apropiindu-Se de oraş, Isus a început să plângă. îndrăzniţi! Eu am biruit lumea".
Ştia cât de nestatornică era mulţimea. Glasurile care acum strigau "Osa- Citind relatarea lui Ioan mă opresc adesea asupra unui incident anume
na!", peste doar o săptămână aveau să strige "Răstigneşte-L!". care întrerupe desfăşurarea cinei. "Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate
Intrarea triumfătoare a lui Isus în Ierusalim are în jurul ei o aură contra- lucrurile în mâini", începe Ioan cu intenţia vădită de a-şi impresiona
dictorie. Citind cele patru relatări evanghelice, întreaga scenă mi se pare cititorul, după care adaugă această afirmaţie contradictorie: " ...S-a sculat de
şocantă. Îmi imaginez un ofiţer roman galopând la faţa locului pentru a la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el."
verifica ce se întâmplă. La Roma a participat la procesiuni ordonate în care În haine de rob, Isus S-a aplecat şi a spălat praful Ierusalimului de pe pi-
totul se desfăşura ca la carte. Generalul învingător defila în carul lui de aur, cioarele ucenicilor.
cu armăsari încordaţi sub strânsoarea hamurilor, cu spiţele roţilor scân- Ce gest ciudat din partea unui musafir de onoare care stă pentru ultima
teind în bătaia soarelui. În urma lui, ofiţeri cu annuri lustruite purtau oară la masă cu prietenii săi! Un gest inexplicabil din partea unui condu-
steagurile capturate de la armatele înfrânte. Coloana se încheia cu sclavi şi cător care tocmai îi anunţase: "...vă pregătesc Împărăţia ...". În zilele acelea,
prizonieri în lanţuri, o dovadă vie a ceea ce se putea întâmpla oricui care spălarea picioarelor era considerată ca fiind un gest atât de degradant încât
sfida Roma. un stăpân nu avea voie să ceară unui sclav evreu să o facă. Petru s-a făcut
La intrarea triumfătoare a lui Isus, mulţimea de adorat ori e formată din alb ca varul la această văzând ce a început Isus să facă.
cei dispreţuiţi de societate: şchiopi, orbi, copii, ţărani din Galileea şi Beta- Pentru autorul M. Scott Peck, scena spălării picioarelor se constituie ca
nia. Vrând să vadă cine era acela care producea o astfel de reacţie mulţimii, unul dintre cele mai semnificative evenimente din viaţa lui Isus. "Până în
ofiterul descoperă un personaj umil, cu lacrimi pe obraz, calăre nu pe un acel moment, cel mai important lucru pentru cineva era să ajungă în vârf şi,
an~ăsar sau într-un car de luptă, ci pe un măgăruş înşeuat cu o haină de o dată ajuns acolo, să se menţină pe poziţie sau, chiar, să încerce să ajungă
împrumut aruncată pe spinarea lui. şi mai sus. Dar aici, acest om care este deja în vârf-era rabin, învăţător,
Da, Duminica Floriilor a fost un moment de triumf, dar nu acel gen de stăpân-a coborât brusc jos de tot şi a început să spele picioarele ucenicilor
triumf care putea impresiona Roma şi nici acela care ar fi impresionat mul- Săi. Prin acest act singular, Isus a răsturnat la modul simbolic întreaga
tă vreme mulţimile din Ierusalim. Ce fel de împărat era acesta? ordine socială. Neînţelegând ce se întâmplă, înşişi ucenicii Săi au fost
aproape îngroziţi de gestul Lui."
Cina cea de taină. Ori de câte ori citesc relatarea lui Ioan despre acest Isus le-a cerut urmaşilor Săi să facă trei lucruri spre amintirea Lui. Ne-a
eveniment, sunt surprins de tonul ei "modern". Spre deosebire de restul cerut să-i botezăm pe alţii aşa cum a fost EI botezat de Ioan. Ne-a cerut să
Evangheliei, autorul prezintă aici o succesiune de imagini veridice, parcă comemorăm cina pe care a luat-o în seara aceea cu ucenicii. Şi, în al treilea
redate cu încetinitorul. Ioan redă dialogul care are loc, precum şi interacţiu- rând, ne-a cerut să ne spăIăm picioarele unii altora. Biserica a respectat
nea emotională dintre Isus şi ucenici. Ioan 13-17 cuprinde momentele de întotdeauna primele două porunci, deşi a purtat multe dispute în legătură cu
mare apr~piere sufletească dintre Isus şi ucenicii Săi pe care EI le-a trăit în semnificaţia lor şi cu modul în care e cel mai bine să fie împlinite. În privin-
cea mai chinuitoare noapte a Lui pe pământ. ţa celei de-a treia însă, spălarea picioarelor, avem tendinţa de a o asocia cu
În seara aceea, după ce au împlinit ritualul de Paşte, încărcat de simbo- mici denominaţii bine ascunse în munţii Apalaşi. Doar câteva grupări mai
practică în ziua de azi spălarea picioarelor; pentru restul ideea fiind primiti- întrebare, mă gândesc la ceilalţi ucenici care L-au lăsat pe Isus singur în
vă, rurală, simplistă. E discutabil dacă Isus a dat această poruncă doar celor Ghetsimani, la Petru care s-a jurat spunând: " ...nu-L cunosc", când a fost
doisprezece ucenici sau tuturor celor ce aveau să unneze, şi nu există do- luat la întrebări de cei adunaţi în curte, şi la cei unsprezece care refuzau cu
vezi că cei doisprezece ar fi împlinit-o ei înşişi. încăpăţânare să creadă veştile despre învierea lui Isus. Nu tipul, ci gradul
În aceeaşi seară, ucenicii s-au luat la ceartă pentru supremaţie. De re- actului de trădare al lui Iuda a fost diferit de alte gesturi identice.
marcat că Isus nu a negat spiritul competitiv şi ambiţia, trăsături specific Curios să văd felul în care Hollywood-ul interpretează acest act de tră-
umane. Doar le-a redirecţionat: "...cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai dare, am urmărit realizarea rolului lui Iuda în cincisprezece filme. Am întâl-
mic; şi cel ce cârmuieşte ca cel ce slujeşte." După care le-a spus: "Vă pre- nit o sumedenie de interpretări. După unii, Iuda a fost lacom după avere.
gătesc Împărăţia"-cu alte cuvinte, o împărăţie bazată pe slujire şi smere- Alţii l-au prezentat fricos, decis să negocieze când presiunea duşmanilor lui
nie. În spălarea picoarelor, ucenicii au văzut un exemplu viu a ceea ce a vrut Isus ameninţa să crească. Alţii l-au prezentat ca pe un ucenic decepţionat-
să spună Isus. După două mii de ani, împlinirea acestei porunci rămâne la de ce a curăţat Isus Templul cu biciul în loc să ridice o armată împotriva
fel de dificilă. Romei? Poate că pe Iuda începuse să-I supere "caracterul moale" al lui
Isus: asemenea militanţilor din Palestina zilelor noastre sau din Irlanda de
Trădarea. În toiul acestei cine cu cei mai apropiaţi prieteni, Isus lansea- Nord, Iuda nu avea răbdarea necesară unei revoluţii lente, nonviolente. Sau,
ză o bombă: unul dintre cei doisprezece adunaţi în jurul Lui Îl va vinde mai dimpotrivă, poate că spera să poată forţa mâna lui Isus. Dacă va aranja o
marilor norodului chiar în noaptea aceea. "Ucenicii se uitau unii la alţii şi arestare, îşi va fi spus, precis Îl va obliga pe Isus să-şi declare identitatea şi
nu înţelegeau despre cine vorbeşte", şi au început să se întrebe unul pe altul. să-şi instaureze Împărăţia.
Isus atinsese un punct nevralgic. "Nu cumva sunt eu, Doamne?", se în- Hollywood-ul preferă să-I prezinte pe Iuda ca pe un erou complex, un
treabă ucenicii pe rând, dezvăluind îndoieli ascunse. Trădarea nu era ceva rebel; când se ridică de la masă însă pentru a săvârşi trădarea, Biblia spune
nou. Într-un Ierusalim dominat de conspiraţii, cine ştie câţi duşmani ai lui simplu: "Dar Satana a intrat în Iuda ...". Trezirea la realitate a lui Iuda s-a
Isus s-or fi apropiat de ucenici, tatonând terenul. Cina cea de taină a fost ea produs altfel decât la ceilalţi ucenici. Când a devenit clar că Împărăţia des-
însăşi pândită de primejdii, odaia de sus fiind pregătită pe ascuns de o figu- pre care vorbea Isus ducea la o cruce, nu la un tron, toţi au dat bir cu fugiţi,
ră învăluită în mister, un om ce ducea un ulcior cu apă. s-au făcut nevăzuţi.
La câteva momente după ce Isus face dezvăluirea şocantă, Iuda părăseş- Iuda nu este nici primul, nici ultimul care L-a trădat pe Isus, ci doar cel
te încăperea în tăcere, fără să ridice suspiciuni. În mod normal, casierul mai cunoscut. Shusaku Endo, romancierul creştin din Japonia, are în cen-
grupului trebuia să se retragă uneori din mijlocul lor pentru a cumpăra de-ale trul multora din romanele sale tema trădării. Silence [Tăcere], cel mai cu-
gurii sau, cine ştie, pentru a face vreo milostenie. noscut dintre ele, povesteşte despre creştinii japonezi care s-au lepădat de
Numele de "Iuda", foarte comun la vremea lui, a dispărut. Nici un părin- credinţa lor sub persecuţia shogunilor. Endo a citit multe povestiri incitante
te nu doreşte să dea copilului său numele celui mai cunoscut trădător din despre martiri creştini, dar nici una despre creştini trădători. Cum e posibil
istorie. Spre surprinderea mea, azi, când citesc Evangheliile, nu ticăloşia aşa ceva? Pentru că nu s-a scris nici una. Cu toate acestea, pentru Endo,
acestui nume iese în evidenţă, ci tocmai caracterul lui comun. Asemenea mesajul cel mai puternic al lui Isus este dragostea Lui arzătoare chiar şi
celorlalţi ucenici, şi Iuda a fost ales de Isus după o lungă noapte de rugăciu- pentru-mai ales pentru-oamenii care L-au trădat. Când Iuda a condus în
ne. Fiind casier, se bucura în mod cert de încrederea celorlalţi. Chiar la Cina grădină gloata călăilor, Isus i s-a adresat cu "Prietene". Ceilalţi ucenici L-au
cea de Taină, a avut un loc de cinste alături de Isus. Evangheliile nu ne su- părăsit şi ei, dar EI a continuat să-i iubească. A fost dat la moarte chiar de
gerează nicăieri că Iuda s-ar fi infiltrat deliberat în cercul restrâns al uceni- către poporul Lui, dar EI, în vreme ce se chinuia ţintuit pe cruce, gol, în cea
cilor pentru a-şi pune în aplicare planul perfid. mai înjositoare postură, a strigat: "Tată, iartă-Î... ".
Atunci cum de L-a trădat el pe Fiul lui Dumnezeu? Punându-mi această Nu cunosc un contrast mai izbitor între doi oameni decât cel dintre Petru
şi Iuda. Amândoi au avut responsabilităţi în grupul de ucenici ai lui Isus. capul în mâini şi I-ar fi şters lacrimile. Dar Isus era însoţit doar de bărbaţi.
Amândoi au văzut şi auzit lucruri extraordinare. Amândoi au avut oscila- Prietenii Lui, dar bărbaţi. Răpuşi de somn, după o cină îmbelşugată şi după
ţiile lor între speranţă, teamă şi dezamăgire. Când a miza a crescut, amân- vin, ucenicii au adormit în vreme ce Isus trecea singur prin clipele grele.
doi s-au lepădat de Învăţătorul lor. Aici însă asemănările încetează. Iuda, La constatarea că ucenicii L-au părăsit, Isus nu a încercat să-şi ascundă
chinuit de remuşcări, dar, după câte se pare, fără pocăinţă, a acceptat conse- durerea şi dezamăgirea: "Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu
cinţele logice ale faptei lui şi şi-a luat viaţa, rămânând în istorie drept cel Mine?" Cuvintele Lui sugerează că S-ar fi confruntat cu ceva mult mai greu
mai mare trădător. A murit fără dorinţa de a primi ceea ce Isus venise să-i de îndurat decât singurătatea. Este posibil ca, pentru prima dată, Isus să nu
ofere. Petru, ruşinat, dar încă deschis Ia mesajul de har şi iertare al lui Isus, fi dorit să rămână singur cu Tatăl?
a mers mai departe, conducând o campanie de trezire în Ierusalim şi nu s-a O luptă grea se ducea în sufletul Său, iar Evangheliile ne oferă o descri-
oprit decât la Roma. ere a chinului lui Isus mult diferită de povestirile creşti ne şi evreieşti despre
martiraj. " ...depărtează de la Mine paharul acesta", S-a rugat El. Aceasta nu
Ghetsimani. Din odaia de sus din Ierusalim, cu miros puternic de miel era o rugăciune pioasă, formală. "A ajuns într-un chin ca de moarte şi a
şi ierburi amare, Isus şi grupul Lui de ucenici s-au ridicat şi s-au îndreptat început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea 1 se făcuse ca nişte picături
spre o grădină de măslini mare, umbroasă, numită Ghetsimani. Pomii erau mari de sânge care cădeau pe pământ." Ce Îl chinuia de fapt pe Isus? Frica
în plină floare, aerul nopţii era încărcat de miresme. Întinzându-se într-un de durere sau de moarte? Bineînţeles. Pe Isus nu L-a îngrozit gândulla ceea
loc liniştit, sub cerul înstelat, departe de freamătul oraşului, ucenicii au ce-L aştepta mai puţin decât pe tine sau pe mine. Dar El mai trăia ceva în
adormit repede. plus, ceva nou, ceva care nu poate fi numit decât sentimentul că Dumnezeu
Isus însă nu a găsit această pace. "A început să Se întristeze şi să Se mâh- Îl părăsise. În esenţă, evenimentul din Ghetsimani este istoria unei rugă-
nească foarte tare", spune Matei. "A început să Se înspăimânte ...", adaugă ciuni fără răspuns. Paharul suferinţei nu a fost înlăturat.
Marcu. Ambii evanghelişti notează cuvintele Lui adresate ucenicilor în acest Lumea L-a respins pe Isus: dovada a venit sub forma unei procesiuni de
ceas greu: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici torţe şerpuind pe cărările grădinii. Curând ucenicii ÎI vor părăsi. În timpul
şi vegheaţi împreună cu Mine." Isus Se retrăgea adesea să Se roage singur, rugăciunii, a acelei rugăciuni dureroase care s-a lovit de un zid de tăcere,
iar uneori îi trimitea pe ucenici cu barca pentru ca EI să poată petrece noap- Isus trebuie să fi simţit că şi Dumnezeu Îl părăsise.
tea singur, cu Tatăl. În noaptea aceasta însă avea nevoie de prezenţa lor. John Howard Yoder speculează posibilitatea ca Isus să fi primit răspuns
Ca oameni, când trecem prin momente de criză, avem nevoie de cineva la rugăciunea: " ...depărtează de la Mine paharul acesta!" Isus era complet
care să ne stea alături: la spital înainte de intervenţia chirurgicală, în azilul lipsit de putere. Dacă ar fi insistat să se facă voia Lui şi nu a Tatălui, ar fi
de bătrâni când simţim că ni se apropie sfârşitul. Avem nevoie de prezenţa putut chema în ajutor douăsprezece legiuni de îngeri (72000) care să poarte
unei fiinţe omeneşti care să ne asigure că nu suntem singuri-pentru om un război sfânt în Numele Lui. În Ghetsimani, Isus a retrăit ispitirea la care
singurătatea este lucrul cel mai greu de îndurat. Sesizez în relatările evan- a fost supus de Satan din pustie. De fiecare dată ar fi putut rezolva proble-
ghelice o singurătate profundă cu care Isus nu Se mai confruntase până în ma răului prin forţă, cu o lovitură de cuţit rapidă împotriva acuzatorului din
acel moment. pustie sau printr-o luptă crâncenă în grădină. Atunci însă n-ar mai fi existat
Probabil dacă la Cina cea de Taină ar fi participat şi femei, Isus nu şi-ar o istorie a Bisericii-pentru că nu ar mai ti existat nici o Biserică-şi istoria
fi petrecut singur acele ceasuri de agonie din grădină. Presimţind cele ce se omenirii s-ar fi oprit, iar epoca actuală n-ar mai fi fost. Toate acestea ar fi
vor întâmpla, mama lui Isus a venit la Ierusalim-este prima menţionare a stat în puterea Lui Isus dacă ar fi spus un singur cuvânt, dacă ar fi refuzat
prezenţei ei de la începutul misiunii Fiului său până acum. Aceleaşi femei sacrificiul personal şi ar fi negociat cumplita răscumpărare. Împărăţia n-ar
care vor sta la cruce, care-I vor înveli trupul înţepenit şi care se vor grăbi Ia mai fi crescut asemeni seminţei de muştar, ci, mai degrabă, ar fi căzut la
mormânt în zorii zilei, cu .siguranţă ar fi stat cu El în grădină, I-ar fi ţinut pământ ca o ploaie cu grindină.
Moartea: Ultima săptămână

Şi totuşi, ne reaminteşte Yoder, crucea, "paharul", care părea acum atât de la problema esenţială: Isus reprezenta o ameninţare reală pentru stabili-
de înfiorător, era tocmai motivul pentru care Isus venise pe pământ. "Aici, tatea Ierusalimului.
pe cruce, este Omul care Îşi iubeşte duşmanii, Omul a cărui neprihănire o Ca lider carismatic cu mulţi adepţi, Isus a stârnit de la bun început suspi-
întrece pe cea a fariseilor, Omul care, bogat fiind, trăieşte sărac, care-şi dă şi ciunile lui Irod din Galileea şi ale Sanhedrinului din Ierusalim. E adevărat
haina celui ce-I cere cămaşa, care Se roagă pentru cei care Îl batjocoresc. că ei nu au înţeles natura Împărăţiei Lui, dar nu cu mult înainte de arestarea
Crucea nu este un drum ocolit şi nici un obstacol pe calea Împărăţiei; nu este Sa, Isus a scos din Templu schimbătorii de bani folosind forţa fizică. Pentru
nici măcar calea spre Împărăţie; ea este Împărăţia coborâtă printre noi." Sanhedrinul-marionetă care guverna atunci, menţinând pacea cu orice preţ
După mai multe ore de rugăciune chinuitoare, Isus a ajuns la o hotărâre. pentru stăpânii lor romani, un asemenea eveniment era alarmant. În plus, se
Voia Lui şi voia Tatălui au devenit una. "Nu trebuia să sufere Hristosul răspândi se zvonul că Isus ar fi pretins că poate dărâma Templul şi Îl poate
aceste lucruri ...?", va întreba EI mai târziu? I-a trezit pentru ultima dată pe reconstrui în trei zile. Deşi s-au găsit în dificultatea de a găsi martori care
prietenii Lui somnoroşi şi a pornit curajos prin întuneric în întâmpinarea să reproducă exact cuvintele lui Isus, neliniştea liderilor evrei este explica-
celor ce veniseră să-L omoare. bilă. Imaginaţi-vă un arab alergând pe străzile New York-ului şi strigând:
"World Trade Center va fi aruncat în aer, dar eu îl pot reconstrui în trei zile."
Procesul. Programele de televiziune din zilele noastre şi romanele de Pentru preoţi şi pentru grupările pioase, aceste ameninţări de natură po-
succes ne familiarizează cu lumea, cândva inaccsebilă, a proceselor din litică păleau în comparaţie cu afirmaţiile scandaloase de natură religioasă
sălile de judecată. Pentru cei care doresc un supliment de realism, există ca- ale lui !sus. Fariseii se îngălbeneau la faţă când Isus ierta fără echivoc păca-
nale TV care transmit în direct procese în care sunt judecaţi criminali înrăiţi tele şi II numea pe Dumnezeu Tatăl Său. Aparentul Lui dispreţ faţă de Sabat
sau violatori. De-a lungul timpului, publicul american a urmărit fascinat îi revolta; potrivit Legii lui Moise, încălcarea Sabatului constituia un păcat
abilitatea unor avocaţi care reuşeau să scoată basma-curată oameni celebri, capital. Isus era o ameninţare pentru Lege, pentru sistemul jertfelor, al Tem-
deşi era limpede pentru toată lumea că acuzaţii erau vinovaţi. plului, pentru regulile alimentaţiei şi pentru toate diferenţierile ce se făceau
În decurs de douăzeci şi patru de ore, Isus a fost interogat de şase ori, între curat şi necurat.
fiind anchetat şi de evrei şi de romani. În final, un guvernator exasperat pro- În final, la proces, Marele Preot a apelat la solemnul Jurământ al Mărtu-
nunţă cel mai dur verdict permis de legea romană. Citind consemnările pro- riei-"Te jur pe Dumnezeul cel viu"-, pentru a pune o întrebare la care
cesului, mă frapează lipsa apărării în cazul lui Isus. Nu s-a ridicat nici mă- Isus, ca acuzat, era obligat prin Lege să răspundă. "Să ne spui dacă eşti
car un martor în apărarea Lui. Nimeni nu a avut curajul să vorbească des- Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." În sfârşit, Isus rupe tăcerea: "Aşa cum o
chis împotriva nedreptăţii. Isus Însuşi n-a făcut nimic pentru a Se apăra. spuneţi: da, sunt." După care a continuat să vorbească despre venirea Fiului
Mai mult, nici chiar Dumnezeu-Tatăl n-a scos un singur cuvânt în timpul omului pe norii cerului. Era prea mult. Pentru un evreu credincios, cuvin-
procesului. tele lui Isus erau o blasfemie, oricum ar fi interpretat Legea. "Ce nevoie mai
În cursul procesului, Isus a fost trimis de la Ana la Caiafa. Nimeni nu avem de martori?", a spus Marele Preot, sfâşiindu-şi hainele.
era dornic să-şi asume întreaga responsabilitate a executării Lui, chiar dacă Exista o singură alternativă la blasfemie şi la condamnarea la moarte pe
toţi doreau să scape de EI. A curs multă cerneală din condei ele cercetăto- care aceasta o presupunea: ca ceea ce spuse Isus să fie adevărat, ca El să fie
rilor pentru se stabili precis cât din acuzare a aparţinut Romei şi cât Ierusa-
limului. * În realitate, ambele părţi au contribuit la pronunţarea sentinţei. fel de.puţin vinovaţi de moartea lui Isus pe cât sunt de vinovaţi grecii, ca naţiune, de moar-
Numai că, focalizarea pe toate neregulile procesului riscă să abată atenţia tea lUI Socrate; cine s-ar gândi acum să răzbune sângele lui Socrate, grecul antic, asupra
concetăţenilor lui, grecii de astăzi? Şi totuşi, deşi au trecut de-atunci nouăsprezece secole,
* A atribui responsabilitatea morţii lui Isus naţiunii evreieşti ca întreg este una dintre lumea continuă să răzbune sângele lui Isus, evreul, pe conaţionalii Lui, evreii, care au plătit
cele mai mari calomnii din istorie. Nimeni nu-i acuză pe italienii de azi de faptele predece- deja cu râuri de sânge." Aceasta în ciuda declaraţiei lui Isus de a fi a venit "Ia oile pierdute
sorilor lor de acum nouăsprezece secole. Joseph Klausner scrie: "Evreii, ca naţiune, sunt la ale lui Israel" şi în ciuda faptului că aproape toţi primii creştini au fost evrei.
într-adevăr Mesia. Dar aşa ceva era imposibil! Legat, înconjurat de gărzi în timpul construcţiei. Dar o asemenea piatră poate deveni, prin puterea lui
înarmate, neajutorarea în persoană, Isus nu avea nimic din figura mesianică Dumnezeu, piatra unghiulară a unei noi Împărăţii.
aşteptată de Israel.
Dar blasfemia nu avea nici o valoare pentru romanii care preferau să se Calvarul. Într-un volum de memorii despre anii tulburi de dinaintea celui
ţină departe de disputele religioase locale. În drum spre judecătorii romani, de-al doilea război mondial. Pierre Van Paassen relatează despre un act
pretenţia lui Isus de a fi Mesia s-a transformat din blasfemie în răzmeriţă. umilitor săvârşit de câţiva agenţi nazişti asupra unui bătrân rabin pe care îl
Cuvântul Mesia însemna "împărat", iar Roma nu tolera nici un instigator ridicaseră de pe stradă, iar acum îl târau spre sediul lor. În celălalt capăt al
care îşi aroga un asemenea titlu. încăperii în care fusese adus rabinul, alţi doi agenţi băteau cu cruzime un alt
Înaintea lui Irod, acelaşi tiran care retezase capul lui Ioan Botezătorul, evreu. Cei care-l arestase pe rabin au decis să se amuze puţin pe seama
şi care îşi dorea de multă vreme să-L cerceteze personal pe Cel ce stârnea acestuia din urmă. L-au dezbrăcat până la piele şi i-au ordonat să rostească
atâtea controverse, Isus a păstrat tăcerea, rămânând de un calm desăvârşit. predica pe care o pregătise pentru serviciul de la sinagogă din Sabatul ur-
Singur Pilat a auzit din gura Lui o mărturisire. "Eşti Tu Împăratul Iudei- mător. Rabinul a întrebat dacă poate să-şi pună chipa, iar naziştii au încu-
lor?", l-a întrebat el. Isus, cu mâinile legate la spate, cu chipul umflat de ne- viinţat cu un rânjet. Era mai distractiv. Tremurând din toate încheieturile,
somn, purtând pe obraz urmele pumnilor primiţi de la soldaţi, a răspuns rabinul a început să predice cu glas răguşit despre ce înseamnă să umbli
simplu: "Da, sunt." smerit înaintea lui Dumnezeu, în tot timpul acesta fiind înghiontit de naziş-
Până acum Isus refuzase de mai multe ori să declare cine este. Când oa- tii care-şi băteau joc de el şi auzind gemetele sfâşietoare ale compatriotului
menii vindecaţi, ucenicii şi chiar demonii recunoşteau în EI pe Mesia, Isus său din celălalt colţ al camerei.
le poruncea să tacă. Într-o împrejurare, în zilele când Se bucura de mare Când citesc relatările Evangheliei despre arestarea, torturarea şi execu-
popularitate, gloatele au alergat după El în jurul lacului asemeni fanatici lor ţia lui Isus, mă gândesc la acel rabin care stătea gol, umilit, într-o clădire a
care vânează o celebritate, însă Isus a fugit de ei. Când au reuşit să-L gă- poliţiei naziste. Nici chiar după ce am vizionat mai multe filme pe această
sească, au vrut să-L încoroneze pe loc, însă Isus le-a ţinut o predică atât de temă, şi nici după ce am citit şi recitit Evangheliile, nu-mi pot imagina pe
răscolitoare încât, cu excepţia câtorva, toţi l-au întors spatele. de-a-ntregul înjosirea şi ruşinea îndurate de Fiul lui Dumnezeu pe pământ,
Acum era prima dată când, înaintea autorităţilor religioase şi apoi a ce- despuiat de veşminte, biciuit, scuipat, pălmuit, încununat cu spini.
lor politice, şi numai în momentul în care pretenţiile Lui păreau să atingă Batjocurile liderilor evrei şi romani au fost o parodiere a acuzaţi ei pentru
apogeul absurdului, a recunoscut cine este. "Fiul lui Dumnezeu", le-a răs- care a fost condamnat Isus. Mesia, zici? Grozav! fa s-auzim o proorocie!
puns fruntaşilor religioşi care au pus mâna pe El. " ...sunt Împărat", i-a spus Poc. Cine te-a lovit, ai? Pleosc. Hai, spune, dă-i drumu', Domnule Profet.
guvernatorului roman care, probabil, a pufnit în râs. Un specimen jalnic Te descurci cam prost pentru un Mesia ...
care probabil îi aducea aminte lui Pilat de vreun smintit din Roma care se Şi zi aşa, eşti Împărat, ai? Hei, căpitane, să vezi şi să nu crezi! Avem În
pretindea a fi Cezarul. faţa noastră un Împărat În toată regula! Să Îngenunchem Înaintea mqjes-
Sleit de puteri, părăsit de toţi, condamnat şi, mai ales, îngrozitor de sin- tăţii sale! Dar cum vine asta? Un Împărat jără coroană? Nu se poate! Uite,
gur-Isus a considerat că numai în această stare se poate revela pe Sine şi domnule Împărat, Îţijelcem noi acuşi o coroană. Trosc. Ei, ce zici, cum e?
poate accepta numele de "Hristos". Conform comentariilor lui Karl Barth, Cam strâmbă? Se rezolvâ. Stai, nu mişca! fa te uitâ, câtă modestie! Ce-ai
Isus "nu-şi mărturiseşte mesianitatea decât în momentul în care pericolul de zice de o mantie-ceva care sâ-ţi acopere spatele mânjit de sânge. Ce s-a
a fonda o religie a trecut, în sfârşit". Întâmplat? Majestatea voastră a căzut?
O astfel de pretenţie din partea lui Isus era un adevărat afront, avea să Aşa s-a scurs întreaga zi: de la jocul de-a baba oarba sub ploaia de
spună Pavel mai târziu. O piatră de poticnire-genul de piatră de care te pumni a soldaţilor din curtea Marelui Preot, la torturi le profesioniste apli-
descotoroseşti pentru că nu-ţi foloseşte la nimic, care mai mult te încurcă cate de gărzile lui Pilat şi Irod, apoi la huiduielile aruncate de cei ce-i
priveau pe condamnaţi abia târându-se spre Calvar, şi chiar şi la cruce, unde şi copleşitoare cuvinte ale Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru
Isus a auzit o mulţime de batjocuri venite de la cei de la picioarele Lui şi ce M-ai părăsit?"*
chiar şi de la răstignitul de pe crucea de alături. Zici că eşti Mesia? Atunci, Este singura rugăciune a lui Isus din toate cele patru Evanghelii în care
dă-te jos de pe cruce! Cum crezi c-o să ne salvezi pe noi, dacă nu te poţi El foloseşte acest cuvânt formal şi distant, "Dumnezeu", şi nu "Ava," adică
salva nici măcar pe tine? "Tată", Evident, erau cuvintele unui psalm, dar exprimau nu mai puţin şi un
M-a mirat şi, uneori, am pus la îndoială limitarea pe care Şi-a impus-o profund sentiment de însingurare. O ruptură de neconceput s-a produs în
Dumnezeu de-a lungul istoriei pentru a da libertate de a acţiona conform Dumnezeire. Fiul a simţit că Tatăl L-a părăsit.
voii lor unor conducători ca Gingis Han, Hitler sau Stalin. Dar nimic, abso- "Retragerea lui Dumnezeu îi doare cel mai mult pe cei care sunt cel mai
lut nimic nu se compară cu limitarea autoimpusă de care a demonstrat-o în aproape de EI. Iată de ce Dumnezeu Însuşi, devenit om, suferă incompara-
Vinerea aceea întunecată, în Ierusalim. Cu fiecare lovitură de bici, cu fie- bil mai mult când este părăsit de Dumnezeu", scria C.S Lewis. Fără îndoia-
care pumn care Îi strivea carnea, Isus trebuie să fi retrăit mental ispitirile lă, avea perfectă dreptate. Nu e chiar atât de important dacă sunt repezit de
din pustie şi din Ghetsimani. Legiuni de îngeri aşteptau un singur gest din încasatoarea de la supermarket sau de vecinul care locuieşte două străzi mai
partea Lui. Un singur cuvânt, şi suferinţa s-ar fi sfârşit. încolo. Dar când soţia mea, lângă care îmi petrec viaţa, refuză pe neaştep-
"Crucea nu se cade să fje o ameninţare pentru cetăţeanul roman", spu- tate să-mi mai vorbească, este dureros.
nea Cicero; "ea n-are ce căuta nici măcar în gânduri le, în privirile sau în Nici un teolog nu poate explica într-un mod satisfăcător ce s-a întâmplat
auzul lui." Pentru romani, crucificarea era cea mai crudă formă de pedeapsă la nivelul Trinităţii în ziua aceea pe Calvar. Tot ce ne-a rămas este strigătul
capitală, rezervată ucigaşilor, sclavilor rebeli şi altor răufăcători din colon~i. de durere al unui fiu care s-a simţit părăsit de tatăl lui. l-a uşurat întru câtva
Cetăţenii romani condamnaţi la moarte erau decapitaţi, nu crucificaţi. In suferinţa faptul că a ştiut dinainte cu ce moarte Îşi va încheia misiunea pe
felul lor, evreii le împărtăşeau repulsia: " ...orice om atârnat pe lemn este pământ? Când era legat pe altar, l-a ajutat cu ceva pe Isaac faptul că ştia că
blestemat înaintea lui Dumnezeu ...", spune Deuteronomul-şi preferau să tatăl lui nu făcea decât să se supună unei porunci? Ce s-ar fj întâmplat dacă
ucidă cu pietre când erau autorizaţi să-i execute pe condamnaţi. îngerul nu ar fi apărut şi Avraam chiar ar fi înfipt pumnalul în inima fiului
Evanghe1iştii, arheologii şi medicii au descris atât de bine detaliile în- său, a singurului său fiu pe care îl iubea? S-ar fi întâmplat exact ce s-a în-
grozitoare ale răstignirii, încât nu consider necesară repetarea lor aici. Pe tamplat la Calvar, când Fiul S-a simţit abandonat.
lângă aceasta, dacă "ultimele şapte cuvinte ale lui Hristos" ne spun ceva Nu ni se spune că Tatăl ar fi strigat ceva în momentul acela. Dacă a fă-
despre ce gândea Isus în acele momente, El Însuşi era preocupat de alte cut-o, ne putem doar imagina. Fiul Lui devenise "blestem" în locul nostru,
lucruri decât de durere. Singura manifestare a suferinţei Sale fizice a fost scrie Pavel în Galateni, iar în Corinteni scrie: "Pe Cel ce n-a făcut nici un
strigătul "Mi-e sete!", şi chiar şi atunci a refuzat să bea oţetul oferit ca anes- păcat, El L-a făcut păcat pentru noi." Ştim cum priveşte Dumnezeu păcatul;
tezic. (Culmea ironiei! Cel care făcuse să curgă vinul din belşug la o nuntă, s-ar putea ca sentimentul abandonării să fi tăiat adânc şi în inima Lui.
Cel care vorbise de apa vie care stinge setea pe vecie a murit cu gura uscată,
cu acreala oţetului prelingându-i-Se pe bărbie.) Dorothy Sayers scrie: "Dumnezeul creştinilor este singura divinitate
Ca întotdeauna, şi pe cruce Isus S-a gândit la alţii. I-a iertat pe călăii Lui. despre care se face o afirmaţie încadrată istoric ... Nu există o alăturare mai
I-a asigurat mamei Lui îngrijirea. A primit în rai un tâlhar pocăit. uimitoare de afirmaţii decât cea din Crezul de la Niceea, în care sunt aşe-
Dintre frânturile de conversaţie de pe Calvar redate în Evanghelii, numai zate alături, fără echivoc, aceste două mărturisiri: «Dumnezeu adevărat din
două redau identic ultimele cuvinte ale lui Isus. Evanghelia după Luca
*Comentatorii susţin că relatările lui Matei şi a lui Marcu constituie unele dintre cele
spune: "Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!", un act final de încre-
mai convingătoare dovezi ale autenticităţii consemnărilor cu privire la cele Întâmplate la
dere înainte de moarte. Ioan rezumă criptic finalul întregii misiuni a lui Isus Calvar. De ce ar pune fondatorii unei noi religii cuvinte atât de Încărcate de durere În gura
pe pământ: "S-a isprăvit." Matei şi Marcu consemnează cele mai enigmatice eroului lor aflat pe moarte, dacă ele n-ar fi exact cuvintele rostite de acel erou?
Moartea: Ultima săptămână

Dumnezeu adevărat... a pătimit... în zilele lui Pilat din Pont.» Peste tot în Când a murit Isus, până şi un barbar ca soldatul roman care a asistat la
lume, creştinii pronunţă de mii de ori pe zi numele unui neînsemnat procon- scenă a fost mişcat şi a strigat: "Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumne-
sul roman, numai pentru că acest nume este legat de ziua în care a fost omo- zeu!" EI a văzut foarte clar contrastul dintre camarazii lui brutali şi victima
rât Dumnezeu." lor care i-a iertat, dându-şi ultima suflare. Făptura fără vlagă ţintuită în pi-
În pofida ruşinii şi a durerii produse, ceea ce s-a întâmplat pe un deal roane pe cruce a demascat puterile conducătoare ale lumii, arătând că erau
numit Calvar a devenit actul cel mai important al vieţii lui Isus-pentru nişte dumnezei falşi care-şi încălcaseră făgăduinţele nobile de credinţă şi
scriitorii Evangheliilor şi ai epistoleIor, pentru biserică şi, atât cât putem dreptate. Religia, nu absenţa religiei L-a acuzat pe Isus; legea, nu absenţa
specula în acest sens, pentru Dumnezeu. legii, L-a dat la moarte. Prin procesul aranjat, prin biciuirea lui Isus, prin
Bisericii i-a trebuit ceva timp pentru a accepta infamia crucii. Părinţii bi- opoziţia lor violentă faţă de EI, autorităţile politice şi religioase ale timpului
sericii au interzis reprezentarea ei în artă până la domnia împăratului ro- s-au demascat singure: susţinători ai propriilor privilegii, apărători doar ai
man Constantin, care a avut o viziune a crucii şi a interzis răstignirea ca poziţiei lor de autoritate. Fiecare atac asupra lui Isus le-a dat în vileag nele-
metodă de execuţie. * Aşa se face că abia în secolul al IV-lea crucea a deve- giuirea.
nit simbolul credinţei. (După cum observă C. S. Lewis, crucificarea nu a Tâlharii răstigniţi, unul la dreapta şi celălalt la stânga lui Isus, reprezintă
devenit o temă frecventată în artă până nu au dispărut de pe pământ toţi cei două feluri de reacţii. Unul a dispreţuit lipsa de putere a lui Isus: Un Mesia
ce au văzut-o în realitate.) care nu se poate mântui nici mâcar pe Sine? Celălalt a sesizat prezenţa unui
Acum însă te loveşti de acest simbol la tot pasul: artiştii meşteresc în aur alt fel de putere. Asumându-şi riscul de a crede, el l-a cerut lui Isus: "Domn-
forma obiectului roman de execuţie, jucătorii de baschet îşi fac cruce înain- ne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta." Dintre cei doi
te de meci, iar fabricanţii de dulciuri merg până acolo încât fac cruci de cio- tîlhari răstigniţi, numai acesta I s-a adresat lui Isus recunoscându-I statutul
colată pe care credincioşii le ronţăie în Săptămâna Patimilor. Oricât ar de împărat. Celălalt a făcut-o şi el, însă numai în bătaie de joc. Tâlharul mu-
părea de ciudat, creştinismul a devenit o religie a crucii-în termeni mo- rib~nd a înţeles mai clar dccât oricine altcineva natura Împărăţiei lui Isus.
demi: spânzurătoare a, scaunul electric, camera de gazare. Intr-un fel, cei doi tâlhari reprezintă cele două hotărâri distincte care
În mod normal, îl considerăm un învins pe cel care moare ca un crimi- stau în faţa oricărui om care ajunge să stea în faţa crucii. Privim la neputinţa
nal. Dar apostolul Pavel va spune mai târziu despre Isus: "A dezbrăcat lui Isus ca la un exemplu al ncputinţei lui Dumnezcu sau ca la o dovadă de
domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii după ce a ieşit dragoste din partea Lui? Romanii, educaţi în cultul zeilor puternici precum
biruitor asupra lor prin cruce." Ce-a vrut să spună? Jupiter, n-au văzut în trupul sfârtecat atârnat pe Icmn nimic care să aducă a
Mă gândesc la personalităţi din vrcmurile noastre care au dezarmat zeitate. Evreii credincioşi, obişnuiţi cu istorisiri despre un lehova puternic,
puterea. Şerifii rasişti care l-au aruncat pe Martin Luther King Jr. în închi- n-au găsit nimic de admirat în acest dumnezeu care murea ca o fiintă slabă
soare, sovieticii care l-au deportat pe Soljeniţîn, cehii care l-au închis pe acoperită de ruşine. După cum spune lustin Martirul în scrierea sa: Dialo;
Vaclav Havel, filipinezii care l-au ucis pe Benigno Aquino, autorităţile sud- cu evreul Trţf{m, moartea lui Isus pe o cruce a fost argumentul decisiv care
africane care l-au arestat pe Nelson Mandela-toţi aceştia credeau că rezol- i-a făcut pe evrei să nu creadă în mesianitatea Lui; crucificarea a împlinit
vă o problemă, dar n-au facut altceva decât să demonstreze violenţă şi ne- blestemul Legii.
dreptate. Forţa morală e cea care dezarmează. Chiar şi aşa, peste timp, crucea de pe Golgota a fost cea care a schimbat
peisajul moral al lumii. M. Scott Peck scrie:
*Potrivit istoricului M ichael Grant, Împăratul Constantin era prea puţin interesat de per-
soana lui Isus şi găsea că răstignirea a fost un episod stânjenitor. Printr-o remarcabilă ironie, Nu pot explica mai clar cum lucrează dragostea decât citând un bă-
"văzând În cruce nu atât un simbol al suferinţei, cât un totem cu puteri magice care îi confir- trân preot care a petrecut mulţi ani pe câmpuri de luptă: "Există multe căi
ma propria lui biruinţă", Constantin a transformat crucea dintr-un simbol al sacrificiului şi prin care poţi lupta cu răul şi prin câteva el poate fi învins. Toate aceste
umilinţei Într-un simbol al triumfului, dând ordin să tie pictată pe scuturile soldaţi lor săi. căi sunt feţe ale adevărului potrivit căruia cea mai sigură cale de a învinge
Isus pe care nu L-am cunoscut

răul este de a-l înăbuşi într-o fiinţă umană vie, gata să se sacrifice. Când
răul este absorbit de o astfel de fiinţă, ca sângele într-un burete sau ca
săgeata în inima unui om, el îşi pierde puterea şi nu mai poate face nimic."

11
Îndepărtarea răului-pe cale ştiinţifică sau altfel-nu se poate face
decât prin dragoste umană. Se cere un sacrificiu deliberat... Nu ştiu cum
se întâmplă asta. Dar ştiu că se întâmplă ... Şi ori de câte ori se întâmplă,
se produce o uşoară modificare în echilibrul puterilor în lume. A.
La Calvar, acest echilibru a fost zdruncinat din temelii, din pricina iden-
titătii Celui ce a absorbit răul. Dacă Isus din Nazaret ar fi fost doar o altă
victimă nevinovată, ca Luther King, MandeIa, Havel şi Soljeniţân, ar fi
lăsat, poate, o oarecare urmă în istorie şi ar fi dispărut de pe scenă. În urma
Invierea:
O dimineaţă de neimaginat
Lui nu s-ar mai fi născut nici o religie. Ceea ce a schimbat însă istoria a fost
convingerea ucenicilor care începea să se contureze (a fost necesară Învie-
rea ca să-i convingă pe deplin) că Dumnezeu Însuşi a ales calea umilirii şi
mortii. Crucea îl redefineşte pe Dumnezeu ca pe Acela care a renunţat la
a-şi 'exercita puterea, alegând în schimb să iubească. Isus a devenit, cum
În fiecare an, găsesc Săptămâna Mare ca fiind o perioadă epuizantă din
spune Dorothy Solie, "dezarmarea unilaterală a lui Dumnezeu".
punct de vedere suOetesc; indiferent de câte ori am trăit până acum, cu
Indiferent cât este de bine intenţionată, puterea produce suferinţă. Dra-
inima, răstignirea Lui, anxietatea pe care mi-o provoacă Învierea nu m-a
gostea, fiind vulnerabilă, absoarbe suferinţa. În punctul de convergenţă al
părăsit niciodată-sunt îngrozit la gândul că s-ar putea ca anul acesta El
celor două, pe un deal numit Calvar, Dumnezeu a renunţat la una, în
să nu învie; cum nu a înviat nici anul trecut. Oricine poate ti sentimental
favoarea celeilalte.
când e vorba de Naştere; orice nebun se poate simţi creştin la Crăciun.
Paştele însă este evenimentul principal; dacă nu crezi în Înviere, nu eşti
creştin.
A
11
Invierea:
O dimineaţă de neimaginat
Când eram copil, asociam Paştele cu moartea, nu cu Învierea, şi asta din
cauza unei întâmplări care s-a petrecut într-o duminică însorită de Paşte, şi
care a avut-o ca protagonistă pe singura pisică pe care am avut-o vreodată.
Boots (Cizmuliţă) era o pisicuţă de şase săptămâni, cu blăniţa neagră ca
tăciunele, exceptând "cizmuliţele" albe de pe fiecare Iăbuţă, ceea ce-ţi lăsa
impresia că ar fi călcat într-un strat subţire de vopsea aIbă. Boots îşi avea
culcuşul într-o cutie de carton pe o verandă acoperită şi dormea pe o pernă
umplută cu talaş de cedru. Mama, care era convinsă că Boots trebuia să
înveţe să se apere singură înainte de a hoinări prin împrejurimi, a stabilit ca
dată pentru marele examen al pisicuţei, duminica de Paşte.
În sfârşit, a sosit şi ziua cea mare. Sub soarele Georgiei, natura era în
plină floare. Pentru prima dată în viaţa ei, Boots a adulmecat un fir de iarbă,
a dat cu Iăbuţa într-o narcisă, şi a încercat, fără sorţi de izbândă, să prindă
din câteva salturi un fluture. Ne-a înveselit pe toţi până când au venit la noi
copiii din vecini să pornim în căutarea ouălor de Paşte.
Inimaginabilul s-a produs după sosirea tovarăşilor noştri de joacă din
vecini. Căţelul lor, Pugs, un terrier, i-a însoţit în curtea noastră. Când a dat
cu ochii de Boots, a scos un mârâit gros şi a pornit la atac. Am ţipat şi am
alergat cu toţii spre Boots. Dar Pugs ţinea deja pisicuţa firavă în gură, scu-
turând-o ca pe un ciorap. Toţi copiii am făcut cerc în jurul câinelui, strigând
cât ne ţinea gura şi sărind ca să-I speriem. Am urmărit neputincioşi o smuci-
tură a colţilor albi şi smocuri de blană zburând prin aer. În final, Pugs a lăsat
în iarbă pisicuţa fără suflare şi a luat-o din loc.
Isus pe care nu L-am cunoscut învierea: O dimineaţă de neimaginat

Pe moment n-am fost în stare să-I articulez, dar sub soarele acelei amiezi cu multă măiestrie, învelite într-un voal. "Christos Anesti!" a rostit el-
tocmai învătasem urâtul cuvânt ireversibil. Toată după-amiaza aceea m-am "Hristos a înviat!". Toţi cei prezenţi, inclusiv RoHo May, au răspuns con-
rugat să se 1ntâmple o minune. Nu! Nu se poate! Nu e adevărat! Poate că form obiceiului: "Adevărat a înviat!"
Boots va învia, îmi spuneam-nu ne spusese învăţătoarea de la şcoala du- Şi RoHo May continuă: "Atunci m-a străfulgerat un gând legat de reali-
mini cală că aşa s-a întâmplat şi cu Isus? Sau, poate, cumva, întreaga dimi- tatea spirituală: ce-ar însemna pentru lumea noastră ca învierea Lui să fi
neaţă s-ar fi putut şterge, sau poate filmul ei s-ar fi putut derula înapoi, după fost cu adevărat un fapt real?" Am citit acest pasaj tocmai înainte de a ajun-
care să se deruleze iar înainte, dar fără scena aceea oribilă. Dacă Boots ar fi ge acasă, unde am aflat că Bob murise. Întrebarea lui RoHo May a continuat
revenit la viaţă, îmi spuneam, aveam s-o ţinem pe verandă tot timpul, nelă- să mă urmărească şi după ce am aflat cumplita veste. Ce importanţă avea
sând-o să o mai părăsească niciodată. Şi aveam să vorbim şi cu vecinii să învierea lui Hristos pentru lumea noastră?
construiască un gard pentru Pugs. O mie de astfel de măsuri de precauţie Apăsat şi îndurerat de moartea lui Bob, am început să înţeleg semni-
mi-au trecut prin minte în zilele următoare, până când în cele din urmă rea- ficaţia Paşte lui într-o lumină nouă. Aveam cinci ani când am învăţat în du-
litatea a învins şi a trebuit să accept că Boots era moartă. Ireversibil moartă. minica de Paşte lecţia dură a ireversibilităţii. Acum, ca adult, înţelegeam că,
De atunci, duminicile de Paşte din copilăria mea au fost marcate de de fapt, Paştele oferea extraordinara promisiune a reversibilităţii. Nimic,
amintirea micuţei vietăţi zăcând moartă în iarbă. Cu trecerea anilor, aveam nici măcar moartea, nu este finală. Chiar şi ea poate fi anulată.
să descopăr mai multe despre cuvântul ireversibil. La înmormântarea lui Bob am reformulat întrebarea lui RoHo, adap-
tând-o la contextul în care ne aflam. Ce-ar fi însemnat pentru noi ca Bob să
Aşa cum am mai spus, nu cu mult timp în urmă, trei dintre prietenii mei, învie? Stăteam cu toţii în capelă, incapabili parc[1 să mai simţim ceva după
doi bărbati şi o femeie au murit la intervale scurte. Unul dintre ei, ieşit la trei zile de plâns, striviţi sub apăsarea morţii. Cum ar fi fost dacă am fi ieşit
pensie da~ perfect sănă~atos, a căzut pur şi simplu mort într-o parcare după în parcare şi, spre uluirea noastră, l-am fi găsit acolo pe Bob? Bob! Cu mer-
ce luase cina în oraş cu soţia lui. Femeia, tânără, pe la patruzeci de ani, a sul lui săltat, cu un surâs mijind în colţul gurii, cu ochii lui de un cenuşiu
murit înghiţită de flăcări în drum spre o conferinţă având ca temă misiunea, deschis. N-ar fi putut fi altcineva decât Bob, un Bob înviat din morţi!
după ce un camion care venea din spate, pe o vreme ceţoasă, a lovit maşina Această imagine m-a ajutat să-mi fac o idee despre ceea ce au simţit
în care se afla. AI treilea, prietenul meu Bob, a murit în timp ce făcea scu- ucenicii lui Isus la primul Paşte. Şi ei au plâns îndureraţi trei zile. Duminică
fundări pe fundul lacului Michigan. De trei ori în acel an, viaţa a ajuns la însă au auzit un sunet nou, sublim, cristalin, asemeni bătăilor de clopot în
punctul terminus. Am vorbit la toate cele trei înmormântări, şi de fiecare aerul tare de munte. Paştele aduce cu sine sunetul nou al speranţei şi cre-
dată mi-a fost greu să găsesc un subiect de predică: bine cunoscutul şi nesu- dinţei că ceea ce a făcut Dumnezeu cândva într-un cimitir din Ierusalim se
feritul cuvânt ireversibil îmi invada mintea cu o forţă parcă de fiecare dată poate repeta, şi chiar se va repeta, la scară universală. Pentru Bob. Pentru
mai mare. Nimic din ce aş fi putut spune sau face n-ar fi realizat ceea ce noi. Pentru lume. În ciuda a tot şi a toate, ireversibilul va fi anulat.
vroiam mai mult decât orice: să-mi aducă prietenii înapoi.
În ziua în care Bob s-a scufundat pentru ultima dată, eu citeam total ab- Primii creştini au mizat totul pe Înviere; acesta este motivul pentru care
sorbit, într-o cafenea de la Universitatea din Chicago, My Questfor Beauty apostolul Pavel le scria corintenilor: "Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci pro-
[În căutareajrumuseţii], de RoHo May. În cartea cu acest titlu, renumitul povăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră." Dar
terapeut trecea în revistă secvenţe din eforturile sale de o viaţă întreagă de oare s-a produs cu adevărat acest eveniment, fără de care credinţa noastră
a găsi frumosul, cu precădere călătoria sa la Muntele Athos. Acolo, scria el, ar fi inutilă? Şi dacă da, cum putem fi siguri?
a ajuns chiar la slujba de Paşte, care se oficia după ritul ortodox, în timpul Cei ce nu cred în Învierea lui Isus spun că ucenicii au fost fie nişte naivi,
nopţii. Mirosul de tămâie plutea în aer. Singura lumină era ceea a lumână- uşor de tras pe sfoară, gata să creadă în poveşti cu fantome, fie nişte conspi-
rilor. La încheierea slujbei, preotul a dat fiecăruia câte trei ouă încondeiate ratori suficient de abili încât inventeze o întreagă poveste cu Învierea, pe
Isus pe care nu L-am cunoscut

care apoi s-o utilizeze ca punct de plecare pentru întemeierea noii lor reli- Dacă ce s-a petrecut ar fi fost o conspiraţie, cei care ar fi pus-o la cale ar
gii. Biblia însă ne spune ceva cu totul diferit. .., . . ~ fi avut grijă să corecteze relatările primilor martori. Au fost una sau două
În ce-i priveşte pe apostoli, discipolii lui Isus, Evanghe}lIle m-I pr~zmta persoane îmbrăcate în alb? De ce L-a confundat Maria Magdalena pe Isus
ca pe cei mai suspicioşi oameni la auzirea veştii despre Invierea lUI Isus. cu grădinarul? Şi a fost aceasta singură la mormânt sau Împreună cu Salome
Unul dintre ei devenit celebru pentru scepticismul lui, a ajuns să fie cunos- şi cu cealaltă Marie? Relatările despre descoperirea mormântului gol sunt
cut în tradiţia' creştină drept "Toma necredinciosul"; în realitate însă tOJi parcă seci şi fragmentate. Femeile erau pline de "frică şi de mare bucurie"
ucenicii au dat dovadă de necredinţă. Nici unul dintre ei nu a crezut nemaI- spune Matei; "cuprinse de cutremur şi de spaimă", spune Marcu. Isus, învi-
pomenitele veşti aduse de femei de la mormântul gol. :,.Basm:!", ~~,spus ei. at, nu a reapărut într-un mod dramatic, bine orchestrat, pentru a risipi toate
Chiar şi după ce Isus li s-a Înfăţişat În persoană, "unll s-au mdOIt , spune îndoielile; primele relatări privind Învierea par lipsite de substanţă, învălui-
Matei. Cei unsprezece, pe care Isus a trebuit să-i mustre pentru refuzul lor te în mister, derutante. Cu siguranţă conspiratorii ar fi putut face o treabă
încăpăţânat de a crede În Înviere, cu greu pot fi numiţi creduli.. . mult mai bună, având în vedere că evenimentul pe care urmau să-I regizeze
Pe de altă parte, alternativa teoriei conspiraţiei cade la o examI~are maI avea să devină mai târziu punctul central al istoriei.
atentă, deoarece, dacă ucenicii ar fi născocit o poveste fără acopenre, ar fi Pe scurt, Evangheliile nu ne prezintă Învierea de o manieră apologetică,
eşuat În mod lamentabil. Chucl< Colson, care a participat la un complot cu argumente sistematic aranjate pentru a demonstra fiecare punct princi-
nereuşit după ce afacerea Watergate a fost desconspirată, spunea că secretul pal, ci mai degrabă ca pe o intruziune şocantă la care nu se aştepta nimeni,
operează numai dacă toţi participanţii sunt uniţi într-un fron~ comun de cu atât mai puţin ucenici Înspăimântaţi ai lui Isus. Primii martori au reacţio-
siguranţă şi competenţă. În cazul ucenicilor nu se poate vorbI despre aşa nat aşa cum am fi reacţionat fiecare dintre noi-aşa cum aş reacţiona eu
ceva. dacă aş răspunde la uşă şi I-aş vedea pe neaşteptate pe prietenul meu Bob
Evangheliile ni-i arată pe ucenici tremurând de spaimă îndărătul uşilor stând în picioare pe veranda din faţa casei: cu frică şi mare bucurie. Frica
ferecate, îngroziţi că ar putea împărtăşi soarta lui Isus. Prea speri~ţi ~a ~ă este reacţia omului la contactul cu supranaturalul. În cazul ucenicilor însă
participe la înmormântarea lui Isus, au lăsat Îmbălsămarea tru~ulUl Sau I~ frica a fost depăşită de bucurie, pentru că veştile pe care le-au auzit erau
grija unor femei. (Ca o culme a ironiei, după ce Isus a l~ptat a~at de m~Iltsa prea bune ca să fie adevărate şi totuşi atât de bune încât trebuiau să fie ade-
elimine restricţiile sabatice impuse asupra actelor de mllosteme, femeIle au vărate. Isus trăia! Visele despre Mesia au început să prindă iar contur în vre-
aşteptat cuminţi să treacă Sabatul pentru a isprăvi dun:inică di.l~in~aţ: pre- me ce femeile zoreau spre ucenici cu vestea cea mare, cutremurate de frică,
gătirile pentru îngropare.) Ucenicii păreau absolut mcap~bIlI sa nasco- dar şi de bucurie.
cească o înviere sau să-şi rişte viaţa furând un trup mort; m starea lor de Bineînţeles că s-a pus la cale şi o conspiraţie, dar nu de către ucenicii lui
disperare, nici nu se puteau gândi la aşa ceva.... . .. Isus, ci de autorităţile care au fost obligate să facă faţă realităţii deloc co-
În conformitate cu toate cele patru Evanghelll, femeIle au fost pnmll mode a mormântului gol. Scopul conspiraţie era de a se pune capăt zvonuri-
martori ai Învierii, un lucru pe care nici un conspirator din primul secol nu lor despre Înviere, arătând mulţimii un mormânt sigilat sau un trup mort.
l-ar fi prevăzut în planul său. Tribunalul evreiesc nici măcar nu ~a~cepta Dar sigiliul rupt şi trupul dispărut au dat peste cap planurile cospiratorilor.
femeile ca martori. O asemenea urzeală, dacă ar fi fost conceputa, l-ar fi În timp ce femeile alergau să anunţe descoperirea lor, mai marii iudei şi
adus În centrul atenţiei pe Petru sau pe Ioan, sau chiar pe Nicodim, nicide- administraţia romană pregăteau un alibi pentru a putea ţine sub control
cum nu s-ar fi închegat pe baza mărturiilor aduse de nişte femei. Şi, dat dezastrul pe cale să se producă.
fiind că Evangheliile au fost scrise la câteva decenii după desfăşurarea Soldaţii care au păzit mormântul au fost singurii martori oculari ai celui
evenimentelor relatate în ele, autorii lor ar fi avut timp suficient pentru a mai mare miracol din istorie. Matei spune că în momentul în care pământul
îndrepta această eroare, în cazul În care ar fi fost vorba despre o conspira- s-a cutremurat şi a apărut un Înger luminos ca fulgerul, aceştia au început
ţie-exceptând situaţia în care au scris o legendă în loc să redea fapte reale. să tremure şi au căzut la pământ ca morţi.* Găsim aici un fapt surprinzător:
învierea: O dimineaţă de neimaginat

chiar în după-amiaza aceleeaşi zile, soldaţii care au văzut cu ochii lor Învie- văzduh. Luca, de exemplu, redă o scenă mişcătoare în care Isus apare pe
rea, au schimbat adevărul cu o minciună, repetând cuvânt cu cuvânt poves- neaşteptate lângă doi ucenici aflaţi pe drum spre Emaus. Aceştia auziseră
tea inventată de preoţi: "Ucenicii Lui au venit noaptea pe când dormeam de mormântul gol descoperit de femei şi auziseră şi confirmarea lui Petru
noi şi L-au furat." Explicaţia avea un punct foarte slab (O piatră uriaşă s-a în calitate de martor ocular. Dar cine putea crede toate acele zvonuri? Nu
rostogolit şi soldaţii nu s-au trezit? Şi apoi, dacă dormeau, cum de i-au este moartea, prin definiţie, ireversibilă? "Noi trăgeam nădejde că EI este
recunoscut pe ucenici?), dar, cel puţin, i-a scutit pe soldaţi de pedeapsă. Acela care va izbăvi pe IsraeL", a spus unul dintre ei, fără să-şi ascundă
Ca orice lucru din viaţa lui Isus, şi Învierea Lui a stârnit reacţii contra- dezamăgirea.
dictorii. Cei care au crezut au fost transformaţi; plini de speranţă şi curaj, La scurt timp după aceasta, la masă, străinul face un gest uimitor: frânge
au ieşit să schimbe lumea. Cei care nu au crezut au găsit modalităţi de a pâinea şi, deodată, lucrurile încep să se lege. Cel care îi însoţise pe drum şi
ignora dovezile incontestabile. De fapt Isus a prezis aceste reacţii: "Dacă care acum mânca cu ei la masă era Isus! Mai ciudat însă decât orice în
nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva momentul în care ÎI recunosc, oaspetele lor dispare. '
din morţi." În momentul acela se întorc degrabă la Ierusalim, unde îi găsesc pe cei
unsprezece în spatele uşilor închise. Dintr-o suflare, le spun incredibila
Noi, cei care citim Evangheliile la mare distanţă în timp după evenimen- poveste care întărea ceea ce văzuse Petru: Isus Se afla undeva prin preajmă,
tele acelui Paşte, care avem data tipărită în calendare, uităm cât de greu le-a şi era viu. Fără de veste, în timp ce ucenicii neîncrezători discută cele au-
fost ucenicilor să creadă. Mormântul gol nu i-a convins: acesta nu dovedea zite, Isus Însuşi apare în mijlocul lor. Nu sunt un duh, le spune El. Puneţi
decât că Isus nu mai era acolo, nu şi că înviase. Pentru a-i convinge pe mâna pe rănile Mele. Eu sunt! ÎndoieliJe persistă până când Isus mănâncă
aceşti sceptici au fost necesare întâlniri personale cu Cel care le fusese în- peşte prăjit. Duhurile nu mănâncă peşte; o nălucă nu poate face mâncarea
văţător timp de trei ani. Este exact ceea ce a făcut Isus în următoarele şase să dispară.
săptămâni. Evenimentele se succed de aceeaşi manieră aproape şase săptămâni: Isus
Scriitorul Frederick Buechner este surprins de simplitatea apariţiilor lui e aici, apoi dispare. Apariţiile Lui nu sunt fantomatice, ci reale, în carne şi
Isus după Duminica Învierii. Când acestea s-au produs, în cer nu cântau în- oase. Isus Îşi poate dovedi oricând identitatea-nici o altă fiinţă vie nu mai
geri şi din depărtare n-au venit împăraţi să aducă daruri. Isus a apărut în poartă semnele răstignirii-şi totuşi, ucenicii nu-L recunosc imediat. Cu
cele mai comune împrejurări: la o cină, lângă doi oameni care mergeau pe multă trudă şi răbdare, Isus coboară la nivelul lor, risipindu-le plin de
drum, lângă o femeie care plângea în grădină, lângă nişte pescari pe ţărmul bunăvoinţă scepticismul. Pe bănuitorul Toma îl invită să pună mâna în
lacului. semnul cuielor. Petru, umilit şi ruşinat, simte gustul dulce-amărui al reabili-
Observ în apariţiile lui Isus o notă uşor stranie: Isus se bucura parcă de tării, de faţă cu alţi şase prieteni.
libertatea trupului Său înviat, ca o pasăre care se avântă nestingherită în Cele aproape douăsprezece apariţii ne sugerează un tipar: Isus S-a arătat
unor grupuri restrânse de oameni, în locuri izolate sau în spatele uşilor
*Învierea a constituit în sine un act de nesupunere civilă de vreme ce a presupus ruperea închise. Se pare că menirea acestor întâlniri private a fost de a întări credin-
sigiliului lui Pilat şi doborârea gărzilor. În acest caz, triumful asupra puterilor a însemnat îm-
ţa celor care credeau deja în Isus, deoarece, din câte ştim, nici un necredin-
potrivire pe faţă.
Evanghelia apocrifă a lui Petru conţine o versiune mai fantezistă a întâmplărilor de la cios nu L-a văzut pe Isus după moartea Sa.
mormânt. Două fiinţe atât de luminoase Încât au atras atenţia multor martori oculari, au Punând laolaltă datele execuţiei şi ale Învierii, mă întreb uneori de ce nu
coborât la mormânt Într-un nor de lumină. Piatra s-a rostogolit la o parte singură, iar cele a apărut Isus de mai multe ori. Şi de ce S-a arătat doar prietenilor? De ce
două fiinţe strălucitoare au intrat În mormânt, dupa care au ieşit sprijind o a treia fiinţă şi
nu a reapărut în curtea Lui Pilat sau înaintea Sanhedrinului, topindu-i dintr-o
urmate de o cruce ireală. La ieşire, capetele celor două fiinţe "atingeau cerul... dar capul
Celui pe care-I sprijineau ... străbătea cerurile". Evangheliile evită cu multă atenţie aceste suflare pe cei care L-au osândit la moarte? O explicaţie a acestui comporta-
descrieri care pun accentul pe senzaţional. ment poate o găsim în cuvintele adresate lui Toma în ziua în care
învierea: O dimineaţă de neimaginat

scepticismului lui s-a topit pentru totdeauna. " ...pentru că M-ai văzut, ai descrişi aceiaşi oameni care acum ÎI vestesc pe Isus rară teamă, pe străzile
crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut." cetăţilor şi în temniţe, pentru a înţelege transformarea lor din temelii în ur-
În intervalul de şase săptămâni dintre Înviere şi Înălţare, Isus şi-a încăl- ma evenimentelor din Duminica de Paşte. Învierea este centrul credinţei.
cat propriile reguli de credinţă, dacă ne putem exprima astfel. Şi-a expus Cu referire Ia această credinţă, C. H. Dodd spune: "Nu există o credinţă
identitatea atât de vizibil încât nici un ucenic nu L-a mai putut nega vreoda- care să se fi născut în biserică; există numai credinţa în jurul căreia s-a năs-
tă, şi nici n-a mai racut-o vreunul. Într-un cuvânt, a desăvârşit credinţa mar- cut biserica şi «datul» pe care s-a clădit această credinţă." Acelaşi adevăr îl
torilor: oricine L-a văzut pe Isus cel înviat a pierdut libertatea de a crede exprimă şi romancierul John Updike, de o manieră mai plastică:
sau de a nu crede. Isus era acum de necontestat. Până şi Iacov, fratele lui
Să nu ne rătăcim: dacă El a înviat,
Isus, veşnicul recalcitrant, a capitulat după una dintre apariţii, devenind ast-
A înviat În trupul Său;
fel un stâlp al bisericii din Ierusalim, şi, aşa cum consemnează Iosefus, a
dacă descompunerea celulară nu s-ar.!i anulat,
sfârşit ca unul dintre primii martiri creştini.
dacă moleculele nu s-ar.!i recompus,
"Pentru că M-ai văzut, ai crezuL.", i-a spus Isus lui Toma. Ucenicilor
dacă aminoacizii nu s-ar.!! refelcut,
care L-au văzut pe Isus, acelor puţini privilegiaţi, le-ar fi fost imposibil să
Biserica ar .!i zăcut azi În pulbere.
nu creadă. Dar cum rămâne cu ceilalţi? Isus ştia prea bine că, foarte curând,
apariţiile Sale vor înceta, lăsându-i în urmă doar pe "cei ce n-au văzuL.".
Biserica avea să dăinuiască sau să piară în funcţie de câtă putere de convin- "Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut", i-a spus Isus necredinciosului
gere aveau să dovedească acei martori oculari asupra celorlalţi-inclusiv Toma după ce i-a risipit îndoiai a cu dovada tangibilă a miracolului de Paşte.
asupra noastră, astăzi-care nu văzuseră. Isus a avut Ia dispoziţie şase săp- Cu excepţia celor cinci sute de oameni cărora li s-a arătat Isus după ce a
tămâni pentru a-şi consolida identitatea de-a pururi. înviat, fiecare creştin care a trăit de atunci încoace intră în categoria celor
Acest Isus a reuşit să schimbe o ceată de discipoli fricoşi, şovăielnici, în "fericiţi". Uneori mă întreb: Eu de ce cred/-eu, care prin scepticismul şi
evanghelişti neînfricaţi; aceşti unsprezece oameni care L-au părăsit când rezervele mele faţă de tot ce nu poate fi incontestabil dovedit, mă asemăn
S-a dus la moarte, se duc acum de bunăvoie să moară ca martiri, mărturisin- cu Toma mai mult decât oricare dintre ucenici.
du-şi credinţa într-un Hristos înviat, şi dau dovadă de o forţă care a biruit Am cântărit argumentele care susţin Învierea şi le-am găsit impresio-
opoziţia puternică din Ierusalim şi apoi pe cea din Roma::-această transfor- nante. Jurnalistul englez Frank Morison analizează aceste argumente în lu-
mare constituie în sine cea mai convingătoare dovadă a Invierii. Ce altceva crarea devenită clasică Who Moved the Stone? [Cine a dat piatra la o
ar putea explica schimbarea radicală a acestor oameni cunoscuţi pentru parte?]. Deşi a început să scrie cartea fernl hotărât să demonstreze că În-
laşitatea şi instabilitatea lor? vierea este un mit, pe parcurs dovezile l-au convins de adevărul ei. Cu toate
Au mai fost şi alţii-cel puţin cincisprezece evrei în prima sută de ani acestea, ştiu că mulţi oameni inteligenţi au analizat aceleaşi dovezi şi au găsit
de după Hristos-care au pretins că sunt Mesia, dar în scurtă vreme steaua că este imposibil să crezi în ele. Deşi multe elemente ale Învierii ne pot duce
lor a apus. Loialitatea totală faţă de Isus nu s-a sfârşit o dată cu moartea Lui. la credinţă, nici unul nu ne-o impune. Credinţa presupune posibilitatea de a
S-a întâmplat ceva, ceva rară precedent. În nici un caz, ucenicii nu şi-ar fi o respinge, altfel n-ar fi mai credinţă. Ce îmi dă atunci credinţa în Înviere?
pus viaţa în joc de dragul unei teorii conspirative cusute cu aţă aIbă. Ar fi Recunosc că unul din motivele pentru care sunt dispus să cred este că,
fost mai uşor şi mai în mersul vremurilor să cinstească amintirea unui Isus undeva, în adâncul sufletului, îmi doresc ca povestea de Paşte să fie adevă-
mort, aşa cum raceau cu ceilalţi mari profeţi ai neamului lor, ale căror mor- rată. Credinţa se naşte pe fondul unei nevoi adânci şi al unui instinct din
minte erau atât de venerate. fiinţa umană care se revoltă împotriva domniei morţii. Fie că această nevoie
E suficient să citim în Evanghelii cum se ascund ucenicii unul într-altul a luat forma obiceiului faraonilor egipteni de a-şi îngropa cu ei în piramide
îndărătul uşilor încuiate, şi apoi să urmărim în Faptele Apostolilor cum sunt toate bijuteriile şi carele de luptă, fie că se manifestă ca o obsesie a
învierea: O dimineaţă de neimaginat
Isus pe care nu L-am cunoscut

americanilor din zilele noastre de a-şi ţine organismul în viaţă până la ulti- moară: ei continuă să trăiască În memoria şi În inima mea, deşi nu-i mai văd
ma nanosecundă posibilă şi de a-I conserva cu ajutorul unor soluţii de Îm- de mult. Nu ştiu de ce-bănuiesc, totuşi, că se leagă, În cele din urmă, de
bălsămare În sicrie dublu sigilate, noi, oamenii, ne împotrivim ideii că libertatea umană-îngăduie Dumnezeu existenţa unei planete pe care un
moartea are ultimul cuvânt. Vrem să credem că lucrurile stau cu totul altfel. om moare în floarea vârstei la o scufundare, iar o femeie moare într-un teri-
Îmi aduc aminte de anul În care mi-am pierdut cei trei prieteni. Mai pre- bil accident de maşină În drum spre o conferinţă creştină. Dar cred-dacă
sus de toate, Îmi doresc ca Paştele să fie adevărat din pricina promisiunii lui n-aş crede asta, n-aş mai crede Într-un Dumnezeu iubitor-că Dumnezeu
că, într-o bună zi, îmi voi revedea prietenii. Vreau ca acest cuvânt, irever- nu Se poate resemna în faţa unei planete atât de afectate de nenorociri.
sibil, să dispară pentru totdeauna din vocabular. Dragostea divină va găsi o cale de a le Înfrânge. "Moarte, nu te îngâmfa!",
Îmi veti spune, poate, că Îmi place să mai cred în basme. Nu sunt Însă spu!1ea poetul John Donne: Dumnezeu nu va lăsa moartea să învingă.
singurul. Oare nu ne-au rămas basme din fiecare epocă a omen~:ii? Le a~- Intotdeauna m-a intrigat un detaliu din relatările despre Paşte: De ce a
zim încă din leagăn, de la părinţi şi bunici, şi le spunem coplllor noştn, păstrat Isus semnele răstignirii? Presupun că, o dată înviat, ar fi putut apă-
care, şi ei, la rândul lor, le vor spune copiilor lor şi aşa mai departe. Chi~r rea în orice fel de trup. Totuşi, a ales un trup care să poată fi recunoscut, În
în era ştiintei în care trăim, unele dintre cele mai apreciate filme sunt verSI- primul rând, după semnele cuielor care puteau fi văzute şi atinse. De ce?
uni ale ba~melor: Războiul stelelor, Aladdin, Regele Leu. Din perspectivă Cred că evenimentul de la Paşte ar fi incomplet fără aceste cicatrici din
istorică este surprinzător faptul că în număr covârşitor cele mai multe bas- mâinile, din picioarele şi din coasta lui Isus. Ca oameni avem imaginatie'
me se t~rmină cu happy end. Instinctul acesta, speranţa aceasta ancestrală visăm dinţi drepţi şi strălucitori ca un şirag de perle, o piele fără riduri ~i ~
înflăcărează spiritele. Asemenea vieţii, şi basmele conţin multă luptă şi siluetă perfectă, frumoasă. Visăm o stare nenaturală: un trup perfect. Dar,
durere, dar În final totul se termină cu bine şi zâmbetul ia locul lacrimilor. pentru Isus, starea nenaturală CI fost tocmai această Îngrădire în limitele unui
Paştele face şi el acelaşi lucru. Înlocuieşte durerea cu speranţa şi, tocmai de trup uman. Cicatricile sunt pentru EI o emblemă a vieţii pe planeta noastră,
o amintire permanentă a zilelor de Îngrădire şi suferinţă trăite pe pământ.
aceea, dar nu numai, este convingător. *
Mulţimea prezentă la răstignirea lui Isus L-a provocat să-şi dovedească Câte speranţe nu se leagă de aceste semne ale cuielor! Din perspectiva
identitatea, cerându-l să coboare de pe cruce, dar nimeni nu se gândea la ce cerului, ele reprezintă cel mai Întunecat eveniment care s-a petrecut vreoda-
s-ar fi putut Întâmpla: că El va muri şi va Învia. Dar, o dată încheiat acest tă în istoria universului. Dar Paştele a redus chiar şi acest eveniment-răs-
act, cei ce L-au cunoscut Îndeaproape au Înţeles. Maniera de abordare s-a tignirea-Ia o simplă amintire. Datorită Paştelui pot spera că lacrimile pe
potrivit perfect cu tiparul şi caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales care le vărsăm, loviturile pe care le primim, durerea şi sTaşierea pricinuite
întotdeauna calea mai lentă şi mai anevoioasă, respectând libertatea omu- de pierderea prietenilor şi a celor pe care-i iubim, toate acestea vor deveni
lui, indiferent de preţ. "Dumnezeu nu a îndepărtat răul, ci l-a preschimbat în amintiri, asemeni cicatricilor lui Isus. Cicatricile nu dispar niciodată, dar
altceva" scria Dorothy Sayers. "EI nu a oprit răstignirea: a înviat din nici nu mai dor. Vom avea trupuri noi, un cer şi un pământ nou. Vom lua
morti." Eroul a suportat toate consecinţele, şi totuşi, În final, a triumfat. totul de la Început, şi punctul de pornire va fi Paştele.
Primul motiv pentru care cred În Înviere este că L-am cunoscut pe Dum-
nezeu. Ştiu că Dumnezeu este dragoste şi mai ştiu şi că noi, oamenii, ne Am ajuns la concluzia că există două moduri de a gândi istoria umani-
dorim ca aceia pe care-i iubim să rămână vii. Eu nu-mi las prietenii să tăţii. Unul presupune să vedem doar războaiele şi violenţa, sărăcia, durerea,
tragediile şi moartea. Din această perspectivă, Paştele pare o excepţie de
* J. R. R. Tolkien, probabil cel mai mare autor de basme al secolului, a fost des~ori basm, o contradicţie şocantă, în numele lui Dumnezeu. Aceasta ne oferă o
acuzat de faptul că prin fanteziile pe care le aşternea pe hârtie le-ar distrage oamel1llor oarecare mângâiere, deşi recunosc că la moartea prietenilor mei durerea a
atenţia de la problemele "lumii reale". Replica sa a fost simplă: "Totul d~pin~e de luc~ul ~e
fost atât de copleşitoare Încât orice speranţă În viaţa de apoi a pălit.
care vrem să scăpăm. Fuga unui dezertor şi cea a unui prizonier le apreciem 111mod diferIt.
De ce trebuie dispreţuit un om care, prizonier tiind, Încearcă să scape şi să fugă acasă?" Mai există şi o altă modalitate de a vedea viaţa. Dacă iau Paştele ca
punct de plecare, drept singur fapt de necontestat cu privire la modul în care
Dumnezeu îi tratează pe cei pe care-i iubeşte, atunci istoria umanităţii devi-
ne contradicţia, iar Paştele o primă secvenţă a realităţii ultime. Speranţa
curge atunci ca un şuvoi incandescent pe sub crusta temă a vieţii zilnice.
Aşa se explică schimbarea de perspectivă a ucenicilor care stăteau în-
Partea a treia

Ce a lăsat Isus
chişi în odaia de sus, discutând evenimentele neverosimile din Duminica de
Paşte. Într-un anume sens, nimic nu se schimbase: Palestina se afla în conti-
nuare sub ocupaţie romană, autorităţile religioase erau tot pe urmele lor,
moartea şi răul domneau încă nestingherite. Dar treptat, şocul iniţial produs
de realizarea a ceea ce se întâmplase a făcut loc unui val de bucurie lăuntri-
că, lent şi profund. Dacă Dumnezeu putuse face aşa ceva ...

In urma
A v
A
12
Inăltarea:
,
Un cer albastru, fără urme
Uneori mă întreb cum ar fi arătat lumea dacă Isus nu ar fi înviat din
morţi. Ucenicii n-ar fi ieşit pe străzile Ierusalimului să-şi rişte viaţa trâmbi-
ţând o nouă credinţă, dar nici nu L-ar fi uitat pe Isus. Îşi petrecuseră cu El
trei ani din viaţă. Se părea că nu fusese El Mesia, dar îi impresionase cu
învăţăturile Lui înţelepte cum nu o mai facuse nimeni până atunci şi dove-
dise că poseda puteri pe care nu le putea explica nimeni.
După ce timpul ar fi cicatrizat rănile sufleteşti, ucenicii ar fi căutat o cale
de a menţine vie amintirea lui Isus. Poate ar fi adunat toate cuvintele Lui
într-o fonnă scrisă asemănătoare Evangheliilor, dar încărcată cu mai multe
evenimente senzaţionale. Sau poate s-ar fi alăturat acelora dintre conaţiona-
lii lor care îi venerau pe profeţii-martiri şi ar fi ridicat un monument în cin-
stea lui Isus. Dacă ar fi facut aşa, noi, cei de azi, am fi putut vizita acel mo-
nument, având astfel posibilitatea de a afla câte ceva despre tâmplarul-filo-
zof din Nazaret. Am fi răsfoit scrierile despre viaţa Lui şi am fi reţinut doar
ce ne-ar fi plăcut. La scară mondială, Isus ar fi fost apreciat asemenea lui
Confucius sau Socrate.
Din multe puncte de vedere, găsesc că un Isus neînviat ar fi mai uşor de
acceptat. Paştele face din El un personaj periculos. Datorită Paştelui, sunt
silit să ascult afirmaţiile Lui îndrăzneţe cu privire la Sine şi nu mi se
îngăduie să aleg doar ce-mi place din cuvintele Lui. Mai mult, Paştele îmi
spune că EI, acum, Se află undeva, în deplină libertate de mişcare. Asemeni
ucenicilor, nu pot şti când Se va întoarce, cum mi-ar vorbi, ce m-ar întreba.
După cum spune Frederick Buechner, Paşte înseamnă că "niciodată nu-L
vom putea ţintui, chiar dacă am folosi cuie adevărate şi lemnul pe care L-am ucenicilor, la văzduhul gol. Aşteptam un semn de la Isus, un fir căIăuzitor
pironi ar fi o cruce". vizibil. Când mă uit în jur, la biserica pe care a lăsat-o în urmă, simt nevoia
Paştele ÎI pune pe Isus într-o lumină cu totul nouă. Fără Paşte, aş avea să-mi întorc privirea în altă parte. Aidoma ucenicilor, şi eu tânjesc să vad
toate motivele să consider că moartea prematură a lui Isus, doar după câţiva chipul curat al Celui Înălţat. Mă întreb din nou: de ce a trebuit să plece'?
ani de lucrare, a fost o tragedie. Ce pierdere de timp pentru El! A trăit atât Dacă parcurg însă din nou Evangheliile, încercând să privesc din per-
de puţin, şi a influenţat atât de puţini oameni, într-un colţ de lume! Dar pri- spectiva lui Isus asupra timpului pe care l-a petrecut pe pământ, este evident
vind la viaţa lui Isus prin prisma Paştelui, înţeleg că acesta a fost în perma- că El şi-a planificat această plecare încă de la început. Nimic nu L-a bucurat
nenţă planul Lui. A stat doar atât cât a fost necesar pentru a-şi strânge şi mai mult decât succesele ucenicilor Săi şi nimic nu L-a tulburat mai tare
forma ucenicii care puteau transmite mesajul mai departe. Omorârea lui decât eşecurile lor. A venit pe pământ cu gândul de a pleca din nou după ce
Isus, spune Walter Wink, a fost asemănătoare cu încercarea de a distruge o va transfera altora misiunea Sa. Mustrarea blândă a îngerului putea fi la fel
sămânţă îngropând-o în pământ. de bine mustrarea Lui: " ...de ce staţi şi vă uitaţi spre cer'?"
Revenit din moarte pentru a risipi toate îndoielile rămăşiţei de credin- Prima dată când Isus şi-a trimis ucenicii singuri, i-a avertizat că prigoni-
cioşi, a mai zăbovit patruzeci de zîle înainte de a dispărea de tot. Intervalul torii lor îi vor biciui şi îi vor schingiui în văzul tuturor. "Vă trimit ca pe nişte
dintre Înviere şi Înălţare a fost doar un scurt interludiu, nimic mai mult. miei în mijlocul lupilor", le-a spus El. Citind aceste avertizări înfricoşătoa-
Dacă pentru ucenici, cea mai emoţionantă zi din viaţa lor a fost Dumini- re, nu-mi pot scoate din minte o scenă cumplită din romanul Silence [Tăce-
ca de Paşte, pentru Isus aceasta a fost probabil ziua Înălţării. EI, Creatorul, re] al lui Shusako Endo. Un preot misionar portughez este legat şi forţat să
care a coborât din înălţimea cerurilor şi a sacrificat atât de mult, pleca acum urmărească cum gărzile samurai torturează creştini japonezi, unul câte
acasă. Ca un soldat care se întoarce de peste ocean după un război lung şi unul, după care îi aruncă în mare. Samuraii au jurat că vor continua să ucidă
sângeros. Ca un astronaut care îşi scoate costumul spaţial pentru a inspira creştini până când preotul va renunţa la credinţa lui. "A venit în ţara asta ca
fericit aerul de pe pământ. În sfârşit, acasă! să-şi dea viaţa pentru alţii, iar acum alţii îşi dau viaţa pentru el."
Rugăciunea lui Isus de la Cina cea de taină ne dezvăluie ceva din această Oare ce va fi simţit Isus, când a înţeles în toată profunzimea ce conse-
perspectivă: "Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care cinţe teribile va avea mişcarea iniţiată de EI în lume, nu doar pentru Sine,
Mi-ai dat-o s-o fac", S-a rugat Isus. "Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine ci şi pentru cei câţiva strânşi în jurul Lui, cei mai buni prieteni ai Săi'? "Fra-
Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea." Înainte de a tele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui ... veţi fi urâţi de toţi
fi lumea! Ca un om în vârstă năpădit de amintiri-ba nu, ca un Dumnezeu din pricina Numelui Meu."
fără vârstă năpădit de amintiri-Isus, aflat într-o odăiţă închisă din Ierusa- Mă străduiesc să împac acest act-un părinte care-şi lasă copilul pradă
lim, Îşi lăsa gândurile să cutreiere în voie spre eoni mai vechi decât Calea găştilor de pe stradă, un general care ordonă trupelor sale să stea în bătaia
Lactee sau Andromeda. Împresurat de întunericul unei nopţi de pe pământ, puştilor-cu ceea ce s-a întâmplat la Cina cea de taină. După ce şi-a dezvă-
de temeri şi primejdii, Isus Îşi făcea planuri de reîntoarcere acasă, pentru luit planurile de plecare în termeni lipsiţi de orice echivoc, Isus a adăugat:
a-şi recăpăta gloria la care renunţase venind printre oameni. "Totuşi, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc ..." Planul Său era să
plece pentru a continua lucrarea pe pământ prin alte persoane. Prin ei. Prin
În ziua în care Isus S-a înălţat la cer, ucenicii au rămas înmărmuriţi, noi. Prin trupul nou al lui Hristos.
asemenea copiilor care-şi pierd părinţii. Doi îngeri trimişi să-i liniştească În acel moment, ucenicii n-au pricepeput nimic din cuvintele lui Isus.
i-au întrebat: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer'?" Pe cer nu Cum ne poatefi defolos ca El să plece? Ei mâncau din trupul "frânt pentru
se mai vedea nimeni, văzduhul era gol. Ei însă continuau să privească ţintă ei" fără să înţeleagă marea schimbare: că Fiul le încredinţa acum lor misiu-
în sus, neştiind ce şi cum să facă mai departe. nea încredinţată Lui de Tatăl. "Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit
De atâtea ori, în timp ce scriam această carte, am privit îndelung, asemeni şi Eu pe voi", le-a spus Isus.
Isus pe care nu L-am cunoscut

Isus a lăsat puţine urme ale trecerii Sale pe pământ. N-a scris cărţi, şi Am ajuns la concluzia că Înălţarea reprezintă cea mai mare luptă a cre-
nici măcar pliante. Fiind un călător, nu a lăsat în urma Lui nici casă, nici dinţei-nu pentru că n-am crede în realitatea ei, ci pentru că nu înţelegem
obiecte personale, care ar putea fi expuse într-un muzeu. Nu a fost căsătorit, care a fost scopul ei. E o întrebare ce mă urmăreşte mai mult decât proble-
nu s-a stabilit niciunde şi nu a format o dinastie. Dacă nu ar fi existat învăţă- ma durerii, decât dificultatea de a împăca ştiinţa cu Biblia, decât credinţa în
turile pe care le-a lăsat oamenilor, n-am şti nimic despre El. Acesta a fost Înviere şi în alte minuni pe care le-a făcut Isus. Poate părea ciudat că fac o
planul Lui. Legea şi profeţii s-au concentrat ca un fascicul de lumină asupra asemenea afirmaţie, dar n-am citit niciodată un articol sau o carte care să
Celui ce urma să vină, iar acum, lumina aceea, ca şi cum s-ar refracta prin- răspundă la întrebările legate de Înălţare, şi totuşi, pentru mine, ceea ce s-a
tr-o prismă, se împrăştie într-un spectru uman de unde şi culori. întâmplat de la Înălţarea lui Isus ţinteşte în esenţa credinţei mele. N-ar fi
Şase săptămâni mai târziu, ucenicii vor înţelege ce a vrut să spună Isus fost mai bine dacă ea n-ar fi avut loc? Dacă Isus ar fi rămas pe pământ, ar
prin cuvintele: "...vă este de folos ...". După cum spune Augustin: "Te-ai fi putut răspunde întrebărilor noastre, ne-ar fi risipit îndoielile, ar fi putut
înălţat dinaintea ochilor noştri, iar noi ne-am îndepărtat trişti doar ca să Te media disputele noastre doctrinare şi politice.
regăsim în inimile noastre." Găsesc că este mult mai uşor să accept ideea că Dumnezeu este întrupat
în Isus din Nazaret decât în oamenii care frecventează biserica mea, sau
Ar fi exagerat să spunem că, de la Înălţare, Isus caută mereu alte trupuri chiar în mine. Şi totuşi, asta ni se cere să credem; aşa ni se cere să trăim.
în care să reînceapă viaţa pe care a trăit-o pe pământ? ,Biserica serveşte ca Noul Testament declară că viitorul întregului univers este determinat de Bi-
prelungire a Întrupării, primul mod în care Dumnezeu Işi stabileşte prezen- serică (vezi Romani 8:19-21; Efeseni 3:10). Isus şi-a Tacut partea şi apoi a
ţa pe pământ. Suntem "după chipul lui Hristos", în exprimarea lui Gerard plecat. Acum e tândul nostru.
Manley Hopkins: "E un lucru cât se poate de serios", scrie C. S. Lewis, "să trăieşti într-o
societate de potenţiali dumnezei, să nu uiţi nici o clipă că cea mai ştearsă şi
...căci Hristos este prezent in zece mii de locuri,
neinteresantă persoană cu care vorbeşti poate fi într-o bună zi o fiinţă plină
Cu ochi şi trupuri care nu sunt ale Lui, dar plăcut Tatălui,
de atâta grandoare încât, dacă ai vedea-o acum, ai fi tentat să-i cazi la pi-
Ascuns sub minunate chipuri omeneşti.
cioare în adoraţie, ori, dimpotrivă, una hidoasă, pe care nu o întâlneşti decât
Biserica este acolo unde trăieşte Dumnezeu. Biserica poate dărui acum în cele mai îngrozitoare coşmaruri. Într-o măsură, zi de zi, ne sprijinim unii
tuturor ceea ce Isus a dăruit câtorva: vindecare, har, vestea bună a dragostei pe alţii să ajungem sub una din aceste două forme."
lui Dumnezeu. Aceasta a fost provocarea sau Marea Însărcinare pe care Isus Religiile antice, cum a fost păgânismul roman de pe vremea lui Isus,
a dat-o înainte de a dispărea din faţa ucenicilor înmărmuriţi. "...dacă grăun- pretindeau că acţiunile zeilor din sferele cereşti afectau viaţa de jos, de pe
tele de grâu care a căzut pe pământ nu moare", le-a explicat înainte, "rămâne pământ. Dacă Zeus se înfuria, se lăsa cu trăsnete. Zeii trimiteau cataclisme
singur; dar dacă moare, aduce multă roadă." Propagare prin multiplicare. pe pământ ca nişte copii care, de la înălţimea podurilor suspendate, aruncă
Cel puţin aşa spune teoria. Ca să fiu sincer, trebuie să recunosc că nu mă pietre în maşinile de pe autostrada aflată dedesubt. "Pe pământ, ca şi în cer",
deosebesc cu nimic de ucenicii care priveau cu gura căscată cum se înălţa era vechea zicală. Ei bine, Isus a reformulat-o invers: "În cer, ca şi pe pă-
Isus, neavând aripi, sfidând legea gravitaţiei. "Doamne, în această vreme ai mânt." "Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă", le-a spus Isus ucenici-
de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?" au întrebat ei şi... gata! A ple- lor; "cine nu vă primeşte pe voi, pe Mine nu mă primeşte". Credinciosul se
cat. Şi eu aş fi rămas la fel de perplex pentru că şi eu tânjesc după un Mesia roagă şi cerul răspunde; un păcătos se pocăieşte şi îngerii se bucură; o misiu-
puternic, care să impună ordinea într-o lume a răului, a violenţei şi a sărăci- ne are succes şi Satan se prăbuşeşte fulgerător; un credincios se răzvrăteşte
ei. Trăind la o distanţă de două mii de ani de ucenici, privesc în istorie şi mă şi Duhul Sfânt se întristează. Ceea ce facem aici, noi, oamenii, afectează
uimeşte cât de puţină schimbare a produs biserica în această lume. De ce întregul univers.
ne-a lăsat Isus să ducem lupta singuri? Ce e bine în faptul că EI a plecat? Cred aceste lucruri, dar nu ştiu cum se face că mereu "le uit". Uit că
ISUSpe care nu L-am cunoscut

rugăciunile mele contează înaintea lui Dumnezeu. Uit că îmi ajut semenii îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau În temniţă şi am venit pe la
să ajungă Ia destinaţia lor eternă. Uit că alegerile pe care le fac aici aduc b~- Tine?» ,
curie sau întristare Domnului Universului. Trăiesc într-o lume cu copaCI, Drept răspuns, Impăratul le va zice: «Adevărat, adevărat vă spun că
ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi
telefoane şi faxuri, iar realitatea acestei lumi materiale are tendinţa de a-mi
fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcui.»
sufoca credinta în universul spiritual care le cuprinde pe toate. Mă uit Ia
Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine blestema-
văzduhul senin, albastru, şi nu văd nimic.
ţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi Îngerilor lui!
Înăltându-Se
, , Isus şi-a asumat riscul de a fi uitat. Căci am fost t1ămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu
Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu
Nu de mult, citind Evanghelia după Matei, am observat cu surprindere M-aţi Îmbrăcat; am fost bolnav şi În temniţă şi n-aţi venit pe la Mine.»
că Isus Însuşi a prezis că va fi uitat. Spre sfârşitul Evangheliei există patru Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi t1ămând
parabole care se numără printre ultimele rostite de Isus, având o t~~n~ co~ sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu
mună. Un proprietar îşi lasă casa goală, un negustor plecat cu treburI IŞI las~ Ţi-am slujit?»
averea în grija slujitorului, un mire soseşte atât de târziu la nuntă încât îŞI Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori
găseşte invitaţii dormind, un stăpân împarte talanţi slujitorilor săi şi plea- n-aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei,
că-toate acestea vorbesc despre un Dumnezeu îndepărtat. Mie nu Mi le-aţi facui.»
În esenţă, pildele lui Isus au anticipat întrebarea centrală a vremur~lor Şi aceştia vor merge În pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor
merge În viaţa vecinică."
modeme: "Unde este Dumnezeu acum?" Răspunsul unor contemporam ca
Nietzsche, Freud, Marx, Camus şi Beckett este că Stăpânul ne-a abandonat, Cunoşteam bine această parabolă. Este la fel de tulburătoare şi convingă-
lăsându-ne libertatea de a ne stabili propriile noastre reguli. Deus abscondi- toare ca fiecare cuvânt rostit de Isus. Dar până la această nouă lectură nu mai
tus. Am văzut versiuni vii ale acestor parabole în locuri ca Auschwitz şi Ru- observasem conexiunea logică dintre ea şi cele patru parabole anterioare.
anda, modele vii de comportament ale omului care a încetat să mai creadă Parabola judecăţii viitoare se adresează în două moduri directe întrebării
într-un Dumnezeu Suveran. Dacă nu există, Dumnezeu, aşa cum spunea
anterioare, "Unde este Dumnezeu acum?", problemei stăpânului absent, a
Dostoievski, atunci totul este permis. Dumnezeului absent. În primul rând, ne dă o idee despre reîntoarcerea Stă-
Citind mai departe, am ajuns Ia o altă parabolă despre judecata viitoare,
pânului în ziua judecăţii, când unii vor fi literalmente aruncaţi în iad. Cel ple-
probabil ultima pe care Isus a spus-o celor ce-L ascultau:
cat se va întoarce, de data aceasta cu putere şi cu slavă pentru a cere socotea-
"Când va veni Fiul Omului În slava Sa cu toţi sfinţii Îngeri, va şedea lă oamenilor de tot ce vor fi făptuit pe pământ. "Bărbaţi gaIiIeeni", au între-
pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate Îna- bat îngerii, "de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat Ia cer
intea Lui. El Îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer."
capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. În al doilea rând, parabola se referă Ia perioada intennediară, Ia intervalul
Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi binecuvân- de secole în care trăim acum, la perioada în care Dumnezeu pare absent.
taţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la Înte- Răspunsul Ia această întrebare foarte actuală este deopotrivă profund şi şo-
meierea lumii. Căci am fost t1ămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost cant. Dumnezeu nu S-a retras. A luat însă înfăţişarea străinului, a săracului,
sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi a flămândului, a celui întemniţat, a bolnavului, a dezmoşteniţilor soartei:
M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în tem- "Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti
niţă şi aţi venit pe la Mine.» foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut." Dacă nu reuşim să de-
Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut
tectăm prezenţa lui Dumnezeu în lume, probabil că nu căutăm unde trebuie.
noi t1ămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat ae
Comentând acest pasaj, marele teolog american Jonathan Edwards
băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am
spunea că săracii sunt lăsaţi de Dumnezeu ca să "beneficieze" în locul Lui Adesea mă întrebam unde este Dumnezeu când oamenii suferă. Răspun-
de mila şi dragostea oamenilor. De vreme ce nu putem să ne exprimăm sul se află într-o altă întrebare: "Unde este biserica atunci când oamenii
dragostea făcând ceva concret în beneficiul lui Dumnezeu, EI vrea să facem suferă?"
ceva în beneficiul săracilor care au fost delegaţi să primească dragostea
~ă. Ultima întrebare conţine, bineînţeles, problema istoriei omenirii expri-
( Într-o seară, apăsând absent telecomanda, am dat peste un film pentru mată condensat, precum şi raţiunea pentru care spun că Înălţarea reprezintă,
. copii cu tânăra actriţă Hayley MiIls. M-am instalat comod şi am urmărit fil- pentru mine, cea mai mare luptă a credinţei. Când a plecat, Isus a lăsat chei-
mul. În timp ce se joacă, împreună cu doi prieteni, ea descoperă în şură un le Împărăţiei în mâinile noastre neîndemânatice.
cerşetor (interpretat de actorul Alan Bates) dormind în paie. "Cine eşti tu?" Căutându-L pe Isus, m-am lovit de un obstacol: mă refer Ia nevoia mea
întreabă MiIls. Vagabondul tresare, dar văzând că sunt doar nişte copiii, de a mă scutura de stratul de praf şi balast pe care chiar biserica I-a lăsat să
mormăie: "Isus Hristos!". se depună în mintea mea. Imaginea pe care o aveam eu despre Isus era de-
Dar copiii iau în serios răspunsul lui. Chiar cred că omul este Isus formată de rasismul, intoleranţa şi legalismul meschin al bisericilor fun-
Hristos. Tot restul filmului (Whistle Down the Wind [Fluieră În vânt]) se damentaliste din Sud. Rusul sau catolicul european se confruntă cu un pro-
poartă cu veneraţie, cu respect şi cu dragoste faţă de vagabond. Îi aduc ces de schimbare a concepţiei diferit. "Căci nu doar praful, dar şi stratul de
mâncare şi pături, stau de vorbă cu el şi îi povestesc viaţa lor. Cu timpul, aur, când e prea gros, poate ascunde adevărata imagine", scria germanul
bunătatea şi grija lor îl schimbă pe vagabond, un condamnat evadat ce nu Hans Kung, povestind despre propria lui căutare. Mulţi, prea mulţi, aban-
mai avusese până atunci parte de milă. donează complet căutarea; dezgustaţi de biserică, nu ajung niciodată Ia Isus.
Mama micuţei actriţe Hayley MilIs a dorit ca această poveste să fie o "Ce păcat că lumea creştină calcă atât de greoi pe urmele lui Hristos",
alegorie care să ne ajute să înţelegem ce s-ar putea întâmpla dacă toţi am observă Annie DiIIard. Afirmaţia ei îmi aminteşte de o inscripţie pe care am
lua ad litteram cuvintele lui Isus despre săraci şi nevoiaşi. Slujindu-le lor, văzut-o pe un tricou şi care ar putea servi ca spot publicitar într-o campanie
Îi slujim lui Isus. "Suntem un ordin contemplativ", a spus Maica Tereza unui electorală: "Isuse, salveză-ne de ... urmaşii Tăi". Sau de un citat dintr-un
american bogat care vizita India şi nu putea înţelege profunda ei dedicare film neozeelandez, Heavenly Creatures [Fiinţe celeste], în care două fete
faţă de sărăcii din CaIcutta. "Mai întâi medităm Ia Isus, apoi ieşim să-L des- vorbesc despre o împărăţie imaginară: "E ca în cer; ba chiar mai grozav-
coperim ascuns sub diferite chipuri." nu există creştini!"
Reflectând Ia ultima parabolă din Matei 25, am devenit conştient că Problema a apărut încă de la începuturi. Comentând problemele bisericii
multe din întrebările mele despre Dumnezeu sunt întrebări-bumerang care din Corint, Frederick Buechner scrie: "Ei erau trupul lui Hristos, după cum
se întorc Ia mine. De ce îngăduie Dumnezeu să se nască bebeluşi în ghetou- li se adresează Pavel într-una dintre cele mai elocvente metafore-ochii,
riIe din Brooklyn sau în marea morţii din Ruanda? De ce există pe lume urechile şi mâinile lui Hristos-dar felul lor de viaţă oferea lumii un Hristos
închisori, adăposturi pentru vagabonzi, spitale sau tabere de refugiaţi? De orb, surd, infirm, care trebuia să continue lucrarea lui Dumnezeu într-o
ce nu a curăţat Isus lumea de mizerie cât timp a trăit pe pământ? lume decăzută." În secolul al IV-lea, Sfântul Augustin amintea îndurerat în
În conformitate cu această parabolă, Isus a ştiut că lumea pe care o Iasă scrierile sale de o biserică fărâmiţată de certuri: "Cerul ne porunceşte cu
în urmă va fi plină de săraci, flămânzi, deţinuţi şi bolnavi. Starea de nepu- tunete să zidim Biserica Domnului în toată lumea, iar aceşti broscoi se bălă-
tinţă a lumii nu L-a surprins. EI a făcut planuri de rezolvare: unul pe termen cesc în balta lor, orăcăind întruna: «Noi suntem singurii creştini adevă-
scurt şi altul pe termen lung. Planul pe termen lung vizează întoarcerea Sa raţi!» "
cu putere şi slavă pentru a reface planeta Pământ. Planul pe termen scurt Aş putea umple pagini întregi cu citate exprimate foarte plastic care sub-
. .
este de a încredinta misiunea Sa celor care într-o bună zi vor anunta elibera- liniază riscul asumat de Dumnezeu ca urmare a faptului că şi-a lăsat bunul
nume pe mâna unora ca noi. Spre deosebire de Isus, noi nu exprimăm
rea cosmosului. EI S-a înălţat pentru ca noi să-I luăm locul.
Cuvântul perfect. Ne exprimăm într-o gramatică greşită, ne bâlbâim, ames- pasiune greşit orientată şi trădare din necredinţă premerg în formă embrio-
tecăm limbile, punem accente unde nu trebuie. Când lumea Îl caută pe nară nouăsprezece secole de istorie a bisericii. Pe "pietre" asemenea lui Şi-a
Hristos, vede, asemeni locuitorilor peşterii din alegoria lui Platon, doar um- construit Isus Biserica şi a făgăduit că porţile iadului n-o vor birui. *
brele create de lumină, nu lumina însăşi. Analizând relaţia lui Isus cu ucenicii, simt că renaşte în mine speranţa.
De ce nu putem fi Biserica despre care a vorbit Hristos? De ce trupul lui Aceştia L-au dezamăgit cel mai mult în seara în care a fost trădat. Şi totuşi,
Hristos Îi seamănă atât de puţin? Dacă Isus a ştiut dinainte că vor exista de- spune Ioan, în acele momente Isus "i-a iubit până la capăt" şi apoi le-a în-
zastre precum cruciadele, Inchiziţia, comerţul cu sclavi practicat de creş- credinţat Împărăţia.
---~lini, apartheidul, de ce S-a înălţat la cer? În esenţă, problema bisericii este problema creştinului. Cum e posibil ca
EU.nu pot oferi Linrăspuns satiSfăCătO. r la aceste întrebări pentru că sunt o adunătură de oameni păcătoşi, bărbaţi şi femei, să fie Trupul lui Hristos?
şi u parte a problemei. Examinate mai îndeaproape, semnele mele de între- Răspund cu o altă întrebare: cum e posibil ca un om păcătos, cum sunt eu,
b re capătă o tentă personală neliniştitoare: De ce semăn eu atât de puţin cu să fie acceptat ca şi copil al lui Dumnezeu? O minune o face posibilă pe
? Mă voi rezuma la trei observaţii care mă ajută să mă împac oarecum cu cealaltă.
ceea ce s-a întâmplat de la Înălţarea lui Isus. Îmi repet mie însumi că Pavel a atribuit cuvinte înălţătoare-mireasa lui
În primul rând, biserica a adus în lume lumină şi întuneric deopotrivă. Hristos şi Templul lui Dumnezeu-unor categorii de oameni îngrozitor de
În Numele lui Isus, Sfântul Francisc a îmbrăţişat sărăcia şi şi-a lepădat păcătoşi din oraşe precum Corintul. "Comoara aceasta o purtăm în nişte
hainele scumpe, Maica Tereza a înfiinţat Casa muribunzilor, Wilberforce a vase de lut pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu
eliberat sclavii, generalul Booth a înfiinţat în oraşe Armata Salvării, iar şi nu de la noi", avea să scrie Pavel într-una din cele mai corecte afirmaţii
Dorothy Day a hrănit săraci. Acest gen de lucrare este în continuă desfăşu- făcute vreodată.
rare: ca jurnalist am întâlnit educatori, medici, misionari, lingvişti, mi si 0- Scriitoarea Flannery O'Connor, care nu poate fi acuzată că ar scuza de-
nari în organizaţii de ajutorare care slujesc peste tot în lume pentru un pravarea umană, a răspuns odată astfel unei scrisori în care tin cititor se
salariu mic, necunoscuţi de nimeni, în Numele lui Isus. Pe de altă parte, plângea de starea bisericii: "Mi se pare că toată nemulţumirea ta în ce pri-
MicheJangelo, Bach, Rembrandt, constructorii catedralelor şi alţii ca ei, au veşte starea bisericii vine dintr-o insuficientă înţelegere a păcatului", înce-
oferit ce au avut mai bun "doar pentru gloria lui Dumnezeu." Mâinile lui pea O'Connor, după care continua:
Dumnezeu S-au întins mult mai departe după Înălţare.
"Se pare că tu ceri bisericii să întemeieze acum şi aici, pe pământ,
Nu văd ce rost are să contabilizăm eşecurile şi succesele bisericii. Cu- Împărăţia cerurilor, iar Duhul Sfânt să fie transferat de îndată în toate
vântul final va veni prin judecata lui Dumnezeu. Primele capitole din Apo- fiinţele umane. Duhul Sfânt rareori se arată la suprafaţă. Pretinzi ca omul
calipsa ne arată cât de realistă este viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii, să se reîntoarcă in1ediat la starea în care l-a creat Dumnezeu şi faci
şi totuşi în atâtea texte din Noul Testament Dumnezeu spune clar că îşi abstracţie de groaznica mândrie umană care este cauza morţii. Hristos a
găseşte plăcerea în noi: suntem "de mare preţ" pentru El, ca "o jertfă de bun fost crucificat pe pământ, iar biserica este mereu crucificată de-a lungul
miros", nişte "daruri în care El Îşi găseşte desfătarea". Nu pot înţelege ase- secolelor... Biserica este întemeiată pe Petru, care s-a lepădat de Hritos
menea afirmaţii; le pot doar accepta prin credinţă. Numai Dumnezeu ştie de trei ori şi care n-a putut să meargă singur pe ape. Tu te aştepţi ca suc-
cesorii Lui să meargă pe ape. Întreaga natura umană se împotriveşte cu
ce-I place lui Dumnezeu.
putere harului pentru că harul ne schimbă, iar schimbarea este dureroasă.
În al doilea rând, Isus Îşi asumă întreaga responsabilitate pentru mădula-
rele din trupul Său. "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi",
*Charles William comentează că ,judecând după comentariile pe care le-a Tacut la adre-
le-a spus ucenicilor, acelor oameni de nimic care l-au pus răbdarea la încer-
sa conducătorilor religioşi ai timpului, Isus nu pare să-şi fi pus mari speranţe în slujitorii
care şi care aveau să-L lase de izbelişte în ceasul cel mai greu al vieţii Lui. bisericii. A promis Însă că porţile iadului nu vor birui Biserica. Citind istoria bisericii,
Mă gândesc la Petru, a cărui izbucnire, dragoste, temperament aprins, putem constata împlinirea continuă a acestei promisiuni."
Preoţii i se Împotrivesc la fel ca şi ceilalţi. Pentru ca biserica.să fie cum
vrei tu, ar fi necesar amestecul miraculos şi permanent al lui Dumnezeu

13
În treburile omului..."
O'Connor a cuprins În două expresii memorabile alegerea cu care Se
confruntă Dumnezeu în faţa istoriei umane: fie Se implică "miraculos şi
permanent în treburile omului", fie Se lasă "crucificat mereu de-a lungul A.
secolelor", aşa cum a fost cândva Fiul Său pe pământ. Cu câteva excepţii,
Dumnezeu, a cărui natură este dragostea gata să se dăruiască, a ales a doua
opţiune. Hristos poartă rănile bisericii, care este trupul Lui, aşa cum a purtat
rănile crucificăr-i-i neori mă întreb care dintre ele sunt mai dureroase. Impărăţia:
Grâu amestecat cu neghină
Nu mă prea atrage comedia umană. Eu nu sunt în întregime din lumea
aceasta ... Sunt de altundeva. Şi merită să găsesc acest "altundeva" de
dincolo de ziduri. Dar unde să-I caut?
~
13
Impărăţia:
Grâu amestecat cu neghină
Biserica la care mergeam în anii copilăriei găzduia în fiecare toamnă o
conferinţă având ca temă profeţiile. Bărbaţi cu tâmplele albe, cunoscuţi de
o ţară întreagă, îşi desfăşurau hărţile profeti ce-adevărate cearşaf uri puse
cap la cap, pline cu reprezentări în culori fosforescente ale fiarelor şi arma-
telor-aşternându-Ie de-a lungul platformei unde ţineau prelegeri despre
"zilele din urmă" în care trăiam.
Urmăream cu un amestec de frică şi fascinaţie linia trasată drept spre sud,
de la Moscova înspre Ierusalim, pe care erau schiţate mişcările armatelor
puternice, de milioane de soldaţi, care aveau să se ciocnească nu peste mult
timp în Israel. Am aflat că cele zece ţări membre ale Pieţei Comune Europe-
ne împliniseră recent profeţi a lui Daniel despre fiara cu zece coarne. Curând,
ni se spunea, toţi vom purta numere imprimate pe frunte, semnul fiarei, şi
vom fi monitorizaţi printr-un computer din Belgia. Avea să izbucnească răz-
boiul nuclear, iar planeta se va afla în pragul dezintegrării, până în ultima se-
cundă când Isus Însuşi Se va reîntoarce în fruntea annatei celor neprihăniţi.
Scenariul acesta a încetat să mai fie verosimil în zilele noastre, când pu-
terile Rusiei au slăbit, iar Piaţa Comună (actuala Uniune Europeană) cu-
prinde acum mult mai mult de zece state membre. Ceea ce m-a marcat nu
au fost detaliile profeţiilor auzite la vârsta copilăriei, ci efectul lor emoţio-
nal asupra mea. Am crescut timorat şi plin de speranţă în acelaşi timp. La
liceu am studiat chineza, iar fratele meu rusa, pentru a putea să comunicăm
cu armatele invadatoare care ar fi venit dintr-o direcţie sau alta. Unchiul
meu a dus lucrurile la extremă, luându-şi familia şi mutându-se în Australia.
Isus pe care nu L-am cunoscut împărătia: Grâu amestecat cu neghină

Cu toate că trăiam în acea atmosferă de teroare, nutream în suflet şi un sen- Într-o asemenea atmosferă, Isus a înţeles bine puterea explozivă a cuvân-
timent de speranţă: deşi eram sigur că lumea se va sfârşi curând, toată cre- tului Mesia. După aprecierea lui William Barclay, "Dacă Isus ar fi declarat
dinţa mea de copil se bizuia pe faptul că Isus va învinge până la urmă. public că este Mesia, nimic nu ar fi putut împiedica un măcel inutil". Deşi
Mai târziu, citind istoria bisericii, aveam să aflu că astfel de viziuni asu- Isus nu S-a prezentat pe Sine cu acest titlu, a acceptat să fie numit Mesia de
pra sfârşitului lumii mai existaseră-în primele decenii ale creştinismului, la către alţii, iar Evangheliile prezintă o trezire treptată a ucenicilor Săi în ce
stărşitul secolului al X-lea, la sfârşitul anului 1300, în epoca lui Napoleon, priveşte identificarea Învăţătorului lor cu mult aşteptatul Împărat.
în anii Axei formate de Hitler şi Mussolini. Chiar recent, în 1991, în războiul Isus a încurajat această credinţă, folosind cuvântul care însufleţea cel
din Golf, Saddam Hussein a fost etichetat drept Anticristul care va declanşa mai mult poporul evreu. "JÎnpărăţia cerurilor este aproape", a proclamat EI,
apocalipsa. De fiecare dată în cazul unei asemenea viziuni, creştinii au par- chiar de la primul mesaj. De fiecare dată când vorbea despre această Împă-
curs ciclic perioade de mare groază, de speranţă şi deziluzie, sentimente pe răţie, subiectul stârnea în memoria evreilor amintiri vii: steaguri colorate,
care nu îndrăzneau să le exprime. Sfârşitul însă continua să se lase aşteptat. oştiri în armuri strălucitoare, aurul şi fildeşul din zilele lui Solomon, naţiu-
Am aflat de asemenea că şi evreii au trecut' epetate rânduri prin acest nea lui Israel restaurată. Însă ceea ce urma să se întâmple, avea să depăşeas-
ciclu, dar niciodată mai dureros decât î primul sec de după Hristos. În că orice eveniment din trecut: "Adevărat vă spun că mulţi prooroci şi oa-
vremea aceea, mulţi evrei aşteptau s' se ridice Mesia i să-i elibereze de meni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi şi nu le-au
sub teroarea Romei, o speranţă pe care bărbatul din Nazaret a aprins-o la văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi şi nu le-au auzit." Iar cu altă
început, dar mai apoi a stins-o. Pentru a-L înţelege pe Isus şi misiunea pe ocazie anunţa, şi prin cuvintele Lui risca să scandalizeze: " ...şi iată că aici
care a lăsat-o în urmă după Înălţarea Sa, trebuie să mă mai întorc o dată în este Unul mai mare decât Solomon."
epoca Sa, să încerc să t1iăiescacele timpuri, să-L ascult vorbind despre subi- Zeloţii stăteau la marginea mulţimii care-L asculta pe Isus, înarmaţi şi
ectul Lui preferat mai mult decât despre altele: Împărăţia lui Dumnezeu. organizaţi în cete de luptători gata să se ridice împotriva Romei, dar, spre
Ceea ce a spus despre Împărăţia lui Dumnezeu în primul secol are o mare consternarea lor, semnalul de luptă nu venea. Cu timpul, tiparul de compor-
relevanţă pentru mine în secolul al XXI-lea. tament al lui Isus i-a dezamăgit pe toţi cei care căutau un lider după mode-
lul tradiţional. Tendinţa Lui era mai degrabă de a fugi de grupurile mari
În zilele lui Isus, evreii erau deosebit de preocupaţi de interpretarea ace- decât de a le împlini aşteptările. Comparându-I pe Solomon cu un banal
loraşi pasaje din Daniel şi Ezechiel care se vor regăsi mai târziu atât de crin, multora li s-a părut că a adus o insultă la adresa vremurilor de glorie
frecvent în conferinţele având ca temă profeţia din zilele copilăriei mele.* ale Israelului. În unica ocazie când mulţimile au vrut să-L facă Împărat, S-a
Existau detalii ale celor două interpretări care nu coincideau (nici nu aveau retras în mod misterios. Iar la final, când Petru a scos sabia în apărarea Lui,
cum)-Europa de Nord era pe vremea cărturarilor evrei o vastă regiune Isus a vindecat rana celui lovit.
cutreierată de barbari, nu Piaţa Comună, iar Rusia nu exista-şi totuşi, cele Spre disperarea maselor, devenea din ce în ce mai clar că Isus vorbea
două viziuni despre Mesia se suprapuneau: şi unii şi alţii aşteptau un erou despre o cu totul alt fel de Împărăţie. Evreii vroiau ceea oamenii îşi doresc
triumfător. Oricine ar fi declarat: "Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la dintotdeauna de la o împărăţie vizibilă: bucate îmbelşugate pe masă, econo-
voi", ar fi trezit în mintea ascultători lor imaginea unui lider politic care mie fără şomeri, o armată puternică pentru a-i apăra de duşmani. Isus a
avea să se ridice, să preia puterea şi să înfrângă cel mai puternic imperiu anunţat o Împărăţie care însemna lepădare de sine, purtarea propriei cruci,
cunoscut vreodată. renunţarea la avere, chiar şi iubirea de vrăjmaşi. Pe măsură ce le explica
toate acestea, nădejdi le mulţimii începeau treptat să se stingă.
*Cărturarii evrei care reflectau asiduu asupra profeţiilor Vechiului Testament nu L-au
Când Isus a fost răstignit, toţi şi-au pierdut speranţa şi au abandonat.
recunoscut pe Isus ca fiind împlinirea acestor profeţii. Interpretarea greşită a semnelor pri-
mei veniri n-ar trebui oare să-i oblige la precauţie pe cei care proclamă cu atâta încredere Exegeţii spun că evreii din primul secol nu concepeau un Mesia care suferă.
semnele celei de-a doua veniri? În ce-i priveşte pe cei doisprezece, oricât de mult S-a străduit Isus să le
vorbească despre iminenta Sa moarte, aceasta n-a avut nici un ecou în ini- Dar, cu timpul, ea creşte până ajunge la dimensiunile unui arbust care în-
ma lor. Nimeni nu-şi putea imagina un Mesia murind. trece în mărime celelalte plante din grădină, atât de mare şi bogat, încât
Cuvântul Împărăţie însemna un anumit lucru pentru Isus şi cu totul altul păsările îşi fac cuiburi în ramurile lui. Împărăţia Lui Dumnezeu este aseme-
pentru mulţime. Isus a fost respins de majoritate pentru că nu corespundea nea seminţei de muştar. La început e atât de mică şi neînsemnată, încât
imaginii naţionale pe care şi-o formaseră ei despre Mesia. oamenii îşi bat joc de ea şi nu-i acordă nici o şansă. Dar, sfidând orice ob-
Există o întrebare care m-a nedumerit multă vreme. Având în vedere aş- stacol, Împărăţia lui Dumnezeu creşte şi se răspândeşte în toată lumea,
teptările lor, de ce a continuat Isus să reînvie speranţele celor care-L urmau, aducând alinare celor bolnavi, săraci, întemniţaţi şi lipsiţi de iubire.
prin cuvântul Împărăţie? (Acesta apare de cincizeci şi trei de ori doar în Împărăţia lui Dumnezeu este ca un negustor aflat în căutare de pietre
Evanghelia după Matei.) Isus a continuat să asocieze persoana Lui cu ter- scumpe. Într-o zi, omul nostru găseşte de vânzare o perlă atât de mare şi de
menul pe care se părea că toţi îl înţelegeau greşit. roia să spună prin frumoasă încât şi cele mai mari regine ale lumii l-ar invidia pe cel care ar
Împărăţia lui Dumnezeu? deţine-o. Înţe1egând valoarea acesteia, negustorul îşi lichidează toată ave-
Este o mare ironie faptul că Acela care a în elat într-o asemenea măsură rea ca s-o poată cumpăra. Deşi perla costă exact cât toată averea lui, nu re-
aşteptările poporului Său a rămas cunoscut în istorie ca un împărat-până gretă nici o clipă. Face târguI cu bucurie, şi îl socoteşte cea mai bună afa-
într-acolo încât cuvântul "împărat", sub o altă fi rmă, a devenit cel de-al doi- cere a vieţii lui: comoara va dăinui şi după ce numele familiei lui va fi apus
lea nume al Său. În greacă, Christos e echivalen cu termenul ebraic Mesia, demult. În felul acesta lucrează Împărăţia lui Dumnezeu. Sacrificiul-
adică Unsul, titlu care face referire la străvechiul ritual de încoronare a îm- lepădarea de sine, purtarea crucii-se doveşte a fi o investiţie inteligentă,
păraţilor. Numele nostru de creştini (christ-ian, în engleză] vine de la această care nu aduce nicidecum păreri de rău, ci din contră, o bucurie fără margini.
rădăcină care i-a încurcat atât pe cei de pe vremea lui Isus. Mă întreb însă Acestea sunt povestirile spuse de Isus. Recitind parabolele despre Împă-
dacă noi, cei de azi, înţelegem Împărăţia lui Dumnezeu mai bine decât ei. răţie, îmi dau seama cât de puţin înţeleg aceste imagini simple folosite de
Isus. Îmi place să-mi imaginez acelaşi tip de împărăţie pe care şi l-au imagi-
Isus nu a oferit niciodată o definiţie clară a Împărăţiei; în schimb a îm- nat şi evreii de odioară: vizibilă, puternică. Mă gândesc la Constantin, în
părtăşit viziunea Sa indirect, printr-o serie de pilde. A ales să-şi ilustreze în- fruntea oştilor, la cruci1e ghintuite pe armuri, şi la deviza lor: "Prin acest
văţăturile cu imagini din viaţa zilnică: un om care-şi seamănă ogorul, un semn vom învinge!" Mă gândesc la armatele mărşăluind de-a lungul imen-
pescar, o femeie care face pâine, un negustor care caută mărgăritare. selor planşe întinse la conferinţele despre profeţii. Evident, mă văd nevoit
Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care aruncă sămânţa în să ascult din nou descrierea Împărăţiei făcută de Isus.
pământ. Aşa cum ştie orice cultivator, nu toate seminţele care sunt semăna-
te aduc şi roade. Unele cad între pietre, altele sunt mâncate de păsări şi şoa- Noi, cei care trăim În secolul XXI, o epocă În care puţini conducători mai
recii de câmp, altele sunt sufocate de buruieni. Toate acestea sunt normale poartă titlul de împărat, vedem împărăţiile În termeni de putere şi polarizare.
pentru un agricultor, dar de neconceput pentru un întemeietor de împărăţie Suntem urmaşii revoluţionarilor. Cu două secole în unnă, în Statele Unite şi
în sensul tradiţional al cuvântului. Nu sunt împăraţii apreciaţi după puterea în Franţa, cei oprimaţi se ridicau şi răsturnau puterile conducătoare. Mai târ-
lor, după capacitatea de a-şi impune voinţa asupra poporului, după forţa ziu, în Rusia şi China, marxiştii au condus revolte motivaţi de o ideologie
exercitată în combaterea duşmanilor? Isus însă spunea celor ce-L ascultau că care a devenit un fel de religie: au început de fapt prin a considera că Întreaga
Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să ne copleşească, să nu i ne istorie este rezultatul luptei de clasă sau al materialismului dialectic. "Prole-
putem opune. Este umilă, discretă şi coexistă cu răul-un mesaj care nu a tari din toate ţările, uniţi-vă! Rupeţi lanţurile!", striga Marx, şi îndemnul lui
fost pe placul evreilor aflaţi pe picior de bătaie. a fost urmat cu frenezie o bună parte a acestui secol Însângerat.
Să ne gândim la sămânţa de muştar care este atât de mică, încât după ce Un timp am încercat să citesc Evangheliile prin prisma teologiei eli-
cade pe pământ, poate trece neobservată atât de oameni cât şi de păsări. berării. În final însă am înţeles că, în mod cert, Împărăţia lui Dumnezeu nu
Impărăţia: Grâu amestecat cu neghină

este o chemare la o revoluţie violentă. Evreii din primul secol aşteptau cu Împărăţia lui Dumnezeu îmi cere să o iubesc pe femeia care tocmai iese din
siguranţă o astfel de revoluţie. Era clar cine erau beligeranţii: evreii opri- clinica unde a făcut avort (şi chiar şi pe medic!), pe cei ce trăiesc în promis-
maţi împotriva ocupantului roman-păgâni care strângeau taxe, făceau co- cuitate şi mor de SIDA, şi pe marele proprietar de terenuri care exploatează
merţ cu sclavi, reglementau religia şi înăbuşeau orice conflict. În aceste creatia lui Dumnezeu! Dacă nu pot arăta dragoste acestor oameni, atunci
condiţii, zeloţii au lansat o strigare asemănătoare cu a lui Marx: "Evrei, uni- treb~ie să mă întreb sincer dacă am înţeles Evanghelia lui Isus.
ţi-vă! Rupeţi lanţurile!" Dar mesajul lui Isus, Împărăţia pe care o propovă- Prin natura ei, o mişcare politică trasează linii de demarcaţie, face dis-
duia, nu avea nimic de-a face cu politica de polarizare. tinctii, pronunţă judecăţi; prin contrast, dragostea lui Isus trece peste linii,
Citind Evangheliile, îmi dau seama că Isus aduce un mesaj dublu. Pentru tran~cende diferenţele şi împarte har. Indiferent de meritele unei mişcări-
asupritori, are un cuvânt de avertizare şi judecată ~ cei care reprezentau fie că este vorba de o demostraţie împotriva avortului organizată de dreapta,
puterea conducătoare în zilele Lui i-a tratat cu atitudine de dispreţ blajin. fie de o manifestaţie pentru pace şi dreptate cu orientare de stânga-mişcă-
Astfel pe Irod l-a numit "vulpea aceea" (exp esie pe care evreii o foloseau rile politice riscă să arboreze o notă de putere care sufocă dragostea. De la
la adresa unei persoane lipsite de merite sau i portanţă) şi a acceptat să plă- Isus învăţ că, indiferent pentru ce militez, angajare~ mea nu trebuie să eli-
tească birul pentru Templu "...ca să nu-i face să păcătuiască ...". Nu a pus mine dragostea şi smerenia, ca nu cumva să trădez Impărăţia cerurilor.
preţ pe politică; la urma urmei, această pute conducătoare era cea care
încerca să-L reducă la tăcere. Dacă sunt tentat să consider Împărăţia lui Dumnezeu ca fiind o structură
Pe de altă parte, celor apăsaţi, care erau principalii Lui ascultători, le-a de putere în plus, nu trebuie decât să revin la procesul din Ierusalim, o sce-
oferit un mesaj de mângâiere şi alinare. I-a numit "fericiţi" pe săraci şi pe nă în care cele două împărăţii sunt puse alături într-un contrast izbitor.
cei persecutaţi. Nu i-a incitat niciodată pe cei oprimaţi să se ridice şi să rupă Doi împăraţi, Irod şi Isus, personifică două tipuri diferite de putere. Irod
lanţurile. În cuvinte care trebuie să-i fi indignat la culme pe zeloţi, le-a po- avea legiunile romane pentru a-şi impune autoritatea cu sabia, iar istoria
runcit: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri." A promovat un alt fel de putere: dra- consemnează modul în care acesta s-a folosit de puterea sa: i-a furat fratelui
gostea, nu constrângerea. său sotia, a aruncat în temniţă pe toţi dizidenţii, s-a distrat tăind capul lui
Cei care ÎI priveau ca pe salvatorul lor politic, erau constant nedumeriţi Ioan B'otezătorulla petrecere. Şi Isus a avut putere, dar El a folosit-o pentru
de tovarăşii pe care şi-I alegea. Ajunsese cunoscut drept prieten al vameşi- a arăta compasiune, pentru a hrăni f1ămânzii şi a vindeca bolnavi~. Irod a
lor, o categorie care se identifica cu exploatatorii străini, nu cu cei exploa- avut o coroană de aur, palate, gărzi, şi toate simbolurile regalităţii. In cazul
taţi. Deşi îi denunţa pe liderii religioşi ai vremii Sale, pe unii dintre ei, ca lui Isus, singura, să zicem, încoronare oficială sau "ungere" a lui ca Mesia,
Nicodim, îi trata cu respect, şi, cu toate că vorbea împotriva pericolelor pe are loc într-o scenă stânjenitoare pentru martori în care o f:meie cu un tre-
care le-ar putea aduce banii şi violenţa, a dovedit dragoste şi compasiune cut ruşinos îi toarnă pe cap un mir de mare preţ. Titlul de "Impărat al iude-
faţă de un tânăr bogat şi faţă de un centurion roman. ilor" I s-a acordat ca o sentinţă dată unui criminal. "Coroana" Lui, făcută
Pe scurt, Isus a respectat demnitatea oamenilor, indiferent că a fost sau din spini, n-a fost decât o durere adăugată la celelalte. Şi, cu toate că ar fi
nu de acord cu ei. Împărăţia Lui nu avea să fie întemeiată în funcţie de clasă putut să cheme o legiune de îngeri în apărarea Sa, a refuzat s-o facă.
sau alte diviziuni. Oricine era binevenit în Împărăţia Sa, chiar şi o femeie Isus a refuzat cu consecvenţă să folosească puterea coercitivă. L-a lăsat
cu cinci bărbaţi sau un tâlhar agonizând pe cruce. Pentru EI persoana era cu bună-ştiinţă pe unul dintre ucenicii Săi să-L trădeze şi S-a predat fără
mult mai importantă decât orice categorisire sau clasificare. proteste celor veniţi să-L prindă. Nu voi înceta niciodată să fiu uimit de
Simt că această atitudine lui Isus arată spre mine cu un deget acuzator faptul că speranţa creştină se bazează pe un om al cărui mesaj a fost respins,
de fiecare dată când mă implic într-o cauză în care cred cu putere. Îmi este a cărui dragoste a fost refuzată, şi care a fost condamnat ca un criminal la
foarte uşor să mă implic în politica de polarizare şi să strig peste liniile de pedeapsa capitală.
pichetanţi "duşmanilor" din opoziţie. Îmi este însă foarte greu să nu uit că În pofida exemplului personal al lui Isus, mulţi dintre urmaşii Săi nu au
rezistat ispitei de a alege drumul lui Irod şi nu pe al Său. Încă mai simţim atunci am ratat împlinirea misiunii pe care ne-a încredinţat-o Isus: aceea de
efectele undelor de şoc ale erorilor cruciaţilor care au prădat Orientul Apro- a comunica păcătoşilor dragostea reconciliantă a lui Dumnezeu.
piat, ale conchistadorilor care au convertit Lumea Nouă cu sabia, şi ale ex- Isus nu a spus: "Oamenii vor şti că sunteţi ucenicii Mei dacă ... elaboraţi
ploratorilor Africii, creştini care au participat la comerţul cu sclavi. Istoria legi, suprimaţi imoralitatea şi restabiliţi demnitatea familiei şi a gurvernu-
ne învaţă că atunci când foloseşte uneltele împărăţiei lumii, Biserica devine lui", ci: " ...dacă vă iubiţi unii pe alţii." A făcut această afirmaţie cu o seară
ineficientă şi tiranică, precum oricare altă st ctură de putere. Ori de câte înainte de moartea Sa, o seară în care puterea umană, reprezentată de braţul
ori Biserica s-a amestecat cu statul (Sfâ ul Imperiu Roman, Anglia lui tare al Romei şi de toate autorităţile religioase evreieşti, s-au ciocnit frontal
CromweII, Geneva lui Calvin) felul în c re a fost privită ulterior credinţa cu puterea lui Dumnezeu. Toată viaţa Lui, Isus a fost implicat în diferite
creştină a avut de suferit. Şi, ironie, resp ctul lumii faţă de noi scade pro- fonne de "războaie culturale", împotriva autorităţii religioase rigide şi a
porţional cu forţa cu care încercăm să-i c vingem pe alţii să adopte punc- unui imperiu păgân, şi totuşi El a reacţionat dându-şi viaţa pentru cei care
tul nostru de vedere. I-au fost împotrivă. Pe cruce, Isus i-a iertat. El a venit, în primul şi în primul
Oi printre lupi, o sămânţă minusculă în graelină, drojdie în aluatul de rând, pentru a le arăta dragostea lui Dumnezeu: "Fiindcă atât de mult a iubit
pâine, sare în mâncare: înseşi metaforele lui Isus vorbesc despre o "forţă Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu ...".
secretă" care acţionează dinăuntru. El nu a spus nimic despre o biserică tri-
umfătoare care va împărţi puterea cu autorităţile. Se pare că Împărăţia lui Când guvernatorul roman L-a întrebat pe Isus direct dacă este sau nu
Dumnezeu funcţionează cel mai bine ca mişcare minoritară în opoziţie cu Împăratul iudeilor, Isus a răspuns: "Împărăţia Mea nu este din lumea aceas-
împărăţia acestei lumi. Când îşi depăşeşte acest statut, Împărăţia, în natura ta ... Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat
sa, suferă o modificare subtilă. ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar acum Împărăţia Mea nu este de aici."
Din acest motiv trebuie să fac aici o digresiune: mă îngrijorează recenta Devotamentul faţă de Împărăţia care "nu este de aici" a fost o trăsătură dis-
tendinţă a creştinilor americani de a ajunge la putere, de a se concentra din tinctivă a creştinilor martiri care, de la moartea lui Isus, s-au confruntat cu
ce în ce mai mult pe probleme politice. Cândva creştinii erau fie ignoraţi, fie opoziţia împărăţiilor acestei lumi. Creştinii neînarmaţi au folosit acest text
dispreţuiţi; acum sunt căutaţi de orice politician inteligent. Evanghelicii sunt pentru a rezista în faţa persecutorilor romani în Colosseum; Tolstoi l-a
atât de mult asociaţi cu o anumită orientare politică încât mass-media folo- folosit pentru a submina autoritatea ţarilor, iar militanţii pentru drepturile
seşte alternativ termenii "cercurile evanghelice" şi "dreapta religioasă" cu omului l-au folosit pentru a cere legi pentru drepturile negrilor în sudul Sta-
referire la acelaşi lucru. Dacă întreb un străin: "Ce înseamnă un creştin evan- . telor Unite şi în Africa de Sud. Fraza aceasta ne vorbeşte despre o Împărăţie
ghelic?", răspunsul pe care-l primesc este ceva de genul: "Cineva care susţi- care transcende graniţele-şi, uneori, legile-unei naţiuni sau ale unui im-
ne valorile familiei şi se opune avorturi lor şi drepturilor homosexuaIiIor." periu.
Această tendinţă mă sperie pentru că Evanghelia lui Isus nu a fost, în Cu altă ocazie, Isus a fost întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui
esenţă, o platformă politică. Problemele cu care se confruntă creştinii într-o Dumnezeu. El a răspuns: "Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să
societate seculară trebuie abordate curajos, rezolvate şi reglementate prin izbească privirile. Nu se va zice: «Uite-o aici!» sau «Uite-o acolo!» Căci
lege, iar democraţia le dă creştinilor tot dreptul de a se exprima. Dar să ne iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru."
ferim să investim atât de mult în împărăţia acestei lumi încât să neglijăm Este evident că Împărăţia lui Dumnezeu operează după un set de reguli
sarcina care ne revine de a le oferi oamenilor o altfel de împărăţie, una ba- diferite de ale oricărei alte împărăţii de pe pământ. Împărăţia lui Dumnezeu
zată numai pe harul şi iertarea lui Dumnezeu. Elaborarea legilor care să nu are graniţe geografi ce, nu are un oraş-capitală, nu are o clădire a parla-
impună moralitatea serveşte funcţiei necesare de restrângere a răului, dar ea mentului, nici însemne regale pompoase. Urmaşii ei trăiesc în mijlocul duş-
nu rezolvă problemele umane. Dacă peste un secol istoricii nu vor putea manilor, nu separaţi de ei printr-un gard sau printr-un zid. Împărăţia trăieşte
spune despre evanghelicii anilor '90 decât că au susţinut valorile familiei, şi creşte în fiinţele omeneşti.
Noi, cei care ÎI urmăm pe Isus, avem o dublă cetăţenie. Trăim într-o îm- Reformulând întrebarea acelui om: scopul nostru principal este de a
părăţ!e externă, a familiei, a oraşelor, a naţiunii şi, în acelaşi timp, aparţi- schimba împărăţia politică externă, sau de a extinte Împărăţia transcedentă
nem Impărăţiei lui Dumnezeu. În porunca Lui: "Daţi, dar, Cezarului ce este a lui Dumnezeu? Într-o ţară ca Statele Unite, cele două noţiuni au ajuns să
al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Du nezeu", Isus a scos în evi- se confunde cu uşurinţă.
denţă tensiunea pe care o poate genera aceasC dualitate. Pentru primii creş- Am crescut într-o biserică ce îşi înălţa cu mândrie "stindardul creştin"
tini, loialitatea faţă de Împărăţia lui Dumneze a însemnat uneori o ciocnire alături de cel naţional, declarând solemn credinţă amândurora. Credincioşii
fatală cu împărăţia vizibilă a Cezarului. Istori ul Will Durant, în The Story aplicau Statelor Unite pasaje din Vechiul Testament care vorbeau despre o
of Civilization [Istoria civilizaţiei], conchide: perioadă în care era evident că Dumnezeu a lucrat printr-o împărăţie vizibi-
Nu există spectacol mai grandios în istoria uma 'tăţii decât priveliş- lă pe pământ, naţiunea lui Israel. De exemplu, am auzit adesea acest verset
tea creştinilor, puţini la număr, baţjocoriţi şi oprimaţi de succesiune de citat ca o fonnulă de renaştere naţională: "Dacă poporul Meu, peste care
împăraţi; creştini care duc toate greutăţile cu o tenacitate neînfrântă, care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi
sunt tot mai mulţi pe zi ce trece, instaurează ordinea în timp ce duşmanul se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul,
lor sporeşte haosul, luptă cu cuvântul împotriva sabiei, cu speranţa împo- şi-i voi tămădui ţara." Sigur că principiul se poate aplica la modul general,
triva brutalităţii, ajungând în cele din urmă să învingă cel mai puternic dar făgăduinţa specific naţională a fost dată ca parte a legământului cu
stat cunoscut din istorie. Cezar şi Hristos s-au întâlnit în arenă, şi Hristos evreii din vechime cu ocazia sfinţirii Templului lui Solomon, locul în care
a învins.
a locuit Dumnezeu pe pământ. Avem vreun motiv întemeiat să credem că
Am văzut ciocniri reale între împărăţii din timpul nostru. În ţări comu- Dumnezeu are un legământ similar cu Statele Unite?
niste ca Albania, Uniunea Sovietică, China-din cauza restricţiilor impuse Avem vreun indiciu că Dumnezeu judecă acum Statele Unite sau oricare
de autorităţi, biserica creştină a fost nevoită să funcţioneze în subteran, ceea altă ţară ca entitate naţională? Isus a spus parabolele despre Împărăţie în
ce a determinat-o să devină literalmente invizibilă. În timpul valurilor de parte pentru a corecta aceste idei naţionaliste. Dumnezeu nu lucrează prin
persecuţie din anii '60-'70 de exemplu, credincioşii chinezi erau amendaţi, naţiuni, ci în primul rând printr-o Împărăţie care trece dincolo de graniţele
închişi, torturaţi, iar autorităţile locale interziceau cele mai multe activităţi unei naţiuni. ,
religioase. Dar, în ciuda acelei opresiuni guvernamentale, s-a produs o tre- Reflectând astăzi la pildele lui Isus referitoare la Impărăţie, observ că
zire spirituală care ar putea fi cea mai mare din istoria bisericii. Aproxima- există multă tulburare între creştini din cauza confuziei dintre cele două îm-
tiv cincizeci de milioane de credincioşi s-au dedicat unei Împărăţii invizibi- părăţii, cea vizibilă şi cea invizibilă. La fiecare campanie electorală creşti-
le, chiar dacă împărăţia vizibilă i-a făcut să sufere pentru ea. nii dezbat care dintre candidaţi este "alesul lui Dumnezeu" pentru Casa
De fapt, problemele par să apară când biserica iese din matca ei şi înce- AIbă. Revenind la vremea lui Isus, îmi este greu să mi-L imaginez pe Isus
pe să cocheteze cu guvernul. După cum spunea un membru a legislativului întrebându-Se care este "alesul lui Dumnezeu" pentru conducerea imperiu-
american la încheierea unui tur al Chinei: "Cred că există un avertisment lui, dintre Tiberiu, Octavian şi Iulius Cezar. Politica Romei era complet ire-
pentru noi în ce priveşte natura apolitică a bisericii subterane chineze. Ei se levantă pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
roagă cu perseverenţă pentru conducătorii lor, dar îşi menţin cu grijă inde- În zilele noastre, pe măsură ce gradul de secui arizare a Statelor Unite
pendenţa. Noi avem privilegiul de a trăi într-o democraţie care ne determi- creşte, se observă că biserica şi statul se îndreaptă în direcţii diferite. Cu cât
nă să ne implicăm dar, vă pot spune, după ce am lucrat în politica america- înţeleg mai bine mesajul lui Isus cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu, cu
nă mai bine de un deceniu, că am văzut destui credincioşi vânzându-şi drep- atât mă simt mai puţin alarmat de această stare de lucruri. Preocuparea
tul de creştin pentru un blid de linte. Trebuie să ne întrebăm în permanenţă noastră de căpătâi, concentrare a energiilor noastre, nu trebuie să fie în di-
care este scopul nostru principal: de a schimba guvernul sau de a vedea recţia creştinării Statelor Unite (o luptă pe care mereu o vom pierde), ci mai
membri ai guvernului şi oameni din afara lui schimbaţi pentru Hristos?" degrabă în aceea de fi Împărăţia lui Dumnezeu într-o lume din ce în ce mai
împărăţia: Grâu amestecat cu neghină

ostilă acesteia. După cum spunea Karl Barth: "Biserica există pentru a pământ", a sugerat că Împărăţia este în viitor. Martin Buber face o observa-
aduce În lume un semn nou, radical diferit de felul de a fi al lumii, şi care ţie corectă când spune că, aparent, voia lui Dumnezeu nu se face pe pământ
o contrazice pe aceasta într-un mod ce Iasă să se întrevadă promisiuni pen- aşa cum se face În cer. Sub multe aspecte, de importanţă majoră, Împărăţia
tru un viitor mai bun." lui Dumnezeu nu a venit pe deplin.
În mod ironic, dacă Statele Unite se află î r-adevăr pe panta descenden- Probabil că Isus Însuşi ar fi fost de acord cu observaţia lui Buber despre
tă a imoralităţii, situaţia aceasta ar fi o nouă ansă pentru biserică-aşa cum starea lumii. "În lume veţi avea necazuri", le-a spus EI ucenicilor. I-a aver-
s-a Întâmplat în Imperiul roman şi În China de a aduce "un semn nou ... ce tizat şi În privinţa unor dezastre iminente: "Veţi auzi de războaie şi veşti de
lasă să se Întrevadă promisiuni pentru un viit mai bun". Recunosc că aş războaie: vedeţi să nu vă Înspăimântaţi, căci aceste lucruri trebuie să se în-
prefera să trăiesc într-o ţară În care majoritatea menilor ar respecta cele tâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci." Prezenţa răului garantează că istoria
Zece Porunci, s-ar purta civilizat unii faţă de alţii şi şj:;,arpleca o dată pe zi va fi plină de lupte, şi că lumea va fi ne-răscumpărată. O vreme, Împărăţia
capetele pentru a spune o rugăciune cuminte, nepărtinitoare. Simt o nostal- lui Dumnezeu trebuie să coexiste cu o răzvrătire făţişă împotriva lui Dumne-
gie după climatul social al anilor '50 în care am crescut. Dar dacă acest cli- zeu. Împărăţia lui Dumnezeu avansează Încet, neostentativ, ca o forţă inva-
mat nu va mai reveni, n-am să-mi pierd somnul. America va aluneca tot mai datoare secretă care operează În interiorul Împărăţiilor conduse de Satano
jos, dar eu voi lucra şi mă voi ruga pentru ca Împărăţia Lui Dumnezeu să Sau, după cum spunea C.S. Lewis:
Înainteze. Dacă porţile iadului nu pot birui biserica, scena politică actuală
De ce coboară Dumnezeu aproape pe ascuns În această lume ocupată
chiar că nu constituie o ameninţare serioasă.
de duşman şi Înfiinţează un fel de societate secretă care să submineze lu-
crările diavolului? De ce nu vine În forţă, s-o ia cu asalt? Oare pentru că
În 1933, În Germania, la Stuttgart, Martin Buber a purtat o discuţie cu nu e destul de puternic? Ei bine, noi, creştinii, credem că EI va veni În
un specialist în Noul Testament cu privire la motivele pentru care el, ca forţă; atâta doar că nu ştim când. Dar bănuim de ce Întârzie: doreşte să
evreu care Îl admira pe Isus, nu-L putea totuşi accepta ca Mesia sub nici o ne dea ocazia să trecem de partea Lui de bunăvoie... Dumnezeu va reveni
formă. Creştinii, spunea Buber, trebuie că-i consideră pe evrei teribil de pe pământ în forţă. Dar mă Întreb dacă cei care Îi cer să intervină direct
Încăpăţânaţi dacă încă Îl mai aşteaptă pe Mesia. De ce nu Îl recunosc evreii şi deschis Îşi dau seama cum va fi atunci. Când toate acestea se vor În-
pe Isus ca Mesia? "Biserica se bizuie în totalitate pe credinţa că Hristos a tâmpla, va fi sfârşitul lumii. Când autorul intră pe scenă, Înseamnă că
piesa s-a stărşit.
venit şi că aceasta este răscumpărarea oferită de Dumnezeu omenirii. Noi,
evreii, nu putem crede asta ... Înţelegerea noastră este mai profundă, mai Cei mai apropiaţi ucenici ai lui Isus au înţeles cu greu dublul aspect al
aproape de adevărul, spunem noi, că istoria lumii nu a fost schimbată din Împărăţiei. După moartea şi învierea Sa, când În sfârşit au priceput că Me-
temelii-că lumea nu este răscumpărată. Noi simţim starea ei de ne-răscum- sia venise, nu ca un Împărat cuceritor, ci ca Unul îmbrăcat În smerenie şi
părare." Această afinnaţie a lui Buber, devenită clasică, a fost Întărită în limitări, chiar şi atunci îi obseda un gând: "Doamne, în vremea aceasta ai
următorii ani, o dată cu ascensiune a la conducerea Germaniei a lui Adolf de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?" Fără nici o îndoială că se
Hitler În 1933, fapt ce a şters orice urmă de îndoială cu privire la omenire gândeau la o Împărăţie vizibilă care să Înlocuiască ocupaţia romană. Isus a
şi la starea ei de degradare. Cum poate un Mesia adevărat să lase o astfel de ignorat întrebarea şi le-a poruncit să meargă să-L mărturisească până la
lume să-şi continue existenţa? marginile pământului. Aceasta s-a întâmplat în momentul În care, spre ui-
Singura explicaţie posibilă se găseşte În învăţătura lui Isus că Împărăţia mirea lor, S-a Înălţat la cer de sub ochii lor, după care au venit îngerii şi le-au
lui Dumnezeu vine în etape. "Acum" şi "Nu Încă" sunt prezent şi viitor. spus: "Acest Isus, care S-a Înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în ace-
Când a spus despre Împărăţie că era "aproape" sau "înlăuntrul" ucenicilor, laşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." Împărăţia după care tânjeau avea
Isus a accentuat aspectul prezent al acesteia. Când i-a învăţat pe ucenici să să vină, dar nu În viitorul imediat.
se roage: "Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum În cer aşa şi pe Trebuie să mărturisesc că mulţi ani am evitat să mă gândesc la a doua
venire a lui Isus-sunt convins că aceasta a fost şi o reacţie la mania profeţi- din toate rasele şi clasele sociale sunt bineveniţi, o societatea în care dom-
ilor din biserica în care am crescut. Era o învăţătură jenantă parcă, genul de neşte dragostea, nu polarizarea, căreia îi pasă de membrii ei cei mai slabi,
vorbărie care prindea la cei ce credeau în farfi rii zburătoare. Cunosc prea care apără dreptatea şi neprihănirea într-o lume dominată de egoism şi deca-
puţin detaliile celei de-a doua veniri, dar acu o înţeleg ca pe apogeul Îm- denţă, o societate în care oamenii aleargă după privilegiul de a-şi sluji aproa-
părăţiei lui Dumnezeu. În măsura în care bis rica îşi pierde credinţa în re- pele-iată ce a vrut să spună Isus prin Împărăţia lui Dumnezeu.
venirea lui Hristos şi se mulţumeşte cu un loc or comod în lumea prezentă Cei patru călăreţi din Apocalipsa sunt o prefigurare a felului în care se
în loc să promoveze în mijlocul acesteia Împăra,' venită dintr-o alt fel de va sfârşi lumea: în război, foamete, boală şi moarte. Isus însă ne-a oferit o
lume, în această măsură ea riscă să-şi piardă credinţa îl1tr-=unDumnezeu su- prefigurare a universului restaurat, dând o contrareplică la plăgile aduse de
veran. cei patru călăreţi: El a făcut pace, a hrănit f1ămânzii, a vindecat bolnavii, a
Dumnezeu şi-a pus în joc propriul nume. Noul Testament arată spre o înviat morţii. A dat forţă mesajului Împărăţiei lui Dumnezeu trăind-o, fă-
vreme în care "orice genunchi se va pleca ... şi orice limbă va mărturisi ... că când-o vie printre oamenii din jurul Lui. Prevestiri le luminoase ale profeţi-
Isus Hristos este Domnul". Evident că acest lucru încă nu s-a întâmplat. La lor cu privire la o lume fără durere şi fără lacrimi nu se referă la o lume de
câteva decenii de la Înviere, apostolul Pavel vorbea despre întreaga creaţie basm, ci la această lume.
care geme în durerile naşterii, în aşteptarea răscumpărării făgăduite. Prima Nouă, bisericii, urmaşilor de azi ai lui Isus, ne revine misiunea de a face
venire a lui Hristos nu a rezolvat problemele planetei Pământ, mai degrabă cunoscute semnele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar lumea care ne priveşte va
a prezentat o viziune a Împărăţiei lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oameni cântări meritele Împărăţiei prin noi. Trăim o vreme de trecere-o trecere de
să respingă farmecele înşelăciunii pământeşti. la moarte la viaţă, de la nedreptatea umană la justiţia lui Dumnezeu, de la
Doar la cea de-a doua venire a lui Hristos, Împărăţia lui Dumnezeu va vechi la nou-nedesăvârşită, din păcate, totuşi, marcată pe ici-pe colo, când
apărea în toată plinătatea ei. Între timp, noi ne trudim în speranţa unui viitor şi când, cu mici indicii ce ne Iasă să anticipăm ceea ce va realiza Dumnezeu
mai bun, privind permanent la Evanghelii pentru a găsi în ele modelul aces- într-o bună zi, în mod desăvârşit. Împărăţia lui Dumnezeu pătrunde în lu-
tui viitor. Jurgen Moltmann observa că expresia "Ziua Domnului", din Ve- me, iar noi suntem mesagerii ei.
chiul Testament, inspira frică; dar în Noul Testament ea inspiră credinţă,
pentru că autorii au ajuns să-L cunoască pe Domnul acelei zile. Acum ştiu
la ce să se aştepte.
În timpul vieţii Lui pe pământ, Isus a făcut orbii să vadă şi şchiopii să
umble; El Se va întoarce să domnească peste o Împărăţie în care nu va exista
boală sau neputinţă. Pe pământ a murit şi a înviat. La revenirea Sa, moartea
nu va mai fi. Pe pământ, a scos demoni. La reîntoarcerea Sa, îl va distruge
pe cel rău. A venit pe pământ ca un prunc născut într-o iesle; când va veni a
doua oară, va fi făptura cu chip de foc descrisă în cartea Apocalipsei. Împă-
răţia pe care a întemeiat-o pe pământ nu a fost sfârşitul, ci doar începutul
sfârşitului.
Împărăţia lui Dumnezeu se răspândeşte pe pământ în măsura în care bise-
rica oferă ca alternativă o societate care să arate ce nu este lumea în prezent,
dar va fi într-o zi: "un semn nou", cum spunea Karl Barth, "radical diferit de
felul de a fi al lumii, şi care o contrazice pe aceasta într-un mod ce lasă să se
întrevadă promisiuni pentru un viitor mai bun". O societate în care oamenii
14
Schimbarea
pe care o aduce El
M. Scott Peck scrie că s-a apropiat cu scepticism de Evanghelii, crezând
că va da peste nişte scrieri destinate publicului larg, având ca autori nişte
oameni care au ţesut cu dibăcie o poveste "de succes", o biografie înfrumu-
seţată a lui Isus. Evangheliile însă l-au scăpat repede de această prejudecată.
Am rămas uluit de omul nebănuit de real pe care L-am descoperit în
Evanghelii. Un om a cărui frustrare aproapc permanentă răzbate din fie-
care pagină. "Ce să vă spun? De câte ori trebuie să vă spun? Cum să vă
fac să pricepeţi?" Am descoperit, de asemenea, un om de multe ori trist,
uneori deprimat, adeseori neliniştit şi îngrozit... Un om care, deşi era
foarte singur, simţea uneori nevoia imperioasă de a rămâne singur. Am
descoperit un om incredibil de real, pe care nu l-ar ti putut inventa nimeni.
Mi-am dat seama că dacă scriitorii Evangheliei ar ti lucrat în relaţii
publice şi reclamă, aşa cum am bănuit la început, i-ar ti creat lui Isus
exact imaginea pe care trei sferturi dintre creştinii de azi încearcă să 1-0
creeze ... cu un zâmbet permanent, binevoitor pe chip, mângâind copilaşii
pe creştet, străbătând drumurile cu pas domol drumurile Palestinei, calm
şi imperturbabil. Dar Isus cel descris de Evanghelii-eare, după cum
sugerează unii, ar fi secretul cel mai bine păstrat al creştinismului-n-a
prea cunoscut "liniştea sufletească", aşa cum o înţelegem noi în termenii
actuali, şi probabil că nu vom avea nici noi parte de ea dacă umblăm pe
urmele Lui.

Cum L-am putea cunoaşte pe "adevăratul Isus", al cărui caracter a reuşit


să-I întrezărească cât de cât Scott Peck? Am încercat să-L privesc pe Isus
Isus pe care nu L-am cunoscut ~~: Schimbarea pe care o aduce El

"de jos", ca să-mi dau seama ce aş fi înţeles dacă Ş fi asistat personal la voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip
desfăşurarea evenimentelor din Galileea şi Iudeea. semenea lui Scott nu veţi intra în Împărăţia cerurilor", îi învăţa EI pe cei ce-L ascultau. Fari-
Peck am rămas şi eu uluit de ceea ce am descoperit. -- .. seii căutau în van o dovadă că EI ar fi încălcat Legea lui Moise. E drept că
Icoanele Bisericii Ortodoxe, vitraliile catedralelor europene, desenele a încălcat anumite reguli din tradiţia evreiscă, dar la procesul formal care I
făcute de copii la şcoala duminicală în bisericile evanghelice din America, s-a intentat, singura "crimă" de care a fost acubt a fost declaraţia Lui că este
toate ni-L înfăţişează în prim plan, cu chipul senin, blând; şi totuşi, acel Isus Mesia.
pe care L-am întâlnit eu în Evanghelii numai blând nu este. Sinceritatea Lui Observ cu uimire îmbinarea dintre harul pe care Isus îl revărsa asupra
brutală L-a făcut să pară de-a dreptul lipsit de tact în anumite situaţii. Puţini celor păcătoşi şi ura Lui neîmpăcată faţă de păcat, deoarece în cea mai mare
se simţeau în largul lor în prezenţa Lui. Cei câţiva care reuşeau îi făceau pe parte a istoriei bisericii văd exact opusul. Ne-am obişnuit să spunem: "Urăsc
toti, ceilalti, să se simtă stingheri în preajma lor. Îi mersese vestea că era im- păcatul, dar iubesc pe păcătos", dar oare cât de bine aplicăm acest principiu?
previzibil, greu de catalogat, şi chiar de înţeles. Biserica creştină a găsit întotdeauna căi de a îmblânzi cuvintele aspre
În concluzie, în urma acestei încercări de a-L cunoaşte pe Isus cel adevă- ale lui Isus în sfera moralităţii. În primele trei secole, creştinii au înclinat
rat, am rămas cu acelaşi număr de întrebări pe care l-am avut când am înce- spre a prelua literal porunca Lui: "Nu vă împotriviţi răului", dar mai apoi,
put cercetarea. Şi, cu siguranţă, n-am reuşit să-I "îmblânzesc" portretul nici biserica şi-a dezvoltat o doctrină având în centru ideea de "război drept",
măcar în ochii mei, cu atât mai puţin în ai altora. Am acum o suspiciune faţă ba chiar de "război sfânt". Uneori, grupuri mici de creştini au urmat porun-
de orice încercare de a-L clasifica pe Isus, de a-L pune în "cutiuţe". Isus este ca lui Isus de a renunţa la bogăţie, dar cei mai mulţi dintre ei au trăit pe lân-
total diferit de oricare alt om care a trăit vreodată pe pământ. Diferenţa din- gă biserici bogate. În zilele noastre, mulţi dintre creştinii care condamnă
tre Isus şi om, în cuvintele lui Charles Williams, este diferenţa dintre "cel apăsat homosexualitatea, pe care Isus nici n-a pomenit-o, ignoră porunca Lui
care duce o viaţă exemplară şi cel care este viaţa însăşi." Pentru a rezuma ce explicită împotriva divorţului. Continuăm să redefinim păcatul şi să mutăm
am aflat despre Isus, vă prezint câteva impresii. Ele nu reuşesc nici pe de- accentele.
parte să formeze întreaga imagine, dar sunt acele aspecte ale vieţii Lui care Între timp, biserica instituţionalizată iroseşte multă energie luând poziţie
nu reprezintă pentru mine doar o provocare de moment, ci una permanentă. împotriva lumii păcătoase dinafara ei. (Un termen ca "majoritatea morală"
sună atrăgător doar pentru cei care aparţin acestei categorii.) Am asistat re-
Prietenul neprihănit al păcătoşilor. Când Isus a venit pe pământ, demonii cent la o piesă de teatru având la bază povestiri inspirate de mărturisirile
L-au recunoscut, bolnavii L-au asaltat, iar femeile păcătoase l-au turnat nard unor persoane diagnosticate ca având SIDA. Directorul teatrului a declarat
pe cap şi pe picioare. Pe de altă parte, evreii religioşi se simţeau profund le- că a decis să pună piesa în scenă după ce l-a auzit pe unul din pastorii din
zaţi când EI le demonta ideile preconcepute despre Dumnezeu. Reacţia lor localitate afirmând că se bucura ori de câte ori citea necrologul vreunui tâ-
de respingere mă duce cu gândul la întrebarea: Oare lumea religioasă de năr celibatar, având convingerea că moartea acestuia era încă un semn al
astăzi nu reacţionează la fel? Nu perpetuăm oare o iinagine a lui Isus care se urii pe care Dumnezeu o poartă păcatului. Mă tem că biserica este văzută
potriveşte aşteptărilor noastre de oameni religioşi, dar nu corespunde persoa- din ce în ce mai mult ca un duşman al păcătoşilor.
nei descrise atât de viu în Evanghelii? Prea adesea păcătoşii se simt ne iubiţi de biserică, în vreme ce aceasta
Isus a fost prietenul păcătoşilor. L-a lăudat pe vameşul spăşit, nu pe fari- continuă să modifice definiţia dată păcatului-în totală contradicţie cu mo-
seul care se credea evlavios din cale-afară. Prima persoană căreia I S-a re- deluI lăsat de Isus. Ceva nu e-n regulă.
velat ca Mesia a fost o femeie din Samaria, care avusese cinci bărbaţi, iar Într-una din primele sale cărţi, Shame [Ruşine], Salman Rushdie afirmă
acum trăia cu cel de-al şaselea. În ceasul morţii, a iertat un tâlhar care, că adevărata bătălie a istoriei nu se duce între bogaţi şi săraci, socialişti şi
altfel, n-ar mai avut răgazul de a primi mântui rea. capitalişti, sau albi şi negri, ci între cei pe care el îi numeşte epicurieni şi
Şi totuşi, El nu a fost atins de păcat. "Căci vă spun că, dacă neprihănirea puritani. Pendulul societăţii oscilează între cei care spun: "Orice este
permis" şi cei care spun: "Nu este pennis!" Epoca Resta aţiei versus regi- echilibrul divin stabilit de El. Ascultând predicile şi citind scrierile bisericii
mul auster al lui Cromwell, militanţii pentru libertăţi civi versus dreapta contemporane din Statele Unite, detectez mai mult spiritul lui Constantin
religioasă conservatoare, laicii modemi versus fundamentaliştll' amici. Şi decât al lui Isus. Omul din Nazaret a fost prietenul neprihănit al păcătoşilor,
parcă pentru a se demonstra că avea dreptate, la scurt timp după aceasta, un model care ar trebui să trezească în noi îndoite mustrări de cuget.
Iranul a pus o recompensă un#milion de dolari pe capul lui Rushdie. Se pare
că acesta depăşise limita. Dumnezeul-Om. Uneori cred că ar fi fost mult mai uşor dacă Dumnezeu
Istoria cunoaşte multe precedente atât în ce priveşte legalismul cât şi ne-ar fi dat nişte idei la care să chibzuim pe îndelete, apoi să hotărâm dacă
decadenţa. Dar cum ar putea cineva să trăiască la standarde morale înalte şi să le acceptăm sau să le respingem. Dar în loc de idei, El ni S-a dat pe Sine
în acelaşi timp să-şi manifeste mila faţă de cei care nu trăiesc la fel? Cum sub forma unei persoane.
să iubeşti păcătosul fără să încurajezi păcatul? Istoria creştină ne oferă "Isus mântuieşte", scrie pe abţibildul lipit pe spatele maşinii-imagina-
câteva consemnări ale modelului lăsat de Isus. ţi-vă ce caraghios ar suna aceste cuvinte dacă am înlocui "Isus" cu Socrate,
În paralel cu cercetarea vieţii lui Isus, am parcurs şi câteva studii volu- Napoleon sau Marx. Buddha le-a dat ucenicilor săi permisiunea de a-l uita
minoase despre credincioşii primelor trei secole. Biserica primară a început atâta timp cât îi respectă învăţăturile şi îi urmează calea. Platon a spus ceva
bine, punând un mare accent pe puritatea morală. Candidaţii la botez trebu- similar despre Socrate. Isus, însă, a arătat spre Sine şi a spus: "Eu sunt calea."
iau să treacă prin perioade lungi de catehizare, iar disciplina bisericii era ur- Privind la viaţa lui Isus "de aici" nu am pus accentul pe preexistenţa Lui,
mărită cu rigurozitate. Persecuţiile sporadice ale romanilor au ajutat la cer- nici pe esenţa Lui divină, nici pe natura Lui dublă, deoarece acestora li se
nerea creştinilor "căldicei". Totuşi, până şi păgânii care-i observau pe oferă mult spaţiu în cărţile de teologie. I-au trebuit cinci secole bisericii
creştinii acelor secole erau atraşi de felul în care aceştia se preocupau de pentru a discuta detaliile naturii divino-umane a lui Isus, de aceea am prefe-
semeni, ajutându-i pe cei oprimaţi, dedicându-se ajutorării săracilor şi bol- rat punctele de vedere prezentate în Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şi
navilor. Ioan interpretărilor oferi te de restul Noului Testament şi formulate de con-
Sub împăratul Constantin, primul care a legalizat creştinismul şi l-a ciliile de la Niceea şi Calcedon.
transformat în religie de stat, s-a produs o schimbare majoră. Pe atunci, Într-adevăr, Evangheliile prezintă misterul naturii duble a lui Isus. Cum a
domnia sa părea să fie cel mai mare triumf al credinţei, pentru că împăratul ajuns acest galileean evreu, care avea o familie şi un oraş din care se trăgea,
acorda acum fonduri pentru construirea de biserici şi sprijinea întrunirile să fie venerat ca "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat"? Simplu:
teologice în loc să-i persecute pe creştini. Dar, vai! Triumful acela cerea un citeşte Evangheliile, mai ales pe cea a lui Ioan. Isus a acceptat închinarea lui
preţ: diferenţele dintre cele două împărăţii s-au şters. Statul a început să Petru când acesta a fost zdrobit sub povara păcatului său. Unui şchiop, unei
numească episcopi şi alţi slujitori ai altarului, ceea ce a dus în scurt timp la femei adultere şi multor altora le-a spus cu autoritate: "Iertate vă sunt păcate-
formarea unei ierarhii bisericeşti, o copie aproape fidelă a ierarhiei imperi- le." Ierusalimului i-a spus: " ...iată vă trimet prooroci, înţelepţi şi cărturari..."
ului. La rândul lor, episcopii creştini au început să impună moralitatea în ca şi cum nu ar fi fost doar un simplu rabin care stătea în faţa lor, ci Dumne-
societate la scară generală, nu doar în biserică. zeul suveran al istoriei. Când era provocat, Isus răspundea deschis: "Eu şi
De la Constantin încoace, biserica s-a confruntat cu tentaţi a de a deveni Tatăl una suntem." "Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.", le-a spus
"poliţia de moravuri" a societăţii. Biserica Catolică din Evul Mediu, Geneva într-o altă situatie
, , accentuând tennenul evreiesc sacru de Dumnezeu, ca să
lui Calvin, Anglia lui Cromwell, Noua Anglie a lui Winthrop, Biserica înţeleagă bine. Şi evreii fanatici au înţeles, de aceea în câteva rânduri au vrut
Ortodoxă Rusă-fiecare dintre acestea au încercat să legifereze o formă de să arunce cu pietre în El ca să-L pedepsească pentru blasfemie.
moralitate creştină, motiv pentru care le-a fost greu să reverse spre oameni Afirmaţiile despre Sine pe care le-a facut, îndrăzneţe, chiar scandaloase,
harul. fac din El axul central al întregii istorii, punctul de sciziune dintre creştinism
Cercetând viaţa lui Isus, îmi dau seama cât de mult ne-am îndepărtat de şi alte religii. Deşi musulmanii şi un număr crescând de evrei Îl respectă pe
Isus ca pe un mare învăţător şi profet, nici un musulman nu şi-L poate ima- "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine."
gina pe Mohamed pretinzând a fi Alah, aşa cum nici un evreu nu şi-l poate Nu trebuie să citeşti decât câteva pagini ca să dai peste aceste afirmaţii care
închipui pe Moise pretinzând că este Iahve. Tot aşa, hinduşii cred în multe par să submineze în mod ciudat toată învăţătura Lui înţeleaptă şi toate fap-
încarnări, dar nu într-o singură Încarnare [citeşte Întrupare], în vreme ce bu- tele Lui bune. Dacă Isus nu este Dumnezeu, înseamnă că pur şi simplu avea
diştii nici măcar nu dispun de o terminologie prin care să definească întrupa- halucinaţii când a spus aceste cuvinte.
rea unui Dumnezeu suveran. C. S. Lewis exprima de o manieră pregnantă această idee. "Discrepanţa
Să fi adăugat ucenicii lui Isus retroactiv la învătătura Lui afirmatii atât dintre profunzimea, bunul simţ şi (daţi-mi voie să adaug) logica rafinată a
de îndrăzneţe ca parte a unei conspiraţii de lansare ~ unei noi religii? Puţin învăţăturilor Sale morale, şi, pe de altă parte, megalomania de nemaiîntâlnit
probabil. Aşa după cum am văzut, nu numai că ucenicii nu erau capabili de care ar trebui să stea la baza învăţăturilor Sale dacă nu ar fi Dumnezeu, nu
o asemenea conspiraţie, dar Evangheliile îi prezintă chiar împotrivindu-se a fost niciodată rezolvată satisfăcător", scria el în Miracles [apărută în ro-
ideii că Isus ar fi fost de origine divină. În definitiv, toţi ucenici aparţineau mâneşte sub titlul Despre minuni]. Într-un pasaj celebru din Creştinismul
unui neam care credea cu tărie într-un singur Dumnezeu. În ultima lor noap- redus la esenţe, Lewis formulează acest argument mai plastic: "Dacă un om
te petrecută cu Isus, după ce au auzit toate afirmaţiile Lui despre Sine şi au care nu este decât un simplu om ar spune lucrurile pe care le-a spus Isus,
văzut toate minunile, unul dintre ei I-a cerut Învăţătorului: "Arată-ne pe n-ar ajunge un mare învăţător în domeniul moralei. În cazul acesta, omul ar
Tatăl." Tot nu înţelegeau. Isus însă a răspuns, poate mai clar ca niciodată: fi fie nebun-unul care afirmă despre sine, bunăoară, că este un ou prăjit-
"Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl." fie Diavolul din iad. Trebuie să alegi. Acest om [Isus] fie a fost şi este Fiul
Este un fapt istoric incontestabil că urmaşii Lui, aceia care n-au reuşit lui Dumnezeu, fie a fost un nebun sau ceva mai rău."
să pătrundă înţelesul cuvintelor Lui rostite la Cina cea de taină, L-au pro- Îmi aduc aminte că, la colegiu, când am citit aceste cuvinte în Creştinis-
clamat câteva săptămâni mai târziu "Cel Sfânt şi Neprihănit", "Domnul", mul redus la esenţe, le-am considerat o exagerare grosolană. Cunoşteam la
"Dătătorul vieţii". În perioada în care au fost scrise Evangheliile, ei Îl nu- vremea aceea mulţi oameni care Îl preţuiau pe Isus ca mare învăţător, dar nu
meau Cuvântul care era Dumnezeu şi prin care au fost făcute toate lucru- credeau că este nici Fiul lui Dumnezeu, nici nebun. Pe atunci, acesta era şi
rile. Ani mai târziu, în Evanghelia sa, Ioan scria: "Ce era de la început, ce punctul meu de vedere. Studiind însă Evangheliile, am ajuns să fiu de acord
am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile cu Lewis. Isus nici nu a afirmat vreodată că identitatea Sa este temporară,
noastre, cu privire la Cuvântul vieţii ..." Cartea Apocalipsei Îl prezintă pe nici nu a lansat aberaţii. El fie a fost Fiul lui Dumnezeu trimis să mântuiască
Isus având un chip ca para focului, "ca soarele care străluceşte în toată pu- lumea, fie un impostor care merita să fie răstignit. Oamenii din vremea Lui
terea lui", dar autorul a făcut întotdeauna legătura între acest Hristos cos~ au înţeles exact necesitatea de a alege între aceste două alternative.
mic şi galileeanul pe care ucenicii L-au auzit, L-au văzut şi L-au atins. Acum înţeleg că întreaga viaţă a lui Isus fie se clădeşte pe baza acestei
De ce ar fi inventat ucenicii aceste lucruri? Urmaşii lui Mohamed sau pretenţii a Lui de a fi Dumnezeu, fie se surpă din cauza ei. Nu mă pot
Buddha, dornici să-şi dea viaţa pentru învăţătorul lor, nu au făcut un aseme- încrede în iertarea promisă de El decât dacă are autoritatea de a susţine
nea salt în gândire. Cum se explică faptul că înşişi ucenicii, care au acceptat această ofertă. Nu pot crede cuvintele Lui despre lumea cealaltă ("Mă duc
atât de anevoie, ne cer nouă să credem lucruri atât de greu de înghiţit? Cum să vă pregătesc un loc ...") dacă nu cred ce a spus despre faptul că vine de
se face că e mai greu, nu mai uşor să-L accepţi pe Isus? la Tatăl şi Se duce la Tatăl. Şi cel mai important lucru: dacă nu avea nimic
Alternativa teoriei conspiratiei, care se referă la afirmatiile îndrăznete divin în El, crucea devine un act de cruzime divină, nu de sacrificiu divin.
ale lui Isus despre Sine, nu fac~ decât să amplifice problem~. Citind Eva~- Sidney Carter scrie într-un poem tulburător:
gheliile, încerc uneori să le înţeleg ca un neiniţiat, aşa cum aş face dacă aş
citi Coranul sau Upanişadele. Când privesc lucrurile din această perspec- Dar Dumnezeu e sus, în ceruri
tivă, mă surprind adesea uimit de aroganţa unuia care-şi permite să spună: Şi-un deget El nu mişcă,
Schimbarea pe care o aduce El

in juru-I, oşti intregi de Îngeri creştin?, mă întreb uneori; să fiu sincer, motivele se reduc la două: 1) lipsa
Cu-aripa-ncremenită ... unor alternative mai bune şi 2) Isus. Cu o minte strălucitoare, inflexibil,
Pe Dumnezeu să-L râstignească blând, creativ, subtil, invincibil, paradoxal de umil-Isus face fată oricărui
in locul tâu şi-al meu, examen la care este supus. Pe EI Îl vreau ca Dumnezeu al meu. '
Aşa l-am spus Tâmplarului Martin Luther i-a încurajat pe studenţii lui să fugă de Dumnezeul cel as-
Ce atârna pe lemn. cuns şi să alerge la Hristos; acum ştiu de ce. Dacă mă uit printr-o lupă la o
Din punct de vedere teologic, singurul răspuns la acuzati a adusă de pictură miniaturală, punctul din centrul imaginii se distinge clar, în timp ce
Carter este tainica învăţătură conform căreia, după cum spune Pavel, "Dum- spre margini imaginea se distorsionează. Pentru mine, Isus a devenit punctul
nezeu era î~ Hristos, împăcând lumea cu Sine". Într-un mod inexplicabil focal. Când fac speculaţii pe marginea unor subiecte ca problema durerii sau
Dumnezeu Insuşi a simţit durerea crucii. Altfel, cele petrecute la Calvar ar fi a providenţei în opoziţie cu liberul arbitru, totul devine neclar. Dar dacă
privesc la Isus, la felul în care a tratat oamenii În durere, la îndemnurile Lui
rămas în istorie ca un odios act de cruzime suferit de un fiu, şi nu ziua pe
care o numim Vinerea Mare. * de a ne implica d~ bunăvoie, cu toată inima în ceea ce facem, imaginea se
clarifică din nou. Intr-o stare de apatie spirituală Îmi pun întrebări de genul:
"La ce bun să te rogi dacă Dumnezeu ştie deja totul?" Isus însă descurajează
.Chipullui Dumnezeu. George Buttrick, fost capelan la Harvard, îşi aduce
astfel de întrebări: El S-a rugat, trebuie să ne rugăm şi noi.
ammte cum veneau studenţii În biroul său, se trânteau pe scaun şi declarau:
Cât timp am lucrat la The Student Bible [Biblia studentului], am petrecut
"Eu nu cred în Dumnezeu." Buttrick le dădea această replică dezarmantă:
mai mulţi ani cufundat în studiul Vechiului Testament. Datorită acestei hră-
"Ia-o uşurel şi spune-mi şi mie în care Dumnezeu nu crezi. Poate că nici eu
niri consecvente cu Vechiul Legământ, mi-am Însuşit atitudinea evreului
nu cred în Dumnezeul acela." Apoi le vorbea despre Isus, cel mai bun reme-
diu împotriva oricărei idei preconcepute despre Dumnezeu. ortodox. Vechiul Testament subliniază marea prăpastie dintre Dumnezeu şi
om. Dumnezeu este asbolut, omnipotent, transcendent, de aceea cel mai
Cărţile de teologie au tendinţa de a-L defini pe Dumnezeu prin ceea ce
mic contact direct al omului cu El îl pune pe primul În pericol. Regulile de
nu este: Dumnezeu este nemuritor, invizibil, infinit. Dar cum ar suna o des-
închinare din cartea Leviticului îmi aduc aminte de un manual de instruc-
criere pozitivă a lui Dumnezeu? Isus răspunde la aceste întrebări foarte im-
ţiuni de folosire a materialelor radioactive. Aduceti numai miei fără cusur
portante pentru creştin. Apostolul Pavel L-a numit pe Isus, cu îndrăzneală:
la Cortul Întâlnirii. Nu atingeţi chivotul. Fumul să' acopere permanent chi-
" ...chipul Dumnezeului Celui nevăzut". Isus a fost oglindirea fidelă a lui
votul; cine se va uita la chivot va muri. Nimeni nu are voie să intre în Sfânta
Du~mezeu: "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în EL"
Sfintelor, cu excepţia Marelui Preot în singura zi din an permisă. În ziua
Intr-un cuvânt, Dumnezeu este asemenea lui Hristos. Isus ne prezintă un
aceea, de Yom Kippur, legaţi-i o frânghie de gleznă şi un clopoţel ca să-I
~u~nez~u în c~rne şi oase pe care ÎI putem primi sau respinge, ÎI putem
puteţi trage afară în caz că face o greşeală şi moare.
tUbI sau Ignora. In acest model vizibil, la scară umană, putem discerne mai
clar trăsăturile lui Dumnezeu. Ucenicii lui Isus au crescut în acest mediu, În care nu se pronunţa nicio-
dată Numele lui Dumnezeu, Împlinind complicatul ritual al curătirii ur-
Trebuie să recunosc că Isus cel întrupat a corectat multe dintre ideile
mând cerinţele legii mozaice. Erau Încredinţaţi, asemenea adepţilo; m~ltor
rigide şi greu de acceptat pe care le aveam legat de Dumnezeu. De ce sunt
altor religii ale vremii, că Închinarea cere sacrificiu: ceva trebuia să moară.
. *În.cuvintele lui .Frederick Buechner: "Noutatea pe care o aduce Noul Legământ nu este Dumnezeul lor le-a interzis sacrificiul uman, astfel că, în ziua praznicului,
lde~a c~ Du~nezeu ILIb:şte lumea ~tât de I~ult încât Şi-a vărsat sângele pentru ea, cât pre- Ierusalimul era plin de mugetele şi zbierătele unui sfert de milion de ani-
te~ţla :a se ţm~ d.e cuvant. Asemeni tatălUI care îl asigură pe copilul său bolnav că ar face
male destinate altarului de la Templu. GăIăgia şi mirosul animalelor sa-
on~e sa-I poata vmd~ca, Dumneze~1 nu se lasă intimidat şi Îşi pune planul în aplicare. Isus
Hns~o~ este pla~ul lUI Dumnezeu, Iar crucea, locul în care Dumnezeu şi-a dus planul la în- crificate le aduceau necontenit aminte de marea prăpastie dintre Dumnezeu
deplt~)re, este Simbolul central al credinţei Noului Legământ." şi ei.
Am lucrat atât de mult pe Vechiul Testament încât, într-o zi, când am Cel care iubeşte. Dacă ar fi după mine, aş formula o idee diferită referi-
trecut la Faptele Apostolilor, contrastul m-a cutremurat. De-astă dată, ur- toare la Dumnezeu. Dumnezeul meu ar fi static, neschimbător; nu L-aş pu-
maşii lui Dumnezeu, cei mai mulţi dintre ei evrei autentici, se întâlneau în tea concepe pe Dumnezeu "venind" şi "plecând". Dumnezeul meu ar ţine
case particulare, cântau imnuri şi 1 se adresau lui Dumnezeu cu apelativul lucrurile sub control cu putere, lichidând rapid şi decisiv orice împotrivire.
familiar Ava. Unde erau frica şi ceremonialul plin de solemnitate cerut a fi Un băiat musulman i-a spus odată psihiatrului Robert Coles: "Allah ar spu-
respectat de către oricine îndrăznea să se apropie de mysterium tremendum? ne lumii, fiecăruia: «Dumnezeu este mare, foarte mare» ... I-ar face pe toţi
Nimeni nu mai aducea animale la sacrificat; moartea nu mai făcea parte din să creadă în EI, iar dacă cineva ar refuza, ar muri-asta s-ar întâmpla dacă
închinare, cu excepţia momentului solemn în care frângeau pâinea şi beau Allah ar veni aici."
vinul împreună, meditând la jertfa adusă de Isus o dată pentru totdeauna. Dar, datorită lui Isus trebuie să-mi revizuiesc noţiunile intuitive despre
Astfel, Isus a produs schimbări profunde în modul în care Îl înţelegem Dumnezeu. (Poate, cine ştie, tocmai acest lucru a fost esenţa misiunii Sale.)
pe Dumnezeu. În esenţă, ni L-a adus pe Dumnezeu aproape. Evreilor care Isus ne dezvăluie un Dumnezeu care vine să ne caute, un Dumnezeu care
cunoşteau un Dumnezeu distant, abstract, Isus le-a adus mesajul că lui ne redă totala libertate, chiar dacă asta Îl costă viaţa Fiului Său, un Dumne-
Dumnezeu îi pasă de iarba de pe câmp, hrăneşte vrăbiile, ştie câte fire de zeu vulnerabil. Dar, mai presus de toate, Isus ne revelează un Dumnezeu
păr avem în cap. Pentru evreii care nu îndrăzneau să pronunţe Numele lui care este dragoste.
Dumnezeu, Isus a introdus cuvântul aramaic de o surpinzătoare intimitate: Dacă ar fi să-L concepem noi pe Dumnezeu, care dintre noi ar lansa ideea
"Ava". Era un tennen familiar care exprima afecţiunea în familie, un fel de unui Dumnezeu care iubeşte şi tânjeşte să fie iubit? Celor crescuţi în tradi-
diminutiv de genul "tati", unul dintre primele cuvinte articulate de copii. tia creştină le poate scăpa nota şocantă din mesajul lui Isus, dar adevărul
Înainte de Isus, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să coreleze un astfel de ~ste că dragostea nu a fost niciodată relaţia normală dintre fiinţele umane şi
cuvânt cu Iahve, Dumnezeul Suveran al universului. După El, a devenit un Dumnezeul lor. Coranul nu asociază niciodată cuvântul "dragoste" cu
termen obişnuit de adresare, chiar şi în adunările de limbă greacă; imitân- Dumnezeu. Aristotel s-a exprimat direct: "Ar fi ceva ieşit din comun ca un
du-L pe Isus, au împrumutat cuvântul străin pentru a-şi exprima intimitatea om să pretindă că-1 iubeşte pe Zeus"-sau că Zeus îl iubeşte pe el. Prin con-
în care se aflau cu Tatăl. trast, Biblia creştină afirmă că "Dumnezeu este dragoste" şi citează dragos-
Când Isus atârna pe cruce, s-a produs un eveniment care şi-a pus pecetea tea ca fiind motivul principal pentru care Isus a venit pe pământ: "Iată cum
pe un nou tip de intimitate a tinerei biserici. Marcu relatează că, în timp ce Şi-a arătat Dumnezeu dragostea faţă/de noi: L-a trimis pe singurul lui Fiu
Isus Îşi dădea ultima suflare, "perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în în lume pentru ca să trăim prin EL"
două de sus până jos". Această perdea imensă servea ca perete despărţitor S0ren Kierkegaard scria: "Pasărea de pe ram, crinul din vale, cerbul din
pentru Sfânta Sfintelor, locul în care era prezent Dumnezeu. După cum codru, peştele din apă şi nenumăraţi oameni cântă cu bucurie: Dumnezeu
notează mai târziu autorul cărţii Evrei, ruperea perdelei indica exact ceea este dragoste! Şi, pe fundalul acestor voci de soprane se aude, ca într-o par-
ce îndeplinea moartea lui Isus. Nu mai erau necesare sacrificii. Nici un ma- titură pentru bas, glasul de profimdis al Celui ce S-a jertfit: Dumnezeu este
re Preot nu mai trebuia să tremure intrând în locul sacru. dragoste. "
Noi, cei din epoca modernă, trăim această intimitate nouă de atât de Povestirile relatate de Isus despre dragostea lui Dumnezeu exprimă o
mult timp, încât ni se pare normală. Îi cântăm lui Dumnezeu refrene cunos- stare apropiată de disperare. În Luca 15, EI povesteşte despre o femeie care
cute şi stăm de vorbă cu EL în rugăciuni neprotocolare. Pentru noi, jertfa caută toată noaptea până îşi găseşte preţioasa monedă şi despre un păstor
este un concept primitiv. Uităm prea uşor ce preţ a plătit Isus pentru a câşti- care porneşte prin întuneric să-şi caute singura oaie care s-a rătăcit din
ga pentru noi toţi-oameni simpli, nu preoţi-accesul liber în prezenţa lui turmă. Fiecare parabolă se încheie cu o scenă a bucuriei, cu un cor cere~c
Dumnezeu. ÎI cunoaştem pe Dumnezeu ca Ava, Tatăl iubitor, doar datorită care tresaltă de bucurie la vestea că încă un păcătos s-a întors acasă. In
lui Isus. final, ca şi cum ar pregăti un punct culminant, Isus le spune povestea fiului
risipitor, care refuză dragostea tatălui său şi îşi risipeşte moştenirea într-o laşi vreodată pe Dumnezeu să te iubească? Mi se pare un lucru important,
ţară îndepărtată. ce zici'?"
Într-o vizită în Rusia, preotul Henri Nouwen a petrecut mai multe ore în Mi-am dat seama cu surprindere că femeia tocmai scosese la lumină o
muzeul Ennitaj din Sankt Petersburg, meditând asupra remarcabilei picturi latură întunecată a vieţii mele spirituale. Oricât de adânc înţelegeam credin-
a lui Rembrandt, Întoarcereafiului risipitor. În acele momente, Nouwen a ţa creştină, mi-a scăpat cel mai important mesaj dintre toate. Povestea lui
avut revelaţia unui nou mister conţinut în această parabolă: Isus a devenit Isus este o poveste de sărbătoare, o poveste de dragoste. Ea implică durere
un fiu risipitor de dragul nostru. "A lăsat casa Tatălui Său, a venit într-o ţară şi dezamăgire, e adevărat, atât pentru Dumnezeu cât şi pentru noi. Dar Isus
străină, a renunţat la tot ce avea, şi S-a reîntors în casa Tatălui Său printr-o întruchipează promisiunea unui Dumnezeu dispus să plătească orice preţ ca
cruce. Dar a făcut toate acestea nu ca Fiu răzvrătit, ci ca Fiu ascultător, tri- să ne recâştige. Una dintre cele mai importante realizări ale lui Isus este că
mis să-i aducă acasă pe toţi copiii rătăciţi ai lui Dumnezeu. Isus este Fiul ne-a făcut demni de iubirea lui Dumnezeu.
risipitor al Tatălui risipitor care a renunţat la tot ce l-a încredinţat TatăLpen- Romancierul şi criticul literar Reynolds Price spunea în felul lui: "EI ne
tru ca eu să pot fi ca El şi să mă pot întoarce cu EI în casa Tatălui." spune cât se poate de limpede că ni s-a făcut declaraţia după care tânjim şi
Pe scurt, de la Genesa 3 la Apocalipsa 22, Biblia ne vorbeşte despre un despre care se vorbeşte atâta în poveşti-Creatorul tuturor lucrurilor mă
Dumnezeu care nu-şi găseşte liniştea până nu-şi aduce familia înapoi acasă. iubeşte şi mă doreşte ... În nici o altă carte din cultura noastră nu găsim o
Dumnezeu a dat lovitura decisivă a reconcilierii când şi-a trimis Fiul într-o descriere mai exactă a acestei nevoi, acel arc enorm, înalt, strălucitor-
lungă căLătorie pe planeta Pământ. Ultima scenă a Bibliei, asemeni parabo- făpturi fragile create de mâna lui Dumnezeu, aruncate în spaţiu, apoi prinse
lei fiului rătăcitor, se încheie cu o mare sărbătoare a familiei reunite. în sfârşit de un om asemenea nouă în multe feluri."
În altă parte, Evangheliile comentează dimensiunile la care a lucrat Dum-
nezeu în planul Lui de răscumpărare prin dragoste. Portretul umanităţii. Când se aprinde lumina într-o încăpere, fereastra
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul devine o oglindă care reflectă lucrurile din acel spaţiu. În Isus nu avem doar
că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său cajertfă de ispăşire pentru o fereastră spre Dumnezeu, avem şi o oglindă a noastră, o reflexie a ceea
păcatele noastre. ce a gândit Dumnezeu când a creat această "sărmană făptură goală, bipe-
Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru priete- dă". La urma urmei, fiinţele umane sunt create după chipul şi asemănarea
nii săi. Sa; Isus ne arată cum ar fi trebuit să fie acest chip.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui "Întruparea arată omului grozăvia mizeriei sale prin măreţia remediului
Fiu... pe care l-a cerut", a spus Pascal. Isus a expus eşecurile noastre de fiinţe u-
Îmi amintesc de o noapte lungă în care şedeam pe scaunele incomode din mane într-un mod care ne-a tulburat profund. Avem tendinţa de a scuza
aeroportul O'Hare, aşteptând iritaţi un zbor care avea o întârziere de cinci multele noastre păcate prin afinnaţia: "E ceva omenesc." Bărbatul se îmba-
ore. S-a întâmplat atunci să fiu alături de o femeie înţeleaptă care călătorea tă, femeia are o aventură amoroasă, copilul chinuie un animal, o naţiune
la aceeaşi conferinţă. Lunga aşteptare şi ora târzie ne-au creat o stare de declară război alteia: e ceva omenesc. Isus a pus capăt acestei concepţii.
melancolie, iar în cele cinci ore care ne stăteau în faţă am avut timp să ne Trăind în trup, El ne-a demonstrat cum ar trebui să fim, ne-a arătat cum am
împărtăşim toate întâmplările nefericite care ne-au marcat anii copilăriei, fost creaţi şi cât de departe suntem de ţintă.
dezamăgirile din biserică sau întrebările vizavi de credinţă. Pe atunci scriam "Iată OmuI!", a strigat Pilat. lată cel mai strălucit exemplar al umani-
Disappointment with God [Dezamăgit de Dumnezeu] şi mă simţeam apăsat tăţii! Dar uite în ce hal a ajuns! Isus a denunţat fără drept de apel invidia,
de durerile, regretele, îndoielile şi rugăciunile neascultate ale altora. setea de putere, violenţa care infectează această planetă ca un virus. Aceas-
Interlocutoarea mea m-a ascultat în tăcere mult timp, după care, pe neaş- ta a fost intenţia din spatele Întrupării, chiar dacă realizarea ei s-a făcut de
teptate, mi-a pus o întrebare care mi-a rămas întipărită în minte. "Philip, Îl o manieră stranie. Isus ştia la ce Se angajează venind pe această planetă;
Schimbarea pe care o aduce El

moartea Sa a fost hotărâtă de la început. Aşa cum se spune în epistole, a spune că Isus a devenit apărătorul nostru plin de înţelegere. Există o singură
venit să facă cel mai iraţional schimb: cale de a deveni înţelegător, aşa cum ne indică rădăcina expresiei din greacă
syn pathos: "a simţi sau a suferi împreună cu cineva". Aşa cum reiese din
"...măcar că era bogat, S-a Tacutsărac pentru voi, pentru ca prin sără-
cartea Evrei, datorită Întrupării, Dumnezeu aude rugăciunile noastre într-un
cia Lui, voi să vă îmbogăţiţi."
"El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu,... S-a dezbrăcat pe Sine mod nou, după ce a trăit şi S-a rugat ca o fiinţă umană'slabă şi vulnerabilă.*
Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor." Isus S-a rugat înainte de moarte: "Tată, iartă-i..."-pe toţi: soldaţi romani,
"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, EI L-a făcut păcat pentru noi, lideri religioşi, ucenici ai Săi care au l-au întors spatele în acea noapte întu-
,ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." necată, pe tine, pe mine, care ne-am lepădat de El în atâtea feluri-" ...iar-
"Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască tă-i, căci nu ştiu ce fac." Dacă nu S-ar fi făcut asemeni oamenilor, Fiul Lui
pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei." Dumnezeu n-ar fi putut spune cu toată înţelegerea "nu ştiu ce fac". Dar a trăit
S-a facut sărac pentru a ne îmbogăţi pe noi, şi-a lăsat dumnezeirea pentru printre noi, şi a ajuns să înţeleagă.
a ne sluji pe noi, şi desăvârşirea pentru a purta păcatele noastre, a murit pen-
tru ca noi să avem viaţă -schimbul pare avantajos pentru o singură parte.
Dar în epistole găsim indicaţii surprinzătoare despre semnificaţia Întrupării
pentru Dumnezeu şi pentru om deopotrivă. Suferinţa de pe pământ a fost ca Vindecătorul rănit. Goethe punea o întrebare: "Acolo se înaltă, crucea ,
o "experienţă instructivă" pentru Dumnezeu. Cuvintele mele sună a erezie, înfăşurată în trandafiri. Cine a pus trandafirii pe cruce?"
dar nu fac decât să repet ce se spune în Evrei: "Măcar că era Fiu, a învătat În călătoriile mele prin ţări străine am observat diferenţa frapantă dintre
să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit." În altă parte, aceeaşi carte ~e simbolurile diferitelor religii. În India, unde coexistă patru dintre cele mai
spune că autorul Mântuirii noastre a fost "facut desăvârşit" prin suferinţă. mari religii, am făcut o plimbare scurtă prin marele oraş Bombay şi am
Comentariile evită de obicei aceste fraze, pentru că sunt greu de împăcat cu întâlnit lăcaşuri de închinare ale tuturor celor patru religii.
ideea tradiţională de caracter imuabil al lui Dumnezeu. Din câte înţeleg eu, Templele hinduse erau peste tot, am întâlnit chiar şi temple portabile, pe
ele vorbesc despre anumite "schimbări" care trebuiau să se producă în dum- roţi, de genul tonetelor folosite de vânzătorii stradali, fiecare având imagini
nezeire înainte ca noi să putem ti împăcaţi cu ea. sculptate şi pictate În culori strălucitoare ale unora din miile de zei şi zeiţe
În timpul acestei bucle temporale cunoscute sub numele de Întrupare, ale panteonului hindus. În contrast izbitor, în moscheea musulmană din cen-
Dumnezeu a experimentat ce înseamnă să trăieşti în trup de om. În treizeci trul oraşului nu găseai nici o imagine; unminaret se înălţa spre cer, spre sin-
şi trei de ani de viaţă pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a învăţat ce înseamnă gurul dumnezeu, Allah, care nu poate fi redus la dimensiunile unui chip scul-
sărăcia, neînţelegerile cu cei din casa ta, respingerea oamenilor, vorbele de ptat. Privind clădirile hinduse, alături de cele musulmane, am priceput mai
ocară şi trădarea. A învăţat şi lecţia durerii. Cum e să simţi pe obraz urma bine parcă de ce fiecare religie o găseşte pe cealaltă atât de greu de înţeles.
palmelor celor ce te acuză. Cum e să-ţi simţi spatele sfâşiat de un bici cu Am vizitat în aceeaşi după-amiază un lăcaş budist. În comparaţie cu stră-
plumbi. Cum e să-ţi simţi muşchii, tendoanele şi oasele sfredelite de fierul zile aglomerate, gălăgioase de afară, acesta oferea o atmosferă de calm desă-
nemilos. Isus a "învăţat" toate acestea pe pământ. vârşit. Călugări în haine lungi de culoarea şofranului, Îngenuncheau pentru
Caracterul Său nu I-a permis lui Dumnezeu opţiunea de a declara pur şi rugăciune în încăperea întunecoasă şi liniştită, cu miros pătrunzător de tămâ-
simplu că această planetă imperfectă "nu contează". Fiul lui Dumnezeu a ie. O statuie aurită a lui Buda domina încăperea, zâmbetullui uşor ironic ex-
trebuit să înfrunte răul personal, într-un mod În care divinitatea perfectă nu primând convingerea budistă conform căreia cheia mulţumirii este
s-a mai confruntat niciodată până atunci. A trebuit să ierte păcatul, luând *Un medic care lucrează Într-un azil, mi-a spus: "Când pacienţii mei se roagă, ei vor-
asupra Lui păcatul nostru. A trebuit să învingă moartea murind. A trebuit să besc de fapt cu cineva care a murit de fapt-este o experienţă pe care nu a mai avut-o nici
înveţe mila faţă de oameni, devenind unul dintre ei. Autorul cărţii Evrei ne un alt sfătuitor, consilier sau expert În problemele muribunzilor."
dezvoltarea forţei interioare, care te ajută să depăşeşti orice suferinţe În viaţă. care ne fac să ne pierdem speranţa, pe acelea le foloseşte Dumnezeu pentru
Apoi am Întâlnit o biserică creştină, o biserică protestantă din acelea a-şi face lucrarea. Iar ca dovadă avem crucea.
care nu acceptă nici un fel de reprezentări grafice. Semăna foarte mult cu Mi-ar fi plăcut ca un scriitor talentat ca Milton sau Dante să fi redat scena
moscheea musulmană, cu o singură excepţie: În vârful turlei bisericii se gă- care trebuie să fi avut loc în iad în ziua în care a murit Isus. Cu siguranţă
sea o cruce mare, ornamentată. s-a dezlănţuit o adevărată petrecere în Infern. Şarpele din Genesa zdrobise
Văzând crucea Într-o ţară străină, cu o cultură total diferită de a mea, am călcâiullui Dumnezeu; balaurul din Apocalipsa înghiţise, În sfârşit, Pruncul.
'privit-o cu alţi ochi şi m-a şocat caracterul ei bizar. Ce i-a determinat pe Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ într-o operaţiune de salvare, sfârşise
creştini să-şi Însuşească acest semn al condamnării ca simbol al credinţei? atârnat pe cruce, ca o sperietoare de ciori zdrenţuită. Ce victorie diabolică!
De ce nu facem tot ce ne stă în putere pentru a şterge amintirea nedreptăţii Dar cât de scurtă! Prin cea mai ironică răsturnare de situaţie a istoriei,
scandaloase? Am putea scoate în evidenţă Învierea, menţionând crucea ceea ce a reprezentat pentru Satan biruinţa răului a reprezentat pentru Dum-
doar ca pe o nefericită notă de subsol a istoriei. De ce să facem din ea piesa nezeu biruinţa binelui. Moartea lui Isus pe cruce a unit cele două margini
centrală a credinţei? "Păi, tocmai imaginea asta Îi face pe unii să-şi piardă ale prăpastiei dintre un Dumnezeu perfect şi o omenire fatalmente perver-
credinţa!", a strigat unul din personajele lui Dostoievski după ce a văzut tită. În ziua pe care o numim Vinerea Mare, Dumnezeu a învins păcatul, a
scena Răstignirii redată de pictorul Holbein. înfrânt moartea, a triumfat asupra lui Satan şi i-a luat pe ai Săi înapoi. În
Isus ne-a lăsat porunca de a ne aminti moartea Sa când ne adunăm Împre- acel act de transformare, Dumnezeu a făcut din cel mai monstruos act al
ună la închinare. Nu a fost însă necesar să ne poruncească să ne amintim nici istoriei cea mai mare victorie. Nu e de mirare, de aceea, că simbolul nu a
de Duminica Floriilor nici de Paşte. "Să faceţi asta spre pomenirea Mea." dispărut până astăzi; nu e de mirare că Isus ne-a poruncit să nu uităm nicio-
Este evident că a dorit să nu uităm ce s-a întâmplat pe Calvar. Creştinii n-au dată.
uitat. John Updike spunea despre cruce că "i-a ofensat profund pe grecii Datorită crucii am speranţă. Prin rănile Robului lui Dumnezeu suntem
mândrii de zeii lor sprinţari, chipeşi şi puternici, şi pe evreii care aşteptau de vindecaţi, a spus Isaia-nu prin minunile Lui. Dacă Dumnezeu poate smul-
veacuri un Mesia cu Înfăţişare de Împărat. Şi cu toate astea, crucea reuşeşte ge acest triumf din ghearele unei înfrângeri aparente, şi poate găsi putere
să ofere răspunsuri la realităţi mult mai adânci din inima omenească. Dum- într-un moment de aparentă neputinţă, ce n-ar putea face Dumnezeu cu eşe-
nezeul răstignit a format o punte Între sentimentele pe care ni le creează curile şi greutăţile aparente din viaţa mea?
această lume de o imperfecţiune şi indiferenţă crude şi nevoia noastră umană Nimic-nici măcar uciderea Fiului lui Dumnezeu-nu poate pune capăt
de Dumnezeu, de a simţi că El este prezent". În colţul acela de stradă din relaţiei dintre Dumnezeu şi fiinţele umane. În alchimia răscumpărării, cea
Bombay, în forfota aceea de trecători, biciclişti şi animale, am înţeles de ce mai odioasă crimă devine puterea noastră vindecătoare.
a ajuns crucea să aibă o semnificaţie atât de mare pentru creştini, de ce a Vindecătorul rănit de moarte se întoarce de Paşte, ziua care ne prezintă
ajuns să Însemne atât de mult pentru mine. Crucea ne explică adevăruri pro- dinainte un crâmpei din ceea ce va ti istoria din perspectiva eternităţii, când
funde care, dacă n-ar exista ea, nu ar avea nici un sens. Crucea aduce speran- toate cicatricile, toate rănile, toate dezamăgirile vor apărea într-o altă lumi-
ţă În clipa când am pierdut orice speranţă. nă. Credinţa noastră începe acolo unde părea că se sfârşeşte. Între cruce şi
Apostolul Pavel L-a auzit pe Dumnezeu spunându-i: " ...puterea Mea În mormântul gol stăruie unica făgăduinţă din istorie: speranţă pentru lume şi
slăbiciune este făcută desăvârşită", iar apoi s-a văzut pe sine altfel: "Când speranţă pentru fiecare dintre noi cei care trăim în ea.
sunt slab atunci sunt tare." "De aceea", a adăugat el, "simt plăcere În slăbi- Teologul german Jurgen Moltmann exprimă într-o singură frază eveni-
ciuni, În defăimări, În nevoi, în prigoniri, În strâmtorări ..." Pavel arăta spre mentele de la Vinerea Mare până la Paşte. Ea este de fapt un rezumat al
o taină care lasă mult În urmă calea budistă de rezolvare a suferinţei şi greu- istoriei trecute, prezente şi viitoare. "Dumnezeu plânge cu noi pentru ca,
tăţilor vieţii. El nu vorbeşte despre resemnare, ci despre transformare. Chiar într-o bună zi, noi să putem râde cu El."
lucrurile care ne fac să ne simţim nevrednici şi nepotriviţi, chiar lucrurile Scriitorul şi predicatorul Tony Campolo a ţinut în biserica sa din
Philadelphia o predică mişcătoare adaptată după predica unui bătrân pastor
de culoare. "E vineri, dar vine duminica" este titlul predicii, şi dacă ştii ti-
tlul, ştii toată predica. Într-un crescendo de tempo şi volum, Campolo pune
în antiteză imaginea lumii din ziua de vineri-când forţele răului au învins Surse
forţele binelui, când toţi prietenii şi ucenicii au fugit speriaţi, când Fiul lui
Dumnezeu a murit pe cruce-cu cea din duminica de Paşte. Ucenicii care Capitolull
au trăit ambele zile, şi vinerea şi duminica, nu s-au mai îndoit niciodată de 13: Dickens: Charles Dickens, The Lif'e of OUl'Lord. London: Associated Newspapers Ud.,
Dumnezeu. Au învăţat că atunci când Dumnezeu pare mai departe ca ori- 1934.
15: Pasolini: Richard H. Campbell and Michac! R. Pitts, The Bible on Film. Metuchen, N,1.:
când, poate fi mai aproape ca niciodată; când Dumnezeu pare cel mai lipsit
The Scarecrow Press, 1981, p. 54.
de putere, este cel mai puternic; când Dumnezeu pare mort, EI revine Ia 16: Milliken: Bill Milliken, So Long, Sweet Jesus. New York: Prometheus Press, n.d.
viaţă. Au învăţat să nu-L mai excludă niciodată pe Dumnezeu din calculele 17: H. G. Wells: citat din The Greatest Man in History în Mark Link, S,1., He Is the Stil!
lor. Point of the Turning World. Chicago: Argus Communications, 1971, p. III.
Dar Campolo a sărit totuşi peste o zi în predica lui. Cele două zile au 17: "Eu vă spun: pe orişicine": Luca 12:8.
18: "Oare ai ochi de carne": Iov 10:4.
primit nume înscrise în calendarul Bisericii: Vinerea Mare şi Duminica
19: Blake: William Blake, "The Everlasting Gospel", The Portable Blake. New York: The
Paştelui. Şi totuşi, într-un sens foarte real, noi trăim Sâmbăta, ziua fără nu- Viking Press, 1968, p. 612.
me. Ceea ce ucenicii au experimentat la scară mică-trei zile de durere 19: Barth: Karl Barth, The Word of'God and the Word of'Man. Ncw York: Harper and Row,
pentru un om care murise pe o cruce-trăim noi acum Ia scară cosmică. Publishers, 1957, p. 62.
19: Lakota: Cullen Murphy, "Who Do Men Say That 1 Am'?" The Atlantic Monthly,
Istoria omenirii continuă să se desfăşoare între promisiune şi împlinire.
Decembrie 1986, p. 58.
Putem crede că Dumnezeu e în stare să facă ceva bun dintr-o lume în care 20: Norm Evans: citat în "Making It Big", The Refhrmed Journal, Decembrie 1986, p. 4.
există Bosnia şi Ruanda, ghetouri din inima oraşelor şi închisori care gem 20: Fritz Peterson: citat în The Chicago Tribune, May 24, 1981.
de deţinuţi în cea mai bogată naţiune de pe pământ? E sâmbătă pe planeta 20: " Un cercetător de la University (Jj'Chicago of Chicago ": David Tracy, citat în Murphy,
Pământ; va veni Duminica vreodată? "Who Do Men Say That lAm'?" op cit., p. 38.
21: Phillips: J. B. Phillips, Ring of Truth. Wheaton, 111.:Harold Shaw Publishers, 1977, p. 79.
Vinerea întunecată a Golgotei poate fi numită Mare doar în virtutea a
21: "unstrigăttare": Marcu 15:37.
ceea ce s-a întâmplat în Duminica de Paşte, o zi care ne dă o cheie năucitoa- 21: "Ferice de acela": Matei 11:6.
re pentru a descifra marea enigmă a universului. Paştele a deschis o falie în 22: McGrath: Alister McGrath, Understanding Jesus. Grand Rapids: Zondervan Publishing
universul care alunecă înjos pe panta entropiei şi a dezintegrării, pecetluind House, 1987, p. 52.
23: Kasper: Walter Kasper, Jesus the Christ. New York: Paulist Press, 1977, p. 46.
promisiunea că într-o zi Dumnezeu ne va arăta minunea Paştelui Ia scară
24: "Înapoia Mea": Matei 16:23.
cosmică. 24: Wink, Walter Wink, Engaging the Powers. Minneapolis: Fortress Press, 1992, p. 129.
Să ţinem minte că, în acest grandios spectacol cosmic, timpul în care 24: Sayers: Dorothy Sayers, Christian Letters to a Post-Christian World. Grand Rapids:
trăim este ziua de sâmbătă, ziua fără nume dintre celelalte două. Cunosc o William B. Eerdmans Publishing Company, 1969, p. 15.
femeie a cărei bunică îşi are mormântul sub stejarii bătrâni de o sută cinci- 24: Tuchman: Barbara Tuchman, Practic ing History. New-York: Alfred Knoph, 1981, p. 22.
25: Pascal: Blaise Pascal, Pensees. New York: E. P. Dutton, 1nc. 1958, p. 228.
zeci de ani aflaţi în cimitirul unei biserici episcopale din Louisiana. La do-
26: Luther: Citat în Jurgen Moltmann, The Way of' Jesus Christ. San Francisco: Harper-
rinţa bunicii, pe piatra funerară au fost gravate doar aceste cuvinte: "În SanFrancisco, 1990, p. 84.
aşteptare. "
Capitolul 2
30: "mântuire de": Luca 1:71.
30: "străpuns de o sabie": Luca 2:35.
31: Lewis: C. S. Lewis, "The Grand Miracle", în God in the Dock: Essays on Theology and
Ethics. Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Company, 1972, p. 84. 55: Dodd: C. H. Dodd, The Founder of Christianity. London: The Macmillan Company,
32: Muggeridge: Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives. New York: Harper and 1970, p. 103.
Row, 1975, p. 19. 55: Pelikan: Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries. New Haven, Conn.: Yale Uni-
32: "lată roaba Domnului": Luca 1:38. versity Press, 1985, p. 20.
33: Ricci: Jonathan D. Spence, The Memory Palace of Matteo Ricci. New York: Penguin 56: Bonhoeffer: Dietrich Bonhoeffer, Christ the Center. San Francisco: Harper and Row,
Books, 1984, p. 245. Publishers, 1978, p. 61.
33: "Copilul acesta este rânduit": Luca 2:34. 56: Virgil: citat În Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries, op cit., p. 35.
33: Augustus: John Dominic Crossan, The Historical Jesus: The Life ofa Mediteranean Je- 56: Barclay: citat În Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives, op. cit., p. 74.
wish Peasant. San Francisco: Harper Col lins Publishers, 1991, p. 31. 57: Antiochus: Donald B. Kraybill, The Upside-Down Kingdom. Scottsdale, Pa.: The Herald
34: Vezi şi p. 57: Herod the Great: Joseph Klausner, Jesus ofNazareth: His Life, Times, and Press, 1990, p. 38.
Teaching. London: George Allen and Unwin, Ud, 1925, p. 146. 57: "Would the Romans ": Joseph Klausner, Jesus o/Nazareth, op cit., p. 144.
34: Auden: The Collected Poetry ofW H. Auden. New York: Random House, 1945, p. 455. 58: Muggeridge: Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives, op cit., p. 13.
36: Donne: John Donne, "Nativity", The Complete English Poems. New York: Penguin 60: "Cum ... are să vină Hristosul? ": Ioan 7:41.
Books,1971,p.307. 60: "Nazaret!" Ioan 1:46.
36: "S-a dezbrăcat pe Sine": Filipeni 2:7. 60: "Galifeea. Galifeea. tu urâşti ": Vermes, Jesus Ihe Jew, op. cit. p. 53.
36: "argintul ... tot aşa de obişnuit": 1 Împăraţi 10:27. 60: "Şi tu eşti din Galifeea?": Ioan 7:52.
36: Figgis: Neville Figgis, The Gospel and Human Needs. London: Longmans, Green, 60: "Pleacâ de aici": Ioan 7:3.
1909, p. 11. 61: "Schimba Marele Preot": Joseph Klausner, Jesus ofNazareth, op cit., p. 151.
37: "O, aici şi acum ": W.H. Auden, The Cof!ecled Poetry, op cit., pp. 443-44. 61: Iosefus: A. N. Wilson, Jesus. New York: W. W. Norton and Company, 1992, p. xii.
39: "A răsturnat pe cei puternici ": Luca 1:52. 62: "Este de folos ": Ioan 11:50.
39: Tokes: Laszlo Tokes, The Fall of Tyrants. Wheaton, 111.:Crossway Books, 1990, p. 186. 64: "Cine iubeşte pe tatâ ": Luca 14:26.
41: Lubavitcher: David Remnick, "Waiting for the Apocalypse in Crown Heights", The New 64: "Stricaţi Templul acesta": Matei 26:61.
Yorker, Decembrie 21, 1992, p. 52.
42: "Nu este Maria mama Lui?": Matei 13:54-55. Capitolul 4
42: "Nazaret!": Ioan 1:46. 68: ,,Isus, plin de Duhul Sfânt": Luca 4: 1-2.
42: "Are drac": Ioan 10:20. 68: Hopkins: The Sermons and Devotional Writings of Germ'd Manley Hopkins. London:
43: Chesterton: G. K. Chesterton, Orthodoxy, Garden City, N.Y.: Doubleday/lmage Books, Oxford University Press, 1959, pp. 180-83.
1959, p. 137. 68: Luther: citat În F. Forrester Church, Entertaining Angels. San Francisco: Harper & Row,
44: Phillips: 1. B. Phillips, New Testament Christianity. London: Hodder and Stoughton, Publishers, 1987, p. 54.
1958, pp. 27-33. 70: Muggeridge: Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives, op cit., p. 52.
44: Apollo astronauts: citat În William M. Justice, OUl' Visitied Planet. New York: Vantage 71: "Înapoia mea, Satano ": Matei 16:23.
Press, 1973, p. 167. 71: "Să Teferească Dumnezeu, Doamne!": Matei 16:22.
45: "El este chipul": Coloseni 1:15, 17. 71: "Nu eşti Tu Hristosul? ": Luca 23:39.
71: " ...să Se pogoare ... ": Matei 27:42-43.
Capitolul 3 71: Milton: "Paradise Regained", The Complete Poems ofJohnMilton ". New York: Was-
50: Buber: citat În Geza Vermes, Jesus the Jew: A Historian~' Reading of the Gospels. hington Square Press, Inc., J 964, p. 393.
London: Coli ins, 1973, p. 9. 72: Karamazov: Feodor Dostoievsky, The Brothers Karamazov, Garden City, N.Y.: Nelson
51: Moltmann: Jurgen Moltmann, The Way ofJesus Christ, op cit., p. 168. Doubleday, lnc., n.d., pp. 229-39.
52: "Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu ": Matei 27:46. 74: Sayers: Dorothy Sayers, The Man Born to Be King. Grand Rapids: William B. Eerdmans
52: "Nu sunt eu": Ioan 3:28. Publishing Company, n.d., p. 35.
52: "Tu eşti Acela ": Matei II :3. 74: Kierkegaard: citat în D. R. Davies, On to Orthodoxy. London: Hodder and Stoughton,
52: "de ai despica cerurile ": Isaia 64: J . 1939,p.162.
53: "El a practicat exorcismul ": Joseph Klausner, Jesus of Nazareth, op cit., p. 27. 75: MacDonald: George MacDonald, Life Essential, The Hope ofthe Gospel. Wheaton, III.:
54: "Dumnezeu nu S-a născut": Jurgen Moltmann, The Crucified God. New York: Harper Harold Shaw Publishers, 1974, pp. 24-25.
and Row, 1974, p. 235. 75: "Ierusalime, Ierusalime ... ": Matei 23:37.
76: " ...după ce voifi înălţat ... ": Ioan 12:32-33. 93: Neusner. Jacob Neusner, A Rabbi Talks with Jesus. New York: Doubleelay, 1993, p. 24,
77: "Isus S-a uitat ţintă la el. .. ": Marcu 10:21. 29,31,53.
77: "Şi din pricina înmulţiriijărădelegii ... ": Matei 24:12. 94: "El îi învăţa ... ": Matei 7:29.
77: " ...s-a arătat mai îndurător. .. " Milton, "Paraelise Regaineel", op. cit., 368. 94: "Aţi auzit ... ": Matei 5:21 etc.
78: "Dar Eu M-am rugat ... ": Luca 22:32. 94: "Omul acesta ... ": Matei 9:3.
78: " Voi nu vreţi ... " Ioan 6:67. 94: "Niciodată ... ": Ioan 7:46.
78: " ... ia-ţi crucea ... ": Matei 16:24. 94: "Taci! ": Marcu 1:25.
78: Thiellcke: Helmut Thielicke, Our Heavenly Father. Granel Rapiels: Baker Book House, 94: "Duh mut ... ": Marcu 9:25.
1974, p. 123. 94: "Noi trăgeam nădejde ... ": Luca 24:21.
81: ...n-avem un Mare Preot... ": Evrei 4:14; 2:18. 95: " ... lumea se duce ... ": Ioan 12:19.
95: "Oricine ": Matei 10:39.
Capitolul 5 95: "Nu ştiţi ": Matei 20:22.
84: Lentulus: Sherwooel Wirt, Jesus, Man orfoy. Nashville: Tholllas Nelson, 1991, p. 28. 96: "Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi .. ": Marcu 7: 18.
84: " ...mâncăcios şi băutor de vin. .. ": Luca 7:34. 96: "Până când. .. ": Matei 17: 17.
84: "Oare pot posti nuntaşii ... ": Marcu 2: 19. 96: " ... ca să ... ": Marcu 3:14.
85: " ...pentru mulţi... ": Isaia 52:14; 53:2-3. 97: "În ceasul acela ... ": Luca 10:21.
85: Ioan Botezătorul reeunoaşte: Ioan 1:33.
86: "Sufletul meu este cuprins ... ": Matei 26:38. Capitolul 6
86: "Credinţa ta... ": Matei 9:22. 103: "Ferice de cei ce ... ": Toate fericiri le sunt citate elin Matei 5.
86: " ... un israelit în care nu este vicleşug": Ioan 1:47. 107: "Spiritul de sacrificiu ... ": Citat în Alister Harely, The Biology of God. New York:
87: Mary Gordon: Alfreel Corn, eel., InCL;rnation: Contemporary Writers on the New Testa- Taplinger Publishing Company, 1975, p. 146.
ment. New York: Viking Penguin, 1990, p. 21. 109: Lewis: C. S. Lewis, The Weight olClory. Granel Rapiels: Williams B. Eerelmans Publi-
87: Lewis: C. S. Lewis, The Four Loves. Lonelon: Geoffrey Bles, 1960, p. 67. shers COlllpany, 1965, p. 1-2.
88: "Fiule, pentru ce ... ": Luca 2:48-49. 111: Phillips: J. B. Phillips, Good News. Lonelon: Geoffrey Bles, 1964, p. 33-4.
88: "Taci!": Marcu 4:39. 112: Kasper. Walter Kasper, Jesus the Christ, op. cit., p. 84.
88: Maritain: citat În John S. Dunne, The Church ofthe Poor Devil. New York: Macmillan 113: Hellwig: Monika Hellwig, "Gooel News to the Poor: Do they Unsclerstanel it Better?"
Publishing Co., Inc., 1982, p. III. În Tracing the Spirit, James E. Hug, eel. Mahwah, N. J.: Paulist Press, 1983, p. 145.
88: " ...dacă este cu putinţă ... ": Matei 26:39. 116: Mauriac: Francois Mauriac, Whal I Belicve. New York: Farrar, Strauss anei Company,
89: Crossan: John Dominic Crossan, The Historica! Jesus, op. cit., p. xi. 1963, p. 47-56.
89: "Nu este acesta ... ": Matei 13:54-55. 118: Adam e un ... : Henri Nouwen, "Aelam's Peace" În revista World Vision, august-septem-
90: "un neam viclean şi preacurvar. .. ": Matei 12:39. brie 1988, p. 4-7.
90: "Credeţi măcal~.. ": Ioan 14:11. 120: "Creştinismul a insislal ... ": Martin Luther King Jr. citat În Daviel J. Garrow, Bearing
90: Buechner: Freelerick Buechner, Peculiar Treasures. San Francisco: Harper & Row, Pu- the Cross. New York: William Morrow anei Company, Inc., 1986, p. 532.
blishers, 1979, p. 70. 121: "de a trezi .. ": Ibiel, p. 81.
91: "Vulpile ... ": Matei 8:20. 124: "Oricine vrea ... ": Matei 16:25.
91: Berryman: John Berryman, "Eleven Aelelresses to the Lorel" În Love and Frame. New 124: " ...viaţă ... din belşug. ": Ioan 10:10.
York: Farrar, Strauss anei Giroux, 1970, p. 92. 124: "de bucurie ": Matei 13:44.
92: Pellkan: Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries, op. cit., p. 13.
92: " ..,plin de har... ": John 1:14. Capitolul 7
93: "nu impună ... ": Joseph Klausner, From Jesus to Paul, citat În Everett F. Harrison, A Short 127: "Fiţi sfinţi ... ": Matei 5:48.
Life ofChrist. Granel Rapiels: Wm. B. Eerellllans Publishing Company, 1968, p. 98. 127: "Eu nu-ţi zic până la şapte ori .. ": Matei 18:22.
93: "Fiţi sfinţi": Matei 5:48. 127: "Totcevoiţi ... ": Matei 7:12.
93: Trueblood: Elton Trueblooel, The Yoke ofChrist and Other Sermons. Waco, Tex.: Worel 128: Owens: Virginia Stem Owens, "Goel anei Man at Texas A & M", În The Reformed
Books, 1958, p. 113. Journal, noiembrie 1987, p. 3-4.
93: "Socotiţi .. ": Luca 14:28. 129: "Să nu credeţi ... ": Matei 5:17,20.
130: "Să nu iei În deşert ... ": Exod 20:7. 153: "Dumnezeule. ai milă ... ": Luca 18:13-14.
130: Fariseii Însângeraţi: Mary Stewart Van Leeuwen, "Why Christians Should Take the 153: Wilson: A. N. Wilson, Jesus, op cit., p. 30.
Men 's Movement Seriously" În Radix, voI. 21, nr. 3, p. 6. 153: "Fiule, adu-ţi aminte ... ": Luca 16:25.
130: "Dar Eu vă spun. .. ": toate aceste atirmaţii sunt luate din Predica de pe Munte, Matei 154: Constantine, early Christians: vezi Robin Lane Fox, Pagans and Christians. New
5-7. York: Alfred A. Knopf, 1989.
131: Updike: John Updike, "Even the Bib1e Is Soft on Sex", În The New York Times Book 154: Third World base communities: vezi Robert McAfee Brown, Unexpected News: Rea-
Review, iunie 20, 1993, p. 3. ding the Bible with Third World Eyes. Philadelphia: The Westminster Press, 1984.
132: "Daţi dar Cezarului ... ": Matei 22:21. 154: "M-a uns ... ": Isaia 61: 1.
134: Muggeridge: Malcom Muggeridge, "Books", În Esquire, aprilie 1972, p. 39. 155: Endo: vezi Shusaku Endo, A Li/e of Jesus. New York: Paulist Press, 1973.
135: Tolstoy: vezi William L. Shirer, Love and Hatred: The Stormy Marriage ofLev and So- 158: "Ierusalime, Ierusalime ... ": Matei 23:37.
nya Tolstoy. New York: Simon & Schuster, 1994. 158: " cereri cu strigăte mari ... ": Evrei 5:7.
135: "Are atât de puţină dragoste autentică ... ": din jurnalul Soniei Tolstoi, ianuarie 26, 158: " Dumnezeul Meu ... ": Matei 27:46.
1895.
136: "Dar cum rămâne cu ... ": citat În A. N. Wilson, The Lion and the Honeycomb: The Capitolul 9
Religious Writings of Tolstoy. San Francisco: Harper & Row, Publishers, p. 147-8. 163: Minunea tran.~rormării apei În vin: Ioan 2: 1- 11.
137: Wilson: ibid, p. 17. 164: Lewis: C. S.Lewis, "Miracles", În God in the Dock, op cit., p. 29.
137: Dostoievski: vezi Joseph Frank: Dostoievski, The Years of Ordeal, 1850-1859, Prince- 165: "Nu există moarte ... ": notă de subsol la Ioan 9:2 În The NIV Study Bible. Grand Ra-
ton, N. J.: Princeton University Press, 1983. pids: Zondervan Publishing House, 1985, p. 1614.
139: "Noi Îl iubim pentru că ... ": Iloan4:19. 166: Minunea vindecării orbului: Ioan 9: 1-41.
139: " ...unde s-a Înmulţit păcatul... ": Romani 5:20. 176: Koop: Dintr-un interviu personal.
139: "Acum dar nu este ... ": Romani 8: 1. 168: Minunea vindecării leproşilor: Matei 8: 1; Marcu 1:40-44; Luca 5: 12-14.
140:" Voijiţi deci desăvârşiţi ... ": Matei 5:48. 168: "Holy Disease": Patrick Feeny, 7'l1eFight Against Lepro;,y. New York: American Le-
140: "Să iubeşti pe Domnul ... ": Matei 22:37. prosy Mission, 1964, p. 25, 32.
140: "Tată, iartă-i ... ": Luca 23 :34. 168: Maica Teresa: dintr-un interviu televizat.
169: Minunea vindecării paraliticului' Matei 9: 1-8; Marcu 2:] -12; Luca 5: 17-26.
Capitolul 8 169: "Orice irifirm... ": Donald Senior, C. P., "With New Eyes" În Stauros Notebook, voI. 9,
148: " Vezi tu... ": Luca 7:44-47. nr. 2, p. 1.
148: " ... săracii, ciungii ... ": Luca 14:2]. 171: Minunea hrănirii celor cinci mii: Matei 14: 13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9: 10-17; Ioan
149: "Pentru ca Fiul Omului ... ": Luca 19: 10. 6:5-71.
149: "Nu cei ... ": Matei 9:12. 173: Capon: Robert Fan'ar Capon, Parables o{the Kingdom, Grand Rapids: Zondervan Pu-
149: "Cel ce crede ... ": Ioan 8:7-11. blishing House, 1985, p.27.
150: Lewis: C. S. Lewis, The Problem o/Pain. New York: The Macmillan Company, 1962, 173: " ... viclean şi preacurvar. .. ": Matei 12:39,
p.98. 173: Isus nu se Încredea ... ": Ioan 2:24.
150: Kaminer: Wendy Kaminer, din By the Book: America:S Selj~Help Habit, citat În "Sa- 173: Miracolul învierii lui Lazăr: Ioan II: 1-54.
ving Therapy: Exploring the ReligioLis SelJ~Help Literature", Theology Today, octom- 175: "Dacă nu ascultă ... ": Luca 16:31.
brie 1991, p. 301. 176: " ... nici una dintre ele [vrăbii]: Matei 10:29.
151: "Nici un nebun ... ": Hans Kung, On Being a Christian. Garden City, N. Y.: Doubleday 176: Askew: Eddie Askew, Disguises ()fLove. London: The Leprosy Mission International,
& Company, Inc., 1976, p. 235. 1983, p. 50.
151: "Binecuvântatjii Tu,... ": Marcus J. Borg, Jesus, A New Vision. San Francisco: Harper 176: "Cred, Doamne! ": Marcu 9:24.
and Row, 1987,133-34. 177: Ioan Botezătorul: Matei 11: 1-7.
151: Wink: Wink, Engaging the Powers, op. cit., p. 129. 178: Moltmann: Jurgen Moltmann, The Way o{Jesus Christ, op cit., p. 99.
151: "Nu mai este nici ... ": Galateni 3:28.
154: Sayers: Dorothy L. Sayers, Are Women Human. Downers Grove, 111.:InterVarsity Capitolul 10
Press, 1971, p. 47. 183: " Binecuvantat este Împăratul. . ": Luca 19:38.
152: Wink: Wink, Engaging the Powers, op cit, p. 130. 183: " Vă spun că ... ": Luca 19:40.
183: "Nu vedeţi ... ": Ioan 12: 19. 204: " basme ... ": Luca 24: Il.
185: " vă pregătesc ": Luca 22:29. 204: " unii s-au Îndoit ... ": Matei 28: 17.
185: " Eu am biruit ": Ioan 16:33. 205: " ..frică şi mare bucurie ... ": Matei 28:8.
185: " Isus, fiindcă ştia ... ": Ioan 13:3-4. 205: " ...cuprinse de cutremur şi de spaimă ... ": Marcu 16:8.
185: Peck: M. Scott Peck, The Differenr Drum. New York: Touchstone/Simon & Schuster, 206: Gospel of Peter: citată în Frederick Buechner, The Faces 0/ Jesus. San Francisco:
1988, p. 293. Harper & Row Pub[ishers, 1989, p. ? 18.
186: " cel mai mare ... ": Luca 22:26. 206: " Ucenicii Lui au venit ... ": Matei 28: 13.
186: " se uitau unii la alţii ... ": Ioan 13:22. 206: " Dacă nu ascultă ... ": Luca 16:31.
186: " Nu cumva sunt eu?": Marcu 14:19. 206: "nu mai era acolo ": citat în Hans Kung, On Being a Christlan, op cit, p. 365.
187: " nu-L cunosc ... ": Matei 26:74. 206: Buechner: Frederick Bueckner, Whistllng in the Dark. San Francisco: Harper & Row
187: "Dar Satana ... ": Ioan 13:27. Publishers, 1988, p. 42.
187: " ... Tată, iartă-i ... ": Luca 23:34. 207: Întâlnirea de pe drumul spre Emaus: Luca 24: 13-49.
188: Ghetsimani: Matei 26:36-56; Marcu 14:32-52; Luca 22:39-53. 208: " ..,pentru că M-ai văzut ... ": Ioan 20:29.
189: Yoder: John Howard Yoder, The Po/itics ofJesus. Grand Rapids: William B. Eerdmans 209: Dodd: C. H. Dodd, The Founder o/Chrlstianity, op cit, p. 163.
Publishing Company, 1972, p. 55-56, 61. 209: Updike: John Updike, "Seven Stanzas at Easter" în Collected Poems 1953-1993. New
190: "Nu trebuia să sufere Hristosul ... ".' Luca 24:26. York: A[fred A. Knopf, 1993, p. 20. Folosită cu permisiune.
190: Klausner: Joseph Klausner, Jesus o(Nazareth, op cit., p. 348. 210: Tolkien: J. R. R. To[kien, "On Fairy Tales", citat în Robert McAfee Brown, Persuade
191: " Tejur. .. ": Matei 26:63-65. Us to Rejoice. Louisville, Ky.: Westlllinster/ John Knox Press, [992, p. 145.
192: " Eşti Tu Împăratul ... ": Luca 23:3. 210: Sayers: Dorothy L. Sayers, The Mlnd o/ the Maker. London: Methuen & Co. Ltd.,
192: Barth: Karl Barth, The Word of God and the Word o/Man, op cit., p. 82. 1959, p. 67.
194: Cicero: citat În Wa[ter Kasper, Jesus the Christ, op cit., p.113.
194: " orice om atârnat ... ": Deuteronom 2 [:23. Capitolul 12
194: " Mi-esete. ": Ioan 19:28. 217: Buechner: Frederick Buechner, The Magnlficent Dejeat. New York: The Seabury
194: " Tată, În... ": Luca 23:45. Press, 1979, p. 86.
194: " S-a isprăvit! ... ": Ioan 19:30. 218: Wink: Wa[ter Wink, Enganging rhe Powers, op cit., p. 143.
195: " Dumnezeul meu, Dumnezeul meu ... ": Matei 27:46; Marcu 15:33. 218: Eu Te-am proslâvit ... ": Ioan [7:4-5.
[95: Lewis: C. S. Lewis, Letters ta Malcom: Chiejly an Prayer. London: Geoffrey Bles, 218: " ...Bărbaţi Galileeni ... ": Fapte[e Apostolilor 1:II.
1964, p. 65. 219: " Cum M-a trimis ... ": Matei 10:16.
195: " blestem ... ": Ga[ateni 3: 13. 219: Endo: Shusako Endo, Silence. New York: 'raplinger Publishing COlllpany, 1979, p. 203.
195: " El L-ajăcut... ": 2 Corinteni 5:2 [. 219: " Fratele va da la moarte ... ": Matei 10:2[-22.
195: Sayers: Sayers, The Man Born ta Be King, op cit., p. 5. 219: " Totuşi, vă spun. .. ": Ioan [6:7.
196: Constantine: Michael Grant, Constantine the Great. New York: Charles Scribner's 219: " Cum M-a trimis pe Mine ... ": [oan 17: 18.
Sons, 1994, p. 149, 222. 220: Hopkins: "Inversnaid", în Gerard Manley Hopkins, Poems and Prose. Ba[tilllore, Md.:
196: Lewis: Letters to Malcom: Chlejly on Prayer, op cit., p. 113. Penguin Books, 1953, p. 51.
196: "A dezbrăcat ... ": Co[oseni 2: 15. 220: " dacă grăuntele de grâu nu ... ". Ioan 12:24.
197: " Cu adevărat, omul acesta. .. ": Marcu 15:39. 220: " Doamne, În vremea asta ... ": Faptele Aposto[i[or 1:6.
197: " adu-Ţi aminte de mine ... ": Luca 23:42. 221: Lewis: C. S. Lewis, The Weight o(Glory, op cit., p. 15.
197: Justin Marty: Hans Kung, On Being a Chrlstlan, op cit, p. 339. 221: " Cine vă ascultă ... ": Luca 1O: 16.
197: Peck: M. Scott Peck, People ofthe Lie. Mew York: Simon and Schuster, 1983, p. 269. 222: " Când va veni Fiul omului ... ": Matei 25:31-46.
198: Solie: Dorothy SolIe, OfWar and Love. Maryknol[, N. Y.: Orbis Books, 1984, p. 97. 223: " ...Bărbaţi Galileeni ... ": Fapte[e Apostolilor 1:Il.
223: Edwards: Gerald R. Mc.Dermott, "What Jonathan Edwards Can Teach Us AbOlit
Capitolul 11 Politics", Christianity Today, 18 iulie, 1994, p. 35.
202: May: Rollo May, My Quest for Beauty. Dallas: Saybrook Pub[ishing Company, 1985, 225: Kung: Hans Kung, On Being a Christian, op cit., p. 132.
p.60. 225: Dillard: Alfred Corn, Incarnatiol1, op cit., p. 36.
203: "Şi dacă n-a Înviat Hristos ... ": [ Corinteni 15:14. 225: Buechner: 1bid, p. 123.
225: Augustin: citat în Paul Johnson, A History of'Christianity. New York: Atheneum, 1976, 253: " ...iată, vă trimet ... ": Matei 23:34.
p.115. 253: " Eu şi Tatăl... ": Ioan 10:30.
226: "Nu voi M-aţi ales ... ": Ioan 15: 16. 253: " Mai Înainte ca să se nască Avraam ... ": Ioan 8:58.
227: Williams: Charles Williams, He Came Downj;'Om Heaven. London: William Heine- 254: " Arată-ne ... ": Ioan 14:8.
mann Ud., 1938, p. ] 08. 254: " Cine M-a văzut ... ": Ioan 14:9.
227: " ... i-a iubit până la capăt. ": Ioan 13:1. 254: "Ce era ... ": 1 Ioan 1:1.
227: "Comoara aceasta ... ": 2 Corinteni 4:7. 254: " ...ca Soarele ... ": Apocalipsa 1: 16.
227: O'Connor: Flannery O'Connor, The Habit of' Being. New York: Vintage Books, 1979, 255: "Eu sunt Calea ... ": Ioan 14:6.
p.307. 255: Lewis: C. S. Lewis. Miracles. New York: The Macmillan Company, 1947, p. 113.
255: Lewis: Mere Christianity, op cit., p. 56.
Capitolul 13 255: " ...Mă duc sâ vâ pregătesc ... ": Ioan 14:2
233: " ...Împărăţia lui Dumnezeu ... ": Matei 12:28. 255: Carter: citat în Gordon Bridge, A Day That Changed the World. Downers Grove, III.:
233: Barclay: citat în Malcom Muggeridge, Jeslls: the Man Who Lives, op cit., p. 74. lnterVarsity Press, 1975, p. 56.
233: " ...Împărăţia cerurilor. .. ": Matei 3:2. 256: Buechner: Frederick Buechner, Wishfiil Thinking. San Francisco: Harper & Row
233: Adevărat vâ spun ": Luca 10:24. Publishers, p. 17.
233: " Unul mai mare ": Matei 12:24. 256: " ...chipul Dumnezeului celui nevâzut ... ": Coloseni 1:15.
236: " vulpea aceea ... ": Luca 13:32. 256: "Căci Dumnezeu a vrut ... ": Coloseni 1:19.
236: " ca să nu-ifacem să păcâtuiascâ ... ": Matei 17:27. 258: "Perdeaua ... ": Marcu 15:38.
236: " ...Iubiţi pe vrăjmaşii voştri ... ": Matei 5:44. 259: Coles: Robert Coles, The Spiritual Life of'Children. Boston: Houghton Mifflin Compa-
239: " ...Oamenii vor şti ... ": Ioan [3:35. ny, 1990, p. 23 I .
239: "Fiindcă atât de mult a iubit ... ": Ioan 3: 16. 259: Aristotle: Aristotle, Magna Moralia, citat în Diogenes Allcn, Love. Cambridge, Mass.:
239: ,.Împărăţia Mea nu este ... ": Ioan 18:36. Cowley Publications, 1987, p. 115.
239: " ...Împărăţia llii Dumnezeu nu vine in aşajel. . ": Luca 17:20. 259: " Dumnezeu este dragoste. ": 1 Ioan 4:8.
240: " ...Daţi, dar, Cezarului ... ": Matei 22:21. 259: " dragostea lui Dumnezeu ... ": I Ioan 4:9.
240: Durant: Will Durant, The Story ofCivilization, Part 111: Caesar and Christ. New York: 259: Kierkegaard: citat în Karl Barth, The Word of'God and the Word (~I'Man, p. 84.
Simon & Schuster, 1944, p. 652. 260: Nouwen: Henri J. M. Nouwen, The Return of' the Prodigal Son. New York: Image
240: Legislative aide in China: Karen M. Feaver, "Chinese Lessons", Christianity Today, 16 Books/Doubleday, 1994, p. 55.
mai, 1994, p. 33. 260: "Şi dragostea stă ... ": I Ioan 1: 10.
241: "Dacă poporul Meu ... ": 2 Cronici 7:14. 260: "Nu este mai mare dragoste ": Ioan 15:13.
242: Barth: Karl Barth, din Church Dogmatics, citat în Stanley Hauerwas and William H. 260: "Fiindcă atât de mult a iubit ": Ioan 3: 16.
Willimon, Resident Aliens. Nashville: Abingdon Press, 1989, p. 83. 261: Price: citat în Alfi'ed Corn, lncarnation, op cit., p. 72.
242: Buber: citat în Jurgen Moitmann, The Way of Jesus Christ, op cit., p. 28. 261: Pascal: Blaise Pascal, Pensees, op cit., p. 143.
242: " Vie Împărâţia Ta.. ": Matei 6: 10. 261: " lată omull ... ": Ioan 19:5.
243: " ...În lume ... ": Ioan 16:33. 262: " măcar că era bogat ... ": 2 Corinteni 8:9.
243: " Veţi auzi de războaie ... ": Matei 24:6. 262: " măcar câ avea chipul ... ": Filipeni 2:6-7.
243: Lewis: C.S. Lewis, Mere ChristianifV. New York: The Macmillan Company, 1960, p. 65. 262: ", ..El L-afăcut ... ": 2 Corinteni 5:21.
243: " Doamne, În vremea aceasta ... ": Faptele Apostolilor 1:6. 262: "Şi El a murit pentru toţi ... ": 2 Corinteni 5: 15.
243: " Acest Isus ... ": Faptele Apostolilor 1:II. 262: "Măcar că era Fiu ... ": Evrei 5:8.
244: " orice genunchi se va pleca ... ": Filipeni 2: 1O-II. 263: " ... Tată, iartă-i ... ": Luca 23:34.
263: Goethe: citat în Walter Kasper, Jesus the Christ, op cit., p. 182.
Capitolul 14 264: Dostoievski: citat în I-Ians Kung, On Being a Christian, op cit., p. 142.
249: Peck: M. Scott Peck, Further Along the Road Less Traveled. New York: Simon & 264: Updike: Alfred Corn, Incarnation, op cit., p. 10.
Schuster, 1993, p. 160. 264: " ...căci puterea Mea În slăbiciune este/ăcută desăvârşită ... ": 2 Corinteni ]2:9-10.
250: " dacă neprihănirea voastră nu .. ": Matei 5:20. 265: Moltmann: Jurgen Mo!tmann, The Way 01' Jesus Christ, op cit., p. 322.
253: " Eu sunt calea ... ": Ioan 14:6.
Altele Morison, Frank. Who Moved the Stone? London: Faber and Faber Limited, 1944.
În completarea citatelor de mai sus, trebuie să-mi exprim mulţumirea faţă de următorii Niebuhr, H. Richard. Christ and Culture. New York: Harper & Brothers publishers, 1956.
autori care m-au ajutat să-L Înţeleg mai bine pe Isus: Oppenheimer, Helen. lncarnation and Immanenee. London: Hodder and Stoughton, 1973.
Anderson, Sir Norman. Jesus Christ: the Witness ojHistory. Downers Grove, III.: InterVar- Pfeiffer, Charles. Between the Testaments. Grand Rapids: Baker Book House, 1959.
sity Press, 1985. Stott, John. Christian Counter-Culture: The Message ofthe Sermon on the Mount. Downers
Baillie, John. The Place of Jesus Christ in Modern Christianity. Edinburgh: T and T Clark, Grove, III.: 1nterVarsity Press, 1978.
1929. van Buren, Paul M. A Theology oj'the Jewish-Christian Realily: Part 111,Christ in Context.
Bainton, Ronald H. Behold the Christ. New York: Harper and Row, 1974. San Francisco: Harper and Row, 1988.
Baker, John Austin. The Foolishness of God. Atlanta: John Knox Press, 1970. Willis, Wendell, ed. The Kingdom ofGod in 20th Century Interpretation. Peabody, Mass.:
Barclay, William. Jesus as They Saw Him. Grand Rapids: William B. Eerdmans publishing Hendrickson Publishers, 1987.
Company, 1962. Wright, N. T. Who Was Jesus? Grand Rapids: William B. Eerdmans publishing Company,
Barton, Bruce. The Man Nobody Knows. New York: Macmillan Publishing Company, 1987. 1992.
Batey, Richard. Jesus and the Poor. San Francisco: Harper & Row, publishers, 1972. Ziolkowski, Theodore. Fictional Transjiguralions ofJesus. Princeton, N..I.: Princeton Uni-
Berkhof, Hendrik. Christ and the Powers. Scottsdale, Pa.: Herald Press, 1977. versity Press, 1972.
Bright, John. The Kindom ofGod. Nashville: Abingdon. 1980.
Brown, Col in. Miracles and the Critical Mind. Grand Rapids: William B. Eerdmans Publi-
shing Company, 1984.
Bruce, F.F. Jesus and Christians Origins Outside the New Testament. Grand Rapids: Willi-
am B. Eerdmans publishing Company, 1974.
Bruce, F. F. What the Bible Teaches About What Jesus Did. Wheaton, III. Tyndale House
Publishers, 1979.
Capon, Robert Fan·ar. Hunting the Divine Fox. New York: The Seaburry Press, 1974.
Cullman, Oscar. Jesus and the Revolutionaries. New York: Harper & Row, publishers, 1970.
Ellul, Jacques. The Subversion ofChristianily. Grand Rapids William B. Eerdmans Publi-
shing Company, 1986.
Falk, Harvey. Jesus the Pharisee: A New Look al the Jewishness ojJesus. New York: Paulist
Press, 1985.
Fretheim, Terence E. The SujJering ofGod. Philadelphia: Fortress Press, 1984.
Guardini, Romano.The Lord. Chicago: Regnery Gateway, Inc., 1954.
Guthrie, Donald. A Shorter Life ofChrist. Grand Rapids: Zondervan publishing, 1970.
Hellwig, Monika. Jesus, The Compassion ofGod. Wilmington, Del.: Michael Glazier, 1nc.,
1983.
Hengel, Martin. The Charisma tic Leader and His Followers. New York: Crossroad, 1981.
Kierkegaard, Soren. Training in Christianity. Princeton, N. J.: Princeton University Press,
1947.
Ladd, George Eldon. The Gospel ofthe Kingdom. Grand Rapids: William B. Eerdmans Pu-
blishing Company, 1959.
Macquarrie, John. The Humility ofGod. Philadelphia: The Westminster Press, 1978.
Macquarrie, John. Jesus Christ in Modern Thought. Philadelphia: Trinity Press International,
1990.
Mason, Steve. Josephus and the New Testament. Peabody, Hendrickson Publishers, 1992.
McGrath, Alister. Understanding Jesus. Grand Rapids: Zondervan publishing House, 1998.
Meier, John P. A Marginal Jew. New York: Doubleday, 1991.
Moltmann, Jurgen, The Trinity and the Kingdom. San Francisco: Harper & Row Publishers,
1981.