CAPITOLUL 2

ANALIZA REZULTATELOR DIN ACTIVITATEA DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE

Scopul activităţii oricărei firme îl constituie realizarea unor produse, lucrări şi servicii care să
satisfacă anumite nevoi sociale şi obţinerea unui profit. Pentru exprimarea rezultatelor din
activitatea de producţie şi comercializare, la nivelul firmei, se utilizează un sistem de indicatori care
cuprinde: producţia exerciţiului, cifra de afaceri, valoarea adăugată, producţia fizică.
Principalele surse de date pentru analiza acestor indicatori sunt reprezentate de Contul de
Profit şi Pierderi şi Situaţia Soldurilor Intermediare de Gestiune, la care se adaugă date din
evidenţa operativă a firmei.

2.1. ANALIZA PRODUCŢIEI EXERCIŢIULUI

Pentru exprimarea rezultatelor din activitatea de producţie, la nivelul firmei, se utilizează un

sistem de indicatori valorici care cuprinde: producţia exerciţiului, cifra de afaceri şi valoarea
adăugată.

a. Definiţie, elemente componente, obiectivele analizei

Producţia exerciţiului, ca indicator valoric de exprimare a producţiei,

exprimă rezultatul direct şi util al activităţii industrial-productive pe o
Definiţie: anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an). Aceasta cuprinde valoarea
tuturor bunurilor şi serviciilor realizare de firmă în cursul perioadei.

- valoarea producţiei vândute în acea perioadă (Qv), evaluată în preţuri de vânzare;

Elemente componente

bilizate (Qi), reprezentată de imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie, cât şi de consumul intern de semifabrica

Qe = Qv   Qs + Qi.

Producţia stocată şi cea imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie

Qe
Qe%   100
Qe 0
roducţiei exerciţiului pe elementele sale componente, ce oferă informaţii despre destinaţia producţiei, precum şi despre mo
Obiectivele analizei

c. Analiza factorială a producţiei exerciţiului ce îşi propune identificarea acestor factorilor de influenţă şi cuantificarea in

1
 2.2. ANALIZA CIFREI DE AFACERI

Cifra de afaceri reprezintă veniturile totale obţinute din activitatea comercială a unei
întreprinderi pe o anumită perioadă de timp. În cadrul cifrei de afaceri nu se includ veniturile
financiare precum şi veniturile extraordinare.
Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanţă deosebită deoarece permite aprecierea
locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a aptitudinilor acesteia de
a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activităţi în mod profitabil. Totodată, modificarea cifrei de
afaceri se reflectă asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum şi asupra eficienţei
activităţii societăţilor comerciale.
Din punct de vedere al conţinutului şi al sferei de întindere, cifra de afaceri poate fii privită
ca: cifră de afaceri netă (totală), cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală şi cifră de afaceri
critică.
Cifra de afaceri netă (CA), exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în
preţurile pieţei. Cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi produselor, executarea
lucrărilor şi prestarea serviciilor într-o perioadă de timp, precum şi veniturile din subvenţii de
exploatare.
Cifra de afaceri medie ( C Ā ), se poate determina în unităţile monoproductive, şi reflectă
încasarea medie pe unitatea de produs sau serviciu.
CA
C Ā=
q
Cifra de afaceri marginală (CA m), exprimă variaţia încasărilor unei firme generată de
creşterea cu o unitate a volumului vânzărilor.
ΔCA
CA m=
Δq
Cifra de afaceri critică (CAmin), reprezintă acel nivel al vânzărilor la care se asigură
acoperirea în totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu zero. În acest caz, cifra de
afaceri minimă se determină cu relaţia:
CF CF
CA min = =
1−Ncv Cv
1−
CA
unde: CF - cheltuielile fixe totale;
Ncv - nivelul relativ al cheltuielilor variabile.
Principalele obiective ale analizei cifrei de afaceri vizează:
- analiza dinamicii cifrei de afaceri;
- analiza structurală a cifrei de afaceri;
- analiza factorială a cifrei de afaceri;

2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Are drept obiectiv desprinderea tendinţei de evoluţie a afacerilor firmei în scopul luării celor
mai potrivite decizii. Astfel, dacă cifra de afaceri este în creştere, firma trebuie să identifice noi
surse pentru finanţarea activităţii. Dacă dimpotrivă cifra de afaceri are tendinţa de reducere vor
trebui găsite noi pieţe de desfacere pentru produsele realizate.
În procesul de analiză se calculează modificarea absolută şi procentuală intervenită în
mărimea cifrei de afaceri din perioada curentă faţă de cea prevăzută sau din perioada de bază
astfel:
ΔCA
ΔCA %=
ΔCA=CA 1 −CA 0 ; ΔCA 0 ; ΔCA %=I CA−100 .
În funcţie de mărimea şi semnul acestor modificări se pot face aprecieri cu privire la
creşterea sau scăderea cifrei de afaceri a întreprinderii în perioada supusă analizei.

2.2.2. Analiza structurală a cifrei de afaceri

2
 Fiecare nivel al cifrei de afaceri corespunde unei anumite structuri a activităţii. Structura
cifrei de afaceri poate fii privită după mai multe criterii: pe produse, pe tipuri de activităţi, pe pieţe
de desfacere etc. Pentru analiza structurală a cifrei de afaceri se calculează mărimile relative de
structură cu relaţia:
CA i
gi=
CA
unde: CAi – cifra de afaceri aferentă produsului (activităţii) i.
În vederea asigurării unor comparaţii în timp sau între anumite firme se poate utiliza
coeficientul de concentrare sau coeficientul Gini-Struck. Acest coeficient se determină cu ajutorul
următoarei relaţii:
n ∑ g 2i −1
G=
√
n−1
unde: gi - structura cifrei de afaceri pe produse sau activităţi;
n - numărul de produse din nomenclatorul de fabricaţie al întreprinderii.
Acest coeficient poate lua valori între 0 şi 1. Dacă nivelul lui se apropie de 0 înseamnă că
cifra de afaceri este repartizată relativ uniform pe cele n produse din nomenclatorul de fabricaţie.
Dacă dimpotrivă nivelul lui se apropie de 1 înseamnă că în structura vânzărilor sunt câteva
produse care deţin cea mai mare pondere în cifra de afaceri.
În acelaşi scop se poate folosi şi indicele Herfindhal care se determină cu relaţia:
2
H=∑ gi
Valoarea acestui coeficient este egală cu 1 dacă întreprinderea vinde un singur produs şi
cu 1/n dacă vânzările sunt repartizate în proporţii egale pe produse.
Structura cifrei de afaceri pe produse poate fii investigată şi cu ajutorul metodei ABC.
Această metodă se bazează pe curba ABC, care este realizată în sistemul de axe xOy, în care pe
abscisă sunt reprezentate ponderile cumulate în numărul produselor, iar pe ordonată ponderile
cumulate în cifra de afaceri. Se ajunge astfel, la o curbă cum este cea din figura 2.1:

CA
100
%

Zona
C
Zona
B
Zona
A
100 % nr prod.
Fig. nr. 2.1: Curba ABC în cazul structurii CA
pe produse
Se disting trei zone în structura cifrei de afaceri:
Zona A: - cuprinde acea porţiune în care o pondere redusă a numărului de produse (10-
15%), deţine o pondere mare în cifra de afaceri (60-70%);
Zona B: - în care ponderea deţinută în numărul de produse este aproximativ egală cu cea
deţinută în cifra de afaceri (25-30%);
Zona C: - în care o pondere mare din numărul produselor (65-70%), deţine o pondere mică
în cifra de afaceri.
În această situaţie în zona A sunt cuprinse acele produse cu o rotaţie rapidă, care trebuie
să existe în permanenţă la vânzare. De aceea la aceste produse trebuie să se asigure o bună
aprovizionare şi o gestiune eficientă a stocurilor. De regulă produsele cuprinse în această zonă au
o marjă comercială redusă. În zona B sunt cuprinse articole standard, a căror rotaţie şi marjă
comercială sunt apropiate de media întreprinderii, iar în zona C sunt cuprinse, de regulă, articole
cu rotaţie scăzută, dar cu o marjă comercială mare (produse de lux). Aceste produse ridică
probleme pe linia gestiunii stocurilor.
Din punct de vedere al eficienţei, produsele din zona A sunt cele mai rentabile, însă ele
sunt însoţite şi de un risc comercial ridicat, deoarece scăderea cererii sau ofensiva unui concurent
pentru produsele din această zonă, poate pune în pericol stabilitatea firmei. De aceea este indicat

3
ca întreprinderile să opteze pentru un anumit grad de diversificare a producţiei cu scopul de a
asigura creşterea cifrei de afaceri şi reducerea riscului.
O asemenea analiză a cifrei de afaceri permite stabilirea tipului de strategie adoptat de
firmă. Astfel, firma poate miza pe o strategie de concentrare a activităţii pe câteva produse, sau
dimpotrivă pe o strategie de diversificare a producţiei.
Metoda ABC poate fi utilizată şi pentru analiza cifrei de afaceri pe categorii de clienţi. Astfel,
după contribuţia lor în cifra de afaceri, clientela unei firme poate fii omogenă, când toţi clienţii deţin
o pondere aproximativ egală în volumul vânzărilor, sau eterogenă, când după contribuţia lor la
realizarea cifrei de afaceri clienţii se împart în trei categorii: clienţi puternici, clienţi medii şi clienţi
mici.
Pentru zonarea clientelei eterogene se foloseşte metoda ABC, obţinându-se următoarea
repartiţie:
- zona A, în care o pondere mică a clienţilor deţine o pondere mare în cifra de afaceri;
- zona B, unde cele două ponderi sunt aproximativ egale;
- zona C, unde o pondere mare a clienţilor deţine o pondere mică în cifra de afaceri.
Şi o asemenea analiză a structurii cifrei de afaceri determină anumite concluzii pentru
aprecierea volumului de activitate şi a securităţii întreprinderii. Astfel, zona A deşi are cea mai
mare contribuţie la realizarea cifrei de afaceri, din punctul de vedere al securităţii firmei este cea
mai riscantă, existând posibilitatea reorientării acestor clienţi către alţi furnizori. În plus, numărul de
clienţi fiind foarte redus întreprinderea este obligată să acorde anumite avantaje financiare pentru
menţinerea lor, ceea ce îi va afecta rentabilitatea.
Zona C, unde numărul de clienţi este foarte mare, se caracterizează prin cheltuieli de
exploatare ridicate, afectând astfel rentabilitatea firmei. În aceste condiţii putem aprecia că zona B
prezintă cel mai mare grad de stabilitate atât ca cifră de afaceri, cât şi ca rentabilitate, fiind de
preferat o orientare a activităţii firmei către aceşti clienţi.

2.2.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri

În evoluţia sa, cifra de afaceri este influenţată de un complex de factori interni şi externi,
care pot conduce la creşterea sau reducerea nivelului acesteia. Analiza factorială are rolul de a
identifica aceşti factori, de a stabilii nivelul şi sensul influenţelor lor, pentru ca în final să poată fi
stabilite măsuri de limitare a acţiunii factorilor cu influenţă negativă, respectiv menţinerea şi
amplificarea factorilor cu influenţă pozitivă.
Pentru analiza factorială aceşti factori sunt agregaţi sub formă de modele de analiză.
Dezavantajele unor astfel de modele sunt date de faptul că iau în considerare simultan numai un
număr limitat de factori, ceea ce necesită utilizarea mai multor modele factoriale în funcţie de
complexitatea şi diversitatea problematicii analizate.
Aceste modele pot fi grupate în două categorii:
- modele stabilite în funcţie de volumul vânzărilor şi al preţurilor de vânzare;
- modele stabilite în funcţie de potenţialul intern al întreprinderii.

a) Modele stabilite în funcţie de volumul vânzărilor şi al preţurilor de vânzare

Într-o întreprindere, mărimea cifrei de afaceri poate fi stabilită în funcţie de volumul fizic al
producţiei vândute pe sortimente (q) şi de preţul de vânzare pe unitatea de produs (p):
CA=∑ q⋅p
Volumul fizic al producţiei vândute reflectă atât influenţa unor factori interni (potenţialul
productiv, reţeaua de distribuţie, calitatea produselor, promovarea acestora pe piaţă etc.), cât şi
influenţa unor factori externi (cererea manifestată pe piaţă, intensitatea concurenţei etc.). De
asemenea, şi preţurile de vânzare regrupează influenţa mai multor factori, unii interni (politica de
preţ promovată de întreprindere, calitatea produselor, costul de producţie), iar alţii externi (cererea
manifestată pe piaţă, intensitatea concurenţei, tendinţele pieţei de desfacere, politica fiscală
promovată de Guvern etc.).
Schema factorilor de influenţă, potrivit acestui model, se prezintă astfel:
q
CA
p

4
iar influenţele factorilor se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ. Pentru firma
considerată se înregistrează următoarele valori ale influenţelor:
q
1. Δ CA=∑ q 1 p0 −∑ q 0 p0 ;
p
2. Δ CA=∑ q 1 p1 −∑ q1 p 0 ;
Creşterea cifrei de afaceri a fiecărei firme poate avea loc prin creşterea volumului
producţiei vândute în funcţie de cerinţele pieţei şi de resursele disponibile ale fiecărei întreprinderi.
De asemenea, un rol important în creşterea cifrei de afaceri îl are creşterea preţului de vânzare în
funcţie de calitatea producţiei şi de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă pe piaţă.
Între cei doi factori există o strânsă legătură. Astfel, de cele mai multe ori, o creştere a
preţurilor de vânzare atrage după sine o reducere a vânzărilor, în timp ce o reducere a preţurilor
conduce la creşterea volumului vânzărilor. Uneori însă, este posibil ca reducerea prea puternică a
preţurilor de vânzare să conducă la reducerea vânzărilor, deoarece consumatorii asociază preţul
cu calitatea. De aceea întreprinderea trebuie să găsească acel nivel al preţurilor de vânzare care
să maximizeze cifra de afaceri.
Trebuie precizat faptul că primul factor conţine şi influenţa structurii producţiei vândute,
care prin intermediul preţului diferenţiat pe produse acţionează asupra cifrei de afaceri.
Influenţa modificării structurii producţiei poate fi cuantificată prin calcularea unui preţ mediu
de vânzare în cazul produselor omogene (exprimate în aceeaşi unitate de măsură).
CA=∑ q⋅p ,

p=
∑ gi⋅p
unde: 100
gi - structura producţiei vândute
p - preţul de vânzare pe produse
p̄ - preţul mediu de vânzare, pentru produsele omogene.
q
CA gi
p
p
Influenţele acestor factori se calculează cu metoda substituirii în lanţ:
1. Influenţa volumului fizic al producţiei vândute:
Δ qCA= q 1 p0 − q 0 p0 ;
∑ ∑
2. Influenţa preţului mediu de vânzare
p
ΔCA = q 1 p1 − q 1 p 0 ;
∑ ∑
2.1. Influenţa structurii producţiei vândute:
gi r
Δ CA=∑ q 1 p −∑ q1 p0
,
gi
∑ 1 o p
pr =
unde: 100
2.2 Influenţa preţului de vânzare pe produse:
p
Δ CA =∑ q 1 p1−∑ q1 p r
;
Putem aprecia că modificarea structurii producţiei vândute în favoarea unor sortimente care
sunt solicitate pe piaţă şi au preţuri de vânzare mai mari, reprezintă o cale importantă de creştere a
cifrei de afaceri. Este însă necesar ca nivelul de profitabilitate al acestor produse să fie cel puţin
egal cu cel al produselor cu preţ de comercializare mai mic.

b) Modele stabilite în funcţie de potenţialul intern al întreprinderii

Pentru analiza factorială se mai pot folosi şi alte modele ce pun în evidenţă influenţa
factorilor interni. Astfel, dacă dorim să urmărim legătura dintre cifra de afaceri şi modul de utilizare
a resurselor umane şi materiale putem folosi următorul model:

5
 Qf Ca
Ca=N s⋅Wa⋅Gv=N s⋅ ⋅
N s Qf .
unde: Ns - numărul mediu de salariaţi;
Wa - productivitatea muncii (Wa);
Gv - gradul de valorificare a producţiei fabricate.
La rândul ei productivitatea muncii poate fi privită în funcţie de gradul de înzestrare tehnică
a muncii cu mijloace fixe (It) şi de eficienţa utilizării mijloacelor fixe (E):
Mf Qf
Wa=It⋅E= ⋅
. Ns Mf
În acest caz schema factorilor de influenţă se prezintă astfel:

Ns
It
CA Wa
E
Gv
Influenţele factorilor le stabilim cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ:
1. Influenţa numărului de salariaţi:
Ns
Δ CA=( N̄ s1 − N̄ s 0 )⋅Wa0⋅Gv0 ;
2. Influenţa productivităţii muncii:
Wa
Δ CA= N̄ s 1⋅( W̄ a1 −W̄ a0 )⋅Gv 0 ,
din care:
2.1 Influenţa înzestrării tehnice a muncii:
Δ ItCA=N s 1⋅( It 1−It 0 )⋅E 0⋅Gv 0 ;
2.2 Influenţa eficienţei utilizării mijloacelor fixe:
Δ ECA=N s 1⋅It 1⋅( E1 −E 0 )⋅Gv 0 ;
3. Influenţa gradului de valorificare a producţiei fabricate:
Δ Gv
CA =N s 1⋅Wa 1⋅(Gv 1 −Gv 0 )

2.2.4. Principalele consecinţe ale modificării cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă principalul indicator care măsoară rezultatele din activitatea de
producţie şi comercializare. Modificarea acesteia are o serie de consecinţe asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai întreprinderii:
1. Asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:
CA CA 1 CA 0 ΔCA
Δ E Mf = ¿ 1000− ¿1000= 1000
Mf 1 Mf 1 Mf f

2. Asupra cheltuielilor totale ce revin la 1.000 lei cifră de afaceri:

Ct 0 Ct
Δ CA
Ct/ 1000 = ×1000− 0 ×1000
CA 1 CA 0

3. Asupra cheltuielilor de exploatare ce revin la 1.000 lei cifră de afaceri:

Ce0 Ce0
Δ CA
Ce/1 .000 = ×1000− ×1000
CA 1 CA 0

4. Asupra profitului aferent cifrei de afaceri:

P0
Δ CA
P =(CA 1 −CA 0 )⋅R o= Δ CA ×
CA 0

5. Asupra vitezei de rotaţie a activelor circulante:

6
 S Ac ×T S Ac 0 ¿T
Δ CA
Dz =
0
−
CA 1 CA 0

2.3. Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată este un indicator sintetic care exprimă valoarea nou creată de
activitatea productivă a întreprinderilor într-o anumită perioadă de timp. În acelaşi timp, valoarea
adăugată exprimă mai bine efortul nemijlocit al fiecărei întreprinderi la crearea produsului intern
brut, permite aprecierea mai corectă a eficienţei economice, stimulează reducerea cheltuielilor
materiale, folosirea eficientă a mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă.
Principalele obiective ale analizei valorii adăugate sunt:
- analiza nivelului şi dinamicii;
- analiza structurii valorii adăugate;
- analiza factorială a valorii adăugate;

2.3.1. Analiza nivelului şi dinamicii valorii adăugate

Pentru determinarea nivelului valorii adăugate se pot folosi două metode: metoda sintetică
sau indirectă şi metoda analitică sau directă.
Metoda sintetică (indirectă) este cea mai răspândită în calculul valorii adăugate deoarece
este mai exactă şi se poate aplica mai uşor.
Stabilirea valorii adăugate prin această metodă se face scăzând din producţia exerciţiului ,
consumurile intermediare provenite de la terţi:
VA = Qe – Cm,
unde: VA - valoarea adăugată;
Cm - cheltuieli materiale (materii prime, materiale, combustibili, energie, diverse servicii
etc.) provenite de la terţi.
În cazul firmelor care desfăşoară şi activitate de comerţ, valoarea adăugată totală cuprinde
şi marja comercială (Mc), stabilită ca diferenţă între valoarea mărfurilor vândute (Vm) şi costul
mărfurilor vândute (Cmv):
VA = Mc + (Qe - Cm)
Metoda analitică (directă) sau aditivă de calcul a valorii adăugate permite determinarea
acesteia prin însumarea elementelor sale componente:
- cheltuieli cu personalul (Cs);
- impozite şi taxe (IT);
- cheltuieli cu amortizarea (A);
- cheltuieli financiare (CF);
- profitul net (Pn).

VA = Cs + IT + A + CF + Pn.
În acest caz, valoarea adăugată cuprinde remunerarea muncii prin cheltuielile cu
personalul, a capitalului propriu sau acţionarilor prin dividende, a capitalului împrumutat prin
dobânzi, a capitalului tehnic prin amortizare, a statului prin impozite şi taxe, precum şi a
întreprinderii prin profitul reinvestit (folosit pentru autofinanţare). Această metodă permite urmărirea
modului de repartizare a valorii adăugate între participanţii la activitatea firmei.

2.3.2. Analiza structurală a valorii adăugate

Analiza structurală a valorii adăugate are drept obiectiv urmărirea modului de repartizare a
acesteia între participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea economică a firmei. În acest scop se
calculează ratele de remunerare a valorii adăugate, respectiv a ponderii fiecărui element
component în totalul acesteia. Se pot stabili următoarele rate:
- rata de remunerare a personalului (R1):
Cheltuieli cu personalul
R1 = ×100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a statului (R2):
7
 Impozite si taxe
R2 = ×100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a capitalului tehnic (R3):
Cheltuieli cu amortizarea
R3 = ×100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a creditorilor (R4):
Cheltuieli financiare
R4 = ×100
Valoarea adaugata
- rata de remunerare a acţionarilor (R5):
Profit net
R5 = ×100
Valoarea adaugata
Aceste rate permit efectuarea de comparaţii sectoriale şi inter-exerciţii şi oferă informaţii
asupra modului de repartizare a valorii adăugate între partenerii sociali, respectiv personalul,
statul, întreprinderea, creditorii şi acţionarii. Astfel, o creştere a ponderii profitului se apreciază
favorabil, în timp ce creşterea ponderii cheltuielilor financiare poate semnifica o creştere a gradului
de îndatorare al firmei. Ponderea impozitelor şi taxelor depinde de fiscalitatea promovată de stat,
creşterea acesteia apreciindu-se nefavorabil.

2.3.3. Analiza factorială a valorii adăugate

Analiza factorială a valorii adăugate are drept obiectiv identificarea factorilor care
influenţează evoluţia acesteia, precum şi cuantificarea influenţei acestora.
Dacă se urmăreşte corelaţia dintre valoarea adăugată, producţia exerciţiului şi cheltuielile
materiale, analiza acesteia se poate realiza pe baza următorului model:
Cm
VA=Qe(1−Gm)=Qe(1− )=Qe⋅Va
Qe .
Modificarea valorii adăugate se explică prin modificarea producţiei exerciţiului şi a valorii
adăugate medii ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului ( Va ) . Producţia exerciţiului poate fi
privită şi ea în funcţie de timpul total lucrat de salariaţi, exprimat în ore-om (T) şi de productivitatea
orară a muncii (Wh), iar timpul total lucrat depinde de numărul mediu de salariaţi (Ns) şi timpul de
lucru mediu pe un salariat ( t̄ ). La rândul ei valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a
exerciţiului ( V̄ a ) depinde de structura producţiei pe sortimente (g) şi de valoarea adăugată la 1
leu producţie pe produse (va). Pe baza modelului prezentat se poate stabili următorul sistem
factorial:
T Ns
Qe
Wh t
VA
gi
Va

va
În cadrul valorii adăugate totale cea mai mare pondere o deţine valoarea adăugată
aferentă producţiei vândute, sau valoarea adăugată realizată. Pentru analiza acesteia poate fi
folosit următorul model, care permite stabilirea valorii adăugate pe fiecare produs în parte:

VA = ∑ ∑ ∑
q⋅va= q( p−cm)= q(s) p− q( s)cm . ∑
Schema factorilor de influenţă, în acest caz, se prezintă astfel:
q

VA s
cm
va
8
p
 Influenţele acestor factori se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ, astfel:

1. Influenţa volumului fizic al producţiei

q
Δ VA =∑ q 1 (s 0 )va0 −∑ q0 (s 0 )va0 =VA 0⋅Iq−VA 0 ,

Iq=
∑ q1 p0
unde: Iq - indicele volumului fizic al producţiei. ∑ q0 p 0 ;
2. Influenţa structurii producţiei:
Δ sVA =∑ q 1 (s 1 )va0 −∑ q1 ( s 0 ) va0 =∑ q 1 va 0 −VA 0⋅Iq
3. Influenţa valorii adăugate pe produs:
Δ va
VA =∑ q 1 (s 1 )va1 −∑ q 1 ( s1 )va0 =∑ q1 va1 − ∑ q 1 va 0 ,
din care:
3.1 Influenţa cheltuielilor materiale pe produs:
Δ cm
VA =∑ q 1 ( p0 −cm 1 )−∑ q 1 ( p0 −cm 0 )=−( ∑ q1 cm 1 −∑ q 1 cm 0 )
3.2 Influenţa preţului de vânzare:
Δ PVA =∑ q 1 ( p1 −cm1 )−∑ q 1 ( p0 −cm1 )=∑ q1 p1 −∑ q1 p 0 ;

2.3.4. Principalele consecinţe ale modificării valorii adăugate

Dată fiind importanţa valorii adăugate pentru caracterizarea activităţii de producţie şi
comercializare, în cadrul analizei este necesar să se calculeze şi efectele modificării acesteia
asupra unor indicatori de eficienţă cum ar fi:
1. Asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe:
VA VA 1 VA 0 ΔVA
Δ E Mf = − =
Mf 1 Mf 1 Mf 1 ;
2. Asupra cheltuielilor totale (Ct) la 1000 lei valoare adăugată:
Ct 0 Ct 0
Δ Ct ¿ 1000 = ⋅1000− ⋅1000
VA 1 VA 0 .
3. Asupra fondului de salarii (Fs) la 1000 lei valoare adăugată:
Fs 0 Fs
Δ Fs¿ 1000 = ⋅1000− 0 ⋅1000
VA 1 VA 0
În cadrul analizei se poate calcula şi influenţa modificării valorii adăugate asupra profitului
şi a ratei rentabilităţii prin intermediul cifrei de afaceri şi a corelaţiei dintre valoarea adăugată şi
cifra de afaceri.