Sunteți pe pagina 1din 8

CARNAVALUL PERSONAJELOR DIN POVEŞTI

Clasa a II-a E
17 decembrie 2004

PREZENTATOR 1

Din lumea basmelor vrăjită,


Venim la voi, să vă distrăm!
Şi-această lume e privită
Aşa cum noi o arătăm:
Cu bune, rele presărată,
Nu-nvinge răul niciodată!

PREZENTATOR 2

Şi vă rugăm să luaţi aminte


La înţeleptele cuvinte
Ce vă îndeamnă să luptaţi,
Cu dreptu-n viaţă să intraţi.
Şi ocoliţi-i pe cei răi,
Căci vor plăti, cândva, şi ei!

PREZENTATOR 3

Poveştile noi le-am aflat


Şi rolurile-am învăţat
Mai bine ca nişte artişti,
Când veseli şi frumoşi,
Când trişti.

PREZENTATOR 4

Aici, în acest carnaval,


Noi vă poftim pe toţi la bal.
Şi nu vă cerem altceva
Decât să râdeţi. Veţi putea!
Ne răsplătiţi-aplaudând
Şi mulţumindu-ne în gând.
ÎMPĂRĂTEASA CEA REA

Ia spuneţi-mi, unde-i draga fată,


Albă-ca-Zăpada?
Nu c-aş vrea să mă răzbun,
Vreau o vorbă să îi spun,
Să ştie c-am suflet bun!

Eu,deşi n-o prea iubesc,


Vreau să îi împodobesc
Pletele-i ce strălucesc,
Un pieptene să-i dăruiesc
Şi-o cureluşă argintie,
Pe mijlocel strânsă să-i fie.
Şi-un măr frumos, ca să mănânce
Şi zorii zilei să n-apuce!

ALBĂ-CA-ZĂPADA

În căsuţa din pădure


Eu îndată fac curat:
Farfurii, ceşcuţe, oale,
Le aşez frumos în raft.

Fac şi supă, mâncărică,


Spăl şi calc de şapte ori.
Deşi masa este mică,
Încap şapte frăţiori.

Şi hăinuţe, şi pătuţuri
Astăzi am aerisit.
Iar piticii pot să vină:
Totul este pregătit.

SCUFIŢA ROŞIE

La bunicuţa am plecat,
Aşa cum v-am mai povestit.
De mama nu am ascultat,
La lup în burtă-am nimerit.

Şi nu ştiu cum a reuşit,


Cu vorbe dulci m-a amăgit.
Cum n-am văzut că faţa sa
Nu seamănă cu buna mea?
Deşi am fost politicoasă
El m-a mîncat, c-am fost gustoasă!
Şi bunicuţa a intrat
În burta lupului turbat.

Dar ne-a salvat un vânător


Ce l-a-mpuşcat foarte uşor.
Mi-aduc aminte ce-am păţit
Dar de atunci m-am cuminţit!

BUNICUŢA

Hai, lasă! Totul a trecut!


O să uităm greşeala ta.
Te vei purta cum ar fi vrut,
Scufiţă dragă, mama ta!

Nu te opreşti ca să discuţi
Cu oamenii necunoscuţi.
Şi dacă se va întâmpla
Să te oprească cineva,
Să-l ocoleşti, apoi să fugi
Şi la părinţii tăi s-ajungi.
Ei vor putea să te-ocrotească,
De griji, nevoi să te ferească.

LIZUCA – din Dumbrava minunată

Hai, Patrocle, hai odată


Să pornim la drum acum
Spre dumbrava minunată,
Unde stau oamenii buni!

Nu ne vrea nimeni acasă,


Totul s-a schimbat în rău:
Mama vitregă-i nervoasă,
Spune-n sat, prea obidită,
Că-s urâtă şi prostuţă,
Murdară şi necioplită:

Dar eu sunt aşa drăguţă!


Nu o supăr niciodată.
Sunt o fată de la ţară.
Poate nu ştiu să mă port.
M-a bătut – nu-i prima oară!
De-aia plec, nu mai suport!

Numai tu, Patrocle dragă,


M-ai iubit întotdeauna.
Să plecăm acum în grabă!
Să fugim, că iese Luna!

Drumu-i lung, necunoscut,


Înserarea iute vine.
O s-ajungem deîndată
La bunici, unde e bine!

NICĂ – din Amintiri din copilărie

Eu sunt Nică cel hazliu


Şi de pozne mă cam ţiu.
De la Creangă aţi aflat
Câte mi s-au întâmplat:

Pupăza din tei am luat,


Cireşul l-am scuturat,
Am fugit şi la scăldat,
Mama hainele mi-a luat.

Chiar şi râie am avut!


Nici să dorm nu am putut:
Mă mânca pe mâini, pe corp,
Şi m-am răzbunat pe porc,
Vrând să-l călăresc un pic
M-a trântit ca pe-un nimic!

Să ştiţi că tot ce-aţi aflat


S-a-ntâmplat cu-adevărat!
Căci Bădiţa pe hârtie
Scrie-a lui copilărie!
FATA MOŞULUI

Eu de muncă nu mă sperii
Curăţ, mătur şi gătesc.
Mama viregă şi sora
Tot mereu mă necăjesc!

M-au gonit acum de-acasă,


Rătăcesc printre străini.
Noroc să am! Sunt curajoasă
Şi am aceste două mâini.
Cu ele eu fac treabă multă
Şi voi găsi de muncă, zău!

După ce am fost plătită


Pentru munca mea cinstită
Cu-o lădiţă m-am ales,
Şi la drum iar am puces.

FATA BABEI

Cum să spăl şi să fac treabă,


Cînd eu am mânuţe moi?
Toată lumea vrea degrabă
Un cuptor plin de noroi,
O fântână dărâmată
Eu să le repar îndată!

Şi copacul ce dă pere
Se tot vaită de durere.
De omizi să-l curăţ eu?
Auzi la el, ce tupeu!

Căţeluşa asta şchioapă


Vrea să-i scot spinul îndată.
Şi s-o spăl cu multă apă,
Ca să fie mai curată.

Voi, mânuţe frumuşele,


Delicate degeţele,
Vă iubesc şi vă-ngrijesc,
Că nu-mi place să muncesc!
CENUŞĂREASA

Sunt orfană şi, de mică,


De când nu mai am mămică,
Tare mult mai pătimesc:
În cenuşă eu trăiesc!

Tata s-a-nsurat pe dată


C-o femeie îngâmfată,
Una cu nasul pe sus.
Mult necaz mi-a mai adus!

Şi cu dânsa au venit
Şi s-au pus pe poruncit
Două fete cucuiete,
Parc-ar fi nişte cumetre!

Dar norocul a venit


Eu pe prinţ l-am întâlnit,
De cenuşă am scăpat,
Sunt prinţesă la palat!

ILEANA COSÂNZEANA

Mă prezint: sunt zâna bună!


Am pe rochie Soare, Lună.
Cosânzeana mă numesc
Toţi copiii mă iubesc!

De necazuri nu duc lipsă:


Cât povestea e de-ntinsă,
Zmeii mă tot oropsesc.
Of, amar mai pătimesc...

Ba în turn ei mă ascund,
Ba în codrul fără fund,
Se-ngrijesc să am de toate
Şi mă ţin doar în palate.

Dar sfârşitu-i fericit.


Nuntă mare s-a pornit,
S-a mâncat şi s-a dansat.
Istoria s-a terminat!
FĂT -FRUMOS

Sunt vestitul Făt-Frumos,


Lupt călare şi pe jos.
Zmei, balauri ce-am aflat,
Capetele le-am tăiat!

Oameni răi am pedepsit,


Pe cei buni i-am ocrotit,
Pe Ileana am scăpat
Dintr-un codru-ntunecat.

La lumină am adus,
De pe unde le-au ascuns,
Luna şi cu stelele,
Ce le-au răpit ielele.

Am adus şi Soarele
Să coacă ogoarele!
Eu la nuntă vă poftesc:
Cu Ileana mă-nsoţesc!

PĂCALĂ

Eu sunt Păcală cel vestit!


De mine toţi au auzit.
Isprăvile ce le-am făcut
Aproape toţi le-aţi cunoscut.

Am şi-un prieten şugubăţ:


Tândală e – ţăran isteţ!
Pe unde-n lume am umblat,
De proşti am râs ţi ne-am distrat.

Şi răutatea-am pedepsit,
Iar lacomii ne-au ocolit.
Şi râsu-a fost săgeată vie,
Am tot lovit cu veselie.

Aşa se-ntâmplă-n orice caz


Ca de necaz să facem haz.
Suntem români din moşi-strămoşi:
Avem, n-avem – suntem voioşi!
FINAL

Petrecerea s-a terminat


Şi carnavalul s-a-ncheiat.
Eroii noştri au dorit
Să-şi joace rolul potrivit.

Căci fiecare întâmplare


Are în viaţă-asemănare.
Poveştile, cât sunt de multe,
Spre-nvăţătură sunt făcute.

Vă las cu bine, dragii mei,


Şi vă invit la dans, ehei!
Apoi, în cartea de poveşti –
O lume-n care nu găseşti
Atâta rău precum în viaţă,
Ci vorbă bună şi-o povaţă,
Să ştii să ieşi învingător
Aşa, ca-n lumea basmelor!

S-ar putea să vă placă și