2. Stabiliti potrivit C.R.

raportul dintre dreptul intern si dreptul

international.
Dreptul international public pe de o parte, si dreptul intern, pe de alta parte, sunt doua
sisteme de norme si doua tipuri distincte de drept care actioneaza în planuri si prin mijloace
diferite. Desi distincte, între cele doua sisteme exista importante interferente prin intermediul
statelor, în jurul carora sunt organizate si prin care actioneaza.
Astfel, pe de o parte, exista norme de drept international, în special acelea cuprinse în
tratate internationale, în temeiul carora statele care devin parti la acestea sunt obligate sa ia
masuri în planul legislatiei lor interne, pentru aducerea la îndeplinire a obligatiilor ce le revin din
aceste tratate, ca de exemplu în materia dreputilor omului, transporturilor internationale,
combaterea poluarii, a terorismului, a traficului de droguri, s.a.
Pe de alta parte, o serie de reglementari interne, specifice fiecarui stat, stabilesc
conditiile de desfasurare a relatiilor respectivului stat cu alte state sau organizatii internationale si
produc deci efecte în ordinea internationala. În aceasta categorie intra, de exemplu, stabilirea
competentei organelor statului prin intermediul carora se desfasoara relatiile sale externe,
problemele privind cetatenia, statutul juridic al strainilor, procedurile interne prin intermediul
carora un stat devine parte la tratatele internationale.
În decursul timpului, în doctrina dreptului international s-au cristalizat, în legatura cu
acest raport, mai multe curente de gândire si respectiv anumite constructii teoretice: dualismul si
monismul, acesta din urma cu doua variante.
Dualismul s-a dezvoltat cu precadere în secolul al XIX- lea si la începutul
secolului XX, sub influenta doctrinelor pozitiviste care scoteau în evidenta importanta “vointei
suverane a statului”. În lumina acestei doctrine, dreptul intern si dreptul international, ar
reprezenta doua sisteme juridice distincte, care actioneaza pe planuri diferite, cu domenii diferite
de aplicare si fara comunicare între ele, având izvoare distincte si destinatari deosebiti: indivizii
în dreptul intern si statele în dreptul international

3. Comparati persoana fizica cu persoana juridica

Persoana juridica - Persoana juridica ia nastere prin vointa omului,constituindu-se prin
contract intr-o societate ce capata personalitate juridica in urma inregistrarii.Persoana juridica
poate fi compusa dintr-o singura persoana sau dintr-o asociere de mai multe persoane ce i-si pun
in comun mai multe bunuri in vederea obtinerii unui profit.
Persoana fizica - Persoana fizica este ori ce om care ia fiinta inca de la nastere si
participa la relatiile sociale prin faptele sale,avand drepturi si obligatii in societate. se admite
principiul potrivit caruia orice fiinta umana este persoana fizica – subiect de drept; numai
oamenii au calitatea de persoane fizice, adica de subiecte de drept.
Fiecare persoana fizica are capacitate civila, în mod egal si fara ca sexul, rasa,
nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea sa aiba vreo înrâurire
O parte componenta a capacitatii civile este capacitatea de folosinta.
În definirea capacitatii de folosinta a persoanei fizice, se tine seama si de prevederile
„Capacitatea de folosinta este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii”.
Pornind de la aceste premise, capacitatea de folosinta a persoanei fizice se intelege ca fiind acea
parte a capacitatii