Sunteți pe pagina 1din 70

LISTA CU TERMENI

A.

ABSORBANTE INTESTINALE - trecerea medicamentelor de la locul de administrarii


in circulatia generala (sanguina).

ADSORBANTE INTESTINALE - Medicamentele adsorbante sunt produse insolubile


in apa si in lichidele din tubul digestiv, adsorb toxine microbiene, microorganisme, etc. Se
etalează pe mucoasa gastrica, formând un strat protector.
Ex.: NORIT (cărbune medicinal), SMECTA, Silicatul de magneziu

ACIDOZA - cestere a aciditatii si reducere a rezervei alcaline din sange, din cauza unor
tulburari functionale in organism.

ACIDOZA METABOLICA - aceasta dereglare a echilibrului acidobazic al organismului


poate fi provocata de o productie crescuta de acizi in organism sau printr-o pierdere de baze
(bicarbonatul de sodiu, de exemplu). Acidocetoza, o forma de acidoza metabolica, survine
intr-un diabet zaharat prost stapanit si, intr-o masura mai mica, in post. O acidoza metabolica
poate, de asemenea, sa fie provocata de o pierdere de bicarbonati in caz de diaree severa sau
de intoxicatie cu aspirina. Dar cauza principala a acidozei metabolice o constituie eliminarea
insuficienta a acidului prin urina: atunci se vorbeste despre o acidoza renala.

ACIZI BILIARI - favorizează absobţia grăsimilor colesterolului, a vitaminelor


liposolubile, au efect coleretic si colecistokinetic, activează lipaza pancreatica (enzima
pancreatica), contribuie la menţinerea unui tranzit intestinal normal
Ex.: URSOFALK, URSOSAN, LITHOFALK

1
AEROSOLII – sunt preparate farmaceutice sub forma de picaturi sau particulele foarte
fine, dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive speciale. Sunt intrebuintati in diferite
afectiuni ale cailor respiratorii, in tratamentul complicatiilor pulmonare pre- si postoperatorii,
astm, traheite, laringite, bronsite, pneumonii.

AGENTI DE DIAGNOSTIC – produse ce ajuta la stabilirea exacta a diagnosticului


Ex: ANTIGENE – pentru IDR – se foloseste in diagnosticul tuberculozei
THYROTROPIN ALFA (THYROGEN) – pentru diagnosticul tiroidei
HELICOBACTER TEST INFAI – pentru diagnosticul in ulcer HP

ALCALOIZI – Sunt substante organice produse de plante utilizate deseori in terapeutica,


datorita efectelor benefice pe care le produce asupra organismului

ALERGENI - Substanta care antreneaza o reactie alergica la unii subiecti:


- pneumalergenele, care patrund pe cale respiratorie in organism, sunt continute in
acarienii din praful de casa, in polenuri, peri, scuame si pene de animale, in mucegaiuri
si in poluantii industriali.
- trofalergenele, care patrund pe cale digestiva, sunt prezente in lapte, oua, carne, peste,
unele fructe si legume. Unele alimente sunt, de fapt, pseudoalergene, adica ele produc
simptome care simuleaza alergia deoarece sunt bogate in histamina, substanta care
declanseaza efectele alergiei (branzeturi, bauturi fermentate, varza murata, carnati,
conserve), sau pentru ca provoaca eliberarea acesteia de catre celulele organismului
(oua, crustacee, nuci, arahide, capsuni, rosii, ciocolata, peste, alcool).
- alte alergene afecteaza omul pe alte cai, foarte variate, calea sangvina, de exemplu; ele
se gasesc in medicamente, in veninuri, in microbi.

ALOPECIE - Alopeciile reprezinta afectiuni ale parului si scalpului caracterizate prin


caderea difuza sau localizata a parului.
 Alopeciile difuze sunt definite in raport cu o cadere normala de cca.50 de fire
de par pe zi.Unele caderi ale parului sunt fiziologice (caderea parlui lanugo la
nou nascut si cea zisa seboreica la sexul masculin).

2
 Alopecia androgenica este foarte frecventa la barbati, responsabila de calvitia
comuna, cu predispozitie ereditara-dominanta. Ea incepe dupa adolescenta, mai
ales in regiunea temporala si este dependenta de atitudinea afectiva a
subiectului vis-avis de podoaba sa capilara.Acest tip de calvitie la o femeie
trebuie sa duca la cautarea unui sindrom de virilizare.Tratamentul acestui tip de
alopecie este deceptionant si reprezinta o sursa importanta de profit pentru
comertul cu produse medicale si para-medicale.
 Efluvium telogen (alopecia difuza de stress) ,este datorat sincronizarii a
numeroase fire de par in faza telogena, dupa un episod febril, o nasere dificila,
o interventie chirurgicala sau un episod negativ psiho-afectiv.Refacerea
completa dupa un astfel de episod se realizeaza in 4 pina la 6 luni.
 Alopeciile toxice sunt datorate in special chimioterapiei anti-canceroase,
antitiroidienelor de sinteza, anticoagulantelor, anticonvulsivantelor sau
derivatilor de vitamina A.
 Alopeciile difuze dobindite se observa in cazul mixedemului, insuficientei
pituitare,hipertiroidiei, hipoparatiroidiei, diabetului sever, colagenozelor,
carentelor alimentare, sindroamelor de malabsorbtie, sifilisului .
 Pelada este o boala frecventa de cauza inca neprecizata, asociata cu vitiligo, cu
auto-anticorpi anti-stomac, anti-tiroida, ereditate, diabet, atopie, traume
psihice.Limita zonei fara par este neta,pielea este stralucitoare, punctata de
orificiile foliculilor pilo-sebacei, inconjurata de fire rupte la 1 cm, deformate in
forma de semnul exclamarii.Evolutia poate fi spre crestere spontana sau
capricioasa, spre generalizare.
 Alte alopecii in placi sunt fie traumatice: tricotilomania sau alopecii create de
diverse tipuri de coafura.
 Alopeciile cicatriciale urmeaza orice proces care distruge foliculul pilos:
traumatism, arsura, afectiuni congenitale, lupus, foliculite, modificari date de
tratamente radioterapice, cancere epiteliale primitive, metastaze, etc.

AMINOACIZI - Compus organic care contine o grupare amino si o grupare carboxil.


Aminoacizii sunt constituentii fundamentali ai proteinelor.

3
Ex: L-TIROSINA (TIROZINA)- Aminoacid pur, ALANINA, ACID GLUTAMIC,
CITRULINA, E 920, ACID GAMMA-AMINOBUTIRIC

AMINOGLICOZIDE – grup de antibiotice active pe numeroase tipuri de bacterii.


Datorita toxicitatii lor (afectarea auzului si a rinichilor) sunt folosite doar in cazul cand alte
antibacteriene mai putin toxice sunt ineficace; se administreaza cel mai frecvent injectabil.
Ex: GENTAMICINA, NEOMICINA, STREPTOMICINA

ANABOLICE SISTEMICE - Steroizi anabolizanti


Ex: ANDROLI, ROYALTROPIN

ANABOLISM - este totalitatea reactiilor chimice care conduc la o sinteza sau la o


fabricare, el necesita, in general, un consum de energie.

ANALGEZICE - Substanta capabila sa suprime sau sa atenueze durerea prin actiune


centrala. Medicament destinat suprimarii sau atenuarii durerii. Analgezicele sunt fie periferice,
actionand la locul durerii, fie centrale, actionand asupra sistemului nervos central (maduva
spinarii, creier).
Analgezicele periferice, intre care unele sunt eficace si impotriva febrei, sunt reprezentate, in
principal, de paracetamol si de aspirina. Analgezicele centrale sunt, in general, derivati de
morfina. Analgezicele sunt prescrise adesea in completarea tratamentului privind cauza
durerii. Ele sunt asociate uneori unor medicamente mai specifice simptomelor (antispastice,
antiinflamatoare, antimigrenoase etc.), care pot chiar sa le inlocuiasca in mod avantajos. In caz
de durere intensa si rebela, prescriptiile se fac in ordinea crescanda a toxicitatii: paracetamol,
apoi alte analgezice periferice, apoi morfinice minore si la sfarsit morfinicele majore.
Administrarea poate fi orala, rectala, intramusculara, intravenoasa sau locala (prin cateter).
Efecte nedorite - Foarte numeroase si uneori grave, ele sunt specifice fiecarui tip de produs si
sunt favorizate de automedicatie. Analgezicele centrale trebuie sa constituie obiectul unei
prescriptii medicale.
Ex: PARACETAMOL, ACID ACETILSALICILIC, ANTINEVRALGIC,
FASCONAL,  

4
ANDROGENI – hormoni sexuali masculini produsi de testicule si ovare. Stimuleaza
dezvoltarea si functia organelor genitale masculine si aparitia caracterelor sexuale secundare.
Principalul androgen este TESTOSTERONUL, secretat de testicul, la care se adauga
androgenii secretati de corticosuprarenala si in cantitati foarte mici de ovar.
Ex: TESTOSTERON, PROGESTERON, ANAPOLON, ANAVAR /
OXANDROLON, DANABOL / NAPOSIM

ANEMIE FERIPRIVA - sau anemia prin carenta de fier se caracterizeaza prin nivelul
scazut de hemoglobina din sange si este tipul de anemie cel mai des intalnit in toate categoriile
de varsta. Asa cum indica si numele sau, anemia feripriva are drept cauza lipsa de fier din
organism. Fierul este necesar producerii de hemoglobina -substanta care se gaseste in
globulele rosii si joaca un rol important in transportul oxigenului.
Anemia feripriva este frecventa in special la femei. Una din 5 femei si jumatate din
gravide sufera de anemie feripriva. Lipsa de fier din dieta este una din cauzele acestui tip de 
anemie.
Ex: FERRUM HAUSMANN

ANESTEZICE - generale sau narcoticele sunt substanţe care provoacă deprimarea


funcţiilor SNC.
a. Anestezice generale inhalatorii
1. Lichide volatile : HALOTAN, METOXIFLURAN, ENFLURAN, IZOFLURAN,
ETER DIETILIC.
2. Gazoase : PROTOXID DE AZOT, CICLOPROPAN.
b. Anestezice generale intravenoase
Ex.: BARBITURICELE, BENZODIAZEPINELE (DIAZEPAMUL şi
MIADZOLAMUL), OPIOIDELE (KETAMINA)
c. Anestezice locale
1. Anestezice locale cu potenţă crescută şi acţiune prelungită ( mai mare de 3
ore) : BUPIVACAINA, ETIDOCAINA , TETRACAINA, CINEOCAINA.
2. Anestezice locale cu potenţă şi durată de acţiune medii (1-2 ore):
LIDOCAINA, MEPIVACAINA, PRILOCAINA

5
3. Anestezice cu structură esterică – au durată de acţiune mai scurtă (20-60
min.) şi potenţă scăzută; sunt rapid inactivate de colinesterazele plasmatice.
PROCAINA, CLORPROCAINA.

ANEVRISM - este o dilatatie a peretelui vascular sau a unui organ cavitar, circumscrisa, cu
tendinta la crestere, care comunica cu lumenul vasului/organului.

ANGINA PECTORALA - este un sindrom dureros toracic, determinat de ischemia


miocardica tranzitorie (o insuficienta a debitului coronarian fata de nevoile miocardului).
Simptomele apar la efort sau la emotii, dureaza cateva minute si dispar la incetarea cauzelor
sau la administrarea unor compusi nitrici (Nitroglicerina, Nitrit de amil).
ANOREXIGENE - medicamente - reduc pofta de mâncare acţionând la nivel SNC prin
inhibarea centrului foamei din hipotalamus. Au acţiuni stimulante asupra SNC (cefalee,
insomnie, excitabilitate). Pot da dependenta.
Ex.: - REGENON, REDUCTIL,XENICAL, GASTROFIBRAN, Dr. THEISS
NOVA FIGURA

ANTIACIDE - Medicamentele antiacide sunt medicamentele care reduc cantitatea de acid


clorhidric din stomac
a) Antiacide alcalinizante sistemice (intra in circulaţia sanguina)
 Bicarbonat de sodiu - ULCEROTRAT
 Citrat de sodiu
 Fosfat de sodiu
b) Antiacide neutralizante parţial sistemice
 Carbonat de calciu - Ca CO3 , NOVALOX – produs de electie ANTACID;
 Oxid de magneziu - Mg O => MAGNESIA USTA – produs de elecţie; Derivaţii
de magneziu in general sunt medicamente antiacide caracterizate prin efecte:
- Neutralizante - Oxidul de magneziu
- Carbonatul de magneziu
- Trisilicatul de magneziu

6
- Adsorbant - Silicatul de magneziu
- Laxativ – Sulfatul de magneziu ( Sarea amara)
 Hidroxid de aluminiu - Al (OH)3 – EPICOGEL - suspensie
c) Antiacide adsorbante (aduna gazele)
 Carbonat bazic de bismut
 Silicat de magneziu si aluminiu
 Bentonitele
d) Antiacide neutralizante nesistemice
 Fosfatul de Aluminiu

ANTIANGINOASE (Angina pectorala) Produce veno- si arteriolo-dilatatie, diminua


munca inimii si nevoia de oxigen. Dilata coronarele si diminua presiunea ventriculara
endodiastolica.
Ex.: NITROGLICERINA, NITROPECTOR, ISODINIT, CORDIL, DINITER,
OLICARD RETARD,

ANTIARITMICE - Reduc si regularizeaza ritmul cardiac, prelungesc durata potentialului


de actiune.
Ex.: Clasa I – PROPAFENONA, RYTMONORM, CHINIDINA, MEXITIL,
MEXILETIN
Clasa III – AMIODARONA (Ro), CORDARONE

ANTIANEMICE - sunt medicamentele care se administrează ca tratament împotriva


anemiilor. Sunt preparate care conţin fier bivalent, trivalent singur sau în asociere cu: Acid
folic, Vitamina B12, Vitamina C, Eritropoetină, etc. În funcţie de calea de administrare acestea
pot fi:
Pe cale orală
 sub formă de săruri feroase (Fe2+):
- Sulfat feros (conţine 20 % Fe), Glutamat feros (conţine 21-22 % Fe), Fumarat
feros (conţine 33 % Fe)
 preparate cu Fe3+:

7
- Complex de hidroxid de Fe polimaltoză, Colinat de Fe, Proteinsuccinilat feric
 Fier în combinaţii: Fumarat feros şi Acid folic, Sulfat feros şi Acid folic, Gluconat
feros şi Acid ascorbic
Pe cale parenterală
 complexe coloidale neionizate: Dextriferon, Fier polimaltozat, Fier dextran,
Complex de hidroxid de Fe3+ sucroză

ANTIASMATICE – sunt medicamentele ce reduc crizele de astm in ceeace priveste


frecventa si intensitatea lor.
Există două grupe de medicamente antiastmatice:
- Bronhodilatatoarele, care relaxează musculatura netedă contractată a căilor
respiratorii. Acestea vă vor ameliora simptomele. Betastimulentele, teofilina şi
bromura de ipratropiu sunt bronhodilatatoare.
- Antiinflamatoarele sunt medicamente care reduc inflamaţia căilor respiratorii,
prevenind apariţia episoadelor de astm. Corticosteroizii, cromoglicatul,
nedocromilul şi inhibitorii de leucotriene sunt medicamente antiinflamatoare.
Ex: SALBUTAMOL, VENTOLIN INHALER, BEROTEC, ASTMOPENT

ANTIBIOTICE - sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute


prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor
patogene. Se deosebesc:
- Antibiotice cu spectrul larg – Bacteriostatice – Tetraciclina, Cloramfenicolul,
Eritromicina, Spiramicina, Oleandomicina, Lincomicina, Acid nalidixic,
Nitrofurani, Sulfamide
- Antibiotice cu spectrul limitat – Bactericide – Penicilina (G, V, sau semisintetice),
Cefalosporine, Aminoglicozide (Streptomicina,  Kanamicina, Gentamicina,
Monomicina, Framicetin )

ANTIDEPRESIVE - medicamente eficace în psihozele afective, ameliorând dispoziţia


afectivă alterată, înlatură inhibiţia depresivă şi pesimismul.
Ex.: - ANTIDEPRESIVE SEDATIVE - AMITRIPTILINA, TRIPTILINA, DOXEPINA

8
- ANTIDEPRESIVE PSIHOTONE - PROTRIPTILINA
- ANTIDEPRESIVE ATIPICE – au acţiune antidepresivă, fără a avea efecte sedative
şi vegetative importante, nu sunt toxice pentru cord. mecanismul de acţiune -
inhibarea recaptării serotoninei. TRAZODONA, FLUOXETINA, MIANSERINA.
- ANTIDEPRESIVE INHIBITOARE ALE MONOAMINOXIDAZEI (IMAO)
- sunt medicamente care au proprietăţi antidepresive şi inhibă o serie de enzime, mai
ales monoaminoxidazele şi oxidazele microzomiale hepatice. Efectul antidepresiv
este mai slab decât al compuşilor triciclici. – TRANILCIPROMINA,
FENELIZINA, CLORGILINA, MOCLOBEMIDA, SELEGILINA.

ANTIDIABETICE – medicamente ce intervin in metabolismul glucidelor, inhiba


absorbţia glucidelor in intestin. Stimulează secreţia de insulina.

ANTIDIAREICE au actiune adsorbanta si protectoare a mucoasei intestinale, reduc


numarul si frecventa scaunelor, actionand fie asupra motilitatii intestinale, fie asupra mucoasei
si continutului intestinal.
Ex.: - diaree acuta – FURAZOLIDON, SMECTA, SAPROSAN, BIOCTIS
- diaree cronica – LOPERAMID, IMODIUM

ANTIEMETICE – medicamente care inhiba starea de voma, actionand simtomatic la nivel


central sau periferic in arcul de reflux al vomei.
Ex.: METOCLOPRAMID, ZOFRAN, EMETIRAL

ANTIFUNGICE - substanta medicamentoasa utilizata in tratamentul infectiilor cu fungi


(ciuperci).

ANTIEPILEPTICE (anticonvulsivantele) - sunt capabile să oprească convulsiile şi să


scadă frecvenţa de apariţie a convulsiilor, indiferent dacă apar în epilepsie sau în alte condiţii
(convulsii febrile, meningitice, etc.).
Ex.: FENITOINA, CARBAMAZEPINA, FENOBARBITALUL, PRIMIDONA,
Acidul VALPROIC, BENZODIAZEPINELE (Diazepamul)

9
ANTIFLATULENTE - sunt medicamente capabile sa uşureze eliminarea gazelor din
stomac şi intestin.
Ex.: Dimeticona (Ceolat) sau Simeticona are proprietati antiflatulente datorita
modificarii tensiunii active a continutului intestinal gazificat, cu consecinte
antispumante.
Carbunele medicinal este putin eficace pentru combaterea flatulentei.
Carminativele – favorizeaza eliminarea gazelor din tubul digestiv. Anason, Menta

ANTIGLAUCOMATOASE – produse ce reduc tensiunea intraoculare (TIO) la


pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau cu hipertensiune oculară care nu răspund suficient
la beta-blocante sau la analogi de prostaglandină cu administrare topică.
Ex: TIMOLOL, TIMOPTIC, TIMO-GAL

ANTIGUTOASE - produse care inhiba formarea de acid uric.


Ex: MILURIT

ANTIHELMINTICE - medicamente care se folosesc pentru combaterea viermilor


intenstinali.
Ex: ZENTEL, ESKAZOLE, MINTEZOL

ANTIHEMORAGICE - medicamente care opresc sau care combat hemoragiile


Ex: VITAMINA K, ETAMSILAT, ADRENOSTAZIN, GELASPON

ANTIHEMOROIDALE - preparate continand corticosteroizi. Medicamentul asociaza


intr-o combinatie galenica efectul antiinflamator si decongestiv al hidrocortizonei cu
proprietatile anestezice locale ale novocainei si anestezinei actionand eficient in criza
hemoroidala acuta pe factorul inflamator si dureros.
Ex: DOXIPROCT PLUS, DOXIPROCT PLUS, ULTRAPROCT, HEMORZON

10
ANTIHIPERTENSIVE Med. antihipertensive sunt capabile sa scada presiunea arteriala
actionand la nivelul mecanismelor fiziologicecare controleaza aceste valori:
- debitul cardiac
- rezistenta vasculara periferica
- volumul circulant
1. ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE CENTRALA - ALCALOIZI DIN
RAUWOLFIA (HIPAZIN), DOPEGYT, CLONIDINA, CYNT, MOXOGAMA,
2. ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE PERIFERICA - PRAZOSIN,
MINIPRESS, CARDURA, KAMIREN, HYTRIN, KORNAM, EBRANTIL
3. ANTIHIPERTENSIVE SI DIURETICE IN COMBINATII - BRINERDIN,
NEOCRYSTEPIN

ANTIHISTAMINICE sunt substanţe de sinteza care inhiba efectele histaminei, acţionând


prin blocarea receptorilor specifici ai celulelor efectoare. Existe doua tipuri de receptori
antihistaminici
 H1 - se găsesc in marea majoritate a organelor si sunt blocaţi de medicamente
antihistaminice clasice (antialergice)
Ex.: PROMETAZINA, CLEMASTINA, CETIRIZINA, ASTEMIZOL,
LORATADINA ( CLARITINE ), TERFENADINA
 H2 - sunt localizaţi la nivelul glandelor mucoasei gastrice si sunt implicaţi in
mecanismul secreţiei de acid clorhidric si pepsina. Medicamentele
antihistaminice H2 blochează aceşti receptori deci secreţia acida gastrica scade.
Ex.: CIMETIDINA, HISTODIL, RANITIDINA, ULCORAN, ZANTAC,
ARNETIN, FAMODAR, QUAMATEL

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE (AINS): sunt substanţe care fac


parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care predomină efectul
antiinflamator. Înlatură sau diminuează unele simptome şi semne ale inflamaţiei în boli
reumatice.
1. Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generaţia I)
 Acizi carboxilici:

11
 Derivaţi de acid salicilic: ACID ACETILSALICILIC,
DIFLUNISAL, BENORILAT.
 Derivaţi de acid acetic:
 derivati de acid fenilacetic: DICLOFENAC,
ALCLOFENAC
 derivaţi de acizi carbociclici şi heterociclici acetici:
INDOMETACIN, SULINDAC, LONAZOLAC,
KETOROLAC
 Derivaţi de acid propionic: IBUPROFEN, FLURBIPROFEN,
NAPROXEN, KETOPROFEN, DEXKETOPROFEN.
 Derivaţi de acid fenamic : ACIDUL FLUFENAMIC, ACID
MEFENAMIC, ACID NIFLUMIC.
 Acizi enolici
 Pirazolone: FENILBUTAZONA
 Oxicami: PIROXICAM, TENOXICAM, LORNOXICAM.
2. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX2
(generaţia a II-a)
 Blocante selective: MELOXICAM, NIMESULID
 Blocante specifice (coxibi): ROFECOXIB(retras de pe piaţă),
CELECOXIB, PARECOXIB, ETORICOXIB, VALDECOXIB,
LUMIRACOXIB
 Antireumatice specifice :au acţiune lentă fără efect antiinflamator, ele modifică
evoluţia procesului reumatic
o Compuşi de aur: AURANOFIN, AUROTIOMALAT DE SODIU
o Antimalarice de sinteză: HIDROXICLOROCHINA (Plaquenil)
o Derivaţi tiolici: PENICILAMINA
o Imunodepresive: METOTHREXAT, CICLOSPORINA
o Sulfasalazina

12
ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE - reprezintă o grupă de antiinflamatoare
din care fac parte hormoni steroidieni (glucocorticoizi şi mineralocorticoizi) atât fiziologici -
secretaţi de glandele suprarenale cât şi de sinteză.
Ex: Glucocorticoizi: CORTIZON, HIDROCORTIZON, PREDNISON,
PREDNISOLON, METILPREDNISOLON, TRIAMCINOLON, BETAMETAZONA,
DEXAMETAZONA

ANTIMICOBACTERIACEE - medicamente pentru tratamentul tuberculozei.


Ex: PIRAZIAMIDA, RIFAMPICINA, IZONIAZIDA

ANTIMICOTICE – produse folosite in tratamentul micozelor pielii si mucoaselor 


provocate de dermatofiti, mucegaiuri, levuri si microorganisme ca  Malassezia furfur si infectii
dermice provocate de Corynebacterium minutissimum.
Ex: LAMISIL, CANESTEN, CLOTRIMAZOL

ANTIPARKINSONIENE (NO4) – medicamente eficace în boala Parkinson şi în alte


tulburări motorii extrapiramidale. Medicaţia antiparkinsoniană acţionează fie prin potenţarea
activităţii dopaminergice, fie prin reducerea activităţii colinergice centrale.
Ex.: BROMOCRIPTINA, AMANTADINA, SELEGINA, TRIHEXIFENIDIL
(ROMPARKIN)

ANTIPIRETICE - Produse folosite pentru scaderea febrei.


Ex:  AINS cum ar fi IBUPROFEN, NAPROXEN SODIU, si KETOPROFEN.
 ASPIRINA, PARACETAMOL, METAMIZOL, NIMESULIDA,
FENAZONA

ANTIPROPULSIVE – (Inhibitori ai peristaltismului)- medicamente care sunt folosite în


tratamentul diareei
Ex: IMODIUM, LOPAMIDE, NEO-ENTEROSEPTOL, DISSENTEN

13
ANTIPRURIGINOASE - medicamente utilizate in tratamentul pruritului (mancarimi).
Ex: ELOCOM, TRIDERM, VIPSOGAL, SOVENTOL, SODERMIX

ANTIPSIHOTICE (Neuroleptice) - In tratamentul psihozelor - unele neuroleptice au


efect sedativ foarte mare in comparatie cu efectul extrapiramidal; acestea se numesc
neuroleptice de tip sedativ cu potenta relativ mica. Alte neuroleptice sedeaza putin, dar au
efect extrapiramidal intens; se numesc neuroleptice de tip incisiv (acestea au potenta crescuta).
In tratament se fac asocieri intre acestea şi blocantele colinergice centrale.
Ex: HALOPERIDOL, FLUPENTIXOL, CLORPROTIXENUL, TIOLIDAZINA,
CLORPROMAZINA

ANTIRAHITICE – medicamente ce combat rahitismul


Ex: VIGANTOL, VITAMINA D

ANTIREUMATICE - medicamente care inlatură sau diminuează unele simptome şi


semne ale inflamaţiei în boli reumatice..
Ex: FENILBUTAZONA, INDOMETACIN, PIROXICAM, TENOXICAM,
LORNOXICAM, MELOXICAM, NIMESULID

ANTISEPTICE - Medicament - care combate infectiile microbiene.


 Antiseptice pentru uz extern - In functie de structura lor chimica si de
proprietatile lor, se deosebesc numeroase substante: alcoolul, apa oxigenata,
derivatii de amoniu cuaternar, dorhexidina, derivatii fenolului, oxidanti,
acizi, derivati metalici (mercur, argint, cupru, zinc), coloranti (eozina,
albastru de metilen), hexetidina, hexomedina, iod. Criteriile de alegere sunt
numeroase si complexe: toxicitatea, probabilitatea de a declansa o alergie,
puterea iritanta interzicand aplicarea pe mucoase sau pe plagi, rapiditatea de
actiune, necesitatea de a elimina in mod radical germenii sau doar a impiedica
proliferarea lor.
 Antiseptice pentru uz intern - Unele medicamente neantibiotice sunt prescrise
pe cale orala in tratarea infectiilor intestinale sau urinare (sulfamide).

14
ANTISPASTICE se impart in 2 grupe :
 ANTISPASTICE PARASIMPTOLITICE – impiedica influentele excitomotorii
vegetative.
Ex.: ATROPINA – este un parasimpatolitic neselectiv, cu efect de 3-5 ore.
BUTILSCOPOLAMINA BROMURA - este un derivat cuaternar de amoniu al
scopolaminei si se absoarbe putin.
SCOBUTIL COMPUS asociaza butilscopolamina cu un analgezic
NORAMIDOPIRINA METANSULFONAT.
OXIFENONIUL şi PROPANTELINA - sunt compuşi cuaternari de amoniu ce efecte
mai elective decat atropina
 ANTISPASTICE MUSCULOTROPE– actioneaza direct asupra musculaturii netede.
Ex.: PAPAVERINA este un alcaloid izochinolonic din opiu, ce are proprietati
antispastice şi vasodilatatoare prin actiune musculotropa.
MEBEVERINA este antispastic de sinteza

ANTITROMBOTICE – medicamente care diminua sau impiedica procesul coagularii


sangelui.
Ex: TROMBOSTOP, SINTROM, ORFARIN, ASPENTER, HEPARINA, VESEL
DUE, IPATON, PLAVIX,

ANTITUBERCULOASE - medicamente (antibiotice) utilizate in tratamentul


tuberculozei. Antituberculoasele sunt intotdeauna asociate intre ele (de la doua la patru
produse) si administrate pe durata a cel putin 6 luni, pe cale orala.
EX: PIRAZIAMIDA, RIFAMPICINA, IZONIAZIDL

ANTITUSIVE Mdicamente care deprima centrul tusei si receptorii sensitivi din mucoasa
respiratorie
 ANTITUSIVE OPIOIDE
Ex.: CODEINA (Metilmorfina) – CODENAL, CODEINA FOSFAT, TUSIN,
HUMEX, TUSAN

15
 ANTITUSIVE NEOPIOIDE
Ex.: CLOBUTINOL – TABCIN, TUSSAMED, BUTAMIRAT – SINECOD,
TUSOSEDAL, OXELADINA – PAXELADINE,

ANTIVARICOASE medicamente folosite in tratarea afectiunilor venoase, tromboze,


varice, ulcer varicos, tromboflebite.
Ex: LIOTON, HEPATROMBIN, FENILBUTAZONA, DOXIVENIL

ANTIVIRALE – substante ce au efect impotriva unui sau mai multor virusi Dintre
numeroasele antivirale cunoscute au intrat in practica curenta numai urmatoarele:
 AMANTADINA (Viregyt), cu actiunea antivirala pe tipul A2 al virusului gripal in
doze de 100 - 200 mg zilnic, cu efect preventiv (in primele 2 zile de gripa).
  IDOXURIDINA (Idu, Iduviran, Emanil), este activ in terapia locala a herpesului
corneean, sub forma de instilatii oculare. Unele rezultate se obtin si in encefalita
herpetica, in administrare i.v.
  CYTARABINA, activa fata de virusurile A.D.N. Unele rezultate se obtin in varicela
severa si in zoster.
 RIBAVIRINA, ISOPRINOSINA si INTERFERONUL sunt anteantivirale.
 ACICLOVIR, GANCICLOVIl, TRIFLARIDINA, ZIDOVUDINA, si
INTERFERONII sunt alte antivirale cu spectru larg.

ANXIOLITICE (Tranchilizante) - inlatura anxietatea si simptomele care o insotesc:


emotivitate, astenie, insomnie, palpitatii, tulburari digestive.
Ex: DIAZEPAM, IMOVANE, HIDROXIZIN, MEPROBAMAT, NAPOTON

AORTA - vas de sange important care preia sangele pompat de inima si din care pleaca vase
mari catre intreg organismul. Principala artera a organismului, formandu-se de la baza
ventriculului stang si distribuind sangele oxigenat de catre plamani in intreg corpul.
 Patologie - se pot observa diferite anomalii: o ingustare congenitala la nivelul istmului
(coarctatie); o atingere a peretelui, in general de catre o placa de aterom, ducand la o
dilatare (anevrism) sau la o ingustare a vasului. In ambele cazuri, formarea de cheaguri

16
este frecventa si raspunzatoare de emboliile creierului si ale membrelor. O alta leziune
ateromatoasa este disectia, clivajul producandu-se in grosimea peretelui. Toate aceste
atingeri justifica un tratament chirurgical.

APA DISTILATA – este solventul cel mai important din punct de vedere cantitativ si cel
mai utilizat pentru prepararea formelor farmaceutice lichide, dar se foloseste si pentru unele
forme semisolide sau chiar solide.

APELE AROMATICE – sunt solutii apoase de uleiuri volatile destinate a fi utilizate ca


atare sau ca vehicole la prepararea unor medicamente de uz intern. (FR IX)

ARITMIE CARDIACA - aritmiile sunt dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub
raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie sub ambele.
Se pot distinge:
 extrasistolele (contractiile premature),
 tahicardiile (accelerarile bruste si trecatoare ale ritmului cardiac),
 bradicardiile,
 fibrilatiile ventriculare (contractiile anarhice si ineficace).
 Cauze - Toate cardiopatiile, indeosebi cardiopatiile ischemice (arterioscleroza,
ateroscleroza) si chiar simpla imbatranire a inimii sunt cauze ale aritmiei.
Printre alte origini, trebuie sa citam: embolia pulmonara, brohopneumopatiile,
tulburarile hidroelectrolitice, anumite medicamente (diuretice, unele
antiaritmice etc.), abuzul de tutun, excitantele precum cafeaua, alcoolul.
 Simptome si semne - Acestea sunt variate. Cel mai frecvent este vorba de
sincope, de o gafaiala, de palpitatii, stari de rau, de o cadere a tensiunii
arteriale, de angor (angina pectorala) sau de semnele unei insuficiente
cardiace. In caz de palpitatii, este important sa se repereze daca bataile sunt
regulate sau neregulate, daca aparitia tulburarii este progresiva sau brutala si
care a fost durata sa, si sa se noteze frecventa cardiaca, atunci cand este
posibil.

17
 Diagnostic - Este asigurat prin electrocardiograma in perioada de criza, de
unde interesul monitorizarii prin inregistrarea de lunga durata (Holter). In acest
caz, un receptor si un inregistrator sunt purtate timp de una sau mai multe zile
de catre pacient. Uneori, o electrocardiograma endocavitara (inregistrare cu un
electrod urcat prin calea venoasa pana in cavitatile cardiace drepte) este
indicata. Este vorba de un examen specializat practicat in mediu spitalicesc.
 Tratament - Acesta face apel la medicamente antiaritmice care diminueaza
excitabilitatea inimii, accelerand sau incetinind frecventa ritmului sau
influentand sistemul nervos simpatic. Stimularea cardiaca, temporara sau
permanenta (pacemaker), este posibila de asemenea. In unele cazuri, este
practicata o electroterapie (soc electric). De asemenea, poate fi avuta in vedere
o distrugere foarte localizata, prin energie electrica, sau radiofrecventa, a zonei
de origine a tulburarii. Unele tulburari de ritm, in particular in absenta
cardiopatiei, nu necesita nici un tratament.

ARTERIOLA - vas de sange de calibru foarte mic care se continua cu capilarul, cel mai
mic vas de sange.

ATRIU - una dintre cele patru cavitati ale inimii - sangele vine din organism si plamani in
atrii. Atriul stang primeste sange din plaman iar atriul drept sangele intors din restul corpului.
Din atrii trece in ventriculi si este pompat de acestia in arterele aorta (ventriculul stang) si
pulmonara (ventriculul drept).

ASTRINGENTE - Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor


organice exagerate.

B.

18
BACTERICIDE – medicamente care distrug microbul patogen.
Ex: Penicilina (G, V, sau semisintetice), Cefalosporine, Aminoglicozide

BACTERIOSTATICE – medicamente care impiedica imultirea bacteriilor.


Ex: Tetraciclina, Cloramfenicolul, Eritromicina, Spiramicina, Oleandomicina,
Lincomicina, Acid nalidixic, Nitrofurani, Sulfamide

BADIJONARE – a unge cu o solutie medicamentoasă (în scopuri curative sau preventive)

BETABLOCANTE – sunt medicamente care inhiba competitiv stimularea receptorilor


beta-adrenergici produsi de mediatorii adrenergici de la nivelul viscerelor. Sunt specifice beta-
1 pentru inima, beta-2 pentru bronhii, fibre musculare striate si muschiul uterin.
- SELECTIVE - METOPROLOL, BETALOC, BETALOC ZOK, EGILOK,
VASOCARDIN, ATENOLOL, ATECOR, VASCOTEN, LOKREN,
BETAXA, CONCOR, BISOBLOCK, BISOGAMMA, NEBILET,
LOGIMAX (FELODIPINA+METOPROLOL)
- NESELECTIVE – PROPANOLOL (reduce TA pe vena porta), SOTALOL
SOTAGAMMA, DAROB, DISTONOCALM (contine alcaloizi de
Belladona + alcaloizi din cornul secarei ERGO +Propanolol +
Amital)
- CU ACTIUNE ALFABLOCANTA - CORYOL, DILATREND, CARVEDILOL

BIOFLAVONOIDE ( Medicatia capilarelor) - cresc rezistenta capilarelor, reglandu-


le permeabilitatea si se opun formarii de varice si de hemoroizi. De asemenea, bioflavonoidele
au un efect antianginos, tonic cardiac, antiaterosclerotic de prima mana si antitrombotic.
Bioflavonoidele preintampina ridarea si imbatranirea pielii, mentinandu-i elasticitatea si
tineretea.
Ex: QUERCITINA, RUTINA, HESPERIDINA, NARIGINA, BAICALINA si
PICNOGENOLUL

19
BIOFOSFONATI (MO5) - sunt analogi sintetici ai pirofosfatului care se leaga de
hidroxiapatita din structura osului.
Ex: AREDIA, BONEFOS, FOSAMAX, SEPTOPAL, SKELID 200 mg,

BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU - Vasodilataţia produsă este


datorată blocării pătrunderii ionilor de Ca în celulele musculare netede ale arteriolelor,
determinând relaxarea fibrelor musculare.
Ex.: AMLODIPIN, AMLOHEXAL, NORVASC, NIFEDIPINA, VERAPAMIL,
ISOPTIN, DILTIAZEM, AURONAL, FELODIPIN, DIACORDIN, DILZEM,
CARZEM

BOALA MENIERE – afectiunea urechii interne care se manifesta printr-un ansamblu de


tulburari cuprinzand vertij, scaderea auzului si zbarnaituri in urechi. Boala Meniere afecteaza
urechea interna, responsabila de auz si de echilibru. In general, ea nu afecteaza decat o ureche,
dar poate fi si bilaterala. Boala survine, in crize, la persoanele de varste cuprinse intre 20 si 50
de ani.
 Cauze -Cauza precisa a bolii lui Meniere nu este cunoscuta.
 Simptome si semne - Cu 30 de minute pana la o ora inaintea crizei, semne vestitoare,
ca o senzatie de ureche plina, permit subiectului sa opreasca orice activitate care poate
deveni periculoasa pe timpul crizei. Acesta are impresia ca se invarteste sau ca totul se
invarteste in jurul lui: el trebuie sa se aseze la orizontala. Acestui vertij i se asociaza
transpiratii, o stare de rau, greturi si varsaturi, dureri de cap si o senzatie de bazaituri in
ureche. Acuitatea auditiva scade, mai ales cea pentru frecventele grave. Criza dureaza
mai multe ore si epuizeaza subiectul bolnav. Frecventa acestor crize este imprevizibila.
Dupa 10-15 ani, crizele de vertij se estompeaza, dar functia auditiva este atunci foarte
alterata.
 Tratament - In timpul crizelor, subiectul trebuie sa stea in repaus. Tratamentul de
fond este permanent si face apel la mai multe mijloace: o viata echilibrata este
recomandata, precum si respectarea unui regim alimentar sarac in sare si excluderea

20
tutunului si alcoolului. Medicamentele prescrise sunt: anxiolitice, diuretice,
antihistaminice si antivertiginoase.

BRONHODILATATOARE – medicamente care ajuta la reducerea efortului depus


pentru a respira. Rolul lor este de a deschide conductele respiratorii din plamanii tai. Astfel, se
reduc  sau chiar pot sa dispara dispneea si wheezingul.
Exista 3 tipuri de medicamente bronhodilatatoare:
 Anticolinergice:
 Durata scurta de actiune: Ipratropium bromid
 Durata lunga de actiune: Tiotropium bromid
 Efectul advers cel mai frecvent este uscarea mucoasei bucale (gura uscata). Alte efecte 
adverse pot sa includa infectii urinare sau aritmii.
 Beta2-agonisti
 Durata scurta de actiune: Salbutamol
 Durata lunga de actiune: Salmeterol
 Efectele adverse cele mai frecvent intilnite sunt aritmia, tahicardia, tremorul
 Metilxantine
 Teofilina
 Efectele adverse cele mai frecvente sunt greata si pirozisul (senzatia de arsura la
nivelul stomacului).  Sunt medicamente care au interactiuni cu alimentele si cu alte
medicamente.

C.

CANDIDOZA – este o micoza frecventa a mucoaselor si tegumentelor, este determinata de


variate specii de candida care in conditii de imunodeficienta a gazdei, pot deveni invazie cu
localizari organice si tisulare.
Ex.: CLOTRIMAZOL, MICONAZOL, BUTOCONAZOL

21
CAPSULE – sunt preparate farmaceutice formate din invelisuri care contin doze unitare
dew substante active asociate sau nu cu cu substante auxiliare. Sunt destinate administrarii pe
cale orala.
 CAPSULE PAPIRACEE (capsule de hartie)
 CAPSULE AMILACEE (casete sau buline)
 CAPSULE OPERCULATE (gelatinoase tari)
 CAPSULE PERLE (gelatinoase moi)

CARDIOPATIE ISCHEMICA - este boala care afecteza arterele coronare si datorita


careia acestea isi micsoreaza calibrul. Drept urmare, are loc o scadere a cantitatii de sange care
iriga muschiul inimii care nu detine in aceste conditii cantitati optime de oxigen, acizi grasi si
glucoza. Acest fenomen de reducere a fluxului de sange prin arterele coronare a fost numit in
limbaj medical ischemie. Modificarile cardiace produse de ischemie sunt desemnate de
termenul cardiopatie.

CARDIOTONICE – medicamente care stimuleaza inima, intarindu-i forta de contractie si


normalizandu-i ritmul batailor.
Ex.: DIGITALINA (extras din Degetelul Rosu), SOYFEM, DIGOXIN,
LANOXIN (extras din Degetelul Lanos)

CATABOLISM - este totalitatea reactiilor care conduc la o degradare; el antreneaza, in


general, o eliberare de energie.

CEFALOSPORINE – antibiotice cu actiune bactericida, au spectru larg, actioneaza prin


modificarea peretelui bacterian. Cefalosporinele actioneaza in faza de multiplicare a
bacterilorprin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian.
Ex: BIODROXIL, CEC, CECLODYNE, CECLOR, CEDAX ,CEFALEXIN,
CEFALEXINA, FORTUM, KEFLEX, SPIROSINE, ZINACEF, ZINNAT,

CHIMIOTERAPICE - substanțe de sinteză chimică cu acțiune bacteriostatică.

22
Ex: SULFAMIDELE, SULFONELE, TRIMETROPRIMUL, Acidul
AMINOSALICILIC, ETAMBUTOLUL, IZONIZIDA, CHINOLONELE,
NITROFURANTOINA, CLOTRIMAZOLUL, MICONAZOLUL,
TALNAFTOLUL si METRONIDAZOLUL.

CHIMIOTERAPIA ANTIPROTOZOARELOR – medicamente care inhiba sau


distrug protozoarele. Specii:
a) chimioterapice antimalarice ( Plasmodium).
Ex: Clorokina, Primakina, Rhinina
b) Chimioterapice active pt Triphanosoma ( boala somnului).
Ex: Pentamidina
c) Chimioterapice active fata de Giardia intestinalis, Trihomonas vaginalis.
Ex: Nitroimidazol.
d) Chimioterapice active fata de  Pneumocistis carini.
Ex: Biseptol; Pentamidina
e) Chimioterapice active fata de Toxoplasma.
Ex: Biseptol asociat cu Claritromicina

CHINOLONE - sunt chimioterapice cu spectru ultralarg si cu reactii adverse reduse.


Ex: OFLOXACINA, CIPROFLOXACINA, PEFLOXACINA, NORFLOXACINA.

CICLOPLEGICE – sunt substante parasimpatolitice care inhiba actiunea nervoasa,


producand midriaza, ciclopegie si cresterea presiunii intraoculare.
 MIDRIAZA – este folosita in scopul examinarii fondului de ochi
 CICLOPEGIA – paralizia acomodarii – fiind necesara pentru masurarea viciilor de
refractie in cadrul examenului oftalmologic mai ales la copii.
Ex: HAPITROPIN, CYCLOGIL, TROPICAMIDA, MYDRUM, TROPIXAL,
MYDRIACYL

CIRCULATIE PERIFERICA – circulatia periferica slaba sau deficitara se traduce prin


a avea maini, picioare si nas rece.

23
CLORAMFENICOLII (Cloranfenicol si Tiamfenicol) - AB cu spectru larg de
actiune; se utiliz rar datorita risculuii de reactii adverse hematologice.
Ex: CLORAMFENICOLUL, TIAMFENICOLUL

COLECISTOKINETIC (Colagog) - stimulează contracţiile vezicii biliare si relaxarea


sfincterului Oddi (este un inel muscular ce înconjoară porţiunea terminala a ductului biliar
comun care se deschide in duoden )

COLERETIC - stimulează secreţia de bila, respectiv cresc cantitatea de bila.

COLESTEROL - Compus organic din grupa lipidelor care are multiple roluri in organism:
 este un constituent important al membranelor celulare unde are rol in reglarea
permeabilitatii acestora fata de diverse substante
 este implicat in sinteza corticosteroizilor, hormonilor sexuali si a acizilor biliari
 rol metabolic.
Cand este in exces se depune pe peretii vaselor sangvine sub forma de placi de aterom
sau sub forma de calculi in vezicula biliara.
Cea mai mare parte a colesterolului din organism este de origine exogena, fiind introdus prin
alimentatie, el provenind din alimentele de origine animala. Dupa absorbtie la nivel intestinal,
ajunge in sange de unde este preluat de catre ficat si metabolizat, fiind apoi eliberat in
circulatie legat de lipoproteine (LDL colesterol, VLDL colesterol, HDL colesterol).

COLICA BILIARA – litiaza biliara este o afectiune provocata de dezvoltarea unor calculi
biliari in vezicula sau in caile biliare extra- sau intrahepatice, si a caror prezenta poate sa nu se
manifeste clinic sau poate sa se insoteasca de o simptomatologie zgomotoasa (dureroasa).

COLICA RENALA - litiaza renala este determinata de prezenta unor calculi in basinet si
caile urinare, ce se produc prin precipitarea si cristalizarea substantelor care se gasesc in mod
normal in urina; prezenta calculilor este asimptotica in unele cazuri; cand exista tendinta de

24
migrare apar crize dureroase pornind din regiunea lombara (regiunea salelor) spre radacina
coapsei, urinari dese, urine rosii (care arata prezenta sangelui in urina)

COLUTORII – forme farmaceutice lichide mai mult sau mai putin vâscoase, antiseptice
sau antibiotice, folosite în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor şi a pereţilor interni ai
gurii.

COMPRIMATE – preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau mai
multe substante active – se obtin prin comprimarea unui volum constant de substante active
asociate sau nu cu substante auxiliare si sunt destinate administrarii orale.

CORTICOSTEROIZI - sunt medicamente care pot fi inhalate, administrate pe cale orala


sau prin injectare intravenoasa sau intramusculara. Acestia sunt hormoni produsi sintetic, care
sunt foarte asemanatori cu cortizolul. Ei impiedica globule albe sa mai atace tesutul si
micsoreaza capacitatea celolelor imune de a produce substante inflamatorii. Corticosteroizii
sunt frecvent utilizati in tratarea tulburarilor inflamatorii si autoimune, cum ar fi artrita
reumatoida, lupusul eritematos sistemic, precum si anumite tulburari respiratorii.

D.

DECOCT - soluţie apoasă obţinută prin fierberea anumitor plante alimentare sau
medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea.

DECONTRACTANT MUSCULAR – care ajuta la relaxarea musculaturii.


Ex: MYDOCALM

DERMATITA – poate fi tradusa simplu ca o inflamatie a pielii, insa aceasta afectiune este
caracterizata printr-o multitudine de simptome precum: piele uscata, hiperemie (piele rosie),
prurit (mancarime), cruste si alte leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice, reliefate),

25
vezicule (leziuni cu continut lichidian). Exista mai multe tipuri de dermatita, in functie de
factorul declansant, insa tratamentul acestora este oarecum asemanator.
 Dermatita de contact - aceasta forma de dermatita este caracterizata prin aparitia unor
pete roz-rosietice, pruriginoase (cu mancarine) sau nepruriginoase, determinate de
contactul cu anumite obiecte, plante, animale sau substante. Plantele sunt cel mai
frecvent incriminate in determinarea leziunilor de dermatita (iedera sau stejarul
otravitor). Unele legume, fructe, ierburi sau chiar pamantul pot determina iritatia
tegumentului. Iritantii chimici cel mai frecvent incriminati in aparitia dermatitei de
contact sunt: detergentii, sapunul, clorul, materialele cu fibre sintetice, lacul de unghii,
acetona, antiperspirantele, formaldehida (folosita in industria chimica).
 Dermatita numulara – este o forma de dermatita care prezinta leziuni sub foma unor
placarde eritematoase (de marimea unor monede mici), localizate la nivelul membrelor
superioare, mainilor, membrelor inferioare si torsului. Este mai frecventa in randul
barbatilor cu varste cuprinse intre 55 si 65 de ani. Dintre factorii care predispun la
aparitia acestei forme de dermatita sunt:
- ambientul cald si uscat
- dusurile si baile calde
- stresul
- afectiunile asociate ale pielii.
 Dermatita atopica – cunoscuta de asemenea si sub numele de eczema, este o forma
frecventa de dermatita care provoaca leziuni tegumentare pruriginoase (cu mancarime),
care pot evolua catre leziuni eritematoase si chiar pustuloase (cu continut lichidian).
Dermatita atopica este o afectiune cu transmitere genetica, familiala si este asociata de
asemenea cu alergenii, astmul bronsic sau cu stresul.
 Dermatita seboreica – este o forma de dermatita care prezinta leziuni tegumetare
eritematoase sau de culoare galbuie, care sunt localizate la nivelul pielii bogate in
glande sebacee (scalpul, pielea regiunii genitale, axila, regiunea submamara sau pielea
fetei). Dermatita seboreica este determinata de o secretie excesiva a glandelor
seboreice cu blocarea canalelor excretoare si acumularea subtegumentara de sebum.
Aceasta forma de dermatita este mai frecvent intalnita in randul sugarilor, la adult fiind
legata de modificarile hormonale generale si de stres.

26
 Dermatita de staza – aceasta forma de dermatita apare in randul persoanelor cu
insuficienta circulatorie periferica (varice hidrostatice, arterite, insuficienta cardiaca,
renala, ciroza hepatica, diabet zaharat). Insficienta circulatorie determina edem local
(acumulare de lichid in tesuturile subcutanate), care pot evolua spre eritem si ulceratii.

DEZINFECTANTE - sunt substanţe antimicrobiene care fie distrug toate


microorganismele dăunătoare de pe un material, fie le aduc la un nivel sigur. Foarte puţine
dezinfectante sunt capabile să sterilizeze materialul pe care sunt aplicate, dar acest lucru
depinde şi de modul cum sunt aplicate dezinfectantele.

DIABET ZAHARAT – este o afectiune cronica, caracterizata prin cresterea in sange a


glucozei peste valorile normale, cu sau fara eliminarea acesteia in urina.

DISPEPSIE – senzatie de disconfort digestiv, aparand dupa masa. O dispepsie poate


constitui simptomul unei boli organice: gastrita, tumora, boala a intestinului subtire sau a
colonului. In absenta oricarei cauze organice, este un simptom de natura functionala, al carui
mecanism este necunoscut. Dispepsia se traduce prin dureri abdominale, printr-o senzatie de
greutate, printr-o incetineala a digestiei. Tratamentul este cel al cauzei, atunci cand ea este
cunoscuta. In cazul frecvent al dispepsiei functionale, un tratament simptomatic (pansamente
gastrice, antispasmodice) este adesea deceptionant.

DISPNEEA – este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si


intensitatii miscarilor respiratorii. Dispneea are la baza o patrundere insuficienta in tesuturi sau
o asimilare (captare) insuficienta de catre acestea a oxigenului. Toate acestea au drept
consecinta o scadere consecutiva a proceselor oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul
CO2 in sange, dispneea devenind o reactie de adaptare a organismului la lipsa de oxigen si
acumularea CO2. Subiectiv ea se traduce prin senzatia "lipsei de aer", prin prezenta constienta
a unui "disconfort respirator".
 Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o dispnee de tip
obstructiv, restrictiv si mixta.

27
 Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale cailor aeriene
superioare (stenoze laringiene si traheale), procese obstructive la nivelul bronhiilor si
tesutului pulmonar astm bronsic, bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise
ale arborelui bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare
(emfizem pulmonar, (pneumoconioze), precum si afectiuni care au drept urmare
scaderea fortei de contractie a musculaturii expiratorii cum ar fi poliomielita, miastenia
gravis.
 Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice care intereseaza
portiuni intinse din plaman (pneumonii, bronhopneumonii, tuberculoza personala),
revarsate lichidiene pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si
hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan, chist hidatic).
 Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea unor componente din
dispneea obstructiva cu elemente de dispnee restrictiva.
 Dispneea poate proveni si din insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara.
Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare, pot evolua cu o simptomatologie care
include si dispneea.
 Afectiunile cardio-vasculare evolueaza cu insuficienta cardiaca
hemodinamica, afectiunile miocardice, valvulare, pericarditele au printre altele
ca important mod de manifestare dispneea.
 Afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari ale
excitabilitatiicentrului respirator (psihoze, distonii neuro-vegetative,
meningoencefalita, afectiuni vasculare cerebrale, hipertiroidie, acidoza,
intoxicatii exogene, insuficienta suprarenaliana, hiperfoliculinimii) se manifesta
si prin dispnee.
 Bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura functia de transportor
al oxigenului (anemii, hemoglobinopatii, atmosfera viciata cu CO2) evolueaza
cu dispnee.
 Altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri sunt factori care
duc la scaderea continutului de oxigen al atmosferei, fapt care duce in
consecinta la instalarea dispneei.
Caracteristicile dispneei

28
 Polipneea (hiperpneea) – este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea
ritmului respirator.
 Tahipneea – este o respiratie rapida si superficiala foarte putin eficace.
 Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensate
(fiziologica) la sportivi sau decompensata (patologica). Aceasta din urma poate fi o
dispnee cu inspir prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare)
sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).
 Respiralia neregulata este expresia unei iritajii a centrului respirator. Sunt
cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:
 Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin alternanta de polipnee
neregulata ca amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de
secunde. Apare in ateroscleroza sistemica, hipertensiunea
intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.
 Respiratia Biot - se manifesta prin miscari respiratorii intrerupte
periodic de apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in
meningite, septicemii, stari de agonie.
 Respiratia Kussmaul este o respiratie in patru timpi, profunda,
zgomotoasa. Din punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei
(inspir-expir) dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie
(inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie (expirul mult
prelungit), dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale
respirariei), dispnee de efort.
Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un debut lent -
progresiv (emfizem pulmonar, scleroza pulmonara, cancer bronho-pulmonar).
Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul bronsic), permanenta
(sclerozele pulmonare, emfizemul pulmonar), sau pe fondul unei dispnei permanente pot
surveni accese paroxistice (ex. astmul bronsic intricat).

DIURETICE – medicamente care produc sau maresc diureza.

29
 Diuretice de ansă - Acţionează la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Henle
inhibând reabsorbţia de Na+, K+, Cl-. Au un efect diuretic foarte intens crescând foarte
mult eliminarea de sare şi apă. Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca
tratament de urgenţă în edem pulmonar acut şi criza hipertensivă (pe cale
intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficienţa cardiacă, edeme.
Ex: FUROSEMID, Acid ETACRINIC, BUMETANID, TORSEMID
 Diuretice tiazidice - Acţionează la nivelul ansei lui Henle împiedicând reabsorbţia de
Na+ şi Cl- cu o creştere consecutivă a eliminării urinare de K+. Efectul diuretic al
tiazidelor este mai puţin intens decât cel al diureticelor de ansă. Se administrează ca
tratament cronic al insuficienţei cardiace, hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace,
renale sau hepatice.
Ex: HIDROCLOROTIAZIDA, BUTIZIDA, METOLAZONA
 Diuretice antialdosteronice - Acţionează prin blocarea receptorilor pentru aldosteron
(Spironolactona), sau ca antagonişti ai aldosteronului(Triamteren şi amilorid) ca
urmare, scade reabsorbţia tubulară de Na+ şi scad eliminarea urinară de K+. Sunt
indicate în stările de hiperaldosteronism.
Ex: SPIRONOLACTONA, AMILORID, TRIAMTEREN
 Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice - Scade formarea de acid carbonic,
iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru schimburile Na+/H+ la nivelul
tubului contort distal şi la nivelul canalului colector.
Ex: ACETAZOLAMIDA
 Diuretice osmotice- Substanţe care filtrează glomerular, rămân în urină şi reţin
echivalentul osmotic de apă. Provoacă eliminarea unei cantităţi mari de apă. Sarea
eliminată este uşor crescută faţă de o eliminare normală.
Ex: MANITOL, UREE, IZOSORBIT

DISCOPATIE LOMBARA – este o afectiune a coloanei vertebrale manifestata prin


modificari degenerative ale discurilor intervertebrale din zona lombara.

DRAJEU – medicament în formă de pilulă învelit cu un strat protector (făcut din zahăr sau
din ciocolată) pentru a-i masca gustul sau mirosul.

30
E.

EDEM PULMONAR – invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat


peretele capilarelor (vase mici). Un edem pulmonar este cel mai frecvent de origine
hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Aceasta poate fi
datorata unei proaste functionari a inimii, unui puseu de hipertensiune arteriala sistemica sau
unei hipervolemii (cresterea volumului sangvin). Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi
consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi
(virusul gripei, unele bacterii) sau toxici.

EMBOLISM PULMONAR – reprezinta obstructia unei artere pulmonare. Odata ce


artera este obstruata, de obicei de unul sau mai multi emboli, nivelul de oxigen din sange
scade iar presiunea pulmonara creste. Embolismul pulmonar cauzat de trombi mari poate
determina moarte subita, de obicei in 30 de minute de la aparitia simptomelor. Trombii de
dimensiuni mai mici pot determina leziuni ireversibile la nivelul inimii si plamanilor.

EMOLIENTE SI LUBREFIANTE – formeaza un filtru protector la suprafata


mucoasei intestinale, avand un efect lubrefiant si favorizand astfel evacuarea continutului
intestinal.
Ex.: ULEI DE PARAFINA, CIOCOLAX, OXIDUL DE MAGNEZIU, CEAIURI
(FRUNZE DE NUC, CRUSIN)

EMULSIA – sistem dispers alcatuit din cel putin 2 faze lichide nemiscibile dintre care una
este dispersata sub forma de picaturi in cealalta .

ENTEROCOLITA – este o afectiune a tractului digestiv determinata de diverse infectii


cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti.
 Enterocolita infectioasa - Este o inflamatie a mucoaselor intestinului subtire si a
colonului care poate fi cauzata de o bacterie, de un virus sau de un parazit.

31
Contaminarea se face prin ingestia alimentelor infectate sau prin transmisie intre
indivizi. Simptomele ei sunt o diaree apoasa sau sangvinolenta, crampe abdominale,
varsaturi, asociate sau nu cu febra.
o Enterocolita bacteriana poate fi cauzata de o bacterie vie care distruge
mucoasa (shigelloze, salmonelloze, yersinioze cu Campylobacter jejuni) sau de
o bacterie care produce o toxina responsabila de o hipersecretie
hidroelectrolitica (holera, intoxicatii alimentare). Tratamentul consta, in
principal, in rehidratare si in administrarea de antibiotice in caz de afectare
severa sau prelungita.
o Enterocolita cauzata de o tuherculoza intestinala, sau tuberculoza digestiva,
este inca si azi o cauza relativ frecventa a enterocolitei infectioase; ea priveste
mai frecvent pacientii imunodeprimati (SIDA). Tratamentul este cel al diareei
(rehidratare, antibiotice) si al tuberculozei.
o Enterocolita virala, cauzata, in particular, de retrovirusuri, afecteaza, in
principal, copiii si evolueaza de la sine catre vindecare. Citomegalovirusul, care
afecteaza subiectii imunodeprimati si bolnavii de SIDA, poate provoca o
atingere uneori grava a colonului si a rectului, cu leziuni de tip ischemic
(intreruperea circulatiei sangvine).
o Enterocolita parazitara poate fi de origine variata. Parazitozele cele mai
frecvente sunt amibiaza (afectarea duodenojejunaIa); evolutia este favorabila
sub tratament antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imunodeprimate
pot fi subiectii unor infestari intestinale grave (criptosporidioza sau
anguililoza).
 Enterocolita inflamatorie - Este o inflamatie de origine neinfectioasa a mucoaselor
intestinului subtire si a colonului. Boala lui Crohn reprezinta forma principala a acestui
tip de enterocolita. In acesta boala cronica a carei origine este inca necunoscuta, orice
segment al tubului digestiv poate fi afectat si, indeosebi, ileonul si colonul.

ENZIME DIGESTIVE - sunt enzime pancreatice, proteolitice (digera proteinele),


glicolitice (digera glucidele), lipolitice (digera lipidele).

32
Ex.: DIGESTAL, FESTAL, MEZIN FORTE, PANZCEBIL, TRIFERMENT,
ZYMOGEN, COTAZYM FORTE (enzime cu conţinut de extract de bila de bou)

EPISTAXIS - (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la copii si poate fi
tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea
in nas sau suflarea nasului. Poate apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina
uscare si aparitia de cruste.
Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenintator de viata, in special la
persoanele invarsta. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirina, anticoagulante
(medicamente care impiedica coagularea sangelui in vase) sau la pacientii cu boli
hematologice. Daca epistaxisul apare frecvent (mai des de o data pe saptamana) poate fi un
indiciu al unei alte probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arteriala. Se recomanda
consultarea medicului de familie pentru masurarea tensiunii arteriale si prescrierea unui
tratament potrivit. De asemeni, medicul poate preciza daca medicamentele pe care le ia
pacientul pot determina aparitia epistaxisului.
Daca se suspecteaza o problema mai serioasa, se recomanda consultarea unui ORL-ist pentru
efectuarea unor teste suplimentare.

ERITEM - inrosire a pielii care paleste la apasare. Eritemele sunt urmarile unei dilatari a
vaselor sangvine cutanate.
 Eritemele generalizate au drept cauza fie o alergie la un medicament, fie o boala
infectioasa (scarlatina, rujeola, rubeola, megaleritem epidemic, sifilis exantem subit).
 Eritemele localizate pot avea o cauza fizica (insolatie), chimica (dermita artificiala),
medicamentoasa (eritem pigmentat fix), infectioasa (intertrigo, erizipel, erizipeloid,
pasteureloza, trichinoza) sau dermatologica (dermatomiozita, lupus eritematos
diseminat).

ESTROGENI – nume generic dat hormonilor de tipul foliculinei, care provoacă fenomene
caracteristice estrului

33
EXPECTORANTE – medicament, care uşurează expectoraţia, calmeaza tusea,
fluidificand expectoratia.

F.

FLUOCHINOLONELE – sunt chimioterapice cu spectru ultralarg si cu reactii adverse


reduse. Sunt bacteriostatice si actioneaza asupra streptococilor, pneumococilor, stafilococilor,
gonococilor, hemofililor, colibacililor, meningococilor> enterobacteriilor, salmonelelor,
shigelelor, mycoplasmelor, rickettsiilor, micobacteriilor. Indicate in septicemii, endocardite
meningite, tuberculoza, infectii ORL (otite cu piocianic), boli respiratorii, hepatobiliare,
urogenitale, osteoarticulare, gastrointesinale, febra tifoida, boli de piele etc.
Ex: OFLOXACINA (Meneflox, Novecin), CIPROFLOXACINA (Aristin,
Ciprinol, Ciprocin etc), PEFLOXACINA (Abactal), NORFLOXACINA (Nolicin,
Norflox, Spectrama), FLEROXACINA, LOMEFLOXADINA, ENOXACINA etc.

FRAGILITATE CAPILARA – este o diminuare a rezistentei vaselor capilare


consecutiva alterarii peretelui lor.

G.

GARGARISME – sunt preparate lichide destinate spalarii si tratamentului cavitatii bucale


si a laringelui prin barbotarea cu aer (gargara) evitand inghitirea solutiei.

GIARDIOZA (Lambliaza) - este cea mai frecventa parazitoza umana.Giardia lamblia


este cel mai comun agent al diareilor epidemice si endemice din intreaga lume. Protozoarul
contamineaza lacurile, iazurile, chiar si cele curate. Majoritatea oamenilor se infesteaza prin
consumul de apa contaminata, dar si prin transfer fecal –oral, de obicei intre copii, parteneri
sexuali sau persoane care calatoresc. Unele persoane infectate sunt asimptomatice, altele
debuteaza dupa 2 saptamini cu: diaree apoasa, flatulenta, crampe abdominale. Putine persoane

34
dezvolta diaree persistenta. Simptomele indica diagnosticul, dar cea mai sigura metoda de al
certifica este testul de detectie a proteinelor giardiei in scaun. Prevenirea infestarii cu parazitul
consta in fierberea apei, dezinfectarea piscinelor alaturi de filtrarea apei. Tratamentul
utilizeaza antibiotice cu spectru larg de actiune:
EX: METRONIDAZOL, NITAZOXANIDE, TINIDAZOLE.

GLANDELE SUPRARENALE - sunt o parte a sistemului endocrin, care regleaza


nivelul hormonilor din organism. Ele sunt glande mici, in forma de piramida care se gasesc in
partea de sus a fiecarui rinichi. Glandele suprarenale produc un hormon numit cortizol.
Cortizolul are mai multe functii dar cel mai important este extra cortizolul care se produce
pentru a ajuta la tratarea infectiilor, traumelor si stresului emotional. Spre exemplu, tesutul
sanatos din genunchi este vazut ca fiind infectat si este atacat de catre propriile globule albe
ale organismului, provocand o inflamatie dureroasa. Uneori, chiar si cu o extra productie de
cortizol, raspunsul sistemului imunitar nu este controlat in mod adecvat.

GLAUCOMUL – cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea


nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea
vederii. La inceput, se pierde campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza
pierderea acuitatii vizuale, ducand in timp la orbire definitiva.
Exista 3 forme de glaucom:
 Glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom. In aceasta
forma, nervul optic este doar usor lezat, de obicei provocand pierderea gradata a
vederii. Pot fi afectati ambii ochi in acelasi timp, desi de obicei unul estemai afectat
decat celalalt. De obicei este nevoie sa fie afectat mai mult campul vizual pentru a se
observa modificarea
 Glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam 10% din cazuri. In
aceasta forma de glaucom, partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul
blocheaza circulatia umorii din camerele globului ocular, facand ca presiunea
intraoculara sa creasca si astfel sa comprime sistemul de drenare (sistemul de
trabecule) al ochiului. Acest lucru poate cauza pierderea brusca a vederii insotita de
durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul unui singur ochi. Alte simptome care

35
apar sunt greata si varsaturi. Un anume subtip de glaucom cu unghi inchis este de cele
mai multe ori o situatie de urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni
lezarea definitiva a ochiului
 Glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere.
Glaucomul care apare in primii ani de viata se numeste glaucom infatil. Copiii cu
glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati,
prezentand sensibilitate la lumina si lacrimare excesiva. Aceste simptome apar dupa
varsta de 6 luni chiar un an dupa nastere. Daca problema nu este detectata precoce si
tratata poate sa apara scadere severa a acuitatii vizuale sau chiar orbire. Persoanele cu
varsta dupa 3 ani si adultul tanar pot prezenta o astfel de forma de glaucom numit
glaucom juvenil.

GLICOPEPTIDICE - AB cu structura glicopeptidica si spectru ingust; sunt considerate


AB de rezerva si de inlocuire ale beta lactaminelor la pacientii alergici.
Ex: VANCOMICINA, TEICOPLANINA/ TARGOCID

GLICOZIZI CARDIOTONICI (Digitalici) Medicamente de origine vegetala


capabile sa amelioreze cordul insufficient. Trateaza insuficienta cardiaca.
Ex.: DIGOXIN, LANOXIN (extras din Degetelul Lanos) (medicament de prima
alegere in insuficienta cardiaca) SOYFEM

36
GLOMERULONEFRITA - orice boala renala caracterizata printr-o atingere a
glomerulilor (unitatile filtrante ale rinichiului).
 Gomerulonefritele acute - Glomerulonefritele acute sunt, tngeneral, de origine
infectioasa (cauzate de un streptococ), cel mai des consecutive unei angine netratate,
mai rar unei infectii cutanate ca impetigo. Glomerulonefritele acute se manifesta printr-
un sindrom nefritic caracterizat printr-o atingere renala care survine la 10-15 zile dupa
angina: se dezvolta foarte rapid edeme ale pleoapelor, in regiunea lombara si la glezne;
urina este inchisa la culoare si putina, continand sange si proteine, aparand si o
hipertensiune arteriaia; exista uneori o insuficienta renala moderata. Tratamentul este
cel al siptomelor: restrictii la aportul de apa si de saruri, administrarea de diuretice
pentru disparitia edemelor. Atunci cand aceste masuri se dovedesc insuficiente, se
recurge la un tratament cu medicamente hipotensoare. Vindecarea survine aproape
intotdeauna in 10-15 zile fara a lasa sechele.
 Glomerulonefritele cronice - Glomerulonefritele cronice pot fi primitive, fara cauza
cunoscuta, sau secundare consecutive unor boli ca lupusul eritematos diseminat,
purpura reumatoida, amiloza, diabetul, paludismul, sau actiunea unor medicamente ca
sarurile biliare sau D-penicilamina. Glomerulonefritele cronice se traduc printr-o
proteinurie (prezenta de proteine in urina) uneori foarte abundenta, care provoaca un
sindrom nefrotic (aparitia de edeme). Acesta poate, in forma sa majora, sa duca la
anasarca, edem generalizat care se dubleaza prin efuziuni pleurale si ascita
(acumularea de lichid intre cele doua foite ale peritoneului). In grade variabile, toate
glomerulonefritele cronice sunt susceptibile sa evolueze catre o insuficienta renala
cronica. Atunci cand se manifesta printr-o simpla anomalie urinara, glomerulonefritele
cronice nu justifica nici un tratament, dar ele trebuie supravegheate cu regularitate. In
anumite varietati mai grave ale bolii, principalele medicamente utilizate sunt
corticosteroizii intrebuintati singuri sau asociati cu imunosupresoarele. Tratamentul
simptomelor se dovedeste intotdeauna necesar: regim strict fara sare, tratamentul
hipertensiunii arteriale, ingrijirea in mediu specializat in caz de insuficienta renala
cronica. Intr-un stadiu foarte evoluat, glomerulonefritele cronice necesita o dializa si,
eventual, un transplant renal.

37
GLUCOCORTICOIZI - Hormoni secretati de glanda corticosuprarenală, cu rol în
reglarea metabolismului glucidelor, lipidelor și protidelor, precum și în cel al apei și al
electroliților.
Ex: BECLOFORTE, BUDIAIR, FLIXOTIDE, ASMANEX

GRANULE – particule solide mici care intră în componența unui corp solid cu structură
eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid.

H.

HEMATURIE – prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecțiuni


renale, vezicale, ureterale etc..

HEMOSTATICE – medicamente capabile sa opreasca sangerarile si hemoragiile.


Ex.: FITOMENADIONA, ADRENOSTAZINA,

HEPARINA Substanta anticoagulanta naturala care este continuta de catre toate tesuturile
organismului. Heparina este indicata pentru actiunea ei foarte rapida asupra trombozei
(formarea cheagurilor in vasele sangvine) fie atat in mici doze pe cale subcutanata, cu scop
preventiv intr-o flebita - de exemplu la persoanele imobilizate la pat-, fie in doze mai mari si
pe cale subcutanata sau intravenoasa atunci cand exista deja o tromboza. Heparina este
contraindicata atunci cand pacientul este subiect al unor hemoragii (boala de coagulare) sau
daca este alergic la heparina. Asocierea cu alte medicamente care au, de asemenea, efecte
anticoagulante (aspirina, antiinflamatoare, antivitamina K) este proscrisa. Pot surveni unele
efecte nedorite: sangerari, trombopenie (scaderea nivelului plachetelor sangvine), osteoporoza
(fragilitate osoasa cu risc de fractura spontana) in cursul tratamentelor indelungate

38
HEPATITA CRONICA – prin hepatita cronica se intelege o leziune sistemica a
ficatului, este hepatita cu o durata mai mare de 6 luni.

39
HEPATITA VIRALA - inflamatie a ficatului legata de o infectie virala. Leziunile
ficatului din cursul hepatitelor virale sunt cauzate de doua tipuri de atingene care se conjuga: o
atingere directa prin virus si o atingere indirecta prin reactie imunitara, anticorpii pacientului,
produsi pentru a apara organismul impotriva virusului, atacand si propriul ficat.
1. Virusuri responsabile - Doua feluri de virusuri sunt in cauza: virusurile hepatotrope,
care ating aproape exclusiv ficatul, si cele pentru care atingerea hepatica nu constituie
un element al bolii. Printre primele, cele hepatotrope, se deosebesc virusurile A, B, C,
D si E.
 Virusul A, cauzatorul hepatitei A, cel mai anodin, nu duce la evolutia bolii
spre cronicizare. Contaminarea se face pe cale digestiva prin apa, materii
fecale si contaminarea fructelor de mare.
 Virusul B este cauzatorul hepatitei B, care evolueaza, de asemenea, de cele
mai multe ori, in mod favorabil, trecerea la cronicitate nefiind observabila
decat in 3-5% din cazuri. Modul de transmisie este sexual, sangvin (in
cursul transfuziilor sau al utilizarii seringilor intrebuintate indeosebi de
catre toxicomani) sau feto-matern (de la mama la fetus).
 Virusul C, individualizat mai de curand, este responsabil de hepatita C,
care pare mai grava decat formele A si B, cu trecerea la cronicizare intr-un
anumit numar de cazuri Modul de transmisie, sexual, sangvin si
transplacentar, este asemanator celui al hepatitei B.
 Virusurile D, E sunt individualizate inca si mai de curand decat virusul C.
 Alte virusuri care afecteaza ficatul, hepatita nefiind atunci decat unul dintre
polii infectiei, sunt virusul lui Epstein-Barr, agentul mononucleozei
infectioase, si citomegalovirusul, care infecteaza celulele sangvine. Diverse
virusuri (ai gripei, rubeolei sau arbovirusuri) pot antrena si ele, intre altele,
hepatite.

40
2. Simptome si semne - Perioadele de incubatie sunt variabile: de la 15 la 45 zile pentru
hepatita A si de la 45 la 160 zile pentru hepatita B. Perioada zisa de invazie, care
dureaza intre doua si sase zile, se caracterizeaza printr-un sindrom pseudogripal: febra,
dureri articulare si musculare, uneori eruptie cutanata si adesea o senzatie puternica de
oboseala. Faza zisa icterica se traduce prin aparitia unei ingalbeniri de o intensitate
variabila cu urine inchise la culoare si scaune decolorate, oboseala persistenta, pierdere
a poftei de mancare, greturi. Unele hepatite virale trec total neremarcate.
3. Diagnostic - Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sangvine. Unele semne sunt
comune tuturor hepatitelor: cresterea masiva a transaminazelor (enzime hepatice),
dovedind distrugerea celulelor ficatului. Altele indruma spre o infectie virala: cresterea
numarului de limfocite fara cresterea numarului altor globule albe, polinuclearele. In
sfarsit, serologiile specifice permit sa se identifice virusul in cauza.
4. Evolutie si tratament - Majoritatea hepatitelor virale sunt benigne, cu vindecare
completa si spontana intr-o luna sau doua; doar cateva forme sunt grave, fie dintr-o
data (rare forme fulminante), fie de cele mai multe ori cand evolueaza spre cronicizare
cu riscul cirozei si cancerizarii. In formele obisnuite, faza de regresie este inaugurata
printr-o crestere importanta a volumului urinar. Toate simptomele dispar spontan fara
nici o sechela. Tratamentul consta in esenta in masuri de igiena si de dietetica (odihna
la pat; exclus consumul de alcool); starea de oboseala generala poate totusi sa persiste
timp de cateva luni.
- Hepatitele grave, chiar fulminante, antreneaza in aproximativ 4 cazuri din
1000, si indeosebi in ce priveste virusul B si virusul C, o evolutie severa cu
semne de insuficienta hepatica (confuzie mintala, encefalopatie, hemoragii)
necesitand transferarea intr-un serviciu de reanimare, chiar grefa hepatica de
urgenta in cazul distrugerii totale a ficatului.
- Hepatitele cronice persistente au o evolutie mai lunga, simptomele
subzistand timp de mai mult de 6 luni. Ele cer o supraveghere particulara a
functiilor hepatice si a markerilor sangvini ai virusului. Vindecarea este totusi
posibila. Orice tratament este inutil; bauturile alcoolice si medicamentele
metabolizabile de catre ficat sunt interzise.

41
- Hepatitele cronice active, definite printr-o evolutie pe mai mult de 6 luni si
prin caracteristici histologice, ca cele cu virusuri B si C in principal, reprezinta
intre 3 si 10% din hepatitele virale. Riscul il constituie survenirea unei
insuficiente hepatice si aparitia, cu timpul, a unui cancer al ficatului.
Tratamentul consta in administrarea de antivirale (vidarabina, interferon). In
cele din urma poate fi necesara grefa.
5. Prevenire - Un vaccin contra hepatitei A e pe cale sa fie pus la punct. Cel contra
hepatitei B este, de asemenea, disponibil. Este recomandabil ca persoanele expuse
riscului (personalul sanitar, politransfuzatii, drogatii, hemodializati, homosexualii etc.)
sa se vaccineze. Depistarea hepatitei B a devenit obligatorie la femeia gravida la 6 luni
de sarcina din cauza riscului de transmisie a virusului la copil. Respectarea regulilor de
igiena permite de asemenea prevenirea aparitiei hepatitelor virale: spalarea mainilor,
verificarea prospetimii fructelor de mare (hepatitele A si E); utilizarea prezervativelor,
a seringilor de unica intrebuintare de catre drogati (hepatitele B si D). In sfarsit,
incalzirea in prealabil a produselor sangvine si cautarea anticorpilor la donatorii de
sange au redus drastic riscul de transmisie sangvina a hepatitei C.

HEPATOPROTECTOARE – produse care au un efect de protectie a ficatului.


Ex: SILIMARINA, LIV 52, HEPAVIT, VITAMINA B 12, ESENTIALE

HIPERTENSIUNE ARTERIALA – este un sindrom caracterizat prin cresterea


presiunii sistolice si diastolice peste valorile normale. Se considera hipertensiune arteriala
cresterea presiunii maxime peste 140 si minime peste 90 mmHg.
Tensiunea arteriala are doua componente:
 tensiunea arteriala sistolica (numarul mai mare) care reprezinta presiunea inimii
generata pentru a pompa sangele de la inima spre celelalte organe
 tensiunea arteriala diastolica (numarul mai mic) care reprezinta presiunea vaselor
sangvine in momentul in care inima se umple cu sangele venit din restul corpului.

42
HIPERTONIE MUSCULARA - exagerare permanenta a tonusului muscular (gradul de
rezistenta a unui muschi striat in stare de repaus), de origine neurologica. Hipertonia este
consecutiva unei leziuni a sistemului nervos central, a carei cauza poate fi diversa (tumorala,
vasculara, degenerativa). Ea poate lua doua forme:
 Hipertonia piramidala, numita si hipertonie spastica sau spasticitate, este consecinta
unei leziuni a caii piramidale (fasciculul de fibre nervoase care comanda miscarile
voluntare).
 Hipertonia extrapiramidala, sau hipertonia plastica, este consecinta unei proaste
functionari a sistemului nervos extrapiramidal, care comanda tonusul muscular si
posturile corpului. Ea face parte dintr-un ansamblu de semne denumit sindrom
extrapiramidal, a carui cauza tipica este boala lui Parkinson.

HIPOGLICEMIANTE – intervin in metabolismul glucidelor, inhiba absorbţia


glucidelor in intestin. Stimulează secreţia de insulina.
 Clasa BIGUAMIDE -
Ex.: SIOFOR, MEGUAN, DIGUAN, METFORMIN, SILUBIN RETARD
 Clasa SULFONAMIDE
Ex.: MANINIL GLIBENCLAMID, TOLBUTAMID, MINIDIAB , GLIPIZID,
DIAPREL, AMARIL
 Combinatii: BIDIAB, GLIBOMED, GLIFORMIN, AVANDAMENT,
GLUCOBAY AVANDIA, ACTOS, NOVONORM,
 Produse din plante pe baza de pulberi vegetale
- frunze de afin
- frunze de dud FITODIAB
- frunze de mesteacan NORMADIAB
- teci de fasole

HIPOLIPEMIANTE - sunt medicamente care scad lipidele din serul sanguin sau numai
anumite fractiuni si sunt indicate in profilaxia sau tratamentul arterosclerozei si al complicatiei
acesteia.

43
1. STATINE- sunt inhibitori ai enzimei care intervine in sinteza colesterolului in ficat,
stabilizeaza placile de arteroscleroza, exercita un efect direct asupra peretelui vascular.
Ex.: SIMVASTATIN, SIOVOR, VASILIP, SIMVAXESAL, ZOCOR,
LOVASTATIN, MEDOSTATIN, SORTIS, CRESTOR
2. FIBRATI- scad trigliceridele, reduce riscul evenimentelor coronariene la bolnavii cu
HDL mic si trigliceride mari
Ex.: BENZAFIRAT, REGARDIN, LIPANTHYL, FENOFIBRAT, LIPANOR
3. ACIDUL NICOTINIC – OLBETAM, NIASPAN
4. ALTE HIPOLIPEMIANTE - ACID OMEGA 3 – OMACOR, EZETROL, INEGY,
CADUET

HIPOTALAMUS - Regiune centrala a diencefalului situata la baza creierului, sub talamus


si deasupra hipofizei, care este legata de el cu o tija, tija pituitara. Hipotalamusul asigura un
dublu rol de control al secretiilor hormonale hipofizare si de control al activitatii sistemului
nervos vegetativ.
 Functionare - Hipotalamusul secreta doi hormoni care sunt stocati in hipofiza inainte
de a fi eliberati in sange: hormonul antidiuretic sau vasopresina, care impiedica apa din
organism sa fie pierduta in prea mare cantitate in urina, si ocitocina, care stimuleaza
contractiile uterine in cursul nasterii. Hipotalamusul secreta, de asemenea, liberine,
hormoni care controleaza secretiile antehipofizei. Alt rol al hipotalamusului consta in a
actiona asupra functionarii viscerelor (viata vegetativa), de exemplu intervenind aspra
ritmului cardiac sau respirator. Hipotalamusul controleaza, de asemenea, senzatiile de
foame si de satietate, deci prizele alimentare, precum si termoreglarea.
 Patologie - Patologia hipotalamusului este legata de cea a hipofizei si poate sa se
traduca prin tulburari diverse ale functionarii hormonale. Simptomele revelatoare ale
unei opriri a secretiilor hipotalamice sunt legate de marimea tumorii sau de deficitul
hormonal (ca paloarea, astenia, absenta scurgerilor menstruale, depilarea). Tratamentul
este rareori chirurgical cand atingerea hipotalamica este importanta, ci mai curand
medicamentos sau radioterapic. In toate cazurile, un tratament hormonal substitutiv
este necesar pentru a corecta hipopituitarismul.

44
HIPOTENSIUNE ARTERIALA este un sindrom caracterizat prin scaderea presiunii
sistolice si diastolice sub valorile normale.

HIPNOTICE {sau somniferele} – sunt substante deprimante ale SNC, care induc, produc
sau prelungesc somnul.
 HIPNOTICELE BARBITURICE (HB) – sunt derivati ai acidului barbituric
Ex.: – FENOBARBITAL, AMOBARBITAL, CICLOBARBUTAL,
SECOBARBITAL, BARBITAL.
 HIPNOTICE NEBARBITURICE (HN) – compusi cu structuri chimice diferite:
benzodiazepine, piperidindione, chinazolone, ureide, alcooli, aldehide, eteri, compusi
cu proprietati hipnotice asemanatoare celor ale barbituricelor
Ex.: - NITRAZEPAM, FLURAZEPAM, FLUNITRAZEPAM (benzodiazepine,
inrudite cu tranchilizantele), ZOLPIDEM, ZOPICLONA, GLUTETIMIDA,
METAQUALONA, BROMIZOVAL, CLORALHIDRAT PARALDEHIDA (sunt
utilizatemai ales ca si sedative, dar in doze mai mari pot avea si efect hipnotic).

HORMONI – secretie a glandelor endocrine si exocrine care contribuie la dezvoltarea si


functionarea normala a organismului

I.

IMUNOGLOBULINE – globulina plasmatica dotata cu proprietati imunitare si avand un


rol de anticorpi in organism.
Ex: TETAGAM, TETIG, IVHEBEX, BERIRAB, FAVIRAB

IMUNOSERURI – se folosesc ca terapie de stimulare a imunitatii organismului impotriva


virusilor

IMUNOSTIMULANTE – stimuleaza proliferarea si diferentierea neutrofilelor,


bazofilelor, mastocitelor.

45
IMUNOSUPRESOARE- medicamente care deprima imunitatea fiind folosite in
urmatoarele cazuri:
 Boli autoimune: - Lupus eritematos,
- Poliatrita reumatoida,
- Tiroida,
- Diferite forme de hepatita
 In profilaxia rejetului de grefa

INFUZIE - Soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul
extragerii principiilor active pe care le conține

INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI – Pompa de protoni are rolul de a


transfera ionul proton din celula secretorie gastrica in lumenul gastric. Medicamente
antiulceroase, inhibitoare foarte active ale secretiei – acide.
Ex.: OMEZ, OMERAN, HELICID, ULTOP, LOSEC

INHIBITORI AI CENTRULUI TUSEI – Fosfatul de codeina este un inhibitor al


centrului tusei de 3 ori mai mare decat morfina

INHIBITORI AI ACE – (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei)


Ex.: CAPTOPRIL, CAPOCARD, ENAP, PRESTARIUM, MONOPRIL,
LISINOPRIL, RAMIPRIL, ACCUPRO, QUINALAPRIL, GOPTEN

INSUFICIENTA VENOASA – slăbiciunea circulaţiei venoase de la nivelul membrelor


inferioare de a-şi îndeplini rolul, adică reîntoarcerea sângelui venos din membrele inferioare
spre inimă şi toate consecinţele anatomice, funcţionale, subiective şi obiective determinate de
această stare de boală.

46
INSULINA este principalul hormon hipoglicemiant al organismului. Are structura proteica
si este secretata de celule β ale pancreasului endocrin. Insulina folosita ca medicament este
preparata din extract din pancreasul de porc sau de bou. Insulina nu este activa administrata
oral!
Ex.: ACTRAPID, HUMULIN, HUMALOG, APIDRA, INSUMAN RAPID,
EXUBERA, INSULATARD,

L.

LAXATIVE – medicamente care aduc la normalitate tranzitul intestinal, ele produc un


scaun normal cu aspect si consistenta moale si format.
 Laxative de volum –maresc continutul intestinal, sunt puternic hidrofile, se imbiba cu
apa din continutul intestinal si favorizeaza alunecarea acestuia.
Ex.: Painea integrala, mucilagiile, prunele, smochinele, curmalele, fibrele
vegetale, ISPANGULA (seminte de PSYLLA), TRITICUM (tarate de grau)
 Laxative osmotice – retin apa in intestin fluidizand astfel continutul intestinal.
Ex.: LACTULOSE, DUFALAC, MACROGOLI, FORLAX, FORTRANS,
SICOLAX
 Laxative de contact – maresc peristaltismul intestinal, dar irita mucoasa
Ex.: DULCOLAX, BISACODIL, SENNA, REGULAX, DULCOPIC,
ANGIOLAX, EUCARBON, HERBOLAX, RHAMONLAX (crusin), MICROLAX

LINCOSAMIDE - sunt o clasă de antibiotice. Lincosamidele sunt inhibitori ai sintezei de


proteine care se leagă de partea a 23S 50S subunitate a bacteriene ribozomii şi cauza disociere
prematură a peptidyl-tARN de la ribozomului.
Ex: VANCOMICINA, CLINDANMICINA, LINCOMICINA

LIMONADELE – sunt solutii apoase obtinute prin dizolvarea de diferiti acizi minerali
organici sau saruri in apa, edulcorate si aromatizate, destinate administrarii interne cu rol

47
laxativ, purgativ, antiemetic sau ca bauturi racoritoare, in stari febrile si in intoxicatii cu
substante chimice.
LIPOTIMIE (lesin) - este o senzatie de pierdere iminenta a constientei. O lipotimie se
observa mai curand la subiectii hipersensibili, cu ocazia unei emotii, unei contrarietati, cand
nervul pneumogastric este stimulat. Poate surveni in cursul unei dureri subite, al unei luari de
sange, a unei mese copioase luate intr-o atmosfera inchisa sau atunci cand sinusul carotidian,
sediul baroreceptorilor, este comprimat. O lipotimie este un rau treptat in care subiectul are o
impresie de cap gol, de incetosare a vederii, are nevoie sa se intinda. El are tulburari trecatoare
ale constientei, este palid, transpira. In cateva minute, de cele mai multe ori, subiectul revine la
starea normala incercand, eventual, impresia unei oboseli. In anumite cazuri, lipotimia poate fi
urmata de o sincopa (pierderea constientei). In general, este vorba de o tulburare benigna.
Subiectul trebuie sa se intinda, sa nu i se dea bauturi alcoolizate si sa fie sustras, daca e
posibil, din circumstantele declansante. Daca raul se reproduce, este preferabil sa fie consultat
un medic.

M.

MACERAT Dizolvarea partilor solubile ale unui aliment prin tinerea indelungata intr-un
solvent

MACROLIDE sunt un grup de medicamente (de obicei antibiotice), Antibiotice macrolide


sunt utilizate pentru tratamentul infecţiilor, cum ar fi ale tractului respirator şi infecţii ale
ţesuturilor moi. Macrolidele sunt inhibitori ai sintezei de proteine. Mecanismul de acţiune al
macrolidelor este de inhibare a biosintezei proteinelor bacteriene.
Ex: AZITROMICINA, CLARITOMICINA, DIRITROMICINA,
ERITROMICINA, JOSAMICINA, OLEANDOMICINA, ROXITROMICINA,
SPIRAMICINA, TROLEANDOMICINA

MEDICATIA NEUROTROPA - neurotropele, nootropele, activatoarele


metabolismului cerebral pot ameliora procesele metabolice neuronale şi pot proteja creierul de

48
agresiuni, pot îmbunătăţi procesele cognitive, uşurând învaţarea şi memorizarea, mărind
performanţele psihice ca urmare a ameliorării funcţionalităţii conexiunilor intercorticale şi
corticosubcorticale...
Ex.: PIRACETAMUL, PIRITINOLUL

MEDICATIA PROKINETICA - stimuleaza motilitatea gastrointestinala, fiind utile in


sindromul de hipomotilitate gastrica, in esofagita de reflux şi pentru examenul radiologic al
tubului digestiv. Actioneaza prin antagonism central şi periferic fata de dopamina şi/sau prin
mecanism colinergic periferic, la nivelul plexului mienteric.
Ex.: METOCLOPRAMIDA – este un antagonistdopaminergic, care are şi proprietati
stimulante colinergice. Grabeşte golirea stomacului şi creşte peristaltismul intestinului
subtire.
DOMPERIDON (Motilium) şi CISAPRIDA sunt alte medicamente prokinetice.

MEDII DE CONTRAST - pentru ultrasunete


Ex: LUMINITY, SONOVUE
- pentru SNC si sistemul osos
Ex: IZOTOPI DE TECNETIU SI IOD, COMPUSI RADIOACTIVI

MICROORGANISME ANTIDIAREICE - sunt celule vii care apar foarte rapid in


stomac si duoden după administrarea orala, si după 6 ore de la administrare apar in colon, fiind
rezistente la acţiunea sucului gastric, a bilei si a sucului pancreatic. Inhiba creşterea diferitelor
bacterii si a candidei. Sintetizează vitaminele B1, B2, B6, acidul pantotenic si acidul nicotinic.
Ex.: ENTEROL 250, HIDRASEC

MIDRIATICE - medicamente care provoacă midriaza (dilatarea pupilei).


Ex: ATROPINA, CYCLOPENTOLATE, PHENYLE-PHRINE

MIOTICE – medicament care produce mioză (contractia/micsorarea pupilei)

49
MIORELAXANTE - capabile să relaxeze musculatura striată spastică. Au şi efect sedativ
sau tranchilizant, unele sunt analgezice. Utilizate pentru combaterea spasmelor musculare de
cauză locală, consecutive iritaţiei, inflamaţiei sau traumatismului, ca şi a spasmalor de origine
reflexă segmentară, declanşate de unele stări patologice viscerale sau somatice. Unele sunt
eficace în stările de spasticitate spinală. Eficacitatea terapeutică este crescută prin asocierea cu
analgezice antipiretice.
Ex.: DIAZEPAMUL, BACLOFEN, CLORZOXAZONA

MUCILAGII – sunt preparate farmaceutice lichide, vascoase.

MUCOLITICE – medicamente fluidifiante ale secretiilor bronsice.


Ex.: AMBROXOL

N.

NEUROLEPTICELE - produc scăderea agresivităţii; efectul antiagresiv este utilizat în


psihiatrie pentru calmarea bolnavilor furioşi şi agresivi, înlătură manifestări psihopatologice ce
apar în psihoze, indiferent de psihoza respectivă, produc o stare asemănătoare bolii Parkinson:
rigiditate musculară cu lipsa supleţei mişcărilor şi tremurături caracteristice ale membrelor.
Ex.: Clorpromazina, Tiolidazina, Trifluoperazina, Flufenazina, Flupentixolul,
Clorprotixenul, Haloperidolul, Clozapina, Olanzapina

NEUROPATIA DIABETICA - reprezinta disfunctii sau modificari patologice ale


sistemului nervos central, periferic si autonom, afectand mai ales sistemul nervos vegetativ,
activitatea motorie si membrele inferioare. La baza neuropatiei diabetice stau in primul rand
tulburarile metabolice ale tesutului nervos, cu alterarea functionala si morfologica a fibrelor
sistemului nervos. Neuropatia diabetica  este cea mai comuna complicatie a diabetului zaharat
afectand aproximativ 65% din bolnavi si se datoreaza persistentei cronice a hiperglicemiei.
 •    Neuropatia periferica rezulta din afectarea sistemului nervos periferic. Aceasta
duce la scaderea sensibilitatii dureroase, tactile, termice si vibratorii in anumite parti ale

50
corpului si poate uneori sa afecteze capacitatea de miscare si forta musculara. Cel mai
frecvent afecteaza picioarele (laba piciorului si gambele) si poate contribui la aparitia
unor probleme serioase cum ar fi ulcerele, infectiile sau deformari osoase si articulare.
Este cea mai frecventa forma de neuropatie diabetica.
 •    Neuropatia autonoma (vegetativa) este rezultatul afectarii sistemului nervos
autonom. Acesti nervi sunt implicati in controlul functiilor involuntare ale corpului cum
ar fi bataile inimii, tensiunea arteriala, transpiratia, digestia, functia renala si cateva
aspecte legate de functia sexuala. Si aceasta este o forma frecventa de neuropatie
diabetica.
 •    Neuropatia focala afecteaza un singur nerv, cel mai frecvent la nivelul incheieturii
mainii, coapsei sau piciorului. De asemenea poate afecta nervii de la nivelul spatelui si
toracelui anterior precum si pe aceia care controleaza musculatura oculara. Adesea se
produce in conditii de comprimare sau strivire (pensare) a nervilor, ca de exemplu
sindromul de canal carpian (consecinta a comprimarii nervului median la nivelul
incheieturii mainii). Totusi sindromul de tunel carpian apare frecvent la persoanele care
au diabet dar nu au neuropatie focala. Neuropatia focala de obicei apare brusc si este
cea mai rara forma de neuropatie diabetica.

NEVRALGIE - durere provocata de o iritatie sau de o leziune a unui nerv senzitiv. Durerea
evolueaza, in general, prin crize destul de intense, dar intre crize poate persista un fond
dureros. Diferitele tipuri de nevralgie se clasifica dupa localizarea lor in:
 Nevralgia faciala provoaca o durere supraacuta in zona controlata de catre nervul
trigemen. Ea afecteaza, in principal, obrazul, pleoapele superioare si, de cele mai multe
ori, maxilarul superior. Ea se produce de o singura parte si este adesea provocata de o
stimulare a unei zone particulare a fetei.
 Nevralgia interstitiala intervine de ambele parti, dar urmeaza traiectul de inervatie
cutanata care taie oblic coastele.
 Nevralgiile prin iritaria nervilor membrelor coboara in lungimea unei benzi stramte
pana la extremitatea membrului: nevralgia cervicobrahiala in membrul superior,
nevralgia crurala si sciatica in membrul inferior.

51
NITRATI ORGANICI - Nitraţii organici sunt esteri organici ai acidului azotic. Produc
coronarodilataţie, vasodilataţie venoasă cu scăderea presarcinii, vasodilataţie arterială (efect
mai puţin semnificativ) cu scăderea postsarcinii; munca inimii este uşurată şi diminuează
consumul de O2 al miocardului; alte efecte: inhibă funcţiile plachetare (scade formarea de
trombi), iar în infarctul miocardic împiedică remodelarea patologiei cardiace postinfarct.
Ex.: NITROGLICERINA, IZOSORBIT MONONITRAT, IZOSORBIT
DINITRAT, MOLSIDOMINA, NITRATUL DE AMIL,

NITROFURANII - chimioterapice cu spectru de actiune ingust si utilizare redusa,doar in


infectii localizate; nu se utilizeaza in infectii sistemice.
a) nitrofurani cu actiune intestinala;
Ex: FURAZOLIDON, NIFUROXAZIDA
b)nitrofurani cu actiune urinara.
Ex: NITROFURANTOINA

NITROIMIDAZOLII - chimioterapice de sinteza cu actiune intensa asupra germenilor


anaerobi si a protozoarelor. mecanism de actiune: patrund prin difuziune in interiorul
microorgansimului, se transforma in niste compusi intermediari care au efect toxic asupra
ADN-lui, membranei celulare si proteinelor; efectul e bactericid.
Ex: METRONIDAZOL, TINIDAZOL

O.

OCITOCICE – sunt stimulatoare ale contractiei uterine. Sunt alcaloizi din ERGOT sau
CORNUL SECAREI
Ex: OCITOCINA S, ERGOMETRIN

OCITOCINA – este un hormon eliberat de hipofiza posterioara care controleaza activitatea


uterului si a glandei mamare.

52
OREXIGENE - anabolizante sistemice care cresc apetitul si greutatea corporala,
stimulează osteogeneza (formează celula osoasa) si eritropoieza.
Ex.: NAPOSIU (Ro), DECANOFORT, PERITOL

OTOGUTTAE – forme farmaceutice, lichide semimisolide, solide destinate a fi instilate,


pulverizate sau aplicate in conductul auditiv extern pentru tratamentul afectiunilor urechii sau
pentru completarea interventiilor chirurgicale.
Ex: NIFUCIN, OTALGAN

P.

PANARITIU – infectie acuta a unui deget de la mana sau, mai rar, de la picior. Panaritiul
este o afectiune frecventa, ce decurge din inocularea intr-un deget a unui germene, de cele mai
multe ori un stafilococ, de catre o aschie, o intepatura sau printr-o plaga.
 Panaritiu superficial, cel mai obisnuit, este amplasat pe pulpa degetului
sau pe conturul unghiei (turniola), uneori si la inaltimea primei sau celei de
a doua falange. El se traduce printr-o inflamatie care evolueaza in cateva
ore sau in cateva zile, antrenand o crestere in volum a degetului, o inrosire,
o durere in general zvacnitoare si responsabila de insomnie si de febra.
 Panaritiu profund survine dintr-odata, dupa inocularea directa a
germenului in teaca tendoanelor flectoare ale degetelor, ori constituie
complicatia unui panaritiu superficial. Infectia poate atinge osul unei
falange (osteita), unul sau mai multe tendoane ale degetului cu teaca lor
(tenosinovita), o articulatie dintre doua falange (artrita) sau chiar intreaga
mana (flegmon). Se observa atunci o inflamatie intensa, eventual o
imposibilitate de a misca degetele in cauza, care survine atunci cand este
afectata teaca tendonului flector si antreneaza o deformare dureroasa a
degetului, in carlig.

53
PENICILINE - Medicament antibiotic bactericid (care omoara bacteriile), apartinand
familiei betalactaminelor, este una dintre primele antibiotice. Ea acţionează în special asupra
bacteriilor gram positive. Sunt două forme uzuale de penicilină: PENICILINA F (forma
injectabilă) şi PENICILINA V (forma acidorezistentă) care se poate admnistra oral.
Penicilinele au un spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a
determinat obţinerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru bactericid contra
gramnegativilor şi grampozitivilo.
Penicilinele sunt indicate in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili, ca: faringita,
bronsita, pneumonia, amigdalita, endocardita bacteriana (infectia uneia dintre tunicile inimii,
endocardul), sifilisul, blenoragia si angina lui Vincent, si in prevenirea crizelor de reumatism
articular acut. Spectrul penicilinelor este, in general, ingust. Bacteriile sensibile la aceste
medicamente sunt putin numeroase: bacilul difteriei, gonococul, listeria, meningococul,
pneumococul, stafilococul, streptococul etc. De altfel, bacteriile devin din ce in ce mai
rezistente la peniciline; unele secreta o enzima, penicilinaza, capabila sa distruga mai multe
varietati de penicilina.

PILULA - preparat farmaceutic dozat, solid, de forma unui disc, care se administrează pe
cale bucală

POLIMIXINE - AB cu structura lipopetidica; au spectru de actiune ingust; sunt active


asupra bacteriilor Gram-. mecanism de actiune: actioneaza similar detergentilor cationici,
molecula lor intercalandu-se intre fosfolipidele membranelor citoplasmatice microbiene;
efectul este bactericid.`
Ex: BANEOCIN, COLISTIN/POLIXIMINA E

PREPARATE ANTIVERTIGO - preparate pentru tratamentul tulburarilor de


echilibru.
Ex: BETASERC, CINNASAN, MICROSER, STUGERON,

54
PRODUSE ALOPATE - tratament medical constând în administrarea unor medicamente
în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte contrare simptomelor caracteristice bolii care
trebuie tratată.

PRODUSE HOMEOPATIE - metodă de tratament care întrebuințează doze foarte mici


de medicamente care ar putea produce o boală analoagă bolii care se combate.

PRODUSE RADIOFARMACEUTICE – sunt preparate dozate care contin unu sau


mai multi radionuclizi, destinate administrarii umane in scop terapeutic sau de investigatie.
Ex: IZOTOPI RADIOACTIVI I131

PROGESTOGENI – hormoni secretati si de barbati si de femei


Ex: PROGESTERONUL – secretat de testicol, glanda corticosuprarenala (CSR),
placenta, corpul galben

PROPULSIVE – stimulatoare ale motilitatii (miscarii) gastro-intestinale, cresc tonusul


sfincterului esofagian accelerand golirea stomacului, sunt utile in refluxul gastro-esofagian, in
greturi si vome de diferite etiologii, sughit, balonari, tulburari de tranzit intestinal la copii
Ex: MOTILIUM, COORDINAX, PERISTIL, PREPULSID, UNIPRIDE,
DOMSTAL, METOCLOPRAMID, CERUCAL, GASTRO-TIMELETS, PREMOSAN.

PROTECTOARE ALE MUCOASEI GASTRICE – sunt substante insolubile care


actioneaza fie prin formarea unei pelicule protectoare la suprafate mucoasei, fie prin
stimularea secretiei de mucus care protejeaza mucoasa.
Ex: SUBCITRATUL DE BISMUL COLOIDAL (DE – NOL), SUCRALFAT
(VENTER, SUCRALAN), ACID ALGINIC (ESOGAST)

PSIHOANALEPTICE – medicamente care stimuleaza functiile cerebrale,


antidepresoarele sunt psihoanaleptice.

55
 ANTIDEPRESIVE – medicamente care influenteaza in sens stimulator psihicul si
starea timica (timus) de aceea se mai numesc si timoleptice
Ex: AMITRIPTILINA, DOXEPINA, IMIPRAMINA
 PSIHOSTIMULANTE SI NOOTROPE - care imbunatatesc tonusul psihic
Ex: STRATTERA, AMFEPRAMONA,
 SUBSTANTE ANTIDEMENTA – substante ce intervin in procesul patologic definit
ca o tulburare persistenta a nivelului intelectual anterior.
 dementa de tip Alzheimer (DTA) este cea mai des întâlnita si se caracterizeaza
printr-o deteriorare lenta a functiilor corticale superioare. Gradul de alterare
este diferit.
 dementa multi-infarct (DMI) apare ca un rezultat al infarctului clinic sau
subclinic de origine aterosclerotica. Deteriorarea functiilor survine pe etape cu
perioade de platou clinic.
 dementa subcorticala se manifesta prin aparitia miscarilor patologice si regresie
psiho-motorie.
 dementa secundara este un tip de "dementa reversibila"; procesele cognitive se
pot restabili o data cu tratamentul afectiunii primare.
Ex: ARICEPT, VASNAL, REMINYL,GINKGO BILOBA, BILOBIL,
TANAKAN, FLAVOTAN

PSIHOLEPTICE – medicamente ce pot actiona:


 fie ca sedativ numite TRANCHILIZANTE MAJORE
Ex: LEVOMEPROMAZINA, CHLORPROMAZINA, THIRIDAZINA;
 fie ca neuroleptic incisiv numite si DEZINHIBITORII
Ex: SULPIRID, HALOPERIDOL

PSORIAZIS - este o dermatoza cronica, caracterizata prin prezenta de leziuni eritemato-


scuamoase, datorata unor anomalii epidermice ce constau in cresterea activitatii mitotice si
keratinizare anormala in zonele cutanate afectate

56
PURGATIVE – medicamente care provoaca eliminarea intregului continut intestinal prin
mai multe scaune repetate (lichide sau semilichide).
 Purgative de volum – produse vegetale nedigerabile si coloizi hidrofili.
Ex.: AGAR-AGAR, SEMINTE DE IN, METIL CELULOZA
 Purgative osmotice (saline) sunt reprezentate de saruri ale unor substante , care,
administrate oral, au efect laxativ sau purgativ, in functie de doza.
Se folosesc in: - intoxicatii cu saruri de Bariu,
- constipatii cronice
- dupa antihelmintice
Ex.: SULFATUL DE MAGNEZIU (SAREA AMARA), HIDROXID DE
MAGNEZIU, TARTRAT DE POTASIU, TARTRAT DE SODIU
 Purgative antrachinonice – are actiune iritanta asupra mucoasei colonului, stimuland
mişcarile propulsive datorita declanşarii de reflexe mediate de plexul submucos. De
asemenea, favorizeaza difuziunea şi secretia electrolitilor si a apei in intestin.
Ex.: COAJA DE CRUSIN, SENA, ALOE, Frangula, Dantronul

R.

RABIA (TURBAREA) - este o afectiune virala acuta a sistemului nervos central


intotdeauna mortala, datorata virusului rabic.

RAHITISMUL CARENTIAL (COMUN) - comun este o boala metabolica generala,


caracterizata printr-o tulburare de mineralizare a osului, in conditiile unei carente de vitamina
D3 (colecalciferol).

RHINOGUTTAE sau ERINE - forme farmaceutice lichide (solutii apoase, uleioase,


emulsii, suspensii, aerosoli, unguente) folosite sub forma de picaturi de nas

RINITA ALERGICA - este inflamatia mucoasei nazale si se manifesta prin rinoree,


stranut, prurit nazal (mancarime), nas infundat, diminuarea simtului olfactiv.

57
 Rinita alergica sezoniera este cauzata de factori alergogeni specifici diferitelor
sezoane: primavara, polen; vara si toamna, plante specifice sezonului. Se manifesta
prin stranut, obstructie nazala, rinoree, prurit; se asociaza cu conjunctivita.
 Rinita alergica perena prezinta aceleasi simptome, dar pe tot parcursul anului.
Alergenii pot fi: acarienii aflati in praful din casa, mucegaiul, parul de animale,
gandacii de bucatarie. Ca si in cazul rinitei alergice sezoniere, diagnosticarea se face pe
baza istoricului bolii si al testelor cutanate pozitive.
 Rinita infectioasa este cauzata de o infectie virala. Ca simptome, bolnavul prezinta
congestie nazala si secretii purulente. Poate duce la complicatii: sinuzita acuta sau
cronica. Diagnosticarea trebuie sa fie precedata de radiografia sinusurilor si / sau
tomografie.
 Rinita medicamentoasa este provocata de folosirea excesiva a picaturilor
dezobstruante. Folosirea acestora este recomandata pentru 3-10 zile, dupa care produc
inflamatie. De asemenea, poate fi provocata de consumul indelungat al unor
medicamente: antidepresive, anticonceptionale orale etc.
 Rinita perena nonalergica se manifesta prin continutul ridicat de eozinofile (un tip de
leucocite) al mucoasei si secretiilor nazale. Simptomele persista tot timpul anului. Din
cauze necunoscute, acest tip de rinita se intalneste cu precadere la femei.
Diagnosticarea se face pe baza testelor cutanate negative si a frotiului nazal bogat in
eozinofile. In mod frecvent, apare asociata cu polipoza nazala.
 Rinita nonalergica idiopatica, numita si rinita vasomotorie, apare, in general, la
adulti, din cauze necunoscute. Se manifesta ca sensibilitate crescuta la schimbarile
importante de temperatura si umiditate, la mirosuri puternice, fum sau emotii.
Simptomele constau in stranut in salve si rinoree abundenta. Testul cutanat va fi
negativ, adica nu va indica sensibilitatea la un anumit factor alergogen.
 Rinita hormonala poate sa apara in timpul graviditatii precum si in cazurile de
hipotiroidie (insuficienta tiroidiana) sau acromegalie (hiperfunctia glandei hipofize).
 Obstructia mecanica, spre deosebire de cea inflamatorie, nu este datorata unei rinite
ci deviatiei de sept nazal, hipertrofiei adenoidiene, polipozei nazale sau, mai rar, unei
tumori localizate la nivelul cailor respiratorii superioare.

58
RINOPATIE - boală a componentelor care delimitează cavitățile nazale.

RINOREEA - reprezinta o scurgere de lichid din fosele nazale, de origine nazala sau
nazosinusala (rinoree anterioara). Alteori lichidul se scurge retronazal, putand fi inghitit sau
expectorat (rinoree posterioara).
RUBEOLA - este o boala contagioasa produsa de virusul rubeolic (un ARN virus), cu
caracter sezonier (apare primavara si iarna), care se transmite prin aerosoli sau in utero de la
mama la fat (forma congenitala).

RUJEOLA - este o boala infectioasa contagioasa, agentul cauzal fiind reprezentat de


virusul rujeolic (genul Morbillivirus, din familia Paramyxoviridae), care se transmite pe cale
aerogena (prin intermediul picaturilor de saliva).

S.

SARCOM - proliferarea maligna a tesuturilor de origine mezodermala, caracterizata


microscopic prin prezenta de numeroase celule conjunctive atipice, cu mitoze si lacune
sanguine fara pereti proprii, ceea ce explica existenta metastazelor pe cale sanguina.

SARURI BILIARE – se folosesc sub forma de bila bovina uscata.


Ex.: FIOBILIN, COLEBIL, OXIBIL, ANGHIROL, CYNARIX, TERPENE,
VORIHEP

SCARLATINA - este o boala infectioasa eruptiva caracterizata prin manifestari


cutaneomucoase secundare producerii unor toxine pirogene (eritrogene) de catre streptococii
beta-hemolitici de gup A (dintr-un focar faringoamigdalian).

SCINTIGRAFIE - tehnica de imagerie medicala bazata pe detectarea radiatiilor emise de


o substanta radioactiva (radioelement) introdusa in organism, prezentand o afinitate deosebita
pentru un organ sau un tesut.

59
SCLEROZA IN PLACI (SCLEROZA MULTIPLA) este o afectiune a sistemului
nervos central caracterizata prin inflamatie cronica, demielinizare si glioza (cicatrizare).

SEDATIVE – substantele sedative produc deprimare psihomotorie cu linistire, diminuarea


reactiilor psihovegetative, micsorarea performantelor, uneori insotite de somnolenta.
Medicamentele din aceasta clasa, in doze mici au numai un efect calmant
Ex.: BARBITURICE, LUMINAL, FENOBARBITAL, AMYTAL, SECONAL,

SIMPATOLITICELE - blocante adrenergice = adrenolitice. Sunt substanţe care inhibă


funcţia sinapselor adrenergice. Sunt clasificate în:
 Blocantele adrenergice - sau inhibitoare adrenergice sau adrenolitice - blochează
direct receptorii adrenergici, împiedicând astfel efectele substanţelor simpatomimetice
şi efectele stimulării simpaticului.
a) Blocantele α adrenergice - împiedică acţiunile α ale adrenalinei prin blocarea
electivă a receptorilor specifici, împiedică vasoconstricţia α1 adrenergică , dar
nu şi vasodilataţia vasoadrenergică, majoritatea blocantelor α adrenergice
provoacă vasodilataţie prin diminuarea controlului simpatic vasomotor,
favorizează tahicardia datorită blocării receptorilor α2, cu eliberare crescută de
NA care acţionează asupra receptorilor β adrenergici.
Ex.: TOLAZOLINA, FENTOLAMINA, PRAZOSIN
b) Blocantele β adrenergice - Impiedică selectiv efectele β ale substanţelor
simpatomimetice şi ale excitării fibrelor simpatice .
Ex.: PROPANOLOLUL, METOPROLOL, ATENOLOL
 Neurosimpatoliticele – sau blocantele terminaţiilor adrenergice – acţionează pe
terminaţiile simpatice periferice şi epuizează depozitele de NA sau împiedică
eliberarea mediatorului chimic.
Ex.: GUANETIDINA, REZERPINA

60
SIMPATOMIMETICELE - stimulante adrenergice = adrenomimetice. Sunt substanţe
care provoacă efecte asemănătoare celor ale stimulării nervilor simpatici acţionând agonist la
nivelul sinapselor simpatice terminale.
1. Simpatomimeticele directe – acţionează direct asupra receptorilor adrenergici α şi β
membranari; unele au efecte predominant α, altele au efecte predominant β
adrenergice.
Efectele sunt potenţate prin:
- denervarea simpatică (împiedică captarea şi inactivarea în terminaţiile nervoase şi
creşte suprafaţa receptoare disponibilă ).
- cocaina ( împiedică recaptarea şi respectiv inactivarea ).
- rezerpina ( realizează denervare simpatică de natură chimică )
2. Simpatomimeticele indirecte – pătrund în terminaţiile simpatice şi eliberează NA în
fanta sinaptică, acţionând prin intermediul ei. Efectele lor sunt micşorate prin :
denervare simpatică, cocaină ( scade permeabilitatea membranei presinaptice la
simpatomimeticele indirecte ) şi rezerpina ( epuizează depozitele de NA ).
După acţiunile farmacologice, simpatomimeticele se împart în 3 grupe:
I. Simpatomimetice cu spectru larg de activitate , care acţiuni α şi β
adrenergice.
II. Simpatomimetice folosite ca antihipotensive şi vasoconstrictoare – cu
acţiuni α-adrenergice şi β1-adrenergice.
III. Simpatomimetice folosite ca: bronhodilatatoare, vasodilatatoare şi
relaxante uterine, care au acţiuni β2 adrenergice.
Ex.: ADRENALINA, EFEDRINA, NORADRENALINA, NOREPINEFRINA

SINDROMUL IMUNODEFICIENTEI DOBANDITE (SIDA) reprezinta un


sidrom de imunodeficienta secundara infectarii cu virusul imunodeficientei umane (HIV).
Acest sindrom se dezvolta in stadiile finale ale infectiei cu virusul HIV. Transmiterea se face
pe cale sexuala, parenterala si materno-fetala.

61
SISTEM LIMFATIC – totalitate a ganglionilor si vaselor limfatice, care, pe de o parte,
participa la apararea imunitara a organismului, iar, pe de alta parte, au un rol circulator
(drenarea limfei spre un curent sangvin).
 Structura - Ganglionii limfatici sunt noduli situati pe traiectul vaselor limfatice.
Aceste vase dreneaza tesutul interstitial. Un ganglion cuprinde o capsula si numeroase
globule albe, sau limfocite, pe care le produce. Exista ganglioni superficiali, intre care
cei mai importanti sunt situati in plica inghinala, subaxilar si de fiecare parte a gatului,
si ganglionii profunzi, localizati in pelvis, in lungul aortei si in hilurile pulmonare.
Provenite din toate partile corpului, vasele limfatice converg spre ganglionii limfatici,
apoi se reunesc in vase de calibru din ce in ce mai mare. Ele sunt, in general, vase
satelite ale vaselor sangvine. Principalul vas limfatic este canalul toracic care ia nastere
in abdomen apoi isi urmeaza drumul pana in varful trunchiului, unde se varsa in
confluenta venoasa jugulo-subclavie stanga, de la baza gatului.
Ganglionii limfatici permit multiplicarea limfocitelor T si B ajunse la maturitate dupa
formarea lor in maduva osoasa si timus. Ei au un important rol de releu in cursul
raspunsului imunitar. Vasele limfatice asigura circulatia acestor celule deversandu-le in
circulatia venoasa. Ele dreneaza, de asemenea, celulele sangvine si proteinele mari
recuperate dupa iesirea lor din vasele capilare si transporta grasimile absorbite de catre
intestin in cursul digestiei.
 Examene - Ganglionii superficiali sunt accesibili la palpare. Examenul lor histologic
se poate face prin punctionarea cu un ac sau dupa ablatie. Ganglionii profunzi sunt
explorati azi prin ecografie si mai ales prin scaner si imagerie prin rezonanta magnetica
(I.R.M.), mult mai rar prin limfografie (radiografia sistemului limfatic dupa injectarea
unui produs de contrast).
 Patologie - O crestere in volum a unui ganglion sau adenopatia poate fi de origine
infectioasa (ganglioni moi si sensibili) sau tumorala (ganglioni tari, imobili si
nedurerosi). invadarea ganglionilor plecand de la un cancer este o forma de metastaza.
Vasele limfatice pot fi sediul unei limfangite (inflamatie), care dispare sub tratament
cu antibiotice daca la originea sa se afla o infectie bacteriana. Unele vase limfatice pot
sa se dilate si sa formeze o limfangiectazie si/sau un limfedem din cauza unui obstacol

62
in calea curgerii limfatice, de origine parazitara sau tumorala. In sfarsit, se intampla ca
sistemul limfatic sa fie sediul unei tumori maligne, limfomul.

SOLUTIA - amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe chimice (dintre care
una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporţii

SOLUTII COLOIDALE – sistem dispers coloidal sau ultramicroeterogen sunt


constituite din particule cu dimensiuni de la 1 la 100 nanometrii (nm), dispersat intr-un anumit
mediu de dispersie.
 COLOIZI LIOFOBI – particulele dispersate nu au afinitate fata de mediul de
dispersie, nu se dizolva in acest mediu si se mentin dispersate numai in anumite
conditii
 COLOIZI LIOFILI – se disperseaza spontan la adaugarea solventului – particulele au
tendinta de solvatare (in cazul apei vorbim de hidratare) – prin solvatare (hidratare) se
formeaza un strat protector care impiedica agregarea.
a) COLOIZI MICELARI (amfifili, de asociatie) – sunt substante cu dimensiuni
moleculare mai mici de (< 1nm) decat dimensiunile coloidale, insa datorita
structurii lor moleculare, au caracter amfifil (o parte a moleculei are afinitate
fata de apa, iar cealalta parte fata de ulei) si in mediu lichid moleculele se
asociaza spontan, formand agregate numite micele de dimensiuni coloidale.
b) COLOIZI MACROMOLECULARI – sunt substante formate din
moleculeuriase, avand un numar de cel putin 1000 atomi cu greutate
moleculara peste 104.

STENOZA AORTICA - reprezinta o ingustare a orificiului aortic responsabila de


obstructia ejectiei ventriculului stang spre aorta,in timpul sistolei.

STENOZA MITRALA se caracterizeaza prin fuzionarea comisurilor valvulare si


retractia aparatului subvalvular, care produc reducerea suprafetei orificiale, cu o deschidere
incompleta in diastola.

63
STIMULANTE CARDIACE Medicamente ce cresc forta de contractie a miocardului –
efect inotop pozitiv .
Ex.: ADRENALINA (Ro), ANAPEN, NORADRENALINE (med. de urgenta in
colaps), DOPAMINA, DOPAMIN (se adm. numai in perfuzie), THOMASIN
(indicat in hipotensiune)

STIMULANTELE PSIHOMOTORII (SP) - stimulează activitatea mentală şi pe cea


motorie, pot ameliora performanţele diminuate de oboseală, datorită excitării scoarţei
cerebrale, direct sau prin intermediul SRAA; funcţiile neuronilor sunt crescute, dar
metabolismul lor nu este ameliorat, rezervele se epuizează, iar cataboliţii rezultaţi se
acumulează, ceea ce determina abuzul de SP.
Ex.: AMFETAMINELE – AMFEPRAMONA, FENTERMINA,
FENFLURAMICA,
CAFEINA (este un alcaloid) - TEOFILINA, TEOBROMINA

STREPTOGRAMINE/ SINERGESTINELE - AB care aprtin familiei macrolidelor;


au structura complexa; au mecansim ca si macrolidele; au actiune bactericida; se recomanda in
infectii grave cu bacterii Gram+.preparate:* Pristamicina - se adm ora

SUBSTANTE MINERALE
 MACROELEMENTE – mineralele de care organismul are nevoie in cantitati relativ
mari sunt numite.
Ex.: Sodiul si potasiul controleaza absorbtia, distributia, retinerea si eliminarea apei in
si din organism. Potasiul intervine in desfasurarea normala a activitatii muschilor.
Calciul si fosforul sunt elementele care confera oaselor rigiditatea caracteristica.
Calciul are un rol esential in functionarea muschilor si a nervilor.
 MICROELEMENTE - mineralele de care organismul are nevoie in cantitati extrem
de mici sunt numite.
Ex.: Fierul este un element de prima importanta pentru formarea hemoglobinei din
globulele rosii. Iodul este un element esential al hormonilor tiroidieni care influenteaza

64
decisiv dezvoltarea intelectuala. Zincul, Fluorul, Cuprul, Manganul, Seleniul, Cobaltul,
Cromul, Molibdenul.
 Favimin - (Calciu, Magneziu, Zinc, Fosfor)
 Calciu Magneziu Zinc
 Spirulina & Chlorella

SULFAMIDE – AB cu activitatii bacteriene.clasificare


 cu actiune sistemica;
 cu utilizare locala.
Ex: Sulfafurazol/Neoxazol, Biseptol, Sulfadiazina argentica/Flamazine,
Trimetoprim-chimioterapic

SUSPENSIA – preparate farmaceutice lichide eterogene constituite din una sau mai multe
substante active insolubile suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si destinat
administrarii interne sau externe. Marimea particulelor este cuprinsa intre 1-100 microni, deci
sunt dispersii microeterogene.
Ex: PENICILINE RETARD, MOLDAMIN

T.

TAHICARDIE – accelerare a frecventei batailor inimii peste 90 de pulsatii pe minut.


Ritmul cardiac normal variaza la majoritatea subiectilor de la 60 la 90 pulsatii pe minut, cu o
medie de 70 pana la 80.
a. Cauze
 O accelerare a activitatii electrice a nodului sinusul, stimulatorul fiziologic al inimii,
antreneaza o tahicardie sinusala. Ea poate fi fie naturala, ca in cursul unui exercitiu
muscular, fie patologica; acesta este cazul cand ea insoteste o febra, o anemie sau in
majoritatea bolilor cardiace sau pulmonare in faza lor de agravare
 O tulburare a ritmului poate fi la originea unei tahicardii cu caracteristici diferite dupa
portiunea inimii in care ca ia nastere:

65
1. Tahicardiile atriale debuteaza in auricule, acestea putand bate cu o frecventa
de 200 pana la 600 pulsatii pe minut; din fericire, nu toate aceste impulsuri sunt
transmise ventriculelor, deoarece nodul auriculoventricular joaca un rol de
filtru retinandu-le; de asemenea, tahicardiile atriale sunt adesea benigne;
2. Tahicardiile jonctionale, provocate, in general, de un scurtcircuit la nivelul
nodului auriculoventricular sau prin intermediul unui fascicul de conductie
anormal, pot atinge un ritm de 200 pulsatii pe minut; este vorba de cele mai
multe ori de forme benigne care evolueaza prin crize paroxistice (boala lui
Bouveret);
3. Tahicardiile ventriculare pot atinge 300 pulsatii pe minut; ele sunt adesea
grave si greu de tolerat, deoarece ventrieulul nu mai poate sa-si mai
indeplineasca functiile sale de ejectie sangvina; aceste tahicardii degenereaza
uneori in fibrilatie ventriculara, care este insotita de stop cardiorespirator si de
o stare de moarte aparenta
b. Evolutie - O tahicardie poate evolua in mod complet tacit, fara simptome, ori se
poate traduce prin palpitatii, prin stari de indispozitie si prin sincope.
c. Tratament - Acesta depinde de originea si de tipul de tulburare a ritmului
responsabil de tahicardie. Daca exista o cauza favorizanta (cafea, tutun, de exemplu), trebuie
sa fie suprimata; de altfel, tratamentele medicamentoase antiaritmice sunt uneori adecvate.
Tehnicile ablative (mai ales utilizarea de curent de radiofrecventa) constau in distrugerea pe
cale endocavitara (inaintarea unei sonde pana la inima), a zonei de miocard responsabila (de
exemplu, focar de hlperexcitabilitate ventriculara), responsabila de o tahicardie ventriculara
rebela.

TETRACICLINE - AB cu spectru larg de actiune; utilizarea lor larga a dus la selectarea


unui nr mare de tulpini rezistente. clasificare: in 2 generatii. mecanism de actiune: patrund prin
transport activ in interiorul microorganismelor,inhiba sinteza proteica prin legarea de
subunitatea 30S ribozomal;efectul e bacteriostatic;rezistenta microbiana e datorata scaderii
transportului activ in interiorul microorganismului si scaderii atasarii AB-lui de subunitatea
ribozomala.farmacocinetica:se absorb de la nivel digestiv;
Ex: Tertraciclina- Oxitetraciclina.-generatia II: Minociclina-

66
TINCTURA - preparat medicamentos lichid obținut dintr-un extract de plante dizolvat în
alcool sau în eter.

TRANCHILIZANTE - Substantele tranchilizante reduc starea de anxietate.


EX.: BENZODIAZEPINELE (inlatura anxietatea si simptomele care o insotesc:
emotivitate, astenie, insomnie, palpitatii, tulburari digestive), MEPROBAMATUL
(antianxios, slab miorelaxant), HIDROXIZINA (tranchilizant, antiemetic,
antihistaminic), BUSPIRONA(actioneaza pe receptorii serotoninici),
PROPANOLOLUL (in anxietatea data de hiperreactivitatea simpatoadrenergica),
CLONIDINA (in stari de anxietate, chiar panica, pentru ca scade tonusul simpatic
periferic).

TRIMETOPRIM - BISEPTOL – medicament cu actiune bacteriostatica.

TROMBOZA VENOASA – se caracterizeaza prin aparitia unui tromb, care duce la


ocluzia partiala sau totala a lumenului venos, la formarea lui contribuind leziunile peretelui
venos, staza venoasa si hipercoagulabilitatea sangelui. Trombii se pot forma fie la nivelul
venelor superficiale (boala se numeste tromboflebita sau simplu flebita) sau la nivelul venelor
profunde. Trombii de la nivelul venelor superficiale cauzeaza rareori probleme, pe cand cei de
la nivelul venelor profunde necesita evaluare medicala imediata. Trombii de la nivelul venelor
profunde se pot mari in dimensiuni, pot circula in torentul sangiun pana la nivelul plamanilor,
determinand embolism pulmonar ce poate ameninta viata. Tromboza venoasa profunda poate
avea si alte complicatii pe termen lung. In aproximativ 25% din cazuri, tromboza venoasa
profunda lezeaza peretele venos si determina sindrom posttrombotic de lunga durata. Aceasta
manifestare poate determina durere, edeme, tulburari de pigmentare (depigmentare) si rani la
nivelul membrelor. Majoritatea trombilor se dezvolta la nivelul venelor gambei si coapsei si
mai putin frecvent la nivelul venelor membrului superior sau pelvisului.

U.

67
ULCER DUODENAL - este boala caracterizata prin aparitia la nivelul stomacului sau
duodenului a unei leziuni ulceroase, adica a unei pierderi de substanta.

ULCER VARICOS - numit si ulcer de staza ale picioarelor, apar atunci cand sangele nu
mai circula normal prin venele membrelor inferioare. Aceasta situatie poarta denumirea de
insuficienta venoasa. Tipic, ulcerele venoase apar pe una din partile laterale ale portiunii
inferioare a gambei, deasupra gleznei.

UNGUENT – preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie
consistentă, compus din substanțe grase și elemente active; cremă cu proprietăți curative sau
cosmetice.

UROLOGIE - este specialitatea care se ocupă de depistarea,  tratarea şi recuperarea


chirurgicală a bolnavilor cu suferinţe ale aparatului urinar la bărbat şi femeie,  precum şi ale
aparatului genital masculin.

V.

VACCINURI - produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreţii microbiene,
care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop
preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecţioase) sau curativ.

VASODILATATOARE – produce veno- si arteriolo-dilatatie, diminua munca inimii si


nevoia de oxigen. Dilata coronarele si diminua presiunea ventriculara endodiastolica.

VERUCA - mica tumora cutanata benigna provocata de un virus de tip papillomavirus.


Extrem de frecvente, verucile pot lua forme multiple:

68
 Condiloamele genitale sau vegetatiile veneriene , denumite in mod obisnuit, "creasta
de cocos", constituie o varietate de veruca.
 Verucile plane sunt frecvente mai ales la copii, adolescenti si subiectii
imunodeprimati. Acestea sunt mici ingrosari, abia proeminente, cu suprafata relativ
neteda, de culoare rozalie. Uneori dispuse linear, afecteaza mai ales fata, spatele
mainilor, bratele, genunchii si fata anterioara a gambelor. Ele persista timp de mai
multe luni, chiar mai multi ani si pot disparea spontan dupa ce s-au inconjurat de un
halou inflamator pruriginos.
 Verucile plantare pot lua doua forme. Forma obisnuita sau mirmecia este putin
proeminenta, cu marginea hiperkeratozica (groasa, tare, uscata), dureroasa la apasare;
ea seamana cu o batatura si are mai curand tendinta de a creste in profunzime. Cea de
a doua forma cuprinde mici elemente hiperkeratozice grupate in mozaic si
nedureroase.
 Verucile seboreice, desi acesta este numele consacrat prin folosirea repetata, nu sunt
de origine virala. Foarte frecvente, ele ating in general subiectii trecuti de 50 de ani.
Adesea multiple, verucile seboreice sunt amplasate in principal pe fata, pe spate si pe
piept. Veruca seboreica ia forma unei leziuni foarte bine delimitate, cu suprafata
catifelata sau foarte putin aspra, impestritata de orificii pilosebacee dilatate. Culoarea
sa variaza de la galben-deschis la negru.
 Verucile vulgare sunt proeminente, de forma emisferica. Suprafata lor este
concomitent mamelonata si hiperkeratozica, uneori brazdata de fisuri. Ele apar pe
spatele mainilor si degetelor, eventual in jurul unghiilor si sub ele, riscand atunci sa le
dezlipeasca. Verucile vulgare ale fetei au un aspect diferit, filiform.

VITAMINE sunt substante organice naturale de care organismul are nevoie in cantitati
foarte mici, miligrame sau micrograme, dar de care nu se poate lipsi. Pentru ca nu le poate
sintetiza singur, organismul trebuie sa si le procure din alimente. Vitaminele nu constituie o
sursa de energie si nici nu sunt folosite ca elemente constructive ale materiei vii. Ele joaca un
rol indispensabil in functionarea enzimelor, asigurand desfasurarea unor procese vitale.
Se cunosc
 VITAMINE LIPOSOLUBILE (care se dizolva in grasimi), si anume: A, D, E si K,

69
 VITAMINE HIDROSOLUBILE (care se dizolva in apa): C si vitaminele din grupul
B

70