Sunteți pe pagina 1din 19

7 Dimineti cu parintele Staniloae

Joi/2 aprile/92
Sorin Dumitrescu - Intr-una din c r ile sale, Olivier Clement relateaz episodul unei c latorii cu
trenul pe care a i fi f cut-o împreuna. în compartiment, zice el, pe banca din fa , se aflau doi
tineri care se îmbr i au cu mare delicate e, vadit îndr gostiti unul de celalalt. Olivier Clement
noteaza c , în contextul unei discu ii duhovnice ti pe care o aveati impreun , privelistea celor doi
tineri îndr gostiti v-a prilejuit o remarc uimitoare. Se pare c i-a i fi spus înceti or, la ureche:
"Vede i, domnule Clement, i cei din fa a noastr se roag acum în felul lor"!

P rintele Dumitru St niloae - Ha, ha, ha.

S.D. - Ce va determinat s face i aceast observa ie surprinzatoare?

Pr.D.S. - Nu-mi mai aduc aminte episodul, dar daca as reflecta acum la aceast afirma ie, cred c
doi tineri care se iubesc i se iubesc înc f r a fi ajuns la nivelul mai coborît al pl cerilor
trupe ti v d, fiecare din ei, taina celuilalt. i cred c nici unul dintre ei n-ar voi s -l defineasca pe
celalalt. Celalalt r mîne un mister nedefinit, i infinitul se întinde dincolo de marginile lumii
acesteia, se intinde pîna la Dumnezeu. Atunci, probabil, c implicit, cei doi tineri, care sînt într-
o iubire curat , tr iesc într-un fel prezenta negrait a lui Dumnezeu între ei. i aceasta îi face s
se înalte peste ei, s se înalte spre acel izvor al iubirii, al apropierii între oameni, al trebuin ei lor
unul de altul i, poate c asta înseamn o nea teptat în l are a sufletului. Poate c la aceasta m
voi fi gîndit, dar nici nu mai tiu despre ce discutam noi înainte, ca s fi tras o astfel de
concluzie...

S.D. - Mie mi se pare - a a cum am înteles-o eu - c afirmatia dumneavoastra era spectaculoasa.


fiindc asociati acea coregrafie vizuala a dragostei cu rug ciunea, iar, pe de alta parte. fiindc s-
ar putea, in contextul discutiei, s fi fost în sensul de dintotdeauna al Ortodoxiei, care nu elimina
din reflexie trupul. In cazul acesta, atît timp cît erosul se tr ie te la nivelul trupului - Mîntuitorul
spunea despre c s toriti "sa fie una in trup" - nu exist un anumit platonism în afirma ia
dumneavoastr , in aceast idealitate înal toare ce respinge pogorîrea iubirii in trup? Poate c e
cazul s v referi i la propria dumneavoastr experient . S-ar putea despar i, în fr gezimea unui
asemenea fapt, inf i area, trupul, pl cerea pe care mi-o ofer , de sentiment?

Pr.D.S. - Ortodoxia, desigur c nu dispretuieste trupul, dar nici nu vrea s ne coborîm la pl cerile
pur trupe ti, ci vrea s ne în l m la o tr ire spirituala prin trup; sa în l m trupul. S nu uitam de
duh, de spirit, în legatura trupeasc . Aceasta ar înseama coborîre la animalitate. Omul nu poate
cobori aici, i este o misiune pentru el sa înal e tot mai mult legatura prin trup la o leg tur
transfigurata spiritual.
S.D. - Eu cred c înteleg afirma ia teologic a dumneavoastr , dar ea se poate în elege i a a: întîi
s coboare repede în trup, s faci un copil fiindca a a trebuie, dup care urgent s se înalte! i
dac o si fac vreo 10-15 copii, atunci vreo 10-15 de ani e coborit în animalitate, dup care, dup
ce a terminat cu fecunditatea, ar urma episodul distins spiritual!

Pr.D.S. - Cred c leg tura între b rbat i femeie, care produce un copil, nu este o leg tur
trupeasc i se tr ie te si în mod cre tin, cu r spunderea acestui act prin care dau na tere unui
copil de care vor avea grij . Ei se angajeaza reciproc la toate grijile, la toate oboselile i la toate
eforturile pe care le va angaja rodul acestei uniri. Cred c ei, chiar gîndindu-se c prin aceast
unire iese un copil, gîndesc c asta aduce o anumit spiritualizare acelei legaturi.

S.D. - Totu i eu am s continui s v sîcîi. Cei doi tineri din fata dumneavoastra, s m i ierta i,
poate i dumneavoastr illo tempore, v gîndeati în chip-util, în momentul acela la o
întreprindere comuna, lucrativ . cu copii? Nu cumva dragostea i iubirea, a c ror priveliste a i
contemplat-o atunci, aveau o natur generoas , liber , "nedeterminist "?

Pr.D.S. - Dar nici nu era o iubire foarte trupeasc între cei doi tineri. Poate c am trecut i eu prin
aceast stare, dar nu m-am gîndit deloc la unirea trupeasc , poate c am fost i eu îndr gostit de o
fat , dar nu vedeam in ea decît ceva care dep ea placerea trupeasca; nici nu m gandeam la
aceste lucruri. Vedeam în ea i poate c i ea vedea în mine ceva ce nu avea leg tur cu... Pe
urma, cînd m gîndesc la c satorie, atunci încadrez i aceast perspectiv de unire trupeasca.
Oamenii, pîna nu ajung, ma rog, s se gjndeasc la casatorie, cred c au între ei o dragoste foarte
curata. De i sînt în trup, nu se gîndesc deloc la trupul acela.

S.D. - S ma ierta i, dar asta este o postura - s -i zicem - ideali, de manual de teologie sau, poate,
într-un mediu satesc ideal de acum 500 de ani. Poate. Eu nu tiu daca cineva la ora asta mai
tr ie te a a. Sau poate c r ul sporit extraordinar...

Pr.D.S. - Da, da, asta în orice caz.

S.D. -... fie a a este mersul cuplului în genere. Aceast situatie în care ne iubim curat, dup care
cerem aprobarea parintilor i de-abia dup aceea ne c s torim i, în noaptea nuntii se petrece i
prima noapte de dragoste, este in lucru r mas în negura vremilor. V întreb, daca lucrurile nu sînt
a a în realitate, cum pot teologia, Biserica a ajute cuplul în mod real?

Pr.D.S. - In orice caz, trebuie si-i ajut m a a dup cum i ajuta pe oameni sa ajung la credint . Ii
ajut m s se ridice, încet, încet, din tr irea trupeasc si din pl cerile pur trupe ti care îi ispitesc,
la a- i vedea i altceva care atrage. Cred c cuplurile care nu sînt înc cupluri, cred ca i ast zi
mai au ceva din aceasta. Nu cred c toat firea este atît de decazuta, c tot tineretul este atît de
dec zut. Biserica trebuie s vin cu misiunea ei ca s arate c leg tura dintre un b rbat i o
femeie nu este una pur trupeasc . i mai ales la început.

S.D. - V rog s definiti asta. Dumneavoastra spune i c Biserica trebuie s marturiseasca c


leg tura dintre un b iat i o femeie, în chip originar, nu este o leg tur pur trupeasc . V rog s
dezvoltati acest gînd.
Pr.D.S. - Este i trupeasc , dar este trupeasc f r s lipseasca o simtire, o unire spirituala. De i
se spune in Geneza "si vor fi amîndoi un trup", dar trup aici nu are numai sens de trup material,
ci vor fi amîndoi o unitate. Spune undeva Sfîntul Ioan Gura de Aur: "Omul nu este întreg dac
este numai barbat, nu este întreg daca este numai femeie. Omul întreg este b rbat i femeie".
Acest lucru îl dezvolta Evdokimov, am spus i eu în Dogmatica mea, in legatur cu taina
cas toriei, c omul întreg este i b rbat, i femeie. Dar, precum barbatul nu este numai trup, ci
este i suflet, la fel ca i femeia, ei se întregesc reciproc i simt nevoia si se întregeasca i sub
raport spiritual. Femeia are un fel de admiratie, o încredere în b rbat, c el este mai tare i o
poate ajuta în viat i admir o anumita for , dar nu numai o for trupeasca, ci i spirituala, o
capacitate de discern mînt. B rbatul admir la femeie delicate ea ei, capacitatea ei de a aduce o
dulcea în via , de a-l mîngîia, de a-l încuraja în felul ei; adic , ei se întregesc si spiritual. Via a
b rbatului ar fi prea opac dac ar fi numai a lui, i iar i, via a femeii ar fi un sentimentalism
s lciu, dar i un sentiment de neputint , de gol. Ea trebuie s mîngîie pe cineva. i b rbatul
iar i, trebuie s ajute pe cineva; ei se întregesc. Cred c nu s-a dezvoltat poate pe deplin nici de
c tre filozofi, nici de catre psihologi, nici de catre teologi aceasta taina de intregire intre barbat si
femeie, care produce si sustine dragostea intre ei, ca mijloc de unire. Insa o dragoste care trebuie
sa inainteze cat mai mult posibil in plan spiritual, purtand si trupul in acest plan.

S.D. - P rinte, dac tot v icanez in diminea a asta, nu pot s nu v atrag atentia c , în opinia
mea, din textele teologice pe care le-am citit asupra acestor lucruri, Ortodoxia se cabreaza, se
crispeaz în fata temei sexualit tii i a cuplului i, dintr-o data cade în curs i se comporta într-
un spirit destul de catolic. Adic eticismul plat începe s invadeze substanta mistica a
discursului. Din aceast cauz , cred eu, a ajuns s fie mai pertinent închipuirea. De pild , toata
tema existen ial a marchizului de Sade se mi c în intervalul dintre desfrinare i moarte.
Marchizul de Sade i scrierile lui au gasit o asemenea audient fiindc el a reu it, în interiorul
p catului, prin practica p catului cu toata r utatea lui, s stîrneasc mai multa "taina" decît
cateheza Bisericii în a ap ra partea pozitiva a dragostei. Biserica se crispeaz i devine idealista,
eticista, lansînd slogane care sînt inoperante. Teologic vorbind, cum acoperi i dumneavoastra
intervalul acesta între desfrînare i moarte?

Pr.D.S. - As vrea s -mi explicati putin chestiunea aceasta a marchizului respectiv, cum a ajuns el
la aceast concluzie, i ce inseamna pentru el mi carea între desfrînare i moarte?

S.D. - Sintetizînd, mai mult sau mai putin, ceea ce în cazul meu apare ca un act simplificator,
Sade exalt abisul mortii, vertijul pe care îl anticipeaza sexualitatea. In toiul extazului sexual ai
ocazia ca atingi vertijul mor ii. De aici un fel de drog, pentru c de-asta vrei s -1 reiei de mai
multe ori, pentru beatitudinea agonic pe care o presupune acest lucru. Termenii în care descrie
el aceast observatie - altminteri scriitor mare, înzestrat ca i Cioran, de Dumnezeu! - sînt
excelen i. i convinge implicit mai mult decît glos rile catehezelor, care, aici, devin neinspirate.

Pr.D.S. - De obicei toate descrierile patimilor sînt mai cuceritoare decît descrierile care vor s
puna un accent pe spirit, ce aduce prin puterea lui i o frina fa a de toate. i pare c acesta este
eticism, c este superficialitate, crispare, .a.m.d. Nimic adev rat. Este aici o alta adîncime în
spirit. Mi se pare c pentru marchizul acesta, dragostea trupeasca este deja p r sirea oricarei
prezen e a spiritului. Biserica Ortodoxa cel pu in nu aprob aceasta, ea se gînde te c i în actul
trupesc dintre b rbat i femeie este i ceva con tient, ceva con tient i responsabil. De aceea
Biserica noastr prive te ca o tain i sfinte te ca o taina leg tura între un b rbat i o femeie.

S.D. - Sexualitatea.

Pr.D.S. - Nu sexualitatea.

S.D. - De ce se ab ine s sfinteasca i sexualitatea? E un domeniu care este exclus de la sfîn enie?

Pr.D.S. - Nu, deplina unitate între b rbat i femeie, i prin trup, dar nu lipsita de o anumit
con tiin . Noi ne iubim, noi prin aceasta ne lu m responsabilitate pentru copilul pe care-l avem.

S.D. - Dar nu avem copil acum. Noi acum ne iubim pur i simplu. A a fac majoritatea tinerilor.
Dumneavoastra puteti s -i numi i ca sînt desfrîna i, dar a a sînt ei.

Pr.D.S. - Asta nu înseamn c noi trebuie s aprobam tot ceea ce se întîmpla ast zi. Asta nu
înseamna normalitate. Trebuie s ne gîndim cum a fost înainte i s revenim. Asta este o taina
pentru c este o unire, nu numai trupeasc ci i una sufleteasca. Eu îi sînt recunosc tor, ea îmi va
fi recunoscatoare, ea va fi toat ziua cu grij pentru mine pentru c i-am dat pl cere, eu voi fi
iar i grijuliu toat ziua, dar ne gîndim c toat via a eu voi avea o r spundere fa de ea i ea
fa de mine. Toate acestea nu le putem despar i; matale prea le despar i, reduci c s toria la
sexualitate i la iubirea trupeasc ...

S.D. N-am spus asta.

Pr.D.S. - A a mi s-a p rut. Iubirea între un b rbat i o femeie nu este numai sexualitate. Nu-i
numai un lucru trec tor, se întîlnesc, "hai, tu, s ne culc m împreunâ i pe urm du-te de aici".
Asta-i sexualitate. Nu-i nici o responsabilitate în asta. De aceea Biserica sfin e te aceast
leg tura, pentru c este o responsabilitate. 0 face taina! Catolicismul nu o face taina. Poate de
aceea au ajuns acolo. Catolicii spun a a: preotul este numai un martor, nu binecuvînteaz
c s toria. Cei doi se c s toresc, preotul nu sfinte te nimic. A a este la ei. Sau, pentru c o
socotesc c este pur sexualitate, îl opresc pe preot s se c s toreasc . Catolicii au venit cu
propunerea ca preo ii s fie nec s toriti. NU! Preotul trebuie s fie c s torit pentru ca asta
presupune i o suma de responsabilita i, i asta il face pe om serios, cu grij . Mi-a spus odat un
român la Paris, nu mai tiu cum îl cheam , a f cut un film despre Notre-Dame...

S.D. - Paul Barb neagr .

Pr.D.S. - A a, Barb neagr , cu el am vorbit. Zice:

"Dom'le eu il admir pe preotul ortodox ca-l vâd cu fa a brazdat de r spunderi, de griji. Dar sta
catolic are o fa de feti can , lipsit de responsabilit i". V d o responsabilitate în preotul
c s torit ortodox. Exista o spiritualitate jertfelnic în omul care se c s tore te i care vrea s aib
copii.
S.D. - Asta fa de ce-am vorbit ieri, unde defineati anxietatea cotidian prin conceptul existent -
fire te - al grijii, i spuneati c a sc pa de griji î i asigur decolarea înspre orizontul rugaciunii
continue. Iat c acum exalta i, tocmai grija ca pe un mijloc pe unde se poate p trunde în adev r,
i asta, nu v ascund, m uime te!

Pr.D.S. - Am f cut deosebirea între rug ciunea neîncetat a c lug rului care nu are nici o grij , i
între rug ciunea omului în via a care se roag în mijlocul grijilor lui.

S.D. - Sînt la fel de curate amîndou rug ciunile?

Pr.D.S. - Sfîntul Ioan Gur de Aur i al i sfin i au scris tratate despre virginitate i au scris i
tratate despre c s torii i le-au l udat deopotriv . Este foarte curios: tunderea în monahism nu
este o tain , în vreme ce c s toria este o taina pentru Biseric .

S.D. - Este o ierurgie?

Pr.D.S. - Da, o ierurgie. Pe cînd c s toria este o tain între cele 7 taine. Nu este a a cum a i spus
dumneavoastra ca s las m grijile. Avem griji, dar nu grija lui Heidegger care nu vede decît
individul. Eu nu v d la Heidegger grija pentru cel lalt.

S.D. - P rinte, dumneavoastra a i descris un model de cuplu care se iube te curat, aproape ideal.
E ca i cum - în termenii rug ciunii - eu v-a descrie un om care tr ie te în ora i care reu e te
s adumbreasc grijile i reu e te s fie un monah în mijlocul ora ului. Chiar dumneavoastra ati
spus ieri c nu crede i in acest tip de monahism citadin. Deci, nu poate Biserica s - i asume s
sfinteasc i acest tip de grija care-1 presupune iubirea i trupescul pe care-1 presupune?

Pr.D.S. - Toat via a b rbatului c s torit i toat via a femeii cas torite, care nu calc pe de
l turi, este o viat de fidelitate permanenta i de permanent interes al unuia pentru cel lalt, cu
toate problemele lor. Dar mai ales, s fac distinctie între grijile cinstite i grijile necinstite.

S.D. - Dati-mi exemple de griji cinstite i griji necinstite.

Pr.D.S. - Grija s ma îmbrac frumos, s plac unei femei...

S.D. - Elegan a, deci.

Pr.D.S. - Da, este o grij necinstita. Dar grija s v d de so ia mea cînd este bolnavâ, s -1 ajut pe
b iatul meu si mearg mai bine la coal , astea sînt griji cinstite din cadrul familiei.

S.D. - Ati mai f cut distinctia între griji cinstite i griji necinstite?

Pr.D.S. - Cred c nu...

S.D. - Vedeti c este bine s vorbim? S titi c este foarte importanta asta, nu numai în plan
moral, ci chiar în planul existential al credin ei.
Pr.D.S. - Heidegger nu face nici o distinctie, totul este sorge, ca i cînd ar fi numai omul singur.
Nu, domnule, dac sînt singur, ce-mi mai trebuie griji? Daca-s câlugar ce-mi trebuie griji? M las
de griji. Dar dac sînt om cu familie trebuie sa m îngrijesc. Dar s nu uit pe Dumnezeu. Am i
eu rugaciuna continua,dar nu o rugaciune care elimina orice alta preocupare, ci o rug ciune care
este mereu pusa în serviciul rezolvari problemelor pe care mi le pune via a de casatorie.

S.D. – Dumneavoastra considerati ca grija sfintita este cea care sfinteste cuplul?

Pr.D.S. – Mentine sfintenia cuplului i dezvolta sfinfena pe care i-a dat-o Biserica.

S.D. - A vrea sa v mai întreb ceva. Intreb tot timpul, i v rog s tineti cont c eu nu uit o clip
ca m adresez unui teolog. Deci, ca teolog, adulterul vi se pare o frauda spirituala sau o tr dare a
fidelitatii?

Pr.D.S. - Este numai o tradare a fidelitatii. Dar chiar tr darea fidelitatii fa a de cea care mi-a fost
dat în grija i asta este un pacat: Dar este i o exacerbare a poftelor trupe ti, o lipsa de frîn .
Este in toate felurile un pacat; Chiar i spiritual.

S.D. - Cine p catuie te mai mult? Cel care în eala sau în elatul care admite cateodata asta? Sînt
foarte multe cupluri care exist prin consensul sta. Este o realitate i, ca duhovnic. Trebuie s o
titi. " tiu c m în eal , p rinte, dar n-am încotro, se sparge familia". "O în el, p rinte, fiindca
este proast , n-a tiut s fie împreuna cu minc". Deci fiecare are o justificare.

Pr.D.S - Asta nu. Ra iunca asta este o mare curv , cum s-a spus.

S.D. - Desfranata.

Pr.D.S. - Da, o mare desfrînata. O putem folosi pentru orice. Asta înseamn c are dreptate în
toate. Eu, cand m-am c s torit, sînt dator a avea grij s fie a a cum trebuie, i, dac nu, s stau
înfrînat în cadrul leg turii cu ea. Asta este, n-am voie. Cine p c tuie te? Pac tuie te cine se
desfrîneaz , cel ce în eala. Cel în elat, s racul, dac merge pe aceea i linie il urmeaza pe acela în
p cat. Dac nu, el r mîne curat i ramîne sfînt i poate merge pîn la iertare, i asta este un merit
cu atît mai mare.

S.D. - Biserica încurajeaz actul de iertare sau considera c trebuie s întrerupa chiar aceast
c s torie?

Pr.D.S. - Dac acela poate s reziste, este bine s reziste. Pentru c trece la altul, r man copiii,
cine tie cum nimere te la altul, pe urma cu altul. i pe urm ar merita s m gîndesc i altfel: nu
cumva mi-a dat Dumnezeu aceast împrejurare ca s -mi trebuiasca mai mult r bdare? Dac i-a
dat Dumnezeu unuia un organism mai predispus la boli n-are ce face, trebuie s rabde. Rabdarea
este o mare for , prin care int rim spiritul. Biserica recomand foarte mult r bdare.

S.D. - C snicia este o ambianta în care cei doi parteneri - sotul i so ia - pot experia în chip
nemijlocit r bdarea?
PR.D.S. - Da. Depinde de fiecare. O, sînt greut i foarte mari în via , sau pentru unul sînt mai
mari, pe care trebuie s le suporte i cel lalt. i cel care sufer , care-i bolnav, i acela trebuie s
rabde, a a dup cum trebuie s rabde i cel care st lîng cel lalt. In c s torie este i mult
r bdare, poate mai mult r bdare decît la monahi. Monahii au i ei virtu ile loc, dar au i mirenii
virtutile lor. Este sfînt i c s toria. Nu spun c nu-i sfînt i monahismul de i - am accentuat -
monah devii prin ierurgie, om c satorit devii prin tain .

S.D. - P rinte, daca ar fi s calific tonul i ambianta spirituala ale acestor dimineti pe care le-am
petrecut impreun , gratie atît bunavointei cît i r spunsurilor dumneavoastra, a zice c au fost
pecetluite de modera ie, de m sur . Cum se împac aceast modera ie cu sentimentul întotdeauna
excesiv - al preaplinului dragostei, cu bucuria sufocant , resim it ca nemasurat pe care i-o
provoac contemplarea subiectului iubit?

Pr.D.S. - Dar în rabdare este numai moderatie? In r bdare este mai multa for a, mai multa
exaltare, decît în nerabdare.

S.D. - Vreti s dezvoltati pu in...?

Pr.D.S. - Este mai mult for . Si rabd pe cel care este cas torit cu mine, i poate este bolnav,
chiar toat viata. Este i o iubire a lui Dumnezeu, încît nu eu v d în r bdare moderatie. Vad în
ner bdare. Din pornirea spre toate poftele. Acolo este o proasta moderatie; adic o p catoas
moderatie. Poate moderatia este cerut de iubirea adev rat . Iar i trebuie s împ cam aceste
doua antinomii: s fiu r bd tor înseamna s iubesc pe Dumnezeu far margine, s -mi fac datoria
fa de ceilal i, s -i împac. Singur, poate cu greutate, cu suferint , poate nu cu placeri c nu în
asta st iubirea. Iubirea st într-un sentiment de r spundere fat de importan a celuilalt, fa de
valoarea celuilalt, fa a de mîntuirea celuilalt. Daca-l iubesc, in s se mîntuiasca.

S.D. - Gabriel Marcel, citat mereu de P rintele Galeriu, spune: "Cînd spun cuiva te iubesc, spun
tu nu vei muri niciodat ".

Pr.D.S. - A a este. „Te iubesc" este o concluzie c cel lalt nu va muri. Te iubesc, nu vreau s
mori spiritual în ve nicie. Cel lalt poate muri pentru mine dac nu-i ar t iubire, r bdare. Poate
muri, da. i ve nicia în iad este o moarte. Un chin este o moarte. Cre tinul nu mai admite o
moarte ca inexisten a total a persoanei.

S.D. - Ca neant.

Pr.D.S. - Da, fiecare traie te in veci. Dar vai de via a aceluia care se duce în iad. Eu am o datorie,
mai ales fa de cei de lînga mine sa nu se duca in iad. S fac totul ca s mearg la fericire. i
numai a a merg si eu la fericire. Numai a a vom fi cu adevarat viu. Trebuie s rabd pentru c în
asta se arata valoarea pe care i-o dau celuilalt, i datoria mea este ca el si- i afirme i s - i fac
v zut valoarea în veci.

S.D. - Rabdarea, a a cum în elege i dumeavoastra în chip existential si teologic, este o


dimensiune defensiv sau, dimpotriva, care iese în întîmpinare? Este o ac iune defensiva, un mod
de a suporta totul?
Pr.D.S. - Este un mod de a suporta, pentru c sînt foarte multe greut ti care cer numai r bdare.

S.D. - Trebuie s cauti r bdarea, pricina ei, deci trebuie sa-i cau i insuportabilitatea?

Pr.D.S. - Nu, nu este nevoie, asta vine singura. Poate ne-o trimite ambianta general a societ tii,
poate toate cîte s-au întîmplat omenirii dup C dere, poate sl biciunea corpului care, mergînd
spre moarte trece prin boli, insuficien ele noastre pe care le avem i pe care cel lalt te vede, dar
trebuie s le rabde i sa vad dincolo de ele valoarea etern . Ca sa nu-1 prabu esc in iad in
insuficientele lui încerc ca, rabdind eu, s ma rabde si el , pe mine. Dar, in afara de insuficientele
sale sufletesti, sunt cele de natura biologica. Prin insuficientele sufletesti poate avem i noi o
vin , insuficientele trupe ti, poate vin din ambian a general .

S.D. - De ce atunci P rintele Isac Sirul, sa zicem, se roag sa i se dea o boala?

Pr.D.S. - Se roaga sa i se dea o boal pentru c tie ce multa fort spirituala se afl în îndurarea
bolii.

S.D. - Deci ei caut "cu lumînarea'' for a suferintei?

Pr.D.S. - Da, ei a a se roaga, dar dac ar fi c s toriti le-ar veni boala f ra sa se roage.

S.D. - (Ha, ha, ha)

Pr.D.S. - Lucrurile sînt complicate, nu trebuie s le simplificam, nici s le reducem.

S.D. - Senzatia erotica a cuplului de a fi un singur trup o realizeaza fitecine; nu multi totu i. Este
o chestiune care poate si fie i în afara familiei. Exista cazuri - cum se spone - cînd doi in i s-au
în eles extraordinar sexual, au simtit ca pe o realitate unitatea fizica în trup.

Pr.D.S. - Nu numai fizic.

S.D. - Sunt împreun toate, bineînteles, sufleteasca, a intregului dispozitiv uman.

Pr.D.S. - Chiar a a, este un p cat s tot despar i trupul prea mult de suflet. Toate sînt foarte
legate, i leg tura asta nu trebuie v zut numai trupe te.

S.D. - Eu voiam s va întreb, tocmai în sensul aeesta, de a fi un singur trup, a celor doi care se
iubesc, trebuie obligatoriu s fie consolidat prin con tiinta c sîntem una în doi.

Pr.D.S. - Da, i asta ne vine prin sfin enie, care este de la Duhul Sfînt.

S.D. - Bine, dar dac sfîntul este con tient c este sfint, nu mai este sfînt.

Pr.D.S. - P i niciodat sfîntul nu spune c este sfînt. Noi zicem de el!

S.D. - Atunci nici cuplul nu o s spun c este una. C ci sfintenia lui este s fie una.
Pr.D.S. - Nu. E o datorie a mea s tr iesc conform rînduielilor i înva turilor Bisericii. Dac le
tr iesc, vor vedea al ii daca sînt sfînt!

S.D. - Dar eu pot s nu-mi dau seama.

Pr.D.S. - S -mi dau seama cînd fac p cate categorice si accentuate.

S.D. - Dar nu fac. Stau acas lîng so ia mea i toropim amîndoi în c snicie. Nici adulter nu fac,
nici nu o bat, nici nu o cert. Atîta doar c ostenim împreuna. Dar n-am senza ia c m-am sfintit.

Pr.D.S. - Nici sfîntul nu are senza ia c este sfînt. Dar totu i este o mare deosebire între ei i cei
care tr iesc pe lîng ei. O vede toat lumea i încep s - i dea seama i ei. Sotii au o oarecare
con tiint , au con tiinta ca nu s-au în elat unul pe altul, c au f cut cît au putut, dar tot mai erau
multe; adic niciodata nu m socotesc ajuns la sfintenie. i tot a a nici sfintul.

S.D. - Atunci n-am cum s nu v întreb acest lucru. Spuneti-mi ce înseamna, pentru evolutia
cuplului prin nunta al doilea vin din episodul sfînt al Nuntii din Caana.

Pr.D.S. - Al doilea vin? Adica a venit i de la Dumnezeu o putere. N-a fost numai o în elegere
între ei ca s se cas toreascâ, a venit i o încuviintare a lui Dumnezeu. i incepusem s v spun:
acolo unde este o mare unire între doi, este Duhul Sfînt.

S.D. - Nu se poate altfel.

Pr.D.S. - Nu. Duhul singur ne une te f r s ne confundam, Si sim im iar i c nu depinde numai
de puterea noastr ca s fim în aceast unitate, depinde i de El.

S.D. - Dar este de ajuns aceasta tain , care este rostit de preot cînd i-a pus pirostriile pe cap,
este de ajuns numai taina? Nu seam n cu botezul? i la botez sînt din nou introdus în ambianta
harului, dar mai este i o lucrare a mea. In c snicie exist simetria asta?

Pr.D.S. - Sigur c da. Orice tain este o putere ce i s-a dat de la Dumnezeu. Dar aceast putere te
angajeaz i pe tine, cu efortul i vointa ta.

S.D. -Ce s faci tu?

Pr.D.S. - S pui în lucrare aceasta putere ce i s-a dat. Sa pui i tu de la tine tot ce po i. E foarte
greu s spui c pîn aici este lucrul meu, de aici încolo este lucrul lui Dumnezeu. Nu o putem
face. Dar eu trebuie s fac totul, ca i cînd ar depinde numai de mine. i totu i, dac am putea
face totul ca i cînd ar depinde numai de mine, atunci acolo a fost in primul rind darul lui
Hristos.

S.D. - In nunta din Caana, ceea ce m-a tulburat totdeauna este cît de simplu si de prompt, de
urgent, de nesofisticat realizeaza toat lumea prezenta la festin calitatea celui de-al doilea vin.
Ba, mai mult, se creeaz o stupoare, c ci de obicei vinul bun se da la început. V Intreb, dar
r spundeti-mi far ocoli , a i realizat în c snicie, pute i marturisi la cap tul unei vie i, calitatea
indubitabila a celui de al doilca vin? Majoritaiea casniciilor sînt descrise cu un fel de amar ciune
resemnata Nimic din exaltarea mesenilor de la nunta din Caana, de a realiza calitatea vinului. Ce
se strica în c snicie de nu se adevere te întamplarea?

Pr.D.S. —Poate ca ceea ce spuneti dumneavoastra e un fenomen mai nou, al slabirii credintei.
Mai demult, oamenii nu gindeau a a. Femeia spunea - întîi s merg la biserica s fiu
binecuvîntata i pe urm s tr iesc cu el Numero i soti aveau con tiin a aprob rii i
binecuvîntarii Bisericii. Foarte mul i considera un p cat dac tr iesc necununa i la biserica. Vine
i harul care-i une te f r sa-i confunde i le intare te con tiinta c sînt uniti i prin puterea lui
Dumnezeu i c au datoria de a r mîne uniti prin aceasta i chiar s fac efortul acesta.
Divorturile sînt un semn ca a sl bit credin a. In unele din imaginile mai vechi din catacombele
primelor secole cre tnie, b rbatul i femeia sînt prezentati ca avînd în mijlocul lor pe Hristos. El
ne uneste, El spune "s fiti una in Mine, precum si sint Eu in Tatal, apoi cu atît mai mult si fiti
una - tu, b rbat i femeie - în Mine.

S.D. - Bine, asta-i ce trebuie s facem. Dumneavoastra puteti s m rturisiti ca ti i cupluri care
într-adevar pot s spuna la 80 de ani: ceea ce tr iam noi la 20 de ani, cînd ne sorbeam din ochi,
nici nu se compar cu ceea ce tr im acum - cu vinul cel bun. Eu, v spun sincer, n-am întîlnit
pîn acum a a ceva. Faptul ci n-am întilnit nu mi face s -mi pierd încrederea în f g duinta tainei,
propunerca ei se mentine, dup cum i harul ei. Ce se întîmpla îns pe traseu? lat , lumca a
început s evite s se c s toreasca. Pe un preot nu se poate s nu-1 intereseze toate astea...

Pr.D.S. - Constat i eu asta, dar asta nu înseamn c trebuie s aprob, ca nu consider necesar ca
Biserica s lupte pentru a aduce lumea la credinta, i astfel s descopere i respectul c s toriei.
Problema este s crezi în Dumnezeu care este în toate, în taine mai ales. Sfînta Imp rta anie ne
înt re te i mai mult unirea cu to ii, dar este o unire special între barbat i femeie pe care a l sat-
o Dumnezeu, i asta este taina c satoriei, în taria acestei unita i speciale. Preotul ar trebui sa
predice astea mai serios. Este adev rat, cînd sînt tineri i au pl cerea trupeasc se simt mai uniti,
cînd sînt mai b trîni vin necazurile, omul nemultumirea unuia de cel lalt. i totu i parc unirea
este i mai adînca, aproape sfî ietoare...

S.D. - Eu intesc undeva, i de aceea v întreb: taina cuplului, din care m-am considerat ca facînd
i eu parte, perceperea, sesizarea ei, poate fi arvunita de aici, de pe p mînt, sau nu?

Pr.D.S. - Sigur, tainele nu se dau ca s castig m din ele înca din viata de acum, s «ne preg tim
mîntuirea pentru via a viitoare. A a este botezul, împarta ania, toate sînt a a. Cas toria este o
problema mai deosebita. Legatura trupeasc dintre un b rbat i o femeie tine o vreme, apoi nu
mai este. însa ei r mîn suflete te mai uniti decît- în tinerete, decît era unirea trupeasca. Era o
placere care nu mai este, dar r minc totusi sentimentul de pretuire a celuilalt, de înduio are
pentru tot ceea ce a facut. Un profesor de la Facultatea de Teologie a pus întrebarea dac sîntem
cas toriti în via a viitoare? Nu, nu mai sîntem c s toriti în via a viitoare, atunci nu mai ine taina
de a fi b rbat i femeie într-o leg tur închisa în ea îns i. i totu i, ceea ce a fost în via a asta
r mîne de ne ters, întip rit. Vom fi uni i cu to ii, i spre aceast unire s tindem. Totu i. aceast
unire cu to ii nu devine uniform , iar i este aceast îmbinare între distinct i unire. Eu m voi
întîlni cu mama mea. în mod deosebit, cu tat l meu, cu copii mei care au murit înainte; i ei se
vor bucura de mine. Amintirile acestea bune nu se terg. Au pus peste noi o pecete de afectivitate
sfînta cu totul deosebit . Undeva am spus c trecutul este f cut ca s se uite. De fapt, s se uite
relele, p catele pe care le-am f cut. Binele nu-i f cut s se uite. Binele nu se trece.

S.D. - Con tiin a c doi sînt una, pe care o constat b rbatul i femeia iubindu-se, se poate realiza
în afara familiei?

Pr.D.S. - Nu, Biserica nu aprob aceasta.

S.D. - Din ce pricini?

Pr.D.S. - Pentru c este o tain .

S.D. - Adica te lipse ti de un har, de o putere.

Pr.D.S. - Te lipse ti de Duhul Sfint care te une te, te lipse ti de toate binecuvîntarile Bisericii.
Hristos, prin binecuvînt rile Bisericii, vine între oameni. Nu numai în om, ci i intre oameni. i
este un har special care inter-vine în leg tura dintre b rbat si femeie.

S.D. - Atunci, din tot ceea ce a i spus, reiese c scopul c s toriei, al familiei este dobîndirea
acestei puteri, a harului de la Duhul Sfînt, i nu procrearea?

Pr.D.S. - Bineînteles.

S.D. - Deci, o familie care n-are copii si n-a putut s aib ...

Pr.D.S. - Asta-i altceva. Dar dac putea s aib i n-au avut, atunci c s toria lor nu a fost la
în l imea tainei, a binecuvîntarii. i prin copii te une ti. S te une ti în veci cu ace ti copii, ce
mare bucurie!

S.D. - Pe ucenic, pe fiul spiritual îl resim i, ca p rinte duhovnicesc mai profund decît pe "fiul de
carne"?

Pr.D.S. - Calug rii au fii spirituali, n-au fii trupe ti. Dar un preot iar i are datoria s aibe i fii
spirituali. îns alta este grija fa de copilul t u, de familie, decît fa de fiul spiritual.

S.D. - Care-i mai temeinica dintre aceste dou leg turi?

Pr.D.S. - Amîndoua trebuie s fie la fel de temeinice, dar nu-i atît de obligatorie i afît de, m
rog, permanenta ca datoria fa de copiii pe care-i ai din familie.

S.D. - C lug rul, se spune în budhism, in secunda în care vine si intra într-o mîn stire, trebuie în
chip evident s nu mai aib nici un fel de dependen filial fa de tat l lui. Maestrul lui spiritual
este acum autoritatea suprema din momentul cînd intr în mîn stire.

Pr.D.S. - Asta se spune i în c rtile noastre vechi.


S.D. - A a spuneti.

Pr.D.S. - V-am spus c la Lavaicon, se dau vreo 70 de exemple de oameni care s-au dus in pustie
i nu mai vroiau nici m car s vin s - i vad familia. Hristos Insu i ne-a spus c un adev rat
c lug r trebuie s uite de familie i s aibe p rinti duhovnicesti, i apoi fii duhovnice ti. Ins
acest lucru nu este valabil pentru omul care s-a cas torit.

S.D. - Dar nu se pune problema i viceversa? In cazul acesta, i leg tura între fiu si tat l de carne
este mai deosebita decît legatura dintre fiu i p rinte duhovnicesc. în sensul c este o antinomie,
a a cum spuneti. Sînt egale, dar totu i este mai tare cea dintre fiul de carne i tat l s u.

Pr.D.S. - Vedeti, aici se poate spune ca p rintii sint cei care au datoria s creasc copiii, nu copiii
sa creasca p rintii. Tat l este deja b trin. C ci mai traie te cît mai traie te, dar eu trebuie sa caut
inainte. i dac m-am dus la mînastire, s caut acolo. i s m leg de un p rinte duhovnicesc nu
ca sa-l îngrijesc eu, ci el s mi îngrijeasca pe mine. Adica totul merge in directia inainte, nu
înapoi.

S.D. - Spre fiu merge sau spre tata?

Pr.D.S. - Merge spre fiu, nu spre tat . Tat l, dac a fost în stare s m creasca pe mine a a cum
trebuie, va fi fericit cu aceasta. El nu va avea mai mare fericire decît s tie ca m-a d ruit cu totul
lui Dumnezeu. Nu-i va trebui sa am eu grij de el, c el a v zut c a realizat cre terea mea cu
adev rat. i iar i p rintele duhovnicesc din mîn stire, nu va avea el grija s aibe fiul
duhovnicesc grij de el. Este bucuros c l-a f cut pe el s mearg înainte. Inseamn c el este
deasupra nevoilor de a fi sf tuit de fiul s u.

S.D. - Intr-un cuplu de credinciosi care s-au c s torit, a a cum spuneati înainte, leg tura erotica,
sexuala, sl be te de la sine. Ei însa, credinciosi fiind, trebuie sau nu s vrea, cu de la sine putere,
si se stinga erotic?

Pr.D.S. - Da, e bine. E bine s se imputineze erotic. Mai ales de la o vreme, cînd leg tura
trupeasca nu mai are perspective de a aduce copii. Am auzit c sînt familii care duc o via de
mare cur tenie chiar din tinerete.

S.D. - Cunoa te i ''Flautul Fermecat" al lui Mozart. Tema lui este evolutia unui cuplu care trece
prin multe initieri, nu le discut eu calitatea - pîn cînd ajung batrîni, la o treapt foarte sus. Dar
majoritatea operei o reprezint cintecele de dragoste între doi oameni tineri: Tamino i Pamina,
a a cum se numesc ei. Lucian Pintilie, marele regizor, a pus-o în scena. El, din capul locului, a
ales doi actori b trini, ie i i la pensie. Deci, de la început, este un cuplu b trîn, ace ti tineri sint
de fapt b trîni. Pe modelul acesta trebuie si- se comporte tinerii care se c satoresc? Cînd pornesc
aventura c s toriei trebuie si fie ca pruncul din bra ele Maicii Domnului? Teologia mistic
bizantina. a figurat prima arhetipul pruncului batrîn. din aceast cauz au fost închipuite
modific ri morfologice, in care pruncul nu seam n cu acela de pe cutiile de lapte. Credeti c în
c s torie trebuie s func ioneze modelul tinerilor b trîni, care- i anticipeaza sorocul?
Pr.D.S. - Evdokimov, în "Les sacrements de l'amour", sustine c nu-i important s aibe copii cei
ce se casatoresc, importanta este dragostea dintre ei. Dac ar putea trai în cur tenie nu-i opre te
nimeni s se întregeasc spiritual. Biserica nu vrea s cear lucruri peste m sur de grele,
oamenii trebuie s creasc spiritual. Faptul c - i iau r spunderea s fac i s creasca copii este
deja un lucru destul de serios.

S.D. - Revista "Interval" - foarte buna - i-a luat un interviu arhimandritului Teofîl Pârâianu. A
acceptat, ca i dumneavoastra s fie întrebat orice; bineînteles, cu o îndrazneal m surat . La un
moment dat, reporterul îl întreab ni te lucruri care ineau de intimitatea sexualit tii.
Arhimandritul a r spuns cu o smerenie formidabila. A zis: nu m întreba i c eu nu cunosc
chestiile astea. Acum eu m adresez preo iei ortodoxe care, fa de catolicism, traind c snicia cu
structurile specifice, are competenta ei. In acest sens întreb: în "Filocalia" pe care a i tradus-o,
am observat cum e pus tema curviei. Am mai constatat c este totdeauna v zut ca o consecin ,
nu ca un p cat de sine st t tor. Ai mîncat prea mult, banii, be ia, trufia atrag dup ei desfrînarea.
Deci curvia este mijlocita de alte p cate, nu este luat în sine, în perspectiva p catului ontologic.
Din contr , tot comentariul modern al psihanalizei care asediaz con tiinta unui om tîn r,
accentueaz elanul erotic ca fiind în sine, îl descrie în sine, deci nu-l diminueaz ca o consecint
a altor p cate "majore". Cum v explica i c în limbajul P rintilor el este dedus din altceva, i c
nu s-a f cut o teologie a pulsiunii sexuale în sine i a orizontului ei?

Pr.D.S. - Ar trebui citite cu atentie cît mai multe texte. Eu cred c sînt si texte în care curvia este
descris ca patim în sine. Cred c sînt i oameni care, far si aibe alte p cate notabile, s vîr esc
p catul curviei. Nu sint totdeauna p catele legate între ele. Este cîte unul care are slav de art ,
f r a avea preten ia de a fi bogat, da-i place s fie l udat pentru a a-p ruta smerenie a lui. Sînt i
legate, sînt i nelegate între ele. Curvia cred c este legat i sporit de alte patimi, dar cred c
este si în sine. Sigur c , dac m nînci mai mult, dormi mai mult, ai bani mai mul i, daca e ti mai
frumos, patima se dezvolt . Dac nu le ai pe acestea, poate sl be te i ea. Patimile se i Înt resc
una pe alta i, dac nu sînt prea legate, mai i sl besc.

S.D. - Apelînd la competent dumeavoastra ca preot c s torit, crede i c existâ castitate f r


incontinen ?

Pr.D.S. - La ce incontinent v referiti?

S.D. - Adic f r s opre ti sexualitatea.

Pr.D.S. - Cred ca da.

S.D. - Comentariul modern al psihologilor, al psihanali titor, adunati pe aceast pulsiune, au


identificat în chip existential c exist o castitate în interiorul sexualit ii: poate pe cea care a i
v zut-o dumneavoastra în tren. Dumneavoastra nu aveti de unde tii dac tinerii aceia nu tr iau
cumva împreun . Crede i c se poate presupune a a ceva?

Pr.D.S. - Da, eu cred c exist o cur enie a dragostei între tineri.

S.D. - Deci pl cerea este mai puternica decît acea cur enie?
Pr.D.S. - Experienta p catului m re te p catul.

S.D. - Si încerc m s t lm cim ceva din Matei, cap. 19, unde zice: " i au venit la El fariseii,
ispitindu-1 i zicînd: Se cuvine, oare, omului s - i lase femeia sa, pentru orice pricina?
R spunzînd, El a zis: N-ati citit c Cel ce i-a f cut de la început i-a f cut b rbat i femeie? i a
zis: Pentru aceea va l sa omul pe tat l s u i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi
amîndoi un trup". i mai departe spune: "lar Eu zic c oricine va lasa pe femeia sa, în afar de
pricina de desfrinare. i se va însura cu alta, s vir e te adulter; i cine s-a însurat cu cea l sat
sâvîr e te adulter. Ucenicii i-au zis: Dac astfel este pricina omului cu femeia nu este de folos s
se insoare. lar El le-a zis: Nu to i pricep cuvintul acesta, ci aceia c rora le este dat". Deci,
ucenicii spun c se în elege c este bine s nu aib femeie...

Pr.D.S. - Pentru ca sa nu fie ispiti i s treac pe urm la alt femeie.

S.D. - Mai bine s nu se însoare - spune. lar lisus se în elege c este de acord. i spune: c nu toti
pricep aceasta, ci numai cei carora le este dat. S fîe aceasta o prefigurare a monahismului?

Pr.D.S. - Cred c da. Fiecare om are ni te daruri, ni te predispozi ii. Unii sînt mai porni i spre
pl cerea aceasta. al ii mai pu in i au o întelegere mai mare a celor spiri-tuale. Dac cineva simte
c ar putea s tr iasc necas torit, s o fac neîntîrziat.

S.D. - Dar f ra sa p catuiasca.

Pr.D.S. - Da, f r s pac tuiasca. în castitate.

S.D. - Indiferent c e ti în ora sau la mîn stire.

Pr.D.S. - Asa, da

S.D. - C este a a, i Mintuitorul continua versetul 12, si spune: "Ca sînt fameni desfranati. Asta
înseamn ...

Pr.D.S. - Nu, însemneaz om castrat. Turcii castrau. Dar sînt unii castra i de la Dumnezeu, nu le-
a dat aceast pomire.

S.D. - Uita i cum se spune: "Sînt unii fameni care s-au n scut a a din pîntecele maicii lor" -
natural, nu?

Pr.D.S. - Da, a a s-au n scut, f r pornire.

S.D. - "Sînt altii - zice Mîntuitorul - pe care oamenii i-au f cut fameni. i sînt fameni care s-au
facut fameni pe ei în i i, pentru împar ia lui Dumnezeu". sta-i Origen?

Pr.D.S. - Cred c nu-i Origen. Pentru c Origen s-a facut famen trupe te, pe cînd este bine s te
faci famen spiritual.
S.D. - El spune ca cine poate s in eleag sa înteleag .

Pr.D.S. - Da, cine are for spirituala s fie ca un famen, f ra s se castreze. Origen s-a castrat la
propriu. i sint i printre c lug ri destui care nu sînt fameni de la na tere, ci care au atîta credint
care-i face s nu mearg la via a aceasta, i s tr iasc în cura enie. Ace tia sint cei care se fac
fameni pentru împ r tia lui Dunuiezeu, nu Origen.

S.D. - Este un act sinergic?

Pr.D.S. - Da, este un act sinergic. De la Dumnezeu, dar si o voint a omului. Aceasta este o mare
vitejie. Ferice de cei care pot s fac aceasta. i cred ca la femei este mai u or.

S.D. –De ce?

Pr.D.S. - Pentru c femeile trebuie s a tepte propuneri de la b rbati, pe cînd b rbatii vin ei...

S.D. - Adica s fie ispitite.

Pr.D.S. - Da, i dac au ocazia s fie într-o via mai retras , n-au ocazia s fie atît de ispitite. i
la femei este mai u or pentru c tiau, cel pu in înainte era a a, c vor aduce un copil din flori, va
rîde lumea de ele. B rbatul are o leg tur cu o femeie, apoi cine mai tie? Pentru el este mai u or
si ispiteasca, i poate de aceea femeile se duc mai u or la mintuire.

S.D. - A vrea sa va pun o întrebare mai teologica. Labflitatea Evei este o labilitate morala sau
duhovni-ceasca? Prin labilitate etica a ispitit-o arpele, sau printr-o labilitate duhovniceasca,
mistica?

Pr.D.S. - Eva este o mare tain , este foarte greu sa decidem cum a fost, poate ca sînt multe
întelesuri aici. Omul a fost facut la inceput cu o predominare a spiritului in el. Nu-1 prea
interesau lucrurile materiale ca mîncarea, ca unirea trupeasca. Vedea lumea ca un diafan, vedea
ceea ce este spiritual in lume. Or, Eva a fost ispitita sa caute i o pl cere în cele materiale. Poate
si in privinta aceasta ea este mai slaba decît barbatul.

S.D. - Deci duhovniceste.

Pr.D.S. - Da, duhovniceste poate e mai slab . Mai u or de ispitit, dar parca sta în contrazicere cu
ceea ce am spus înainte. Ea ispite te mai mult, dar ispite te din sl biciune parca.

S.D. - Deci forta, puterea nu ispiteste?

Pr.D.S. - Pare a fi ceva in contradictie cu faptul c nu ea se ofer b ibatului, ci barbatul îi cere sa


se ofere. Poate ca ei îi plac cele ce sa vad, mai mult decît barbatului, care le vede parca mai mult
pe cele spirituale decît le vede ea. i asta o face poate sa cada mai u or.

S.D. - Poate ca din aceasta cauz , tipologic, a a cum este redata in icoana, Maica Domnului
reprezinta pe Eva înduhovnicita. Din aceasta cauza, imaginea catolica a tabloului religios, care
accentueaz feminitatea, pe frumusetea madonelor, din capul locului nu mai poate scanadaliza
printr-o feminitate exploziv , noua, nemaiîn-tilnita, restaurata.

Pr.D.S. - Cred ca asta este, da, Sfintul Chiril din Alexandria, în cartea care va ap rea acum,
'Transparente pline de gratie in Vechiul Testament", spune mereu c omul, prin Hristos, este
redus la starea de dinainte de p cat. Deci, înainte de p cat a fost o stare duhovniceasca, ce putea
s înainteze in duhovnicie, fari s se fi întrupat Hristos.

S.D. - Dar aceast stare îndumnezeita nu reprezinta mai mult decît starea adamica? Raiul este
acela i cu raiul lui Adam? Sînt oare compatibile?

Pr.D.S. - Sfîntul cam a a spune, ci am fi ajuns acolo daca am fi fost mai rezistenti, mai tari in
ispitele materiale ale lumii, i deci la ispita trupeasca a femeii. Poate ca am fi crescut la aceast
duhovnicie la care este dus sfintul. Se pune întrebarea: bine, dar acum putem noi acum, dupa ce
purtam urmele p catului i slabiciunile lui, s nu ne mai urcam la aceast stare? O putem face
numai prin Hristos. De aceea trebuie s ne unim cu Hristos, care a restabilit omul de dinainte de
cadere, care-l avea pe Dumnezeu în el. Eu am scris cartea aceea "Iisus Hristos sau restaurarea
omului”, si unii dintre profesori m-au întrebat: cum restaurare, numai restaurare? N-am tiut de
Sfintul Chiril din Alexandria i, uite, sînt confirmat de el; c ci nu-i numai restaurare, ci i
indumnezeire. Adica i ceva în plus!

S.D. – i o îmbogatire. Parintii vorbesc - nu pot acum sa va spun acum cine anume - ca cele doua
raiuri sînt diferite.

Pr.D.S. - Sfintul Chiril nu vorbe te a a. Eu n-am pus aceast problem in introducere, las pe
fiecare s -l citeasca pe Sfîntul Chiril. El spune c vom fi redu i la raiul de la început.

S.D. - Dar mai este oare compatibil acel rai? Raiul nu evolueaza?

Pr.D.S. - I-a mutat în rai pe cei care au cazut în iad; Hristos i-a mutat în rai.

S.D. - In acela i rai?

Pr.D.S. - Da, în acela i rai, a a spune. Acum este greu, în ceea ce prive te acest rai, nu trebuie
înteles ci se elimin Universul; noi nu sc p m de Univers. Raiul este tot Univers, dar un Univers
devenit transparent, spirituali-zat.

S.D. - Dar atît timp cît Sfintul Grigorie de Nyssa are o viziune atît de dinamic asupra noului eon
care ne a teapt , Nu putem admite i o dinamic a raiului? Nu- i potriveste Dumnezeirea
ambian a pentru noua postura a omului? Nu este mai complex omul indumnezeit decît Adam?

Pr.D.S. - De aceea m-am mirat i eu de Sfîntul Chiril, pentru c i eu am dezvoltat ideea acesta.

S.D. - Cred c v este specifica.


Pr.D.S. - Cred c vom înainta la nesfar it în aceast îndumnezeire, i am luat ca model pe lisus
Hristos de pe Tabor, i pe Moise, i pe Ilie, plini de lumin , dar nu tiu daca în lumina te po i
opri vreodata, daca în cunoastere te poti opri vreodat , dac în iubire te poti opri vreodat . Insa
pe de alt parte cred c nici Universul nu va fi anulat, într-un fel vom vedea i prin Univers pe
Dumnezeu. De aceea, in pictura Bisericeasc sînt date am nunte concrete despre iad, dar foarte
pu ine despre rai.

S.D. - Tot timpul raul este mai expresiv decît binele!

Pr.D.S. - Ha, ha, si îl cunoa tem.

S.D. - Nu este asta o dovada c într-adev r am c zut?

Pr.D.S. - i recunoa tem ci tr im în el.

S.D. - Cum vede i maternitatea în perspectiva iconomiei Evei, a biografiei ei mondiale? Deci
maternitatea în general, nu a Maicii Domnului, care este un apogeu. Eva, in rai, avea
disponibilitate pentru maternitate?

Pr.D.S. - Cred c da, de i P rin ii spun c oamenii s-ar fi inmultit f r leg turi trupeasca. Dar eu
cred c totu i o anunmita unire trebuie s fî fost i acolo, pentru c de ce femeia ar fi fost f cut
a a cum este facut , cu organele ei, i b rbatul cu ale lui? Cred îns ca, pe de alt parte, era foarte
puternic via a spirituala în ei, încît aceasta cople ea placerea trupeasca; era aproape ca o na tere
dintr-o mare iubire între ei, dintr-o mare iubire spirituala.

S.D. - Nu ajungem la un "emana ionism1'?

Pr.D.S. - Nu. Emanationism este mai degrab cînd mergem pe partea trupeasc .

S.D. - Totu i na terea Atenei din teasta lui Zeus pare a fî destul de asem n toare.

Pr.D.S. - Mai degraba iubirea este faptul vointei i faptul personal. i cred ca iubirea era atit de
mare între ei, de ordin spiritual, încît aceasta provoca ni te fenomene in trupul femeii. Precum a
provocat venirea Duhului Sfînt în trupul Evei Celei noi.

S.D. - Vi se pare ca maternitatea pe care o posed orice femeie, ca un orizont, este o stavil pus
de Dumnezeu în calea unei ispite continue?

Pr.D.S. - Da, de aceea Dumnezeu a dat-o, ca urmare a p catului, s nasca în dureri.

S.D. - Deci, na terea în dureri este stavilâ în cazul acesta.

Pr.D.S. - Femeia se mai gînde te i la durerile na terii, i la toate grijile care vin de pe urma
copiilor, i asta o face s se mai fereasca i in special cu barbatul cu care nu este cas torita, care
nu-si ia angajamentul s o ajute in cre terea copiilor. Dar cred c femeia este f cut s nasca,
ins altfel decit prin aceasta legaturi trupeasca. Nu tiu cum era cople ita placerea trupeasca prin
aceast dragoste foarte spiritualizata. Sînt lucruri de taina.

S.D. - Totu i eu v-as aduce mai încoace, în zona sfatului, iar asta este i ultima intrebare. Ati
inaugurat ast zi ceva insolit: 0 teologie a grjii Astfel a i aratat binecuvîntarile grijilor bune, rolul
lor în terapeutica cuplului, de asemenea, trambulina catre sfintirea lui. Deci, societatea moderna,
a c rei permamenta obsesie este ameliorarea vietii...

Pr.D.S. - Societatea de consum.

S.D. - Da, confortul, caie preia majoritatea ostenelilor cuplului: gr dinite luxoase, guvemante
dibace etc. Cuplul, mai mult sau mai putin, se elibereaza de avatarurile c sniciei, cum se zice,
putînd s - i traiasc tineretea în voie. Vedeti un lucru bun in asta?

Pr.D.S. - Nu, absolut nu. Dimpotriva, aceasta sl be te leg tura între b rbat i femeie. Familia a
sl bit enorm in Occident. in Suedia nu se mai c satoresc nici 3% din oameni. Femeia are i ea
serviciu, cî tig bani, copiii ii d la gradinita, dar se plingeau to i de copiii strazii, care au inceput
sa fie si la noi. Le pune cheia de git i pleaca, femeia pleaca. Atunci de ce s -i mai faci? Atunci
de ce sa mai fim impreuna, dac nu avem ni te griji împreuna?

S.D. - Grija une te.

Pr.D.S. - Grija pentru altul, iubirea pentru al treilea, grija pentru al treitea, fata de care ai o
datorie. Aici este inca un reflex al Treimii. Este bine oare sa mergem spre o disolutie a familiei?
Eu cred ca nu-i bine. Imi spunea cineva ca a fost într-un sat, i coala era inchisa. NU mai erau
copii în sat. Sînt i astea ni te forme apocaliptice, ne distrugem noi pe noi.

S.D-- Ave i îngaduina fa a de avort?

Pr.D.S. - Nu.

S.D. - Ieri spuneati ca Biserica sare ca ars la erezie, dar are mil . Avortul nu este o erezie, este
ceva penal. Daca aveti mil de Nicolski, de ce sînte i atit de categoric cu avortul? Ci i femeile
cer mil , c se chinuie cu copiii.

Pr.D.S. - Faptul c ne comportam altfel fata de p cat decît fat de erezie arat i aici o deosebire.
Femeia care a facut un avort nu este iertat simplu, ci i se dau ati ia ani de ispa ire. A venit la
mine odata o femeie care era de vreo 70 de ani i f cuse un avort, i preotul i-a spus sa nu se
împart eascâ niciodatâ, pîna la bâtrînete. A venit la mine si ma întrebe ce sa faca. Ea însa se
chinuia spunînd c a omorit un om. Deci, iata, nu este iertare a a simpl , ca poc int .

S.D. - i cu tia care au gre it unui popor întreg pentm ce sînteti a a de clement? Fiti la fel de
r spicat ca i cu avortul.

Pr.D.S. - Tot a a spuneam.


S.D. - Ieri ati spus: noi nu judec m, noi l s m în pace. Biserica s penalizeze.

Pr.D.S. - Dac Nicolski merge la un preot, acesta îi spune: ai omorît atîtia oameni; nu te vei
împ rt i.

S.D. - P i nu merge, c el este evreu.

Pr.D.S. - Dac nu merge...

S.D. - Ce fac atunci? Traie te într-o societate.

Pr.D.S. - Am eu oare dreptul s ma amestec în alte societ ti, la evrei i la altii? Aici intervine
rolul sinagogii.

S.D. - Biserica condamna f r s ezite avortul. Eu nu discut acum dcspre relatia dintre parintele
duhovnicesc i cutare femeie care se marturise te. Biserica Ortodoxa i cea Catolica declar
public c este o crima.

Pr.D.S. - Dar nu spune: cutare i cutare au f cut un avort.

S.D. - Nu spune. Dar de ce nu face acela i lucruri in plan politic. De fapt, nici nu este un plan
politic.

Pr.D.S. - Ba da, Biserica condamna pe to i cei care nu sint credincio i i pe toti cei care adopta
marxismul ca doctrina.

S.D. - A dat Preafericitul Teoctist vreun act? Cred ci toate partidele i-ar s ri în cap ci nu este
pluralist. Dar în privinta avortului, a dat ceva? Nimic, i estc o crim carc se face nepedcpsit de
2 ani. Dumneavoastr , prin in-fluen a dumneavoastra, trebuie sa interveni i.

Pr.D.S. - Eu cred c Biserica condamna avorturile. Biserica condamn prin canoane care sînt
mereu actuale.

S.D. - Public, aici? Niciodata. Biserica Ortodoxa Român tace ca de obicei!

Pr.D.S. Negresit trebuie sa se faca ceva. Dar eu cred ca deja a si facut.

S.D. – Pana acum, cel putin, nu am cunostiinta sa fi facut ceva...