Cercetarea sociologică, în sens larg semnifică obţinerea şi prelucrarea
informaţiilor obiectiv verificate, în vederea construirii explicaţiilor ştiinţifice ale faptelor, fenomenelor, proceselor sociale. În c.s. se face distincţia dintre cercetarea teoretică şi cea empirică.
♦ Clasele de elemente componente ale m.c.s. sînt:
a. enunţurile teoretice fundamentale admise ca referinţe pentru structura
paradigmatică a unei teorii şi convertite în principii metodologice de orientare a abordării realităţii sociale; b. metodele şi tehnicile de culegere a datelor empirice (observaţia, experimentul, ancheta etc.); c. tehnicile şi procedeele de prelucrare a datelor şi informaţiilor empirice, de ordonare, sistematizare şi corelare a acestora pentru fundamentarea deciziilor privitoare la semnificaţiile lor teoretice; d. procedeele de analiză, interpretare şi construcţie sau reconstrucţie teoretică pe baza datelor empirice în vederea elaborării de descrieri, tipologii, explicaţii şi predicţii teoretice.
♦În m.c.s. au fost dezvoltate ca metode principale de culegere a datelor
empirice: ancheta socială, analiza documentelor sociale, observaţia şi experimentul. Fiecărei metode îi corespunde un set diversificat de tehnici aplicative, adică de operaţii integrate într-un mod particular de identificare, colectare şi prelucrare a datelor empirice. Diversitatea opţiunilor teoretico-metodologice se relevă şi la nivelul definirii normelor şi tehnicilor aplicative circumscrise uneia şi aceleiaşi metode. Astfel, în fenomenologie şi etnometodologie s-a manifestat preferinţă pentru aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor de observare participativă, pe cînd în practicile metodologice „obiective" s-au extins tehnicile de elaborare a anchetelor sociale. Alte metode ce cercetare sociologica: -Metoda experimentului observatiei testului chestionarului interviului
Tipuri de cercetări:
• exploratorii – studiul descriptiv al unei situaţii puţin cunoscute şi
studiate • descriptive – studiu al unei stări, al unei situaţii, pornind de la parametrii cunoscuţi, dar în evoluţie • confirmative – verificarea unei teorii ale cărei concepte pot fi operaţionalizate(cele mai frecvente în mediul universitar) • evaluative – verificarea consecinţelor unei activităţi organizate, pornind de la obiective precise şi de comparare cu o situaţie anterioară (vezi sondajele, de exemplu).