Rolul factorilor socio-familiali asupra comportamentului

deviant la adolescenti

Actualitatea cercetării evoluţiei comportamentului deviant şi a eficienţei

unor măsuri de prevenţie şi de recuperare a devianţei comportamentale la
adolescenţi este determinată, în primul rând, de starea actuală a societăţii
noastre, stare, care în terminologia lui E. Durkheim (1974), poate fi numită
„anomie”, iar după D. Banciu şi S. M. Rădulescu (1994), „patologie de
tranziţie”. Consecinţele nefaste ale transformărilor radicale în sferele
economică, politică, ideologică, axiologică, conjugate şi amplificate de
explozia informaţională, promovarea de către mass-media a produselor
subculturale, slăbirea controlului social şi a puterii de intervenţie a instanţelor
de socializare a generaţiilor în creştere, toate la un loc au deteriorat echilibrul
social, au produs o profundă criză morală şi axiologică, au condiţionat o
eroziune comunitară moral-relaţională, au contribuit la apariţia unui număr
mare de indivizi şi grupuri mici care abuzează de libertăţile constituţionale şi
duc sistematic un mod de viaţă incompatibil cu normele sociale.
În prezent, devianţa comportamentală a cunoscut o extindere
îngrijorătoare, a crescut considerabil numărul adolescentilor devianţi şi cu risc
pronunţat de devianţă.
Considerată ca perioadă de tranziţie între copilărie şi maturitate, adolescenţa se
caracterizează printr-o serie de trăsături generale şi specifice care condiţionează şi determină
procesul de cristalizare a personalităţii tânărului. Incluzând indivizi a căror vârstă este cuprinsă
între 13 şi 18 ani, adolescenţa cuprinde două subperioade principale aflate una în prelungirea
celeilalte:
a) preadolescenţa, cuprinzând copiii între 13 şi 16 ani, caracterizată prin stabilizarea
maturităţii biologice şi dobândirea unei individualităţi mai nuanţate;
b) adolescenţa propriu-zisă (sau marea adolescenţă), cuprinzând tinerii între 16 şi 18-20 ani,
care se caracterizează prin fundamentarea principalelor trăsături de caracter. Se poate spune că la
capătul acestei perioade tulburi, plină de asperităţi şi de convulsii în plan relaţional, din punct de
vedere psihologic, profilul de bază al personalităţii apare pe deplin conturat în liniile sale
definitorii.
Adolescenţa este considerată totodată ca o perioadă în care se manifestă fenomene de
revoltă; adolescentul având un caracter neconformist. Faţă de normele sociale adolescentul poate
avea o identificare negativă sau pozitivă şi acest lucru poate crea senzaţia unei instabilităţi a
personalităţii sale.
Analiza comportamentului minorilor la diverse vârste concentrează atenţia asupra
propensiunii spre devianţă şi asupra tendinţelor de încălcare a normelor morale ca forme obişnuite
ale dezvoltării contradictorii a personalităţii..
Devierile de comportament nu apar din nimic, ci constituie o treaptă calitativă autonomă,
rezultată în urma unui cumul de reacţii inadaptate. Apariţia atitudinilor de inadaptare şi stabilizarea
lor la nivelul comportamentului semnifică instalarea comportamentului deviant.
Cei mai mulţi oameni se conformează la normele sociale, însă un număr de indivizi, din
motive personale sau din cauze sociale, manifestă o atitudine potrivnică regulilor sociale. Aceştia
se abat de la conduita generală şi generează fenomenul devianţei. Devianţa este definită ca „orice
act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui
grup social particular” (S. Rădulescu, „Devianţa”, în Dicţionar, 1993, p. 167)
Prin comportament deviant se înţelege orice abatere a comportamentului de la normele
generale de convieţuire, de la normele morale, culturale, juridice ale societăţii. Comportamentul
deviant al adolescentului cunoaşte cauze bio-psiho-sociogene. Studiul cauzelor de conflict cu
finalizare în conduita deviantă întâmpină serioase dificultăţi, datorită pe de o parte multitudinii şi
complexităţii acestora, iar pe de altă parte datorită faptului că una şi aceeaşi formă de reacţie
deviantă poate avea cauze diferite, după cum una şi aceeaşi cauză poate determina efecte
reacţionale diferite
Un comportament deviant este un comportament „atipic” diferit de poziţia standard şi
transgresează normele şi valorile acceptate şi recunoscute de către un sistem social.
Devianţa cuprinde şi delincvenţa sau criminalitatea, acţiune de distrugere a valorilor şi
relaţiilor sociale protejate de normele juridice penale, sancţionată în mod organizat de către agenţi
specializaţi ai controlului social. Caracteristicile delincvenţei sunt: violarea legilor şi a
prescripţiilor juridice care interzic asemenea acţiuni; comportament contrar regulilor morale şi de
convieţuire socială; acţiuni antisociale ce atentează la siguranţa instituţiilor şi grupurilor sociale,
provocând sentimente de teamă şi insecuritate în rândul populaţiei.
În prezenta cercetare, ţinând cont de faptul că ea este direcţionată spre
studierea devianţei la vârsta adolescentină, vârstă în care individul face parte
din societatea şcolară, îndeplineşte rolul şi are statusul social de elev, drept
deviant am considerat acel comportament, care face abatere de la normele
relaţiilor interpersonale stabilite în această microsocietate, de la normele şi
cerinţele şcolare prescrise în Regulamentul instituţiei respective de
învăţământ.
"Devianţa şcolara" desemnează, in sens general, ansamblul comportamentelor care încălca
sau transgresează normele si valorile şcolare. In literatura de specialitate se folosesc, cu
semnificaţii apropiate de cea a conceptului de "devianţa şcolara" - cu care nu se identifica insa-, o
varietate de termeni: indisciplina, rezistenta şcolara, delincventa juvenila, inadaptare şcolara,
tulburare de comportament.

Obiectul cercetării este procesul de prevenţie şi recuperare a

comportamentului deviant la adolescenţi.
I Obiectivele cercetarii:
- analiza şi sinteza literaturii ştiinţifice de domeniu cu privire la
esenţa, formele şi factorii cauzali ai devianţei comportamentale;
- elucidarea unor particularităţi psihologice (trăsături de
personalitate, manifestări caracterologice, sistemul de atitudini şi profilul
axiologic) în scopul abordării cauzalităţii devianţei comportamentale la
adolescenţi;
- identificarea particularităţilor mediului social din care provine copilului
- identificarea caracteristicilor mediului familial din care provine copilul
- analiza factorilor sociali ai conduitei deviante, cu descrierea elementelor specifice
acestora;
- examinarea rolurilor actuale ale familiei, şcolii, instituţiilor de control social privind
problema devianţei adolescentului
 - surprinderea corelatiilor intre atitudinea adolescentilor fata de
conduita devianta si caracteristicile mediului familial

II Ipotezele cercetării
1. Comportamentul deviant al adolescentilor depinde in mare masura de responsabilitatea şi
rolul socializator al familiei, de rolul instituţiilor educaţionale, nivelului de trai al populaţiei si de
posibilităţile reale de afirmare ale acestora .
2.Familia constituie un cadru favorizant pentru conduita devianta a copilului.

Ipotezele de lucru.
În analiza comportamentului deviant , paleta ipotezelor de la care se poate pleca este foarte
vastă. Această lucrare porneşte de la o serie de ipoteze care vizează atât familia cât şi şcoala,
prietenii, anturajul subiecţilor, şi controlul social adecvat.
1.Mediul familial determină puternic dezvoltarea normală a personalităţii individului şi o
familie cu deficienţe reprezintă un factor de risc înalt pentru comportamentul deviant;
2.Familiile monoparentale au un indicator de predicţie pro-deviant mai mare decât familiile
nucleare;
3.Deficienţele grupului şcolar sunt direct proporţionale cu riscul de delincvenţă, astfel încât
minorii cu diferite forme de eşec şcolar sunt mai expuşi socializării negative în grupurile de
semeni.

III Operationalizarea conceptelor :

Mediu socio-familial
- climatul socio-afectiv din familie :relaţiile dintre părinţi; atitudinea părinţilor faţă de
copil; atitudinea copilului faţă de familie
- tipul familiei : organizată/dezorganizată prin divorţ sau deces/reorganizată
- condiţiile economice ale familiei : statutul ocupaţional al părinţilor; venitul familiei
- dimensiunea familiei (numărul de copii din familie
- nivelul de educaţie al părinţilor.
 Dimensiunea familiala:
Climatul familial
- stare de armonie in familie
- conflicte intre membrii familiei
- modul in care vorbesc parintii intre ei
- modul in care vorbesc copiii cu parintii

Tipul familiei:
- legitima
- monoparentala
- refacuta
- concubinaj

Dimensiunea socio-economica
- mediul de provenienta: rural/urban
- statutul occupational al parintilor
- venitul familiei
- conditii de locuit

Comportamentul deviant
- în sfera relaţională –copii cu indisponibilitate de comunicare
- în sfera afectivităţii –copii cu reacţii afective extreme, irascibili, inerţi, pasivi
- în sfera dezvoltării intelectuale –copii cu ostilitate faţă de învăţătură
- în sfera voliţională –tutelare excesivă sau lipsă de control asupra copilului

Dimensiunea simptomatologica
- comportament instabil;
- comportament impulsiv;
- comportament agresiv;
- comportament pervers/aberant;
- comportament reactiv

Dimensiunea psihopatoida
- inafectivitate sau hiperafectivitate, autism, amoralitate sau labilitate morală accentuată;
- impulsuri de a schingiui animalele, de a chinui pe fraţii mai mici sau pe alţi copii;
- linguşire, minciună, exaltare, atitudini obscene, perversiuni sexuale, tendinţe de a se
constitui în bande
Dimensiunea neuropsihica
- nelinişte motorie, dispersie şi labilitate psihică, negativism, tendinţe de chiul, vagabondaj,
minciună

Comportament scolar deviant :

- neglijarea sistematică a obligaţiilor şcolare, a învăţării;
- indisciplină şcolară şi extracurriculară;
- exces de mişcare sau de vorbire;
- lipsă de stăpânire, incapacitate de a lucra timp îndelungat;
- abateri în sfera emoţională (irascibilitate, agresivitate, brutalitate);
- reacţii de negativism;
- perturbări în sfera relaţională (lipsa respectului faţă de profesori,
lipsă de stimă faţă de adulţi şi faţă de colegii de clasă);
- fuga de la şcoală;
- prezenţa obişnuinţelor negative (în deosebi fumatul, consumarea
ocazională a băuturilor alcoolice).

IV Demersul cercetarii
Universul populatiei este reprezentat de elevii claselor IX – XII ai Colegiului National
Matei Basarab.
 În procesul de investigaţie sunt studiate opiniile şi comportamentul unei populaţii de elevi,
adolescenţi, pe un numar de 280 de respondenti- elevi ai Colegiului National Matei Basarab
Valcea, reprezentand un eşantion de disponibilitate , participand doar elevii care si-au dat
consimtamantul. In vederea obţinerii unor rezultate relevante, s-au aplicat mai multe variabile
operaţionale: mediul de viata, vârstă, sex, studii, nivelul de educatie al parintilor, etc .
Studiul s-a realizat prin aplicarea diverselor metode şi tehnici de cercetare:
observaţia, analiza comparativă a datelor, chestionarea, interviul formalizat, analiza
documentelor, inventarul de personalitate E.P.I.

Interviul structurat
Se utilizeaza interviul ca tehnica de investigare pentru a surprinde si explora semnificatiile
subiective conferite de participanti.
In ghidul de interviu a fost inclus un set de intrebari reprezentative pentru problematica
studiata. Acestea vizeaza urmatoarele aspecte:
- întrebari referitoare la caracteristicile socio – demografice
- Întrebari referitoare la perceptii, convingeri si valori
- Întrebari referitoare la motive, emotii si sentimente
- Întrebari referitoare la comportamente si experiente de viata prezente sau trecute
- Întrebari referitoare la fapte

Observatia
Observatia permite urmarirea si descrierea sistematica a comportamentelor si evenimentelor
studiate.
Prin intermediul observatiei se urmaresc manifestarile comportamentului verbal,
comportamentului nonverbal, reactia audientei ale subiectiilor.
 Inventarul de personalitate EPI
Instrumentul cuprinde 57 de itemi structuraţi pe trei scale respectiv E, L, N. Toate scale
surprind factori de personalitate dar şi tendinţe de manifestare. Instrumentul a fost aplicat pe copii
chiar şi de către cel ce a elaborat acest instrument, aplicarea realizându-se în anul 1975,
observându-se faptul că este un instrument destul de sensibil în cazul copiilor la naivitatea socială
a acestora.
Primul chestionar din seria dezvoltată de Eysenck este Maudsley Medica! Questionnaire
( M.M.Q. - Eysenck, 1952) care cuprinde o scala pentru nevrotism (emotionabiiitate) formată din
40 de itemi. A urmat Maudsley Personality Inventory (M.P.i. -Eysenck, 1959), conţinând scale
pentru măsurarea nevrotismului şi a extraversiei-introversiei.
Eysenck Personality Inventory { E.PJ. - Eysenck & Eysenck, 1964} care adaugă o scală L ,
"minciuna", pentru a măsura disimularea a fost a treia probă realizată în două variante paralele
pentru a permite testarea repetată a aceleiaşi populaţii. De asemenea, limbajul itemilor este ceva
mai puţin pretenţios cu scopul de a fi accesibil ţi unor nivele mai puţin educate ale populaţiei.
Dintre modificările semnificative pe care 1e aduce EPI este completa independentă a celor
două dimensiuni, extraversia si nevrotismul (în MPI cele două prezentau o corelaţie uşoara).
Desigur, scalele din MPI corelează puternic cu scalele similare ale EPI şi cu scalele chestionarului
care va urma, EPQ, astfel că în fond cele trei chestionare sunt echivalente în privinţa evaluării
celor două dimensiuni.
Interpretarea propriu-zisâ a scalelor construite prin analiză factorialâ înseamnă, pentru
Eysenck, să se meargă dincolo de statistică pentru a se încerca conectarea dimensiunilor atât cu
datele teoretice cât şi cu cete experimentale de laborator. Respectiv, în modul de a înţelege cei doi
factori, trebuie să se facă translarea de ia nivelul comportamental, sau fenotip, Iα cel
constitutional/temperemental, sau genotip. în acest sens, introduce şi modelul bidimensional ai
temperamentului, în care variaţia comportamentului se exprimă prin intersecţia introversiei cu
instabilitatea emoţională. Astfel, avem următoarele structuri posibile, denumite de Eysenck prin
clasicii termeni pentru temperamente:
1 .structura temperamentului coleric, care variază în funcţie de gradul de manifestare al
instabilităţii emotionale (nevrotism) şi al extraversiei, şi cuprinde caracteristici gradate de Iα
sensibil, neliniştit, agresiv, excitabi! spre schimbător, impulsiv, optimist, activ; 2.structura
temperamentală sangvinică, care variază în funcţie de gradul de manifestare al extraversiei şi al
stabilităţii emotionale şi prezintă caracteristici gradate de ia sociabil, deschis, vorbăreţ, reactiv spre
plin de viată, fără griji, conducător;
3.structura temperamentului flegmatic, care variază în funcţie de gradul de manifestare al
stabilităţii emotionale şi al introversiei, descriptibil prin caracteristici de Iα calm, mereu temperat,
de încredere, controlat spre paşnic, reflexiv, grijuliu, pasiv;
4.structura temperamentului melancolic care variază în funcţie de gradul de manifestare al
introversiei şi al instabilităţii emotionale, descriptibil prin trăsături de Iα liniştit, nesociabil,
rezervat, pesimist, spre sobru, rigid, anxios, plin de toane/dispoziţii labile.
Scala de minciună conţine 9 itemt care afirmă comportamente sociale dezirabile, dar pe care
marea majoritate a populaţiei 1e încalcă frecvent în comportamentul informai. Teoretic, cu cât
tendinţa spre disimulare este mai mare, cu atât subiectul va alege răspunsuri care afirma
respectarea întocmai a conduitelor dezirabile formal. Scala a fost studiată prin cercetări detaliate
(Eysenck, 1970, Eysenck, Nias, Michaelis, 1971) care au demonstrat unitatea ei factoriala.