Nuvela „In vreme de razboi” a aparut in anul 1898, ca si „O faclie de Pasti”

si „Pacat”, facnad parte din perioada marilor creatii dramatice, anul 1898 fiind
chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai.

Nuvela „In vreme de razboi” este constituita din trei capitole ce constituie
cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie, pana la
nebunie.
Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar, ducand
astfel o viata „dubla”, si pe cea a fratelui acestuia, negustorul Stavrache, ce
apare ca un om muncitor, chiar ideal.
Lucrurile se incurca rapid, asa incat preotul Iancu, speriat ca va fi
prins, ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul, un sfat ce
l-ar putea scapa. Intamplator, tarziu in acea nopate, la hanul lui Stavrache
poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare, la razboi.
Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front, „salvandu-l”, insa
cu intentia ascusa de a-i acapara averea.
Insa, o data cu mostenirea, Stavrache preia si obsesia posibilei
intoarceri a fratelui.
Capitolul urmator este o „detaliere” a conflictului psihologic suferit
de negustor. In cosmarurile lui, Iancu apare mai intai in haina vargata, de
ocnas, gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. De fiecare
data, el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau, concepand-o chiar
ca o lupta pentru supravietuire.
Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. Obsesia
negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara bani-
ii cheltuise deja pe cei ai regimentului.
Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza, apoi se lupta
aprig cu fratele sau, insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache
moare cantandu-si singur „popeste”, iar Iancu ramane sarac.