P. 1
Conceptul Strategic Al NATO Si Noile Provocari Securitare

Conceptul Strategic Al NATO Si Noile Provocari Securitare

|Views: 1,379|Likes:
Published by bibilica4bibilicu

More info:

Published by: bibilica4bibilicu on Oct 26, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/25/2013

pdf

text

original

CUPRINS

Cap.I. Cap. II.

NOȚIUNI INTRODUCTIVE AMENINȚĂRI ȘI RISCURI LA ADRESA SECURITĂȚII LA NIVEL GLOBAL

pg.

3

pg. 5

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Contextul internațional actual Globalizarea Amenințări de natură politică Amenințări de natură socială Amenințări de natură economică Amenințări de natură militară Amenințări transfrontaliere Terorismul contemporan internațional EVOLUȚIA ISTORICĂ ȘI OBIECTIVELE NATO Situația politică mondială din momentul creării Alianței Evoluția istorică a NATO Obiectivele NATO CONCEPTUL STRATEGIC AL NATO Evoluția orientărilor doctrinare ale Alianței Evoluția conceptului strategic al Alianței
2.1. Conceptul de apărare colectivă 2.2. Conceptul strategic pentru apărarea zonei nord-atlantice 2.3. Conceptul cuprinzător de apărare a teritoriului NATO 2.4. Noul concept strategic

pg. 5 pg. 6 pg. 8 pg. 9 pg. 11 pg. 13 pg. 14 pg. 15 pg. 17 pg. 17 pg. 17 pg. 19 pg. 21 pg. 21 pg. 23 pg. 23 pg. 24 pg. 24 pg. 25 pg. 30 pg. 32 pg. 35

Cap. III.
1. 2. 3.

Cap. IV.
1. 2.

3. 4.

Conceptul strategic al NATO și securitatea globală Summit-ul NATO 2009 ROMÂNIA, MEMBRU ACTIV AL NATO
1

Cap. V.

1. 2. 3.

Drumul României către aderare Rațiuni, interese și preocupări România în teatrele de operații
3.1. Misiunile NATO din Europa 3.1.1. IFOR/NATO 3.1.2. SFOR/NATO 3.1.3. KFOR/NATO 3.2. Misiunile din Orientul Mijlociu 3.2.1. ISAF 3.2.2. NTM-I

pg. 35 pg. 38 pg. 43 pg. 43 pg. 43 pg. 44 pg. 46 pg. 48 pg. pg. pg. pg. pg. 48 50 52 56 60

4.

Obligații asumate și modul de îndeplinire a acestora NATO, PREZENT ȘI VIITOR PROMOVAREA ȘI DEZVOLTAREA CULTURII DE SECURITATE-COMPONENTĂ A STRATEGIILOR DE SECURITATE LA FRONTIERA RĂSĂRITEANĂ NATO ȘI UE

Cap.VI. Cap.VII

1.

Abordări ale conceptului de ˮ frontieră răsăriteană a Alianței Nord-Atlantice și a Uniunii Europeneˮ

pg. 60

2.

Amenințările comune la adresa securității statelor membre NATO și ale Uniunii Europene

pg.

62

3.

Cultura și educația de securitate, componentă a strategiilor de Securitate la frontiera răsăriteană a NATO și UE

pg.

65

Cap. VIII

CONCLUZII FINALE

pg. pg.

71 75

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE

2

Lucrarea de faţă reprezintă în primul rând o motivaţie personală a unui demers favorabil pentru a aprecia viabilitatea Organizaţiei Atlanticului de Nord în contextul schimbărilor strategice şi geopolitice de anvergură de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. Pentru România, ca de altfel şi pentru celelalte state recent aderate la structurile Alianţei, strategia de apărare naţională a suportat, într-un timp relativ scurt, modificări fundamentale, aflându-se pentru prima dată în faţa unor noi provocări securitare. Misiunile armatei române în teatrele de operaţii internaţionale fac diferenţa între un sistem defensiv bazat pe apărarea individuală, în contextul unei strategii proprii de apărare, în limitele graniţelor ţării, şi o strategie de apărare comună, în care statele membre ale alianţei îşi acordă sprijin reciproc, chiar dincolo de limitele teritoriale. Ca orice sistem care are ca origine raţiunea şi, nu în ultimul rând motivaţia umană, NATO este prezentată în cuprinsul lucrării nu ca o organizaţie infailibilă, ci mai degrabă ca o analiză asupra tuturor elementelor care o fac sau nu indispensabilă ordinii şi securităţii mondiale. Axată mai activ pe problematica cooperării, managementului crizelor şi a prevenirii conflictelor, NATO desfăşoară azi misiuni out of area, se preocupă de acţiuni non-Art.5, sprijină alte organizaţii internaţionale (ONU, UE) în misiuni de pace şi stabilitate, dar şi suportă o transformare şi adaptare continuă la exigenţele noului mediu de securitate. Viitorul organizaţiei depinde decisiv de conservarea, prin transformare, a capacităţii sale de a îndeplini un evantai complet de misiuni şi afirmarea ca instanţă a schimbului de vederi asupra ameninţărilor şi provocărilor viitoare şi mai puţin ca instrument de constituire a forţelor. Subiectul acestei lucrari prezintă interes mai ales prin prisma faptului că România este membru cu drepturi depline in cadrul Alianței. Summit-ul de la București din primăvara anului 2008 a reprezentat un motiv in plus pentru ințelegerea rolului pe care România îl are ca forță de stabilitate. Summit-ul NATO de la București , din 2-4 aprilie 2008, a fost cel mai mare eveniment politic al Alianței. De asemenea, reprezintă cel mai mare eveniment organizat vreodată în România: 48 de șefi de state și de guverne și peste 3 000 de delegați au dezbătut, timp de 3 zile, o agendă politică extrem de încărcată. Acest summit a intrat în istorie prin deciziile luate, dar și prin participarea, pentru prima oară la un summit NATO, a Secretarului general al ONU, precum și a președintelui Federației Ruse.
3

problema capabilităților va deveni unul dintre factorii decisivi care vor influența credibilitatea Alianței. În contextul extinderii spectrului de riscuri și al creșterii complexității mediului de securitate global. Intensificarea ritmului reformei interne a NATO și adâncirea ei consolidează capacitatea Alianței de a îndeplini funcții globale multiple și variate de ordin politic și operațional. La nivel politic și academic este larg împărtășită convingerea că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord constituie cel mai important și mai credibil mecanism de menținere a securității. finalizarea lor depinde de implementarea reformei. CAPITOLUL II. inclusiv misiunile de menținere a păcii. Poate România să susţină din punct de vedere militar strategia securitară a Alianţei? Avem o conştiinţă politică suficient de matură pentru realizarea acestei susţineri? Are conceptul strategic al alianţei capacitatea de a susţine ordinea şi securitatea în orice condiţii de spaţiu şi de cultură? Toate acestea sunt doar câteva întrebări care creează problematica unei analize pertinente asupra rolului pe care alianţa îl are în actualul context securitar. într-un proces de interdependență. de securizare și stabilizare din Afganistan și din zona Balcanilor de Vest.Problema care rămâne deschisa este legată de interesele politice și economice care motivează susținerea misiunilor pe care forțele armate române le desfasoara in teatrele de operații. Ele constituie experiențe utile pentru reformă și. AMENINȚĂRI ȘI RISCURI LA ADRESA SECURITĂȚII LA NIVEL GLOBAL 4 . corespunzător cu interesele majore ale statelor occidentale.

În tot acest context. interesului național și cooperării internaționale.ˮLumea 2009. Economia mondială. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. au mai multe şanse de a se propaga la scară planetară. amenințărilor și riscurilor la nivel individual. Contextul internațional actual Existența modernă a națiunilor si statelor presupune un permanent avans al cunoașterii. iar SUA rămâne deocamdată singura hiperputere. În schimb. China și India nutresc la rândul lor ambiții de superputeri politico-economice. Efectele globalizării au început să se resimtă. Enciclopedie politică și militară. În această situație. Principalele zone de insecuritate au fost incluse în procesele de stabilizare. 2009. București. URSS și Iugoslavia s-au dezmembrat. capacitatea de a analiza și prognoza. Dr. s-a revigorat. globalizarea înregistrează progrese notabile.1 Mediul actual de securitate este marcat de modificări profunde în principalele domenii ale existenței sociale. intr-o problema globală. deşi nu au fost eradicate conflictele armate. Teodor FRUNZETI. În aceste condiții. spiritul de adaptare și acțiunea anticipativă. mai mult decât oricând. migraţia. către bazinul Mării Negre. integrității teritoriale.78 5 . NATO și UE s-au extins spre Est. securitatea tinde să fie abordată în termeni asociați situației drepturilor omului. reprezintă o conditie obligatorie a supraviețuirii și dezvoltării sistemelor socio-politice. amenințările. Analiza de securitate include așadar. după o perioadă apreciabilă de reflux. Caucaz și Orientul Apropiat Pe de altă parte. vulnerabilităților. Razboiul rece s-a sfârșit în 1990 -1991. În cadrul forurilor superioare de decizie . bunăstării. Federația Rusă și-a redus influența politico-militară dar aspiră la o poziție internațională deosebită. pg. În acest context. alegerea politică. capabilitățile și intențiile unui actor internațional și. securitatea s-a transformat. traficul de droguri şi materiale strategice. Vladimir ZODIAN . național. ameninţările transnaţionale (terorismul. regional sau global. 1 Dr. multitudinea problemelor de securitate pe care statele şi le-au propus să le rezolve a condus la creşterea numărului şi volumului organismelor internaţionale. crima organizată). profitând de permeabilitatea frontierelor. dar nu întotdeauna rezultatele au fost cele scontate.1. realizarea securității în multiplele ei ipostaze. ( Studii strategice și de securitate)ˮ. tot mai frecvent și cu mai mare intensitate. Rezultatele activităţii lor au fost relevante: s-au diminuat pericolele şi ameninţările.

tensiunile pot apărea. aducând cu sine o gamă de implicații ale politicii de securitate pentru europeni și nord-americani. Așa cum reiese și din studiul specialiștilor Institutului de Studii Strategice al Universității Naționale de Apărare al SUA. 53 6 . cât și un nou dialog strategic intraeuropean. nici instituționalizate. pg. serie nouă. Europa și actualul mediu de securitate internaționalˮ. Surse de instabilitate. Col. tendința dominantă constă în integrarea la scară globală a principalelor forțe ale economiilor. economic și militar ca în prezent și care să nu genereze o profundă insecuritate. 2/2009. Globalizarea Globalizarea a devenit. Editura U. localizarea şi internaţionalizarea. nr. Progresele ştiinţei şi tehnicii cu aplicabilitate militară au condus. Deşi numărul şi amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale a scăzut. Astfel că. Lt. În niciun moment al istoriei nu a existat o asemenea schimbare rapidă din punct de vedere social. la polarizarea celei mai noi tehnologii în cadrul statelor cu economii dezvoltate. anul XX. 2004. Politica echilibrului de putere a revenit.ˮNATO. Gama largă de riscuri și amenințări pe care le generează noul mediu strategic atrage după sine atât un nou dialog strategic transatlantic. revista ˮGandirea Militară Româneascăˮ. 7 3 Col. inevitabil. Grigore Alexandrescu. Dan Stroescu. s-au amplificat şi diversificat modalităţile de rezolvare prin forţă a divergenţelor de natură etnică şi religioasă2.Ap. George Peleșteanu . Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate.Accesul diferenţiat al statelor la resurse afectează relaţiile dintre acestea. Fragmentarea şi integrarea. p. iar pe de altă parte. (r) dr.ˮsecolul XXI va fi primul secol cu adevărat globalˮ. Bucureşti. globalizarea nu este numai un drum direct şi uşor către pace şi stabilitate. practic. Așadar. Schimbările de la nivelul puterii nu sunt nici controlate. Dr. ci și între actorii nonstate și state. În consecință.. tot mai puțin naționale și tot mai mult dependente de centrele globalizatoare. pe de o parte. problema cea mai arzătoare a vremurilor noastre. la scăparea de sub control a comerţului cu arme şi mijloace NBC(nucleare bacteorologice şi chimice). oferindu-le posibilitatea de a pregăti un război de generaţia a IV-a. centralizarea şi descentralizarea sunt doar câteva din situaţiile care pot genera insecuritate.3 2. fenomenul în 2 Mihai-Ştefan Dinu.N. Toți încearcă să o înțeleagă și să atragă de partea lor oportunitățile create de acest fenomen. nu numai între state. aceștia nemaiputând să se bucure de relativa relaxare oferită de sfârșitul războiului rece. col.

etc.ˮBeyond the Buzzard: Toward a Critical Theory of Globalizationˮ. 4 Astfel. Totuși. din punct de vedere economic. dar şi de cele ale puterii (dominaţia în regiune. Dacă vulnerabilităţile unui sistem de securitate. cât şi vulnerabile la toate schimbările mediului internaţional. Aceasta este consecinţa raportului subiectiv/obiectiv dintre indivizi. care să nu genereze conflicte armate de genul celor cunoscute în Serbia. fie promovata in mod curajos ca instrument al prosperității universale. Dovada o reprezintă incapacitatea actuală a actorilor internaţionali de a perfecta şi respecta norme viabile de securitate. globalizarea se revarsă tot mai puternic in cele mai variate domenii ale vieții cotidiene: raporturi politice. London 7 . militare. de mediu. vor acţiona asimetric. Pinter. Din sfera tehnologiei și a economiei. sociale. guvernele naţionale şi actorii nonstatali. sunt destul de concrete. Mecanismele şi instituţiile internaţionale. fie el naţional sau internaţional. Afghanistan şi Irak. Fiind un proces prin care lumea tinde să devină un spațiu unic.A. Astfel. religie. instituţiile şi aranjamentele de securitate vor rămâne. în Koffman Eleonore și Gillian Youngs (eds) ˮGlobalization Theory and Practiceˮ. Kosovo.4 În marea ordine care se edifică. 3. cultură. nu toate aceste dezbateri de caz sau comentarii. demografice. Schulte . motivaţi nu numai de probleme economice. având în vedere progresele realizate de numeroasele instituţii internaţionale existente şi perspectiva dezvoltării lor. ameninţările sunt mult mai greu de identificat şi definit în contextul politicii internaţionale actuale. obţinerea de avantaje în raporturile cu vecinii). globaliuzarea este fie contestată. fie tratată ca un pericol din punct de vedere al suprateritorialității și dimensiunii planetare a relațiilor sociale. reprezintă amenințări cu adevarat reale. Spre deosebire de acestea. pe mai departe.derulare putând crea şi multe momente care să ameninţe securitatea existentă la anumite nivele şi perioade de timp. Amenințări de natură politică Literatura de specialitate precum și mass-media prezintă în mod detaliat și uneori analizează sursele de instabilitate de natura politică existente în lume. globalizarea se va realiza într-un ritm mult mai accelerat. atât insuficiente. în J. vor da naştere la ameninţări directe la adresa păcii şi securităţii regionale şi internaţionale. până la realizarea unei globalizări depline. controlul resurselor.

propaganda sprijinul multilateral acordat unor grupări politice antistatale. ostilă. nerecunoaşterea diplomatică a statului respectiv. Majoritatea ameninţărilor politice sunt îndreptate împotriva ordinii de drept dintr-un stat sau a statutului unui organism internaţional. ameninţările pot să nu aibă un suport real. Aceasta se poate realiza prin: presiuni asupra organelor de decizie în favoarea unei anumite politici.S. 4/2002. Aspecte ale insecurităţii naţionale. intervenţiile politice specifice din partea unui stat în afacerile interne ale altui stat. amenințări intenționale și amenințări structurale. ostile statului naţional. 8 . dr. federalizarea împotriva voinţei naţionale. favorizarea şi impunerea secesionismului. răsturnarea guvernului dintr-un stat sau a organelor de conducere colectivă ale unui organism internaţional. 5 Col. Ele apar atunci când principiile organizatoare a două state se contrazic între ele. influenţarea elaborării unor recomandări şi rezoluţii ale unor organisme internaţionale defavorabile pentru statul vizat. izolarea politică.reprezentările unui grup de oameni. distrugerea structurii politice. Ameninţările la adresa identităţii naţionale implică încercările unui stat „mamă” de a întări identităţile similare etno-culturale de pe teritoriul statelor vizate pentru a ieşi din contextul naţional specific acestora. p. desfiinţarea organismului de securitate ş. Ion Irimia. Scopul propus ar putea fi: sporirea dificultăţilor guvernului statului-ţintă de a guverna.a. într-un context în care nu-şi pot ignora existenţa reciprocă. datorită mecanismelor democraţiei. nr. suspendarea sau excluderea din diferite organisme de securitate. pregătirea terenului pentru anexarea de către statul vecin a unor teritorii Amenințările politice pot fi clasificate în doua categorii.M.I. și anume. La fel de periculoasă este situaţia în care. suspendarea sau excluderea din structurile de securitate. nu se pot lua decizii majore pentru înlăturarea ameninţărilor evidente. în „Buletinul A. 105.”. Ameninţările din cea de a doua categorie derivă din evoluţia sistemului social global în care anumite entităţi pot deveni anacronice în ansamblul relaţiilor bilaterale. cu atât mai grav când aceştia sunt factori de decizie. fundamentalist). crearea de grupări interne. încurajarea secesionismului. Din categoria ameninţărilor intenţionale se disting5: generate de natura regimului politic (dictatorial.

ca sursă de dezvoltare economică. înainte de toate. în cadrul relaţiilor dintre state. limbă. Amenințări de natură socială Aspectul ameninţărilor sociale şi obiectivele acestora se apropie de cele politice. Ele se produc pe fondul nemulţumirilor sociale de orice natură. subordonarea unor partide organizate pe criterii etnice de pe teritoriul altor state. ameninţările externe de natură socială au degenerat până la atacuri la adresa identităţii naţionale. crearea de instituţii destinate legăturii cu organismele supranaţionale. Gama ameninţărilor de natură politică se completează permanent cu noi forme şi tehnici. ameninţările de ordin structural pot viza aspecte cum ar fi: cosuveranitatea asupra unor teritorii. La nivelul relaţiilor interstatale. în domeniul politic. extrateritorialitatea legislativă. Dar. statul devine credibil. implicându-le. a conflictelor interetnice sau interconfesionale constituie tot atâtea surse de ameninţare la adresa securităţii naţionale. care funcţionează după norme nearmonizate cu legislaţia statelor pe teritoriul cărora fiinţează. 4. Toate acestea constituie fundamentul de la care se pornește pentru a defini identitatea oricarui grup etnic. A 9 . mod de viață și o anumită psihologie comună. În acest fel. tradiții și cutume. în mod direct. sisteme deschise de recrutare a aparatului executiv şi independenţă a puterilor din stat. situaţie care poate fi percepută ca o pierdere de suveranitate. starea de stabilitate politică. Contracararea acestora este o activitate continua ce presupune metode adecvate şi acţiuni de tip joint. Nerezolvarea sau tergiversarea soluţionării conflictelor de muncă. Totuşi. în istoria omenirii. nu întotdeauna compatibil cu cel specific naţional. Nu de puţine ori. caracterizată de o participare politică competitivă şi legiferată. fapt ce atrage interesul şi investiţiile străine.De asemenea. ameninţările structurale pot avea la bază unele incompatibilităţi dintre diferite structuri supranaţionale şi statele din compunerea acestora. reduce substanţial punctele vulnerabile asupra cărora se pot direcţiona ameninţările. impunerea unui sistem de norme comune. Valorile care sprijină existență grupurilor etnice și religioase se referă la cultură. Integrarea în anumite structuri de securitate comportă riscuri cum ar fi : transferul de prerogative naţionale către structura integratoare. majoritatea ameninţărilor sociale au sursa în interiorul statelor.

Princeton University Press. 1997. mai ales din zonele de interferență a diferitelor culturi și civilizații. de asemenea. secesionismul și migrația. Printre aceste tendințe se enumeră iredentismul. Modalitățile de exprimare a intereselor de natură etnică și religioasă nu sunt întotdeauna foarte clare pentru cei din afara grupurilor etnice respective. De obicei. a fost pierdută în favoarea unui alt stat care o deține în prezent. deoarece in acest mod pot fi cunoscute izvoarele sale și însăși evoluția grupului. fără însă a lua în considerare efectul de bumerang pe care l-ar putea avea aceste acțiuni destabilizatoare. de respectare a drepturilor omului. care. Iredentismul este acea tendință a unor grupări etnice sau religioase de a revendica teritorii într-o zonă adiacentă. etc. Ținând cont de numărul mare al conflictelor etnice din întreaga lume. Aceasta se realizeaza. În prezent.6 Mișcările religioase extremiste tind să aibă caracter universal.Lars Erik Cederman -ˮEmergent Actors in World Politics: How States and Nations Develop and Dissolveˮ. mulți experți consideră că ele au tendință să stimuleze anumite tipuri de activități internaționale destabilizatoare. Confruntările etnice și religioase pot constitui un adevărat ˮcal troianˮ pe care unele grupări interesate îl pot utiliza cu scopul de a grabi sfârșitul erei supremației națiunilor-state. prin violență. analiza etno-culturală devine obligatorie.analiza sistemele de valori pe care se bazează grupurile etnice este deosebit de important. Un al treilea tip de activitate internațională pe care mișcările religioase militante au tendință sa-l genereze este migrația. adică părăsirea țărilor de origine de catre minoritățile religioase în scopul de a scăpa de persecuții. Pentru indeplinirea unui asemenea obiectiv. 6 Cf. de cele mai multe ori este folosita forță armată. Deși ele nu constituie singurul actor non-stat ale cărui activități contribuie la propagarea și exacerbarea violenței. Secesionismul este tendința unei minorități etnice sau religioase de a se separa de un stat recunoscut pe plan internațional. in unele cazuri. multe din zonele de conflict se interconectează și intercondiționează. autonomiei. pg. a drepturilor minorităților. care sprijină din punct de vedere logistic elementele secesioniste.43 10 . există o a treia parte implicată. De multe ori ele sunt disimulate de unele revendicări aparent legitime. Princeton.

situaţie care poate afecta securitatea naţională.5. în condiţiile menţinerii unor ritmuri ridicate de creştere demografică şi a unor creşteri economice modeste. dintre care cele mai multe nu pot fi considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale. Chicago. generată de competiţia care asigură progresul şi prosperitatea naţională. piaţa este deocamdată cel mai eficient mecanism prin care se obţine în mod sigur creşterea productivităţii. Prin implicaţiile politice şi militare. situaţia normală a participanţilor este una de risc şi nesiguranţă. cât şi de pieţele de desfacere.roembus. „Războaiele viitorului nu vor mai fi motivate atât de ideologii sau de conflicte identitare. Pentru realizarea acestora piaţa elimină actorii ineficienţi. Unele ţări se specializează pe vânzarea de materii prime şi sunt dependente de această activitate. Din această perspectivă. producţiei. The Rise of the West.75 www. nesiguranţa generată de jocul pieţii reprezintă terenul fertil al unui pachet substanţial de ameninţări economice. ci mai degrabă de accesul la resurse”8. Amenințări de natură economică Într-o economie de piaţă. ale marilor discrepanţe economice şi sociale la scară planetară au dominat dezbaterile summit-urilor de la Monterrey şi Johannesburg. de mari pericole la adresa stabilităţii şi păcii la nivel global. distribuţiei şi consumului. în situaţia în care materiile prime strategice depind de import. p. Mc Neill. 1982. Ameninţările pot apărea din monopolul asupra unor resurse. va determina mari fluxuri migratoare. Epuizarea acestora de către naţiunile sărace. altele devin centre industriale şi depind atât de aprovizionarea cu materii prime. Ele pot îmbrăca diferite forme. Nu întâmplător problemele sărăciei şi subdezvoltării. generatoare de noi surse de tensiuni şi stări conflictuale. În acest mod. University of Chicago Press. Cu toate imperfecţiunile sale.org 8 11 . Abordarea problemelor sociale la scară globală ţine de drepturile 7 William H. expansiunea economică relativă a unei puteri rivale poate fi percepută ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale – „creşterea cheltuielilor militare pentru a contracara puterea în curs de apariţie a unui rival n-ar face decât să mărească viteza cu care ar avea loc propriul declin economic”7. ameninţarea securităţii aprovizionării poate fi clasificată drept o problemă a securităţii naţionale a statului implicat. Relaţia de dependenţă a capacităţii militare de cea economică decurge din legile şi principiile luptei armate.

de valorile democraţiei. Ucraina. Există o legătură directă între democraţie şi dezvoltarea economică şi socială a unei naţiuni. În majoritatea țărilor foste comuniste violența. Bazându-se pe creșterea traficului internațional ilegal de bunuri. organizațiile criminale. ameninţările militare au fost percepute ca principalul tip de ameninţare la adresa securităţii. Tijuana și al Golfului). Balcani (rețele criminale cu baza în Albania sau Serbia). Situaţia este uşor de înţeles.şi libertăţile cetăţeneşti. Exemplu elocvent de corupție și jefuire a bogățiilor naționale îl poate constitui țara noastra. în același timp. droguri și chiar material nuclear. devenind mult mai bogate comparativ cu statele cu care se confruntă. o amenințare la siguranța și sănătatea publică. traficul de arme. Ndragheta și Camorra). deoarece acţiunea de forţă era 12 . duce la pierderi materiale. 6. Italia (Cosa Nostra. Acest tip de acțiune a devenit o amenințare reală la adresa securității naționale a multor state. prin însăși existență lor. Mai mult chiar. Nu poate exista o democraţie dezvoltată întro ţară săracă. Federația Rusă (cel puțin 12 astfel de organizații). în unele state precum Federația Rusă sau Ucraina. Mexic (cartelurile Juarez. în care extrem de mulți directori de întreprinderi de stat au reușit ˮperformanțaˮ de a duce in faliment întreprinderile pe care le conduceau și. SUA. Turcia. sunt. Cele mai puternice grupări criminale se concentrează în: China (Triadele). care utilizează în mod frecvent estorcarea de fonduri. conştient dirijată. de a se îmbogați datorită firmelor căpușă pe care le-au creat în același domeniu de activitate. presiuni asupra diferitelor instituţii şi chiar prejudicii substanţiale asupra sănătăţii şi longevităţii populaţiei statului ţintă. organizațiile criminale și-au extins influență și puterea. bani și persoane. Columbia (cartelurile din Medellin și Cali). precum și la adresa securității internaționale in general. Ameninţările economice pot fi considerate un atac la adresa securităţii în condiţiile în care acţiunea externă. corupția și jefuirea fără scrupule a bogățiilor și averilor naționale asociate cu organizațiile de tip mafiot în formare și în ascensiune pun în pericol reformele democratice și trezesc nostalgia pentru regimurile autoritare în cercurile cele mai defavorizate ale populatiei. Amenințări de natură militară Până nu demult.

Disproporţia de potenţial militar existentă este de natură să neliniştească unele state sau grupări de state importante. Sectorul militar are o dinamică independentă de dezvoltare. atât armele de distrugere în masă cat și cele convenționale pot constitui o amenințare majoră dacă ajung în posesia rețelelor teroriste sau a statelor inamice.88 13 . Dr. Enciclopedie politică și militară. cât şi pentru existenţa populaţiei acestora. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. ( Studii strategice și de securitate)ˮ. cât şi de întărirea securităţii naţionale. 2009. chiar şi în statele în care controlul civil asupra armatei este efectiv. asupra unor aliaţi sau Alianţei în general. În momentul de față. de la blocadă şi zone de interdicţie aeriană sau navală la demonstraţii de forţă. O asemenea concluzie poate fi trasă în situaţia în care din PIB se alocă pentru cheltuieli militare un procent moderat şi constant. Cursele înarmărilor sunt surse de ameninţare generate de competiţia militară deschisă sau disimulată dintre state. în cazul alianţelor comune. pg.ˮLumea 2009. ceea ce face necesară elaborarea unei strategii adecvate de prevenire. acţiuni ale forţelor speciale şi a celor de cercetare-diversiune în interiorul statului ţintă. fapt ce.singura care putea determina pierderi ireparabile atât pentru baza organizaţională a statelor vizate. București. o categorie importantă de ameninţări militare la adresa noastră o constituie şi ameninţările îndreptate.9 În condiţiile noului statut al României de membru NATO. Teodor FRUNZETI. chiar şi în perioada actuală în care ameninţările din alte sectoare prezintă pericole mai mari şi mai apropiate. Ameninţările directe au diferite modalităţi de manifestare: de la hărţuirea persoanelor care aparţin unor state aflate în afara frontierelor naţionale la raiduri şi incursiuni pe teritoriul acestuia. Vladimir ZODIAN . Întrucât capacitatea militară este încă o realitate a cărei existenţă este determinantă atât de susţinerea şi promovarea intereselor statelor în mediul internaţional. în mod direct. O cursă a înarmărilor de mică intensitate poate fi cu greu ruptă din contextul dorinţei fireşti a fiecărui actor internaţional de menţinere a unui status-quo militar. Canalizarea acumulărilor militare către rezolvarea problemelor istorice dintre state explică accentul disproporţionat pus pe componenta militară a securităţii. Deşi semnalele sunt receptate în mod indirect. ele conduc la declanşarea unor mecanisme de apărare şi securitate care aparţin întregului sistem. mobilizări de trupe la frontiere. poate naşte uşor confuzia semnalelor pe care statele le generează continuu. 9 Dr. Acestea pot acoperi un spectru de la insesizabil la „periculos” (aşa cum a fost caracterizată pe timpul războiului rece).

Şi-au făcut apariţia. Totuşi. în primul rând. 2/2003. 7. Chiar dacă nu sunt explicite. iar ordinea de importanţă nu poate fi stabilită decât pentru o perioadă scurtă de timp. deşi sunt latente. ameninţările nu mai pot fi analizate numai din perspectivă geografică. 10 Iulian Cifu . Terorismul. ci. ele nu pot fi gestionate de o singură ţară sau numai de un grup restrâns de ţări. Casa NATO. Provocările nu se rezumă numai la conflictele militare dintre state. Occasional Papers. datorită vitezei mari de schimbare şi inovaţie şi existenţei disparate şi indistincte a parametrilor de predictibilitate. pot genera stări de insecuritate cu urmări grave asupra scoarţei Terrei şi locuitorilor ei. fapt pentru care este prezentat în mod distinct într-un subcapitol separat. o scurtă prezentare a unor cazuri concrete. se impune. acest flagel al secolului XXI. a reieşit faptul că economia interlopă este a doua afacere la nivel mondial 10. ci sunt de natură mult mai complexă. Amenințări transfrontaliere Sursele actuale de ameninţare la adresa securităţii diferă în mod fundamental de cele de la sfârşitul mileniului trecut. mai dificil de localizat şi combătut cu mijloace tradiţionale. scăpând de multe ori de sub atenţia noastră. Gama ameninţărilor transfrontaliere este surprinzător de mare. Din unele evaluări prezentate la recentele congrese de specialitate. Pericolele. schimbul fără restricţii de informaţii cu toţi partenerii şi uniformizarea legislaţiei interne şi internaţionale.din care România nu poate să lipsească ca urmare a obligaţiilor asumate prin semnarea Tratatului de la Washington. actorii nonstatali sau parastatali.Lungul drum de la dialog la cooperare. din perspectivă funcţională. Fiind îndeobşte de natură transnaţională. Astfel. p. nr. Combaterea eficientă a terorismului internaţional nu are fruntarii. impune tratarea cu prioritate şi exhaustivă a lui. ele generează ameninţări mult mai difuze şi automat. prin gradul de periculozitate pe care îl incumbă. 34. Ea implică: utilizarea maximă de instrumente financiare pentru stoparea fluxurilor de fonduri. Aceasta deoarece el este resimţit în egală măsură de statele lumii. desfăşurate la nivel mondial. 14 . cooperarea substanţială la frontiere. alături de actorii statali. datorită diminuării drastice a stării lor de securitate.

adoptarea unor capabilități integrate de management al consecințelor. iar terorismul este din ce în ce mai prezent. de responsabilitatea alegerii și de vulnerabilitatea înstrăinaților. cum ar fi elaborarea și implementarea strategiilor naționale de securitate. 8. majoritatea statelor moderne continuă să-și definească strategia de securitate națională în condițiile în care amenințările cărora trebuie să le facă față își au rădăcini în locuri dintre cele mai surprinzătoare. Enciclopedie politică și militară. 87-93.102 12 NATO. Teodor FRUNZETI. a celor ce nu-și găsesc apartenența la grup. The Prague Summit and NATO’s transformation. și chiar după recentul război din Irak. controlul la nivel politic. Dr. 2003. sunt strâns legate atât de presiunea modernității și globalizării. 2009. ( Studii strategice și de securitate)ˮ. prin intermediul finanțării campaniilor electorale și prin corupție. cărora națiunile trebuie să le facă față. pg.ˮLumea 2009. integrarea măsurilor de protecție a propriilor cetățeni din străinătate. Comparativ cu NATO. pg. Vladimir ZODIAN . Alianţa Nord-Atlantică şi-a constituit propriul Plan de Acţiune împotriva Terorismului. este de așteptat ca fiecare membru al comunității internaționale să întreprindă măsuri în domenii. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. 11 Dr. mai specific și mai ancorat în capabilități materiale.fapt demonstrat de nenumăratele locuri de pe glob unde criminalitatea transfrontalieră asigură. pe care l-a aprobat la summit-ul de la Praga (21 noiembrie 2002)12. București. Scopurile pe termen lung legate de politicile antiteroriste trebuie să includă măsuri de prevenire și de descurajare a tinerilor de a se alătura grupărilor teroriste. Bruxelles. informarea populației cu privire la pericolul reprezentat de grupările teroriste. a statelor și a intereselor acestora în țară și în străinătate. Atentatele teroriste de la 11 martie 2004 din gările capitalei spaniole au demonstrat vulnerabilitatea sistemului de protecţie al statelor vesteuropene. Amenințările la adresa securității. cât și de delicatul caracter al identității. nici de mijloace destinate acestui scop.11 În scopul apărării cetățenilor. 15 . Terorismul contemporan internațional După 11 septembrie 2001. Uniunea Europeană nu dispune nici de o strategie coerentă de combatere a terorismului.

Ameninţarea teroristă cu grad mare de periculozitate va persista în această parte a lumii până când se va realiza o armonizare efectivă a politicilor în problemele terorismului.R. prin perspectiva țelurilor ideologice declarate ale Partidului Comunist Sovietic. respectarea legii.ianuarie 2004. guvernele occidentale erau din ce in ce mai preocupate de faptul ca Uniunea Sovietica intenţiona sa-si menţină nediminuată capabilitatea forţelor sale armate. Ele vor fi ajutate material şi cu specialişti pentru realizarea unui sistem de interzicere a penetrării elementelor teroriste şi anihilare a celor active. Ea trebuie însoțită de combaterea fundamentului său ideologic. Pentru aceasta s-au investit inteligenţă. Este necesară construirea unei ordini internaționale în care țările și popoarele să fie integrate într-o lume în care primează interesele și valorile comune: demnitatea umană. 16 . Majoritatea specialiștilor apreciază că simpla combatere fizică a terorismului nu este suficientă. economia de piață și libera inițiativă. Statele din proximitatea Uniunii Europene nu sunt abandonate.S. După ce trupelor statelor occidentale li se redusese capacitatea combativa. p. fiind in acelaşi timp îngrijorate de politica şi metodele expansioniste utilizate de U. decembrie 2003 . respectiv S. era evident că apelurile la respectarea Cartei Națiunilor Unite și a acordurilor internaționale asupra cărora se convenise la sfârșitul războiului nu vor garanta 13 Rik Coolsaet. Trebuie înțeles că o lume în care aceste valori sunt asimilate ca standarde și nu ca excepții reprezintă cel mai bun antidot împotriva proliferării terorismului. EVOLUȚIA ISTORICĂ ȘI OBIECTIVELE NATO 1. Situația politică mondială din momentul creării Alianței Ţările din Europa Occidentală şi aliaţii acestora din America de Nord. corupţiei. traficului de fiinţe umane. si Canada. Victoria împotriva terorismului nu reprezintă un moment singular și punctual. spălării banilor şi crimei organizate13. în „Diplomatic News”. influenţă şi bani.A. A european Security Concept for the 21st Century. 38. ca urmare a înţelegerilor dintre statele Naţiunilor Unite din timpul şi de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Mai mult decât atât. ci un efort de durată. susținut de comunitatea internațională. nr. CAPITOLUL III. 14. respectarea libertăților individuale.S.U. au fost confruntate in perioada 1945-1949 cu nevoia urgenta de restructurare economica. droguri şi arme.

Franța. în aprilie 1949. Treptat. Aceste negocieri au culminat cu semnarea Tratatului de la Washington. Turciei și a altor țări din Europa de Vest. politice și militare la adresa securității lor. Acestea includ amenințări directe la suveranitatea Greciei. Negocierile cu Statele Unite și Canada au condus la crearea unei singure Alianțe nord-atlantice. numărul membrilor Alianței a crescut. Tratatul Atlanticului de Nord. ocuparea Cehoslovaciei în iunie 1948 și blocarea ilegală a Berlinului. în martie 1948. Toate aceste evenimente din Europa dar și cele petrecute în Asia şi în alte regiuni ale globului. se conformează spiritului Cartei Națiunilor Unite și își derivă legitimitatea din această Cartă. 2. Evoluția istorică a NATO Succesiunea evenimentelor mai sus menționate au determinat luarea unor măsuri politice și militare. a marcat hotărârea a cinci țări din Europa de Vest – Belgia. bazată pe garanții de securitate și angajări reciproce între Europa și America de Nord. Apariția NATO a reprezentat un eveniment major al relațiilor internaționale de la cumpăna deceniilor șase și șapte. Luxemburg. care stipulează că “orice alt stat european care este în măsura să urmeze principiile Tratatului și să contribuie la securitatea nord-atlantică poate adera la alianță”. este un document foarte simplu. luat în sine. o serie de evenimente politice dramatice au dus până la limită aceste probleme. Islanda. Olanda și Marea Britanie – de a dezvolta un sistem de apărare comună și de a întări legăturile dintre ele într-un mod ce le va permite să facă față amenințărilor ideologice. Între anii 1947 și 1949. Danemarca. Italia. care a început în luna aprilie a aceluiași an. care a condus la înființarea unui sistem de securitate comun bazat pe parteneriatul dintre aceste 12 țări. admiterea de noi membri în cadrul NATO fiind reglementată de Articolul 10 al Tratatului Atlanticului de Nord. Semnarea Tratatului de la Bruxelles. Norvegiei. care. marcate de declanșarea unui fenomen cu totul nou – 17 . Norvegia și Portugalia au fost invitate de puterile semnatare ale Tratatului de la Bruxelles să se alăture procesului.suveranitatea națională sau independența statelor democratice confruntate cu amenințarea unei agresiuni externe sau a subversiunii interne. au constituit tot atâtea elemente ce s-au adăugat temerilor preexistente.

în noiembrie 1989. el a fost o noutate în planul alianțelor de până atunci. fapt finalizat prin deciziile luate la Summit-ul de la Washington care. Astfel. ridicând la 16 numărul țărilor membre. in raport cu schimbările produse in contextul strategic şi politic. Ca reacție la aderarea Republicii Federale Germane la NATO. Walt . Evenimentele ce au avut loc ulterior au dovedit ca pericolele şi ameninţările la adresa păcii si stabilităţii se menţin.U. Bruxelles (ianuarie 1994). Spania a devenit și ea membră a NATO. cât si avantajele ce decurg din securitatea colectivă. După sfârșitul războiului rece și dezintegrarea Pactului de la Varșovia. astfel.ˮOriginile alianțelorˮ.războiul rece. Alianţa Atlanticului de Nord şi-a adaptat strategia sa globală. Institutul European. conform Cartei O. dezintegrarea Uniunii Sovietice în decembrie 1991 şi schimbările spectaculoase survenite in Europa Centrala si de Est au marcat sfârşitul războiului rece. Alianţa Atlanticului de Nord a fost întemeiată pe baza unui tratat la care statele au aderat in mod liber. în cazul în care fragilele democrații ale țărilor fostului Pact de la Varșovia nu vor fi încurajate. 2008 18 . având ca rezultat potențialele probleme de securitate. În urma hotărârilor luate de către şefii de stat si de guvern ai ţărilor alianţei în cadrul reuniunilor la vârf de la Londra (iulie 1990). precum şi obligaţiile lor internaţionale. În 1982. Căderea zidului Berlinului. nu numai ca a marcat aniversarea a cincizeci de ani de la crearea Alianţei Nord-Atlantice. În urma deciziilor luate la Madrid trei state central europene. divizarea continentului european va persista. Grecia și Turcia au aderat la tratat. la 14 mai 1955 a fost semnat Tratatul Pactului de la Varșovia între Uniunea Sovietică și statele din sfera acesteia de influență (printre care se afla și România). Roma (noiembrie 1991). Cehia şi Ungaria au fost invitate oficial să se alăture alianţei. după dezbatere publică şi ratificare de către parlamentele naţionale. definindu-se..N.14 În 1952. Iași. reunificarea Germaniei în octombrie 1990. Din multe puncte de vedere. cei doi actori importanți din perioada războiului rece. si să nu încheie nici o înţelegere internaţională care să fie incompatibilă cu Tratatul. studiu introductiv de Șerban Cioculescu. ce a modificat situaţia politică din Europa şi a schimbat fundamental imperativele de securitate ale membrilor Alianţei. Polonia. traducere de Camelia Boca. Madrid (iulie 1997) si Washington (aprilie 1999). a devenit evident că. dar pentru prima data în 14 Stepfen M. climatul politic și militar din spațiul euroatlantic a cunoscut schimbări spectaculoase. Republica Federală Germană s-a alăturat Alianței în 1955. Ţările membre se angajează să împartă atât riscurile şi responsabilităţile. Tratatul precizează drepturile acestor state. prin oferirea posibilității de aderare la NATO și Uniunea Europeană.

Atingerea acestui obiectiv se realizează atât prin mijloace politice. inclusiv prin folosirea forței armate. va recurge singură sau în cooperare cu alți parteneri la acțiunile necesare.istoria acesteia a admis includerea de noi membri din rândul statelor ce în urma cu nu mai mult de zece ani erau considerate adversare ale acesteia. cât și militare. Lituania. La întâlnirea la vârf de la Praga (Republica Ceha) din 21 noiembrie . Bulgaria si România. moștenirea comună și civilizația pe baza principiilor democrației. un atac împotriva unuia dintre statele membre este considerat un atac împotriva tuturor. Tratatul Nord-Atlantic are ca bază legală de constituire articolul 51 al Cartei ONU care prevede dreptul inalienabil al statelor independente la apărare individuală sau colectivă împotriva unui atac armat.22 noiembrie. a libertăților individuale și a supremației dreptuluiˮ. politice si militare si ca vor trebui sa astepte. făcând eforturi pentru a elimina orice opoziție în relațiile lor economice 19 . de a ˮcontribui la dezvoltarea relațiilor internaționale pașnice și prietenești. ). cum ar fi voință statelor semnatare de a ˮtrăi în pace cu alte popoareˮ. pentru “restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlanticeʺ. Letonia. asigurându-se atât respectarea Actului constitutiv al Organizației. Obiectivele NATO Principalul obiectiv al Alianței Nord-Atlantice este asigurarea libertății și securității statelor membre. Această concepție este reafirmată și prin alte prevederi extrem de importante. Deosebit de important este Articolul 5. cât și al Cartei Națiunilor Unite. Dacă un asemenea atac are loc. prin care se apela la vechiul “principiu al mușchetarilor” (“toți pentru unul și unul pentru toți”). Tarile invitate s-au alaturat NATO în 2004. Slovenia. 3. Potrivit acestui articol. Slovacia. exercitându-și dreptul la autoapărare individuală și colectivă. prevăzut în Articolul 51 al Cartei ONU. fiecare parte contractantă. Inițial. asigurînd o mai bună înțelegere a principiilor pe care sunt clădite aceste instituții și dezvoltând condițiile propice asigurării stabilității și bunăstării. în special din partea Uniunii Sovietice și a aliaților acesteia. La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania şi Croaţia. 2002 sapte tari au fost invitate spre a începe negocierile de aderare cu alianta: Estonia. Albaniei si Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a comunicat ca nu îndeplinesc criteriile economice. întărind propriile lor instituții libere. de a ˮsalvgarda libertatea. De altfel. principala preocupare a Alianței s-a îndreptat spre apărarea colectivă împotriva oricărei agresiuni externe.

Ideea de apărare comună și de promovare și slujire a unor interese securitare comune rezultă și din articolul 4 al Tratatului de la Washington. atunci când a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord. cea mai importantă instituție de luare a deciziilor din cadrul NATO.internaționale și încurajând colaborarea economică între fiecare parte și între toate deopotrivăˮ. iar pe parcurs. o serie de întâlniri la nivel înalt au fost cruciale. la garanția nucleară a SUA și a prezenței americane în Europa. independență politică sau securitatea uneia dintre părți este amenințatăˮ. Alianță joacă un rol foarte important în domeniul gestionării crizelor. au avut loc 23 de summit-uri. Reuniunea de la Ottawa. Pe de altă parte. contribuind la prevenirea conflictelor prin luarea măsurilor adecvate atunci când există acordul statelor membre în acest sens. schimbând compunerea Alianței sau orientarea doctrinară a acesteia. integritatea teritorială. în cadrul cărora are loc întrunirea Consiliului Nord-Atlantic. Coordonatele apărării comune în cadrul NATO s-au modificat prin angajamentul părții americane de a utiliza forțele nucleare. la Washington. Evoluția orientărilor doctrinare ale Alianței De la fondarea Alianței Nord-Atlantice până în prezent. după părerea uneia dintre ele. a cărei declarație a fost semnată la Bruxelles la 26 iunie 1974. CONCEPTUL STRATEGIC AL NATO 1. din 1974. 20 . care prevede că ˮpărțile se vor consulta de fiecare dată atunci când. strategice și tactice împotriva oricărui adversar posibil. CAPITOLUL IV. Prima întâlnire la nivel înalt a avut loc în 1949. acorda atenție răspunsului la problemele ridicate de opinia publică privind funcțiile de descurajare și de apărare ale NATO.

Lărgirea NATO a contribuit la consolidarea continuității teritoriului Alianței și la extinderea spațiului de stabilitate și securitate al NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră. Slovacia și Slovenia. piețe de desfacere și comerț liber La Summitul NATO de la Praga din 2002. întărirea cooperării în cadrul Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic. consolidarea stabilității în Balcani. constructive. precum și răspunsul la pericolul reprezentat de terorism. La Summitul de la Washington din 1999 criza din Kosovo a fost punctul principal de pe ordinea de zi. Europa este unită în jurul valorilor comune de pace și stabilitate. de asemenea. Ungaria și Polonia au fost invitate să înceapă discuțiile de aderare. întrunite la Bruxelles. Au fost adăugate ca principale sarcini de apărare colectivă gestionarea crizelor și Parteneriatul pentru Pace. de reală destindere a raporturilor. a fost stabilită relația NATO-Rusia și NATO-Ucraina pe o bază instituțională solidă. a fost sistematizată o mare parte a experienței NATO din Balcani și a fost abordat viitorul printr-o nouă concepție strategică. Cu acest prilej. că. Lituania. consolidarea Dialogului 21 . moment prielnic pentru NATO de a da o șansă țărilor din partea de răsărit ă Europei. șapte țări au fost invitate să adere la NATO: Bulgaria. In acelasi timp. deschiderea față de Tratatul de la Varșovia creând ca bază stabilirea de relații echilibrate. Summitul de la Londra din 1990 a declarat încheierea războiului rece. Letonia. liderii aliați au reafirmat deschiderea Alianței față de alte țări și au convenit să continue și să lărgească întâlnirile de dialog intens cu țările partenere interesate. Estonia. Au fost analizate toate aspectele adaptării Alianței la evoluția mediului de securitate global.Reuniunea de la Bruxelles – 1983. exprimă dorința Alianței de a fi privită ca o organizație de apărare a statelor și cere URSS să respecte interesele NATO legate de securitate. România. S-a afirmat. În 1997. neproliferarea armelor de distrugere în masă. Summitul NATO de la Madrid 1997 ă reprezentat momentul in care Republica Cehă. șefii de stat și de guvern ai țărilor membre ale Alianței au luat o serie de decizii importante privind extinderea operației NATO în Afganistan: lupta împotriva terorismului. Summitul de la Istanbul din 2004 a consolidat angajamentul NATO pentru construirea păcii în Afganistan și a deschis un nou capitol de cooperare cu țările din regiunea extinsă a Orientului Mijlociu. Summitul de la Roma din 1991 a definit contururile unui nou NATO și a generat o nouă concepție strategică. democrație și respectarea drepturilor omului. pentru prima oară în istoria sa modernă. Declarația țărilor membre ale NATO.

din 2-4 aprilie 2008. o agendă politică extrem de încărcată. din 2009. astfel: soluții practice pentru Afganistan. pg. iar mesajul generic reflectă unitatea NATO și solidaritatea transatlantică. abuzul în folosirea noilor tehnologii și blocarea accesului la resursele vitale. parteneriatul strategic cu UE și ONU. Summitul NATO de la București. De asemenea. superioritate informațională. Summitul din România a fost un “element de continuitate” între summitul de la Riga și cel aniversar. de asemenea. extinderea scutului antirachetă. timp de 3 zile. dar și prin participarea. concentrându-se asupra domeniilor în care pot fi realizate progrese la nivelul Alianței. Acest summit a intrat în istorie prin deciziile luate. 2/2009. forțe speciale. pentru prima oară la un summit NATO. obiectivele NATO au fost abordate dintr-o perspectivă realistă. La acest summit s-au căutat soluții pentru a înregistra progrese față de summitul de la Riga. despre crearea unui “grup de contact” pentru reconstrucția Afganistanului. Potrivit acestui document strategic. reforma parteneriatului NATO. care completează concepția strategică a Alianței din 1999.75 22 . reprezintă cel mai mare eveniment organizat vreodată în România: 48 de șefi de state și de guverne și peste 3 000 de delegați au dezbătut. supraveghere aeriană. extinderea Alianței. in revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. modul de conducere a operațiilor și a misiunilor. în care se face referire la Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa ca fundament al securității europene. 15 15 Lt. precum și capacitatea de a-și îndeplini obligațiile de tipul Articolului 5. a fost aprobat documentul numit “Comprehensive Political Guidance”. nr. Cele 26 de state membre au semnat Declarația de la Riga.Mediteranean și lansarea Inițiativei de Cooperare de la Istanbul. de a se adapta la noile amenințări ale secolului XXI. securitatea Mării Negre și cea energetică. Summitul a analizat progresele Alianței în implementarea inițiativelor de la Riga. S-a discutat. precum și a președintelui Federației Ruse. proliferarea armelor nucleare. a Secretarului general al ONU. statele instabile. Liviu Lazăr -ˮConceptul strategic al NATO – rolul său în asigurarea securității globaleˮ. a fost cel mai mare eveniment politic al Alianței. Printre cele mai mari realizări ale summitului s-a numărat reafirmarea respectării angajamentelor asumate în Afganistan de către cele 26 de state membre ale NATO. cooperarea cu alte organizații internaționale. De asemenea. Col. acordarea de asistență autorităților irakiene în vederea pregătirii forțelor și instituțiilor de securitate Summitul NATO de la Riga din 2006 a fost numit “summitul transformării”. principalele amenințări la adresa securității NATO sunt terorismul. crizele regionale.

amenințând că va răspunde.2. Conceptul a fost dezvoltat între octombrie 1949 și aprilie 1959.2. importanța unității strategice sau rolul armelor nucleare.1. Conceptul de apărare colectivă Primul concept de apărare colectivă a fost adoptat în 1949 și reflecta natura pur defenței. la 27 ianuarie 1950. Potrivit acesteia. Conceptul strategic pentru apărarea zonei nord-atlantice Strategiile NATO au fost adaptate la riscurile și amenințările specifice diferitelor perioade ale războiului rece. 16 www. Un exemplu elocvent in acest sens este reprezentat de anunțul URSS potrivit căruia deține bomba cu hidrogen (8 august 1953) și crearea Tratatului de la Varșovia (14 mai 1955) care au stat la baza elaborării și dezvoltării strategiei “represaliilor masive”. inclusiv prin folosirea armelor nucleare.3.presamil. Conceptul cuprinzător de apărare a teritoriului NATO În 1967 Consiliul de Planificare a Apărării din cadrul NATO adoptă noul concept strategic al acestei organizații cunoscut mai ales sub denumirea de ˮriposta flexibilăˮ. bazată pe tactica descurajării. Evoluția conceptului strategic al Alianței 2. NATO adopta o poziție clară și fermă. a planului de apărare integrată a regiunii Atlanticului de Nord a reprezentat demararea procesului de elaborare și implementare a strategiei inițiale a Alianței. oricărui act de agresiune împotriva țărilor membre. cu accent pe prevenirea războiului. 2. coroborată cu prevederile “Legii ajutorului militar pentru apărarea reciprocă”. de către președintele SUA. și cu aprobarea. răspunzând cu promptitudine situațiilor de atunci. Stabilirea scopurilor și misiunilor Alianței. prin orice mijloace aflate la dispoziția sa.16 2.ro 23 . semnată de președintele Truman la 6 octombrie 1949. Formularea acestei strategii NATO pentru apărarea zonei nord-atlantice a fost cunoscută sub denumirea de “Conceptul de apărare colectivă”. considerându-se că Alianță “a stabilit o strategie de operațiuni la scară largă în apărarea teritorialăʺ.

Asadar facilita dialogul politic și menținea . Doctrina și strategia “ripostei flexibile” reprezentau un progres și un act de maturitate al Alianței. adică o alianță reconfigurată. iar Statele Unite trecuseră deja la aplicarea unei strategii de “îndiguire” în relația cu Uniunea Sovietică. conceptul de descurajare. care însemnau. potrivit conceptului geopolitic al rimland-ului. în timp. Noul concept strategic La reuniunea de la Londra din iulie 1990.dar mult mai nuanțat. Deși cursa înarmărilor se declanșase vertiginos. care și-au dovedit. 24 . O astfel de alianță se cerea cunoscută și extinsă. un nou început pentru NATO. Ideea de bază a strategiei “ripostei flexibile” era să asigure o structură mai echilibrată a forțelor NATO și să permită o gamă mai largă de opțiuni politico-militare. acesta sublinia cooperarea în locul confruntării cu foștii adversari. pe această bază.4. șefii de stat și de guvern din țările membre ale NATO au convenit asupra necesității de a adapta Alianța Atlantică la noua eră deschisă în Europa odată cu prăbușirea sistemului comunist. rezultatul fiind un nou concept strategic al Alianței. elaborat de americanul Nicolas Spykman. Conceptul a fost gândit de așa natură încât să ofere garanția că orice fel de act de agresiune va fi perceput ca implicând riscuri inacceptabile și contracarat pe măsură. Odată cu acest nou concept a început și procesul de transformare a NATO dintr-o alianță militară într-o alianță de apărare și securitate. Aceasta era susținută de o tehnologie performantă și de un sistem al valorilor democratice. dar adăuga obligația de a depune eforturi pentru extinderea și întărirea securității în Europa. temeinicia și forța. ei au apreciat că evenimentele care se desfățurau în Europa vor avea largi urmări asupra configurației spațiului euroatlantic și a modalităților de a realiza obiectivele de securitate și apărare comună. a echilibrului strategic. Se simțea nevoia unor schimbări strategice fundamentale. de fapt.Trecerea de la doctrina și strategia “represaliilor masive” la “riposta flexibilă” reprezintă una dintre cele mai de seamă modernizări ale conceptului strategic al NATO din acea perioada. Reafirmând principiile fundamentale pe care Alianța se bazează încă de la creare. ce ă fost adoptat la reuniunea la vârf a Consiliului NordAtlantic de la Roma din noiembrie 1991. Având puține asemănări cu conceptele anterioare. în funcție de complexitatea situației internaționale. 2. Aceștia au declanșat o reexaminare strategică aprofundată. doctrina “ripostei flexibile” relansa ideea suficienței strategice și.

specialiștilor în securitate. incluzând. astfel încât acesta să reflecte schimbările din Europa survenite de la adoptarea lui. accentuând astfel caracterul NATO de organizație de securitate și apărare și definește în capitole distincte: - obiectivul și misiunile Alianței. orientând politica de securitate a Alianței pe baza dialogului. precum și extinderea și controlul armamentelor. parteneriat. descurajare și apărare. menținerea capacităților militare ale Alianței. Conceptul strategic al NATO aprobat la Washington în 1999 lărgește aria de responsabilitate a Alianței. cooperare. 25 . determinate de caracteristicile forțelor convenționale și nucleare ale NATO. precum și pe gestionarea și prevenirea conflictelor. concepția largă asupra securității. jurnaliștilor și publicului larg. de amenințările și riscurile la adresa securității. ca elemente Esențiale. bazate pe securitate. dar și intenția de a participa la gestionarea crizelor și conflictelor. Identitatea Europeană de Securitate și Apărare. cu referire la principiile strategiei NATO. suveranitatea și integritatea lor teritorială. misiunile și dispozitivul militar al Alianței.Pentru prima dată. și gestionarea crizelor. la asigurarea securității în spațiul euroatlantic. dispozitivul forțelor Alianței pentru a răspunde exigențelor întregii game de misiuni impuse de caracteristicile forțelor convenționale și nucleare. cooperare și dialog. cooperării și pe o apărare colectivă eficientă. Noul concept strategic al Alianței reafirma caracterul defensiv al NATO și voința - - membrilor săi de a-și apăra securitatea. oferind garanția că strategia NATO este adaptată complet la provocările secolului XXI. Conceptul strategic adoptat la Roma definea. ce vizau noua structură de forțe. în capitole distincte: - contextul strategic. bazată pe dialog. apărare colectivă. dar au reconfirmat hotărârea aliaților privind apărarea colectivă și legătura transatlantică. orientări pentru apărare. liderii NATO au fost de acord cu reexaminarea și actualizarea conceptului. obiectivele și funcțiile de securitate ale Alianței. determinat de noul climat și de riscurile la adresa Securității. În 1997. gestionarea crizelor și parteneriat. diversifică misiunile și funcțiile ei. dezarmarea și - - - orientări pentru forțele Alianței. insistându-se pe natura și pe sarcinile fundamentale ale NATO. consultare. legătura transatlantică. modul de abordare a securității în secolul XXI. conceptul strategic al Alianței a fost publicat. fiind deschis Discuțiilor și comentariilor parlamentelor. prevenirea conflictelor nonproliferarea. perspectivele strategice determinate de un mediu strategic în evoluție.

17 Conceptul descrie mediul strategic şi evaluează pericolele şi riscurile pentru securitate care pot fi prevăzute. NATO-1110.La fel ca şi toate celelalte probleme ale Alianţei. intensificarea parteneriatului cu statele Asiei Centrale sunt evenimente care au adus din nou în discuţie conţinutul documentului programatic al NATO. cadrul instrucţiunilor asupra mijloacelor politice şi militare care trebuie folosite pentru atingerea obiectivelor sale. invocarea. documentul reafirmă concluzia Conceptului Strategic din 1991 şi anume. un impact mult mai semnificativ asupra Alianţei decât cele petrecute în perioada imediat următoare sfârşitului Războiului Rece. necesare planificării apărării. 26 . Biroul de informare şi presă. Belgia. implicarea organizaţiei în operaţiunea din Afganistan. biologice şi chimice şi căile de furnizare a acestora. Necesitatea promovării unui document care să transpună principiile politice generale ale conceptului strategic în direcţionări specifice. din partea tuturor ţărilor membre ale Alianţei. precaritatea economică. dar că există alte riscuri şi incertitudini cu care se confruntă membrii Alianţei şi alte state din regiunea Euro-Atlantică. încălcarea drepturilor omului. că pericolul unui război general în Europa a dispărut virtual. Referitor la riscuri. la cel mai înalt nivel. pe fondul schimbării leadership-ului politic pe continentul european. un al doilea val de extindere de dimensiuni mai mari (val ce trezea resentimentele nou-născutei Federaţii Ruse). în cadrul summitului de la Riga din 2006. Transformările mediului de securitate în perioada 1999 – 2006 au avut. a condus la agrearea Directivei Politice Generale. în mod cert. Cu toate că 17 Manualul NATO. precum conflictele etnice. reprezentanţii Republicii Cehe. a articolului 5 privind apărarea colectivă. pentru prima dată în istoria Alianţei. aprobarea Conceptului a necesitat consensul în privinţa conţinutului şi a limbajului acestui document. Atacul asupra SUA de la 11 septembrie 2001 şi lansarea războiului global împotriva terorismului. pag. alături de SUA. instabilitatea politică. răspândirea armelor nucleare. Totuşi. Conceptul Strategic este declaraţia oficială a scopurilor şi funcţiilor NATO şi reprezintă. Ungariei şi Poloniei au participat la discuţii încă de la începerea acestora. Brusseles. Deoarece trei noi ţări membre fuseseră acceptate în cadrul Alianţei. demersuri de revizuire a acestuia au fost lansate abia la începutul anului 2006. Acesta observă că în ultimii ani mediul a fost marcat de schimbări generale continue şi că Alianţa a jucat un rol esenţial în întărirea securităţii Euro-Atlantice încă de la sfârşitul Războiului Rece.43.

dk 19 Directiva Politică Generală (2006) Gheorghe Costinel Anuță . încă din 2008. a semnalat necesitatea remodelării NATO. Această declarație reiterează rolul NATO ca forum transatlantic esenţial pentru consultările în domeniul securităţii. nr. pe fondul lansării Declaraţiei privind Securitatea Alianţei. cercetător în cadrul Institutului de Relaţii Internaţionale „Clingendael” de la Haga. având ca element esenţial chiar promovarea unui nou concept strategic. războiul şi dezvoltarea sunt mai interconectate ca niciodată”. NATO? The Atlantic Allianceʾs New Strategic Conceptˮ. o actualizare a orientării strategice a Alianţei cu implicaţii mai mult militare.diis. produs al aceluiaşi summit aniversar al Alianţei 18 Jens Kingsmose.20 Procesul de dezvoltare a unui nou concept strategic a fost iniţiat în cadrul summit-ului aniversar al NATO din 2009. pe http//www.19 Promovarea Directivei Politice Generale nu a determinat abandonarea ideii de revizuire a conceptului strategic al NATO din 1999. Sten Rynning (2009) ˮCome Home. evidenţiind. aprilie 2009. Adiţional. 134.ˮBătrânul și curbele Madonneiˮ. marchează succesul istoric al extinderii Alianţei şi intensificarea operaţionalizării abordării cuprinzătoare a operaţiilor (atât pe linia cooperării cu celelalte organizaţii internaţionale în domeniu. Cea de-a doua marchează conştientizarea unei axiome de care depinde însăşi supravieţuirea Alianţei: „Pacea. cât şi pe cea a cooperării civil-militare). Peter van Ham. cercetătorul menţionat a utilizat curba Madonna – un instrument care are la bază studiul abilităţii artistei de a se reinventa în raport cu transformările societăţii. pg. Declaraţia privind Afganistanul.18 Unul dintre acestea practic încorporează evaluările Strategiei de Securitate Naţională a SUA (2006) şi ale Strategiei Europene de Securitate (2003). acesta a adus în discuţie similitudinea documentului programatic al organizaţiei cu un model de afaceri ce trebuie revizuit în concordanţă cu evoluţiile „pieţei”. terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă. Astfel. În vederea evidenţierii necesităţii transformării Alianţei. ca principale ameninţări pentru NATO.79 20 21 ˮDeclarația privind Securitatea Alianțeiˮ agreată la Summit-ul NATO din 3-4 aprilie 2009 de la Strasbourg Kehl 27 . Sfera Politicii. în principiu.Directiva Politică Generală este. Ca exemplificare. documentul conţine şi două paragrafe scurte referitoare la contextul strategic. 21 . deschide dialogul cu Rusia „rebelă” şi accentuează necesitatea unui parteneriat real NATO-UE completează „peisajul” temelor de abordat în cadrul noului concept strategic.

îl constituie rezultatele evaluărilor privind evoluţia mediului de securitate ale unor instituţii cu rol important în acest domeniu. şi intensificarea eforturilor de diplomaţie publice necesare unei „percepţii” pozitive a NATO de către societatea internaţională.int/ˮThe Multiple Futeres Projectˮ 28 .) 4. o Europă fragmentată sau unită şi percepţii comune sau diverse în privinţa ameninţărilor.)”22 Convergenţa ameninţărilor „prognozate” de către cele trei evaluări menţionate anterior. NATO „salonul de discuţii pentru „old boys” (Combinaţie între o absenţă totală a interesului SUA pentru NATO. Evoluţia NATO este analizată astfel prin prisma legăturii transatlantice şi a relaţiei cu UE. NATO „set divers de instrumente” (Combinaţie între un rol conducător moderat al SUA în NATO.Un al doilea element care ar trebui să orienteze elaborarea noului concept strategic. NATO „reîntoarcerea la ESDI” (Combinaţie între o Europă satisfăcător de coerentă. precum reflectarea unui echilibru între apărarea colectivă şi managementul crizelor. realizată la nivelul Comandamentului Aliat pentru Transformare. o coeziune europeană medie şi o mare diversitate în privinţa ameninţărilor percepute. pe lângă evenimentele recente. „NATO „set solid de instrumente” (Rol conducător puternic al SUA în NATO. precum şi orientarea noii Administraţii a SUA marchează tranziţia posibilă de la „postura” NATO „set solid de instrumente” la cea de NATO „parteneriat mutual” . un interes limitat al SUA pentru NATO şi o percepţie comună modestă în privinţa ameninţărilor. O evaluare care ar putea sta la baza principiilor politice ale noului concept strategic al NATO o constituie însă proiectul „viitorurilor multiple” ale Alianţei. rezultând cinci posibile „posturi” viitoare ale NATO: 1.) 3. o Europă coerentă/puternică şi perceperea unor ameninţări comune. Un alt element relevant pentru elaborarea noului concept strategic îl constituie perspectivele aliaţilor asupra organizaţiei. NATO „parteneriat mutual” (Combinaţie între participarea puternică a SUA în NATO.) 2. o puternică percepţie comună în privinţa ameninţărilor de securitate şi o Europă relativ slabă şi fragmentată.) 5. În perioada 13-14 ianuarie 2010 s-ă desfășurat la Oslo seminarul ˮNATOʾs Partenerships and Beyondˮ. de la redimensionarea structurilor şi generarea de noi capabilităţi până la modificarea procesului decizional.nato. reformarea internă a NATO. al treilea din seria celor patru conferințe oficiale ale NATO 22 www.

inclusiv Caucazul de Sud si Asia Centrala. Seminarul de la Oslo a reprezentat o modalitate concretă de a promova interesul special al ţării noastre pentru vecinătatea Alianţei. în cadrul procesului de elaborare a NCS. în special în ceea ce priveşte reforma parteneriatelor NATO. Prin intermediul secretarului de stat pentru afaceri strategice. precum și procesului de extindere și parteneriatelor Alianței. România și Norvegia și este dedicat contribuției NATO la securitatea euro-atlasntică. Romania va pleda pentru reafirmarea. din Balcanii de Vest si zona extinsa a Marii Negre. la care sa se adauge raspunsul la noile tipuri de provocari. Romania ar dori. România și-a exprimat punctul de vedere cu privire la Noul Concept Strategic ce urmează ă fi elaborat. încă din fazele incipiente ale procesului de elaborare a Noului Concept Strategic al NATO şi o oportunitate pentru partea română de a prezenta. secretarul de stat Bogdan Aurescu a exprimat disponibilitatea României de a împărtăşi din experienţa dobândită de-a lungul procesului de integrare cu vecinii din Sudul şi din Estul Alianţei şi de a dezvolta proiecte concrete în măsură să contribuie la o sinergie crescută între NATO şi formatele regionale de cooperare.diplomacy. managementul crizelor si parteneriatele). totodata. în faţa unui auditoriu avizat. Astfel. de o maniera neechivoca.23 În acest spirit. ca in forma finala a Noului Concept Strategic sa se regaseasca si alte elemente importante. o viziune articulată şi pragmatică asupra unor elemente de actualitate de pe agenda NATO.ro 29 . pentru actualizarea si consolidarea sarcinilor fundamentale ale Aliantei din actualul Concept Strategic adoptat in 1999 (securitatea. precum si consolidarea retelei de parteneriate a NATO si mentinerea politicii de extindere a Aliantei (open door policy). Seminarul ă fost organizat în comun de Germania. consultarea. în calitate de vorbitor principal în cadrul primului panel al seminarului. cu accent pe insecuritatea energetica si pe proliferarea tehnologiilor pentru rachete.pentru elaborarea Noului Concept Strategic al Alianței. a apararii colective si a articolului 5 drept responsabilitati principale ale NATO. descurajarea. Bogdan Aurescu. cum sunt consolidarea interesului NATO si dezvoltarea cooperarii cu partenerii din imediata vecinatate a Aliantei si a Romaniei. Spania. care a avut o contributie importanta la consolidarea stabilitatii si securitatii in Europa. 23 www.

cât și în afara granițelor sale. atunci când este necesar. in revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. Afganistan și Irak fiind câteva exemple remarcabile în acest sens. De la sfârșitul războiului rece au existat schimbări majore care au făcut posibilă o cooperare NATO-ONU din ce în ce mai strânsă. scopul ambelor organizații constând în a promova pacea și securitatea. În noile condiții ale mediului strategic de securitate. garantă a securității spațiului euroatlantic și apărătoare a valorilor democrației. Col. în nume propriu sau sub egida ONU.3. Este din ce in ce mai evident că NATO se constituie de la o zi la alta. umanitare și operații postconflict. care contribuie la pacea și stabilitatea spațiului euroatlantic și a celui global. prin gestionarea crizelor și activități PfP. NATO și ONU au devenit parteneri în inițiativa de construire a securității la nivel global. . În acest sens. 2/2009. Bosnia. 24 Lt. . participarea la operații de sprijin al păcii. Kosovo. militare și alte acțiuni de management al crizelor. de la adoptarea noului concept strategic. ori în colaborare cu alte organisme internaționale de securitate. ca răspuns la provocările aduse la adresa păcii și securității mondiale. Liviu Lazăr -ˮConceptul strategic al NATO – rolul său în asigurarea securității globaleˮ. Odată cu trecerea în secolul XXI. și coordonarea eforturilor în domeniile de interes comun. Alianța îndeplinește rolul de organizație politico-militară de securitate și apărare colectivă. . infrastructură și sprijinul națiunii gazdă (HNS)]. pg.de încurajare a dezvoltării relațiilor internaționale pașnice și prietenești și de susținere a instituțiilor democratice naționale și internaționale. precum și de a acționa. diplomatice. nr. prin cooperare. Alianța are următoarele misiuni24: - de securitate: participarea la întregul spectru de operații ale NATO [Art.79-80 30 .de întărire a securității și stabilității regiunii euroatlantice. a încuraja relațiile de prietenie între state. Conceptul Strategic al NATO și securitatea globală Noua strategie marchează tranziția de la o alianță axată pe apărarea colectivă spre o alianță nouă. Potențialul acestei relații este imens. în cazul evenimentelor ce reprezintă un risc la adresa securității proprii. situații de criză. cu NRF. 5 și non-Art. 5. atât în interiorul. - de consultare – asupra tuturor problemelor ce afectează interesele vitale ale statelor membre. prin acțiuni politice.de descurajare și apărare contra oricărei amenințări ce vizează un stat membru. într-un generator de securitate cu valențe globale. Stabilitatea din zona euroatlantică își extinde aria de influență asupra celorlalte spații strategice. cuprinse adesea de tensiuni și conflicte.

fapt concretizat prin reticență unor state membre de a pune la dispoziția NATO tehnică militară și resurse umane. prin aceasta. Barack Obama. prin reorganizarea structurilor militare și reconfigurarea misiunilor pentru dislocarea de forțe dincolo de zona tradițională de acțiune. care să insiste pe dezarmarea nucleară și reconstrucția civilă. Deși Alianța a reușit ca după sfârșitul războiului rece să dea dovadă de o mare capacitate de adaptare.pericolul escaladării nucleare. de aniversare a 60 de ani de existență NATO. să susțină această abordare. Summit-ul NATO 2009 (3-4 aprilie 2009. Dr. care să spună clar “în ce direcție se îndreaptă NATO”.presamil. prin admiterea de noi membri. reunită în februarie 2009 la Berlin 31 . Constantin Moștoflei . iar aplicarea prevederilor conceptului strategic de la Praga extinde aria de acțiune a Alianței și. Jaap de Hoop Scheffer. Franță și Germania. a fost organizat. a subliniat cancelarul. al diseminării armelor de nimicire în masă. mărește zona de securitate în spațiile complementare celui euroatlantic. a declarat Merkel. pe www. Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate. “Nu există securitate f`ără reconstrucție și reconstrucție fără securitate”. Strasbourg –Franță. Aceste dezbateri privind noul concept strategic al NATO survin pe fondul intensificării discuțiilor din interiorul Alianței relative la neîndeplinirea obiectivelor asumate în cadrul summitului de la Riga (2006). Cancelarul german. în principal în sprijinul misiunii ISAF.25 4. defășurîndu-se în perioada 3-4 aprilie la Strasbourg și Kehl. Kehl-Germania) Summit-ul NATO 2009. Angela Merkel. pentru “o politică de securitate interconectată”. Ea l-a invitat pe președintele ales al Statelor Unite. a cerut NATO să elaboreze un “nou concept strategic” al problemelor de securitate. în comun de două state membre. Acești factori se referă în special la lipsa unei percepții comune 25 Apud. care să fie promovată la summitul NATO: “Consider necesar să oferim un mandat pentru un nou concept strategic pentru secolul XXI” în cursul summitului din aprilie.ˮEvoluția Conceptului Strategic al Alianțeiˮ.26 Merkel a subliniat și faptul că actualul concept strategic al NATO a fost elaborat înainte de “provocările terorismului internațional”. pentru prima dată în istorie. o serie de factori au indus obstacole suplimentare pentru dezvoltarea și implementarea unei strategii coerente a Alianței.ro 26 Declarații date pe timpul Adunării Generale ă Asociației Tratatului Atlantic. Dezbaterea actuala cu privire la o noua orientare a Aliantei a fost promovată de doi actori importanți: cancelarul Germaniei și Secretarul general al NATO.

mediafax. Alianța participă la asigurarea securității și libertății viitoarelor generații ale comunității euroatlantice.81 28 ˮDeclarația referitoare la Afganistanˮ.27 La summit-ul 2009 ă fost adoptată o Declarație în care sunt prezentate principalele aspecte analizate în cadrul dezbaterilor. Liviu Lazăr -ˮConceptul strategic al NATO – rolul său în asigurarea securității globaleˮ. urmând ca această cooperare să fie caracterizată mai ales prin transparență și măsuri de încredere reciprocă. Definirea unui nou concept strategic va fi un proces laborios. Reprezentanții țărilor membre au decis că securitatea comună ˮeste strâns legată de securitatea și stabilitatea Afganistanuluiˮ. în cadrul ISAF.28 Totodată. Declarația de securitate adoptată la 27 Lt. și anume de a pune în funcţiune o misiune NATO de formare în Afganistan (NTM-A). De asemenea. aliații au luat o serie de decizii cu privire la realitățile din Afganistan. semnată cu ocazia Summit-ului NATO 2009 la Strasbourg Declarația Summit-ului NATO 2009 pe www. nr. precum și la pacea și securitatea globală. sursă de destabilizare a regiunii și amenințare pentru întreaga comunitate internaționalăˮ. 29 Participanții la summit și-au manifestat sprijinul în privință unei cooperări crescute cu Rusia mai ales în materia apărării antirachetă. Col.asupra riscurilor și amenințărilor. principii din care este inspirat tratatul CFE". in revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. NATO este o alianță de succes. din cauza problemelor complexe pe care le generează activitatea de formulare. în fruntea listei de priorități s-a aflat problema Afganistanului.ro 29 32 .. De 60 de ani. În ceea ce privește raporturile cu Rusia. pg. 2/2009. Astfel. conducerea de către SUA a operațiilor NATO. Alianță apreciază ca "acţiunile desfăşurate de Rusia în Georgia au pus la îndoială ataşamentul Rusiei faţă de principiile fundamentale ale OSCE pe care se fundamentează stabilitatea şi securitatea în Europa. relativa dezangajare a SUA de problemele securității europene. probabil cea mai eficientă și de succes din istoria omenirii. care să supravegheze formarea cadrelor armatei naţionale afgane şi activităţile de formare şi încadrare pentru poliţia naţională afgană și de a furniza mai mulţi instructori şi cadre pentru poliţia naţională afgană. contestată de unele state europene membre ale Alianței – apariția unui nucleu de state care sprijină “europenizarea” Alianței. se va menține angajamentul pe termen lung în favoarea unui Afganistan democratic ˮcare să nu redevină o bază pentru atacuri teroriste sau sanctuar pentru extremismul violent. ca răspuns la perpetua evoluție a realității socio-economice. incapacitatea aliaților europeni de a aloca suficiente resurse pentru operațiile militare în derulare. Prin lărgirea și transformarea sa.

de jure și de facto. începutul unei noi fizionomii a celei mai puternice forțe politice. pentru a reconfigura. având exclusiv rolul de a consacra tonul și direcția strategică pe care le va aborda procesul de negociere și elaborare a noului concept. CAPITOLUL V. cu realism și responsabilitate. ROMÂNIA. și România. militare și de securitate care a existat vreodată pe aceasta planetă.summitul aniversar din 2009 este un precursor. si nu materializarea viitorului concept strategic. Din această forță a democrației și valorilor societății omenești face parte. MEMBRU ACTIV AL NATO 33 .

1. Drumul României către aderare Pentru Romania, integrarea in NATO a insemnat de la inceput declanșarea unui proces complex in toate domeniile vieții politice, economice, sociale si militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul Romaniei și i-a asigurat integrarea in comunitatea euroatlantică. Privind retrospectiv, putem spune ca pe parcursul anilor de după revoluția din decembrie 1989 se pot observa mai multe linii de continuitate, atat impuse cat și asumate, direcții care sunt, de fapt, jaloane pe calea reformei. In 22 decembrie 1989, o dată cu prezentarea Comunicatului catre tara al Frontului Salvarii Nationale, a fost sintetizată noua orientare a politicii României spre edificarea statului de drept, a economiei de piață și, in general, a valorilor democratice. Consensul politic construit la inceputul anilor ’90 a reprezentat fundamentul politicii externe a Romaniei de apropiere de Alianță. Transformarile democratice din acesti ani au vizat dezvoltarea unei strategii de securitate natională care să raspundă provocarilor din noul context strategic rezultat din prabușirea fostului bloc al Pactului de la Varșovia .30 Pentru prima dată s-a încercat o apropiere de NATO in iulie 1990, când primulministru al României de la acea vreme, Petre Roman, a adresat o invitație scrisă lui Manfred WORNER, secretar general NATO, de a vizita România si, totodată, a propus acreditarea unui ambasador român la NATO. Prima întâlnire la nivel înalt între oficialii români și cei ai Alianței a avut loc trei luni mai târziu la Bruxelles. De la inceputul anului 1992, NATO va iniția noua sa politica de dialog și cooperare cu fostele state membre ale Tratatului de la Varsovia, infiintand Consiliul de Cooperare NordAtlantică. Acest element nou in conceputul strategic al NATO va impulsiona transformarile din Romania, efect care se poate observa prin intensificarea reformei in armata, prin dezvoltarea primelor elemente ale controlului civil si democratic asupra fortelor armate, prin promovarea unei noi conceptii privind rolul Romaniei in context regional. În ianuarie 1994 – România a fost prima ţară post-comunistă care s-a alăturat programului Parteneriatului pentru Pace (26 ianuarie 1994); programul individual este semnat în mai 1995. Initiativa lansata de NATO a reprezentat pentru Romania o noua oportunitate in vederea extinderii directiilor de apropiere de Alianta. Acest program viza nu numai cunoasterea reciproca, ci si dezvoltarea increderii intre state, realizarea primelor elemente de
30

ˮCronologia relațiilor România-NATOˮ, pe www.mae.ro

34

interoperabilitate cu structurile NATO si, nu in ultimul rand, derularea unor programe de asistenta in domeniul apararii. Parteneriatul pentru Pace a mai avut si o alta menire, aceea de a intari decizia internă ca integrarea in NATO este singura alternativă viabilă de securitate a Romaniei. Incepand chiar cu anul 1995, Romania devine cu adevarat o țară candidată la integrarea in structurile euroatlantice. In urmatorii doi ani, va face eforturi deosebite, propunandu-si ca obiectiv invitarea sa in 1997 de a deveni țară membră NATO in primul val de extindere din perioada post-Razboi Rece. În octombrie 1995 România semnează Acordul privind Statutul Forţelor între membrii NATO şi participanţii la PfP, iar în iunie 1996 Parlamentul român adresează un apel parlamentelor statelor membre NATO în care solicită sprijin pentru aspiraţiile României de a deveni membru NATO. Apelul subliniază consensul politic intern asupra acestui obiectiv major al politicii externe româneşti. La începutul anului 1997, cu ocazia unei întâlniri la nivel înalt cu secretarul general NATO, Javier Solana, și cu membrii Consiliului Nord-Atlantic, președintele României, Emil Constantinescu, a afirmat dorință fermă a României de a se alătura Alianței. În cadrul summit-ului NATO de la Madrid, Republica Cehă, Ungaria şi Polonia primesc invitaţia de a se alătura Alianţei. Comunicatul final confirmă continuarea procesului de lărgire; textul nominalizează România printre statele candidate care au realizat progrese semnificative în îndeplinirea criteriilor de aderare la NATO. Evidentierea progresului facut de Romania va duce la noi efecte benefice pentru reforma pe plan intern. Astfel, in acelasi an, va fi lansat Parteneriatul Strategic Romania-SUA, decizie importanta atat in plan bilateral cat și pentru relația noastră cu comunitatea transatlantică. O dată cu lansarea acestui parteneriat, Romania devine, membru de facto al NATO. Acest nou concept avand un rol central in strategia de securitate presupunea cel putin doua aspecte importante. Primul vizeaza internalizarea si asumarea unor obligatii si angajamente aproape similare cu ale unor tari membre NATO. In al doilea rand, Romania sprijinea strategia NATO atat pe linie politica, cat si militara. Statutul de membru de facto va fi afirmat cu putere o data cu declansarea ostilitatilor din provincia sarbă Kosovo și derularea evenimentelor asociate intervenției NATO in zonă.

35

Prin contributia sa, Romania iși va demonstra această nouă calitate, lucru recunoscut in 1999 in Comunicatul final al summit-ului NATO de la Washington. Nominalizata alaturi de alte state, Romania va beneficia de un nou concept menit să accelereze reforma internă. Este vorba de Planul de Actiune pentru Aderare, document-cadru in care erau cuprinse obiectivele reformei in domeniul politic, militar, de justitie si de securitate.
31

În același an România răspunde solicitărilor NATO de a deschide spațiul aerian național pentru avioanele aliate pe timpul operațiunilor din Iugoslavia și, de asemenea, de a permite tranzitul spre Iugoslavia a trupelor cehe și poloneze din cadrul KFOR. În septembrie 2001 Parlamentul decide, cu o majoritate copleşitoare, participarea României, ca aliat de facto al NATO, la lupta împotriva terorismului internaţional cu toate mijloacele, inclusiv cele militare. România va asigura acces la spaţiul său aerian, aeroporturi, facilităţi terestre şi maritime, în cazul în care va exista o cerere NATO în acest sens. Parlamentul României a aprobat, la 21 decembrie 2001, participarea la ISAF, creată în baza prevederilor Rezoluţiei 1386 a Consiliului de Securitate al ONU. Alături de celelalte state participante la această misiune, România contribuia, începând cu 3 februarie 2002 cu un pluton de poliţie militară, un avion de transport C-130, cu două echipaje şi personal de întreţinere (20 de militari), trei ofiţeri de legătură şi nouă ofiţeri de stat major. Printre sarcinile militarilor se numără: misiuni de patrulare, control trafic, protecţie demnitari, control antitero şi transporturi speciale. În aprilie 2002, la Reuniunea NAC, au fost analizate ultimele progrese ale României în îndeplinirea obiectivelor Planului Naţional Anual de Aderare la NATO, ciclul III, iar la 21 noiembrie 2002, la Summit-ul NATO de la Praga, România este invitată să înceapă convorbirile de aderare. Dezbaterea privind rolul Romaniei in NATO a inceput inainte de deznodamantul fericit de la Praga, insa a fost evidentiat ca o prioritate in cadrul unui eveniment major pentru Romania, vizita presedintelui SUA, George W. Bush, la Bucuresti, imediat dupa summit. In discursul sau, presedintele american, care anterior definise Romania ca reper-limita al largirii spre Marea Neagra a Aliantei, transmitea Romaniei un semnal clar a ceea ce va fi un element important in noul rol al tarii noastre in Alianță.

31

www.presamil.ro

36

Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată. ci si pe unitatea de valori care caracterizeaza spatiul individual de securitate al Europei. responsabilitatea şi credibilitatea. România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA. sunt o prioritate a reformei sectorului de securitate. drapelul național al României a fost arborat. a Caucazului si in spațiul CSI. La 29 martie 2004. Aderarea la NATO nu reprezintă sfârşitul reformelor. România consideră criteriile de integrare în cele două instituţii ca fiind convergente şi cu putere de susţinere reciprocă. 2. concretizate în exprimarea opțiunii ferme de aderare a țării noastre la valorile 37 . La data de 21 martie 2003 Ministrul român al afacerilor externe a trimis secretarului general NATO o scrisoare care confirmă voinţa şi capacitatea României de a îndeplini obligaţiile şi angajamentele ţării noastre de a deveni membru cu drepturi depline al NATO. a fost anexat calendarul României de finalizare a reformelor. La 2 aprilie 2004. un factor de multiplicare a strategiei NATO in regiunea Mării Negre. Principiile care stau la baza strategiei noastre de integrare în NATO şi UE sunt: continuitatea. alături de cele ale altor 25 de state. Evenimentul a marcat încheierea unei perioade de transformări profunde ale societății românești și implicit ale organismului militar. ci dimpotrivă continuarea reformei este esenţială pentru respectarea angajamentelor pe care ni le-am asumat în procesul de integrare în Alianţă şi pentru desăvârşirea procesului de integrare în UE. la 2 aprilie 2004. Rațiuni. la Cartierul General al NATO de la Bruxelles. Destinul comun al Romaniei si al Alianței este edificat nu numai pe baza celor aproximativ 20 de ani de colaborare si dialog cu Alianța. de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO. și in același timp. Deciziile de la Praga care vizeaza dezvoltarea acelor capabilitati destinate prevenirii unor noi riscuri si amenintari. La această scrisoare. cum ar fi terorismul. proliferarea armelor de distrugere in masa si alte riscuri transnationale. Romania trebuie să devină un avanpost al Alianței Nord-Atlantice.Situată la zona de frontiera a NATO. stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. interese și preocupări Procesul de aderare la NATO reprezintă un demers complementar integrării în Uniunea Europeană.

Argumentele politice și militare care au determinat aderarea la Alianță Nord-Atlantică au fost generate. Documentul-Cadru al Parteneriatului pentru Pace. de necesitatea asigurării securității Naționale în condițiile încheierii războiului rece și dizolvării Tratatului de la Varșovia. astfel încât România a fost primul stat care a semnat. pentru atingerea acestui obiectiv și ce drepturi și obligații decurg din statutul dobândit. anii de participare la PfP au reprezentat o perioadă de pregătire și consolidare a candidaturii la structurile euroatlantice. participând la peste 3 300 de activități. în primul rând.democratice vest-europene și la apărarea acestora prin intermediul instrumentelor specifice securității colective. la 26 ianuarie 1994. îndreptățită de altfel. de la cele de informare până la exerciții complexe. Opțiunea țării noastre a fost favorizată. cu privire la locul și rolul României în această construcție solidă. În acest context. a libertății și securității statelor membre. România sa implicat activ în acțiunile din cadrul PfP. ce au făcut românii.ro 38 . în sensul orientării spre primirea de noi membri din rândul tinerelor democrații din estul și centrul Europei. cum au fost cele din Balcani. mai ales militarii. Formele instituționale de cooperare propuse de NATO au avut efectul scontat. având drept consecințe schimbări de ordin cultural și instituțional. trebuie să ne reamintim care au fost argumentele ce au determinat țara noastră să opteze pentru calitatea de membru al Alianței. de concentrare pe acțiunile menite să dezvolte interoperabilitatea forțelor armate române cu cele ale celorlalte state membre ale NATO și să consolideze rolul țării noastre ca factor de securitate pe plan regional. Acestea ne-au ajutat să creștem gradul de interoperabilitate și să ne apropiem astfel tot mai mult de cerințele unei armate moderne din 32 www. se pune întrebarea.presamil. de asemenea. NATO a reprezentat și reprezintă modelul profilului de democrație și cooperare europeană și transatlantică. inclusiv în operații ale NATO. care au acoperit un spectru larg de acțiuni. Pentru a răspunde. orientată în sensul apărării valorilor democratice. confirmând hotărârea întregii societăți românești de a redeveni parte a comunității de valori europene și euroatlantice prin respectarea drepturilor omului și întărirea statului de drept. Pentru România. de deschiderea manifestată de organizație.32 Pentru România. Permanenta transformare a Alianței reflectă necesitatea adaptării ei permanente la evoluția mediului de securitate.

participarea directă la procesul de decizie militară în cadrul planificării şi desfăşurării operaţiilor conduse de NATO. pg. Integrarea României în NATO a adus țării noastre o seamă de beneficii. inclusiv intrarea sub umbrela nucleară a Alianţei. cât și în plan politic și economic. aderarea României la NATO a condus la Stimularea creşterii economice prin sporirea încrederii investitorilor străini şi creşterea aportului de capital şi de tehnologie străină în economia românească.punct de vedere structural și funcțional. Gheorghe Marin . Împliniri și aspirații la 5 ani de la aderareˮ. 2/2009. extinderea 33 Amiral dr.ˮRomânia în NATO.33 Prezența militarilor români la misiunile conduse de NATO a crescut de la an la an. Faptul că. Pe această bază se preconizează și creşterea pe termen mediu şi lung a nivelului de trai al populaţiei. În plan politic s-a realizat consacrarea apartenenţei României la comunitatea ţărilor democratice din aria euro-atlantică. al exercitării comenzii și controlului. efectul de catalizator al integrării României în UE. România și-a asumat nu numai calitatea de executant al unor misiuni de rutină. la numai patru ani de la aderare. Iar în ceea ce privește aspectul economic. au fost determinate: stimularea reformei militare şi modernizării armatei. sporirea capacităţii de apărare a ţării. atât în plan militar. revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. ale căror valori: democraţie pluralistă. facilitarea tranziţiei la o armată modernă prin compensarea deficitului de securitate generat de accelerarea reformei militare. al pregătirii profesionale. țara noastră a avut onoarea de a organiza cel mai important summit al NATO din ultimul timp este o dovadă a încrederii Alianței în capacitatea României de a-și respecta obligațiile stabilite și de a-și asuma rolul de partener credibil. momentul invitării lor în NATO. 14 39 . investiţiile străine au crescut semnificativ (de exemplu în Polonia de 10 ori). precum şi din zonele învecinate acestuia într-o perioadă în care schimbările peisajului geopolitic continental în zone din vecinătatea imediată a României sunt în plină desfăşurare. ci și atribuții de comandă și control la eșaloane tactice și operative. participarea nemijlocită la procesul de decizie în domeniul securităţii şi apărării din spaţiul european. furnizor și nu doar consumator de securitate. Vezi cazul celor trei noi membri ai NATO în care după 1997. dat fiind că există o legătură indisolubilă între procesul de extindere al NATO şi al UE. nr. economie de piaţă şi dezvoltare economică durabilă le împărtăşeşte. obţinerea de garanţii de securitate. Astfel.

libertate şi securitate nu trebuie să se oprească la frontiera estică a României. România va trebui să fie pregătită să pună la dispoziţia Alianţei. mai ales din perspectiva procesului de aderare la Uniunea Europeană. pentru întreaga gamă de misiuni. vor conferi ţării noastre mai multă credibilitate pe plan internaţional. Aceasta mențiune în cuprinsul declarației finale a constituit unul dintre obiectivele țării noastre la summit-ul aniversar din 2009. totodată. crearea de baze militare NATO pe teritoriul României ar aduce avantaje agenţilor economici din domeniul construcţiilor. interoperabile şi. - România continuă să sprijine Serbia în scopul aderării acesteia în structurile euroatlantice. Așadar. bazate pe democraţie. pe plan local. cu un nivel de pregătire corespunzător. împreună cu modul în care ţara noastră va răspunde obligaţiilor care decurg din statutul de membru al Alianţei. nu în ultimul rând. efective însemnate de personal şi tehnică de luptă din toate categoriile de forţe. - România susține reluarea cooperării NATO – Rusia. regiunea Mării Negre este de interes și. aspect important. - țara noastră încurajează Muntenegru și Bosnia Herțegovina în ceea ce privește aspirațiile euroatlantice. - Parte a Europei şi punte către Asia Centrală şi Afganistan. pe perioade determinate de timp. capabile să se autosusţină. ceea ce va influenţa în mod pozitiv realizarea obiectivelor noastre de politică externă şi de securitate. serviciilor şi în alte sectoare de activitate. Unele dintre obiectivele României ca stat membru NATO răspund intereselor naționale ale țării și pot fi definite astfel: România consideră că frontiera comunităţii euroatlantice. comerţului. element strategic de securitate în interiorul politicii de securitate a NATO.accesului industriei româneşti la tehnologii occidentale restricţionate din domeniul industriei de apărare şi IT pentru aplicaţii militare sau duale (civile şi militare) din care va rezulta o creştere a atractivităţii fabricilor industriei de apărare româneşti pentru investitorii străini. 40 . în anumite operaţiuni de luptă. respectiv consolidarea Parteneriatului pentru Pace și menținerea deschisă a porților NATO. Toate aspectele prezentate mai sus.

ci doar unul militar. Analiștii apreciază că dacă până la această dată probabilitatea ca România să intre în atenția grupărilor teroriste ca potențială țintă era destul de redusă. radioactiv şi nuclear). întrunit de urgență. unul dintre obiectivele României care este și obiectivul întregii Alianțe. - De asemenea.1. 3.1. - În Balcanii de vest România dorește menținerea neutralității politice față de Kosovo. riscul din acest punct de vedere va crește. Am contribuit deja la generarea forţelor pentru NRF şi vom asigura un sprijin consistent pentru crearea batalionului CBRN (chimic. după acest moment. un alt obiectiv al României la summit-ul NATO de la Strasbourg – Kehl a fost menținerea angajamentelor Alianței de a oferi soluții pentru o acoperire integrală a teritorului NATO cu scutul antirachetă. în urma ședinței CSAT. țara noastră va continua să contribuie la procesul de transformare a NATO. Participarea la misiunile NATO din Europa 3. De menționat ca în data de 4 februarie 2010. fiind stabilizarea Afganistanului. România în teatrele de operații 3. președintele Traian Băsescu ă făcut public faptul că s-ă aprobat participarea Romaniei la sistemul de apărare antirachetă. Romania fiind una dintre țările parțial afectate de lipsa scutului antirachetă pe intregul său teritoriu. biologic.- Din punctul de vedere al României NATO trebuie sa își mențina angajamentele de la București față de Ucraina si Georgia. Acest sistem se preconizează a fi operațional începând cu anul 2015 și există posibilitatea de a se mai alătura țării noastre Bulgaria și Turcia.1. In sensul că nu își dorește un angajament politic. - Pe de altă parte. proliferarea armelor de distrugere în masă). - România va participa la toate misiunile Alianței..decembrie 1996) 41 . IFOR/NATO în Bosnia şi Herţegovina (martie . inclusiv la cele din afara spațiului euroatlantic. menit să ofere Alianţei capacităţi flexibile. capabile să se desfăşoare rapid şi să răspundă noilor tipuri de ameninţări (terorism. cu precizarea foarte clară ca cele doua țări "trebuie să parcurgă conștiincios procesele de reforma" și să realizeze criteriile necesare pentru aderare . în urma solicitării președintelui american Barack Obama.

fortificaţii şi mascare. În baza Ordinului de zi nr. forţele ONU sunt înlocuite de un contigent de trupe internaţionale sub comandament NATO. Joseph Kruzel".Joint Endeavour”. prevedea urmărirea retragerii forţelor şi armamentelor în locurile indicate. NATO prin ARRC (Corpul Aliat de Reacţie Rapidă/Allied Rapid Reaction Corp).1996 al Ministrului Apărării Naţionale. 2 din 18. reparaţii. să repare aerodromurile. al IFOR. În cadrul acestei misiuni NATO. atât la refacerea infrastructurii (poduri. În baza Acordului de pace de la Dayton. să contribuie la reluarea unei vieţi normale. prin Rezoluţia 1031 din 1995. la care au fost invitate să participe şi state nemembre NATO.02. Misiunea de bază a Batalionul 96 Geniu a constat în asigurarea libertăţii de mişcare a forţei militare internaţionale în teatrul de operaţii şi a inclus: activităţi de cercetare la minare şi deminare. Joseph Kruzel. care a depus un efort deosebit. să asigure împreună cu OSCE desfăşurarea în bune condiţii a alegerilor generale prevăzute în septembrie 1996.Consiliul de Securitate al ONU. a lansat o vastă operaţie. realizate în timpul misiunii IFOR. prin activitatea unui batalion de geniu (mandat iniţial de zece luni. Armata Română şi-a evidenţiat aportul. A fost constituită o forţă internaţională. numită IFOR (Implementation Force /Forţa de Implementare). drumuri.ro 42 . cu misiunea de a supraveghea aplicarea acordurilor de pace. numită . martie –decembrie 1996. căi ferate) cât şi în cadrul unor proiecte umanitare realizate atât în R.mae. în decembrie 1996. diplomat american decedat pe timpul unei misiuni de pace în fosta Iugoslavie a fost unul din susţinătorii intereselor de securitate ale României. întreţineri şi construcţia de drumuri şi poduri. pentru prima dată în acest teatru de operaţii. Consiliul Alinţei Nord-Atlantice a decis prelungirea duratei prezenţei 34 www. care şi-a început activitatea la 20 decembrie 1995. Mandatul pentru un an. recunoaşteri ale locurilor în care forţele proprii sau alte forţe urmau să îndeplinească misiuni. În pofida rezultatelor bune privind instaurarea păcii şi revenirea la o viaţă normală în BosniaHerţegovina. după încheierea mandatului acesteia.. lucrări de terasamente.34 Drumul spre un stat multietnic cu instituţii democratice se dovedeşte a fi dificil. Consiliul de Securitate al ONU a mandatat NATO să asigure aplicarea prevederilor acestui document. după care acesta a fost prelungit). Astfel. Batalionul 96 Geniu a primit de numirea de "Dr. a mandatat NATO să asigure aplicarea prevederilor Acordului de pace de la Dayton. să refacă infrastructura rutieră şi feroviară. Srpska cât şi în Federaţia Croato-Musulmană.

Misiunea SFOR a fost autorizată de Consiliul de Securitate ONU la 12 decembrie 1996 şi a primit mandatul de a preveni reizbucnirea conflictului. SFOR/NATO în Bosnia şi Herţegovina (decembrie 1996 . precum şi cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie/International Criminal Tribunal for the Former Yugoslavia. cazuri referitoare la terorismul internaţional. unde ar deveni minoritate etnică. după încheierea mandatului acesteia în decembrie 1996. de a ajuta reîntoarcerea refugiaţilor şi de a coopera cu Forţa Internaţională de Poliţie a Naţiunilor Unite/ U. În pofida crizelor din Kosovo şi a celei legate de statutul oraşului Brcko. Totuşi. O serie de evenimente ostile şi subversive.000 şi-au exprimat dorinţa de a reveni în locurile de baştină.1. în martie 2003. acestea au scăzut ajungând la 12. iar din cei 1 milion care s-au mutat în alte zone ale Bosniei şi Herţegovinei numai 150. sarcinile fostei misiuni au fost transferate unei noi misiuni SFOR (Stabilisation Force/ Forţa de Stabilizare).2 milioane de bosniaci continuau să trăiască refugiaţi în străinătate. de a sprijini organizaţiile civile nonguvernamentale. la sfârşitul mandatului IFOR. reacutizarea. International Police Task Force. Astfel. la sfârşitul anului 1998.000 de militari la începutul anului 2003. situaţia politică va continua să se stabilizeze lent. de a continua procesul de pace.noiembrie 2004) În pofida rezultatelor bune privind instaurarea păcii şi revenirea la o pace normală în Bosnia-Herţegovina.forţelor NATO pe acest teritoriu. în care sunt implicate persoane suspectate de 43 . continuă să menţină instabilă situaţia de securitate din această zonă a Balcanilor: existenţa armamentului şi a muniţiilor asupra populaţiei civile. Efectivele iniţiale ale SFOR au fost de 32.000 de militari. fără precedent după 1999 a conflictelor din provincia Kosovo şi riscul extinderii acestora. Pe lângă statele membre NATO au continuat să participe cu trupe şi ţări din afara tratatului. 1. apoi pe măsura detensionării situaţiei.N. realizate în timpul misiunii IFOR.2. 3. existenţa armamentului şi a muniţiilor asupra populaţiei civile. erau angajate în misiune 18 state NATO şi 15 state nemembre NATO. Consiliul Alianţei Nord Atlantice a decis prelungirea duratei prezenţei forţelor NATO pe acest teritoriu. operaţia primind numele de Joint Guardian.

Pe lângă KFOR. NATO desfăşoară în Balcani una dintre cele mai importante operaţiuni ale sale: KFOR (Kosovo Force) este o forţă condusă de Alianţă. achiziţionarea de armament de pe piaţa Bosniei şi Heţegovinei. care iniţial erau destinate sprijinirii efortului operaţional al Alianţei. care. misiunea luând denumirea de ALTHEA. În iunie 1998. realizându-se o grupă de legătură între unitatea românească şi LANDCENT (Forţa Terestră a NATO din Europa din aceea perioadă).1996.1. 3. compusă din trupe aliate şi ale altor state contributoare. existenţa perpetuă a confruntărilor interetnice. Aceste structuri. aflată iniţial sub egida NATO a trecut în noiembrie 2004 sub egida Uniunii Europene (EUFOR). Bosnia şi Herţegovina NHQ Sarajevo şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei NHQ Skopje) prin intermediul unor Cartiere generale. 25 din 1996 şi a Hotărârii Guvernului României nr. folosirea vehiculelor capcană sau deschiderea focului asupra patrulelor şi obiectivelor SFOR (Forţa de Menţinere a Păcii) din Bosnia Herţegovina . acţionează pentru asigurarea unui mediu de securitate stabil în Kosovo. 73 din 14. Misiunea SFOR.3. În urma Hotărârii Parlamentului României nr. La sfârşitul anului 2006 a fost înfiinţat la Belgrad un Oficiu militar de legătură (NMLO 35 www. Joseph Kruzel" a rămas să facă parte din SFOR pe o perioadă de 18 luni. de către organizaţiile teroriste internaţionale.legături cu organizaţiile teroriste al-Qaeda şi Grupul Armat Islamic. au căpătat din ce în ce mai mult în ultima perioadă atribuţii legate de furnizarea de consultanţă pe teme legate de reforma sectorului de securitate şi de sprijinirea cooperării statelor respective cu Alianţa în cadrul Parteneriatului pentru pace (PfP). care înlocuise ARRC.35 Batalionul a cunoscut o nouă subordonare.ro 44 . fostul eşalon superior pe timpul misiunii IFOR.prezent) În prezent. KFOR/NATO în Kosovo (martie 2000 . în virtutea unui mandat ONU definit prin Rezoluţia 1244 a Consiliului de securitate. această perioadă a fost prelungită 1 an până în iunie 1999. Alianţa este prezentă în unele state din regiune (Albania NHQ Tirana.03.mae. Batalionul 96 Geniu "Dr. existenţa tendinţelor separatiste privind crearea unui stat autonom – Herţegovina.

Compania îndeplineşte misiuni specifice sub comandă italiană.2001. asigurarea libertăţii de deplasare pentru autovehiculele KFOR.36 Prima subunitate românească a fost desfăşurată în teatru la data de 23. Plutonul a fost dislocat la Djeneral Jancovic şi a îndeplinit următoarele misiuni37: - asigurarea controlului traficului şi a deplasării în zona de operaţii prin puncte de control trafic şi patrule mobile. Aceasta a fost un pluton de poliţie militară format din 25 de militari (1 ofiţer. în baza Hotărârii Parlamentului României nr.diplomacy. a trecerii rapide şi în siguranţă. care este destinat facilitării aplicării acordului de tranzit dintre NATO şi Serbia.2001. 15 militari angajaţi pe bază de contract).04. în baza Hotărârii de Parlament nr. - - - - asigurarea pazei şi apărării campului Djeneral Jankovic. Ultimul detaşament dislocat în Kosovo a început misiunea la data de 01.nato.2002. 22 din 19. 36 www. Acestea constau în: - verificarea respectării acordului de pace.ro/Delegația permanentă ă României la NATO/KFOR www. care a fost subordonat contigentului grec din Brigada Multinaţională de Est.Belgrade). în concordanţă cu Memorandumul de Înţelegere şi Acordului Tehnic.09. în apropierea localităţii Peje/Pec şi acţionează în Task Force Aquila (unitate italiană de tip batalion) în cadrul Brigăzii multinaţionale de sud-vest. dar are şi sarcini legate de sprijinul pentru reforma apărării şi participarea Serbiei la PfP.03.ro 37 45 .mae. Detaşamentul naţional de forţe (ROFND) este dislocat în Camp “BASCO” . 1 din 12.GORAZDEVAC. aflată sub comandă americană.03. privind situaţia căii de comunicaţie HAWC şi condiţiile de trafic de pe aceasta. informarea continuă a KFOR/JTCC (Joint Transportation Coordination Centre Centrul Întrunit de Coordonare a Mişcării). a aşezămintelor de cult şi a persoanelor din perimetrul acestora. paza şi apărarea taberei.2001. 9 maiştri militari şi subofiţeri. menţinerea unor capacităţi de acordare a primului ajutor şi de recuperare în zona Djeneral Jancovic.

U.2. iar începând - - - cu august 2005 din 6 în 6 luni. 3. organizarea de puncte de control fixe şi mobile. cele mai elocvente fiind atentatele teroriste de la Madrid (2004) şi Londra (2005).2. inclusiv a câtorva sute de angajaţi ai Pentagonului. au avut loc trei atacuri teroriste asupra celor două clădiri World Trade Center din New York şi asupra Pentagonului din Washington. din cauza unor revolte ale pasagerilor. Rotirea efectivelor Detaşamentului “ROFND” s-a executat din 4 în 4 luni. Misiunile din Orientul Mijlociu 3. La 11 septembrie 2001. căutarea şi colectarea de armament şi materiale prohibite deţinute de populaţie şi organizaţiile locale. Un al patrulea avion deturnat nu şi-a atins ţinta (după toate probabilităţile Casa Albă). incapabilă să facă faţă unor astfel de „provocări” împotriva umanităţii. Atacurile au constat în deturnarea unor curse aeriene americane interne de pasageri şi în prăbuşirea acestora asupra obiectivelor respective.A. iar lumea civilizată se dovedeşte. prin puncte de control trafic şi patrule. escorta şi paza cetăţenilor sârbi în diferite situaţii. lumea înţelegând că terorismul a devenit un pericol de nivel mondial.1.- asigurarea libertăţii de mişcare pe căile de comunicaţii în cadrul zonei de responsabilitate. ISAF Atentatele de la 11 septembrie 2001 au marcat intrarea umanităţii într-o nouă fază. patrularea pe rutele principale şi secundare din zona de responsabilitate ziua şi noaptea. pe teritoriul S. a peste 2000 persoane din incinta clădirilor din New York. 46 . Atacurile s-au soldat cu moartea pasagerilor. Terorismul pândeşte de oriunde. la rândul ei.

mandatul misiunii a fost de şase luni.N. condusă de SUA. In primul rând. 39 Cei aproximativ 800 de militari români contribuie la realizarea obiectivelor NATO în Afganistan de sprijinire a extinderii şi exercitării autorităţii guvernului afgan pe tot teritoriul 38 www. Iniţial. Aceasta a fost constituită din militari aparţinând celor 19 state. prin rezoluţia nr. în paralel cu continuarea participării la operaţia “Enduring Freedom”.U. Operaţia „ISAF”.Pentru normalizarea situaţiei./Provincial Reconstruction Team).T. o echipă de control trafic aerian şi militari în două echipe de reconstrucţie a provinciilor (P. fără presiunea traficanţilor de droguri.U.1413 şi nr. este vorba despre angajamentul ţării noastre faţă de succesul celei mai ample operaţiuni a NATO. fiind apoi prelungit prin Rezoluţiile Consiliului de Securitate al O. După preluarea de către NATO a operaţiei ISAF în 2003. condusă de NATO. în asigurarea căreia Afganistanul joacă un rol – cheie..ro/Delegația Permanentă ă României la NATO/România în Afganistan 39 47 . asigurarea unui mediu stabil în Afganistan este esenţial pentru ca poporul afgan să trăiască în pace şi să poată decide singur asupra propriului viitor. având ca scop reinstaurarea libertăţii în Afganistan şi înlăturarea terorismului din această ţară La misiunea ISAF.nato. când ţara noastră s-a alăturat coaliţiei conduse de SUA. talibanilor sau teroriştilor.38 România a contribuit la procesul de stabilizare a Afganistanului încă din 2002. constând într-o aeronavă de transport C-130 B Hercules. asigurarea securităţii în capitala Afganistanului.mae.ro www. Consiliul de Securitate al O. România şi-a sporit gradual contribuţia la efortul Alianţei.1444 din 2002. are ca principală misiune. care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul operaţiunii „FINGAL”. In al doilea rând. cu nr. partea română a angajat forţe încă de la începutul misiunii (februarie 2002). Contribuţia României în Afganistan se fundamentează pe multiple raţiuni. Securitatea euro-atlantică şi internaţională este legată de stabilitatea din Asia Centrală şi de Sud. personal de stat major şi ulterior un detaşament de informaţii militare.1386 a instituit misiunea ISAF – International Security Assistance Force/Forţa Internaţională pentru Asistenţă şi Securitate. Kabul şi împrejurimile acesteia. un pluton de poliţie militară.R.diplomacy.N.

diplomacy. în cooperare cu celelalte forţe aparţinând ISAF. stabilităţii. NATO este implicată în activităţi de instruire.41 După 17 noiembrie 2004 când s-a lansat misiunea NTM-I. Începând din luna octombrie 2008 în Teatrul de Operaţii AFGANISTAN a fost introdus EICC cu misiunea de conduce operaţii în sprijinul păcii sub comandă NATO.40 Efortul României în cadrul ISAF la procesul de democratizare a Afganistanului. este recunoscut ca unul important datorită faptului ca în momentul actual în cadrul ISAF acţionează 900 militari români.1. Universitatea Naţională de Apărare (NDU) de la Ar Rustamiyah a fost deschisă de către secretarul general al NATO la 27 septembrie 2005. precum şi de susţinere a efortului de reconstrucţie şi dezvoltare. asistenţă tehnică şi nu în activităţi de tip combat. Misiunea NATO de instruire in Irak (NTM-I) În baza unei solicitări adresată de premierul irakian Al-Maliki privind acordarea de sprijin guvernului Irakului de a organiza activitatea de instruire a forţelor de securitate irakiene.ţării şi de furnizare a climatului de securitate necesar pentru activităţile de stabilizare şi reconstrucţie.mae.ro www. cât şi în afara Irakului prin contribuţii financiare sau donaţii de echipamente.ro/Misiunea NATO de instruire in Irak 41 48 .1. Scopul misiunii de training şi a Colegiului întrunit de la Ar Rustamiyah este de a sprijini Irakul în construcţia instituţională şi a capabilităţilor necesare guvernului în vederea acoperirii nevoilor de securitate pentru populaţia irakiană. extinderii autorităţii de guvernare şi justiţie. România a contribuit cu personal militar (instructori) la obiectivele NTM-I şi participă în momentul de faţă cu un 40 www. în scopul sprijinirii guvernului afgan în procesul de menţinere a securităţii. Alianţa a decis crearea unei Misiuni NATO de training în Irak (NTM-I) la 30 iulie 2004. Efectivele EICC: 12 militari (8 ofiţeri şi 4 subofiţeri). în aria de responsabilitate (AOR) ordonată de comandantul Comandamentului Regional Sud (RC – SOUTH). 1. Toate statele aliate au convenit să acorde asistenţă atât pe teritoriul Irakului. Misiunea NATO este una distinctă. echipare. aflată sub controlul politic al Consiliului NordAtlantic.nato.

în esenţă. facilităţi. au semnat Acordul privind instruirea forţelor de securitate irakiene. - - 42 www. La 26 iulie 2009. Participarea ofițerilor de stst major la misiuni din cadrul comandamentelor NATO Complexitatea mediului operaţional actual. conducând şi desfăşurând misiuni cu un grad de risc ridicat. particularităţile politice. care acţionează însă în baza unui Memorandum de Înţelegere între guvernul român şi cel irakian. ministrul apărării al Republicii Irak. aceasta arată performanţa comandamentului. participarea la realizarea schimbului de informaţii referitoare la zona de conflict. coroborată cu particularităţile specifice fiecărei misiuni în parte. indiscutabil. determină comandanţii Comandamentelor Multinaţionale să adapteze permanent sistemul de instruire al forţelor la nevoile rezultate din experienţa acumulată şi specificul operaţiei (misiunii) pe care o au de îndeplinit. Participarea cu ofiţeri (subofiţeri) de stat major a cunoscut o evoluţie ascendentă. Abdul Qader Mohammad Jassim Al-Mafrji. 1. Claudio Bisogniero. În îndeplinirea misiunii încredinţate dimensiunea calitativă a resursei umane reprezintă un factor fundamental care priveşte. În plus. aceştia planificând.mae. Pe de altă parte. cele mai semnificative fiind42: - participarea la întocmirea estimărilor pe linie de personal şi a măsurilor de eficientizare a cursului acţiunilor militare. Acordul reprezintă baza legală prin care NATO îşi continuă misiunea de instruire în Irak. legată de competenţă. autorităţile române au deschis accesul personalului militar irakian la facilităţile de instruire din România. care este. avem o contribuţie mult mai importantă cu forţe în cadrul Operaţiei IRAQI SUNSET. economice şi condiţiile sociale. NTM-I. supravegherea. estimarea şi asigurarea serviciilor pe linie de personal.409 militari.număr de 3 instructori. În fond.ro 49 . concepţii şi proceduri care sprijină pregătirea contingentelor naţionale. capacitatea de conducere a unui comandament. şi adjunctul secretarului general al NATO.2.

exercitarea coordonării de către statul major al unităţilor CIMIC subordonate. asupra operaţiunilor executate şi al ordinelor emise. coordonarea activităţilor civile-militare din Centrul de Asistenţă. - învăţămintele desprinse în urma desfăşurării diverselor activităţi au fost transmise structurilor implicate. etc. de stabilizare a forţei şi reconstrucţie a armatelor naţionale (Afganistan şi Irak) au constituit un prilej de cunoaştere a altor părţi. ci şi în angajarea cu trupe la misiuni şi operaţiuni militare conduse de NATO. în cadrul briefingurilor zilnice.- întocmirea ordinelor de misiune pentru deplasarea şi accesul convoaielor umanitare prin punctele de control militare. 4. O succintă evaluare a participării României cu ofiţeri de stat major în comandamente - - - multinaţionale în perioada 1991-2009. ca şi un util schimb de experienţă în cele două domenii de referinţă. în misiunile NATO din Balcani şi Afganistan. a problemelor de abordare şi execuţie. cât şi prin scrisori de mulţumire adresate ministerului apărării naţionale sau şefului Statului Major General. atât la faţa locului. misiunilor de menţinere a păcii. activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatului. permite desprinderea următoarelor concluzii şi consideraţii de ordin general: prezenţa română la activităţile menţionate mai sus a fost apreciată de către factorii de conducere NATO. monitorizarea programelor de reconstrucţie precum şi participarea la recepţia facilităţilor şcolare. Obligații asumate și modul de îndeplinire a acestora Contribuţia militară a României în cadrul NATO constă nu numai în participarea la structura de forţe. cât şi al altor unităţi CIMIC primite în sprijin. elaborarea măsurilor pentru acordarea sprijinului medical al operaţiilor de tip CIMIC. prezentarea situaţiei cererilor de convoaie umanitare. în vederea informării sau transpunerii lor în practică. sanitare şi alte construcţii de interes public. dar mai ales în cele cu grad sporit de risc în cadrul coaliţiilor conduse de SUA în 50 . precum şi coordonarea acestora prin Centrul de Coordonare a Mişcării. Militarii noştri au demonstrat cu profesionalism.

aeriene şi navale. transport (C 130 şi IAR 330). Iniţiativa creării Forţei de Reacţie Rapidă a NATO (NRF) vizează constituirea unei structuri militare cu un efectiv de aproximativ 21. în condiţiile minimizării costurilor implicate de realizarea acestui deziderat. Este deosebit de important ca România să fie reprezentată în cadrul structurilor NATO de către experţi militari şi civili cu o foarte bună pregătire profesională. Factorul uman reprezintă o contribuţie semnificativă pe care o aducem în calitate de noi membri NATO. 51 . pe două paliere majore de implicare: asumarea unor angajamente naţionale în domenii cheie ale capabilităţilor operaţionale şi prin participarea la proiecte multinaţionale. UAV. Contribuţia naţională la PCC cuprinde 16 elemente de ofertă în cadrul celor 4 domenii operaţionale ale PCC. însă o analiză cost/beneficii ar constata indubitabil că apărarea naţională în cadrul unei alianţe militare este mult mai ieftină decât apărarea pe cont propriu pentru un stat de mărimea şi situat în poziţia geografică a României. şi posibilitatea utilizării Centrului de Instruire prin Simulare. compusă din elemente terestre. poliţie militară. Din cadrul acesteia fac parte forţe şi capabilităţi NBC. geniu. De altfel.Afganistan şi Irak. O altă contribuţie importantă pe care România o aduce ca membră NATO este participarea la angajamentele de la Praga privind capabilităţile (PCC).000 de militari. a fost amplificarea capacităţii de apărare. Este analizată. România poate oferi centre de excelenţă în domeniul instruirii şi pregătirii şi mă refer aici la Centrul Regional de Instruire PfP de la Bucureşti şi Centrul de Management al Resurselor de Apărare de la Braşov. puternic susţinute logistic şi informativ. că România poate contribui în mod eficient la operaţiuni militare multinaţionale împreună cu aliaţii săi. România participă în cadrul proiectelor multinaţionale PCC privind asigurarea de capabilităţi de transport strategic aerian şi maritim şi la proiectul privind supravegherea terestră aliată (Allied Ground Surveillance/AGS). De asemenea. de-a lungul istoriei. totodată. Asumarea şi îndeplinirea acestor obligaţii va implica costuri financiare semnificative. O altă modalitate de a contribui în cadrul Alianţei este oferirea unor capacităţi de Sprijin al Naţiunii Gazdă (HNS) pentru operaţiuni aliate. De asemenea. în domeniul politicii internaţionale este unanim recunoscut faptul că scopul principal al oricărei alianţe militare. cu capacitate de desfăşurare în termen scurt (7 zile). CIMIC.

corelate cu obiectivele Alianței: realizarea unei structuri de forțe dislocabile. realizarea corelării cerințelor obiectivelor forței cu cele ale NRF. interoperabile. Armata României și-a definit cu claritate obiective ferme. dar nu trebuie ignorat faptul că vor trebui permanent planificate şi alocate fonduri. România trebuie să asigure personalul necesar ocupării posturilor care îi revin în cadrul structurilor civile şi militare ale Alianţei. baze de aprovizionare. sustenabile. În procesul de transformare. în concordanță cu cerințele partenerilor noștri și cu posibilitățile concrete de realizare. Derularea în comun a acestor programe nu 52 . ci și atribuții de comandă și control la eșaloane tactice și operative. Prezența militarilor români la misiunile conduse de NATO a crescut de la an la an. În cadrul NATO. modernizarea procesului de instruire și pregătire și îmbunătățirea sistemului legislativ specific. Cheltuielile legate de pregătirea şi susţinerea acestora sunt suportate de România. România a contribuit și va contribui în continuare la bugetul civil şi militar al Alianţei şi de asemenea la Programul NATO de Securitate a Investiţiilor (NSIP). dezvoltând simultan capabilități cu alte state membre.Pe termen scurt. au fost stabilite și operaționalizate forțele care pot fi puse la dispoziția Alianței. inaugurat în 2008. flexibile. capabile să îndeplinească gama întreagă de misiuni stabilite. costurile vor fi semnificative. printr-un proces planificat pe etape. cu o capacitate de protecție adecvată. achiziția de noi echipamente. România va mai contribui şi la bugetele diverselor agenţii NATO. depozite de materiale etc. conducte de carburanţi.). Participarea României la programe de dezvoltarea în comun a capabilităților permite atingerea într-un timp relativ scurt. România urmând să facă eforturi importante pentru a răspunde obligaţiilor pe care şi le-am asumat. Majoritatea instituţiilor implicate au avut în vedere acest aspect şi au demarat deja pregătirea personalului. România și-a asumat nu numai calitatea de executant al unor misiuni de rutină. În acțiunile de implementare a prevederilor strategiei. a unui nivel de interoperabilitate corespunzător. dotată cu mijloace moderne de luptă. acesta fiind un fond prin care se finanţează investiţii NATO pe teritoriul statelor membre (căi de transport. Eforturile de transformare pentru asigurarea cerințelor Alianței privind realizarea capabilităților specificate în obiectivele forței la nivelul structurilor destinate NATO sunt concentrate asupra aspectelor de interoperabilitate și dislocabilitate. precum şi la construirea noului Cartier General. comunicaţii.

În scopul reducerii decalajelor. dotarea și înzestrarea forțelor naționale vor fi similare cu cele ale celorlalte state membre ale NATO și.numai că asigură atingerea unui anumit nivel al interoperabilității. se va putea realiza interoperabilitatea tehnică. întregul portofoliu național de acte normative specifice referitoare la pregătirea și utilizarea forțelor va fi “înnoit”. trebuie să fie acceptate toate STANAG-urile NATO (peste 1 500). realizarea interoperabilității la nivelul forțelor destinate NATO constituie o prioritate a standardizării în orizonturile de timp ale angajamentelor asumate prin obiectivele forței. Această direcție trebuie susținută de: creșterea independenței directorilor de programe majore în domeniul înzestrării și modernizării. zona Mării Negre. iar doctrinele. tacticile și procedurile vor fi similare cu cele ale celorlalte state membre ale NATO. Până în 2025. standardele cu conținut tehnic vor trebui implementate prin achizițiile/modernizările de tehnică și echipamente. Prin urmare. care sunt membre ale NATO. față de statele dezvoltate economic. vor fi realizate premisele interoperabilității operaționale a forțelor naționale. România face parte integrantă din această categorie şi poate contribui cu succes în acest sens. Astfel. în conformitate cu prevederile STANAG-urilor. prin modernizare și achiziții de echipamente și sisteme de arme performante. până în 2015. prin urmare. Caucazul de Sud şi chiar în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. Pe plan național. iar cele cu conținut operațional și administrativ vor trebui implementate. Construcţia unei lumi sigure şi stabile nu poate avea loc decât cu participarea tuturor statelor democratice. Interoperabilitatea la nivelul tuturor forțelor este obiectivul strategic al standardizării stabilit în strâns corelație cu orizontul de timp și cu obiectivele Strategiei de transformare a Armatei României. Nu este nici o îndoială că integrarea României în NATO este un câştig pentru stabilitatea şi securitatea regională în Balcani. din punctul de vedere al înzestrării Armatei. ci facilitează menținerea și dezvoltarea acestuia. de corelarea obiectivelor asumate cu resursele alocate și de simplificarea procedurilor de achiziție prin reducerea timpului consumat și creșterea premiselor de respectare a programelor de înzestrare și modernizare. 53 . Astfel. existente la data accederii României. Investiţia în securitate este o investiţie cu efecte pe termen lung. trebuie implementată Strategia de înzestrare a Armatei.

în prezent. deosebit de importante pentru evoluția Alianței. procesele politice și operaționale de adoptare a deciziilor.CAPITOLUL VI. Alături de partenerii săi. situându-se în centrul celui mai important proces de transformare din istoria sa. ca și resursele și mecanismele de finanțare continuă să se înscrie în linia de transformare a NATO. să treacă printr-un proces de schimbare. NATO doreşte în continuare să promoveze şi să apere valorile fundamentale comune precum: democraţia. în mod real. economia de piaţă. cu o capacitate rapidă de reacție și vocație globală. supremaţia legii. NATO trebuie. În timp ce structurile operaționale au fost reformate. deschidere şi transparenţă. Reformele din aceste domenii. Putem afirma că. dar şi cooperarea la nivel internaţional în vederea abordării cu succes a provocărilor noului mileniu. NATO înregistrează progrese semnificative. Unul dintre principalele obiective ale NATO pentru viitor este reprezentat de procesul de transformare a Aliantei. a obiectivelor politice adoptate în legătură cu noile sale misiuni. Întreprinderea unor astfel de măsuri are ca scop exercitarea unui management eficace în promovarea stabilității. Această transformare 54 . sunt necesare în vederea acordării garanțiilor de care aceasta are nevoie pentru îndeplinirea. la rândul său. Pe măsură ce tipurile de ameninţări evoluează şi se modifică. NATO – PREZENT ȘI VIITOR Alianța Nord-Atlantică parcurge propriul proces de modernizare în concordanță cu noile provocări ale secolului XXI. rezolvarea pe cale paşnică a disputelor. libertatea individuală.

Principalele provocări sunt reprezentate de opoziţia grupurilor de insurgenţi extremişti şi de necesitatea de a răspunde nevoilor Afganistanului privind creştea nivelul de dezvoltare. Procesul de transformare va avea la bază întotdeauna valorile fundamentale ale NATO. Obiectivul urmărit este acela ca armata afgană să poată prelua în mod progresiv principalele activităţi de stabilizare îndeplinite în prezent de către ISAF 55 . dar şi securitatea în regiunea respectivă şi siguranţa statelor membre ale NATO. Una dintre cele mai dificile operaţiuni ale Alianţei este cea care se desfăşoară în prezent în Afganistan sub mandatul ONU. statele membre vor fi nevoite să facă eforturi suplimentare pentru a menţine sistemul de apărare la standarde optime. îmbunătăţirea manierei de guvernare. Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principalul obiectiv al NATO. cu Pakistanul si statele partenere din Asia Centrală. În contextul crizei financiare la nivel global şi al unor resurse limitate alocate pentru apărare. intervenţia militară este completată de sprijinul oferit de Alianţă pregătirii şi echipării corespunzătoare a forţelor armate ale Afganistanului. Totodată. Succesul acestei operaţiuni nu poate fi obţinut numai prin mijloace militare. De asemenea. Datorită creşterii numărului şi gradului de complexitate a operaţiunilor NATO procesul de transformare al sistemului colectiv de apărare a devenit o cerinţă constantă pentru fiecare stat membru. stabilizarea Afganistanului este una dintre problemele importante ale Alianței. crearea de forţe armate bine echipate şi pregătite. este cunoscut faptul că pentru menţinerea securităţii statelor membre este esenţial ca NATO să acţioneze şi în afara graniţelor sale pentru a răspunde ameninţărilor acolo unde acestea apar.reprezintă o provocare şi o cerinţă constantă pentru Alianţă. contribuind astfel la crearea unui mediu internaţional mai sigur de care beneficiază şi statele membre. De aceea. căreia va trebui să îi facă faţă permanent. Pentru sprijinirea operaţiunii din Afganistan NATO acordă o atenţie specială şi dezvoltării unei cooperări mai strânse cu statele vecine Afganistanului. stabilirea de relaţii de bună vecinătate ale Afganistanului cu vecinii săi. De finalizarea cu succes a acestei operaţiuni depinde atât posibilitatea cetăţenilor Afganistanului de a trăi în condiţii de pace şi libertate. Un alt obiectiv îl reprezintă realizarea unui sistem colectiv de apărare.

UE sau Banca Mondială. Atât în Afganistan. NATO va continua să dezvolte relaţia sa cu Rusia şi să intensifice cooperarea în domeniile de interes comun.d. NATO a dezvoltat mecanisme instituţionalizate de parteneriat . dar şi prin intermediul unor programe de pregătire şi educaţie. În relaţia sa cu Rusia. Folosind experienţa dobândită în realizarea reformei sistemului de apărare. nu 56 . dar şi protecţia împotriva atacurilor cibernetice. NATO urmărește cooperarea cu alte organizaţii internaţionale şi state non-membre. servește la creşterea gradului de colaborare între cele două organizaţii în domenii cheie. În acest sens. crearea unui sistem juridic eficient ş. Dialogul Mediteranean. care îşi dezvoltă propria Politică Externă şi de Securitate Comună. securitatea energetică. precum lupta împotriva terorismului şi stabilizarea Afganistanului.m. cât şi in alte zone în care NATO îşi desfăşoară operaţiunile şi misiunile. In ceea ce privește parteneriatul cu Uniunea Europeană. NATO îşi va susţine şi apăra întotdeauna valorile şi respectarea cu bună credinţă a angajamentelor asumate. Declaraţia ONU-NATO. NATO oferă sprijin anumitor state nonmembre în procesul de dezvoltare a capacităţii de rezolvare a problemelor de securitate cu care acestea se confruntă. NATO acordă o importanţă deosebită relaţiilor sale cu Uniunea Europeană. dezvoltare economico-socială. inclusiv sprijinul oferit de NATO operaţiunilor ONU şi activităţile ONU de prevenire şi contracarare a terorismului. oferindu-le sprijin pentru realizarea reformelor necesare. Acestea contribuie prin aportul de trupe şi alte resurse la îndeplinirea cu succes a operaţiunilor şi misiunilor în care sunt implicate. În cadrul misiunilor şi operaţiunilor sale NATO colaborează şi cu state non-membre. există o colaborare şi implicare şi din partea altor organizaţii internaţionale cum ar fi: ONU.Pe de altă parte. Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul. şi şi-a consolidat relaţiile cu state din regiunea Asia-Pacific. În acest sens. prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă. apelează la parteneriate cu organizaţii care au expertiză în domenii precum: crearea de instituţii politice. NATO doreşte stabilirea unui parteneriat solid cu Uniunea Europeană. NATO nu este specializată în reconstrucţia civilă. Comisiile NATO-Ucraina şi NATO-Georgia sunt foarte utile în ceea ce priveşte procesul de pregătire a celor două state partnere pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la NATO. semnată în septembrie 2008.a. De asemenea.Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic. NATO a extins cooperarea cu statele partenere şi organizaţiile internaţionale şi în domenii precum lupta împotriva terorismului. De aceea.

dar şi la nivelul dialogului politic. Alianţa este preocupată şi de contracararea noilor tipuri de ameninţări precum: proliferarea armelor de distrugere în masă. abordarea noilor tipuri de ameninţări ale prezentului şi viitorului se află pe lista de priorități pentru viitor pe agenda NATO. Aceste tipuri de ameninţări sunt complexe şi au atât o dimensiune civilă. cât şi una militară. Cu toate că operaţiunile reprezintă cea mai vizibilă parte a activităţii NATO în prezent. 57 . În dezvoltarea acestui parteneriat se va avea în vedere evitarea eventualelor dublări ale acţiunilor celor două organizaţii şi implicarea în cea mai mare măsură posibilă a statelor membre în operaţiunile fiecărei organizaţii astfel încât să se utilizeze în modul cel mai eficient resursele comune disponibile Nu în ultimul rand. De aceea. NATO nu doreşte să deţină un monopol în ceea ce priveşte contracararea acestora. terorismul. securitatea energetică sau atacurile cibernetice. În faţa acestor ameninţări imprevizibile NATO nu poate avea o atitudine reactivă. pentru ca în cooperare cu partenerii săi să poată reduce cât de mult posibil nivelul riscului.numai la nivel de cooperare militară în zone de interes comun precum Kosovo şi Afganistan. ci îşi aduce o contribuţie proprie de substanţă la răspunsul comun în faţa acestor ameninţări. ci trebuie să reuşească să anticipeze provocările şi să folosească resursele politice şi militare de care dispune.

delimitări de ordin geografic. o analiză aprofundată ar putea demonstra că. Nord şi Sud se particularizează şi prin alt gen de caracteristici. Défense nationale et sécurite collective. în plan teoretic. în afara acestei suprapuneri de ordin axiologic şi atitudinal. unele studii de securitate şi unele analize geostrategice şi geopolitice. mars 2006. pe anumite problematici. cu SUA). 58 . elaborate de diferite grupuri de experţi.43 În funcţie de aceste delimitări. abordează în mod diferit conceptul de frontieră 43 Bernard de BRESSY. Peter von HAM. cultural şi religios. fiind posibile. Abordări ale conceptului de ˮfrontieră răsăriteană a Alianței Nord- Atlantice și a Uniunii Europeneˮ Frontiera virtuală comună a NATO şi Uniunii Europene la Est. Richard L.5-14. PROMOVAREA ȘI DEZVOLTAREA CULTURII DE SECURITATE – COMPONENTĂ Ă STRATEGIILOR DE SECURITATE LA FRONTIERA RĂSĂRITEANĂ Ă NATO ȘI UE 1.44 Din acest motiv. economic. există interese specifice şi nuanţe care particularizează poziţiile statelor europene. Western Unity and the Transatlantic Challenge. dar şi de importanţă. şi chiar poziţiile unora dintre statele membre ale celor două construcţii politice în raport cu celelalte. 4/2002. pp. KLUGER. Vest. Des frontières de l’Europe. The Marshall Center 44 Papers. geostrategic. în domeniul unor valori comune şi al angajamentului de a respecta anumite principii de acţiune cu înalt grad de generalitate. conceptual.CAPITOLUL VII. lingvistic şi istoric. în raport cu ale altor aliaţi din Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (în special. nr.

în timp ce al treilea ar putea cuprinde. Sub aspect pur geografic. frontieră care a cunoscut. „ţări de piaţă europeană”. va include. de ordin informaţional (Internetul) sau economic (marile companii transnaţionale) ignoră existenţa unor frontiere statale precis evidenţiate. frontiera actuală răsăriteană a NATO nu coincide cu cea a Uniunii Europene.46 45 Bernard de BRESSY. 59 .11. Potrivit unor aprecieri recente45 care se situează în continuarea ideii anterior vehiculate a unei „Europe cu mai multe viteze”. Malta). Yves Lacoste. Primul inel ar cuprinde ţările ce înconjoară cuplul germano-francez şi este în curs de constituire. într-o epocă în care reţelele mondiale. frontiera de est a Uniunii Europene extinse. spectaculoase transformări. cit. fără a fi membre NATO (Cipru. în mod evident. iar Turcia este doar stat membru al NATO şi. în perioada următoare. Faţă de perioada Războiului Rece. pe parcursul ultimilor ani. precum Turcia. Un al doilea inel ar putea include ţările „care nu doresc să intre în primul cerc”. în contextul proceselor de lărgire. învecinându-se astfel cu India şi China). la frontiera estică. când. în funcţie de statutul de membru asociat.ESDI) abordau din perspective diferite problematica securităţii şi apărării colective – există în prezent o suprapunere mult mai adecvată între spaţiul de securitate şi apărare colectivă al NATO şi cel al Europei unite. trei inele concentrice. ca spaţiu economic consolidat şi ca „veritabilă frontieră”. Pe de altă parte.răsăriteană a NATO şi a Uniunii Europene. de genul „la grande Europe” (de exemplu. între alţi parteneri şi Aliaţi. Grecia şi Turcia constituiau un flanc strategic înaintat şi descoperit al Alianţei Nord-Atlantice. de către Statele Unite ale Americii – nu este de aşteptat să se concretizeze pe termen scurt sau chiar mediu.. unitatea geografică a Eurasiei a servit unor autori drept motivaţie pentru a contura ipotetice entităţi. aderarea sa deplină – susţinută intens. devenind astfel un concept variabil. loc. în special cele din Europa de Est. p. dat fiind faptul că o serie de state situate la est de ţărmul Atlanticului sunt membre ale Uniunii Europene. propunea o viziune geostrategică în care „marea Europă” s-ar putea întinde până în Extremul Orient. iar Comunitatea Europeană (centrată pe probleme economice şi sociale) şi Uniunea Europei Occidentale (ale cărei structuri de securitate şi apărare au stat la baza conturării prezentei Identităţi Europene de Apărare şi Securitate . cu toate că atingerea criteriilor de accedere în Uniunea Europeană a înregistrat unele progrese în ultima perioadă. în Le Monde.

apărată şi menţinută decât în cadrul unei frontiere virtuale unice. Ameninţările comune cuprind. precum şi cele care sporesc dependenţa 46 Ibidem. în ceea ce priveşte factorii de risc şi ameninţările comune.6 60 . care nu poate fi sigurată. la baza oricărei analize concrete privind problematica frontierei răsăritene a NATO şi UE. Această prioritate este determinată de faptul că. Dincolo de evoluţiile posibile într-o perspectivă ndepărtată. p. fără asigurarea atingerii de către noii candidaţi a tuturor criteriilor şi standardelor impuse statelor membre. există ameninţările comune ale prezentului şi nevoia permanentă de securitate şi stabilitate. au fost formulate aprecieri conform cărora. dar şi existenţei unor conflicte. ar putea favoriza apariţia unor situaţii de parţială insecuritate. adoptată în anul 2003. în primul rând. în aceeaşi măsură în care există compatibilitate şi concordanţă între valorile. trebuie avute în vedere realităţile existente şi tendinţele evoluţiei mediului de securitate regional şi global. evidenţiate atât în cuprinsul Conceptului Strategic NATO şi al altor documente ale Alianţei Nord-Atlantice. problemele de ordin global asociate sărăciei şi subdezvoltării. întrucât un „limes” răsăritean prea extins al Uniunii şi al NATO şi o apropiere şi mai mare de zonele în care nu au fost rezolvate o serie de conflicte îngheţate riscă să genereze noi vulnerabilităţi. principiile şi acţiunile în planul securităţii în cadrul NATO şi al UE. consistente. 2. a „unităţii în diversitate” şi a angajamentului de solidaritate al Aliaţilor („toţi pentru unul şi unul pentru toţi”). dincolo de anumite limite. dezbaterile privitoare la „Europa unită de la Atlantic la Urali” (la care se refereau. dar de care trebuie să se ţină seama. în raport cu relevanţa şi actualitatea lor. ca şi în cazul NATO. între alţii. lărgirea excesivă a Uniunii Europene. Amenințări comune la adresa securitășii statelor membre NATO și UE Trecând într-un plan secundar. cât şi în Strategia de Securitate a Uniunii Europene. generalul Charles de Gaulle sau Maurice Duverger). există şi trebuie accentuată şi consolidată unitatea spaţiului euroatlantic – potrivit devizei Uniunii Europene. estimările pe termen scurt şi posibilităţile de asigurare a securităţii şi apărării spaţiului comun al Uniunii Europene şi al NATO în raport cu ameninţările existente şi posibile la adresa acestuia. se manifestă o concordanţă nedorită. considerăm că. în special asimetrice. Dincolo de diferenţe.În acelaşi context.

prin bazinul Mării Negre. p. precum şi din Africa de Nord. pe locul 3 după spaţiul Americii de Nord (29%) şi al statelor dezvoltate din Asia (20%. vulnerabilitatea – de infrastructura din domeniul transporturilor. în condiţiile în care. 61 . vecinii şi partenerii săi” (mai 2003) şi Cartea verde („Către o strategie europeană de securitate a aprovizionării”) a Comisiei Europene. dependenţa de energie reprezintă o preocupare specială. transatlantic.47 Pentru Europa. prezintă din acest punct de vedere o importanţă strategică deosebită. Mediul de securitate: provocările globale şi principalele ameninţări). importurile reprezintă aproape 50% din consumul de energie. Aceasta se poate realiza prin diversificarea surselor. în acelaşi timp. I. (existând deja o strategie în acest scop. 49 Directiva 68/414/CEE din 20 decembrie 1968 privind stocurile petroliere şi Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de asigurare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale. informaţiei. o clasificare a principalilor consumatori situează Uniunea Europeană (cu un procentaj de 17%). la nivel mondial. care se învecinează. L’Europe. estimându-se că vor ajunge la 70% în 2013. dar şi într-un spaţiul mai larg. înscrierea problematicii energetice pe primul punct al agendei reuniunii statelor grupului G-8 de la Sankt Petersburg. 48 Christophe-Alexandre PAILLARD. puncte de origine ale marile trasee energetice. publicată la 8 martie 2006.49 Frontiera răsăriteană şi de sud-est a NATO şi a Uniunii Europene. energiei. avril 2006. precum şi ale Orientului Apropiat şi Mijlociu. Défense nationale et sécurite collective. într-o reţea comunitară. asigurarea unor trasee securizate de transport al materialelor energetice şi adoptarea unor măsuri convergente şi a unor instrumente adecvate de către toate statele membre ale Uniunii Europene. cu zonele Caucazului şi Mării Caspice. precum şi din alte domenii. Multe dintre importurile de energie europene provin din zona Golfului şi din Rusia (45%). În prezent. dintre care China deţine 11% şi India 4%).24. propunerea Poloniei de a crea o asociere a statelor europene. 47 Strategia Europeană de Securitate (cap. pe lângă Directivele europene existente). numită sugestiv un „NATO al energiei”. din 28-29 noiembrie 2006. terrain de manoeuvre privilégié des géants de l’ énergie. urmată de America Latină şi de Sud (6%) şi Africa (sub 3%). 48 Comunicatul asupra „Politicii energetice pentru o Uniune Europeană lărgită. precum şi perspectiva dezbaterii aceluiaşi subiect în cadrul summit-ului NATO. demonstrează importanţa asigurării securităţii energetice în zona euro-atlantică.europeană – şi. ea fiind cel mai mare continent importator de petrol şi gaz din lume.

28. iniţiative gestionate de Comisia Europeană etc. instituţii slabe. caracterizate prin corupţie. conflictele regionale. precum SITCEN. comisarul european Franco Frattini anunţa o serie de măsuri destinate combaterii acţiunilor tot mai extinse ale grupurilor de crimă organizată în spaţiul european. cât şi o bază pentru astfel de acte de terorism.51 Trebuie avut în vedere faptul că. necesitatea elaborării unui lexic de termeni privind ideile radicale şi extremiste. în contextul în care raportul Europol estima numărul acestor grupări la 4. la care se adaugă cele de intervenţie şi asistenţă umanitară (ONG-uri şi agenţii specializate. cuprinzând un număr de circa 40.000. care dispune în primul rând de capabilităţi militare. 50 În ianuarie 2005. capabile să acţioneze în domeniul poliţiei (EUROPOL). EUROPOL. care slăbesc statele din interior). distrugere şi ripostă. în care sunt prevăzute responsabilităţile concrete ale unor organisme şi instituţii. FRONTEX. migraţia ilegală dinspre spaţiile euro-asiatic şi al Africii de Nord. abuz de putere. 51 Strategia Europeană de Securitate. contrabanda cu arme şi muniţii. FIU. 52 62 . proliferarea armelor de distrugere în masă. (The Times. Strategia de Securitate a UE pune terorismul pe primul plan în ordinea ameninţărilor la adresa statelor Uniunii (alături de proliferarea ADM. indispensabilă o acţiune europeană comună”. ale grupurilor crimei organizate transfrontaliere50. spre deosebire de NATO. s-a acordat o atenţie sporită eficientizării structurilor de prevenire şi contracarare a terorismului şi fundamentării bazei de acţiune a acestora. lipsă de responsabilitate şi conflicte civile. Strategia UE în domeniu conţine un Plan de acţiune. menţionând că „Europa reprezintă atât o ţintă.52 Uniunea Europeană a adoptat şi o Strategie de combatere a terorismului. după 11 septembrie 2001.000 de infractori şi criminali de diferite naţionalităţi. ţările europene constituie ţinte şi au fost atacate /…/ este. protecţie. justiţiei (EUROJUST) şi controlului frontierelor (mecanismele spaţiului Schengen).Altă categorie de ameninţări comune include acţiunile grupărilor şi organizaţiilor teroriste.01. în contextul extinderii ameninţărilor teroriste şi asupra spaţiului european. traficul ilegal cu substanţe interzise şi materiale strategice. Idem. EUROJUST. care detaliază acţiunile şi măsurile de prevenire.2005). Uniunea Europeană posedă structuri integrate diversificate. statele eşuate şi criminalitatea organizată). De asemenea. dar şi posibilitatea menţinerii sau accentuării unor focare de instabilitate şi tensiune în vecinătatea frontierei răsăritene a NATO şi a Uniunii Europene (datorită existenţei unor regimuri eşuate.). prin urmare.

crearea reţelei de avertizare şi alertă în domeniul infrastructurilor critice (CIWIN) etc. elaborarea unui program european de protecţie a infrastructurii critice (EPCIP).net. 3. domeniu în care interferenţa cu mecanismele instituţionale. în contextul diversificării ameninţărilor şi pericolelor la adresa securităţii. căruia i se acordă în ultima perioadă. o atenţie deosebită. deopotrivă. În acest cadru. planurile de acţiune şi conceptele fundamentale în domeniul securităţii ale Uniunii Europene este mult mai evidentă. inclusiv prin utilizarea reţelelor FIU. a instituţiilor cu responsabilităţi în sfera securităţii faţă de realizarea educaţiei de securitate. regionale şi globale. securitatea individuală a cetăţenilor şi cea a comunităţilor sociale. apărarea colectivă şi acţiunile de promovare a stabilităţii) includ. un rol important revine culturii de securitate.operaţionalizarea reţelei ARGUS pentru gestionarea situaţiilor de criză. mai activă şi mai pragmatică. concept introdus în circuitul de valori al Alianţei Nord-Atlantice de către fostul secretar general lordul George Robertson. la cea de organizaţie tot mai implicată în domeniul securităţii colective. a grupurilor şi categoriilor socioprofesionale şi culturale la realizarea acesteia. prin promovarea dialogului şi comunicării cu actori publici. validarea misiunii sociale a diferiţilor 63 . Securitatea colectivă şi securitatea prin cooperare (cu cercurile sale concentrice securitatea colectivă. Planul de acţiune european susţine necesitatea coordonării tuturor mecanismelor şi instrumentelor de care se dispune în prevenirea şi combaterea terorismului. facilitând comunicarea şi participarea tuturor cetăţenilor. respectiv cele de protecţie civilă. prin descurajarea agresiunii de tip convenţional. Cultura de securitate ca si componenta ă strategiilor de securitate la frontiera de rasarit ă NATO si UE Ultimul deceniu a consacrat trecerea Alianţei Nord-Atlantice de la stadiul de organizaţie dedicată apărării colective a membrilor săi. militare şi informative. asigurarea şi menţinerea securităţii şi stabilităţii subregionale. prin cunoaşterea şi prevenirea unor ameninţări şi pericole. un rol important avându-l schimbul de informaţii. Acest generic înglobează o nouă abordare. Această nouă dimensiune presupune un mai mare accent pe constructivism şi pe participare multidimensională şi multiinstituţională la garantarea.

crima organizată. mass-media şi organizaţiile neguvernamentale create în acest scop. 01. nr. iar combaterea şi contracararea fiind o sarcină ce revine exclusiv structurilor de profil din sistemele naţionale de securitate. instrument pentru un parteneriat cu cetăţenii. întrucât terorismul. La începutul anului 2006. a fost lansată Cartea Albă privind politica de comunicare europeană. care presupune participarea conştientă şi activă a fiecărui individ la realizarea securităţii. proliferarea nucleară şi alte categorii de ameninţări implică nu doar un răspuns instituţional.3 64 . autorităţile naţionale. precum şi a celor referitoare la valori. Preocupări legate de dezvoltarea culturii de securitate şi realizarea educaţiei de securitate. promovarea unor noi concepte şi modalităţi de cooperare. ce are ca actori instituţiile şi organismele Uniunii. dar şi la un nivel central. diminuarea vulnerabilităţilor acesteia. regionale şi locale ale tuturor statelor membre. o poziţie prioritară în promovarea culturii de securitate şi în informarea publică o deţin publicaţiile de profil ale institutelor de cercetări şi studii strategice din statele Uniunii Europene. valoarea centrală rămânând prevenirea. Eurobarometrul a propus. Commission des Communautées Européennes.54 Desigur. identificarea unor formule concrete de transfer de expertiză din sfera societăţii civile către instituţiile din sistemul securităţii naţionale în domeniile de interes pe care cetăţenii le asociază conceptului de securitate/siguranţă naţională.3-6. 5/2004. prin implicarea în realizarea unor mecanisme mai eficiente a Comisiei Europene şi a altor organisme comunitare. de asemenea.53 Educaţia de securitate comportă abordarea unor aspecte fundamentale ale societăţii contemporane. sub diferite aspecte. interese şi obiective de securitate naţională. pe baza experienţei acumulate din derularea acestor proiecte. Livre Blanc sur une politique de communication européenne. evaluări pertinente ale percepţiei opiniei publice din statele membre asupra unor chestiuni adiacente domeniului securităţii individuale şi colective. 54 Bruxelles. publicaţie a Serviciului Român de Informaţii. 53 Revista Profil.02. partidele politice europene şi societatea civilă.actori instituţionali. specializat. ci şi unul individual. p. există în toate statele membre ale Uniunii Europene. p.2006. în mai multe rânduri.

Praeger. respectul drepturilor minorităţilor. conceptul culturii de securitate şi activităţile menite să obiectiveze realizarea unei educaţii de securitate adecvate. întrebări decisive asupra preţului pe care europenii sunt pregătiţi să-l plătească pentru realizarea unui cadru de securitate sporit. CN and London. la o percepere mai profundă a ameninţărilor şi pericolelor existente. contracararea terorismului internaţional.55 Acest gen de activităţi a contribuit la conştientizarea nevoii de reformare a sectorului de securitate. Westport. precum şi la informarea asupra mecanismelor de control democratic al activităţii structurilor din domeniul apărării. 1997 65 . cât şi România acordă atenţie dezvoltării culturii de securitate. Clubul Politic Balcanic (BPC). care a stabilit ca priorităţi. de către Aliaţi şi de partenerii strategici. cât şi în cele participante la procesele EAPC şi PfP. evaluarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii regionale. atât Bulgaria. reforma sectorului de securitate. punând. ale cărui conferinţe internaţionale şi seminarii s-au axat pe problematici precum: securitatea şi cooperarea în spaţiul Balcanilor. perspectivele geostrategice ale teoretic de analiză a tranziţiilor esteuropene. totodată.O importanţă aparte o are cadrul conturat de prima Conferinţă Europeană privind cercetarea de securitate. locului şi noilor misiuni asumate de Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană în actuala arhitectură de securitate euroatlantică. siguranţei naţionale şi ordinii publice. În ce priveşte statele de la frontiera răsăriteană a NATO şi a Uniunii Europene. desfăşurată la Viena între 20-21 februarie 2005. mai multe studii de caz. la înţelegerea de către opinia publică a rolului. atât în ţările membre. cuprind un larg spectru de acţiune. În Bulgaria s-a detaşat. 55 Anton BEBLER. la nivelul Uniunii: protecţia infrastructurilor critice. gestionarea crizelor. referitoare inclusiv la Bulgaria şi Slovenia. prin implicarea unor organizaţii neguvernamentale în această direcţie şi – în cazul particular al ţării noastre – prin iniţiative instituţionale care au fost apreciate cu mai multe prilejuri. implicând îndeosebi dinamica relaţiilor civilmilitare. La nivelul NATO. care presupune o angajare mai activă a cetăţenilor în cunoaşterea ameninţărilor la siguranţa proprie. dar şi conceptul de „Europă deschisă şi sigură”. îndeosebi a celor de natură teroristă. securitatea frontierelor. Civil-Military Relations in Post-Communist States. prin activităţile organizate.

5. regională şi globală. Marshall”. pentru conturarea unui cadru de dialog şi dezbatere a proceselor de educare a societăţii civile impuse de integrarea în structurile euro-atlantice şi cele europene. 66 . seminariilor şi meselor rotunde organizate de Academia Naţională de Informaţii. în cooperare cu Fundaţia EURISC. Asociaţia de Studii şi Cercetări ale Terorismului Cluj-Napoca etc. Asociaţia „George C. 57 Revista Profil. o relevanţă aparte o au demersurile iniţiate de către Serviciul Român de Informaţii. alte ONG-uri cu activitate recunoscută pe plan intern sunt Asociaţia Euro-Atlantică şi Asociaţia „George C. Rolul acestui Departament şi al Centrului de Informare constă în iniţierea şi dezvoltarea relaţiilor cu principalii actori ai societăţii civile româneşti. Asociaţia Euro-Atlantică „Manfred Wörner”.Alături de acesta. odată cu deschiderea Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate.57 În luna aprilie 2003. Balkans &NATO United Against the Terror. prin Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate (CICS) şi Departamentul de Legătură cu Autorităţi Publice şi Organizaţii Neguvernamentale. p.) şi a sesiunilor de comunicări. Stefan DIMITROV.56 În România. Asociaţia de geopolitică „Ion Conea”. p. cât şi feed-back-ul instituţional către ONG-uri cu expertiză naţională şi internaţională pe domenii de interes comun. 56 General-maior dr. în afara acţiunilor pe linia dezvoltării culturii de securitate întreprinse de numeroase ONG-uri (Casa NATO. a fost lansat primul proiect al Departamentului. 2004. Marshall”. cu participarea Centrului de Studii şi Cercetări pentru Siguranţa Naţională. Sofia. una din direcţiile de acţiune ale acestora fiind modelarea opiniilor societăţii bulgare cu privire la probleme legate de cultura de securitate. structură specializată în domeniul promovării dialogului cu mediul public civil şi asociativ din ţara noastră. publicaţie a Serviciului Român de Informaţii. The role of political dialogue in non-governmental sector for the security and the stability of the Balkans. Asociaţia Centrul de Studii NATO.273-278. Îndeplinind funcţia de comunicator interinstituţional. Departamentul proiectează şi susţine programe şi proiecte al căror obiectiv general este convergent obiectivelor de securitate/siguranţă naţională stabilite prin lege. nr. înfiinţată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare al Ţării din 15 noiembrie 2001. asigurând atât transferul de know-how. în spiritul valorilor de securitate naţională. Asociaţia Centrul de Studii EuroAtlantice al Universităţii Bucureşti. 5/2004.

promovarea valorilor de securitate ale Alianţei Nord. diplomatice şi experţi străini. director al Centrului pentru Relaţii Civili-Militari din Navy Post-Graduated School (Monterey. pentru a fi pusă la dispoziţia celor interesaţi şi a grupurilor de discuţii ce activează în cadrul Centrului de Informare. director al organizaţiei Saferworld. Thomas Bruneau.Atlantice.cu titulatura „Promovarea culturii de securitate”. ofiţer delegat al FBI pentru România şi Moldova (Ambasada SUA). Alfredo Maglietta şi Franco Veltri. broşuri etc. ambasadorul Regatului Norvegiei la Bucureşti. Wentworth. Proiectul a fost deschis tuturor iniţiativelor venite din zona civică. lumea academică şi. Experienţa acumulată în domeniul acţiunilor destinate realizării educaţiei de securitate şi promovării conceptelor fundamentale ale culturii de securitate atestă un interes sporit pentru participarea la diverse activităţi a tineretului din mediile preuniversitare şi 67 . coordonatorul South Eastern Europe Clearinghouse for the Control of Small Arms and Light Weapons (SEESAC). SUA). realizarea unor instrumente de comunicare (publicaţii. pliante. Direcţia Generală de Comunicare din Ministerul Apărării al Marii Britanii. rapoarte realizate de organizaţii naţionale şi internaţionale. Mark A. În cadrul Centrului de Informare au conferenţiat. Gabrielle Burger. în faţa unei audienţe numeroase. personalităţi militare. regională şi globală. cercetător în cadrul Departamentului pentru Aderare la Uniunea Europeană (Institutul German pentru Probleme de Securitate şi Internaţionale). Tony Pawson. Alte activităţi destinate realizării educaţiei de securitate şi promovării culturii de securitate au fost consacrate. Uniunii Europene. Adrian Wilkinson. Organizaţiei Naţiunilor Unite şi altor organisme şi organizaţii la care ţara noastră este parte. Bernardo Mariani. director. între care: Leif Arne Ulland. Anneli Ute Gabany. ale presei. cercetări. nu în ultimul rând. constituirea unei baze de date formate din studii. reprezentanţi ai Direcţiei de Informare Publică a NATO. prezentări tematice.) adecvate scopurilor şi misiunilor Departamentul de Legătură cu Autorităţi Publice şi Organizaţii Neguvernamentale şi Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate. apreciindu-se că trebuie intensificate eforturile de educare a publicului în spiritul cunoaşterii noilor ameninţări şi a domeniilor noi de securitate naţională. următoarelor obiective: promovarea conţinutului Doctrinei Naţionale a Informaţiilor pentru Securitate. articole de promovare în publicaţii de specialitate. consilier al Ambasadei SUA la Bucureşti. între altele.

o Alianţă extinsă şi transformată îşi asumă noi responsabilităţi pentru a furniza securitate şi stabilitate în spaţiul euro-atlantic şi mai departe. relevant fiind şi faptul că. trebuie să se ţină cont de principiul că educaţia de securitate nu se adresează doar tinerilor. Cultura şi educaţia de securitate trebuie promovate cu aceeaşi intensitate atât în marile oraşe. capacitatea Alianţei de a disloca forţe este limitată. Nu trebuie omis şi faptul că segmente importante ale populaţiei nu sunt cuprinse decât parţial în procesul educaţional. unde profesorii din şcoli ar trebui să includă în programa de pregătire civică o serie de teme specializate ale culturii de securitate. după renunţarea la obligativitatea stagiului militar. reprezentanţii tuturor vârstelor. În condiţiile în care. tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de ani au o mai mare încredere în Serviciul Român de Informaţii. 68 . Totuşi. dialog. diversificarea modalităţilor de consolidare a solidarităţii sociale şi a spiritului civic. Totuşi. sunt mai receptivi faţă de ameninţările teroriste şi faţă de alte ameninţări asimetrice cu care ne confruntăm în prezent. acţiune şi parteneriat. ca parteneri de comunicare.universitare şi o mai mare disponibilitate a acestora faţă de acumularea unor cunoştinţe specializate. inclusiv cele adulte. potrivit unor sondaje de opinie. Mediterană şi Afganistan – presiunea pentru a accepta mai multe misiuni este în creştere. cât şi în mediul rural. Deşi lista operaţiilor desfăşurate sub conducerea NATO în prezent este impresionantă – incluzând misiuni majore în Balcani. derulate în cadrul specializat şi organizat al structurilor militare şi al altor instituţii din sistemul de securitate naţională. ea trebuie să aibă. se impune ca un imperativ de prim ordin. CONCLUZII FINALE Astăzi. un număr tot mai redus de tineri au contact direct cu formele anterioare de cultivare a conştiinţei civice şi de realizare a educaţiei de securitate. în complementaritate cu acţiunea instituţiilor din sistemul de învăţământ şi educaţie.

iar neajunsurile în ceea ce priveşte capabilităţile trebuie eliminate dacă NATO urmează să asigure un management eficace al crizelor. Sporirea operaţiilor Alianţei ridică unele întrebări privind gradul de adecvare al forţelor şi capabilităţilor care participă la realizarea acestora. componenta sa morală. În fine. În acelaşi timp. va fi necesar ca în procesele de stabilire a obiectivelor forţelor. Noii aliaţi înclină spre viziunea mai fermă asupra securităţii propusă de Londra şi Washington şi împărtăşesc un punct de vedere mai tranşant. care să contribuie la identificarea şi generarea forţelor şi capabilităţilor corespunzătoare pentru desfăşurarea operaţiilor Alianţei. Totodată. Extinderile concomitente ale NATO şi Uniunii Europene pot fi considerate pe bună dreptate evenimente de o importanţă deosebită. În viitorul imediat. ei aduc o viziune asupra Rusiei care până în prezent nu a circulat în mod semnificativ în cadrul NATO. aflate la dispoziţie pentru îndeplinirea întregii game de 69 . Pentru a realiza acest lucru. extinderile UE şi NATO reprezintă o ocazie unică pentru noii aliaţi de a contribui la modelarea acesteia. atunci procesele politice şi operaţionale ale Alianţei de luare a deciziilor trebuie armonizate. mai darwinian. Întrucât identitatea de securitate a Europei se formează doar în prezent. astfel încât acesta să devină un mijloc mai eficient. procesul planificării apărării trebuie reformat. Astăzi. Cele mai vizibile manifestări ale acesteia le constituie orientarea spre mai multă autonomie a SUA şi o dispută intensă privind circumstanţele în care forţa trebuie folosită pentru a combate noile ameninţări. depinde de extinderea oportună a Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate (ISAF) astfel încât aceasta să poată să contribuie în mod semnificativ şi vizibil la asigurarea securităţii. planificare a apărării şi generare a forţelor să se aplice aceeaşi logică de transformare aplicată în cazul structurilor militare. De asemenea. dislocabile şi sustenabile. Dacă aliaţii doresc ca NATO să fie apt „să acţioneze acolo unde se află ameninţările”. bazată pe experienţa lor istorică. Enorma credibilitate de care se bucură în prezent ISAF în Afganistan a stimulat încrederea în NATO şi răbdarea pentru ritmul extinderii ISAF până în acest moment. ele s-au produs în contextul mai larg al unei profunde – deşi graduale – remodelări a peisajului de securitate al Europei. NATO are nevoie de forţe moderne. asupra relaţiilor internaţionale decât vecinii lor occidentali. noilor aliaţi le este clară necesitatea unui rol continuu jucat de Statele Unite în securitatea europeană. Întrebarea privind rolul Rusiei în securitatea europeană şi globală pândeşte ascunsă pe acest fundal.

Altele nu au urmat încă această cale pe deplin. optimizarea relației NATO-UE în probleme de interes comun privind securitatea. o mai bună eficiență împotriva atacurilor cibernetice. Dintre acestea amintim: rezolvarea divergențelor dintre statele membre care au trupe dislocate în diferite teatre de operații (numărul mare de incidente. atunci când sunt dislocate. Astfel de obiective ţintă ar putea specifica. continuarea procesului de lărgire a NATO și definirea strategiei pentru Europa. ţările membre analizează conceptul „obiectivelor de reinvestiţie”. transformarea trebuie să fie mai ajustată pentru fiecare stat în parte. dislocabile şi sustenabile. care include operaţii de înaltă intensitate desfăşurate la mari distanţe de bazele situate pe teritoriul statelor membre. Minimal. pe baza a ceea ce este posibil politic și economic în ceea ce privește condițiile în care. inclusiv cu morți și răniți în unele zone cu grad ridicat de risc). atunci când Alianţa este de acord să execute o anumită misiune. de exemplu. problema suplimentării efectivelor de militari din Afganistan.misiuni a Alianţei. care reprezintă angajamente pentru desfiinţarea elementelor militare nedislocabile în vederea disponibilizării resurselor necesare creării unor noi mijloace dislocabile sau îmbunătăţirii celor existente. abordarea problemelor esențiale ale securității globale în colaborare cu ONU și UE. În mod similar. legături mai strânse cu parteneriatele globale (Asia-Pacific). agreate politic. În consecință. apărarea și lupta împotriva terorismului și managementul crizelor. analiza cheltuielilor pentru apărare de către țările membre ale NATO. creșterea rolului NATO în asigurarea securității energetice. că statele membre sunt de acord să disloce şi susţină un anumit procentaj din structurile lor în operaţiile Alianţei. 70 . Scopul final trebuie să fie acela de a avea o mai mare siguranţă că. implicarea NATO în depășirea crizei economice și reafirmarea acesteia ca principal furnizor de securitate global. reforma în interiorul NATO. forţele necesare vor fi puse la dispoziţia comandanţilor militari ai NATO. Unele ţări membre au adoptat concepţia de transformare şi au implementat schimbările necesare în cazul structurii forţelor lor pentru a se asigura că pot contribui cu forţe moderne. aceste forțe îndeplinesc gama întreagă de misiuni alocate. forțele NATO trebuie aduse la nivelul la care ele să poată face față mai degrabă realității operaționale decât să încerce să-și ascundă slăbiciunile în acest domeniu prin impunerea de constrângeri naționale. Există totuși o serie de probleme la nivelul Alianței. adoptarea unei arhitecturi care să cuprindă sistemul antirachetă pentru acoperirea tuturor teritoriilor statelor membre ale NATO. NATO analizează ideea de a stabili obiective ţintă în privinţa „gradului de întrebuinţare” şi a „rezultatelor”. În prezent. conform angajamentelor asumate. care trebuie clarificate. îmbunătățirea relației NATO-Rusia.

Opinia publică așteaptă cu interes răspunsul NATO la noile amenințări – terorism. |n acest scop. operațional și tactic). Batalionul de vânători de munte din Curtea de Argeș. România are forţe militare de nivel batalion dislocate în Afganistan. Astfel. Alianța s-a angajat în operații de management al crizelor și a abordat noi provocări la adresa securității atât în interiorul. nu în ultimul rând. cât și militar. armatelor celor mai înzestrate din punct de vedere tehnologic. ca și cu Organizația pentru Cooperare și Securitate în Europa. viitorul nu va aparține. aceasta se concentrează pe dezvoltarea efectului final. în timp ce transformarea s-a dorit a fi un proces care susține diviziunea sarcinilor. în mod obligatoriu. apărare antirachetă –. securitate cibernetică sau energetică. cât și în afara zonei euroatlantice. Modul în care aceste forţe îşi vor face datoria depinde în primul rând de susţinerea politică şi. care la ora acestor concluzii acționează în teatrul din Afganistan. structurile militare nu se transformă prin ele însele. În prezent. să facă față amenințărilor la adresa securității. nicio țară sau organizație nu poate. de aceea Alianță cooperează cu alte organizații internaționale. singură. transformarea trebuie să acționeze în întregul spectru de efecte și nu doar asupra intensității efectului. poate în 71 . Din această perspectivă. ceea ce reprezintă numai o parte a misiunii de stabilizare strategică. În lumea complexă de azi. promovând specializare și fragmentare. Este paradoxal faptul că. ci prin schimbarea de mentalitate și capacitatea de adaptare a profesioniștilor (militari și civili) la nou. Altfel spus. regiunea Mediteranei și Orientul Mijlociu. în primul rând cu Națiunile Unite și Uniunea Europeană. dar și măsura în care Alianța va găsi. Caucaz. iar derularea acestui proces are ca rezultat crearea de capabilități militare caracterizate prin flexibilitate. alături de alte organizații internaționale. Alianța se transformă atât politic. de judecată decât o problemă de echipament. realizează. ceea ce le oferă decidenților politico-militari oportunități sporite pentru îndeplinirea obiectivelor. ci celor care vor fi capabile să înțeleagă în mod adecvat natura conflictelor și să reacționeze eficient în fața acestora. În prezent. fenomen ce rămâne “inima” etosului operațional al Alianței. susţinerea societăţii româneşti. nu un eveniment și că este mai mult o problemă de gândire. a lansat mai multe parteneriate cu state din Asia Centrală. De la sfârșitul războiului rece. calea de a aborda cuprinzător problema zonelor de instabilitate sau a provocărilor transfrontaliere Mediul de securitate în continuă transformare cere ca răspunsurile la amenințări să fie adaptate în conformitate cu tendințele de evoluție ale acestuia.Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT) subliniază în mod corect faptul că transformarea reprezintă un proces. viteză crescută de reacție și interoperabilitate (capacitatea de a desfășura operații combinate la nivel strategic.

Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate. Teodor. 2004 3. pentru a reconfigura. Dacă primele misiuni ale forţelor româneşti în teatrele de operaţii au constat în misiuni de menţinere a păcii.N. De 60 de ani. 2001 72 .ˮIntegrarea României în structurile europene și euroatlanticeˮ. având exclusiv rolul de a consacra tonul și direcția strategică pe care le va aborda procesul de negociere și elaborare a noului concept. București. Definirea unui nou concept strategic va fi un proces laborios. din cauza problemelor complexe pe care le generează activitatea de formulare. începutul unei noi fizionomii a celei mai puternice forțe politice. Din această forță a democrației și valorilor societății omenești face parte. Editura Academiei Forțelor Terestre. Enciclopedie politică și militară (studii strategice și de securitate)ˮ. București. precum și la pacea și securitatea globală.. DINU. ZODIAN. militare și de securitate care a existat vreodată pe aceasta planetă.. de jure și de facto. de stabilitate şi reconstrucţie. NATO este o alianță de succes. cu realism și responsabilitate. BIBLIOGRAFIE 1.cea mai mare măsură. T. ISPAS. Sibiu.Ap. Declarația de securitate adoptată la summitul aniversar din 2009 este un precursor. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei. și nu materializarea viitorului concept strategic. 2009 2. Alianța participă la asigurarea securității și libertății viitoarelor generații ale comunității euroatlantice. Grigore -ˮSurse de instabilitateˮ. responsabilitatea asigurării securitații în condițiile în care la ultimul summit NATO s-ă ridicat problema suplimentării numărului de militari dislocați în teatru. dar mai ales Armata României încep să înţeleagă şi să aprofundeze statutul real de membru al unei alianţe militare. iată că societatea românească. COSMA. Vladimir . ca răspuns la perpetua evoluție a realității socio-economice. Editura U. ALEXANDRESCU. FRUNZETI. Prin lărgirea și transformarea sa.ˮLumea 2009. M. Mihai Ștefan. probabil cea mai eficientă și de succes din istoria omenirii. și România.

Cristophe-Alexandre . adoptată la Consiliul European de la Bruxelles. București. Stefan. Manualul NATO. semnată cu ocazia summit-ului NATO 2009 la Strasbourg 20. 13 decembrie. P. The Marshall Center Papers 8. William . Sofia. Enciclopedia Uniunii Europene. University of Chicago Press. 01. serie nouă. BEBLER.Military Relations in Post Communist Statesˮ. nr. Directiva 68/414/CEE din 20 decembrie 1968 privind stocurile petroliere și Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de asigurare ă securității aprovizionării cu gaze naturale 17. Brusseles. 2006 15. 2/2009 73 .ˮDes frontieres de lʾEurope. Lars Erik . McNEILL. M. terrain de manoeuvre privilegie des geants de lʾenergie. Biroul de Informare și Presă. WALT. Princeton University Press. Livre Blanc sur une politique de communication europeenne.ˮCIVIL. 2003 16. 2006 6. 2004 13. Defense nationale et securite collectiveˮ. Defense nationale et securite collectiveˮ. 1997 7. Stepfen . CEDERMAN. ANGHEL. 1982 9. HAM.ˮOriginile alianțelorˮ. Declarația referitoare la Afganistan.4. Richard . Revista ˮGândirea Militară Româneascăˮ. Commission des Communautees Europeennes. 2008 11. Editura Universității din București. Belgia 14.ˮThe rol of political dialogue in nonguvernamental sector for the security and the stability of the Balkans. Princeton. 1997 12. agreată la summit-ul NATO din 3-4 aprilie 2009 de la Strasbourg-Kehl 19. Peter von . mars. 2003 5. Strategia Europeană de Securitate. Declarația privind Securitatea Alianței. Balkans and NATO united againstˮ. anul XX.2006 18. Iași. Institutul European. NATO -1110. Bernard de .ˮThe rise of the westˮ.ˮEmergent Actors in World Politics: How States and Nations Develop and Dessolveˮ.ˮLʾEurope. Bruxelles. L. Chicago. Anton . ˮInstituții europene și tehnici de negociere în procesul integrăriiˮ. PAILLARD. DIMITROV.ˮWestern Unity and the Transatlantic Challangeˮ. Editura Meronia. KLUGER. 2006 10. avril. BRESSY. general maior . Westport.02.

4/2002 22.I. 5/2004 24.R. nr.ro 28. Sfera Politicii. nr.. www. Revista ˮProfilˮ.M. publicație ă S.21.diplomacy.ro 74 . www. Buletinul A.org 26. nr.mae.roembus. 134. aprilie 2009 23. www. www.I.nato.int 27.ro 25.presamil.. www.S.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->