Sunteți pe pagina 1din 104

ROMEO BOŞNEAGU

METEOROLOGIE
OCEANOGRAFIE

Note de curs

Ediţia a II - a

EDITURA ACADEMIEI NAVALE „MIRCEA CEL BĂTRÂN”

4
ACADEMIA NAVALĂ "MIRCEA CEL BĂTRÂN"

METEOROLOGIE
OCEANOGRAFIE

Ediţia a II - a

Note de curs

“Navigaţia maritimă este ştiinţa care se ocupă cu studiul


metodelor de determinare a poziţiei navei pe mare şi a
drumului de urmat în siguranţă dintr-un punct în altul pe
suprafaţa Pământului”

CONSTANŢA
2006

5
CUPRINS
1 ELEMENTE DE METEOROLOGIE MARITIMĂ 4
1.1Obiectul meteorologiei, structura atmosferei, regimul 4
radiaţiilor solare
1.2 Regimul termohigrometric 8
1.2.1Temperatura aerului, exprimare, conversii, măsurare 8
1.2.2 Umiditatea atmosferică, exprimare, măsurare, determinări 10
analitice
1.2.3 Vizibilitatea 12
1,2,4 Nebulozitate, nori, fenomene meteorologice 13
1.3 REGIMUL ANEMOBARIC 19
1.3.1 Presiunea atmosferica si variaţiile sale, exprimare, conversie, 19
măsurare, corectare
1.3.2 Circulaţia generală a atmosferei. Regimul vânturilor pe glob 23
1.4 CÂMPUL BARIC 35
1.4.1 Relieful baric. forme de relief baric principale şi secundare 35
1.5 MASE DE AER ŞI FRONTURI ATMOSFERICE 45
1.6 INFORMAREA HIDROMETEOROLOGICĂ 51
1.6.1 Informare hidrometeorologică in clar 51
1.6.2 Informarea hidrometeo - climatologică 52
1.6.3 Informarea hidrometeorologică codificată 52
1.7 SINOPTICĂ METEO 68
1.7.1 Schema Bjerknes 68
1.7.2 Harta meteosinoptică 69
1.8 PROGNOZE HIDROMETEOROLOGICE 71
1.8.1 Hărţile FS, FU, FX., conţinut, analiză, 72
interpretare
1.8.2 Prognoze speciale 73
1.9 PR E V E D E R E A EVOLUŢIEI SITUAŢIEI 73
M E T E O L O G I C E LA BORDUL NAVEI MARITIME
2 ELEMENTE DE HIDROLOGIE MARINĂ 79
2.1 GENERALITĂŢI 79
2.2 REGIMUL TERMOSALIN ŞI DE DENSITATE 80
2.2.1 Temperatura apei, măsurare, stratificări termice 80
2.2.2 Salinitatea si densitatea, măsurare, determinare 85
2.2.3 Densitatea apei de mare 86
2.3 DINAMICA APELOR MARINE 87
2.3.1 Oscilaţiile de nivel 88
2.3.2 Maree 88
2.4 VALURILE, CURENŢII MARINI, MĂSURARE, 89
DETERMINARE
2.4.1 Valurile marine 89
2.4.2 Hula 93
2.4.3 Curenţii marini 94
6
Bibliografie

1. ELEMENTE DE METEOROLOGIE MARITIMĂ

1.1 OBIECTUL METEOROLOGIEI, STRUCTURA ATMOSFEREI,


REGIMUL RADIAŢIILOR SOLARE

DEFINIŢIA 1.1 Meteorologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul


legilor dezvoltării şi interacţiunii fenomenelor şi proceselor fizice din
atmosfera terestră.
7
DEFINIŢIA 1.2 Meteorologia maritimă este disciplina tehnico-
ştiinţifică aplicativă care foloseşte date furnizate de meteorologia
generală şi oceanografia fizică pentru realizarea prognozelor
hidrometeorologice necesare desfăşurării activităţilor maritime
(navigaţie şi transport maritim, pescuit oceanic, industrie maritimă,
sport şi agrement maritim etc.).

ATMOSFERA. STRUCTURĂ, COMPOZIŢIE, ROL,


CARACTERISTICI FIZICE

DEFINIŢIA 1.3 Atmosfera este învelişul gazos format dintr-un


amestec de gaze permanente, variabile şi din particule solide sau
lichide ce se menţine în jurul Pământului ca urmare a acţiunii forţei
de atracţie gravitaţională.
Atmosfera terestră se extinde până la aproximativ 10000 km
(în proporţie de 97% până la înălţimea de aproximativ 29 km), având
o masă evaluată la valoarea de 52x1014 tone (în proporţie de 95%
până la înălţimea de aproximativ 20 km). În
compoziţia aerului uscat intră următoarele elemente (tab.1.1):

Tabelul 1.1 Compoziţia aerului uscat


Nr.crt. Gazul % din volum % din masă
1. Azot 78.09 75.54
2. Oxigen 20.95 23.14
3. Argon 0.93 1.27
4. Bioxid de carbon 0.03 0.05
5. Neon 0.000182 -
6. Heliu 0.00052 -
7. Altele (kripton, hidrogen, 0.00066 -
xenon, ozon, radon etc.)

Observaţia 1.1 În general, deşi formează 99 % din compoziţia


aerului uscat, azotul şi oxigenul nu au un rol activ în formarea şi
dezvoltarea fenomenelor meteorologice.
Observaţia 1.2 Un rol major asupra apariţiei fenomenelor
meteorologice, cu implicaţii asupra vieţii, o au bioxidul de carbon şi
vaporii de apă.
Atmosfera terestră este formată pe verticală din mai multe

8
straturi, astfel:
1. troposfera: se întinde de la suprafaţa solului până la
înălţimea de 11 km la latitudini medii, 17…18 km în
zona ecuatorială, şi 8…10 km la poli; conţine ¾ din
masa atmosferei şi aici se produc majoritatea
fenomenelor atmosferice; la limita sa superioară
temperatura aerului scade la valori de - 500…-600 C
(pentru latitudini medii);
2. stratosfera: se întinde de la înălţimea medie de 11
km până la înălţimea de 50 km; aici există un schimb
turbulent, nu se formează sisteme noroase şi nu
există fenomenul de convecţie; temperatura aerului
variază de la -550 C, stratosfera inferioară (până la
aproximativ 20 km) la o valoare apropiată de cea de
la suprafaţa terestră, pentru stratosfera mijlocie
(până la aproximativ 32 km), la –50 km în stratosfera
superioară;
3. mezosfera: se întinde până la aproximativ 85 km;
temperatura aerului este de -950 C la limita sa
superioară;
4. termosfera: se întinde până la aproximativ 1000…
1200 km; temperatura aerului creşte continuu cu
înălţimea;
5. exosfera, sau stratul de disipaţie, sau atmosfera
liberă: statul exterior al atmosferei.

DEFINIŢIA 1.4 Atmosfera standard sau tip este atmosfera


convenţională în care temperatura şi compoziţia aerului atmosferic
au o distribuţie verticală simplificată, într-o porţiune determinată a
atmosferei (fig.1.1).
Atmosfera standard internaţională se defineşte astfel:
- aerul este absolut uscat, cu o compoziţie uniformă,
considerat ca un gaz perfect;

9
100 km
Termosfera 0.001mb
90 0.002
Mezopauza 0.005
80 0.01
Mezosfera 0.02
0.05
70 0.1
60 0.2
1
50
Stratopauza 2
40 5
Stratosfera
30 10
20
20 50
100
Tropopauza 200
10
Troposfera 500
0 1000
180 200 220 240 260 2800 K
Fig.1.1
- atmosfera este formată din straturi suprapuse,
temperatura fiind o funcţie liniară de înălţime;
- acceleraţia gravitaţională este constantă şi are
valoarea g = 9.80665 m/s2;
- la nivelul mării valoarea temperaturii aerului
este t0 = 150 C, a presiunii atmosferice p0 = 1013,25 mb şi a densităţii
aerului ρ0 = 1225 g/m3;
- gradientul vertical de temperatură este de 6.50C
pe un kilometru de înălţime, de la nivelul mării până la înălţimea de
11 km;
- pentru înălţimi mai mari de 11 km gradientul
0
vertical în C are valori variabile pe trepte de înălţime astfel (tab.
17.2):
Tabelul 17.2 Valoarea gradientului termic vertical pentru atmosfera
standard
Înălţimea 0-11 11-20 20-32 32-47 47-52 52-61 61-79 79-90
(km)
Gradient -6.5 0 +1.0 +2.8 0 -2.0 -4.0 0
vertical
(0C)

10
REGIMUL RADIAŢIILOR SOLARE

Radiaţiile solare exprimare, măsurare

Energia solară este produsă de reacţiile termonucleare


continue din centrul astrului, reacţii care eliberează imense cantităţi
de energie sub forma radiaţiilor electromagnetice. Radiaţiile solare
sunt puternic influenţate de atmosferă. Radiaţia solară se implică în
determinarea temperaturii aerului şi depinde de asemenea de
natura suprafeţei active (uscat, ocean). Valoarea totală anuală a
căldurii recepţionate pe Terra este apreciată la 1,3x1024 calorii.
Spectrul solar cuprinde radiaţiile ultraviolete, radiaţiile
vizibile (aproximativ 48% din energia radiantă), radiaţii calorice
(aproximativ 47% din energia radiantă).
Diferitele tipuri de radiaţii solare sunt supuse principalelor
procese fizice din atmosferă: absorbţia, difuzia, reflexia.
Absorţia
Ozonul, C02 şi vaporii de H20 au rol important în absorţia
radiaţiilor calorice şi ultraviolete.
Difuzia
În atmosfera înaltă se produce o difuzie înaltă (culoarea
aerului), iar în cea joasă se produce o difuzie joasă (nori).
Reflexia
Se produce la nivelul norilor şi la nivelul suprafeţei terestre
(o bună parte din radiaţii se întorc în suprafaţa terestră).
Radiaţia solară
Radiaţia solară se măsoară în [cal/m2/min] determinând
diferitele sale categorii. Categoriile sunt: (+) radiaţie solară directă
(+S); radiaţie solară difuză (+D); radiaţie solară globală: (+Q = S +
D); radiaţie solară reflectată (-R); radiaţia solară efectivă (-E).
Suma lor algebrică se numeşte bilanţ radiativ caloric (B):

B = S + D + (-R)+(-E) (1.1)

Măsurarea radiaţiei solare se poate face cantitativ cu un


actinometru.
Variaţia anuală a radiaţiei directe depinde de zonă
(latitudine) şi de sezon.
DEFINIŢIA 1.5 Albedoul unei suprafeţe oarecare reprezintă raportul
procentual dintre radiaţia reflectată şi radiaţia globală.

11
E
A= 100 (1.2)
Q

Observaţia 1.3 Aerul atmosferic se încălzeşte direct prin radiaţia


solară şi indirect prin schimburi termice turbulent-convective,
procese adiabatice, absorbţie de radiaţii infraroşii şi schimburi
moleculare.
Schimburile turbulent-convective reprezintă principalele forme
de transmitere a căldurii, convecţia fiind fenomenul de transport pe
verticală a aerului, iar turbulenţa este mişcarea dezordonată a
acestuia.

1.2 REGIMUL TERMOHIGROMETRIC

Regimul termohigrometric cuprinde variaţiile temperaturii şi


umidităţii aerului troposferic. Variaţia elementelor termohigrometrice
determină fenomenul de instabilitate a atmosferei terestre şi de aici
apariţia mişcărilor convectivo-turbulente, scăderea vizibilităţii şi a
hidrometeorilor.

TERMICA ATMOSFEREI

1.2.1. Temperatura aerului, exprimare, conversii, măsurare

DEFINIŢIA 1.6 Temperatura aerului desemnează un parametru de


stare care exprimă, în momentul ales şi într-o scară convenţională,
căldura unui corp, ca rezultat al energiei sale interne şi al
schimburilor de energie cu efect termic, pe care acel corp le
efectuează cu alte corpuri sau cu mediul înconjurător.
Corpul considerat este atmosfera terestră şi anume acea parte
a ei denumită troposferă.
Temperatura aerului este elementul meteo principal, implicat în
corelaţia cu presiunea atmosferică (temperatura=1/presiunea
atmosferică), precum şi într-o serie mare de procese fizice şi
fenomene meteorologice. Temperatura aerului este analizată prin
variaţiile sale în timp şi spaţiu.
Temperatura aerului în timp cuprinde variaţiile ce depind de
poziţia latitudinea şi de natura suprafeţei active (uscat, mare), astfel:
- diurne;
- sezoniere;
- anuale.
Temperatura în spaţiu se urmăreşte prin:
- izoterme;
12
- izoanomalii termice;
- gradienţi termici orizontali, verticali.
La nivelul suprafeţei terestre, gradienţii termici sunt influenţaţi
de comportamentul termic (capacitate, conductibilitate calorică)
diferenţiat uscat – mare.
Temperatura medie anuală a emisferei nordice este de
15.2 C, iar a celei sudice de 13.50C.
0

În altitudine se produc stratificări termice directe, inversiuni


termice, izotermii şi se are in vedere urmărirea evoluţiei
gradientului termic vertical mediu, adiabatic uscat şi adiabatic
umed.
Gradientul termic adiabatic uscat este:

γ = −0,98 / 100 m (1.3)

semnul minus din relaţia (17.3) arată că în medie temperatura


aerului scade cu înălţimea.

Temperatura aerului t se exprimă în grade Celsius (0-100),


Réamur (0-80) Fahrenheit (0-180), Kelvin [0C, 0R, 0F, 0K].
Transformarea temperaturii dintr-o scara în alta se face cu relaţia:

C R F − 32
= = (1.4)
100 80 180

Pe scara Kelvin echivalentul lui 00 C este 273,150 K, iar


temperatura cea mai scăzută este 00 K.
Temperatura aerului se măsoară cu termometre ordinare
diferenţiate constructiv, termometre de extreme, termografe (zilnice,
săptămânale).
UMIDITATEA ATMOSFERICĂ

1.2.2. Umiditatea atmosferică, exprimare, măsurare, determinări


analitice

Procesele fizice studiate în cadrul regimului termohigrometric


sunt procese reversibile: evaporarea, condensarea, sublimarea, cu
consecinţe în producerea norilor, apariţia precipitaţiilor atmosferice.
Evaporarea determină în cadrul mişcărilor convectivo-
ascendente nebulozitatea şi apariţia norilor şi a sistemelor noroase.
Condensarea şi sublimarea produse în raport de starea de

13
saturaţie a vaporilor de apă şi de scăderea temperaturii aerului la
temperatura punctului de rouă au ca efect precipitaţii lichide, solide,
depuneri de gheaţă, reducerea severă a vizibilităţii.
Apa din atmosferă reprezintă aproximativ 1.3 1013 t (0.001%
din oceanul planetar).
Apa este întâlnită în natură în trei stări de agregare, denumite
şi faze: faza solidă, faza lichidă şi faza gazoasă. În atmosferă apa
se prezintă sub formă de vapori într-o proporţie de 95% şi sub formă
de particule lichide şi solide ce constituie norii – 5%. Cea mai mare
parte a vaporilor (90%) se găseşte în atmosfera inferioară, până la
înălţimi de 8…10 km, ceea ce reprezintă 0.3…0.4% din masa totală
a aerului atmosferic.
Umiditatea atmosferică este dată de cantitatea de vapori de
apă din atmosferă. Atmosfera poate fi în stare de saturaţie (100%)
sau nesaturată (umiditatea este redusă).
Variaţiile termohigrometrice determină instabilitatea
atmosferică şi variaţiile convectivo-turbulente (cu efect asupra
formării norilor şi sistemelor noroase), scăderea vizibilităţii şi o gamă

mare de fenomene ca de pildă: ploaie ( ),zăpadă (*), ceaţă (≡) etc.
Umiditatea atmosferică se exprimă prin mărimi hidrometrice şi
poate fi măsurată direct astfel:
- tensiunea actuală a vaporilor, e [mb];
- tensiunea maximă de saturaţie, E [mb];
- umiditatea absolută: a [g/m3];
- umiditatea absolută de saturaţie (maximă), A [g/m3];
- umiditatea specifică: q [g/kg];
- umiditatea relativă: R [%]:
R = e 100 (1.5)
E
sau: R = a 100 (1.6)
A

(umiditatea relativă exprimă adevărata stare higrometrică a aerului,


arătând gradul de saturaţie a aerului cu vapori de apă – procentual:
cât din cantitatea de vapori necesari saturării sunt în aer la un
moment dat);

- deficitul de saturaţie arată starea de ariditate, D [mb]:

D = E −e (1.7)

- punctul de rouă, τ temperatura la care vaporii de apă


din atmosferă devin saturanţi; atunci când e = E; a = A temperatura
14
aerului este egală cu punctul de rouă;
- raportul de amestec, r reprezintă raportul dintre masa
vaporilor de apă conţinuţi într-un volum de aer umed şi masa aerului
uscat, conţinut în acelaşi volum de aer:

e
r = 0.622 (1.8)
t −e

(pentru aerul saturat în vapori de apă e se înlocuieşte cu E).


Temperatura punctului de rouă reprezintă temperatura
critică de condensare a vaporilor de apă şi este folosit în
transmiterea codificată a datelor meteo, privind umiditatea [0C/0F];
In practica de marină se folosesc trei mărimi higrometrice:
- umiditatea absolută, a [g/m3];
- umiditatea relativă, R [%];
- temperatura punctului de rouă, τ [0C; 0F].
Umiditatea se măsoară cu higrometre, higrografe şi cu
psihrometre. Cu hidrometrele se măsoară umiditatea relativă.
Psihrometrul este format din două termometre
identice (unul „uscat” şi celălalt „umed”) cu mercur ce se introduc
într-un curent de aer printr-o morişcă aspiratoare dirijată de un tub
central, către rezervoare. Se determină o diferenţă de temperatură
numită diferenţă psihrometrică pe baza căreia se determină
tensiunea actuală a vaporilor:

e = E1 − A( t − t1 ) P (1.9)

unde: E1 este tensiunea maximă a vaporilor de apă la temperatura


suprafeţei de evaporaţie; A – factor psihrometric constant; t –
temperatura termometrului „uscat”; t1 – temperatura termometrului
„umed”; P – presiunea atmosferică.
1.2.3. Vizibilitatea

DEFINIŢIA 1.9 Distanţa orizontală maximă la care se pot încă


deosebi obiectele pe fondul mediului înconjurător, mai departe ele
confundându-se sau devenind invizibile.
La staţiile meteorologice de la uscat sau de la litoral
aprecierea sau determinarea gradului de vizibilitate se execută prin
observarea a nouă repere (stabilite de şeful staţiei) aflate în orice
direcţie la distanţe de 50, 200, 500 m, 1, 2, 3, 4, 10, 20 şi 50 km de

15
locul unde se execută observarea şi care se proiectează pe cer. În
direcţia mării se pot alege ca obiecte capuri, insule, stânci,
geamanduri, şcondri etc.
Obiectele alese pentru determinarea vizibilităţii trebuie să
corespundă următoarele condiţii:
- să fie pe cât posibil de culoare închisă;
- să se proiecteze pe fondul cerului;
- dimensiunile unghiulare să nu fie mai mici de 0,3 grade;
- să fie văzute din punctul de observaţie sub un unghi de cel
puţin 5-6 grade faţă de planul orizontului.
De pe navă, atunci când se navigă în apropiere coastei,
aprecierea vizibilităţii se face cu ajutorul unor obiecte ce se află în
câmpul vizual, trecute pe hartă (capuri, faruri, construcţii, insule,
faleza ţărmului etc.)
Aprecierea distanţei de vizibilitate orizontală se face vizual
după scala cu 10 grade de vizibilitate (de la 0 la 9), cu intervale în
limitele cărora în momentul executării observaţiilor se află valoare
vizibilităţii (tab.1.3).

Tabelul 1.3 Scala vizibilităţii


Caracteristica Intervalul vizibilităţii Condiţii atmosferice Gradul
vizibilităţii Pe uscat Pe mare
Foarte redusă De la 0 până la 50 m De la 0 Ceată foarte 0
până la ¼ puternică
De la 50 până la 200 m cablu 1
De la ¼ Ceaţă puternică
până la 1 sau ninsoare foarte
De la 200 până la 500 m cablu densă
Ceaţă moderată 2
De la 1 sau ninsoare
până la 3 puternică
cabluri
Redusă De la 500m până la 1 km De la 3 Ceaţă slabă sau 3
până la 5 ninsoare moderată
cabluri sau pâclă puternică
De la 1 până la 2 km Ninsoare moderată
De la 5 sau ploaie foarte 4
cab. până puternică sau pâclă
la 1 M moderată
Medie De la 2 până la 4 km De la 1 M Ninsoare slabă sau 5
până la 2 M ploaie puternică,
pâclă slabă
De la 4 până la 10 km De la M Ploaie moderată

16
până la 5 M sau ninsoare foarte 6
slabă sau pâclă
slabă
Bună De la 10 pînă la 20 km De la 5 M Ploaie slabă 7
până la 11
M
Foarte bună De la 20 până la 50 km De la 10 M Fără fenomene 8
până la 27
M
Excepţională Peste 50 km Peste 27 M Atmosferă clară 9

1.2.4. Nebulozitate, nori, fenomene meteorologice

Nebulozitatea

Pentru un observator situat astfel să poată percepe în orice


direcţie linia orizontului, acoperirea cerului de nori este variabilă in
timp. Cerul poate fi în întregime senin, parţial acoperit de nori, sau în
întregime acoperit de nori. Nevoia unor caracterizări mai precise a
determinat pe specialişti să recurgă la scări convenţionale în care
cerul senin este notat cu 0, iar cerul complet acoperit cu 8 sau 10.

0/8 1/8 2/8 3/8 4/8 5/8 6/8 7/8 8/8

DEFINIŢIA 1.10 Nebulozitatea este gradul de acoperire a cerului cu


nori.
Variaţia nebulozităţii este diurnă şi sezonieră, funcţie de
anotimp. În general variaţia diurnă are două maxime, una dimineaţa
şi cealaltă, după amiaza.
Deasupra mării variaţia diurnă a nebulozităţii este inversă celei
de la uscat, ziua predomină norii de genul Stratos şi Stratocumulus
şi noaptea, cei de tip convectiv.
Condiţiile locale de mediu condiţionează variaţia anuală a
nebulozităţii (astfel pe latitudini medii nebulozitatea înregistrează
valoarea minimă vara şi cea maximă, iarna.

Codificarea Ship iRixhVV


iR indicativ privind precipitaţiile atmosferice;
ix indicativ privind dotarea staţiei;
17
h indicativ privind plafonul norilor;
VV vizibilitatea
iR (1,2,3,4) 1,2 - precipitaţii incluse;
3 - precipitaţii omise;
4 - nu sunt date disponibile.
ix (1,2,3,4,5,6) 1,2,3 - staţii cu personal;
4,5,6 - staţii automate.
h(l,2,3,4,5,6,7,8,9) 0 < 50 m
1 50 - 100m
2 100 - 200m
3 200 - 300m
4 300 - 600m
5 600 - 1000m
6 1000 - 1500m
7 1500 - 2000m
8 2000 - 2500 m
9 > 2500 m (cer senin).
VV 90 - 98 m vizibilitate exprimată vizual;
01 - 80 m vizibilitate determinată instrumental;
Nddff
N - indicativ referitor la nebulozitate (0 - 9);
dd - indicativ referitor la direcţia vântului (±10);
ff - indicativ referitor la viteza vântului.
Notarea convenţională
Nebulozitatea este reprezentată pe hărţi sinoptice prin
"gradul de înnegrire" al cerului.
Norii
Norii sunt formaţiuni constituite din picături de apă care iau
naştere prin condensarea sau sublimarea vaporilor de apă din
atmosferă.
Menţinerea lor la diferite înălţimi deasupra mării sau a uscatului
este posibilă numai ca urmare a mişcărilor verticale ascendente ale
aerului.
Înălţimea la care se formează depinde de factorii menţionaţi
mai jos:
- nivelul de condensare;
- nivelul izotermei de 0° C;
- nivelul nucleelor de gheaţă;
- nivelul de convecţie.

18
Culoarea norilor diferă în funcţie de structura lor, de înălţimea
Soarelui şi de poziţia observatorului.

Clasificarea norilor
Norii se clasifică după geneză (după fenomenul fizic care duce
la formarea norilor) şi după aspectul exterior, purtând nume
provenite din limba latină.
După geneză, norii pot fi stratiformi – mari aglomeraţii de nori
migratori, ce însoţesc perturbaţiile ciclonice în mişcare (de exemplu
norii Cirrostratus, Altostatus, Nimbostratus); ondulaţi – ce se
formează în interiorul straturilor de aer cu mare stabilitate
termodinamică dispuse deasupra straturilor turbulente, ca urmare a
mişcărilor ondulatorii ce apar aici (de exemplu norii Status de toate
speciile şi varietăţile, Stratocumulus şi Altostatus cu diferite specii,
Cirrocumulus cu speciile stratiformis şi lenticularis).
În cadrul clasificării internaţionale a norilor se definesc
genurile, speciile şi varietăţile de nori.
Genurile de nori sunt:
Cirrus – Ci; Cirrocumulus – Cc; Cirrostratus – Cs; Altocumulus
– Ac; Altostratus – As; Nimbostrtus – Ns; Statocumulus – Sc;
Stratus – St; Cumulus – Cu; Cumulonimbus – Cb.
Speciile de nori sunt:
Fibratus, Uncinus, Spissatus, Castellanus, Floccus,
Nebulosus, Lenticularis, Fractus, Calvus, Capillatus.
Varietăţile definesc caracteristici particulare ale norilor şi pot fi:
Intortus, Vertebratus, Undulatus, Radiatus, Duplicatus; translucidus,
perlucidus, sau opacus atunci când se fac referiri la gradul de
transparenţă al norilor.
Funcţie de înălţimea bazei lor deasupra suprafeţei solului
(plafonul norilor) norii se clasifică astfel:

1. Norii superiori (înălţime 5…13 km)


Norii superiori sunt:
Cirrus (ci) - se formează la înălţimi de 8000…11000 m fiind
alcătuiţi în cea mai mare parte din microcristale de gheaţă:
- fibratus (fib), aceaştia indică de obicei că vremea rea se
află încă la o distanţă relativ mare de locul unde se
observă;
- uncinus (unc), specie caracterizată prin prezenţa la unele
din capetele norilor, a unei forme scămoşate
asemănătoare unui cârlig sau gheare;
- spissatus (spi), specie ce prezintă pentru observatori în
19
direcţia Soarelui o culoare cenuşie;
- castellanus (cas), în partea superioară prezintă forme
asemănătoare unor creneluri sau a unor mici turnuri;
- floccus (flo), nori mici care apar destrămaţi.
Cirrocumulus (Cc) - se formează între 5000…7000 m la
latitudini medii, fiind alcătuiţi din cristale de gheaţă şi picături de apă
în stare de suprarăcire.
Când observatorul se află sub ei distinge o serie de
"lenticule" asemănătoare unor ghemotoace de lână grupate ori
dispuse în şiruri paralele. Prezintă uneori şi o dispunere pe înălţimi
mici. In cadrul acestui gen de nori se identifică următoarele specii:
stratiformis (stra); lenticularis (len); costellanus (cos); floccus (flo).
Cirrostratus (Cs) - se formează la înălţimi situate între
6000…11000 m, fiind aproape în întregime alcătuiţi din cristale de
gheaţă. Se înfăţişează sub forma unor straturi subţiri sub aspectul
unui voal fin, abia vizibil, sau sub forma unor petice rupte,
destrămate de vânt, dând cerului un aspect lăptos. In cadrul acestei
grupe se întâlnesc următoarele specii: fibratus (fib);nebulosus (neb).

2. Norii mijlocii (înălţimea 2…7 km)


Norii mijlocii sunt:
Altocumulus (Ac) - se formează la înălţimi situate între
3500…6500 m, înfăţişându-se adeseori pe cer in grupuri aparent
echidistante. Când aceşti nori prezintă pe cer o dispunere în benzi
paralele, ei preced un front cald asociat cu precipitaţii, ploi sau
ninsori de durată. Acest gen de nori cuprinde următoarele specii:
stratiformis (str); lenticularis (len); costellanus (cos); floccus (flo).
Altostratus (As) - se formează la înălţimi de 3500…6000 m
şi au în genere culoarea gri deschis, iar discul Soarelui sau al Lunii
nu poate fi distins prin ei de observator. Aceşti nori sunt consideraţi
de meteorologi şi marinari ca fiind cei mai buni indicatori ai vremii. Ei
aduc căderi de precipitaţii de lungă durată, îndeosebi când se
constată că stratul de nori devine din ce în ce mai gros şi coboară.

3. Norii joşi (înălţimea 80…2000 m)


Norii joşi sunt:
Nimbostratus (Ns) - sunt rezultatul coborârii plafonului unor
nori altostratus şi a îngroşării puternice a acestora. Înălţimea lor
medie este de aproximativ 800 m. Au înfăţişarea unui strat continuu
fără relief, de culoare cenuşie, aproape uniformă. Aceşti nori nu pot
fi socotiţi indicatori ai evoluţiei vremii deoarece în momentul în care
observatorul constată existenta lor pe cer, vremea rea s-a instalat
20
(ploi torenţiale, ninsori intense sau viscole, vânturi cu rafale
puternice).
Stratocumulus (Sc) - se formează la altitudini prin
coborârea norilor specifici altor înălţimi sau prin ridicarea unui strat
de ceaţă. Acest tip de nori cuprinde următoarele specii: stratiformis
(str); lenticularis (len); costellanus (cos).
Prezenţa norilor stratocumulus pe cer indică burniţă sau
ninsori slabe (fulgi mici şi nori).
Stratus (St) - se formează la înălţimi cuprinse intre câteva
sute de metri şi 1000 m. Când aceşti nori se formează înaintea unui
front cald, vor cădea precipitaţii sub formă de ploaie, caz în care
există posibilitatea ca ploaia să suprasatureze aerul mai rece de sub
frontul cald.

Norii cu dezvoltare pe verticală


In aceasta categorie fac parte norii care se formează în
general prin procese convective (convecţia termică şi dinamică),
fapt care explică extensia lor pe verticală, pe distanţe care ating
uneori mii de metri.
Cumulus (Cu) - sunt nori care la latitudinile medii încep să
se formeze la câteva ore după răsăritul Soarelui, se dezvoltă
puternic în orele amiezii şi dispar de regulă odată cu înserarea sau
în timpul nopţii. Au un aspect pufos, se modifică continuu şi au o
culoare alb strălucitoare când sunt iluminaţi de razele Soarelui.
Dacă se constată dezvoltarea lor puternică pe verticală devin foarte
probabile ploi torenţiale şi rafale puternice de vânt în apropierea
zonelor în care cad aversele de ploaie. Din această specie fac parte:
humilis (hum) - nori cu dimensiuni mici; mediocres (med) - nori cu
dezvoltare medie; congestus (con) - nori prezentând protuberante şi
bucle mari; fractus (fra).
Cumulonimbus (Cb) - sunt nori grei, denşi, caracterizaţi
printr-o puternică dezvoltare pe verticală. Priviţi de la distanţă au
aspectul unor turnuri sau munţi uriaşi, albi sau gri pal la vârf şi
cenuşiu închis la bază. Baza lor se poate afla la aproximativ 1000
m, iar extinderea pe verticală poate depăşi 11000 m., observarea lor
pe cer constituie totdeauna un indiciu de înrăutăţire a vremii,
caracterizată frecvent prin rafale de vânt puternice, ploi torenţiale,
fulgere, tunete şi trăsnete. Din această cauză ei mai sunt denumiţi
"capete de tunete". Din această specie de nori fac parte: calvus (cal)
- cu protuberanţe în curs de destrămare; capillatus (cap) - cu forme
asemănătoare norilor cirrus în partea superioară.

21
Fenomene meteorologice, codificare, notare convenţională
Fenomenele meteorologice se prezintă într-o gamă largă
şi variată şi pot fi grupate în:
- hidrometeori;
- litometeori;
- fotometeori;
- electrometeori;
cu notare prin semne convenţionale de circulaţie internaţională.
Dintre semnele principale care se generalizează pe hărţile
meteorologice menţionăm:
- precipitaţii lichide:
- ploaie
- burniţa;
- lapoviţa;
- precipitaţii solide:
- zăpada;
- măzăriche;
- granule de gheaţă;
- grindina.
- precipitaţii depuse:
- bruma;
- chiciura.
Particule lichide sau solide în suspensie în atmosferă:
- ceaţa;
- ceaţa cu cer vizibil;
- ceaţa groasă în stratul inferior;
- ceaţa cu ace de gheaţă;
- ceaţa de evaporare;
- pâcla;
- suspensii de praf sau nisip.
Particule transportate în atmosferă:
- transportate de zăpadă;
- viscol;
- viscol cu ninsoare;
- transportate de praf sau nisip;
- trombe marine.
Diverse fenomene:
- halou solar şi lunar;
22
- coroană solară şi lunară;
- fulger;
- tunet;
- miraj;
- auroră polară;
- vânt tare.
Notare exponenţială:
0 = intensitate foarte slabă;
1 = intensitate moderată;
2 = intensitate tare.

1.3 REGIMUL ANEMOBARIC

1.3.1. Presiunea atmosferica si variaţiile sale, exprimare,


conversie, măsurare, corectare

Atmosfera terestră se menţine în jurul Pământului ca urmare


a acţiunii forţei de gravitaţie. Prin greutatea sa aerul atmosferic
exercită o presiune asupra tuturor corpurilor aflate în atmosfera
terestră, presiune numită presiune atmosferică.
Presiunea atmosferică scade cu înălţimea ca urmare a
scăderii greutăţii coloanei de aer pe unitatea de suprafaţă.
Legea de variaţie a presiunii atmosferice cu înălţimea este
legea echilibrului static sau a staticii atmosferei (fig.1.2):
În fig. 1.2 este reprezentat un volum elementar de aer
atmosferic de formă paralelipipedică dx,dz,dy unde sunt figurate Fg
greutatea volumului elementar de aer şi:

dp = −gρdz (1.10)

23
z Gz
Volum
elementar
de aer dz

dx
dy
Fg

O y

Fig.1.2

unde: dp este variaţia de presiune; g – acceleraţia gravitaţională; ρ


– densitatea aerului.
Greutatea unui m3 de aer uscat este de 1.293 kg pentru
presiunea normală de 760 mm Hg şi temperatura de 00 C şi
densitatea ρ= 0.0001293 g/cm3.
Funcţie de variaţia temperaturii aerului pe verticală se definesc
tipurile de atmosferă terestră astfel:
- atmosfera omogenă;
- atmosfera izotermă;
- atmosfera politropă;
- atmosfera reală.
DEFINIŢIA 1.6 Atmosfera omogenă este atmosfera în care
densitatea aerului rămâne constantă.
Formula hipsometrică a atmosferei omogene este:

p T
= (1.11)
p0 T0

unde: p0 este presiunea atmosferică la nivelul solului;T0 -temperatura


la nivelul solului; p – presiunea atmosferică într-un punct al
atmosferei omogene; T – temperatura aerului într-un punct al
atmosferei omogene.
Înălţimea atmosferei omogene se calculează se calculează cu:

24
RT 0
H0
g
(1.12)
unde: H0 este înălţimea atmosferei omogene; T0= 2730K
DEFINIŢIA 1.7 Atmosfera izotermă este atmosfera în care
temperatura aerului se menţine constantă cu înălţimea.
Formula hipsometrică a atmosferei izoterme este:
Z
p −
= 10 B (1+αt ) (1.13)
p0

RT 0 1
unde: Z este înălţimea; B – constantă barometrică, B=
g
; α = 273 ;
t - temperatura aerului.
DEFINIŢIA 1.8 Atmosfera politropă este atmosfera în care
temperatura aerului scade liniar cu înălţimea.
Observaţia 1.4 În atmosfera politropă gradientul vertical al
temperaturii aerului rămâne constant.
Formula hipsometrică a atmosferei politrope este:

g
p  T  Rγ
=
T  (1.14)
p0  0

unde: T este temperatura aerului de la un nivel superior al


atmosferei; T0 – temperatura aerului de un nivel inferior Z0 al
atmosferei; γ – gradientul vertical al temperaturii aerului.
Atmosfera reală este atmosfera aşa cum se prezintă ea,
cuprinzând straturi politrope cu diferite valori ale gradientului vertical
de temperatură.

Codificarea presiunii şi a variaţiilor sale în timp şi spaţiu


Presiunea atmosferică constituie un element meteorologic
important, îndeosebi prin variaţiile sale în timp şi spaţiu. Variaţiile
sale determină vântul, iar legăturile complexe care se pot stabili
între ea şi vânt se constituie în regim anemobaric (câmp baric -
vânt).
DEFINIŢIA 1.9 Presiunea atmosferică se defineşte ca fiind forţa de

25
apăsare a unei coloane de aer cu secţiunea de un centimetru pătrat,
de la limita superioară a atmosferei până la un nivel considerat, care
poate fi suprafaţa mării.

F
P= , [dyne/cm2] (1.15)
S

unde: 1 dynă/cm2 se numeşte barye în sistemul CGS; un bar


(megabarie) reprezintă o unitate de măsură a presiunii atmosferice
de 1 000 000 de ori mai mare decât 1 dynă/cm2.
Presiunea atmosferică se exprimă în milimetri coloană de
mercur (mmHg) şi în milibari:

1 mmHg= 1,3332 mb = 4/3 mb


1 mb = 0,75006 mmHg = 3/4 mmHg

unde: milibarul este un submultiplu al barului; torrul - presiunea


exercitată de o coloană de mercur înaltă de 1 mm pe 1 cm2, la 00 C.
De exemplu: 750 mmHg corespunde presiunii atmosferice de 1000
mb.
Observaţia 1.5 Presiunea atmosferica se află în raport invers
proporţional cu temperatura aerului.

P= 1 (1.16)
T

Presiunea atmosferică se măsoară cu barometru cu mercur,


barograful (zilnic sau săptămânal), barometrul aneroid (metalic).
Presiunea normală la nivelul mării este de 760 mm Hg,
respectiv 1013,25 mb.
Corectarea presiunii atmosferice se face aplicând următoarele
corecţii:
- corecţia de temperatură (reducerea la 0C);
- corecţia de latitudine (reducerea la latitudinea medie);
- corecţia de nivel/reducerea la nivelul mării (H = 0 m;
t =150C).
Măsurarea presiunii atmosferice se face prin citirea directă a
barometrului cu mercur, sau a barometrului aneroid (metalic).
Înregistrarea presiunii atmosferice se face cu barograful, zilnic sau
săptămânal.
In situaţiile meteo în care se reprezintă distribuţia presiunii
atmosferice la nivelul mării, valorilor determinate instrumental li se
26
aplică corecţia de nivel, corecţia de temperatură şi corecţia de
latitudine.
Presiunea atmosferică se codifică redusă la nivelul mării, în
mb, simbol PPPP (±0,1 mb).

1.3.2 Circulaţia generală a atmosferei. Regimul


vânturilor pe glob

Mişcările orizontale ale aerului


Variaţia elementelor meteorologice presiunea şi temperatura
aerului determină mişcarea continuă a atmosferei terestre. Vântul
reprezintă efectul deplasării aerului atmosferic.
Studiul mişcărilor aerului atmosferic are în vedere în primul
rând forţele care acţionează asupra particulelor de aer (particula
sinoptică reprezentată de o masă de aer).
DEFINIŢIA 1.10 Masa de aer este volumul (porţiunea) de aer din
atmosferă în care elementele meteo nu suferă variaţii importante în
plan orizontal şi în care vremea păstrează în general, acelaşi
aspect.
Forţele care se manifestă în atmosfera terestră sunt:
- forţe exterioare (de masă sau de volum);
- forţe interioare (de suprafaţă).
Forţele exterioare sunt acele forţe care acţionează asupra
fiecărui element de masă sau de volum, neluând în considerare
particulele de aer învecinate. Aceste forţe sunt:
- forţa de atracţie a Pământului;
- forţele de inerţie.
Forţele interioare se manifestă ca urmare a interacţiunii masei de
aer cu mediul înconjurător (de exemplu: forţa de presiune, forţele
de frecare etc.).
Forţa de atracţia a Pământului
Pentru exemplificarea acţiunii gravitaţiei asupra maselor de
aer în mişcare se defineşte acceleraţia gravitaţională g ca diferenţă
dintre componentele normale ale forţei de gravitaţie F şi a celei
centrifuge C (fig.17.3):
g = Fn − C n (1.17)
unde:
27
M
Fn = k cos γ (1.18)
a2

C n = C cos ϕ (1.19)

şi k este constanta gravitaţiei (g-6.67x10-8 cm3g-1s-2); M – masa


Pământului; a – distanţa dintre punctul P şi centrul Pământului; ω –
viteza unghiulară de rotaţie a Pământului (ω= 7.29x10-5s-1); φ –
latitudinea geografică; φ’ - latitudinea geografică a locului; γ = ϕ −ϕ' .

C N

Cm
Cn P

Fm
ϕ‘ ϕ
a E
W
O Fn

Fig.1.3

Valoarea lui γ fiind foarte mică şi deci, se poate considera


cos γ =1 şi valoarea lui R0 egală cu R raza medie a Pământului,

valoarea acceleraţiei gravitaţionale este:

M
g =k − ω 2 R cos 2 ϕ (1.20)
R2

Valoarea acceleraţiei gravitaţionale depinde de înălţime şi


latitudine (pentru ϕ = 45 0 la nivelul mării valoarea acesteia este g =
9,8062 m/s2). Forţa centrifugă are valoarea maximă la Ecuator (C0 =
0.034 m/s2, adică 1/280 din valoarea lui F).
Forţa deviatoare datorate rotaţiei Pământului
Pentru mişcarea orizontală a aerului din cadrul forţele de

28
inerţie interesează forţa deviatoare datorată rotaţiei Pământului.
Forţa Coriolis sau forţa geostrofică este o forţă de inerţie ce
acţionează asupra particulelor aflate în mişcare faţă de un sistem de
referinţă imobil legat de Pământul aflat în rotaţie în jurul axei sale.
Astfel forţa deviatoare datorată rotaţiei Pământului este:

[
k = −2 ωVW ] (1.21)

unde: k este forţa deviatoare datorată rotaţiei Pământului; ω – viteza


de rotaţie; VW – viteza vântului.
Componentele forţei deviatoare pe cele trei axe ale sistemului
Oxzy:

k x = 2vωz − 2ωωy (1.22)


kY = 2ωωz − 2uωx (1.23)
k z = 2uωy − 2vωz (1.24)
unde: u, v, ω şi ωx, ωy, ωz sunt componentele vectorilor V W şi ωpe
cele trei axe de coordonate.
Observaţia 1.1 Forţa deviatoarea cauzată de rotaţia Pământului
este orientată spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în
emisfera sudică.
Într-o forma uzuală valoarea forţei deviatoare cauzate de
rotaţia Pământului este:

k = 2VW ω sin ϕ (1.25)

unde: 2ω sin ϕ = l este parametrul Coriolis.

De exemplu, valoarea forţei Coriolis este la latitudinea de 450,


pentru viteza vântului de 10 m/s este k450=
Observaţia 1.2 Forţa Coriolis prin acţiunea sa perpendiculară pe
vectorul viteză al vântului schimbă considerabil direcţia acestuia fără
a-i modifica valoarea.
Forţa de presiune (forţa gradientului baric)
DEFINIŢIA 1.11 Forţa gradientului baric G este forţa ce acţionează
asupra unităţii de masă de aer, ca urmare a distribuţiei neuniforme a
29
presiunii atmosferice.
1 ∂p
G =− (1.26)
ρ ∂n
unde: G este componenta orizontală a vectorului gradientului de
∂p
presiune G ; ρ – este densitatea aerului; − este gradientul baric
∂n
orizontal.
Gradientul baric orizontal se exprimă în mb/grad de meridian,
adică 1mb/10=0.9 10-4dyne/cm2 (10 este egal cu 111,2 km).

Forţele de frecare
Forţa de frecare ce se manifestă pe timpul deplasării pe
orizontală a maselor de aer depinde de natura şi de forma suprafeţei
terestre.
Frecarea interioară în toată masa atmosferei depinde de masa
specifică a aerului fiind influenţată de gradul de turbulenţă al
acestora şi scade odată cu înălţimea.

Forţa centrifugă
Această forţă apare ca urmare a mişcării maselor de aer la
suprafaţa Pământului de-a lungul unor traiectorii curbilinii.
Deoarece mişcarea aerului în atmosfera reală este deosebit
de complexă s-au stabilit modele simplificate ale acesteia.
a) Modelul geostrofic
Acesta este un model simplu în care se consideră că mişcarea
aerului se face în atmosfera liberă, fără frecare exterioară, în linie
dreaptă şi cu viteză constantă.
Ecuaţia mişcării geostrofice este:

k +G = 0 (1.27)

30
y Vg

Presiune Presiune
coborata ridicata

1 ∂p 2ω sin y
ρ ∂x Cg

x
Fig.1.4

În fig.1.4 este prezentată schema vântului geostrofic în


contextul izobarelor rectilinii şi paralele. Din figură se observă
egalitatea (dar de sens contrar) forţei gradientului baric cu forţa
Coriolis.
Viteza vântului geostrofic se calculează cu:

G
Vg = (1.28)

unde: Vg este viteza vântului geostrofic; l – parametrul Coriolis;


l = 2ω sin ρ .

Pentru valorile ρ = 0.001276 g/cm2; p = 1000 mb; t = 00 C;


2ω = 1.458 10-4 s-1 şi gradientul baric orizontal în mb/grad de
meridian, valoarea vitezei vântului geostrofic este:

4.8 ∂p
Vg = [m/s]
sin ϕ ∂n

(1.29)

În meteorologie viteza vântului geostrofic se calculează cu:

RT ∂p
Vg = (1.30)
2 pω sin ϕ ∂n

relaţie din care se observă dependenţa acesteia faţă de temperatura


şi presiunii aerului, de gradientul baric şi de latitudine.
Observaţia 1.3 Vântul geostrofic depinde în mod direct de
densitatea aerului, pentru aceeaşi latitudine şi acelaşi gradient baric.
31
Observaţia 1.4 În atmosfera liberă, neglijând forţele de frecare,
vântul geostrofic est deosebit de apropiat de vântul real.
Regula Buys-Ballot
În emisfera nordică vântul geostrofic este paralel cu izobarele,
având la dreapta presiunea mai ridicată şi invers în emisfera sudică.

b) Modelul mişcării aerului în atmosfera liberă


În cadrul acestui model se consideră mişcarea aerului fără
frecare de-a lungul unor traiectorii curbilinii sub acţiunea forţei de
gradient, forţei Coriolis şi a forţei centrifuge C.
Se defineşte astfel vântul de gradient analizat în fig.1.5 pentru
depresiunea barică (D) şi maximul barometric (M).

1010 mb 1020 mb

1005 mb 1025 mb

1000 mb 1030 mb
D 1 ∂p M
− 2ω sin ϕv
ρ ∂r

N V

1 ∂p
2ω sin ϕv ρ ∂r
v2
v2
r
r
Fig.1.5

Ecuaţia vântului de gradient este:

v2 1 ∂p
v+ =
2rω 2 ρωv ∂n
(1.31)

Concluzia 1.1 Într-un ciclon (D) vântul de gradient suflă în sens


invers acelor de ceasornic de-a lungul izobarelor circulare şi are
viteza mai mică decât viteza vântului geostrofic.
Regula Buys-Ballot
Într-o depresiune barică sau talveg, pentru aceeaşi latitudine şi

32
acelaşi gradient baric, viteza vântului de gradient este mai mică
decât viteza vântului geostrofic, sau intensitatea vântului de gradient
creşte proporţional cu raza de curbură şi atinge viteza vântului
geostrofic atunci când raza de curbură devine infinită (izobare
rectilinii).
Într-un anticiclon sau dorsală anticiclonică viteza vântului de
gradient este mai mare decât a vântului geostrofic, sau viteza
vântului de gradient descreşte proporţional cu raza de curbură şi
atinge viteza vântului geostrofic când raza de curbură devine infinită.
Viteza vântului de gradient se poate determina şi din următoarea
relaţie:
v2
± + lv − lV g = 0 (1.32)
r

Variaţia vântului cu înălţimea


În straturile inferioare ale atmosferei, 500…1000 m, viteza
vântului real este mai mare decât viteza vântului geostrofic.
Deasupra mărilor şi oceanelor viteza vântului este de câteva ori mai
mare, în condiţii sinoptice similare, decât viteza vântului deasupra
uscatului neaccidentat.
Direcţia vântului la suprafaţa terestră este abătută faţă de direcţia
vântului geostrofic cu 250…300, spre presiunea mai scăzută.
O dată cu creşterea înălţimii acest unghi se micşorează, vântul
real se roteşte spre dreapta în sensul acelor de ceasornic, până
când coincide cu vântul geostrofic.
Distribuţia vitezei vântului cu înălţimea în straturile de aer
apropiate de suprafaţa terestră (legea logaritmică a distribuţiei
vântului cu înălţimea) se determină cu:

vf z + z0
v( z ) = ln (1.33)
κ z0
τ0
unde: vf =
ρ
este viteza de frecare; τ0 - tensiunea turbulentă

tangenţială a frecării; z0 – nivelul solului; z – înălţimea oarecare a


stratului limită; κ - constantă egală cu 0.38.
Concluzia 1.2 Viteza vântului creşte rapid cu înălţimea pentru valori

33
mici ale înălţimii în apropierea suprafeţei terestre, iar pentru valori
mai mari scăderea sa este din ce în ce mai lentă.

Vântul real, exprimare, măsurare, conversie, codificare, notare


convenţională

DEFINIŢIA 1.11 Vântul reprezintă mişcarea cvasiorizontală cu


caracter turbulent, orientată în sensul scăderii presiunii atmosferice.
Intensitatea sa depinde direct proporţional de valoarea
gradientului baric orizontal.

Exprimarea si conversia vântului

Vântul se exprimă vectorial prin:


- direcţii azimutale (grad de precizie ±10 grade);
- prin direcţii cardinale / intercardinale;
- prin viteză (m/s; km/h; nd);
1 m/s = 3,6 km/h; 1 km/h = 0,278 m/s = 0,51 nd; 1 nd = 0,54 m/s =
1,852 km/h.

Practica meteo-oceanografică utilizează de asemenea în mod


curent forţa vântului, considerată pe scara Beaufort, în care sunt
înscrise treptele de la 0 - 12 grade Beaufort, extinse până la 17
grade (trepte de viteză în m/s, km/h, nd), cât şi înălţimile medii si
maxime ale valurilor marine.
Codificarea şi notarea convenţională a vântului este
următoarea: simbolul, ddff, reprezentând direcţia şi viteza vântului.
dd(±10°az),
ff(± 1 m/s)
Pentru notarea convenţională (pe harţi meteosinoptice) se
folosesc simbolurile: reprezentând direcţia şi viteza vântului.

Ex: 180°/2,5 m/s; 180°/5,0 m/s; 180°/25 m/s; calm.


Pe hărţile climatologice, vântul se notează prin roze de vânt.

Măsurarea, înregistrarea şi determinarea vântului la navele


maritime în marş
Direcţia vântului se apreciază la compas (direcţia azimutală de
unde bate), viteza vântului mediată se măsoară cu anemometrul sau
anemograful. Vântul măsurat este vânt aparent, iar pentru
34
determinarea vântului real se foloseşte planşeta de vânt sau o
construcţie grafică prin compunere vectorială.

Circulaţia generală a atmosferei


Aerul atmosferic se află într-o continuă mişcare pe orizontală
şi pe verticală.
Cauzele mişcărilor atmosferei în apropierea suprafeţei terestre
sunt următoarele:
- mişcarea de rotaţie a Pământului;
- repartizarea neuniformă a energiei radiante pe suprafaţa
terestră;
- neomogenitatea câmpului de presiune la suprafaţa terestră;
- neomogenitatea suprafeţei terestre.
Circulaţia generală a atmosferei terestre este deosebit de
complexă, modelul matematic al acesteia fiind în continuă
actualizare ca urmare a cercetărilor actuale în domeniu.
Circulaţia generală a atmosferei schematizată şi simplificată
este prezentată sub forma unor ipoteze astfel:
a) suprafaţa terestră este imobilă şi omogenă;
b) suprafaţa terestră este neomogenă şi în mişcare de rotaţie.
PN

ecuator

PS

În prima ipoteză circulaţie


generală a atmosferei este
simplă (fig.1.6) ca urmare a
diferenţei de temperatură dintre
ecuator şi polii tereştri. Presiunea
atmosferică creşte uniform de la

35
ecuator spre poli izobarele fiind
asemenea cu
Fig.1.6 paralelele geografice.
În cea de-a doua ipoteză apare forţa deviatoare a mişcării
aerului (fig.1.7) astfel că direcţia de mişcare este deviată spre
dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în cea sudică. În figură
sunt prezentate direcţiile de deplasare a vânturilor pe zone (polară,
temperată, subtropicală şi ecuatorială) în cele două emisfere.
N

presiune polara inalta


670.5N
Presiune temperata Vanturi de
joasa convergenta
450 N
Vanturi vestice Alizeul de NE
potolite
Presiune subtropicala inalta
220.3 N
W Presiune ecuatoriala Vanturi de E
Vanturi intertropicale
joasa convergenta

Vanturi vestice Presiune subtropicala inalta


potolite Alizeul de SE

450 S
Presiune temperata Vanturi de
joasa convergenta
670.5S
presiune polara inalta

Fig.1.7

În realitate, circulaţia generală a atmosferei terestre este mult


mai complexă, existând mai multe scheme de explicare, mai
apropiate de realitate a acestei dinamici, cum ar fi schema
tricelulară. Astfel, circulaţia generală constă în trei celule: celula
alizeelor şi a contraalizeelor, celula vânturilor de vest şi celula polară
(fig.1.8).

36
km
20
16
12
8 E
4 V
km
0 35
E

Vanturi polare
vestice
600 V

Frontul polar
Vanturi
dominante 300 V
vestice
E

Alizee

Fig.1.8

Regimul vânturilor pe glob


Din punct de vedere al modului de acţiune şi al zonelor unde
acţionează, vânturile sunt:
- vânturi de circulaţie generală;
- vânturi dominante;
- vânturi locale.
Vânturile de circulaţie generală sunt acele vânturi care se
înlocuiesc în mod permanent şi egal unele pe celelalte (fig.1.7).
Vânturile dominante apar ca urmare a existenţei centrelor de
joasă presiune formate în jurul zonei temperate către ecuator şi a
celor de maximă presiune în zonele polare, astfel (fig.1.10 şi 1.11):
- alizeele (alizeul de NE în emisfera nordică şi alizeul de
SE în emisfera sudică);
- musonii, se manifestă în bazinul Oceanului Indian
(musonul de iarnă şi musonul de vară);
- cicloanele.
Musonii sunt vânturi sezoniere ce se manifestă în partea de
sud a Asiei, în nordul Oceanului Indian, în Marea Arabiei şi în Africa
Occidentală. Formarea lor se datorează încălzirii diferite a uscatul şi
a mării, iarna au o grosime verticală de circa 2000 m şi vara de
4000…5000 m.
37
În anotimpul cald, ca urmare a apariţiei depresiunii termice
asiatice (situată deasupra peninsulei indiene) se manifestă musonul
de vară care transportă aer ecuatorial foarte cald şi foarte umed,
puternic instabil convectiv dinspre ocean spre uscat, care la
contactul cu masivul foarte înalt himalaian prezintă o puternică
dezvoltare pe verticală a sistemelor noroase asociate cu precipitaţii
violente şi abundente.
În sezonul rece ca urmare a apariţiei anticiclonului asiatico-
siberin, centrat în apropierea lacului Baikal, se manifestă musonul
de iarnă. Aerul foarte rece şi uscat întâlneşte masivul Himalaia,
umezeala scade şi mai mult, ca urmare a efectului de foen apărut la
frecarea de masivul muntos şi temperatura sa creşte, nebulozitatea
lipsind aproape total.
Circulaţii musonice mai puţin evidente se manifestă şi pe
latitudini medii pe ţărmurile Mării Ohoţk, Mării Negre (în zona
Caucazului), Mării Caspice şi ale Oceanului Îngheţat de nord.

Fig.1.10 Vânturile dominante în sezonul rece

38
Fig.1.11 Vânturile dominante în sezonul cald

Vânturile locale se manifestă a urmare a unor cauze locale


(relief sau depresiuni secundare) şi poartă numele de Sirocco, Bora,
Mistral, Foen, Crivăţ, briză.
Sirocco este un vânt cald ce bate pe coastele Algeriei şi Libiei,
peste Mediterana ajungând chiar până pe ţărmul european.
Bora este un vânt anticlonic, rece şi puternic, ce bate dinspre
uscat spre mare producând „montarea” rapidă a acesteia. Se
maifestă, de exemplu pe coastele Mediteranei şi ale Mării Negre.
Mistralul este un vânt de NV, ce se manifestă în golful Lyon,
dinspre zona muntoasă rece franceză.
Foenul este un vânt cald ce se formează ca urmare a
existenţei a maximului şi minimului atmosferic de o parte şi de alta a
unui masiv muntos, el încălzindu-se printr-un proces adiabatic.
Crivăţul este un vânt rece de NE ce acţionează dinspre
Ucraina peste Marea Neagră, podişul dobrogean şi zona de sud –
est a României. Se manifestă în sezonul rece, însoţit de ploi şi
ninsoare, vizibilitate redusă, cu intensitate şi forţă mare, resimţindu-
se, uneori, chiar până în Marea Egee.
Brizele de mare şi de uscat sunt vânturi locale de dimensiuni
reduse manifestându-se ca un schimb de mase de aer între fâşia de
mare din apropierea litoralului şi litoralul terestru cu o adâncime de
40…50 km. Înălţimea până la care acţionează briza este de până la
39
200 m, ziua de la mare spre uscat şi în timpul nopţii, invers.

1.4 CÂMPUL BARIC

Câmpul baric reprezintă câmpul distribuţiei presiunii


atmosferice în plan orizontal, la nivelul mării. Câmpul baric se
reprezintă prin sisteme de izobare unde izobarele sunt linii de egală
presiune atmosferică. Izobarele sunt asemănătoare curbelor de
nivel din topografie şi reprezintă intersecţia suprafeţelor izobarice cu
suprafaţa terestră.

1.4.1 Relieful baric. Forme de relief baric principale şi


secundare

Relieful baric se obţine prin trasarea izobarelor pe o hartă


meteorologică. Presiunea atmosferică este redusă la suprafaţa mării
şi apoi este transpusă pe harta sinoptică, iar izobarele se trasează
din 4 în 4 mb, pentru anumite ore.
Relieful baric cuprinde perturbaţii:
- principale;
- secundare (derivate).
Perturbaţiile principale ale reliefului baric sunt:
- maximul barometric H sau anticiclonul;
- minimul barometric L sau ciclonul, depresiunea barică.
Variaţiile de presiune atmosferică sunt caracterizate de
gradientul baric orizontal de presiune. Acesta reprezintă variaţia
presiunii atmosferice după normala la izobare şi este pozitiv când
este îndreptat în sensul scăderii presiunii atmosferice. De exemplu,
pentru distanţa de 60 mile marine (111,3 km) valoarea gradientului
baric este de 4 mb; acesta produce la suprafaţa mării un vânt de
forţa 7 pe scara Beaufort (30 Nd).
Anticiclonul este perturbaţia barică de presiune atmosferică
înaltă, relativ stabilă, în care mişcarea aerului este predominant
descrescentă şi divergentă, cu cer mai mult senin. Gradientul baric
orizontal este orientat de la centru către periferia lui, este mai mic

40
decât în depresiune şi deci vântul este slab; la gradienţi barici egali,
vântule este mai puternic decât în depresiune. În centru sunt curenţi
descendenţi care determină vreme bună. Este delimitat prin izobare
închise. Vântul bate de la centru spre periferie, rotindu-se în sens
retrograd, în emisfera nordică şi în sens direct în cea sudică.
Anticiclonii sunt de două feluri:
- reci, caracterizaţi prin:
- presiuni atmosferice înalte, formate în anotimpuri sau
regiuni reci; cele temporare apar printre depresiuni
extratropicale şi aduc vreme frumoasă, dar geroasă.
- calzi, caracterizaţi prin:
- formare în anotimpuri sau zone calde, cel mai frecvent
în centura tropicală, între 100-400 N şi S; aduc vreme
frumoasă, cer senin, vizibilitate bună.
Depresiunea barică este perturbaţia barică de joasă presiune
atmosferică, mult mai instabilă şi mai mobilă, cu aer relativ cald şi
umed, cu mişcări convergente şi ascendente, nebulozitate ridicată,
precipitaţii atmosferice însoţite de diferite fenomene meteorologice.
Gradientul baric este îndreptat spre centrul depresiunii barice.
Funcţie de latitudinea de manifestare depresiunile barice sunt:
- depresiunea barică extratropicală L;
- ciclonul tropical (depresiunea barică intertropicală CT).
Depresiunea barică se caracterizează de (.fig.1.12):

41
Cc
Emisfera nordica

Cu

Sc Cs
As Ci/Cc
Ocazional averse Ns Adesea halou lunar
de ploaie sau solar
Ploaie
continua
Est
Ocazional
Cb burnita

e
N0
loai
N1

redus a
Nori la joasa inaltime
de p
St
tura

Barometrul creste

ate
Umiditate excesiva
C en

Vizibil it
Aer cald
Barometrul scade
Front rece
Vantul isi schimba
directia in sens Sectorul cald Front cald
retrograd, iar Barometrul stationar sau
Vantul isi schimba
temperatura scade dupa scade usor directia in sens
trecerea frontului retrograd dupa trecerea
frontului rece

Fig.1.12

• un centru de presiune minimă înconjurat de izobare închise;


• Unul sau mai multe fronturi ce se extind din apropierea
centrului, ce au asociată o centură de vreme rea la altitudini
mijlocii şi înalte, până la distanţe mari de sute de mile marine;
• sectorul cald între cele două fronturi (zona cu vremea cea mai
rea), aerul cald alimentând presiunea atmosferică;
• Intr-o depresiune vântul bate de la periferie spre centru,
rotindu-se în sens direct în emisfera nordică şi în sens
retrograd în cea sudică;
• deplasarea se face pe o direcţie paralelă cu izobarele din
sectorul cald.
Indicii de apropiere a unei depresiuni barică (în emisfera
nordică, cu nava în faţa depresiunii şi la sud de traiectoria
acesteia):
– scăderea presiunii atmosferice;
– formaţiunile noroase preced cu aproximativ 500 mile
marine frontul cald (apar mai întâi norii Cirrus, apoi
Cumulostratus, Altostratus, Nimbostratus, şi Stratus)
42
- plafonul noros coboară treptat şi cad ploi care se
intensifică;
- în imediata apropiere a frontului cald apare burniţa;
- vizibilitatea scade repede.
Modul de manifestare al elementelor meteorologice în diferite
situaţii este următorul:

La trecerea frontului cald:


- presiunea atmosferică staţionează sau descreşte foarte
uşor;
- temperatura creşte;
- vântul se roteşte în sens retrograd de la câteva grade la
peste 900;
- ploaia se opreşte, dar poate apărea burniţa;
- vizibilitatea rămâne redusă, poate apărea ceaţa;

In sectorul cald:
- presiunea atmosferică rămâne stabilă sau scade foarte
lent;
- temperatura şi umiditatea rămân ridicate;
- vântul rămâne constant în forţă şi direcţie;
- cerul este acoperit de nori cu baza la aproximativ 300 m,
uneori burniţează;
- vizibilitatea este, de regulă, sub 10 mile marine. Dacă
vântul este de vest, vizibilitatea este destul de bună, dacă
este de est, scade sub cinci mile marine.

La trecerea frontului rece:


- presiunea atmosferică începe să crească; uneori, în
special iarna, presiunea va scădea din nou până va trece
un al doilea front rece;
- temperatura scade pe măsură ce frontul rece se apropie,
umiditatea relativă scade;
- vântul, uneori în rafale, girează de la câteva grade la 900,

43
sau mai mult;
- ploaia este de scurtă durată, uneori sub formă de aversă (în
NV Oceanului Atlantic ploaia nu este prea puternică, spre
deosebire de Marea Mediterană);
- baza norilor se ridică şi apar porţiuni de cer senin;
- vizibilitatea se îmbunătăţeşte continuu;

În spatele frontului rece:


- vremea se îmbunătăţeşte în continuare, dar mai încet;
- vântul scade treptat şi girează;
- vizibilitatea se îmbunătăţeşte mai ales dacă vântul scade,
cu excepţia averselor;
- baza norilor urcă şi porţiunile de cer senin se măresc;

La trecerea prin centrul depresiunii:


- presiunea scade;
- temperatura creşte;
- vântul este slab şi variabil; dacă gradientul baric orizontal
este mare, vântul este mai tare şi în centrul depresiunii;

Ciclonul tropical
Ciclonul tropical, furtuna tropicală, furtuna tropicală rotitoare
(Tropical Revolving Storm -TRS) este o depresiune barică adâncă
ce se formează pe latitudini nordice şi sudice de 50...100 şi se
manifestă pe latitudini tropicale în toate oceanele, cu excepţia
bazinului Atlanticului de sud. Ciclonul este depresiunea barică de
întindere mai mică dar de intensitate extremă.
Funcţia de regiunea geografică el este denumit:
- Hurican (uragan), în Atlanticul de nord, Indiile de vest, NE
Oceanului Pacific, Oceanul Pacific de sud, Noua
Zeelandă;
- Ciclon, în Marea Arabiei, golful Bengal, Oceanul Indian
de sud (la vest de meridianul de 800 E), Oceanul Indian
de nord, NW Australiei (pe coastele de nord, nord – vest
şi vest australiene se mai numeşte şi Willy-Willies);
44
- Taifun, în Pacificul de NE, în Marea Chinei.
Formarea cicloanelor tropicale se datorează unor factori şi
fenomene cum ar fi:
- extinderea sistemului noros al unei unde ecuatoriale ca
urmare a unei advecţii de aer umed ecuatorial în
troposfera mijlocie;
- antrenarea în rotaţie ciclonică progresivă a unui
ansamblu de nori Cumulonimbus ce au rezultat din
advecţia aerului umed ecuatorial la altitudine;
- instabilitatea dinamică orizontală a curentului general de
est, din zona ecuatorială, instabilitate combinată cu
advecţia aerului umed la altitudine.
- ciclonul tropical, în faza sa de maximă dezvoltare
realizată în decurs de o săptămână, se prezintă sub
forma unei depresiuni foarte adânci, cu izobare aproape
circulare şi concentrice, cu o mărime variabilă cuprinsă
între 50 şi 800 M, cu un diametru de 400…500 M şi cu
presiune atmosferică mai mică de 900 mb la centru şi
1010 mb la periferie.
Mişcarea aerului se face printr-o rotaţie ciclonică rapidă
asociată cu o puternică convergenţă spre centru, excepţie făcând
zona centrală, ochiul ciclonului, unde există un calm relativ
(fig.1.13).

45
hornul ciclonului
(eye wall)

mase dense de nori in miscare circulara


zona de cer dinspre centru catre periferia ciclonului
relativ liber ochiul
ciclonului

15...30M 125M 150M

Vant forta 12 Vant forta 8 Vant forta 6

Fig.1.13

Ochiul ciclonului este înconjurat de un „zid de apă” sau „horn”


(eye wall) aerul care îl formează, cu umezeală puternică provine, pe
de o parte din aerul ascendent al sistemului noros, iar pe de altă
parte din aerul care urcă mereu ca apoi să coboare către straturile
inferioare, la o mare distanţă de axa verticală a ciclonului (fig.1.14).
h
Ci Ci
16 km
Cb Cb
14 km Rotatie
anticiclonica
12 km

10 km

8 km
6 km Rotatie
ciclonica
4 km
2 km

0 km
175 M d
Ploaie Ploaie

Fig.1.14
În contact cu apa oceanului aerul este puternic umezit, are o
puternică mişcare ascendentă formându-se un sistem noros
consistent format în principal din nori Cumulonimbus, ce produc

46
averse puternice de ploaie, ce reduc vizibilitatea aproape de zero. În
partea centrală a ciclonului există o coloană de aer în mişcare
descendentă, cu cer mult mai senin. În afara calmului central, viteza
vântului creşte de la periferie spre centru de la viteze de 20 km/oră
la cele de peste 250 km/oră, iar marea este foarte agitată într-o
zonă de aproximativ 75 mile marine faţă de centrul furtunii.
Deplasarea ciclonului se face în sensul circulaţiei generale
din troposfera mijlocie, către nord şi nord vest, în emisfera nordică şi
către sud şi sud vest în emisfera sudică, cu viteza de aproximativ 10
Nd. Traiectoria are o formă de parabolă curbată în sens anticiclonic.
O dată cu creşterea latitudinii viteza creşte uşor, dar nu depăşeşte
15 Nd, aproximativ până în poziţia de curbarea traiectoriei în vertex,
unde viteza scade uşor, urmând ca după acesta, pe ultima porţiune
a traiectoriei viteza să crească până la 25 Nd (şi chiar peste 40 Nd)
(fig.1.15).

Traiectoria
caracteristica

Vertex (cod) H

Cadranul 200N
Linia mediana
periculos
Traiectoria alternativa Semicercul
periculos
100N

Semicercul manevrabil 00

Semicercul
Traiectoria alternativa 0
periculos 10 S
Cadranul
Linia mediana
periculos
200S
Vertex (cod)
H

Traiectoria
caracteristica

Fig.1.15

47
Ciclonul tinde să se deplaseze către zonele oceanice cu
temperatura la suprafaţa apei mai ridicată, ajuns pe uscat, forţa sa
scade considerabil, stingându – se în una la două zile. De
asemenea, mişcarea unui ciclon pe traiectorie are propriile
caracteristici, dar o dată ajuns pe latitudini nordice şi sudice de
aproximativ 350 acesta se stinge. Există şi situaţii în care ciclonul îşi
modifică radical mişcarea, făcând o întoarcere din drum, dar în
acest caz viteza să nu depăşeşte 10 Nd.
În emisfera nordică furtunile tropicale se manifestă în perioada
iunie-noiembrie, cu perioada cea mai rea în august-septembrie. În
emisfera sudică sezonul furtunilor tropicale este din decembrie
până în mai, cu perioada cea mai rea în februarie şi martie.
Excepţie face zona Mării Arabiei când furtunile tropicale se
manifestă în perioadele de schimbare a musonilor: mai, iunie,
octombrie şi noiembrie.
Caracteristicile vremii în ciclonul tropical sunt următoarele:
- presiunea atmosferică scade de periferie către centrul
furtunii cu o scădere accentuată la apropierea de ochiul
furtunii, unde se înregistrează presiunea minimă. În
spatele ochiului ciclonului presiunea atmosferică creşte
rapid fiind urmată de o uşoară deplasare înainte a
acestuia;
- în interiorul ochiului furtunii cerul este puţin acoperit de
nori; în jurul ochiului furtunii se manifestă pe verticală o
masă densă de nori ca un horn numită „eye wall”; în
continuare către periferia ciclonului se trece de la un cer
aproape acoperit de mase compacte de nori, la cer parţial
acoperit de lungi spirale de nori convergenţi;
- în ochiul furtunii vântul este slab sau este calm; în
spatele acestuia se manifestă vânturi puternice în sens
opus mişcării furtunii; vânturile cele mai puternice apar în
apropierea centrului furtunii „eye wall”, forţa 12 la
aproximativ 75 M, forţa 8 la aproximativ 75 M şi forţa 5/6
la 8 la distanţă de circa 200 M de centrul furtunii; viteza
vântului creşte o dată cu apropierea furtunii, iar viteza
vântului coincide cu cea a acesteia; la distanţa de
48
aproximativ 250 M de centrul furtunii vântul este slab fiind
determinat de vremea din acea zonă;
- în ochiul furtunii ploaia încetează şi vizibilitatea este
bună; în centrul furtunii marea este puternic agitată, iar
după trecerea acestuia cerul se acoperă de nori, cad ploi
torenţiale, vizibilitatea scade drastic, agitaţia mării creşte;
în apropierea centrului furtunii sunt precipitaţii torenţiale,
vizibilitatea este redusă ca urmare a prezenţei ceţii
puternice; către periferie apar ploi puternice intermitente
asociate cu mase de nori.

Forme barice secundare înrudite cu anticiclonul


Formele barice secundare înrudite cu anticiclonul sunt:
– dorsala;
– şa barică:
Dorsala anticiclonică este o prelungire a unui anticiclon între
două depresiuni şi se prezintă astfel:
– izobarele sunt în formă de “U” ;
– vântul este moderat ca urmare a izobarelor mai
distanţate;
– vreme bună.
Şaua barică este o formaţiune barică instabilă ce ia naştere
între două depresiuni şi doi anticicloni aşezaţi în cruce şi cedează
locul rapid unei depresiuni, caracterizată prin:
– gradienţii barici au valori mici;
– vântul este slab şi variabil;
– umiditatea relativă este ridicată;
– se produc descărcări electrice;
– ceaţă, foarte frecvent.

Forme barice înrudite cu depresiunea barică


Formele barice înrudite cu depresiunea barică sunt:
- talvegul;
- culoarul depresionar;
- galeria depresionară.
49
Talvegul depresionar
Talvegul depresionar apare între două anticicloane:
- frontal, când are asociat un front cald şi izobarele sunt
în formă de “V” cu vârful pe front, vremea
îmbunătăţindu-se la trecerea frontului;
- nefrontal, cu izobarele în formă de “U” apărând cel mai
adesea în aerul rece din spatele unei depresiuni; când
distanţele la depresiune şi anticiclon sunt mari,
izobarele sunt paralele şi vremea bună alternează cu
cea instabilă.
Culoarul depresionar este o zonă de joasă presiune mărginită de
ambele părţi de izobare cu valori mai ridicate. El se poate întinde pe
mii de kilometri, este mult mai larg decât talvegul şi leagă, de obicei,
două depresiuni atmosferice.
Galeria depresionară este o formă neregulată de presiune
atmosferică joasă care şerpuieşte şi este mărginită de valori ridicate
de presiune atmosferică.
Observaţia 1. 4 Mareea barimetrică – zona de presiune normală.
Observaţia 1.5 Depresiunea reprezintă un interes deosebit pentru
navigatori pentru că este principala cauză pentru instalarea vremii
rele.

1.5 MASE DE AER ŞI FRONTURI ATMOSFERICE

Repartiţia neuniformă în plan orizontal a temperaturii aerului


şi presiunii atmosferice determină deplasarea maselor de aer dintr-o
zonă în alta, ceea ce produce modificări importante ale vremii.
Masa de aer se defineşte ca porţiunea de aer din troposferă
având suprafaţă mare (500…5000 km) şi înălţime ce poate atinge
10 km, areal în care elementele meteorologice caracteristice
(temperatura, presiunea şi umiditatea) sunt relativ omogene, diferite
de cele din jur şi vremea păstrează cam acelaşi aspect. Pe timpul
deplasării maselor de aer unele elemente meteorologice se
schimbă, iar altele sunt mai stabile. Modificările sensibile ale
elementelor meteo dintr-o regiune anunţă înlocuirea masei de aer
de aici şi o dată cu ea şi modificări ale vremii în regiune.
Din punct de vedere termic masele de aer sunt mase de aer
rece şi mase de aer cald. Masa de aer rece este acea masă de aer
50
care la pătrunderea într-o regiune este mai rece decât masa de aer
pe care o înlocuieşte; masa de aer cald este masa de aer care este
mai caldă decât cea pe care o înlocuieşte.
Din punct de vedere termodinamic masele de aer sunt
stabile şi instabile. O masă de aer stabilă este atunci când
gradientul termic vertical este mai mic decât gradientul termic
adiabatic. O masă de aer este instabilă atunci când gradientul
termic vertical este mai mare decât gradientul termic adiabatic.
O masă de aer staţionară preia din caracteristicile principale
mediului său de formare; astfel masele de aer sunt: mase de aer
artic, polar, tropical şi ecuatorial.
Aerul polar se formează în anticiclonul polar staţionar vara
deasupra zonelor cu latitudini înalte din Atlanticul de nord şi
deasupra Canadei iarna şi se caracterizează prin:
- temperatură mai mică decât cea a mării cu excepţia
staturilor de la suprafaţa apei, dacă vântul este slab;
- norii sunt de tip cumulus fără acoperi tot cerul, cu
înălţimea bazei cuprinsă între 600…1000 m, cu scădere la 100…
200 m în cazul când plouă;
- cu cât viteza de deplasare spre regiuni calde este mai
mare şi suprafaţa oceanică străbătută mai mică cu atât mai puţini
nori se vor forma şi cu înălţimea bazei mai mare;
- ploaia şi zăpada sunt sub formă de aversă, dacă provin
din nori izolaţi;
- umiditatea relativă este mai scăzută;
- vizibilitatea este bună (excepţie făcând perioada
averselor de ploaie) atâta timp cât vântul nu depăşeşte forţa 7
Beaufort;
- vântul în emisfera nordică este, în mod obişnuit, din VNV
şi NV în regiunea Angliei şi Franţei şi din V şi N pe latitudini similare
aproape de coastele estice continentale; în emisfera sudică vântul
polar este din V cu caracter de vijelie.
Aerul polar continental se formează în anticiclonii continentali
de deasupra Rusiei, iarna manifestându-se maximul siberian cu
ramificaţii până în centrul Europei. O masă de aer continental se
transformă în masă de aer maritim atunci când se deplasează
deasupra mării circa 500 M.
Aerul tropical se formează în cele două centuri tropicale şi se
caracterizează prin:
- temperatură superioară celei a apei de mare, cu
excepţia staturilor de la suprafaţa mării, dacă vântul este slab;

51
- norii de tip stratus sunt mai frecvenţi cu baza sub 300 m;
- precipitaţii sub formă de burniţă;
- umiditate relativă ridicată;
- vizibilitate uneori peste 10 M, dar foarte rar sub 5 M, cu
excepţia cazurilor când este în vecinătatea unor ape deosebit de
reci;
- vânt în rafale, de obicei din S şi V în emisfera nordică şi
din N şi V în emisfera sudică.
În emisfera nordică aerul maritim tropical se formează în
maximul azoric, de unde se deplasează deasupra Europei aducând
temperaturi ridicate (chiar şi iarna 60-90 C) şi stabilitate.
Aerul artic are aceleaşi proprietăţi cu cel polar cu specificul că
este mai rece ca urmare a faptului că se formează în regiunile artice
şi antarctice acoperite de gheaţă sau zăpadă.
Aerul ecuatorial este cald şi umed până la mare înălţime. Este
însoţit de ploi, uneori continui şi puternice. Caracteristici sunt nori de
tip cumulus şi altostratus. Vizibilitatea este foarte bună cu excepţia
perioadelor ploioase, când scade sub cinci cabluri.
În mişcarea sa o masă de aer se va întâlni cu o altă masă de
aer cu care se va amesteca în timp.
Frontul atmosferic este o zonă de separare a două mase de
aer cu proprietăţi termohigrometrice diferite (centură de vreme rea
sau relativ rea) care se manifestă sub formă de plan înclinat orientat
spre masa rece datorită densităţii mai mari a acesteia şi a forţei de
abatere Coriolis. Unghiul de înclinare faţă de suprafaţa terestră este
de 1…100.
Procesul de formare al fronturilor se numeşte frontogeneză
şi se realizează în continuarea a două mase de aer diferite.
Procesul invers se numeşte frontoliză. Lăţimea zonei frontale este
de 10…30 km, înălţimea de cel puţin 1…2 km şi cel mult până la
limita superioară a troposferei
Fronturile atmosferice sunt calde sau reci funcţie de masa de
aer care vine şi înlocuieşte o altă masă de aer dintr-o anumită zonă
(fig.1.16).
Masele de aer principale sunt separate de trei fronturi
atmosferice:
- front arctic;
- front polar;
- front tropical.
Din aceste fronturi, principal este frontul polar care se
situează la latitudini medii. Prin ondularea sa generează depresiuni
barice extratropicale. Frontul tropical este implicat in geneza
52
ciclonului tropical.
Fronturile atmosferice sunt de două categorii:
- fronturi pasive;
- fronturi active (cald, oclus, rece,
cvasistaţionar).

Nori

Barometrul creste
1004
Barometrul scade

L
Front cald
Front rece

Fig.1.16

Frontul cald
Poartă numele masei de aer cu viteză mare, cu viteza
vântului din spatele său (a vântului de suprafaţă). Prin alunecarea
maselor calde pe cele reci (fig.1.17) rezultă nebuloase (nori
stratificaţi). Formaţiunile noroase apar cu 500 M înaintea frontului.
Norii sunt de tip stratus, iar mai în faţă în partea înaltă a suprafeţei
frontale de tip cirrus şi cirrostratus la înălţimea de aproximativ 6000
m. Înălţimea frontului este de 6…8 km. Pe măsura deplasării sale
spre est norii cirrostratus coboară şi se amplifică cedând locul norilor
altostratus şi
nimbostrus. Ploaia cade într-o centură de circa 200 mile marine.

ala
Aer cald af ront
pr afat
Su Aer rece

Fig.1.17
Frontul rece
Se produce în situaţia când aerul rece are o viteză mai mare
care va întâlni un aer cald şi va crea un plan înclinat spre masa rece
(fig.1.18). La contact se vor produce nori de tip cumulus şi

53
altocumulus. Ploaia este mai puternică decât în cazul frontului cald,
dar de durată mai mică. Înălţimea frontului este de 4 - 6 km. Se
deplasează cu viteză apropiată de cea a vântului geostrofic.

Sup
r afa
ta f
ront
ala
Aer rece Aer cald

Fig.1.18

Frontul oclus
Se formează în spatele frontului rece şi în fata frontului cald
(fig.1.19 şi 1.20). Zona se extinde pe sute de kilometri. In situaţia
în care în zona frontului oclus se produc scăderi de presiune
atmosferică, frontul se regenerează. Norii asociaţi frontului oclus
sunt similari celor care preced un front cald, dar centura de ploaie
este mai mică. În cazul frontului oclus rece ploaia continuă şi
după trecerea frontului, pe când la trecerea frontului oclus cald
aceasta se opreşte. Dacă în frontul oclus presiunea este în
creştere, frontul se distruge. Evoluţia vremii într-un front oclus
este asemănătoare cu cea dintr-o depresiune, dar lipseşte
sectorul cald şi cu mai puţină ploaie. Acest front este asociat cu o
centură de nori foarte joşi şi de vizibilitate redusă. Când
ocluziunea este aproape de centrul unei foste depresiuni, apare
ploaia sau burniţa.

Aer cald

Aer mai rece Aer rece

Fig.1.19 Ocluziune tip front rece

54
Aer cald

Aer rece Aer mai rece

Fig. 1.20

Observaţia 1.6 Fronturile cald şi rece şi în special, frontul oclus sunt


asociate, de obicei, depresiunilor barice.
Frontul cald se reprezintă printr-o linie roşie sau printr-o
înşiruire de semisfere de culoare roşie:

Frontul rece se reprezintă printr-o linie albastră sau printr-o


înşiruire de triunghiuri de culoare albastră:

Frontul oclus se reprezintă printr-o linie violetă sau dublă


roşie-albastră sau printr-o înşiruire alternativă de semisfere roşii şi
triunghiuri albastre, de aceeaşi parte a unei drepte (curbe):

Front cvasistaţionar
Se formează pe axa talvegului depresionar (fig.1.21 şi
1.22) şi are o poziţie staţionară, sau se poate instala la periferia
unui anticiclon dacă în afara acestuia se află o zonă de presiune
scăzută (se constituie ca o zonă de separare între două mase de
aer ce se mişcă în aceeaşi direcţie, acelaşi sens sau sensuri
diferite, dar cu viteze apropiate).

Aer cald

Aer rece

Fig.1.21 Front staţionar (ocluziune verticală)

55
1016 mb

ar
ion
t stat
n
1012 mb Fro

1012 mb

1016 mb

Fig.1.22 Front staţionar (vedere plan orizontal)

Frontul staţionar se reprezintă printr-o linie maro sau printr-o


înşiruire de semisfere roşii şi triunghiuri albastre, de o parte şi de
cealaltă a unei drepte (curbe).

Observaţia 1.6 Evoluţia frontului staţionar trebuie urmărită cu


atenţie pentru că acesta poate să se onduleze şi să schimbe
vremea în mod considerabil.

1.6 INFORMAREA HIDROMETEOROLOGICĂ

In sprijinul navigaţiei şi al activităţilor tehnologice maritime,


alături de documentarea climatologică din spaţiul oceanic, un rol
important îl reprezintă informarea meteo-oceanografică în clar şi
codificată ceea ce intr-un sens global conduce la conceptul de
asigurare hidrometeorologică maritimă (AHMM).

1.6.1 Informare hidrometeorologică in clar

Informarea în clar constă în recepţionarea la bordul navei a


buletinelor meteo şi al avizelor de furtună. Aceste mesaje îşi ating
scopul de informare a navigatorilor asupra situaţiei meteorologice
din zonă sau din zonele învecinate, ele ajutând la interpretarea mai
56
precisă a hărţilor sinoptice.
Aceste mesaje conţin următoarele părţi:
- prezenţa sau lipsa furtunii în zonă;
- contextul meteo - sinoptic general: prezenţa şi evoluţia
centrelor de maximă presiune (H) şi a perturbaţiilor
barice de joasă presiune (L), precum şi unele relaţii
privind condiţiile de vreme la trecerea fronturilor
atmosferice corelate depresiunilor barice extratropicale;
- prognoza meteo pentru un anumit interval de timp
(gradul de nebulozitate, precipitaţii atmosferice,
vizibilitate, fenomene periculoase pe mare, starea
mării); furtuna pe mare este apreciată după forţa
vântului (Gale warning): 8-9° Bf.; Storm Warning: 10°
Bf.; Tropical Cyclone: > 11° - 17° Bf.).
Recepţia buletinelor/avizelor meteorologice se realizează la
bordul navelor prin radio sau telex de bandă îngustă, pe frecvenţa
unică de 518 KHz (sistem Navtex).

1.6.2 Informarea hidrometeo - climatologică

Alături de documentarea hidrografică şi hidrometeorologică


marină, asigurarea meteo - oceanografică la bordul navei se
realizează prin recepţia radio a buletinelor şi avizelor de furtună în
clar, a mesajelor hidrometeorologice codificate, precum şi prin
datele recepţionate în sistemul radiofacsimil.
In pregătirea unei activităţi tehnologice maritime intr-un anume
bazin oceanic se recomandă studierea atentă a documentaţiei de
profil, atât sub raport hidrografic (batimetric, natura fundului,
adâncimi periculoase) cât şi sub aspect meteorologic şi hidrologic
marin (valuri medii, limite de variaţie, procese fizice şi fenomene
periculoase).

1.6.3 Informarea hidrometeorologică codificată

Informarea codificată se face în codurile SYNOP şi SHIP. Din


raţiuni de operativitate şi de limbaj universal - comun îndeosebi în
activităţile meteorologice ce folosesc sisteme de informare sub
forma unor mesaje codificate - telegrame cifrate, care conţin într-un
spaţiu restrâns un volum important de informaţii. Date care intră în
conţinutul de bază al hărţilor meteo şi hidrosinoptice, iar o parte
servesc exclusiv asistenţei meteo-oceanografice în sprijinul
navigaţiei maritime.
57
Prin informare codificată se înţelege diferite tipuri de mesaje
cifrate, care conţin date meteorologice, în unele cazuri şi de
hidrologie marină, organizate în grupe de cinci simboluri/cifre, într-o
ordine prestabilită.
Principalele denumiri de coduri şi conţinutul lor general
sunt:
- SYNOP (FM 12 IX) - date reale de la staţiile de uscat şi
de coastă;
- SHIP (FM 13 IX) - date reale în puncte de coordonate
indicate exclusiv din spaţiul maritim;
- MAFOR (FM 61 IV) - date de prognoză meteohidrologică
pentru anumite raioane maritime;
- IAC FLEET (FM 46 IV) - codificare prin coordonate
geografice, ceea ce permite pe această bază să se
întocmească o hartă meteo - sinoptică simplificată (de
analiză sau de prognoză).
Codurile SYNOP si SHIP stau la baza întocmirii hărţilor
sinoptice şi meteo (se întocmesc din 6 in 6 ore). Mesajele de
avertisment se transmit când vântul are viteza mai mare de 11
m/s, vizibilitatea este sub 500 m şi gradul de agitaţie al mării
este 5° Bf.

Codul SHIP

Acest tip de codificare constituie conţinutul de bază al


hărţilor sinoptice, exclusiv din spaţiul oceanic. Codul SHIP
reprezintă un mesaj hidrometeorologic complex, codificat, cu date
reale pentru un anumit punct din mare. Este organizat pe structura
codului meteorologic universal SYNOP, având în plus precizări şi
elemente privind coordonatele punctului, drumul şi viteza navei,
temperatura mării, elementele valurilor de hulă, fenomene de îngheţ.

Codul SYNOP este de forma:


BBXX YYGGiW 99LaLaLa QcLoLoLoLo iRixhVV Nddff
1SnTTT 2Sn Td Td Td 4PPPP 5appp 6RRRtR 7wwW1W2
8NhCLCMCH 222DsVs 0SnTwTwTw 2PwPwHwHw 3dw1dw1dw2dw2
4Pw1Pw1Hw1Hw1 5Pw2Pw2Hw2Hw2 6IsEsEsES ICE ciSibiDiZi

unde:
- BBXX – este indicativul codului

58
- YY reprezintă data zilei când s-a făcut observaţia
- GG reprezintă ora de observaţie UTC
- iW este indicator de vânt care prezintă modul cum a fost
determinată viteza vântului şi unitatea de măsură (0 = vânt
estimat, exprimat în m/s; 1 = vânt măsurat cu anemometru,
exprimat în m/s; 3 = vânt estimat, exprimat în noduri; 4 =
vânt măsurat cu anemometru, exprimat in noduri).
99LaLaLa – latitudinea punctului în care s-a făcut observaţia
99 – cifră de control
LaLaLa - latitudinea punctului, cu precizie de zecime de grad,
primele două cifre pentru valoare întreagă, ultima cifră pentru
zecimea de grad
QcLoLoLoLo – cuadrantul globului şi longitudinea punctului în care
s-a făcut observaţia
Qc – indică emisfera nordică, sudică, vestică şi estică:
1 – latitudine nordică şi longitudine estică
2 – latitudine sudică şi longitudine estică
5 – latitudine sudică şi longitudine vestică
7 – latitudine nordică şi longitudine vestică
LoLoLoLo – longitudinea punctului în care s-a făcut
observaţia; primele trei cifre reprezintă valoarea întreagă în
grade, iar ultima cifră zecimea de grad
iRixhVV – grupă privind existenţa precipitaţiilor, prezenţa grupei de
fenomene meteo, plafonul norilor, vizibilitatea atmosferică pe
orizontală
iR - indicator referitor la precipitaţii:
1,2 - precipitaţii incluse,
3 - precipitaţii omise,
4 - nu sunt date disponibile,
ix - indicator de includere sau de omitere a grupei de
fenomene
h - plafonul norilor (înălţimea la care se găseşte baza norilor):
pentru h = 0 < 50 m
1 50 -100 m
2 100 -200 m
3 200 -300 m
4 300 - 600 m
5 600 -1000 m
6 1000 -1500 m
7 1500 -2000 m
8 2000 -2500 m
9 > 2500 m, sau nu sunt nori sub 2500 m
V V distanta de vizibilitate pe orizontală la suprafaţa mării:

59
pentru VV = 90 < 50 m
91 50…200 m
92 200…500 m
93 500…1000 m
94 1…2 km
95 2…4 km =2 M
96 4…l0 km = 5M
97 10…20 km = 10 M
98 20…50 km = 20 M
99 > 50 km > 20 M
Nddff – grupă pentru date referitoare la gradul de acoperire a cerului
cu nori, direcţia şi viteza vântului real:
N nebulozitatea totală (gradul de acoperire al cerului se
exprimă în optimi):
pentru N = 0 - cer senin;1 = 1/8; 2 = 2/8; 3 = 3/8; 4 =
4/8; 5 =5/8, 6 = 6/8; 7 = 7/8; 8 - cer complet acoperit; 9 -
cer invizibil;
dd - direcţia vântului real exprimată în decagrade, codificată
cu cifre de la 00 la 36, unde 00 – calm şi 36 – 355 0…0040; 99
vânt variabil
ff - viteza vântului real în m/s, sau noduri, funcţie de indicaţia
din grupa de început iw
1SnTTT – valoarea temperaturii aerului la precizie de zecime de
grad:
1 - cifră de control
Sn - semnul temperaturii, (0 = semnul este pozitiv; 1 = semnul
este negativ);
TTT - valoarea temperaturii aerului cu precizie de zecime de
grad
2SnTd TdTd – valoarea temperaturii punctului de rouă:
2 - cifră de control
Sn - semnul temperaturii
TdTdTdTd - temperatura punctului de rouă
4PPPP - valoarea presiunii atmosferice la la nivelul mării
4 - cifră de control
PPPP valoarea presiunii atmosferice cu precizie de
zecime de mb
5appp – tendinţa barică, adică variaţia presiunii atmosferice în
ultimele trei ore:
60
5 - cifră de control;
a - tendinţa barică a presiunii în ultimele 3 h
0,1,2,3 – tendinţă în creştere
4 – tendinţă staţionară
5,6,7,8 – tendinţă în scădere
ppp - valoarea tendinţei barice în ultimele trei ore cu precizie
de zecime de milibari, ultima cifră reprezentând zecimea de
milibar
6RRRtR – precipitaţiile; se transmite numai în cazul în care iR, la
începutul mesajului este codificat cu cifrele 1 sau 2:
6 – cifră de control
RRR – cantitatea de precipitaţii ce a căzut în cursul perioadei
ce a precedat transmisia în mm; se codifică în cifre de la 000
la 999
tR – durata perioadei în care au căzut precipitaţiile:
1 - perioadă de şase ore
2 - perioadă de 12 ore
7wwW1W2 – fenomene meteo din momentul observaţiei:
7 - cifra de control
ww - fenomenele meteo din momentul observaţiei
pentru ww = 0 - 29 - fenomene fără precipitaţii în ora
precedentă
30 - 39 – furtună de praf, nisip sau viscol
40 - 49 – aer ceţos sau ceaţă, vizibilitate sub ½ M
50 - 59 – burniţă
60 - 69 – ploaie, dar nu în averse
70 - 79 – lapoviţă şi ninsoare, dar nu în averse
80 - 90 – averse, de la 80 la 84 - de ploaie, de la 85 la
90 – de lapoviţă sau ninsoare

91-99 – fenomene orajoase (furtună cu descărcări


electrice)
W1 - fenomene petrecute cu 3 - 6 ore înainte de observaţie
pentru W1 = 0 - cer senin,
1 - cer variabil
2 - cer complet acoperit

61
3 - furtună de praf, transport zăpadă
4 – ceaţă sau pâclă
5 - burniţă
6 - ploaie
7 - ninsoare
8 - aversă
9 - furtună cu descărcări electrice
8NhCLCMCH – formaţiunile noroase:
8 – cifră de control
Nh – nebulozitatea norilor inferiori; se codifică la fel ca şi
nebulozitatea totală de la începutul mesajului (N), în optimi
CL – tipul de nori inferiori sau cu dezvoltare verticală; se
codifică cu cifre de la 0 la 9
0 – nu sunt nori inferiori
1 – Cumulus Cu, cu extindere mică verticală
2 – Cumulus cu extindere medie sau mare, cu
protuberanţe
3 – Cumulonimbus Cb, nefibros, slab dezvoltat
4 – Stratocumulus Sc formaţi prin extinderea norilor
Cumulus
5 – Stratocumulus bine individualizaţi
6 – Stratus St în straturi mai mult sau mai puţin continui
7 – Stratus fractus St fr de vreme rea
8 – Cumulus şi stratocumulus cu baza la diferite niveluri
9 – Cumulonimbus de furtună, puternic dezvoltaţi
CM – tipul de nori mijlocii; aici se încadrează şi norii
Nimbostratus a căror bază se află de obicei la înălţimea de
peste 2500 m; se codifică cu cifre de la 0 la 9
0 – nu sunt nori inferiori
1 – Altostratus As uşor semitransparenţi
2 – Nimbostratus Ns
3 -, 4, 5, 6,7, 8, 9 – diferite tipuri de dori Altocumulus Ac
CH – tipul de nori superiori
0 – nu sunt nori superiori
1, 2, 3, 4 – diferire tipuri de nori Cirrus
5, 6, 7, 8 – diferite tipuri de nori Cirrostratus
9 – Cirrocumulus Cc
222DsVs - drumul şi viteza navei ce transmite mesajul şi care
precede transmiterea datelor oceanografice
222 – cifră de control
Ds – drumul adevărat al navei, din ultimele trei ore ce preced
62
observaţia
0 – nava în derivă, ancoră
1 – NE
2–E
3 – SE
4–S
5 – SW
6–W
7 – NW
8–N
9 – diferite direcţii
Vs - viteza navei în noduri, din ultimele trei ore ce preced
observaţia
0 - nava în derivă, la ancoră
1 – 1…5 nd
2 – 6…10 nd
3 – 11…15 nd
4 – 16…20 nd
5 – 21…25 nd
6 – 26…30 nd
7 – 31…35 nd
8 – 36…40 nd
9 – mai mare de 40 nd
0SnTwTwTw
2PwPwHwHw
3dw1dw1dw2dw2
4Pw1Pw1Hw1Hw1
5Pw2Pw2Hw2Hw2
6IsEsEsES
ICE ciSibiDiZi

Codul Mafor

Este un cod internaţional adoptat de O.M.M. şi se foloseşte în


transmiterea buletinelor meteo pentru nave, când nu se poate
transmite unul în limba engleză.
Numele de cod MAFOR este folosit ca prefix la mesaj indicând
că este vorba despre o prognoză pentru nave; dacă se transmit mai
multe mesaje odată, prefixul va apărea o singură dată la începutul
mesajului colectiv.

63
Mesajul cu indicativul Mafor cuprinde într-o ordine prestabilită
prognoza următoarelor elemente hidrometeorologice:
- direcţia şi forţa vântului;
- fenomene meteorologice,
- vizibilitatea;
- starea de agitaţie a mării;
- temperaturile extreme ale aerului;
- elementele valurilor.
Codul este format din cinci grupe a cinci simboluri fiecare
având forma:
yyG1G1 OAAAam, 1GDFmW1, 2VSTxTn, 3DKPWHWHW

yyG1G1: reprezintă data şi ora de începere a intervalului de


prognoză. Nu se repetă pentru în cazul unui buletin meteo care
conţine prognozele pentru câteva zone (AAA).

Semnificaţia codului
0,1,2,3, - indicatori de grup
OAAAaN: pot fi înlocuite cu numele zonei la care se referă prognoza:
AAA - reprezintă numărul raionului maritim;
am – indicator pentru o parte a zonei maritime (codificat 0 - 9):
0 – întreaga zonă AAA;
1 – cadranul de NE al zonei AAA;
2 – jumătatea de E a zonei AAA;
3 – cadranul SE al zonei AAA;
4 – jumătatea de S a zonei AAA;
5 – cadranul SW al zonei AAA;
6 – jumătatea de W a zonei AAA;
7 – cadranul NW al zonei AAA;
8 – jumătatea de N a zonei AAA;
9 – restul zonei;
Grupele 1GDFmW1, (2VSTxTn), (3DKPWHWHW) pot fi repetate de
câte ori este necesar pentru a descrie schimbările condiţiilor meteo
prognozate într-o regiune. Primul grup 1GDFmW1 în care G = 8 şi
următoarele grupe, dacă se folosesc, se referă la prevederea vremii

64
începând cu ora dată în grupa yyG1G1 şi continuând cât indică G.
Următorul grup1GDFmW1 dă perioada de timp pentru care este
valabilă prognoza dată, începând cu expirarea perioadei date de
grupul prededent 1GDFmW1 (G = 8).
Orice grupare 1GDFmW1, (2VSTxTn), (3DKPWHWHW) (G = 8)
poate fi urmată de un grup1GDFmW1(G = 9) descriind un fenomen
prevăzut să apară ocazinal în această zonă.
G - reprezintă perioada de timp acoperită de prognoza
(codificat 0-9);
D - reprezintă direcţia vântului (codificat 0 - 9):
Direcţia din care bate vântul:
0 – calm; 5 – SW;
1 – NE; 6 – W;
3 – SE; 7 – NW;
4 – S; 8 – N;
9 – variabil (pentru codul 0);
– confuz (pentru codul Dk);
Fm- reprezintă prognoza la forţa vântului în grade Bf.
(codificat 0 - 9):
0 – 0…3 Bf; 5 – 8 Bf;
1 – 4 Bf; 6 – 9 Bf;
3 – 6 Bf; 7 – 10 Bf;
4 – 7 Bf; 8 – 11 Bf;
9 – 12 Bf;
W1 - codificat 0-9.
2VSTxTn:
V - reprezintă vizibilitatea pe mare (codificat 0 - 9);
S - reprezintă starea de agitaţie a mării (gradul mării, codificat 0-9);
TxTn - reprezintă temperaturile extreme ale aerului (codificat 0 - 9).
3DKPWHWHW
DK - reprezintă direcţia hulei, codificarea identică cu direcţia vântului:
PW- reprezintă perioada valurilor de hulă (codificat 0 - 9);
HWHW - reprezintă înălţimea valului la o precizie de ± 0,5 m
(codificat in două cifre).
O – situaţia sinoptică în zona de prognoză la începutul
perioadei:
1 – prognoză valabilă trei ore;
2 – prognoză valabilă şase ore;

65
3 – prognoză valabilă nouă ore.
Grupele 2VSTxTn3DKPWHWHW sunt opţionale.
Fiecare element din prognoză este aproximativ şi trebuie
privit ca o valoare medie probabilă.

Codul FM 46 IV

Mesajele transmise în codul FM 46 IV sunt prognoze pentru


intervalul următor şi însoţite de analiza hărţilor sinoptice FM 46 IV,
asigură informaţiile necesare alegerii drumului optim.
Codul este de forma:

10001 33388 0YYGcGc


65556 33388 0YYGcGc 000GpGp

99900
BPtcPP QLaLaLoLo mdsdsfsfs

000gpgp 9PtPcPP QLaLaLoLo


sau
000gpgp 7PtPcPP QLaLaLoLo mdsdsfsfs

99911
66FtFiFc QLaLaLoLo QLaLaLoLo …………...mdsdsfsfs

000gpgp 69PtPcPP QLaLaLoLo


sau
000gpgp 67PtPcPP QLaLaLoLo……………mdsdsfsfs

99922
444PPP QLaLaLoLo QLaLaLoLo…………….
99944
987wsws QLaLaLoLo QLaLaLoLo…………….

99955
(55TtTiTc) (555PP) QLaLaLoLo QLaLaLoLo….mdsdsfsfs
88800
77e2uu (9dwdwPwPw) QLaLaLoLo (9dwdwPwPw)
QLaLaLoLo…………… …………….

000gpgp 79e2uu (9dwdwPwPw) QLaLaLoLo


(9dwdwPwPw) QLaLaLoLo …………..
sau
000gpgp 76e2uu (9dwdwPwPw) QLaLaLoLo
66
(9dwdwPwPw) QLaLaLoLo ………….. …………….. (00C100)

77744………………………………………………………… 44777
19191

Decodificarea grupelor individuale

10001 grup indicând că urmează o analiză meteo


65556 grup indicând că urmează o prognoză meteo
333x1x1 grup indicând zona de pe glob în care se găseşte
punctul sau punctele care se dau în continuare
00 - emisfera nordică – punct LaLaLoLok
11 – emisfera sudică
22 – zona ecuatorială
88 - punct LaLaLoLo
LaLa – latitudinea rotunjită la cel mai apropiat grad
LoLo - longitudinea rotunjită la cel mai apropiat
grad (peste 100 se omite cifra 1)
k - se adaugă 1/20 la latitudine sau longitudine
0 – LaLaLoLo
0 - 990 E
1 – se adună ½ la LaLa
2 – idem LoLo
sau
3 - idem LaLaLoLo
100 -1800W
4 – grade întregi
5 – LaLaLoLo
0 – 990 W
6 – se adună ½ LaLa
7 – idem LoLo
sau
8 – idem LaLaLoLo
100 – 1800E
9 – grade întregi

Q – zona octant în care se găseşte punctul 0


0 0 – 900W
1 90 -1800W latitudini nordice
0
2 180 – 90 E
3 90 - 000 E
5 0 - 900 W
6 90 – 1800 W
7 180 – 900E latitudini sudice
0
8 90 -00 E
67
Când se foloseşte forma LaLaLoLo grupul 33300 şi 33311
desemnează emisfera apropiată. Când se foloseşte grupul 33322
pentru zone ecuatoriale, latitudinile sudice de la 0 – 300 S sunt
indicate prin scădere din 100.

0YYGcGc - grupul zi – oră (GMT) pentru momentul observaţiilor


sau YY – ziua din lună
GcGc – ora (GMT) observaţiei

000GpGp - GpGp – numărul de ore de adunat la GcGc pentru a


obţine ora la care se dă prognoza

999bb - grup indicând subiectul analizei


00 – presiunea atmosferică
11 – fronturi atmosferice
22 – izobare
33 – mase de aer
44 – zone meteo
55 – sistem tropical
66 – norii

8 PtPcPp - grup caracterizând presiunea atmosferică


Pt – tipul sistemului de presiune
0 – joasă, sistem complex
1 – joasă
2 – depresiune secundară
3 – talveg depresionar
4 – undă
5 – înaltă
6 – zonă de presiune uniformă
7 – dorsală
8 – şa barică
9 – furtună tropicală
Pc – evoluţia sistemului de presiune atmosferică
0 – nici o specificaţie
1 – joasă în umplere sau înaltă în scădere
2 – schimbări mici
3 – joasă în adâncime sau înaltă în creştere
4 – sistem complex
5 – se suspectează existenţa sau formarea unui
sistem de presiune
6 – se umple sau slăbeşte fără să dispară
7 – creştere generală a presiunii
8 – scădere generală a presiunii
9 – situaţie neclară
68
Aceste caracteristici se referă la sistemul de presiune din
poziţia indicată de grupul de poziţie care urmează imediat după
grupul cu cifrele indicatoare 7,8 sau 9. Cifra 7 indică faptul că
observaţia este cu GpGp ore după GcGc, iar cifra 9 înainte de
GcGc. În cazul prognozei GpGp se va aduna sau scădea din GpGp
+ GcGc.

PP – presiunea atmosferică în mb întregi (9 sau 10 sunt


omise). Pentru H sau L este presiunea din centru. De – a lungul unei
dorsale este presiunea cea mai înaltă, iar de –a lungul unui talveg
este presiunea cea mai joasă.

mdsdsfsfs grup indicând mişcarea subiectului analizei:


m – caracteristica mişcării
0 – nici o specificaţie
1 – staţionar;
2 – schimbări mici;
3 – devenind staţionară;
4 – în retragere;
5 – curbare spre stânga;
6 – recurbare;
7 – accelerare;
8 – curbare spre dreapta;
9 – se presupune o recurbare
Caracterizarea mişcării se referă la subiectul analizei în poziţia
dată de grupul sau grupele precedente.
dsds – direcţia adevărată de deplasare în zeci şi unităţi
de grad, către care sistemul sau frontul este în mişcare
(00 – nu se mişcă, 99 – direcţie necunoscută)
fsfs – viteza în noduri a sistemului sau frontului

000GpGp – grup indicând ora informaţiilor suplimentare


99911 – urmează sistem frontal
66FtFiFc – sistem frontal
69FtFiFc Ft – tipul frontului:
0 – front cvasistaţionar la suprafaţă
1 – front cvasistaţionar în straturi mai înalte
2 – front cald la suprafaţă
3 – front cald în straturile mai înalte
4 – front rece la suprafaţă
5 – front rece în straturile mai înalte
6 – front oclusiv
7 – linie instabilă
8 – front intertropical (preferabil să se folosească secţia
tropicală a mesajului)
69
9 – linie convergentă
Fi – intensitatea frontului:
0 – nici o specificaţie
1 – slab în scădere
2 – slab, schimbări mici sau deloc
3 – slab, în creştere
4 – moderat, în descreştere
5 – moderat, schimbări mici sau deloc
6 – moderat, în creştere
7 – puternic, în descreştere
8 – puternic, schimbări mici sau deloc
9 – puternic, în creştere
Fc – caracterul frontului:
0 – nici o specificaţie
1 – zonă cu activitate frontală în descreştere
2 – zonă frontală cu activitate frontală cu schimbări mici
3 – zonă cu activitate frontală în creştere
4 – front intertropical (a se folosi secţia intertropicală a
mesajului)
5 – se suspectează existenţa sau formarea unui front
6 – front cvasistaţionar
7 – front ondulat
8 – front difuz
9 – poziţie nesigură

99922 – urmează izobarele


44PPP – valorile presiunii atmosferice
PPP – presiunea atmosferică în mb.; la presiuni mai
mari de 1000 mb. se omite cifra 1
99944 – grup indicând situaţia vremii în zonă
987 wsws - grup indicând situaţia vremii
wsws – situaţia vremii în zonă
00 – zonă cu hulă puternică
11 – vânt puternic (forţa 6 -7 Bf)
22 – nori la înălţime medie
33 – nori la înălţime joasă
44 – vizibilitate slabă
55 - furtună (vânt forţa 8 şi mai mare Bf)
66 – precipitaţii continui
77 – vânt în rafale
88 – ploi torenţiale
99 – furtună cu descărcări electrice
99955 – urmează un sistem tropical
55TtTiTc – sistem tropical
Tt – tipul circulaţiei tropicale:
70
0 – zonă de convergenţă intertropicală
1 – linie întreruptă
2 – linie sau zonă de convergenţă
3 – axa zonei calmurilor tropicale
4 – talveg în zona vânturilor de vest
5 – talveg în zona vânturilor de est
6 – zonă depresionară
7 – val
8 – linie sau zonă de divergenţă
9 – circulaţie ciclonică tropicală
Ti – intensitatea sistemului tropical:
0 – nici o specificaţie
1 – slabă în descreştere
2 – slabă, schimbări mici sau deloc
3 – slabă, în creştere
4 – moderată, în descreştere
5 – moderată, schimbări mici sau deloc
6 – moderată, în creştere
7 – puternică, în descreştere
8 – puternică, schimbări mici sau deloc
9 – puternică, în creştere
(tabelul de mai jos de foloseşte când T = 9)
0 – forţa 10
1 – forţa 11
2 – forţa 12 (64…71 nd)
3 – forţa 12 (72…80 nd)
4 - forţa 12 (peste 81 nd)
5 – forţa 5
6 – forţa 6
7 – forţa 7
8 – forţa 8
9 – forţa 9
Valoarea lui Ti când Tc = 9 indică cea mai mare forţă a
vântului în sectorul ciclonic respectiv, sau în cazul prognozei cel mai
puternic vânt prognozat pentru ora prognozei.
Tc - caracterul sistemului tropical:
0 – nici o specificaţie
1 – difuz
2 – foarte bine definit
3 – cvasistaţionar
4 – existenţă sigură
5 – existenţă nesigură
6 – se suspectează formarea
7 – poziţie sigură
8 – poziţie nesigură
71
9 – mişcare nesigură

55PPP – valoarea presiunii atmosferice în centrul sistemului tropical


88800 – grup indicând temperatura apei de mare şi valurile
77e2uu – tipul valului şi unitatea de măsură a înălţimii valului
79e2uu
e2 – tipul de izolinie (linie de egală valoare a subiecţilor
de mai jos)
76e2uu
0 – val de maree (uu în m)
1 – hulă (uu în m)
2 – val nedeterminat
3 – direcţia valului (uu în grade)
4 – perioada valului (uu în secunde)
5 – 8 rezervă
9 – temperatura apei (uu în grade C)
9dwdwPwPw - direcţia şi perioada valului; poziţia definită de
QLaLaLoLo identice cu dsds (00 – staţionar, 99 – variabil,
confuz, necunoscut)
PwPw – perioada valului (în secunde)
000c100 – grup indicând gradul de încredere în caracterizarea
subiectului
c1: 0 – nici o specificaţie
1 – cu siguranţă
5 – nesiguranţă
8 – foarte îndoielnic
77744 – început de masaj în clar
44777 – sfârşit de masaj în clar
19191 – mesaj meteo terminat
Observaţii:
- fiecare secţie de analiză sau prognoză poate fi repetată de
câte ori este nevoie;
- completarea în clar a mesajului poate fi făcută oriunde cu
condiţia să fie precedată şi urmată de grupele cheie;
- sistemele de presiune sunt date da la vest la est; fronturile se
dau, pe cât posibil, de la vest la est;
- într-o depresiune se dă întâi punctul central, apoi punctele
izobarelor în sens ciclonic;
- într-un anticiclon în sens (ordine) anticiclonic;
- grupul indicând sistemele de presiune poate fi dat de două ori,
iar cele indicând punctele de pe fronturi şi izobare numai o
dată;
- dacă un sistem de presiune este alungit, sau deschis, se vor
da două sau mai multe puncte în plus pentru a arăta axa
sistemului; primul punct şi valoarea presiunii atmosferice se
72
referă la vertexul curbei, iar viteza, direcţia, ritmul schimbării şi
caracteristica mişcării se referă la axa sistemului;
- grupul indicând mişcarea se referă la porţiunea centrală a
subiectului analizat în ultima poziţie indicată;
- masajele codificate se pot recepţiona o dată sau de două ori
pe zi, funcţie de programul staţiei de emisie.

1.7 SINOPTICĂ METEO

1.7.1 Schema Bjerknes

Datele din conţinutul hărţilor de analiză provin din


decodificarea mesajelor SYNOP - SHIP pentru hărţile meteo
-sinoptice de bază, de tip SHIP şi de tip RADIOTEMP pentru hărţile
sinoptice de altitudine.
Pentru fiecare punct de pe mare sau staţie de coastă sunt
înscrise scheme Bjerknes (fig.17.23) în care elementele şi
fenomenele hidrometeorologice corespund notaţiilor internaţionale
ale codurilor menţionate, prin semne convenţionale sau prin cifre.
Prin semne convenţionale se înscriu nebulozitatea, tipul norilor,
direcţia şi viteza vântului, fenomene meteo din momentul observaţiei
şi cu trei la şase trei ore înainte, tendinţa presiunii atmosferice în
ultimele trei ore:
Tw Tw Tw CH dd ff

TTT CM PPP

VV ppp
N
a

ww CL W1W2
h

Td Td Td Hw/Pw

Fig.17.23

unde:
Tw Tw Tw – temperatura apei de mare la suprafaţă în
zecimi de grade C;
T T T – temperatura aerului în zecimi de grade C;
w w – fenomene la momentul observaţiei;
73
V V – vizibilitatea orizontală la suprafaţă;
Td Td Td – temperatura punctului de rouă în zecimi de
grade C;
CH - caracteristici nori superiori;
CM – caracteristici nori mijlocii;
N – nebulozitatea;
CL NH – caracteristici nori inferiori sau cu dezvoltare verticală
şi nebulozitatea lor;
h – înălţimea limitei inferioare a norilor;
P P P – presiunea atmosferică în zecimi de mbar;
p p p – valoarea absolută a tendinţei barice;
a – caracteristica tendinţei barice;
W1W2 – timpul (fenomenul petrecut);
HwPw– înălţimea valurilor în unităţi de 0.5 m; perioada
valurilor în secunde;
dd şi ff – direcţia şi viteza medie a vântului în m/s.

În schema Bjerknes, fenomenele la momentul


observaţiei, nebulozitatea, caracteristicile norilor superiori, mijlocii şi
inferiori, caracteristica tendinţei barice, direcţia şi forţa vântului,
fenomenul petrecut se descifrează şi se înscriu cu semne
convenţionale, iar valorile vizibilităţii orizontale, temperatura aerului,
temperatura punctului de rouă, înălţimea limitei inferioare a norilor
presiunea atmosferică, se înscriu cu cifre de cod.

1.7.2 Harta meteosinoptică

Harta meteosinoptică se întocmeşte prin valorificarea


datelor şi informaţiilor rezultate în urma observaţiilor meteorologice,
în scopul realizării prognozelor de durată scurtă şi medie.
Observaţiile sinoptice se execută din trei în trei ore, dar observaţiile
principale sunt cele de la orele 00.00, 06.00, 12.00, 18.00, funcţie de
fusul orar al staţiei, iar aceste date intră în fluxul informaţional
internaţional. Centrele mondiale meteorologice asigură prelucrarea
completă a tuturor informaţiilor sub formă de hărţi meteorologice
reale şi probabile, pentru diverse elemente meteorologice.
Informaţiile meteorologice recepţionate sub forma unor telegrame
sinoptice se decodifică şi apoi se înscriu pe hartă folosind schema
Bjerknes.

Această harta se actualizează din şase în şase ore, asigurând


informaţiile principale în analiza nivelul mării a câmpurilor barice,
termice, de vânt, nebulozitatea. Informaţiile meteorologice sunt
74
transmise codificat, iar prin prelucrarea lor rezultă hărţi
meteosinoptice de bază (la nivelul mării), de altitudine (de
topografie barică) şi speciale.
Harta meteosinoptică evidenţiază în mod diferenţiat distribuţia
în planuri orizontale a presiunii atmosferice, sisteme de o anumită
dispunere ale izobarelor, conducând în final la reprezentări ale
reliefului baric. In cadrul acestuia, domeniile de presiune ridicată
sunt marcate prin anticicloni şi formele dirijate de tipul dorsalelor
anticiclonice, iar domeniul de presiune scăzută, prin depresiune
barică - cicloni şi respectiv forme de relief baric de tipul talvegurilor
depresionare.
Prelucrarea informaţiilor şi înscrierea informaţiilor pe hărţile
meteosinoptice se execută după următorul algoritm:
- delimitarea zonelor cu precipitaţii; aceste zone afectate de
se colorează, cu verde deschis pentru ploaie, verde închis
pentru ninsoare, galben pentru ceaţă şi roşu pentru averse
şi oraje;
- identificarea maselor de aer funcţie de gradul de acoperire
a cerului, specificul şi tipul norilor, tipul de
precipitaţii, temperatura aerului notate cu: A - aer arctic,
mA - maritim, cA - continental; P - aer polar, mP - maritim
polar, cP – continental polar; T,- tropical, mT – maritim
tropical, cT – continental tropical; E - aer ecuatorial;
- înscrierea fronturilor atmosferice; fiecărui front atmosferic îi
este caracteristic, un anumit sistem noros, un anumit tip de
precipitaţii, viteze diferite ale vântului şi variaţii ale presiunii
atmosferice;
- trasarea funcţie de valorile înscrise în schemele Bjerknes,
prin interpolare, la o anumită echidistanţă, funcţie de scara
hărţii din 5 în 5 mb, din 10 în 10 mb sau din 2,5 în 2,5 mb.;
atunci când nu se evidenţiază formele barice principale,
se pot trasa şi izobare intermediare, cu linii întrerupte;
alura izobarelor este fără sinuozităţi exagerate; distanţa
dintre ele este mai mică la viteze mari ale vântului şi mai
mare la viteze mici ale vântului; la trasarea izobarelor se
ţine cont de poziţia fronturilor atmosferice, în sensul că, de
- a lungul fronturilor, izobarele se curbează puternic; se
pot reprezenta şi traiectoria de deplasare a centrilor barici
din ultimele 12…24 ore, printr-o săgeată ce porneşte din
centrul formaţiunii barice, având înscrisă la capătul ei şi
viteza de deplasare, exprimată în km/h.; se trasează şi –
linii de egală tendinţă barică (izalobarele) prin interpolare, la
distanţa de 1 mb., cu linii subţiri sau întrerupte, în centru
fiind înscrisă valoarea absolută a tendinţei presiunii din
ultimele 3 ore, cu semnul plus sau minus, în valori întregi,
75
după caz.
Analiza vremii este astfel o etapa de bază a prognozei pentru
următoarea perioadă de 24, 48 sau 72 de ore. Analiza hărţii
meteosinoptice are în vedere principalele elemente şi fenomene
meteorologice, valoarea intensităţii lor repartiţia lor spaţială, durata
şi eventuala lor tendinţă de deplasare., Acestea se referă la
temperatura aerului, forţa şi viteza vântul, umiditatea atmosferică,
pentru a se stabili cauza distribuţiei acestora, influenţa suprafeţelor
adiacente, inclusiv fenomenele meteorologice deosebite.

1.8 PROGNOZE HIDROMETEOROLOGICE

Prognoza meteorologică este activitatea de prevedere a


condiţiilor meteorologice, pentru o perioadă de 24 până 72 de ore şi
mai mult, pe baza informaţiilor recepţionate codificat sau în clar,
inclusiv la bordul navelor. O bună prognoză depinde de cantitatea,
calitatea informaţiilor şi de continuitatea acestora.
Complexitatea prognozelor meteorologice şi hidrologice
derivă este dată de faptul că manifestările de vreme sunt deosebit
de complexe, ample şi de multe ori imprevizibile. Prevederea
meteorologică se face pe baza cunoaşterii legilor de manifestare a
fenomenelor şi proceselor sinoptice. În procesul de prognozare a
evoluţiei vremii se analizează detaliat manifestărilor fenomenele
meteorologice în perioade trecute de timp, coroborat cu informaţiile
avute la dispoziţie şi cu cunoaşterea influenţei condiţiilor de mediu
marin, asupra navigaţiei, pentru prognozele meteorologice marine.
Prevederea evoluţiei unui element meteorologic se face în
conexiune cu evoluţia celorlalte elemente.
De regulă, se întocmesc mai multe variante probabile de
evoluţie a vremii şi se alege cea mai plauzibilă, funcţie de felul de
manifestare a fenomenelor meteorologice cu 2…3 zile înainte.
Comandantul şi ofiţerul de cart analizează şi interpretează
evoluţia vremii pe baza informaţiilor hidro - meteo, primite prin
intermediul hărţilor sinoptice sau a buletine meteo şi pe această
bază planifică voiajul navei, sau aduce corecţii, atunci când se
impune aceasta.
Prognozele hidrometeorologice se referă la:
- prognoza câmpului baric la nivelul mării;
- prognoza câmpului termic;
- prognoza de precipitaţii;
- prognoza umidităţii relative;
- prognoza de vânt la diferite înălţimi;
- prognoza topografie barice absolute;
- prognoza topografie barice relative;
76
- prognoza stării mării.
Prognozele hidrometeorologice la bordul navei presupun
următoarele:
- observaţii instrumentale şi vizuale;
- recepţia radio a buletinelor meteo şi avizelor în clar în limba
engleză (Telex - Navtex);
- recepţia codificată a datelor reale şi de prognoză;
- recepţia în sistem facsimil.

1.8.1 Hărţile FS, FU, FX., conţinut, analiză, interpretare

Hărţile FS, FU, FX, sunt hărţi de prognoză. Prognoza este


etapa finală care reprezintă o activitate hidrometeorologică
complexă, care necesită cunoştinţe aprofundate de specialitate.
Dintre metodele folosite pentru aceasta menţionăm: extrapolarea
unor valori înscrise, modelarea matematică.
Hărţile meteosinoptice evidenţiază în mod diferenţiat,
distribuţii în planuri orizontale ale presiunii atmosferice, sisteme de o
anumită dispunere ale izobarelor conducând în final la reprezentări
ale reliefului baric; în cadrul acestuia domeniile de presiune ridicată
sunt marcate, prin anticicloni şi formele derivate de tipul dorsalelor
anticiclonice, iar domeniul de presiune scăzută, prin depresiuni
barice - cicloni şi respectiv forme de relief baric derivate de genul
talvegurilor depresionare.
Anticiclonii sunt perturbaţii barice relativ stabile, mai ales in
formaţiunile în care presiunea este ridicată (≥ 1040 mb).
Ciclonul reprezintă un turbion uriaş de aer, în care se remarcă o
mişcare spiralată, de convergenţă şi ascendentă, cu sens de rotire a
aerului ce depinde de emisferă, cu procese şi fenomene
meteorologice conform elementelor ce caracterizează dinamica şi
termodinamica sa.
In centrul anticiclonilor vântul este slab până la calm, spre
periferie însă, mai ales la contactul cu zone depresionare, vânturile
pot deveni puternice afectând starea vremii (mării) prin valuri de
vânt asociate uneori unor valuri de hulă de amplitudini notabile.
Caracteristica depresiunilor barice (ciclonilor) este dată în
general de valorile ridicate ale gradienţilor barici care determină
vânturile puternice; totodată se realizează o nebulozitate mărită,
precum îi o seamă de fenomene amplificate îndeosebi de trecerea
fronturilor atmosferice asociate depresiunilor barice extratropicale.

77
Actualmente ciclonii sunt foarte bine localizaţi şi supravegheaţi
prin sateliţii meteorologici. Hărţile meteosinoptice ce pot fi
recepţionate în sistem facsimil se referă în principal la starea de
agitaţie a mării, temperatura apei la suprafaţa oceanului, situaţia
gheţurilor marine.

1.8.2 Prognoze speciale

Prognozele speciale sunt notate cu F.B. şi sunt prognoze de


radiolocaţie.
Prognoza scade când umiditatea creşte cu altitudinea şi creşte
când umiditatea scade cu altitudinea, când temperatura apei este
aproximativ egală cu temperatura aerului, iar vântul are patru grade
Bf.
Hărţile nefoscopice, categorie importantă de hărţi sinoptice
speciale, privesc reprezentarea sistemelor noroase la scară mică şi
sunt de asemenea transmise prin sistem facsimil.
Hărţile nefoscopice prezintă prelucrate imagini de la sateliţi
meteorologici geostaţionari sau de pasaj, uneori combinate cu date
de la radarele meteorologice. Hărţile nefoscopice pun în evidenţă în
mod deosebit norii cu dezvoltare verticală de tip cumulonimbus, dar
şi formaţiunile noroase stratiforme, sunt evidenţiate de asemenea
turbioanele noroase depresionare, benzi noroase asociate fronturilor
atmosferice, limitele sistemelor noroase principale sau a sistemelor
noroase secundare, celule noroase.

1.9 PR E V E D E R E A EVOLUŢIEI SITUAŢIEI


M E T E O L O G I C E LA BORDUL NAVEI MARITIME

După întocmirea hărţii sinoptice pe baza mesajului codificat de


analiză se trece la întocmirea prognozei. Este bine ca pentru o
prognoză să se folosească o serie de hărţi succesive pentru a
urmări în timp evoluţia diferitelor procese meteorologice, ceea ce
permite aprecierea unde şi cu ce viteză se deplasează masele de
ser cald sau rece, anticiclonii şi depresiunile, fronturile şi, ca atare,
stabilirea poziţiile lor ulterioare.
Prima regulă în prognoză este aceea că vremea în
vecinătatea navei va fi aproximativ la fel în următoarele 24 de ore
sau mai mult, dacă nava nu trece aproape sau printr-un front sau
depresiune. Această eventualitate poate fi dedusă din informaţiile
despre poziţia, viteza şi direcţia mişcării fronturilor şi sistemelor de
presiune şi observaţiile proprii. Atâta timp cât nava se menţine în
aceeaşi masă de aer, vremea pe mare nu se schimbă. Cu cât

78
diferenţa intre cele două mase de aer este mai mare, cu atât
schimbarea vremii este mai puternică la trecerea dintr-o masa de
aer în altă şi cu atât mai rea este vremea de-a lungul zonei frontale.
Observaţiile asupra norilor întreprinse de ofiţerul de cart se
impun a fi conjugate cu observarea presiunii atmosferice înregistrată
de barograf, cu încercarea de a determina tendinţa barică pentru
perioada următoare, cu observarea stării mării, îndeosebi a
valurilor de hulă a căror înălţime şi direcţie pot da indicaţii
preţioase cu privire la direcţia furtunii şi la distanţa dintre navă şi
centrul ei.
Aceste observaţii urmează a fi conjugate cu prognoza meteo
pentru regiunea respectivă din buletinele meteorologice emise de
staţiile radio.
La întocmirea prognozelor trebuie avute în vedere unele
particularităţi ale formelor reliefului baric astfel:
- depresiunile se deplasează pe direcţia care uneşte centrul
lor cu centrul tendinţei de scădere a presiunii, iar
anticiclonii pe direcţia ce uneşte centrul lor cu
centrul tendinţei de creştere a presiunii atmosferice;
- dacă depresiunile şi anticiclonii sânt asimetrici, traiectoriile
lor se abat In direcţia axei mari;
- depresiunile secundare se deplasează ocolind depresiunile
principale în sens invers acelor de ceasornic, iar
anticiclonii mici ocolesc anticiclonul de bază în sensul
acelor de ceasornic;
- depresiunile se deplasează de-a lungul izotermelor, lăsând
temperaturile joase la stângă;
- centrul anticiclonului se deplasează in acea direcţie in care
temperatura scade mai repede;
- depresiunile se adâncesc, respectiv se umplu, dacă în
centrul lor se observă tendinţe negative, respectiv pozitive
ale presiunii, iar anticiclonii se întăresc, respectiv
slăbesc, căci in centrul lor se observă tendinţe pozitive
respectiv negative ale presiunii atmosferice;
- depresiunea se adânceşte dacă în sectorul cald tendinţa
presiunii este negativă şi se umple când tendinţa este
pozitivă.
Pe lângă materialul sinoptic pot fi folosite
şi o serie de reguli pe baza cărora să se aprecieze evoluţia
viitoare a vremii, astfel:
- deplasarea norilor de la est sau nord aduce timp
anticiclonic, pe când deplasarea de la vest sau sud
aduce timp ciclonic;
- dacă direcţia de deplasare a norilor este abătută la
stânga faţă de direcţia vântului de la sol, este de
79
aşteptat timp anticiclonic;
- mişcarea vizibilă a norilor în direcţia inversă direcţiei
(sensului) vântului de la sol indică o apropiere rapidă a frontului
rece, cu vânt puternic şi precipitaţii;
- dacă două straturi de nori inferiori se deplasează pe
direcţii perpendiculare, vremea se va strica şi vântul se va întări;
- dacă norii aflaţi la diferite înălţimi se deplasează în,
aceeaşi direcţie şi sens, nebulozitatea va creşte, dar fără ploaie şi cu
vânt moderat. Dacă, dimpotrivă, se deplasează în direcţii diferite,
vremea devine instabilă şi vântul puternic;
- cer senin şi vânt slab seara indică o vreme frumoasă
pentru a doua zi;
- dacă, atunci când presiunea atmosferică este în
scădere, curba barografului are convexitatea în sus, vântul se va
întări, iar dacă are convexitatea în jos, va slăbi;
- dacă atunci când presiunea atmosferică este in creştere,
curba barografului are convexitatea în jos, vântul se va întări iar dacă
are convexitatea în sus, va slăbi;
- dacă, după o ploaie îndelungată, vântul se întăreşte, se
poate aştepta la o îmbunătăţire rapidă a vremii;
- creşterea temperaturii seara şi noaptea indică o
înrăutăţire a vremii în următoarele 6 la12 ore;
- ploaia sau ninsoarea intensă dimineaţa cu vânt puternic
indică vreme rea în tot cursului zilei;
- ploaia puternică noaptea cu vânt slab indică vreme bună
pentru toată ziua;
- ceaţa cu grosime mică, care apare după apusul soarelui
şi se menţine până după răsăritul soarelui, indică vânt
slab pentru toată ziua, dar, dacă se împrăştie înainte
de răsăritul Soarelui, indică un timp ciclonic;
- dacă, pe timp de ceaţă, începe ploaia, ceaţa se întăreşte
iar la încetare ploii ceaţa se ridică sau slăbeşte mult.
- ceaţa este mai probabilă după o zi senină decât după O zi
noroasă;
- pe vânturi de nord ceaţa este mai puţin probabilă;
- mirajul indică o schimbare a vremii datorita variaţiei
gradientului. termic vertical în straturile inferioare ale atmosferei;
- dacă presiunea este cu 4 mb. sau mai mult sub media
pentru momentul respectiv (valorile medii se scot din cărţile pilot) şi
scade în continuare, probabilitatea ca a doua zi să fie vreme bună
sau cu vânturi slabe este foarte mică pentru că scăderea presiunii
înseamnă vreme instabilă şi intensificarea vântului;
- dacă presiunea este cu 4 mb. sau mai mult peste media
locului şi momentului respectiv şi continuă să crească sau este
staţionară, probabilitatea este redusă ca in următoarele 12 de ore
80
vremea să se deterioreze; acest interval se măreşte la 24 ore dacă
presiunea este cu 8 mb. mai mare decât normal.
Presiunea atmosferică în creştere indică, de obicei,
îmbunătăţirea vremii, iar scăderea, deteriorarea. Dacă aceste
variaţii sânt rapide, consecinţele sânt de scurtă durată pentru că
nava este, probabil, aproape de traiectoria unei depresiuni în
spatele ei în primul caz şi în faţa ei în cel de al doilea.
Dacă presiunea atmosferică scade încet, dar continuu faţă de
presiunea normală, nava se îndepărtează de un anticiclon şi se
apropie de o depresiune. Viteza cu care scade presiunea nu dă
indicaţii cu privire la forţa vântului care urmează să fie întâlnit
deoarece nava se poate îndrepta spre o depresiune sau poate
merge cu ea şi, deci, funcţie de situaţia, viteza de variaţie a
presiunii diferă. De asemenea, în cazul unei ocluziuni viteza
acesteia este mai mică decât a depresiunii, dar vremea poate fi la
fel de rea.
Pentru a urmări mai uşor şi continuu valorile presiunii
măsurate cu barograful în raport cu cele normale, pe hârtia
barografului se va trasa înainte de folosire, cu o culoare distinctă, o
linie reprezentând valorile normale ale presiunii atmosferice pentru un
interval de timp. Este necesar ca barograful să fie verificat
periodic.
Zona latitudinilor medii este o regiune de conflict a maselor
de aer, unde temperaturile pot contrasta puternic de la o zi la alta.
Cum depresiunile trec continuu prin această zonă, vremea bună
numai rareori se prelungeşte, în timp ce furtunile, in special iarna şi
părţile de nord şi vest ale zonei, sânt numeroase.
Pe partea vestică a Oceanului Atlanticului şi Pacificului este
foarte frig iarna, cu vânturi predominant nord - vestice, în timp ce pe
partea estică vânturile de sud - vest menţin o vreme moderată,
întreruptă numai ocazional de o vreme deosebit de rece când
vânturile sânt din nord şi est.
Prognoza este singura cale satisfăcătoare pentru obţinerea
de date referitoare la vremea de mâine în această zonă.
În emisfera nordică regiunea de formare a depresiunilor este o
zonă alungită orientată de la sud - vest la nord – est, în nord - estul
Filipinelor, în Oceanul Pacific şi în nord - estul Insulelor Bahamas
în Oceanul Atlantic, unde se întâlnesc mase de aer polar-
continental cu mase de aer tropical-maritim. Adesea mai apare o
zonă secundară nu departe in vestul şi nordul Insulelor Hawai în
timpul iernii. Aceste depresiuni au o direcţie, în majoritatea
cazurilor, nord - est intensificându - se în timp şi lărgindu - şi aria cu
vânturi puternice. Când depresiunea atinge sud-estul Groenlandei,
cele mai multe au trecut de intensitatea maximă şi încep să
ocluzeze descrescând în viteză. În Oceanul Pacific depresiunile ating
81
intensitatea maximă când trec pe la sud de Insulele Kurile şi
peninsula Kamceatka şi se umplu în zona Insulelor Aleutine.
În perioada de iarnă navele în drum spre, sau dinspre
porturile americane, situate la nord de latitudinea de 45°N vor
întâlni cu siguranţă o depresiune barică, dar coborând spre sud,
riscul de întâlnire scade, pentru ca în zona Capului St.Vicente
probabilitatea să fie foarte mică. În Golful Biscaya, deşi cu proastă
reputaţie, probabilitatea de furtună este mai mică decât oriunde în
nordul şi nord-vestul Oceanului Atlanticului.
Anticiclonii se resping astfel că, dacă apare un anticiclon lângă
Islanda, anticiclonul Azorelor se va retrage spre sud la o distanţă
de circa 1500…2000 mile marine, lăsând o zonă mai largă la
discreţia depresiunilor barice, care vor pătrunde astfel, în vestul şi
sud-vestul Europei. În emisfera nordică nucleele de presiune înaltă
(anticicloni tineri) sunt produse de presiunile înalte din Siberia şi
Canada, (mai redus) şi împinse spre est, la intervale de timp, astfel
încât să refacă (întărească) anticiclonii de deasupra oceanului, care
se deplasează spre ele, le înghit şi revin la poziţiile lor anterioare.
Datorită deplasării spre est cu viteze de 20…30 Nd. aceşti
anticicloni aduc perioade scurte de vreme frumoasă peste zonele
deasupra cărora trec.
În emisfera sudică există un proces aproape continuu de
curgere a depresiunilor barice în direcţia est sau sud-est între
latitudinile 300S şi 600S, iar vânturile de la sud de 35°S (30°S iarna)
sânt cel mai adesea dintre direcţiile nord-vest şi sud-vest.
În Atlanticul de Nord zonele cu apă rece din largul
Labradorului, Newfoundland, Grand Bank, nord-estul Islandei, largul
coastelor estice ale Groenlandei şi, primăvara şi începutul verii, în
estul Canadei, sunt ceţoase. Vizibilitatea slabă apare în special la
începutul vremii calde, vara datorită contrastului mare între
temperatura apei şi cea a aerului.
În Pacific zonele cu cea mai densă ceaţă sunt largul coastelor
estice ale Chinei, Japoniei la nord de 35°S, lingă Insulele Kurile şi
Aleutine.
Emisfera sudică este mai puţin afectată de ceaţă. Oricum
ceaţa şi vizibilitatea redusă, în ambele emisfere, sunt asociate
maselor de aer tropical maritim.
Gheaţa (pack-ice, ice-floes) este o ameninţare pentru
navigaţia în zonele Newfoundland şi Labrador din decembrie până
în aprilie, în nordul Japoniei şi de-a lungul coastelor estice ale Asiei
din ianuarie până în martie. Aisbergurile sunt un pericol şi mai mare
în zona Grand Bank. Este recomandat a se evita zona de la nord
de 40°N şi vest de 40°W. Garda de Coastă americană menţine o

82
patrulă a gheţurilor care avizează navele din zonă.
Hula este o caracteristică a acestor latitudini iarna, în special
în jumătatea de est a oceanelor datorită puternicelor vânturi de
nord-vest şi vest în spatele depresiunilor. Hula, ca val rămas după
ce vântul care l-a format a încetat să mai bată, este ariergarda
furtunii şi, în acest caz, nu poate ajuta în prognoză. Sunt, însă şi
situaţii când hula, vizibilă cu ochiul liber precede vremea rea: în
cazul unei furtuni tropicale pentru că viteza furtunii este mai mică
decât a vântului şi în cazul unei ocluziuni care se mişcă încet şi
spre care se îndreaptă nava.
Norii cirrus cu puţine excepţii prevestesc înrăutăţirea vremii.
Regula este valabilă mai ales în Marea Mediterană. Când norii
Cirrus şi Cirrocumulus nu sunt imediat urmaţi de vreme rea ei dau
un „avertisment de furtună” cu cel puţin 12 ore înainte.
Oricum cel mai folositor ghid sânt norii care preced un
front cald sau o ocluziune când apar secvenţial şi au evoluţii tipice.

2. OCEANOGRAFIE

2.1 GENERALITĂŢI

Volumul total de apă existent pe Terra este de 1.45


milioane km3, din care 1.37 milioane km3 (94.2%) este reprezentat

83
de volumul oceanului planetar, restul fiind apa existentă pe uscat şi
în atmosferă.
Repartiţia apă – uscat în cele două emisfere este
următoarea: apa 53% şi uscatul 47%, în timp ce în emisfera sudică
raportul este 89% apă şi 11% uscat.
Astăzi se consideră că volumul total de apă de pe Terra
este constant şi numai distribuţia spaţială a apei este variabilă în
momente diferite, iar circulaţia apei în natură este un fenomen
închis.
Ecuaţia generală a bilanţului apei în natură este de
forma:

dA
Pu +P o =E o +E u +S + (2.1)
Dt

unde: Pu este volumul precipitaţiilor căzute pe uscat; Po –


volumul precipitaţiilor căzute pe suprafaţa oceanului planetar; Eo –
volumul evaporaţiei oceanice; Eu – volumul evaporaţiei de pe uscat;
S – scurgerea apei de pe uscat în oceane; A – totalitatea volumului
de apă acumulată în atmosferă, ocean, sol şi subsol.
Din circuitele locale ale apei în natură interesează pentru
lucrarea de faţă circuitul local oceanic şi cel local continental (sau
hidrologic).
Principalele proprietăţi ale apei de mare sunt:
temperatura, salinitatea, densitatea, transparenţa, culoarea,
turbiditatea, conductibilitatea electrică şi termică, vâscozitatea.
Din punct de vedere al compoziţiei apa de mare
reprezintă o soluţie complexă de săruri minerale, (tabel 2.1) relativ
constantă la nivel oceanic, dar şi cu unele variaţii locale:

Tabel 2.1 Compoziţia apei de mare


Nr.crt. Elemente Concentraţia
constitutive (mg/l)
1. Clor 18.980
2. Sodiu 10.540
3. Magneziu 1.350
4. Sulf 885

84
5. Calciu 400
6. Potasiu 380
7. Brom 65
8. Carbon 28
9. Stronţiu 8
10. Azot 0.5
11. Fosfor 0.07
12. Iod 0.06
13. Zinc 0.01
14. Fier 0.01
15. Aluminiu 0.01
16. Cupru 0.003
17. Uraniu 0.002
18. Nichel 0.002
19. Magneziu 0.0003
20. Argint 0.00004
21. Aur

2.2 REGIMUL TERMOSALIN ŞI DE DENSITATE

Regimul termosalin şi de densitate se bazează pe variaţii în


timp şi spaţiu a temperaturii, salinităţii şi densităţii apelor marine.

2.2.1 Temperatura apei de mare

Temperatura apei de mare este un parametru hidrologic de


stare cu importanţă deosebită în exercitarea schimburilor calorice
ocean – atmosferă, cu particularităţi în diferite zone maritime.
Apa de mare primeşte în principal energie calorică de la Soare
prin fenomenul de radiaţie solară şi în secundar de la Pământ.
Procesele care produc încălzirea şi răcirea apei de mare sunt
cunoscute ca fiind:
− contactul ocean – atmosferă;
− absorbţia radiaţiilor solare de straturile superficiale ale
oceanului;
− amestecurile turbulente şi de advecţie;
− precipitaţiile atmosferice;
− convecţia termică;
− radiaţia efectivă;

85
− evaporaţia.

Principalele caracteristici termice ale apei de mare

Energia solară primită de oceanul planetar este absorbită în


proporţie de 99,6%, căldura fiind restituită atmosferei terestre în
perioada rece a anului şi a nopţii. Cantitatea de căldură primită de
apa oceanică, este diferită pentru diferite zone, de la 252 calorii/cm2
la latitudinea de 100 N, la 22 calorii/cm2 la latitudinea de
700S.
Variaţiile temperaturii apei oceanice sunt: diurne, lunare,
sezoniere şi anuale. Temperatura la suprafaţă este variabilă funcţie
de radiaţia solară, de latitudinea geografică, frecvenţa şi forţa
vântului, de mişcarea curenţilor marini. În general apa oceanică este
mai caldă decât atmosfera adiacentă, cu excepţia zonei tropicale
unde apa este mai rece.
Temperatura medie a oceanului planetar este de 17,4o C, mai
mare cu aproximativ 3o C decât temperatura medie a stratului de aer
adiacent suprafeţei oceanului.
În emisfera nordică temperaturile sunt mai ridicate decât cele
din emisfera sudică, astfel că ecuatorul termic se situează mai la
nord de ecuatorul geografic.
În emisfera sudică izotermele medii de la suprafaţa oceanului
au un caracter mai regulat la sud de paralelul de 40o S.
Temperatura are variaţii extreme absolute cuprinse între –2o C
şi 38o C.
Temperaturile medii la suprafaţa oceanului variază de la 3o C
în zonele polare, la aproximativ 20o C în zonele situate pe latitudini
medii, la 27o … 28o C în zonele ecuatoriale.
Distribuţia temperaturii apei de mare pe verticală depinde de
condiţiile fizico – geografice locale, de caracterul său hidro – fizic şi
de intensitatea schimbului turbulento – convectiv. În general,
temperatura apei de mare scade cu adâncimea. La larg,
temperatura apei are variaţii importante până la adâncimea de 1000
… 1500 m, pentru că pentru adâncimi mai mari variaţiile să fie
neînsemnate.

86
În zonele ecuatoriale şi tropicale stratul de apă de până la
100 m este puternic încălzit, iar sub această adâncime temperatura
scade puternic.
În mările subpolare variaţia temperaturii apei are variaţii
sezoniere importante, iar scăderea temperaturii cu adâncimea este
mai slabă faţă de zonele calde.
În raioanele polare, în stratul superficial, temperatura apei
scade, în adâncime temperatura apei creşte, cu un maxim la 200 …
600 m, pentru ca în continuare temperatura apei să scadă uşor
până la fund.
Temperatura apei variază în adâncime funcţie de zona
geografică şi anotimp astfel evidenţiindu-se fenomenele de:
- stratificare termică normală;
- stratificare inversă;
- stratificare izotermă.
Variaţiile zilnice şi sezoniere ale temperaturii apei de mare
depind de variaţia radiaţiei solare, de condiţiile hidro – fizice şi
hidrologice locale.
La larg temperatura minimă diurnă la suprafaţa mării se
înregistrează între orele 04 şi 08 şi maxima în jurul orei 14;
amplitudinea temperaturii diurne nu depăşeşte 1o C.
În zonele de litoral şi în cele de întâlnire a curenţilor marini
calzi şi reci variaţia diurnă a temperaturii apei are valori de până la
100 C.
Variaţia sezonieră a temperaturii apei de mare urmăreşte
variaţia temperaturii aerului, astfel că se înregistrează valori maxime
în august şi minime în februarie, în emisfera nordică şi invers în cea
sudică, atingând valori de 20…100 C.
Variaţia diurnă a temperaturii apei de mare pe seama
absorbţiei radiaţiei solare se face simţită până la adâncimi de
aproximativ 30 m.
Variaţiile sezoniere ale temperaturii apei de mare se propagă
la adâncimi de circa 350 m.
Amplitudinile sezoniere ale temperaturii apei de mare nu
depăşesc, de regulă, 3o C în zonele tropicale, ca urmare a
amplitudinilor mici ale radiaţiilor solare, iar în zonele situate pe
latitudini medii aceste valori sunt de la 10o … 12o C în emisfera
87
sudică, şi de 6o … 7o C în emisfera nordică.
Amplitudinile anuale ale temperaturii apei de mare sunt mai
mari decât amplitudinile diurne (tabel 2.2).

Tabel 2.2 Amplitudinile termice anuale ale apei de mare


funcţie de latitudinea geografică ( în 0C)
L 5 4 3 2 1 0 1 2 3 4 5
00N 00N 00N 00N 00N 0
N 00S 00S 00S 00S 00S
at.
A 8 1 6 3 2 2 2 3 5 4 2
mpl .4 0.2 .7 .6 .2 .3 .6 .6 .1 .8 .9

Se poate astfel observa că: amplitudinile termice anuale


cresc de la ecuator către poli; în emisfera nordică amplitudinile
termice anuale sunt mai mari (ca urmare a influenţei uscatului
asupra apei oceanice); în emisfera sudică amplitudinile termice
anuale sunt mai mici (datorită preponderenţei suprafeţei oceanului).
Amplitudinile termice anuale cele mai mari se întâlnesc
în partea nord-vestică a Oceanului Pacific, cu valori de 280…300 C,
ca urmare a întâlnirii curenţilor oceanici calzi şi reci.
Măsurarea temperaturii apei se execută în oceanografie la
precizie ridicată (± 0,01° C) deoarece aceasta este considerată
elementul principal. Temperatura şi salinitatea permit calcularea
densităţii apei de mare. In navigaţie temperatura apei se determină
numai la suprafaţa mării la precizie de zecime de grad. Măsurarea
temperaturii şi salinităţii apelor marine se face la 0 m şi în
profunzime la orizonturi standard (5, 10, 25, 50, 75, 100, 500, 1000,
2000 m).
Măsurarea concretă a temperaturii se execută cu termometre
de apă care sunt protejate de o carcasă metalică cu o fantă
longitudinală ce poate obtura termometrul, în plus este prevăzut cu
un mic recipient în partea inferioară care poate menţine o anumită
cantitate de apă în timpul determinării, pentru ca termometrul să nu
fie influenţat prea mult de temperatura mediului exterior.
Temperatura se mai măsoară şi cu termobatigraful.
Valorile temperaturilor se înscriu pe hărţile cu
hidroizoterme (liniile de egală temperatură a apei de mare) lunare şi
anuale.

88
Analiza hidroizotermelor anuale ale apelor oceanice
arată următoarele:
- temperatura medie la suprafaţa apei oceanice
este mai mare decât cea a uscatului adiacent;
- temperatura apei oceanice este mai ridicată
decât cea a stratului de aer adiacent, cu
excepţia zonei calde tropicale;
- la latitudini egale apele oceanice din emisfera
nordică sunt mai calde decât cele din emisfera
sudică;
- temperatura medie din emisfera nordică este
mai mare decât cea din emisfera sudică;
- hidroizotermele din emisfera nordică au un
aspect mai regulat decât cele din emisfera
sudică;
- ecuatorul termic se deplasează mult către nord
în sezonul cald, în special în bazinul Oceanului
Atlantic şi în zona estică a celui Pacific;
- apele cele mai calde (cca. 270 C) încadrează
ecuatorul terestru;
- apele mai calde sunt situate în partea estică a
oceanelor, în special în regiunile intertropicale
(ca urmare a influenţei alizeelor şi a curenţilor
oceanici calzi), iar cele mai reci în partea vestică
oceanică (ca urmare a influenţei curenţilor
oceanici reci).

Repartiţia temperaturii apei pe bazine oceanice

Repartiţia temperaturii apei la suprafaţă şi în


adâncime în Oceanul Atlantic
În Oceanul Atlantic temperatura medie este de 16.90 C,
temperatura din bazinul de nord fiind mai ridicată decât cea din
bazinul sudic. Acest lucru se datorează faptului că în nord legătura
cu apele artice este relativ îngustă, iar uscatul înconjurător vara este
fără zăpadă şi cu temperaturi pozitive, în timp ce în sud, legătura cu
apele antartice este liberă, iar uscatul este acoperit cu gheaţă şi
zăpadă tot timpul anului. Există, de asemenea, diferenţe de
temperatură a apei între coastele de est şi cele de vest, astfel:
temperaturile de-a lungul ţărmurilor american şi groenlandez, între
latitudinile de 400 N şi 700 N, sunt mai scăzute decât cele
89
înregistrate de-a lungul ţărmurilor europene, ca urmare a acţiunii
curentului rece al Labradorului (coastele americane) şi cel al Golfului
(coastele europene); la sud de paralela de 400 N temperatura
apelor costiere europene şi africane este mai scăzută decât cea
înregistrată pe coastele americane, ca urmare a acţiunii Curentului
Canarelor, curent rece ce acţionează de-a lungul ţărmurilor
europene şi africane; în zona cuprinsă aproximativ între 50 N şi 50 S
la nord şi la sud de Ecuator nu există variaţii notabile ale
temperaturii apelor oceanului; la sud de paralela de aproximativ 50 S
temperatura apelor situate de-a lungul ţărmurilor americane este
mai ridicată de decât cea a apelor africane, datorită acţiunii
Curentului Braziliei, curent cald, de-a lungul Americii de Sud şi a
celui rece al Benguelei, de-a lungul Africii.

Repartiţia temperaturii apei la suprafaţă şi în


adâncime în Oceanul Pacific
În Oceanul Pacific temperatura medie este de 19.10 C,
cu diferenţe notabile ale valorilor temperaturilor înregistrate pe
coastele sale de est şi de vest. Pentru zonele cuprinse între
latitudinile de 300 N şi 400 N diferenţele de temperatură sunt de 40…
130 C, temperaturile mai scăzute fiind cele de pe coastele
americane, ca urmare a acţiunii în zonă a curentului rece al
Californiei. Pe latitudini de peste 500 N situaţia se inversează, în
golful Alaska temperaturile apei sunt pozitive tot timpul anului, faţă
de coastele asiatice cu temperaturi negative şi gheaţă, ca urmare a
influenţei curenţilor reci din zonă, Kamceatka şi Oya Shiwo. La sud
de Ecuator, până pe latitudinile de 400 S, se înregistrează
temperaturi ale apei mai scăzute de-a lungul ţărmului american ca
urmare a influenţei curentului rece al Perului.
În ceea ce priveşte distribuţia temperaturii apei pe
verticală în zonele polare sudice, este de semnalat un fenomen de
stratificare termică în pătura de apă relativ de suprafaţă, adică
existenţa unui strat de apă cu temperaturi mai ridicate (între stratul
de suprafaţă şi până la aproximativ 20 m adâncime) între două
straturi cu temperaturi mai scăzute. Cele două straturi mai reci sunt:
cel de suprafaţă şi cel situat de la 20 m adâncime în jos.
90
Repartiţia temperaturii apei la suprafaţă şi în
adâncime în Oceanul Indian
Temperatura medie a Oceanului Indian este de 170 C,
fără variaţii şi contraste termice deosebite.

În concluzie se poate arăta că proprietăţile apei de mare


sunt diferite de apa dulce, astfel că punctul de fierbere creşte, iar
cel de îngheţ, scade; şi într-un caz şi în celălalt sărurile rămân în
stare lichidă, crescând salinitatea.
Bilanţul termic al apei de mare reprezintă raportul dintre
căldura primită şi cea cedată şi poate fi pozitiv, atunci când
cantitatea de căldură acumulată este mai mare decât cea pierdută şi
negativ, când fenomenul se desfăşoară invers. Atunci când cele
două cantităţi de căldură, primită şi pierdută, sunt egale, bilanţul
termic este constant sau echilibrat.

2.2.2 Salinitatea apei de mare

Salinitatea apei de mare S reprezintă concentraţia totală a


sărurilor dizolvate, sau greutatea totală a sărurilor exprimată
procentual. Salinitatea se exprimă în % sau în ‰.
Conţinutul mediu în săruri al apei de mare este de 3.5%, iar
proporţia sărurilor minerale este următoarea:

1. NaCl 77.76% 5. K2SO4


2. MgCl2 10.88% 6. MgBr2
3. MgSO4 4.74% 7. CaCO3
4. CaSO4 3.60%

Într-un km3 de apă de mare sunt dizolvate aproximativ 40


milioane de tone de substanţe anorganice. Alături de acestea apa
de mare conţine şi substanţa organice şi oxigen dizolvat.
Concentraţia de oxigen în stratul de apă de la suprafaţa oceanului
depinde de temperatura şi de mişcarea apei. Cantitatea de oxigen
dizolvată scade proporţional cu adâncimea, având valori minime la

91
adâncimi de 500…700 m, în zona intertropicală şi la adâncimi de
800…1000 m, în zonele temperate şi polare.
Greutatea specifică a apei de mare ρ reprezintă raportul dintre
greutatea unităţii de volum la temperatura de 0o C şi greutatea
cantităţii de volum de apă distilată la temperatura de + 4o C.

0o
ρ=S [g/cm3]
4o
(2.2)

Căldura specifică (cantitatea de energie necesară pentru


creşterea cu un grad Celsius a unui gram de apă) creşte odată cu
creşterea salinităţii şi variază direct proporţional cu temperatura,
astfel că punctul de fierbere creşte cu salinitatea.
Punctul de îngheţ scade cu creşterea salinităţii, apa
oceanică normală îngheaţă la valori de circa – 20 C.

2.2.3 Densitatea apei de mare

Densitatea apei de mare σt, este principalul parametru hidro –


fizic al apei de mare şi reprezintă raportul dintre greutatea unităţii de
volum a apei la temperatura dată şi greutatea aceleiaşi unităţi de
volum de apă distilată la temperatura de + 4o C. Este un parametru
adimensional 1, … sau, în mod convenţional:

to
σt =
4o
(2.3)

Densitatea convenţională se determină cu ajutorul tabelelor


oceanografice.
Densitatea apei de mare depinde de temperatura şi salinitatea
acesteia, iar greutatea specifică numai de temperatură. La 0o C
greutatea specifică este numeric egală cu densitatea apei de mare.
Densitatea apei de mare creşte cu creşterea salinităţii şi, în

92
general, variază invers proporţional cu temperatura apei de mare.
Astfel, pentru variaţii de 1‰ ale salinităţii la temperaturi diferite,
densitatea apei de mare variază între 0,00074 …0,00082, iar pentru
diferenţe de temperatura de 1o C, pentru salinităţi de la 0 ‰ la
40 ‰, densitatea variază în limitele 0,00000 … 0,00035. La salinităţi
de peste 20 ‰ densitatea maximă nu mai este la 40 C, ci scade sub
00 C.
Distribuţia salinităţii şi densităţii apei de mare este următoarea:
− salinitatea medie a apelor oceanice este de 35 ‰;
− salinitatea apelor salmastre este mai mică de 25 ‰;
− la larg variaţia salinităţii este mică 2 – 3 ‰ funcţie de
mărimea variaţiilor de temperatura a apei de mare;
− în mările continentale variaţia salinităţii este mare ca
urmare a aportului de apă dulce (Ex: Marea Baltică
S=8 ‰; Marea Mediterană S=37…39 ‰; Marea Neagră
S=1 …18 ‰);
− în raport cu adâncimea diferă funcţie de latitudine (Ex: în
zonele polare salinitatea scade rapid în primii metri, apoi
creşterea este mai mică, rămânând constantă de la 400
– 500 m; în zonele ecuatoriale salinitatea creşte rapid
către valori maxime în jurul adâncimii de 100 m, apoi
variaţia scade, ca de la 500 m în jos creşterea să fie
foarte mică;
− în raport de poziţia geografică, în stratul superficial
densitatea apei de mare este invers proporţională cu
salinitatea;
− densitatea medie a apei oceanice la suprafaţă variază
între valorile 1,019 şi 1,0275.
Salinitatea apei de mare se poate determina prin metode
chimice şi fizice.
Metoda chimică rămâne precisă şi expeditivă. Salinitatea
variază în funcţie de latitudine, exceptând mările continentale. De
asemenea salinitatea variază cu adâncimea.
Densitatea variază în funcţie de salinitate şi temperatură. Se
exprimă în mod curent adimensional.
Densitatea apei de mare, sau greutatea specifică se află
într-un raport de invers proporţionalitate cu temperatura şi direct
dependentă faţă de salinitate.
Densitatea apei creşte cu latitudinea şi se poate determina
analitic sau instrumental cu areometru.
Măsurarea densităţii se efectuează la meniscul areometrului

93
plasat într-un recipient în care există proba de apă de mare căreia i
s-a determinat greutatea specifică.

2.3 DINAMICA APELOR MARINE

Apele marine sunt într-o continuă mişcare ca urmare a acţiunii


complexe a unor factori externi (vântul, atracţiei aştrilor, presiunea
atmosferică, mişcarea Pământului), interni (diferenţele de densitate
şi temperatură) şi de dinamică a scoarţei terestre (cutremure,
erupţii).
Principalele forme de dinamică a apelor marine ce interesează
navigaţia maritimă sunt:
− valurile;
− mareea;
− curenţii marini.

Dinamica apelor marine cuprinde două categorii de mişcări:


- mişcări oscilatorii în care se includ oscilaţiile pe perioadă
scurtă (valuri), până la fenomenele de maree;
- mişcări de translaţie, cum ar fi curenţii marini.

2.3.1 Oscilaţiile de nivel

Principalele mişcări oscilatorii ale mării sunt:


- valurile de vânt şi hula;
- undele anemobarice (valurile de furtună);
- seişele (fenomene de pendulare sub efectul presiunii
atmosferice şi care apar în mările închise, rade portuare şi
porturi);
- valuri seismice (apar datorită mişcărilor seismice în largul
mării);
- mareea (nesemnificativă în larg, dar foarte importantă în zone
portuare);
- unde interne (oscilaţii ce apar în masa apei).
Măsurarea oscilaţiilor de nivel se realizează cu instalaţii numite
maregrafe, ce sunt amplasate la un cheu unde fluctuaţia navelor
este redusă.

2.3.2 Mareea

94
Mareea reprezintă o mişcare periodică în urma căreia nivelul
mării creşte şi scade succesiv.
Mareea este determinată în special de forţa de atracţie
combinată lunară şi solară exercitată asupra maselor de ape
marine. Atracţia lunară este determinantă de 2,5 ori mai mare decât
cea solară, ca urmare a distanţelor diferite Pământ – Lună şi
Pământ – Soare.
Mareea este de fapt mişcarea ondulatorie a nivelului mării, ca
urmare a mişcării de rotaţie şi de revoluţie a Pământului, în cadrul
sistemului Pământ – Lună – Soare. Forţa producătoare de maree
este rezultanta forţelor de atracţie şi centrifuge ce se manifestă în
mişcarea acestui sistem.
Rezultatul acestei forţe este materializat de o undă ce se propagă
pe suprafaţa oceanelor odată cu rotaţia Pământului.
În largul oceanelor înălţimea acestei unde ajunge la 0,6 m, iar la
coastă aceasta poate lua valori de până la 20 m.
Mişcarea periodică a mareei se execută într-un interval de timp
solar mediu de 24 ore şi 50 minute, corespunzător unei zile lunare
(trecerea lunii de 2 ori prin meridianul locului), iar perioada forţei
producătoare de maree a soarelui este de 24 ore.

Mareea lunară
Mareea lunară este cauzată de atracţia exercitată de satelitul
Pământului asupra maselor de ape marine pe timpul mişcării sale de
rotaţie în jurul Terrei.
Forţa lunară generatoare de maree are o componentă estică,
între răsăritul Lunii şi culminaţie şi o componentă vestică, între
culminaţie şi apus.
Aceste două componente sunt zero la răsăritul şi apusul Lunii, cât
şi la culminaţia inferioară şi superioară a Lunii, având o valoarea
maximă între răsărit şi culminaţia superioară, cât şi între apus şi
culminaţia inferioară. Valoarea forţei lunare generatoare de maree
este zero la poli şi maximă la ecuator.

Mareea solară
Forţa solară generatoare de maree se manifestă diferit de la un
punct terestru la altul, având un ciclu complet pentru fiecare din cele
două perioade în care Soarele se află deasupra orizontului şi sub
orizont. În realitate se observă mareea lunisolară ca urmare a
efectului combinat al forţelor lunare şi solare generatoare de maree,
în care acţiunea Lunii este preponderentă.
95
In cadrul fenomenului de maree se pot diferenţia:
- mareea semidiurnă neregulată;
- mareea diurnă;
- mareea mixtă;
- mareea fluvială.
În practică de navigaţie, determinarea elementelor de maree
se efectuează în mod simplificat pentru un anumit port, folosindu-se
secţiunea a treia din Brown's Nautical Almanach pentru anul în curs,
sau tablele de maree (Tide Tables).

2.4 VALURILE, CURENŢII MARINI, MĂSURARE, DETERMINARE

2.4.1 Valurile marine

Valurile marine se clasifică astfel:


− după modul de formare:
− de vânt;
− de maree;
− anemobarice;
− după caracterul forţelor ce acţionează după formarea lor:
− libere;
− întreţinute;
− după variaţia elementelor principale:
− stabilizate;
− nestabilizate;
− după dispunere:
− de suprafaţă;
− şi valuri (unde) interne;
− după formă:
− bidimensionale;
− tridimensionale;
− izolate;
− după raportul dintre lungimea valurilor şi adâncimea mării:
− scurte;
− lungi;
− după deplasarea formei:
− valuri în mişcare;
− staţionare (seişe).

96
Valurile de vânt

Valurile de vânt se formează ca urmare a acţiunii de durată a


vântului şi reprezintă atât un transport de apă cât şi o mişcare
orbitală a moleculelor de apă de mare (fig.2.1).

Fig. 2.1

Sub acţiunea vântului masa de apă este împinsă în direcţia lui


creând o pantă lină, apa revine la normal sub acţiunea gravitaţiei pe
o pantă mai abruptă.

Caracteristicile valului
Caracteristicile valului sunt (fig.2.2) :
− creasta;
− talpa;
− lungimea L (distanţa pe orizontală între două
creste succesive, cu valori de zeci şi sute de
metrii);
− înălţimea h (distanţa pe verticală de la creastă
până la talpa valului, cu valori maxime de peste
15 m);
L
creasta

talpa
Fig.2.2

− panta P (raportul dintre lungime şi înălţime);


− frontul de atac;
− perioada τ (intervalul de timp dintre trecerea a
două creste succesive prin acelaşi punct fix);
− viteza de propagare c (raportul dintre lungime şi
perioadă).

97
gτ 2 2π c 2
L=

=
g
≅ 0,64 c 2 (2.4)
2πL 2π c
τ=
g
=
g
≅ 0,8 1 ≅ 0,64 c (2.5)
L gL gτ
c= = = ≅ 1,25 1 ≅ 1,56 τ (2.6)
τ 2π 2π

Pe baza relaţiilor 2.3 – 2.4 şi a altor formule empirice folosite


pentru h >1/2, s-au întocmit tabele pentru determinarea
caracteristicilor valurilor funcţie de viteza vântului, durata vântului şi
distanţa de acţiune a vântului pe mare (fetch).
În urma prelucrărilor statistice, s-au determinat caracteristicile
valurilor de vânt funcţie de durata vântului (tab.2.3) şi de suprafaţa
de contact (tab.2.4).

Tabelul 2.3 Caracteristicile valului de vânt funcţie de durata


vântului (în ore)
Forţa 6 ore 12 ore
vânt h L τ h L τ
5 1 43 5 1.4 55 6
6 1.5 53 6 1.8 82 7
7 2.1 76 7 2.4 109 8.5
8 2.7 104 8 3.7 146 9.5
9 4.6 137 9.5 5.2 152 11

Tabelul 2.4 Caracteristicile valului de vânt funcţie de


suprafaţa de contact (în mile marine)
Forţa 50 M 100 M
vânt h L τ h L τ
5 1.2 37 5 1.4 55 6
6 1.5 43 5 1.8 76 7
7 2.1 55 6 2.4 100 8
8 2.7 76 7 3.3 122 9
9 3.6 91 7.5 4.2 152 10

Notă: valorile luate în consideraţie vor fi cele care


corespund celor mai mici valori ale lungimii şi perioadei valului.
Valurile nu sunt uniforme, unul la circa zece valuri est mai mare de
aproximativ 1.4 ori.

98
Pentru formarea valului de vânt este nevoie ca suprafaţa de
contact vânt – mare să fie suficient de întinsă pentru ca valurile să
se formeze funcţie de forţa vântului. În apropierea coastei, atunci
când vântul bate dinspre uscat, suprafaţa de contact fiind mică şi
adâncimile reduse ale apei, valurile de vânt nu se pot forma normal.
În cazul depresiunilor barice în deplasare spre est este
improbabilă formarea unei suprafeţe de contact mari pe partea
nordică acesteia. În faţa depresiunii, însă, suprafaţa de contact este
mai mare, dar există posibilitatea ca valurile să intre în zona
vânturilor contrare, în timp ce valurile generate în zona ecuatorială
vor avea cel mult viteza egală cu viteza de deplasare a depresiunii.
Valurile din partea de vest şi sud-vest a depresiunii barice se vor
deplasa pe direcţii sud – estice (de exemplu: în Atlanticul de nord,
este puţin probabil de a întâlni vânturi contrare înainte de a atinge
coastele Portugaliei, nord-vestul Africii, sau chiar insula Ascension;
în Oceanul Indian musonul de sud-est, având o direcţie constantă şi
forţa 8 Bf, va genera valuri ce se vor sparge pe coastele
Beluchistanului, unde vânturile sunt inexistente, sau foarte slabe; în
nord-vestul extrem al Mării Chinei, în perioada octombrie-martie, se
va întâlni o hulă lungă venind din direcţia musonului care, la 500…
1000 mile marine au forţa 7-8 Bf., o suprafaţă de contact mare şi o
direcţie constantă mai mare de 24 ore).
Observaţii:
- viteza valului este cea a vântului care l-a generat, în timp ce
viteza grupului de valuri de hulă este jumătate din viteza
fiecărui val luat individual;
- înălţimea valului scade la aproximativ jumătate din valoare
după ce străbate o distanţă în mile marine echivalentă cu
lungimea lui de undă;
- când adâncimea apei scade mai mult de jumătate din
valoarea lungimii valului, valurile se reduc şi, la adâncimi de
1,5 din înălţime, se sparg;
- valurile care vin oblic pe coastă se vor roti până ce vin paralel
cu acesta;
- la alegerea locului de ancoraj, se va avea în vedere că valul
se curbează când atinge un cap sau o insulă cu plajă şi
dimensiunile se vor reduce la jumătate pe partea opusă, dacă
se va apropia dintr-o direcţie diferită cu aproximativ 1200 sau
99
mai mult faţă de direcţia lui iniţială; dacă insula sau capul are
ţărmul abrupt, vor fi mici brizanţi pe partea adăpostită.

2.4.2 Hula

Hula reprezintă o ondulaţie regulată a apei marine ce apare la


căderea vântului şi se poate propaga pe distanţe mari de sute şi mii
de mile marine.
DEFINIŢIA 2.1 Hula este o mişcare de atenuare a oscilaţiei,
este un val simetric iar lungimea este mult mai mare decât
înălţimea.
Valurile de vânt şi hula determină starea de agitaţie a mării, se
produc datorită acţiunii vântului şi se deplasează în sensul vântului.
Instrumentele de determinare a valurilor sunt: mira de valuri,
aparate optice de vizare, aparate cu înregistrare a principalelor
elemente ale valurilor.
Hula prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cele ale valurilor de
vânt, având mai bine conturată direcţia de propagare.
Particulele de apă în hulă se deplasează prin inerţie, sub formă
de valuri libere, regulate, cu perioadă relativ uniformă.
De obicei valurile de hulă sunt mai alungite, cu formă mult mai
simetrică, iar direcţia de propagare poate diferi complet de direcţia
vântului.
Hula singură apare la mare deschisă doar în perioadele de calm
prelungit.
Adeseori la larg se manifestă valurile de vânt în acelaşi timp cu
valurile de hulă (oscilaţiile de vânt ş suprapun peste oscilaţiile de
hulă).

Brizanţii
Brizanţii se produc la lovirea valurilor de vânt sau de hulă de
fundurile mici sau de stânci; aceste obstacole frânează mişcarea
bazei vântului în timp ce creasta acestuia îşi continuă mişcarea,
prăbuşindu-se şi producând o mare cantitate de spumă.
Funcţie de caracteristicile valurilor şi a fundului mării, brizanţii au
caracteristici particulare.

2.4.3 Curenţii marini

DEFINIŢIA 2.2 Curenţii marini sunt mişcări de translaţie a apelor


oceanice şi se caracterizează prin direcţie şi viteză.
100
Cauzele apariţiei curenţilor sunt:
- cauze exterioare (anemobarice, mareice):
- curenţi de derivă;
- curenţi de pauză;
- curenţi de maree.
- cauze interioare (diferenţă de densitate):
- curenţi de densitate.
Funcţie de poziţia faţă de fundul mării curenţii marini sunt:
- curenţi de suprafaţă (în stratul navigabil);
- curenţi de adâncime (în masa apei);
- curenţi de fund (profundali).
Prin proprietăţile fizico - chimice (temperatură, salinitate)
curenţii marini sunt:
- curenţi calzi;
- reci;
- oceanici.
Prin modul de manifestare sunt:
- curenţi cvasistaţionari;
- curenţi temporari;
- curenţi periodici.

Curenţii de derivă
Principalul producător de curenţi neperiodici în stratul de la
suprafaţa mării este vântul. Curenţii produşi de vânturi temporare
care bat o perioadă nu prea îndelungată se numesc curenţi de vânt
(de derivă). Aceşti curenţi iau naştere ca rezultat al frecării vântului
cu oarecare înclinare, spre dreapta în emisfera noastră, datorită
forţei Coriolis. Energia de mişcare se transmite prin frecarea
particulelor din straturile mai adânci, antrenându-le în deplasare.
În cazul cel mai simplu se presupune vântul cu o direcţie şi
viteză constantă, densitatea apei uniformă, iar marea infinit de
adâncă şi fără valuri. În acest caz, singura forţă care provoacă
mişcarea maselor de apă este forţa de frecare a aerului de
suprafaţa apei. Dacă durata acţiunii vântului asupra mării este
suficient de lungă, atunci datorită existenţei coastelor şi a
neomogenităţii vântului, transportul apei de către curentul de derivă
va da naştere la înclinarea suprafeţei mării (în unele raioane se va
produce înălţarea, în altele coborârea nivelului). Înclinarea
101
suprafeţei mării provoacă apariţia unor gradienţi de presiune care
dau naştere la curenţi ce se suprapun pe curenţii de derivă.
Dacă vântul cade, curenţii de derivă se amortizează, dar
înclinarea suprafeţei mării se păstrează încă un oarecare timp.
Viteza curenţilor de gradient se poate calcula cu relaţia de mai
jos:

g ⋅ sin γ
Ug = , (2.7)
2ϖ ⋅ sin ϕ

unde: γ este înclinarea suprafeţei mării, g – forţa de


gravitaţie, ω – viteza de rotaţie a Pământului, φ – latitudinea locului.

Direcţia curentului va fi perpendiculară pe direcţia înclinării


suprafeţei mării, datorită forţei de atracţie a Pământului. Dacă
adâncimea mării este mică în raport cu adâncimea de frecare,
direcţia curentului se apropie tot mai mult de direcţia înclinării
suprafeţei mării.

Curenţii de pantă
Curentul de pantă provoacă gradienţi de presiune care dau
naştere curentului de gradient. Curenţii de pantă apar ca urmare a
“îngrămădirii” apelor, producând o inegală presiune hidrostatică
asupra aceloraşi suprafeţe de nivel, în diferite zone. Masarea apelor
are cauze: afluxul apelor curgătoare, vântul şi ploile torenţiale,
precum şi topirea gheţarilor. Curenţii de pantă se manifestă în mod
deosebit de zona costieră, unde curenţii de vânt provoacă
însemnate oscilaţii de nivel. Spre deosebire de curenţii de derivă,
care se amortizează relativ repede, curenţii de pantă se formează,
dar se şi amortizează într-un timp mai îndelungat.

Curenţii de densitate
Una din principalele cauze ale acestor curenţi este diferenţa
dintre densitatea diverselor pături de apă ale mării, mai ales că
această diferenţă are loc numai în stratul superficial. Aici se observă
o valoare constantă a diferenţei de densitate, din care cauză iau
naştere curenţi constanţi, cu dereglări modificatoare în anumite
102
limite.
Datorită aportului de ape fluviale sau a diferenţelor climatice,
densitatea apei de mare variază de la o zonă la alta.

Curenţii de maree
Curenţii de maree reprezintă deplasări ale maselor de apă
efectuate periodic şi care iau naştere datorită fenomenului de
maree. Curenţii de maree se deosebesc de ceilalţi curenţi prin
aceea că ei cuprind toată grosimea de apă de la suprafaţă la fund
cu o scădere a vitezei cu adâncimea. La fel ca şi oscilaţiile nivelului
datorită mareei, curenţii de maree depind de caracterul mareei
(semidiurnă, diurnă, mixtă), de relieful fundului, configuraţia coastei
şi dimensiunile bazinului. Evident şi asupra acestor curenţi se
răsfrâng forţele Coriolis şi forţele de frecare.
Caracterul de mişcare lângă ţărmuri şi în mările deschise este
diferit. În apropierea coastei, în golfuri înguste, strâmtori, la gurile
fluviilor, curenţii de maree au un sens reversibil, adică curentul de
flux şi reflux sunt inverşi ca direcţie şi au viteze maxime pe viteze
preferenţiale.
Funcţie de periodicitate, există curenţi de maree semidiurni,
diurni şi micşti.
− curenţi semidiurni – mişcări de translaţie legate de
două fluxuri şi refluxuri într-o zi lunară şi cu
alternanţele corespunzătoare de viteză;
− curenţi diurni – cu un maxim şi un minim de flux şi
un maxim şi un minim de reflux într-o zi lunară;
− curenţi de maree micşti – cu o repartiţie a vitezelor
mult mai neuniformă, dar cu schimbările de direcţie
corespunzătoare mareei mixte.
În mare deschisă, curenţii de maree se pun în evidenţă mai
greu; se observă fără a se remarca maxim de viteză, sensul
giratoriu, în sens direct în emisfera nordică şi în sens trigonometric
în emisfera sudică, trecând prin toată raza compasului în decurs de
12h 50m (curenţi semidiurni) şi în 24h 50m (curenţii diurni – urmărindu-
se uneori curenţii rotitori).
Fără a avea aceeaşi cauză, în ocean pot să apară aşa numiţii
103
curenţi inerţiali – curenţi rotativi cu giraţie care depind de latitudinea
 12 oresideral e 
locului, perioada de pendulare Tp, 
T p = 
.
 sin ϕ 
Curentul de maree apare în cadrul fenomenului de maree şi
se determină pe baza datelor înscrise în tabele sau în grafice
vectoriale din documentele de navigaţie.
Pentru măsurarea curenţilor marini se folosesc diferite aparate
cum ar fi:
- curentometrul mecanic de tip EKMAN;
- curentograful, pentru un anumit orizont la suprafaţă
sau în imersiune.

BIBLIOGRAFIE

1. ANTIPA, Gr. Marea Neagră, Ed. Univers, Bucureşti, 1941


2. BACINSCHI, D., Meteorologie Generală, manual pentru licee cu
profil de geologie-geografie, Ed, Didactică Şi Pedagogică, 1979
3. BALABAN, I. Gh. Conducerea navei, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1963
4. BALABAN, I. Gh. Manualul ofiţerului de cart, Ed. Militară,
Bucureşti,1953
5. BALABAN, I. Gh. Tratat de navigaţie maritimă Ed. Leda,
Bucureşti, 1996
6. BĂRBUNEANU, I. Mările şi oceanele Pământului, Ed. Militară,
Bucureşti, 1975
7. BEJAN, A., BUJENIŢĂ, M. Dicţionar de marină, Ed Militară,
Bucureşti, 1979
8. BEŞLEAGĂ, N. Contribuţii la studiul condiţiilor meteorologice de
producere a furtunilor în zona Mării Negre. Sesiunea IV-a de
comunicări, vol. I, 1977

104
9. BEŞLEAGĂ, N. Elemente de meteorologie dinamică, Ed. Didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1972
10.BEZIRIS, A., TEODOR, M., RICAN, G. Teoria şi tehnica
transportului maritim - partea a II-a, Ed. Didactică şi pedagogică,
1979
11. BEZIRIS, A., BAMBOI, Gh. Transportul maritim, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1988
12. BLEAHU, M. Formarea continentelor şi oceanelor, Ed. Ştiinţifică
şi enciclopedică, Bucureşti, 1978
13. BONDAR, C. şi colab. Marea Neagră – monografie hidrologică,
Ed. IMH, Bucureşti, 1973
14. BOŞNEAGU, R. Elemente de Navigaţie şi Hidrometeorologie
Maritimă, Ed. ANMB, Constanţa, 1993
15.BOŞNEAGU, R. Introducere în navigaţia maritimă şi
hidrometeorologia marină Ed. ANMB, Constanţa, 1998
16.CHIOTOROIU, B., Variaţiile climei la sfârşitul mileniului III, Ed.
Leda, 1997
17. CHIOTOROIU, B., Hidrometeorologie fluvială, Ed. Ex Ponto,
2001
18. CHIRIŢĂ, M., PAVICA, V. Navigaţie, Ed. Militară, Bucureşti,
1959
19.COSTRUŢ, I., Întocmirea hărţilor sinoptice şi prevederea meteo la
bordul navelor, CPPMC, Constanţa
20. CRENSHOW, R.S. Jr. Naval Shiphandling, Naval Institute Press,
Annapolis, Maryland, SUA, 1975
21. CRISTEA, N., STOICA, C. Meteorologie generală şi instrumente
meteorologice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Buccureşti, 1966
22. DRĂGHICI, I. Dinamica atmosferei, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1988
23. FAIRBRIDGE, G. Enciclopedia oceanografiei, Ed. Whiterby,
Londra, 1966
24.FRAMPTON, R.M., UTTRIDGE, P.A. Meteorology for Seafares,
Ed. Brown, Son & Ferguson Ltd., Nautical Publishers, Glasgow,
1997
25. GHEORGHE, I., SCURTU, Gh. Terminologie hidrografică şi de
navigaţie, Ed Militară, 1967
26.GEORGHIŢĂ S., VITALIA, Manual de oceanografie ţi
meteorologie pentru învăţământul superior de marină, Ed. ADCO,
Constanţa, 2003
27. IVANOFF, A. Introduction a l’oceanographie, traducere lb.
Franceză, Constanţa, 1975
28. LACOMBE, H. Curs de oeanografie fizică, Paris, traducere lb.
Franceză, Constanţa, 1965
29. MAIER, V. Mecanica şi construcţia navei, vol. I, II, III, Ed.
Tehnică, 1985 – 1989

105
30. MANOLIU, I. Nave şi navigaţie, Ed. Stiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1984
31. MIULESCU, I., CÂMPIAN, I. Teoria navei, Ed. Militară,
Bucureşti, 1973
32. MUNTEANU, D. Manualul comandantului de navă, Ed. Militară,
Bucureşti, 1973
33. NEGUŢ, A. L. Meteorologie maritimă, Ed. Sport – Turism,
Bucureşti, 1981
34.PESCARU, C., PESCARU, A., Meteorologie marină, Ed. Nautica,
2005
35. PIŞOTA, I., BUTA, I. Hidrologie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979
36. POP, Gh. Curs de Meteorologie – Climatologie, partea I,
Meteorologie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
37. PORA, E., OROS, I. Limnologie şi oceanografie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974
38.POSEA, A., Oceanografie, Ed. Fundaţiei România de mâine,
1999
39. RĂUŢĂ, M., şa., Oceanografie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1983
40.ROMANESCU, Gh., Oceanografie, Ed. Azimuth, Iaşi, 2003
41. ROSS, D. Introducere în occeanografie, traducere lb. Engleză,
Constanţa, 1976
42. SCURTU, G. Asigurarea hidrografică a navigaţiei maritime, Ed.
Militară, Bucureşti, 1960
43. STĂNCESCU, I. Oceanele şi mările globului, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1983
44. STOICA, C., CRISTEA, N. Meteorologie generală, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1971
45. STRAHLER, A. Geografia fizică, Ed Stiinţifică, Bucureşti, 1973
46. ŞELARIU, O. Elemente de hidrometeorologie maritimă pentru
navigatori. Oceanografie. Meteorologie maritimă. Institutul de
marină, Constanţa, 1977
47. ŞELARIU, O. Hidrometeorologie marină, Ed. Institutului de
marină „Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 1975
48. ŞELARIU, O. Îndrumar de practică meteo – oceanografică la
bordul navei, Ed. IMMB, Constanţa, 1989
49. ŞELARIU, O. Cercetări marine la Marea Neagră, Ed. IMMB,
Constanţa, 1977
50. TRUFAŞ, V. Marea Neagră, Universitatea Bucureşti, 1988
51. TRUFAŞ, V., BULGĂR A. Oceanul planetar, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1973
52. VESPREMEANU, E. Oceanografie, vol I partea I, Universitatea
Bucureşti, 1992

106
53. *** Cartea farurilor semnalelor de ceaţă şi radiofarurilor din
Marea Neagră şi Marea Marmara, Direcţia Hidrografică Maritimă,
Constanţa, 1991
54. *** Monografia hidrologică Marea Neagră în zona litoralului
românesc, IMH, Bucureşti, 1973
55. *** Cartea pilot a Mării Negre, Direcţia Hidrografică Maritimă,
Mangalia, 1981
56. *** Manuale dell’uficialle di rotta, Instituto Idrografico della
Marina, Genova, 1992
57. *** Supliment Cartea Pilot a Mării Negre, Direcţia Hidrografică
Maritimă, Constanţa, 1991
58.*** The American Practical Navigation, PubNo.9, Ed. 2003,
National Imagery and Mapping Agency, Bethesda, Maryland

107