Curs Melnic - Informatica

Conf.univ.dr.ing.
Vladimir Melnic
INFORMATICĂ
Partea I
Introducere în informatică
5 ________________________________________ Informatică
INTRODUCERE
Scopul acestui curs este de a-i familiariza pe studenĠii cu
o pregătire umanistă, pentru care calculatorul este o mare ne-
cunoscută, cu ceea ce conĠine, atât din punct de vedere al
echipamentului (hardware), cât úi din punct de vedere al pre-
lucrării datelor (software). Ideea de la care s-a plecat a fost că
acest curs este destinat unor începători úi, pe cât posibil, s-a
evitat folosirea unor termeni extrem de tehnici. Totuúi, nume-
roasele barbarisme din lumea IT au pătruns de mult în lim-
bajul curent, astfel că cititorii vor găsi în curs numeroase ex-
presii intraductibile; pentru a atrage atenĠia asupra lor s-a pre-
ferat scrierea lor cu caractere cursive, iar unde a fost posibil
s-a explicat înĠelesul lor prin note de subsol.
Calculatorul este un dispozitiv, de regulă electronic. Pe
baza unui set de instrucĠiuni (denumit úi program), realizează
calcule numerice sau prelucrează alte tipuri de informaĠii.
Lumea modernă nu poate fi concepută fără existenĠa cal-
culatoarelor. Calculatoare, de diferite tipuri úi mărimi, pot fi
găsite oriunde în lume fiind folosite pentru memorarea úi
prelucrarea datelor, de la servicii guvernamentale secrete
(WHIRLWIND), la consolele pentru jocuri (NINTENDO).
Calculatoarele au deschis o nouă eră în industrie dato-
rită tehnologiilor automatizate, acestea fiind strâns legate úi
de sistemele moderne de comunicaĠie: cercetare aplicativă úi
fundamentală (teorema topologică a celor patru culori sau
marea teoremă a lui Fermat), proiectare asistată (CAD), pro-
ducĠie asistată (CAM), inginerie asistată (CAE), baze de date
geografice (GIS), precum úi alte aplicaĠii de uz general (edi-
toare text úi grafice, limbaje de programare, sisteme de dez-
voltare, aplicaĠii audio/video etc.).
Introducere _______________________________________ 6
Astăzi există în lume trei categorii mari de calculatoare:

x calculatoare analogice, care folosesc similitudinile mate-
matice existente între mărimile fizice úi funcĠiile de transfer
ale unor circuite electronice cu amplificatoare analogice,
maúini electrice sau chiar mecanisme ori circuite hidraulice
úi pneumatice;
x calculatoarele numerice (digitale) rezolvă problemele prin
realizarea calculelor pentru fiecare cifră, număr cu număr;
x calculatoarele hibride conĠin elemente numerice úi analogi-
ce; sunt folosite într-un număr restrâns de aplicaĠii (calcule
balistice, simulări, analiză elemente finite etc.).
În ceea ce priveúte calculatoarele digitale, clasificările
lor sunt făcute, în principal, după generaĠii:
x generaĠia I, realizate cu tuburi electronice;
x generaĠia a II-a, construite cu componente discrete (tran-
zistoare úi rezistoare);
x generaĠia a III-a, dezvoltate pe baza circuitelor integrate;
x generaĠia a IV-a, realizate în jurul unui microprocesor;
x generaĠia a V-a, care nu mai este diferenĠiată tehnologic ci
conceptual: calculatoare dotate cu inteligenĠă artificială.
InformaĠii mai detaliate referitoare la termenii „circuite
integrate”, „microprocesoare” sunt prezentate în paragrafele
următoare.
Dacă primele generaĠii sunt deja istorie, generaĠia a 5-a
de calculatoare este aúteptată de mai bine de 30 de ani. Deúi
un asemenea calculator încă nu este produs, conceptele inte-
ligenĠei artificiale se regăsesc în sistemele expert, procesoa-
rele fuzzy, reĠelele neuronale etc.
Deoarece scopul cursului este familiarizarea studenĠilor
cu conceptul de „Calculator personal”, accentul va fi pus,
totuúi, pe calculatoarele electronice din generaĠia a IV-a.
7 ________________________________________ Informatică
TendinĠa de viitor a tehnicii de calcul este de a imita cât

mai mult organismele vii, cu alte cuvinte de a realiza un
calculator biologic. Chiar dacă din punct de vedere comercial
nu a fost realizat aúa ceva, marile laboratoare de cercetări
studiază o serie de concepte revoluĠionare: un tranzistor orga-
nic a fost realizat de mai bine de 20 de ani pe un cristal de
naftalină; o abordare deosebită este realizarea unei memorii
biologice: într-un inch cub cu soluĠie de memorie biologică
există capacitatea potenĠială de memorare a câteva mii de
miliarde de caractere.
Dacă până la realizarea unui calculator capabil să
rivalizeze cu gândirea umană mai este de aúteptat (chiar dacă
acum în domenii restrânse, calculatoarele sunt imbatabile faĠă
de gândirea umană – de exemplu calculatorul de jucat úah),
tendinĠa actuală este de a uni puterea mai multor calculatoare
într-o reĠea.
Un impact deosebit asupra existenĠei cotidiene îl consti-
tuie deja reĠeaua globală de calculatoare, Internet. ReĠeaua
globală a făcut posibil ca oamenii din întreaga lume să comu-
nice între ei, fără limitările existente în tehnologiile tradiĠio-
nale. Spre deosebire de mijloacele media tradiĠionale, Inter-
net-ul este un sistem descentralizat: orice calculator conectat
în reĠea poate comunica cu oricare altul, nu se pot impune nici
un fel de restricĠii la informaĠiile care circulă prin reĠea, se pot
publica idei, se pot cere diverse informaĠii úi chiar se pot vin-
de produse, toate acestea la un cost minim al infrastructurii.
În viitor, se estimează că Internet-ul va avea un impact major
asupra educaĠiei úi a mediului de afaceri, în prezent cele mai
tranzacĠionate acĠiuni la bursele occidentale fiind cele ale
firmelor de comerĠ electronic on-line.
Începând cu anii ’90, numărul de utilizatori úi cantitatea
de informaĠie disponibilă pe Internet a crescut exponenĠial.
Conform unui studiu, în 996 existau în lume 34 de Ġări cu
Introducere _______________________________________ 8
acces complet úi 52 de Ġări cu acces limitat (de exemplu, nu-

mai poútă electronică) la Internet. Se estimează că în septem-
brie 997 existau între 53 úi 57 milioane de utilizatori, numă-
rul lor urmând să ajungă la peste 00 milioane în 2000.
Lucrarea este structurată logic, mai întâi o scurtă pre-
zentare a evoluĠiei istorice a conceptului, urmate de enume-
rarea conĠinutului cutiei negre care răspunde la numele de
Calculator Personal (PC) úi descrierea modurilor în care acest
obiect, aparent neprietenos, poate fi utilizat.
Istoric
Contrar părerilor, una-
nim acceptate, conform
cărora calculatorul este
un obiect modern, primul
reper istoric datează de
mai bine de 2800 ani.
Astfel, o expediĠie arheo-
logică a descoperit în
epava unui vas scufundat
lângă insula grecească
Antikithera o bucată
diformă din bronz (figura Figura .
.). O radiografie a rele-
vat un interior extrem de complicat, un ansamblu complex de
roĠi dinĠate, angrenaje, cadrane etc. care, la o analiză deta-
liată a dovedit că obiectul respectiv era utilizat de navigatori
ca un calculator mecanic pentru determinarea corăbiei funcĠie
de poziĠia aútrilor.
La mai bine de 2000 de ani de la creaĠia primei maúini
de calculat, filozoful, matematicianul úi fizicianul Blaise Pascal
a conceput în anul 642 maúina de adunat, o altă precursoare
a calculatoarelor de astăzi. Dispozitivul consta într-o serie de
9 ________________________________________ Informatică
roĠi dinĠate, fiecare dinte reprezentând o cifră de la 0 la 9.

RoĠile erau cuplate astfel încât numerele erau adunate prin
avansarea roĠilor cu un număr corect de dinĠi. În anul 670
matematicianul úi filozoful german Gottfried Wilhelm Leibniz a
îmbunătăĠit radical maúina lui Pascal, aceasta fiind capabilă
acum să efectueze úi înmulĠiri.
O altă etapă în evoluĠia calculatoarelor a fost marcată de
francezul Joseph-Marie Jacquard care a proiectat un sistem
cu plăcuĠe de lemn perforate, conform unui algoritm special,
pentru a controla un război automat de Ġesut.
În anul 880 statisticianul american Herman Hollerith a
preluat ideea cartelelor perforate a lui Jacquard pentru prelu-
crarea datelor prin intermediul unor contacte electrice. Dis-
pozitivul a fost foarte performant la vremea respectivă, fiind
capabil să prelucreze informaĠiile statistice pentru recen-
sământul din Statele Unite din 890.
Tot la sfârúitul secolului XIX,
matematicianul Charles Babbage
a stabilit principiile generale de
funcĠionare ale unui calculator
modern. El a conceput o maúină,
prezentată în figura .2, denumită
Motor diferenĠial (Difference Engi-
ne) destinat pentru rezolvarea
unor probleme matematice com-
plexe. Majoritatea istoricilor consi-
deră că Babbage úi asociata sa,
Augusta Ada Byron, drept primii
Figura . 2 creatori ai unui calculator. Maúina
lui Babbage avea multe din caracteristicile unui calculator
actual: un flux de date de intrare, o memorie pentru păstrarea
datelor, o moară pentru calcule aritmetice úi o imprimantă
pentru tipărirea rezultatelor. Totuúi, Babbage nu úi-a pus în
Introducere ______________________________________ 0
practică întregul proiect, în special datorită limitărilor

tehnologice ale timpului.
Primele calculatoare analogice au început să fie con-
struite în aceiaúi perioadă, spre sfârúitul secolului XIX.
Primele modele calculau prin intermediul unor indicatoare úi
unor roĠi dinĠate rotative fiind folosite pentru aproximaĠii
numerice a unor ecuaĠii imposibil de rezolvat prin alte metode.
Lordul Kelvin a construit un calculator analogic specializat în
predicĠia mareelor. În timpul celor două războaie mondiale
sisteme de calcul mecanice, ulterior electrice, au fost folosite
pentru estimarea traiectoriei torpilelor, controlul liniei de viză
la bombardiere, maúini de cifrat (Enigma). Au fost realizate úi
aplicaĠii civile, de exemplu un sistem de predicĠie úi avertizare
împotriva inundaĠiilor din bazinul fluviului Mississippi.
În timpul celui de al doilea război mondial, un colectiv de
matematicieni condus de Alan Turing la Bletchley Park, a cre-
at primul calculator electronic digital: Colossus. Din decem-
brie 943, Colossus, care conĠinea 500 de tuburi electronice,
a devenit operaĠional. DestinaĠia sa principală a fost spar-
gerea codurilor maúinii Enigma, coduri la care forĠele aliate nu
mai aveau acces după modificarea acesteia (introducerea a 4
discuri de codare).
În Statele Unite, un prototip de maúină electronică de
calcul a fost construit în 939 de John Atanasoff úi Clifford
Berry la Iowa State College, astăzi acesta fiind acceptat drept
primul calculator din prima generaĠie.
Primul calculator electronic de uz general a fost ENIAC
(Electronic Numerical Integrator and Calculator – Integrator
numeric electronic úi calculator). Acesta a fost construit
pentru armata americană, între anii 943 úi 946 de J.
Presper Eckert úi John Mauchly, fiind folosit, printre altele, la
proiectarea bombei cu hidrogen. Între 947 úi 948, Eckert úi
Mauchly au construit un calculator îmbunătăĠit, EDVAC
_______________________________________ Informatică
(Electronic Discrete Variable Automatic Computer) în care au

înglobat ideile novatoare ale matematicianului John von
Neumann. La sfârúitul anului 948, cei doi inventatori au
părăsit Universitatea Pennsylvania proiectând pentru firma
Northrop Corporation primul calculator de proces folosit
pentru controlul unor rachete, BINAC (BINary Automatic
Computer). BINAC a fost prototipul pentru primul calculator
proiectat úi vândut pentru a rezolva probleme comerciale:
UNIVAC (UNIVersal Automatic Computer).
UNIVAC conĠinea aproximativ 5000 tuburi cu vid, ocupa
3
26 m úi cântărea 8 tone. Din 95 până în 957, diverúi cli-
enĠi au cumpărat în total 48 de calculatoare UNIVAC.
Descoperirea tranzistorului de către fizicienii americani
Walter Houser Brattain, John Bardeen úi William Bradford
Shockley, a permis, la începutul anilor ’50, apariĠia unor ele-
mente logice cu mult mai mici, mai rapide úi mai versatile
decât tuburile electronice. Deoarece tranzistoarele consumau
mult mai puĠin úi aveau o fiabilitate mai ridicată decât tuburile
cu vid, calculatoarele, din a doua generaĠie, au atins perfor-
manĠe uluitoare (la vremea respectivă), devenind totodată mai
mici úi mai ieftine.
Un alt reper important l-a constituit inventarea, în anul
959, a circuitelor integrate. Circuitul integrat, conĠinea un nu-
măr mare de tranzistoare (de la câteva zeci iniĠial, până la
câteva milioane în prezent) úi alte componente pasive, toate
interconectate direct pe pastila de siliciu. Rezultatul direct al
utilizării circuitelor integrate digitale a fost apariĠia generaĠiei
a III-a de calculatoare, cel mai reprezentativ fiind IBM360 pre-
zentat în figura .3.
O linie echivalentă de calculatoare cu IBM 360 a fost
realizată úi în România, începând din anii ’70: este vorba de
familia de calculatoare Felix, având ca reprezentanĠi mai
semnificativi Felix C-256 úi Felix C-52.
Introducere ______________________________________ 2
Figura . 3
Chiar dacă performanĠele unui calculator vor fi definite în
capitolul Hardware, pentru a putea realiza o comparaĠie,
trebuie menĠionate aici câteva caracteristici ale lui Felix C256:
x viteza unităĠii centrale – 400.000 cicluri/secundă;
x capacitatea memoriei RAM – 256.000 octeĠi;
x consum energie electrică – circa 00 KW;
x suprafaĠă ocupată – circa 200 m 2 .
Ultimul reper istoric constă în producerea microproceso-
rului, creierul oricărui calculator actual. Acesta a fost realizat
în anul 97 de firma Intel, iniĠial un eúec, ulterior a condus la
revoluĠia informatică de astăzi prin crearea microcalculatoa-
relor úi mai târziu a calculatoarelor personale.
Primul microcalculator destinat uzului personal a apărut
în 974. Altair a fost comercializat de firma Micro Instrumen-
tation Telemetry Systems (MITS) sub formă de kit, la un preĠ
de circa 400$ (figura .4).
Acesta nu semăna nici pe departe cu un calculator
obiúnuit; mai degrabă semăna cu bunicul ENIAC: datele erau
introduse din comutatoare iar rezultatele erau afiúate pe
becuri.
3 _______________________________________ Informatică
Figura . 4
Cu toate acestea, cererea de calculatoare Altair a fost
imediată úi a depăúit toate aúteptările; rezultatul a fost apa-
riĠia de noi firme producătoare, dintre care s-a detaúat Tandy
Corporation.
Caracteristicile principale ale calculatorului Tandy se
regăsesc úi astăzi în orice PC: datele se introduc de la o
tastatură, informaĠiile sunt afiúate pe un monitor (tub catodic
sau display LCD), programele úi datele sunt memorate pe
suport magnetic (pe atunci, un casetofon).
La puĠin timp după calculatorul Tandy, doi ingineri
Stephen Wozniak úi Steven Jobs au înfiinĠat (într-un garaj!) o
nouă companie: Apple Calculators. Avantajele calculatorului
Apple erau o capacitate sporită de memorie RAM (de la 64KB
s-a ajuns la 28KB), implementarea floppy discului úi folosirea
unui monitor color.
BineînĠeles, aceste prime realizări au fost copiate, cu
voie sau fără voie, de numeroase alte firme concurente. Mai
relevant este calculatorul Sinclair Spectrum realizat în Marea
Britanie. Este mai important deoarece acest calculator a fost
sursa de inspiraĠie pentru primele calculatoare personale
realizabile úi de amatori, în România de dinainte de 989:
HC85, AMO etc.

B reprezintă unitatea de măsură pentru cantitatea de informaĠie
memorată; provine de la Byte, traductibil prin „octet”.
Introducere ______________________________________ 4
În anul 98 IBM a introdus propriul său model de micro-

calculator bazat pe microprocesorul Intel8088. Calculatorul
IBM PC, chiar dacă nu era mai performant faĠă de alte pro-
duse existente atunci pe piaĠă, prin concepĠia sa modulară úi
îmbunătăĠirile succesive aduse a ajuns ca, în mai puĠin de 0
ani să domine piaĠa mondială de calculatoare personale.
Calculatoare digitale
Tot ceea ce face un calculator digital se rezumă la o
singură operaĠie: capacitatea de a determina dacă un comu-
tator (sau poartă) este deschis sau închis. Cu alte cuvinte,
calculatorul poate recunoaúte numai două stări: comutator
deschis/închis, tensiune ridicată/joasă, corespunzătoare logi-
cii booleene directe ca cifrele /0.
Viteza la care calculatorul realizează această simplă
operaĠiune a cunoscut o evoluĠie continuă, ca o consecinĠă a
progresului tehnologic: FELIX – 400000 cicluri/s, calculatoare
cu procesoare Intel úi Motorola | 0 9 cicluri/s.
Viteza calculatoarelor digitale úi puterea de calcul a fost
crescută prin sporirea volumului de date prelucrate într-un
ciclu:
x dacă un calculator verifică un singur comutator pe ciclu se
spune că este un calculator de un bit; acest bit poate
semnifica o instrucĠiune (aleasă din două instrucĠiuni
posibile) sau o dată (0 sau );
x dacă un calculator verifică simultan un grup de comu-
tatoare, fie acest grup egal cu 8 comutatoare (denumite în
continuare, biĠi), atunci el are un set de 2 8 =256 instrucĠiuni
sau o dată cu valoarea numerică între 0 úi 256.
Creúterea numărului de biĠi conduce la creúterea vitezei
atât datorită măririi cantităĠii de informaĠie prelucrate simultan
cât úi datorită sporirii setului de instrucĠiuni.
5 _______________________________________ Informatică
Calculatoarele au depăúit
cu mult limita celor 8 biĠi
(Intel 8008 în anul 97),
astăzi existând calculatoare
de 64 de biĠi (Pentium Ita-
nium, Sun Sparc etc.) úi
chiar 024 biĠi (ICL Trans-
puter). Supercalculatoarele
Cray utilizate în cercetare
(figura .5), în afara faptului
că execută miliarde de
cicluri pe secundă, folosesc
în paralel câteva sute de
Figura . 5 procesoare, au memorii de
5
sute de tera octeĠi (0 octeĠi sau sute de milioane MB,
performanĠe la nivelul anului 993); comparat cu acesta, cel
mai performant PC este o jucărie.
Calculatoarele digitale moderne sunt conceptual, ase-
mănătoare. Totuúi, diferenĠele la performanĠe, mărime, cost
etc., le clasifică în mai multe categorii:
x calculatoare personale, cu un cost relativ scăzut úi
dimensiuni reduse; astfel un laptop sau un notebook sunt
suficient de mici să încapă într-o geantă iar un palmtop pot
să încapă într-un buzunar; majoritatea sunt desktop, de
dimensiune standard;
x staĠii de lucru, workstation, un calculator cu facilităĠi
grafice extinse úi capabilităĠi de comunicaĠii îl fac util în
mod special pentru munca la birou;
x minicalculatoare, de regulă prea scumpe pentru uz
personal folosite pentru afaceri, úcoli, laboratoare etc.;
x calculatoare main frame, o maúină mare úi scumpă, cu
posibilitatea de a satisface nevoile informatice pentru
Introducere ______________________________________ 6
întreprinderi mari, departamente guvernamentale, institute

de cercetare etc.
TendinĠa viitoare a calculatoarelor digitale urmează mai
multe căi, aparent contradictorii. Pe de o parte, se urmăreúte
crearea unor calculatoare din ce în ce mai performante (cu
viteze de ordinul gigaherĠilor, cu memorii RAM de sute de
megaocteĠi úi capacităĠi de stocare de sute de miliarde de ca-
ractere), la preĠuri cât mai mici, până în 000 USD, utilizabile
în orice domeniu de activitate umană. Pe de altă parte, sunt
dezvoltate úi calculatoare economice, echipate minimal, folo-
site numai într-o reĠea. Ideea realizării acestor modele este
bazată pe folosirea resurselor calculatorului central al reĠelei
(server), staĠiile de lucru dispunând doar de interfeĠele úi
programele necesare pentru legarea la acesta.
O altă tendinĠă constă úi în generalizarea folosirii tehnicii
de calcul în orice produse noi create. Este vorba aici de
microcontrolere, calculatoare proiectate pentru un scop unic,
fiind utilizabile aproape în orice dispozitiv electronic: telefoane
fixe úi mobile, receptoare radio úi TV, echipamente pentru
autovehicule úi chiar în cele mai banale echipamente electro-
casnice.
7 _______________________________________ Informatică
Capitolul . ELEMENTE DE LOGICĂ ùI ARITMETICĂ

BOOLEANĂ
Calculatorul digital, după cum arată úi numele, este un
dispozitiv care lucrează numai cu cifre. O înĠelegere deplină a
funcĠionării unui calculator úi a interfeĠelor sale presupune
enunĠarea principiilor de bază utilizate de acesta în prelucra-
rea informaĠiilor, prin elementele de logică úi aritmetică binară
de care dispune.
ImportanĠa deosebită a cifrelor binare în lumea tehnicii
de calcul este exemplificată de figura ..
Resping cu hotă-
râre orice acuzaĠie
de practici mono- Zero úi
poliste! Microsoft unu…
controlează numai
două domenii din
lumea digitală:
Figura .
Logica binară constă în trei operaĠii de bază: ùI LOGIC ,
SAU LOGIC , úi NEGAğIE . Primele două operaĠii au doi operanzi,
ultima unul singur. Derivate din acestea, mai există funcĠiile
COINCIDENğĂ , ùI - NU , SAU - NU , SAU EXCLUSIV , IMPLICARE ,
INHIBARE dar toate acestea se pot transforma în formele de
bază.
Tabelele de adevăr pentru cele trei operaĠii ùI LOGIC , SAU
LOGIC , úi NEGAğIE sunt prezentate în tabelul ..
Elemente de logică úi aritmetică booleană ________________ 8
Tabelul .
ùI LOGIC SAU LOGIC NEGAğIE
A B AxB A B A+B A A
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0

După cum se observă, logica booleană este extrem de
simplă. SituaĠia se complică în cazul în care numărul de ope-
ranzi creúte foarte mult, tabelul de mai sus mărindu-se
exponenĠial (pentru 2 intrări – 2 2 =4 celule, 3 intrări – 2 3 =8
celule, 4 intrări – 2 4 =6 celule …).
Toate aceste elemente de logică binară sunt realizate
practic prin intermediul unor circuite combinaĠionale.
Calculatoarele de generaĠiile ÷3 funcĠionau strict pe
baza acestor circuite combinaĠionale, celelalte elemente nece-
sare fiind construite din acestea. Numărul mare de astfel de
circuite logice folosite într-un calculator, au impus standar-
dizarea lor sub forma unor circuite integrate logice, cea mai
reprezentativă úi completă familie fiind produsă de firma
Texas Instruments sub codul SN74XXX.
Pentru analiza úi sinteza acestor circuite se folosesc o
serie de algoritmi specifici, pe baza unor diagrame speciale
denumite Quin McCluskey, Veitch-Karnaugh etc. Tratarea în
amănunt a acestor tehnici depăúeúte cu mult nivelul lucrării,
cei interesaĠi putând afla informaĠii suplimentare în orice curs
de Sinteza circuitelor combinaĠionale.
În ceea ce priveúte aritmetica binară, din punct de
vedere hardware, ea era implementată iniĠial pe o serie de
circuite combinaĠionale care realizau numai adunarea binară.
Ulterior au fost realizate circuite integrate specializate care,
9 _______________________________________ Informatică
de asemenea, cunoúteau numai adunarea. Celelalte operaĠii

aritmetice de bază, prin diverse artificii, erau făcute tot sub
formă de adunări.
După cum s-a amintit, calculatorul analizează nivelul
electric al unei porĠi, nivel care nu poate avea decât două
valori: un nivel coborât (codificat numeric cu „0”) úi un nivel
ridicat („”). Astfel, pentru un calculator +=0! Pentru a nu
contrazice totuúi toată aritmetica învăĠată până acum, relaĠia
de mai sus se poate scrie úi altfel: (2) + (2) =0 (2) , relaĠie
perfect adevărată, indicele (2) desemnând calcule în baza 2.
ParticularităĠile aritmeticii în baza 2, denumite úi binare
sau booleene, par destul de stranii celor obiúnuiĠi cu aritme-
tica zecimală, dar acest concept, prin simplitatea sa, asigură
capacitatea de memorare úi vitezele calculatoarelor de astăzi.
Aritmetica binară este la fel de simplă ca logica binară.
De exemplu adunarea a două numere binare are aspectul
alăturat:
0 0 +
0 0
0
În aritmetică zecimală, adunarea de mai sus se scrie:
9+5=4.
OperaĠia de scădere este puĠin mai dificilă. Pentru a nu fi
necesare circuite speciale de scădere s-a recurs la un truc:
scăzătorul este reprezentat într-un format deosebit, cod
complementar faĠă de 2. Acest format transformă scăderea tot
într-o adunare.
Procedura de obĠinere a codului complementar faĠă de 2
este următoarea:
. scăzătorul este negat (00 o 00);
2. la noua valoare este adăugat (00 o 0) obĠinând
codul complementar faĠă de 2.
Astfel, operaĠia 9-5=4, în aritmetică binară cu cod

complementar faĠă de 2 are aspectul:
0 0
0
(este omis; se păstrează nr. de biĠi ai descăzutului) o 0 0 0
O etapă importantă în prelucrarea informaĠiilor într-un
calculator constă úi în prezentarea lor către utilizator. Afiúarea
lor în cod binar este contraproductivă fiind necesară conver-
tirea lor în numere zecimale.
Procedura este destul de simplă, făcând o analogie cu
reprezentarea în sistemul de numeraĠie în baza zece: prima
cifră (unităĠile) reprezintă coeficientul cu care se amplifică
baza 0 - ; a doua cifră (zecile), coeficientul amplificat cu
0 2- ; a treia cifră (sutele) se înmulĠeúte cu 0 3- ú.a.m.d.
În binar, procedura de reprezentare este identică cu
excepĠia faptului că bazele reprezintă exponenĠi ai cifrei 2.
De exemplu, numărul 0 00 (2) se converteúte în
zecimal în modul următor:
7 6 5 4 3 2 0
0 0 0
7 6 5 4 3 2 0
×2 ×2 ×2 ×2 ×2 ×2 ×2 ×2
×28 0×64 ×32 ×6 0×8 ×4 0×2 × 28+32+6+4+=8
În concluzie, 0 00 (2) = 8 (0) .

De asemenea , introducerea datelor este dificil de făcut în
binar. Conversia din zecimal în binar este realizabilă prin două
procedee, dar ambele sunt destul de laborioase.
Prima metodă constă în descompunerea numărului în sumă
de puteri ale lui 2. Luând acelaúi număr, 8, acesta se poate scrie:
8 (0) =28+32+6+4+=2 7 +2 5 +2 4 +2 2 +2 0 =0 00 (2)

Cealaltă metodă presupune realizarea unor împărĠiri cu
2, ca în exemplul următor:
2 _______________________________________ Informatică
8 2
80 90 2
= 90 45 2
=0 44 22 2
= 22 2
=0 0 5 2
= 4 2 2
= 2 2
=0 0 0
=
Rezultatul final se obĠine scriind în ordine inversă

resturile împărĠirilor la doi, adică 8 (0) =000 (2) .
Continuând cu aritmetica, trebuie amintit că un calculator
are o dimensiune bine determinată a registrului în care
efectuează aceste operaĠii, apărând în consecinĠă o serie de
limitări. Astfel, primele calculatoare efectuau aceste adunări
pe registre de opt biĠi, de unde úi denumirea de octet. Un
registru de opt biĠi poate efectua calcule cu numere de la
00000000 (2) până la (2) , sau în baza zece, de la 0 la
255. Aceasta nu reprezintă prea mult: numărul 256 este, în
mod normal, incalculabil pentru un calculator de opt biĠi.
Această limitare este o explicaĠie pentru tendinĠa de a
avea calculatoare „cu cât mai mulĠi biĠi”. Următoarea etapă,
calculatoarele de 6 biĠi, asigură lucrul cu numere în domeniul
0÷2 6 - sau 0÷65535. Nici acest număr nu este suficient, ast-
fel încât au apărut úi registrele de 32 de biĠi, cu numere
reprezentabile în domeniul 0÷2 32 - (0÷4294867295).
Dacă nici peste 4 miliarde nu este suficient, există úi
registre de 64 de biĠi, adică numere în domeniul
0÷792286254264337593543950335. Pentru pasionaĠii nu-
merelor mari, se mai pot aminti registrele de 28 biĠi úi chiar
de 024 biĠi; în ceea ce priveúte numărul maxim reprezentat

pe 024 de biĠi, el este format din 309 cifre zecimale.
Numărul de mai sus (2 64 -) necesită 64 de cifre pentru
reprezentarea în baza 2, 29 de cifre în baza 0, iar în baza 6
are reprezentarea FFFFFFFF , adică numai 8 cifre.
După cum se observă, capacitatea de prelucrare a
numerelor este satisfăcătoare la registrele procesoarelor ac-
tuale. O primă observaĠie care trebuie făcută se referă la nu-
merele negative. Reprezentarea lor presupune un format deo-
sebit, care înjumătăĠeúte domeniul de reprezentare. Regula
generală, provenită din codul complementar faĠă de 2, este ur-
mătoarea: dacă bitul cel mai semnificativ (cu poziĠia la extre-
ma stângă) este , numărul este negativ úi este reprezentat în
cod complementar faĠă de 2; dacă bitul cel mai semnificativ
este 0, numărul este pozitiv. Astfel, pentru un procesor de opt
biĠi, reprezentarea cu semn a numerelor întregi este făcută în
domeniul -28 ÷ +27.
O altă problemă ridicată de aritmetica binară este cea a
numerelor zecimale. Standardul de reprezentare al acestora
se bazează pe principiul virgulei mobile: de exemplu, în baza
0, numărul 0,05 se poate scrie ca 50 -2 ; după cum se
observă, nu mai apare nici o virgulă zecimală. Structura unui
număr reprezentat cu virgulă mobilă (sau flotantă) este
formată din două elemente distincte: mantisa (în exemplul de
mai sus valoarea „5”) úi exponentul (cu valoarea „-2”).
BineînĠeles, în binar, mantisa este reprezentată în baza
2 iar exponentul reprezintă o putere a lui 2.

Deoarece este destul de dificilă reprezentarea unor astfel de
numere, informaĠia este memorată în calculator în cod
hexazecimal, adică numărul este reprezentat în baza 6. Cifrele
0 6 , 6 , 2 6 , 3 6 , 4 6 , 5 6 sunt echivalate cu simbolurile A,
B, C, D, E, respectiv F.
23 _______________________________________ Informatică
Formatele standardizate pentru numere flotante sunt

numeroase, dar pe PC se regăsesc trei tipuri, conform
standardului IEEE 754: numere flotante pe 32 de biĠi
(-3.400 38 , -.76 0 -38 )U(+.760 -38 ,+3.400 38 ), numere
flotante pe 64 de biĠi (-.70 308 , -.70 -308 )U(.70 -308 ,
.70 308 ) úi pe 80 de biĠi (-3.40 4932 , -.0 -4932 )U
U(.0 -4932 , 3.40 4932 ).
După cum se observă, reprezentarea în virgulă flotantă
permite nu numai reprezentarea numerelor cu virgulă, dar
extinde foarte mult úi domeniul de reprezentare al numerelor.
Toată această aritmetică a fost prezentată cu un scop:
limbajele de nivel înalt folosesc exact aceste reprezentări
pentru variabilele cu care lucrează.
Astfel, limbajele de programare, în cazul de faĠă C 2.0,
admit următoarele tipuri de reprezentare a numerelor:
char întreg cu semn 8 biĠi
unsigned char întreg fără semn 8 biĠi
int întreg cu semn 6 biĠi
unsigned int întreg fără semn 6 biĠi
long int întreg cu semn 32 biĠi
long unsigned int întreg fără semn 32 biĠi
float număr raĠional 32 biĠi
double număr raĠional 64 biĠi
long double număr raĠional 80 biĠi
Cu excepĠia numerelor, informaĠia din calculator mai
poate fi reprezentată úi prin litere. Deoarece numărul total al
caracterelor alfabetului latin, cu semne de punctuaĠie úi alte
câteva caractere de control este relativ scăzut, iniĠial s-a
folosit un cod pe 7 biĠi pentru reprezentarea a 28 de carac-
tere distincte, denumit cod ASCII (American Standard Code
for Information Interchange). Ulterior, codul a fost extins la
dimensiunea unui octet (8 biĠi) rezultând 256 de caractere,
prezentate în tabelul .2 (pe orizontală sunt trecuĠi semiocteĠii
mai puĠin semnificativi; simbolurile cursive reprezintă carac-

tere de control).
Tabelul .2
0 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F
0 Null SOH STX ETX EOT ENQ Ack Bell BkSp Tab LF VT FF CR SO SI
DLE DC1 DC2 DC3 DC4 NAk Syn ETB Can EM Sub ESC FS GS RS US
2 ¬¼ ! ” # $ % & ’ ( ) * + , - . /
3 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 : ; < = > ?
4 @ A B C D E F G H I J K L M N O
5 P Q R S T U V W X Y Z [ \ ] ^ _
6 ` a b c d e f g h i j k l m n o
7 p q r s t u v w x y z { | } ~
0 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F
8 Ç ü é â ä à å ç ê ë è ï î ì Ä Å
9 É æ Æ ô ö ò û ù ÿ Ö Ü ¢ £ ¥ Pt ƒ
a o
A á í ó ú ñ Ñ ¿ ň ¬ ½ ţ ¡ « »
B ų Ŵ ŵ Ň ō Ţ ţ ŗ Ŗ Ť Œ Ř Ş ŝ Ŝ ŉ
C Ŋ ŏ Ŏ Ō ņ Ő ş Š ś ŕ Ū ŧ š ő ŭ Ũ
D ũ ť ũ ř œ Ŧ Ŕ Ŭ ū ŋ ň Ű ů ű Ų Ů
E D E * S 6 V P J ) T : G f
n
F { r t d ´ ¶ y | q x
2

Acest tabel poate fi foarte util pentru scrierea caractere-

lor speciale prezente la adrese mai mari de 28 (aúa-zisul cod
ASCII extins), pentru programele foarte vechi, non-Windows.
De exemplu pentru scrierea caracterului D, (cod E0 (6) =
=224 (0) ) se apasă tasta Alt úi succesiv tastele numerice „2”,
„2” úi „4”.
Caracterele de control au următoarea semnificaĠie:
25 _______________________________________ Informatică
Null Null VT Vertical Tab Syn Sycronous Idle
SOH Start Of Heading FF Form Feed ETB End of Trans. Block
STX Start Of Text CR Carriage Return Can Cancel
ETX End Of Text SO Shift Out EM End of Medium

EOT End Of Transmission SI Shift In Sub Substitute
ENQ Enquiry DLE Data Link Escape ESC Escape
Ack Acknowledge DC1 Device Control FS File Separator

Bell Bell DC2 Device Control 2 GS Group Separator
BkSp Back Space DC3 Device Control 3 RS Record Separator
Tab Horizontal Tab DC4 Device Control 4 US Unit Separator
LF Line Feed NAk Negative Ack
Acest tabel a constituit baza seturilor de caractere vreme

îndelungată. Actualmente, pentru sistemele de operare care
dispun de seturi de caractere internaĠionale, numărul de
caractere este insuficient, existând formatul UNICODE pe 6
biĠi care permite un număr de 65536 caractere diferite.
Hardware úi software _______________________________ 26
Capitolul 2. HARDWARE ùI SOFTWARE

Aúa cum s-a arătat, un calculator personal este compus,
din punct de vedere hardware, din următoarele:
x unitatea centrală de procesare;
x dispozitive de memorare;
x dispozitive de intrare/ieúire;
x accesorii;
x o magistrală care leagă toate elementele componente úi
conectează sistemul la lumea exterioară.
2.1. Unitatea centrală de procesare (CPU)

Producătorii de calculatoare personale s-au dovedit
extrem de conservatori: în decursul celor aproape 20 de ani
care s-au scurs de la producerea primului IBM PC, cu o
singură excepĠie notabilă, firmele au folosit ca CPU micro-
procesoarele firmei Intel sau clone produse de concurenĠă,
cum ar fi Advanced Micro Device, Cyrix, IDT etc. Conser-
vatorismul constă nu numai în existenĠa câtorva producători
ci, mai ales, în păstrarea setului de instrucĠiuni iniĠial care, cu
excepĠia unor mici completări, a rămas practic nemodificat
până astăzi.
O evoluĠie istorică a unităĠilor centrale Intel este oferită
în tabelul 2.:
Tabelul 2.
Caracteristici
An Tip
Tip PP Magis- RAM HDD Viteză Copro
apariĠie PC
trală [MB] [MB] [MHz] cesor
8088 975 XT 8/6 28 KB 5 4.77 extern
8086 975 Junior 6 64 KB Nu 4.77 extern
80286 979 AT 6 640 KB <40 2 extern
80386 SX 982 AT 32 > < 52 25-33 extern
80386 DX 983 AT 32 > < 52 25-40 intern
80486 SX 986 AT 32 > < 52 25-40 extern
27 _______________________________________ Informatică
80486 DX 987 AT 32 > < 52 25-00 intern

Pentium I 99 AT 32 >2 < 60-50 intern
Pentium MMX 993 AT 32/64 >2 < MB 66-233 intern
Pentium II 996 AT 32/64 > 6 233-450 intern
Pentium III 998 AT 32/64 > 6 450-600 intern
Cel mai puternic concurent al Intel, firma AMD produce o
serie de microprocesoare, funcĠional compatibile cu seria
Pentium, cu codificările K5, K6 úi K7.
Modul de ambalare (încapsulare) a procesorului prezintă
astăzi mai multe variante constructive: Socket7, Socket370,
Socket A, Slot, Slot2 úi Slot A.
O prezentare globală a procesoarelor pentru calcula-
toare compatibile PC este destul de dificilă datorită gene-
raĠiilor succesive, înnoite chiar úi la trei luni. Pe piaĠă există,
în principal, produsele a trei firme (Intel, AMD úi Cyrix), iar în
septembrie 2000 existau următoarele procesoare:
x Intel Celeron: produs la frecvenĠe de la 266 la 700 MHz.
Există mai multe variante de astfel de procesoare: fără
memorie cache, cu 28 KB memorie cache (desemnat cu
litera ‘A’), precum úi tipul Mendocino. Există în variante
Socket370 (PPGA, FCPGA, PCPGA) sau Slot (figura
2..a úi e).
x Intel Pentium II: are structura asemănătoare cu Celeron
dar conĠine 52 KB memorie cache la viteza procesorului.
Vitezele de lucru sunt în gama 233÷800 MHz. Este
încapsulat în cutie Slot.
x Intel Pentium III: are structura asemănătoare cu Pentium II
dar conĠine un set de instrucĠiuni suplimentare SSE
(Streaming SIMD Extensions). Dispune de 52 KB me-
morie cache úi lucrează la viteze în gama 450-800 MHz.
Există mai multe variante: Katmai, Coppermine, Willamette
x Intel Pentium Xeon: este procesorul destinat pentru

aplicaĠii de tip server, dispunând de o memorie cache de
maxim 2 MB. Este încapsulat în Slot2.
x AMD K6-2: asemănător cu Celeron, fără a dispune însă de
memorie cache. Încapsulat în Socket7. Dispune de o
extensie a setului de instrucĠiuni denumită 3DNow!.
x AMD K6-3: asemănător cu K6-2, având inclusă o memorie
cache de 256 KB.
c)
a) b)
d) e)
Figura 2.
x AMD K7 Athlon (figura 2..d): cu frecvenĠe de lucru până

la GHz; încapsulat în Slot A.
x AMD K7 Duron (figura 2..b): un concurent redutabil
pentru Intel Celeron (denumit „Celeron killer”). FrecvenĠe
de lucru până la 700 MHz. Alte procesoare AMD sunt
Thunderbird (la 2GHz) úi Mustang (cu -2 MB cache).
x Intel P4 (figura 2..c): constituie răspunsul Intel la atacu-
rile concurenĠei, fiind construit după 200; are o structură
29 _______________________________________ Informatică
internă novatoare úi se doreúte a fi cel mai performant

procesor pentru PC-uri.
Nu trebuie uitat un accesoriu important al oricărui proce-
sor: ventilatorul, sau CPU Fan. Este cunoscut faptul că atât
consumul de energie, cât úi temperatura degajată de un
circuit integrat este direct proporĠională cu viteza de lucru.
Astfel, începând cu 40486 DX2 (cu o viteză de 66 MHz) este
obligatorie răcirea forĠată a procesorului cu ajutorul unui
ventilator. Procesoarele supercalculatoarelor (în speĠă, Cray)
lucrând la viteze mult mai mari úi având o tehnologie diferită
de realizare sunt răcite prin scufundarea întregului calculator
într-un bazin cu un lichid de răcire special.
ExcepĠia notabilă amintită la început se referă la firma
IBM. Aceasta, iniĠial, prin asocierea cu firmele Microsoft úi
Intel, a avut un rol esenĠial în producerea primului calculator
personal denumit chiar IBM PC. Ulterior, dezamăgită de
performanĠele procesoarelor úi ale sistemului de operare, s-a
retras din afacerea cu PC însă a iniĠiat o cooperare cu firma
Motorola. Rezultatele acestei alianĠe au fost calculatoarele
PowerPC. Acestea dispuneau de un sistem de operare propriu
(Unix úi X-Windows) iar procesoarele RISC de la Motorola
sunt în continuare mai performante decât cele din familia
Intel.
CPU (Central Processing Unit) poate consta într-un
singur integrat sau dintr-o serie de integrate. Rolul său este
de a realiza calculele aritmetice úi logice, precum úi de a sin-
croniza úi controla funcĠionarea celorlalte elemente ale sis-
temului. Miniaturizarea úi integrarea a făcut posibilă dezvol-
tarea microprocesorului (figura 2.2.a prezintă un circuit úi,
pentru comparaĠie, urechea unui ac iar în figura b este pre-
zentată o imagine a pastilei de siliciu a circuitului), un CPU
care pe lângă funcĠiile de bază mai încorporează circuite úi
memorii adiĠionale. Rezultatul este un calculator mai mic úi

mai ieftin.
Practic, microprocesoarele au făcut posibilă dominaĠia
actuală a calculatoarelor personale.
a) Figura 2.2 b)
Cele mai multe microprocesoare sunt alcătuite din patru

blocuri funcĠionale:
xunitatea aritmetică úi logică (ALU) – oferă procesorului abili-
tăĠile de calcul úi realizează operaĠii aritmetice úi logice;
xregistrele – folosite pentru memorarea temporară a variabile-
lor, urmărirea fluxului instrucĠiunilor úi păstrarea locaĠiei de
memorie úi a rezultatelor acestor operaĠiuni;
xblocul de control – sincronizează întregul sistem, decodifică
úi transformă instrucĠiunile în limbajul intern al CPU, anali-
zează úi tratează evenimentele externe prin intermediul unui
controler de întreruperi úi stabileúte cantitatea de timp alo-
cată de unitatea centrală fiecărei instrucĠiuni;
xmagistrala internă úi externă – asigură comunicarea internă
a elementelor procesorului, precum úi conectarea la celelalte
elemente ale sistemului. Magistrala externă este formată din
trei elemente: magistrala de control (semnale de selecĠie
dispozitive, semnale de control, întreruperi etc.), magistrala
de adrese (magistrală unidirecĠională care stabileúte locul
datelor din dispozitivele externe) úi magistrala de date (ma-
3 _______________________________________ Informatică
gistrală bidirecĠională prin intermediul căreia se scriu/citesc

date în memoriile úi dispozitivele periferice externe).
În structura microprocesoarelor moderne mai trebuie să
intre un bloc pentru efectuarea calculelor matematice (iniĠial
era un circuit separat, denumit coprocesor matematic), blocuri
de memorie RAM de viteză ridicată (denumită memorie cache)
multiplicatoare de frecvenĠă pentru asigurarea frecvenĠei de
lucru etc.
Unul din cele mai simple procesoare dar care a fost
considerat cel mai reuúit circuit de 8 biĠi, Z80, are schema
bloc internă prezentată în figura 2.3.
Buffer
Magistrală internă (8 biĠ i) Date
8
MUX TMP
Registru 8+8 B C 8 Acc Stare 8

instrucĠ iuni 8+8 D E
8+8 H L
6 IX
6 IY
Decodificator 6 SP
instrucĠ iuni 6 PC
ALU
+
SecvenĠ or
Buffer
Magistrală adrese (6 biĠ i) Adrese

6
Buffer
Magistrală control Control
Figura 2.3
2.2. Placa de bază (MotherBoard)

Placa de bază are un rol major în asigurarea stabilităĠii
úi performanĠelor unui calculator. În afară de rolul, pur meca-
nic, de susĠinere a tuturor celorlalte plăci introduse în calcu-
lator, placa de bază asigură comunicaĠia între toate compo-
nentele calculatorului (procesor, memorie, tastatură, monitor

etc.).
Conceptul actual de placă de bază a fost dezvoltat în
anii ’80 de un laborator IBM din Houston. Acest concept a fost
o premisă care a condus la supremaĠia PC: modificările,
modernizările, îmbunătăĠirile calculatorului erau la îndemâna
utilizatorului prin simpla înlocuire a unor plăci introduse în
motherboard sau mainboard, plăci denumite extensii.
În momentul actual există o mare varietate de plăci de
bază, oferite de producători mai mult sau mai puĠin cunoscuĠi.
Elementele cele mai importante de diferenĠiere sunt:
x soclul pentru procesor;
x chipset-ul;
x magistrale pentru extensii;
x extensii incluse în placa de bază;
x formatul plăcii.
Cu excepĠia acestor magistrale úi socluri pentru extensii,
orice placă de bază trebuie să mai conĠină: sursa de alimen-
tare a procesorului, ceasul de timp real cu acumulator (un
circuit specializat care, cu excepĠia măsurării timpului, mai are
rolul de a păstra într-o memorie nevolatilă informaĠiile refe-
ritoare la setările sistemului), memoria ROM BIOS (conĠine un
program pentru iniĠializarea sistemului), conectorii pentru me-
moria RAM, alĠi conectori pentru diverse periferice etc.
Identificarea unor elemente componente ale unei plăci
de bază este făcută în figura 2.4.
2.2.. Soclul pentru procesor
Procesoarele pentru PC au evoluat de la o capsulă DIL
(dual in line) cu 40 de pini (procesoarele 8088), până la
circuite cu sute de pini de tip PGA (pin grid array) sau în
carcasă de tip Slot.
33 _______________________________________ Informatică
Figura .8
Astăzi există, de regulă, plăci de bază cu soclu Socket7

(Pentium, Pentium MMX, Cyrix, K6), Socket370 (Celeron),
Slot (Klamath, Deschutes, Katmai), Slot2 (Xeon), Socket478
(P4) SocketA (Duron, MP, XP), úi SlotA (Athlon).
Trebuie menĠionat faptul că soclurile procesoarelor nu

sunt compatibile, fiind imposibilă introducerea unui tip de
procesor în alt tip de soclu, în primul rând din punct de vedere
mecanic. Există totuúi adaptoare între procesoare de un anu-
mit tip úi socluri de alt tip dar sunt extrem de puĠin utilizate.
2.2.2. Chipset-ul
Este cea mai importantă caracteristică a unei plăci de
bază úi determină, împreună cu procesorul, performanĠele
calculatorului. Termenul chipset este traductibil prin „set de
circuite”.
Chipset-ul este produs de mai multe firme, mai repre-
zentative fiind Intel, AMD, Via, ALi úi SiS.
Tipul de chipset este în primul rând determinat de
procesorul pentru care este destinată placa de bază.
Astfel, pentru Socket7 există Intel TX, Via MVP3 úi ALi
Aladdin. Nu există diferenĠe esenĠiale de performanĠă între
toate acestea dar facilităĠile oferite au impus setul Via MVP3.
Procesorul Celeron este mai puĠin reprezentat, pentru
Socket370 existând doar chipset-ul Intel 440ZX. După ce a
intrat într-un con de umbră, se pare că setul pentru Socket370
a revenit pentru noile procesoare Pentium III cu chipset Intel
80 úi Intel 820.
Pentru Slot, dominaĠia Intel este evidentă: 440LX,
440EX, 440BX, 80 úi 820. Mai există Via Apollo Pro úi SiS
5600/5595. Dintre toate acestea, performanĠele maxime sunt
asigurate de Intel 440BX (memorie RAM maximă GB, permi-
te sistem multiprocesor, viteze ridicate
Figura 2.5 ale magistralelor etc.).
Pentru platforma Intel P4 se pot aminti I845 úi I850 cu
FSB de 400÷533 MHz úi capacitate a memoriei RAM de până
la 2 GB.
Pentru SlotA (procesor Athlon) există chipset-ul AMD
750, cu performanĠe net superioare Slot (frecvenĠă magis-
35 _______________________________________ Informatică
trală sistem – FSB 200 MHz, memorie RAM adresabilă 2 GB),

precum úi Via KT33, KT266 sau KT333 (FSB până la 333
MHz).
2.2.3. Magistrale pentru extensii
Caracteristica esenĠială a acestor magistrale este faptul
că, în soclurile prin care magistralele plăcii de bază sunt
conectate la lumea exterioară, se pot introduce extensii în
orice soclu de tipul corespunzător, în orice poziĠie.
Au apărut o dată cu primul PC XT fiind formate din opt
conectori pentru magistrale de date de 8 biĠi. Sunt desemnate
cu abrevierea ISA (Industry Standard Architecture). Conectorii
ISA asigură 62 de contacte electrice între placa de extensie úi
placa de bază, fiind prezente tensiunile de alimentare úi
magistralele de date, adrese úi control.
În anul 984, IBM a introdus PC AT, cu o socluri EISA
(extended ISA) dispunând de o magistrală de date de 6 biĠi.
ConstrucĠia soclului EISA (o prelungire ISA cu 36 de pini)
asigură compatibilitatea cu extensiile ISA existente.
Introducerea procesorului 80386 a făcut IBM să susĠină
un nou tip de magistrală MCI (Micro Channel Interface).
Incompatibilitatea cu ISA úi EISA a condus la eliminarea
treptată a acestei interfeĠe de 32 de biĠi. Totuúi, necesităĠile
crescânde determinate de viteza úi capacitatea procesoarelor
au obligat introducerea unei magistrale rapide de 32 de biĠi
prin extinderea EISA. Rezultatul a fost VESA (VLBus), folosite
în special pentru plăci grafice, care de asemenea nu mai sunt
utilizate.
Singura magistrală de 32 de biĠi folosită în prezent este
PCI, interfaĠă care asigură viteze de transfer ale datelor foarte
ridicate . O altă noutate adusă de PCI este úi implementarea
noĠiunii de extensie PnP (Plug and Play). PnP fereúte utili-
zatorul începător de complicaĠia introducerii în sistem a unor
noi extensii. Pur úi simplu, opreúte calculatorul, introduce pla-

ca iar, la repornire, calculatorul lucrează firesc cu noua exten-
sie, fără alte operaĠiuni.
EvoluĠia magistralelor a continuat cu AGP (Accelerated
Graphic Port), interfaĠă de 64 de biĠi destinată plăcilor de
interfaĠă cu monitorul. Prima generaĠie AGP avea o viteză
ridicată de transfer a datelor către procesorul grafic, fiind
codificată AGP ×. Astăzi, în domeniul extensiilor grafice,
dominaĠia AGP este deplină iar în ceea ce priveúte viteza,
există AGP 4×.
2.2.4. Extensii incluse în placa de bază
Un alt element determinant al plăcii de bază constă în
numărul de interfeĠe incluse în chipset.
La calculatorul PC XT era integrată pe placa de bază
numai interfaĠa pentru tastatură. Trebuiau să fie prezente
extensii pentru floppy úi hard disc (IDE), mouse úi imprimantă
(interfaĠă serială úi paralelă), monitor, extensii memorie RAM
etc.
Chipset-urile actuale includ cel puĠin interfeĠele IDE,
seriale úi paralelă, unele din ele conĠinând úi interfeĠe pentru
monitor, pentru interfaĠă audio (Sound Blaster), magistrală
serială universală USB (Universal Serial Bus), interfaĠă para-
lelă de viteză SCSI (Small Computer System Interface) etc.
Avantajul integrării unui număr cât mai mare de extensii
pe placa de bază este contrabalansat de eventualele incom-
patibilităĠi între hardware úi unele programe de aplicaĠie, de
problemele dificile apărute în cazul defectării unei extensii,
precum úi de dificultatea (chiar imposibilitatea) modernizării
calculatorului.
2.2.5. Formatul plăcii
Formatul plăcii trebuie să fie compatibil din punct de
vedere mecanic cu carcasa în care se introduce calculatorul.
37 _______________________________________ Informatică
O primă inovaĠie în domeniu a fost introdusă de IBM cu

sistemele PS/2. Acestea nu mai dispuneau de conectorii de
tastatură úi mouse de tip AT (mufă DIN cu 5 pini, respectiv
mufă rack cu 9 sau 25 pini), fiind înlocuiĠi cu alte tipuri de
conectori montaĠi direct pe placa de bază. O altă diferenĠă
introdusă de PS/2 a fost úi poziĠionarea mecanică în carcasă
a deschiderii pentru introducerea mufei de tastatură. Conec-
torul de imprimantă s-a păstrat nemodificat (rack cu 25 de
pini) dar úi-a schimbat poziĠia.
S-a insistat pe aceste diferenĠe deoarece modernizarea
unui calculator mai vechi produs de o firmă de renume (IBM,
Compaq, Hewlett Packard etc.) cu o placă de bază AT este
contraproductivă. Aceasta presupune înlocuirea următoarelor
componente ale sistemului: carcasă (altă poziĠie conector
tastatură), mouse úi tastatură (alte conectoare), placă video
(nu există separat, fiind integrată pe placa de bază), procesor,
memorie RAM úi hard disc (înlocuiri obligatorii pentru a obĠine
performanĠe acceptabile). Din vechiul calculator rămâne dri-
ve-ul de floppy disc úi, eventual, monitorul, adică mai puĠin de
5% din valoarea totală a unui sistem de calcul.
Formatele existente astăzi sunt AT, ATX, úi AT/ATX (are
caracteristici mecanice AT úi facilităĠi ATX).
Standardul ATX, asemănător ca format cu plăcile PS/2,
are îmbunătăĠiri importante în ceea ce priveúte sursele de
tensiune care sunt controlate de procesor. Astfel, sistemul se
opreúte total úi automat în perioadele de inactivitate (radical
diferit de modul economic de la AT). Sistemul ATX poate porni
automat la apariĠia unui eveniment extern (mesaj primit pe
reĠea sau modem telefonic, programare a ceasului de timp
real etc.).
2.3. Dispozitive de memorare

Sistemele de calcul pot păstra datele intern (în memoria
internă) úi extern (în dispozitivele de memorare).
Intern, instrucĠiunile sau datele sunt păstrate în:
x memorii RAM (Random Access Memory – memorii cu
acces aleatoriu sau memorii volatile). Acestea pot fi de tip
static (SRAM, cu viteze foarte mari, cunoscute sub numele
de memorie cache) sau dinamic (DRAM, formează prin-
cipala memorie volatilă a sistemului; poate fi întâlnită sub
formă de memorii SIMM, DIMM, RIMM úi DDR-RAM);
x memorii ROM (Read-Only Memory – memorii numai citire).
Sunt memorii fixe, strict necesare calculatorului, folosite în
special la iniĠializare úi la programele de configurare. Păs-
trează o componentă a sistemului de operare denumită
BIOS. Unele calculatoare dispun de memorii Flash pentru
a permite modificarea programului BIOS;
x memorii E 2 ROM, Flash-PROM (ROM modificabil electric) úi
NVRAM (RAM nevolatil), Memoriile NVRAM sau E 2 ROM
sunt prezente în orice calculator úi sunt folosite pentru
stocarea setărilor calculatorului.
Dispozitivele externe sunt acele echipamente dispuse în
afara plăcii de bază. Se caracterizează prin viteze de lucru
mult mai mici decât ale memoriei interne úi prin capacităĠi de
memorare foarte mari. Principalele tipuri de memorii externe
sunt magnetice (hard-discul, obligatoriu pentru orice calcula-
tor; floppy discul sau discheta flexibilă úi alte dispozitive mai
puĠin utilizate – unitatea de bandă magnetică, DAT), optice
(CD, care constituie un fel de ROM extern cu capacitatea de
circa 640 milioane caractere; CD-RW, utilizat asemănător cu
un hard-disc cu diferenĠa că suportul de date este movibil;
DVD, asemănător cu CD-ul, dar cu o capacitate mult mai
39 _______________________________________ Informatică
mare) sau magneto-optice (dispozitive profesionale, reinscrip-

tibile, cu capacităĠi de memorare foarte mari).
2.3.. Memorii ROM úi RAM
Memoriile sunt o componentă a calculatorului care sto-
chează date sau programe (în cod maúină). În calculator
există în principal două tipuri de memorie ROM (Read Only
Memory) úi RAM (Random Acces Memory). Trebuie amintită úi
memoria nevolatilă NVRAM care păstrează numai informaĠiile
necesare pentru setarea sistemului precum úi memoria statică
RAM de mare viteză, cache.
Memoriile ROM, în principiu, nu pot fi actualizate dar pot
fi citite oricând. Sunt folosite pentru păstrarea programului
BIOS (Basic Input/Output System).
Unele plăci de bază dispun de memorii Flash-ROM, un
tip special de astfel de circuite în sensul că ele sunt repro-
gramabile electric. Acest lucru are ca efect actualizarea ei la
comanda utilizatorului dar există úi posibilitatea distrugerii
întâmplătoare sau din cauza acĠiunii unui virus.
Memoria RAM constituie mediul de stocare pentru infor-
maĠiile folosite în timpul utilizării sistemului. Sunt memorii
RAM dinamice (DRAM), acest lucru presupunând rescrierea
periodică a informaĠiei, de regulă, de circa 00000 de ori pe
secundă, pentru a evita pierderea ei.
În anii ’80 calculatoarele erau echipate cu 64 KB, 28
KB, 640 KB ajungând în final la MB RAM, memoria fiind
instalată pe placa de bază sau pe plăci speciale de extensie.
Introducerea procesoarelor 80386, cu capacităĠi de adresare a
memoriilor mult extinse a condus la o adevărată cursă a
memoriilor: 4 MB, 6 MB, 32 MB …, cursă care continuă úi
astăzi.
În afară de creúterea capacităĠii s-a produs úi o creútere
semnificativă a vitezei acestora. Dacă la primele calculatoare
cu frecvenĠă de 4.77 MHz viteza memoriei era suficientă, la

procesoarele de 25 MHz sau mai sus acestea erau mult prea
lente. SoluĠia a venit prin introducerea pe placa de bază a me-
moriilor RAM statice (SRAM), denumite memorii cache. În cu-
rând, úi acestea au devenit prea lente faĠă de procesoare,
producătorii introducând o memorie cache úi în CPU. Pentru a
fi diferenĠiate, cache-ul intern este denumit L (cache level ,
lucrează la viteza procesorului), în timp ce cache-ul de pe
placa de bază este denumit L2 (lucrează la viteza magistra-
lei).
Memoriile dinamice RAM (DRAM) pot fi de patru tipuri:
FPM (Fast Page Mode), ECC (Error Correcting Mode), EDO
(Extended Data Output) úi SDRAM (Syncronous Dinamic
RAM). Din punct de vedere constructiv, actualele memorii
DRAM se prezintă sub forma unor module care se introduc
într-un conector special în placa de bază. Acestea sunt SIMM
(module cu 30 sau 72 de pini figura 2.6.a) úi DIMM (module cu
68 pini figura 2.6.b). FuncĠie de tipul plăcii de bază, se pot
folosi numai memorii de un anumit tip, un număr oarecare sau
perechi de module.
a)
b)
Figura 2.6
Există úi alte standarde de memorie ultrarapide: RIMM-

RDRAM (maxim 800 MHz) úi DDR-RAM (Double Data Rate
RAM, maxim 333 MHz).
4 _______________________________________ Informatică
2.3.2. Medii de stocare

Sunt constituite din dispozitive prezente în orice sistem
de calcul (floppy úi hard disc) sau pot fi opĠionale (unităĠi CD,
medii magneto-optice, dispozitive cu bandă magnetică).
Floppy discurile (dischetele flexibile) sunt cele mai vechi
medii de stocare. Dacă iniĠial aveau dimensiuni mari (diametru
de 8”, circa 20 cm) úi capacităĠi mici (circa 64000 de carac-
tere), astăzi s-au generalizat floppy discurile de 3”/2 (circa 9
cm) úi capacităĠi de .44 MB sau 2.88 MB. Sunt cunoscute úi
sub denumirea de FDD (floppy disk drive).
Principiul de funcĠionare este asemănător cu cel al unui
banal magnetofon, principalele diferenĠe fiind date de viteza
de lucru, densitatea informaĠiei úi existenĠa a două capete de
citire/scriere care operează simultan pe ambele feĠe ale su-
portului fizic.
Hard discul a apărut în lumea PC odată cu IBM PC XT.
Era mare ca dimensiuni (circa 40 dm 3 ) úi mic ca posibilităĠi
(fiabilitate redusă, viteză mică de transfer a informaĠiei úi
capacităĠi de 5 MB). Au acronimul de HDD (hard disk drive).
SituaĠia s-a schimbat radical, în septembrie 2000 exis-
tând hard-uri de circa 5 cm diametru cu capacităĠi de peste
30 GB (30 miliarde caractere, aproximativ 65 milioane pagi-
ni de text).
Principiul de funcĠionare úi structura internă a hard
discului sunt asemănătoare cu cele ale floppy discului numai
că suportul pe care este depus
materialul magnetic este dur – nu mai
este flexibil – iar numărul de suprafeĠe
active úi numărul de capete de
citire/scriere este mai mare). Aspectul
unui hard, privit în interior, este
Figura 2.7
prezentat în figura 2.7.
Conectarea HDD la placa de bază se face prin inter-

mediul unui controler IDE care permite legarea unităĠii prin
niúte cabluri panglică standardizate. Chipset-ul plăcii de bază
(de la Intel TX încoace) suportă maxim patru unităĠi HDD
úi/sau CD denumite primary master, primary slave, secondary
master, respectiv secondary slave. Pentru a nu crea conflicte
între unităĠile legate pe acelaúi cablu panglică acestea trebuie
selectate corespunzător (master/slave) prin intermediul unor
contacte electrice de pe unitate.
Pentru calculatoarele profesionale, unde numărul de uni-
tăĠi úi viteza de lucru asigurate de interfaĠa IDE sunt prea
mici, se poate utiliza interfaĠa SCSI (se citeúte „scaazi”; denu-
mirea provine din Small Computer System Interface). Această
interfaĠă asigură un număr de până la opt unităĠi cuplate în
paralel úi viteze de lucru cel puĠin duble faĠă de IDE.
Cele mai moderne interfeĠe pentru hard discuri sunt de
tip Raid. Acestea lucrează simultan cu cel puĠin trei unităĠi úi
maxim 32. Principalul avantaj al tehnologiei Raid constă în
protecĠia informaĠiei împotriva distrugerii suportului magnetic;
pentru aceasta, interfaĠa împarte blocul de date care trebuie
memorat în două părĠi egale, scriindu-l pe fiecare pe câte un
hard disc; cel de al treilea hard disc este folosit pentru a scrie
o serie de date din care se poate reface informaĠia iniĠială
dacă unul din discuri s-a defectat. Cele trei discuri sunt per-
mutate circular pentru fiecare bloc de date. Ce este remarca-
bil la acest sistem este faptul că este total transparent pentru
utilizator úi, nu numai că nu reduce viteza de scriere úi timpul
de transfer ci chiar le îmbunătăĠeúte cu circa 50%.
Chiar dacă nu este esenĠială pentru funcĠionarea unui
PC, unitatea de disc compact sau CD-ROM este prezentă
acum în majoritatea sistemelor prin facilităĠile multimedia
oferite.
43 _______________________________________ Informatică
CD-ul este un mediu de stocare optic úi s-a impus iniĠial

ca un aparat electrocasnic, produs iniĠial de Philips úi Sony în
anul 980, fiind utilizat în special de amatorii de muzică HiFi.
Citirea mediilor optice se realizează cu ajutorul unui fascicul
laser. Suportul de aluminiu prelucrat la înregistrarea CD-ului
este capabil să reflecte sau nu raza laser către un foto-
receptor, de aici rezultând úi informaĠia, codificată în sau 0.
Folosirea undei laser permite densităĠi foarte mari de scriere,
de aici úi capacitatea mare a CD-ului: tipic 650 MB.
Progresul tehnologic a condus la generalizarea CD-uri-
lor; dacă iniĠial acestea erau numai citire, din ce în ce mai
mulĠi utilizatori optează pentru dispozitivele de înregistrare
optice denumite CD-R (CD înregistrabil) sau CD-RW (CD rein-
scriptibil). Mediile optice pentru CD-R au un strat sensibil la
temperatură care poate fi schimbat o singură dată, prin ar-
dere cu un fascicul laser. Mediile CD-RW sunt speciale, asi-
gurând útergerea úi rescrierea de maxim 000 de ori.
Noutatea în domeniul mediilor optice este adusă de DVD
(Digital Versatile Disk). Se prevede ca în următorii ani DVD să
elimine atât unităĠile CD standard, cât úi benzile VHS pentru
videorecordere.
ÎmbunătăĠirea adusă de DVD se datorează utilizării unui
laser cu lungime de undă mai mică (de aici rezultând o densi-
tate mai mare a datelor), precum úi a posibilităĠii de a coman-
da puterea laserului (având ca efect folosirea a două straturi
active în locul unuia singur). Ca urmare a acestor facilităĠi, ca-
pacitatea tipică a unui DVD este de 4.7 GB.
Există pe piaĠă úi unităĠi DVD pentru înregistrarea
datelor. Un exemplu este DVD RAM produs de Toshiba la un
preĠ de circa 600 USD.
Există, pentru calculatoarele profesionale, medii de sto-
care movibile. Aceste dispozitive, asemănătoare cu clasicul
floppy, permit înregistrarea úi transportarea unei cantităĠi de
date chiar úi de 000 de ori mai mari decât a floppy discului.

Cele mai cunoscute medii pentru transport sau arhivare date
sunt: Iomega Zip (00 MB úi 200 MB), Iomega Jaz ( GB úi 2
GB), Castlewood (2.2 GB pe cartridge magnetic).
2.4. Dispozitive de intrare/ieúire

Sunt cea mai numeroasă familie, de cele mai multe ori
fiind cele care pun probleme utilizatorilor neexperimentaĠi.
Dispozitivele de intrare permit introducerea în calculator
de date, programe, comenzi etc. Se pot include în categoria
dispozitivelor de intrare: tastatura, mouse-ul (úi echipamente-
le echivalente), joy-stick-ul, scanner-ul, creionul optic, inter-
feĠele de achiziĠie audio úi/sau video, interfaĠa de reĠea úi
modemul, unele dispozitive de memorare. Dispozitivele de
intrare mai deosebite pot fi considerate creioanele optice,
display-urile senzoriale, mânuúile senzoriale etc.
Dispozitivele de ieúire permit utilizatorului să controleze
rezultatele produse de calculator. Cele mai obiúnuite dispo-
zitive de ieúire sunt monitorul, imprimanta, sound blaster-ul,
modemul telefonic, interfaĠa de reĠea. La rândul lor, unele dis-
pozitive de memorare pot constitui úi dispozitive de ieúire.
Din enumerările de mai sus se observă că există úi
dispozitive hibride, care pot fi atât de intrare, cât úi de ieúire.
2.4.. Tastatura
Este cel mai utilizat dispozitiv de intrare. Primele tasta-
turi semănau cu o maúină de scris, de la care astăzi se mai
păstrează doar poziĠia tastelor.
Există mai multe variante de tastaturi, clasificate în
funcĠie de:
x poziĠia tastelor (QWERTY sau QWERTZ);
x conectorul de cuplare la calculator (AT sau PS/2);
45 _______________________________________ Informatică
x modul de transmitere al datelor (prin fir, infraroúu sau

radio).
Utilizatorii îúi pot alege tipul dorit dintr-o gamă foarte
largă de modele, existând dispozitive standard, ergonomice,
cu palm rest, rupte în două jumătăĠi etc.
Cea mai simplă tastatură, recomandată pentru uzul cu
programele Microsoft, este prezentată în figura 2.7.
Ctrl Alt Del
Figura 2.7
2.4.2. Mouse-ul
Dacă la început era un dispozitiv opĠional, interfeĠele
grafice de astăzi sunt foarte greu de operat fără un astfel de
echipament.
Modelul tipic de mouse are două traductoare de poziĠie
care măsoară deplasarea pe orizontală úi verticală a dispoziti-
vului, precum úi două butoane pentru executarea unor co-
menzi. Cele două traductoare de poziĠie au fost formate din
niúte rotiĠe cu contacte electrice care, prin deplasarea lor
generau o serie de impulsuri funcĠie de mărimea úi sensul
deplasării. Ulterior sistemul electromecanic a fost înlocuit cu
un sistem mai precis, electro-optic. Acum există úi mouse-uri
fără contact, traductoarele clasice fiind înlocuite cu accelero-
metre, dispozitive care măsoară direct mărimea deplasării;
avantajul acestora este fiabilitatea ridicată úi posibilitatea mă-
surării deplasării dispozitivului în trei dimensiuni, un astfel de
principiu fiind folosit úi la mânuúile senzoriale.
Orice mouse se cuplează la calculator pe o interfaĠă

serială, prin intermediul unui conector PS/2 sau rack de 9/25
pini sau prin radio ori infraroúu. Există multe variante de
mouse-uri, cu două, trei butoane ori chiar cu tastatură nume-
rică, utilizatorul trebuind să-úi aleagă dispozitivul strict nece-
sar pentru aplicaĠia sa.
Există un mouse, întors cu 80q, denumit track-ball. În
principiu este identic cu mouse-ul clasic, numai că la acest
dispozitiv deplasarea este dată de rotirea directă a unei bile.
Este folosit, în special, la calculatoare portabile ori este inclus
în unele tastaturi multimedia.
2.4.3. Joy-stick-ul
Face parte dintr-o categorie mai mare de dispozitive de
intrare utilizate de regulă ca periferice pentru jocuri. Cu
excepĠia acestora, sunt utilizate úi în programe serioase, ca
dispozitive de comandă pentru simulatoare. De la varianta
iniĠială, de tip băĠ (stick) deplasabil în două direcĠii, s-a ajuns
la dispozitive foarte complexe care simulează un dispozitiv
complex (autovehicul – volan, schimbător viteze, acceleraĠie,
frână, butoane de comandă; avion – manúă, paloniere, pro-
fundoare, putere motor etc.)
Se cuplează la calculator fie la interfaĠa standard (co-
nector rack 5 pini) fie la o interfaĠă specială. Înclinarea
băĠului este măsurată prin intermediul a două convertoare
analog-numerice existente în interfaĠa pentru dispozitiv.
2.4.4. Scanerul
Un scanner este un dispozitiv care transformă lumina
reflectată de un obiect (foaie de hârtie) în secvenĠe de 0 úi .
Pentru a îndeplini această funcĠie, scanerele folosesc dispo-
zitive, denumite criptic CCD (Charged Coupled Device), PMT
(Photo Multiplier Tube) sau CIS (Contact Image Sensor). De
47 _______________________________________ Informatică
fapt, scopul acestor dispozitive este doar de a converti lumina

în semnal electric, interpretabil de către calculator.
Deoarece senzorii sunt dispuúi liniar, pe un cap de citire,
capturarea întregii imagini presupune fie deplasarea hârtiei pe
deasupra capului de citire (cazul scanerelor Sheetfed), fie
invers (scanere Flatbed, Drum Scanner sau Handy Scanner).
Principalele caracteristici ale dispozitivelor de captură
sunt date de adâncimea de culoare (numărul de culori sau
tonuri de gri convertite de aparat) úi de rezoluĠie (numărul de
puncte citite pe o anumită dimensiune sau suprafaĠă; de
regulă este măsurată în dots/inch – dpi, sau puncte/25.4 mm).
Există scanere care pot explora suprafeĠe de mărimi A4,
A3 úi chiar A0, cu rezoluĠii începând de la 50 dpi până la
9600 dpi, în mod alb/negru sau cu 36 de biĠi pentru fiecare
culoare (adică peste 206 miliarde culori identificabile).
Scanerele nepretenĠioase se pot lega la interfaĠa
paralelă a calculatorului dar este de preferat utilizarea unor
interfeĠe SCSI.
2.4.5. Creionul optic
Este un dispozitiv profesional cu o utilizare asemănă-
toare cu a mouse-ului.
Creionul conĠine un fotoelement care detectează poziĠia
indicată pe monitor, măsurând timpii de întârziere faĠă de im-
pulsurile de sincronizare ale ecranului.
Creionul optic nu necesită un ecran special dar utilizarea
sa îndelungată poate fi obositoare pentru utilizator.
2.4.6. Monitorul senzorial
Este un dispozitiv profesional, utilizat în special pentru
calculatoare portabile, care presupune existenĠa unui ecran
modificat pentru a recunoaúte poziĠia unei atingeri pe supra-
faĠa sa. Prin atingerea ecranului, utilizatorul poate selecta un
meniu, deplasa un cursor etc.
Există mai multe tipuri de ecrane senzoriale (matrici

conductive, dispozitive capacitive sau optice).
2.4.7. InterfaĠa de achiziĠie audio úi/sau video
Plăcile de achiziĠie audio úi video au apărut relativ
târziu, în momentul producerii primelor PC neexistând posibili-
tăĠi tehnologice de realizare a sistemelor multimedia. IniĠial
calculatoarele aveau doar un difuzor care era comandat cu un
generator de tonuri. Evident, facilităĠile erau extrem de
limitate.
Primul sistem de calcul dotat în acest sens a fost familia
de calculatoare NeXT, produsă din anul 985.
Placa de sunet (sound blaster) permite înregistrarea di-
gitală de sunete (sau alte semnale cu frecvenĠe în gama au-
dio), precum úi reproducerea acestora. Un sistem de calcul cu
facilităĠi audio conĠine obligatoriu úi o unitate CD datorită volu-
mului foarte mare de date care trebuie prelucrate (un minut de
înregistrare la calitate medie necesită circa 30 MB).
Există multe tipuri de plăci de sunet, cu rezoluĠii ale
convertoarelor A/N de până la 28 biĠi, stereo sau mono, cu
rată de eúantionare de 44 KHz sau mai mare.
Pentru orice placă de sunet este necesară úi existenĠa
unui set de difuzoare externe úi a unui microfon pentru reda-
rea, respectiv introducerea informaĠiilor audio.
În mod similar plăcii audio, există úi placa video, placă
ce permite înregistrarea pe calculator a unor secvenĠe video
úi reproducerea acestora pe monitor.
CondiĠiile tehnice extrem de dificile au făcut ca, până de
curând, aceste plăci să fie destinate numai utilizărilor profe-
sionale, în special în studiouri TV. Astăzi există astfel de plăci
care permit înregistrarea semnalelor de la camere video, vi-
deocasetofoane sau chiar interfeĠe care transformă calcul-
atorul într-un TV. Adevărata putere a acestor plăci este dată
49 _______________________________________ Informatică
însă de programul de aplicaĠie prin intermediul căruia, pornind

de la anumite imagini statice, prin editare neliniară, animaĠie
tridimensională úi alte tehnici, se obĠin chiar úi filme de lung
metraj (Toy Story), efecte speciale (Star Wars sau alte pro-
ducĠii hollywoodiene).
Calculatoarele cu plăci de achiziĠie video trebuie să fie
bine echipate, necesarul de resurse fiind uriaú (pentru înregis-
trarea unei secunde de cadre cu 640u480 puncte, 6 culori úi
fără compresie este necesar aproape 246 MB).
2.4.8. InterfaĠa de reĠea
Este echipamentul destinat legării calculatorului la o
reĠea locală. Există foarte multe standarde în domeniu,
privitoare atât la protocoalele de transmisie, cât úi la mediul
de transmisie.
Cele mai utilizate sunt plăcile Ethernet (cu viteze de 0
MBit/s) sau Fast Ethernet (cu viteze de 00 MBit/s), folosind
ca mediu de transmisie cablul coaxial, torsadat ori fibrele
optice.
2.4.9. Modemul
Modemul este echipamentul care permite cuplarea calc-
ulatoarelor într-o reĠea prin intermediul firelor telefonice
(modemul telefonic) sau a reĠelei CATV (modemul de bandă
largă). Denumirea sa provine din termenii modulator/demo-
dulator.
Este elementul hardware esenĠial pentru accesul la
Internet.
Rolul său este de a transforma în/din semnalele analo-
gice existente pe liniile telefonice din/în semnale digitale com-
patibile cu sistemul de calcul.
Există mai multe variante constructive, fiind modemuri
interne (cuplate la magistrala EISA, PCI, CNR sau AMR) sau
externe (cuplate la o interfaĠă serială). Un caz particular îl
constituie placa WinModem care constituie o soluĠie minimală

de interfaĠă. Acesta conĠine numai convertoarele úi circuitele
de adaptare la linie, sarcina prelucrării semnalelor revenind
unităĠii centrale.
2.4.0. Monitorul
Ideea de a avea un terminal la fiecare sistem este esen-
Ġa calculatorului personal. Dacă primele calculatoare foloseau
un televizor pe post de monitor, cerinĠele impuse de rezoluĠie,
numărul de culori úi viteză, au condus la producerea unor mo-
nitoare special destinate calculatoarelor.
Astăzi există monitoare cu tub catodic sau cu cristale
lichide, cu rezoluĠii de la 640u480 puncte până la 900u600
puncte, cu diagonală de la ” (circa 28 cm) până la 2” (circa
54 cm).
Pentru necesităĠi deosebite (afiúare pe ecrane de mari
dimensiuni), atât tuburile catodice cât úi cristalele lichide nu
mai sunt utilizabile. SoluĠia constă în utilizarea unor proiec-
toare care permit afiúarea imaginii pe ecrane de mari
dimensiuni sau a unor afiúoare cu plasmă.
Monitoarele, ca de altfel úi receptoarele TV, au un mare
dezavantaj: nu pot reda spaĠiul real, tridimensional. Tehnolo-
gia a rezolvat úi această problemă, existând dispozitive bino-
culare care, prin imaginea diferită oferită fiecărui ochi, cre-
ează impresia de spaĠialitate. Astfel de monitoare sunt fie ins-
talate pe capul utilizatorului, fiind denumite HUD (Head Up
Display) fie constau într-o pereche de ochelari care obturează
consecutiv imaginea pe fiecare ochi.
Orice monitor trebuie cuplat la interfaĠa grafică existentă
în mod obligatoriu în sistemul de calcul.
Plăcile grafice au avut o evoluĠie rapidă, Ġinând pasul cu
performanĠele tehnicii de calcul. Primele plăci MDA lucrau nu-
mai în mod text, cu o rezoluĠie de 40(80)×25 caractere. Ul-
5 _______________________________________ Informatică
terior, s-au produs extensii grafice într-o gamă extrem de di-

versificată: HGC (monocrom, 720×348 puncte), CGA(4 culori,
60×200 puncte), EGA (6 culori, 640×350 puncte) úi VGA
(6 culori, 640×480 puncte).
Astăzi s-au generalizat plăcile SVGA, având disponibile
miliarde de culori úi rezoluĠii maxime de 900×600 puncte.
Structura unei plăci SVGA este formată dintr-un con-
troler sau procesor grafic specializat, o memorie grafică cu o
mărime proporĠională cu numărul de culori úi rezoluĠia ecra-
nului, convertoare úi amplificatoare de mare viteză. Plăcile
SVGA există, fie integrate pe placa de bază, fie ca interfeĠe
separate PCI sau AGP.
Alegerea unei plăci SVGA trebuie făcută funcĠie de tipul
monitorului: rezoluĠiile foarte mari necesită monitoare spe-
ciale, de viteză foarte mare, cu un preĠ mult mai ridicat faĠă de
cel al monitoarelor mai modeste.
Memoria grafică a SVGA păstrează imaginea afiúată pe
monitor, punct cu punct úi linie cu linie. AplicaĠiile preten-
Ġioase din ziua de astăzi (CAD/CAM, animaĠie 3D úi, mai ales,
realitatea virtuală) necesită un alt principiu de memorare a
informaĠiei grafice, diferit de organizarea bidimensională a
acesteia. Pentru aceasta există acceleratoarele grafice 3D,
mai cunoscute sub denumirile de Voodoo, nVidia, Matrox, ATI,
GForce etc.
2.4.. Imprimanta
Imprimanta este un dispozitiv periferic ataúat la calcu-
lator care permite transpunerea imaginilor úi textelor pe un
suport fizic.
După modul de imprimare, există trei mari categorii de
imprimante:
x matriciale (cu ace) – imprimarea se face prin lovirea unei
benzi tuúate de o matrice de ace (în număr de 9 sau 25).
Sunt imprimante lente, cu rezoluĠie mică, singurul avantaj

constând în preĠul scăzut al materialelor consumabile.
x cu jet de cerneală – imprimarea se face prin depunerea pe
hârtie a unor picături de cerneală prin intermediul unor
duze extrem de fine. Au viteze úi rezoluĠii medii, dar un
preĠ extrem de ridicat al materialelor consumabile.
x laser – folosesc pentru imprimare principiul utilizat de co-
piatoarele electrostatice. Au viteza, rezoluĠia úi preĠul de
cost ale consumabilelor cele mai convenabile, singurul
dezavantaj fiind preĠul mai ridicat al imprimantei.
2.5. Accesorii
Printre dispozitivele sistemului de calcul descrise mai
sus, unele sunt obligatorii, altele sunt opĠionale.
În această enumerare nu úi-a găsit locul carcasa
calculatorului. Pe lângă rolul, pur mecanic, de strângere într-
un tot unitar úi funcĠional a tuturor componentelor interne,
carcasa mai conĠine un element extrem de important: sursa de
alimentare.
Constructiv, există două tipuri mari de carcase: orizon-
tale (desktop) úi verticale (tower). Pentru fiecare din acestea
există alte variante, în special dimensionale.
FuncĠional, există carcase cu surse AT sau ATX. Dife-
renĠele dintre aceste două tipuri au fost expuse la descrierea
plăcii de bază.
Cu excepĠia sursei, carcasa mai conĠine o serie de ele-
mente de comandă úi control care se cuplează, prin inter-
mediul unor fire la placa de bază. Aceste elemente sunt fie
niúte LED-uri (alimentare calculator, funcĠionare HDD, even-
tual Turbo) fie niúte butoane (pornire/oprire pentru ATX, reset,
Turbo, blocare tastatură). Tot în carcasă se mai găseúte mon-
tat un difuzor, conform standardului PC AT (nu trebuie con-
53 _______________________________________ Informatică
fundat cu difuzoarele pentru placa de sunet care sunt externe

sau montate în monitor).
Tot în categoria accesoriilor, mai intră ventilatorul pentru
procesor, ecranul de protecĠie al monitorului, difuzoarele
externe pentru placa de sunet, camera video pentru placa de
achiziĠie video, chiar úi suportul pentru mouse (pad).
2.6. Software
Softul, programele calculatorului, constau în úiruri de in-
strucĠiuni, înĠelese de unitatea centrală, care au ca efect exe-
cutarea unor sarcini de către hardware.
Softul poate fi clasificat funcĠie de tipul sarcinii executate
de hardware:
x sistemul de operare – asigură controlul general al
sistemului de calcul;
x soft de aplicaĠie – poate fi format dintr-o multitudine de
sarcini pentru care este utilizat calculatorul.
2.6.. Sistemul de operare
Diferitele tipuri de periferice (drivere de discuri, impri-
mante, reĠele de comunicaĠie, dispozitivele de memorare etc.)
trebuie să fie transparente utilizatorului, indiferent de modul în
care calculatorul le manipulează.
Sistemul de operare intern, de regulă păstrat în memoria
ROM, este destinat, în primul rând coordonării úi transferului
fluxurilor de date din surse diferite úi neomogene, cum ar fi
drivere de disc, coprocesoare, etc.
Sistemul de operare este un program de control, stăpân
al întregului sistem, păstrat permanent în memoria de lucru.
Principalul său scop este de a interpreta diferitele comenzi ale
utilizatorului cum ar fi afiúarea de fiúiere, afiúarea unei liste de
fiúiere, copierea, modificarea sau útergerea unui fiúier, lansa-
rea în execuĠie a unui program specific etc.
Sistemul de operare administrează întregul sistem, fiind,

de regulă, invizibil, pentru utilizator; el asigură iniĠializarea
calculatorului, managementul memoriei interne, externe úi
virtuale, controlează afiúarea pe monitor, urmăreúte totalitatea
perifericelor existente în sistem, verifică corectitudinea ope-
raĠiunilor executate de programele lansate, interconectarea
mai multor calculatoare într-o reĠea etc.
Există o foarte mare varietate de sisteme de operare
dar, rămânând strict în domeniul microcalculatoarelor, se pot
enumera următoarele: CP/M (sistemul de operare pentru
procesoarele Intel úi Zilog de 8 biĠi), DOS (sistemul de opera-
re existent de la primele calculatoare IBM PC), Unix (sistemul
de operare inspirat de minicalculatoare existent în diferite
variante pe calculatoarele Apple, Sun, Apollo, Silicon Gra-
phics, IBM etc.), Linux (o variantă de Unix disponibilă inclusiv
pentru PC), Windows, X-Windows, sau sisteme de operare
pentru reĠele de calculatoare (Novell).
2.6.2. Programe de aplicaĠie
Un program este o secvenĠă de instrucĠiuni care comu-
nică hard-ului unui calculator ce operaĠii să execute asupra
unui set de date. Programele pot fi construite chiar în hard-
ware (de exemplu programele BIOS) sau pot exista inde-
pendent, în memoria externă, acestea fiind cunoscute ca soft-
ware. În unele calculatoare dedicate (calculatoare de proces)
programele sunt introduse direct în unitatea centrală; astfel de
procesoare se mai numesc úi microcontrolere úi au o utilizare
chiar mai largă decât a calculatoarelor personale (telefoane
mobile, calculatoare auto, diferite aparate electrocasnice inte-
ligente, automate industriale, majoritatea perifericelor utilizate
de calculatoare).
Totuúi, un calculator de uz general aúa cum este PC-ul,
trebuie să conĠină un număr de programe necesare pentru
55 _______________________________________ Informatică
iniĠializare memorate în BIOS, restul programelor de aplicaĠie

fiind încărcate de sistemul de operare din memoria externă în
memoria RAM, tot sistemul de operare asigurând úi execu-
tarea lor.
Odată ce un calculator a fost programat, el va executa
strict ceea ce softul îi permite să facă. Programele includ o
mare varietate de aplicaĠii, astăzi fiind practic imposibilă o in-
ventariere a tuturor aplicaĠiilor existente. Totuúi, funcĠie de
destinaĠia lor, programele de aplicaĠii se pot clasifica în: lim-
baje, programe utilitare, editoare, sisteme de gestiune a ba-
zelor de date úi, nu în ultimul rând, jocuri.
2.6.3. Limbaje de programare
Un calculator trebuie să primească instrucĠiunile într-un
format care este înĠeles de unitatea sa centrală sau, altfel
spus, într-o secvenĠă de informaĠii codificată binar. Dacă la
primele calculatoare această operaĠiune era extrem de labo-
rioasă, fiind necesară chiar schimbarea unor conexiuni interne
pentru modificarea unui program, calculatoarele de astăzi, din
acest punct de vedere, sunt mult mai prietenoase úi complet
transparente pentru utilizator: el poate concepe programe
extrem de complexe fără a avea idee ce fel de procesor are
calculatorul.
O clasificare a limbajelor de programare ar putea fi
următoarea:
x Limbajul maúină sau codul maúină este limbajul binar
propriu al unităĠii centrale; este extrem de greu de folosit
de către utilizator. Un astfel de exemplu de program poate
arăta astfel: 0000 0000 00 0000 úi
semnifică faptul că este încărcat un registru intern dintr-o
locaĠie externă de memorie. Orice modificare a sistemului
de calcul (procesor, memorie, diverse periferice) necesită
modificarea radicală a eventualului program în limbaj ma-
úină. Codul maúină este limbajul final în care este trans-

format orice program, acesta fiind singura informaĠie înĠe-
leasă de unitatea centrală.
x Limbajul de asamblare constă într-o listă de mnemonice úi
un set de reguli sintactice care permit programarea într-o
formă apropiată de codul maúină dar, totuúi, mult mai
facilă. Deoarece codurile rezultate din programele rea-
lizate în limbaj de asamblare sunt extrem de compacte úi
optimizate din punct de vedere al vitezei de execuĠie úi al
resurselor solicitate, ele se folosesc pentru dezvoltarea de
sisteme de operare, drivere etc. Ca exemple de limbaje de
asamblare pentru familia de procesoare 80x86 ale calcu-
latoarelor PC se pot aminti TASM (Borland) úi MASM
(Microsoft).
x Limbajele de nivel înalt folosesc cuvinte cheie, de regulă
în limba engleză, cum ar fi PRINT, OPEN, CIRCLE etc. úi
o sintaxă specifică; unele din aceste cuvinte cheie sunt
echivalente cu sute de instrucĠiuni în cod maúină. Trans-
formarea limbajelor de nivel înalt în cod maúină este
făcută în două moduri: interpretoare (cuvintele cheie sunt
transformate în cod maúină imediat după introducerea lor)
sau compilatoare (transformă un întreg program format din
cuvinte cheie în limbaj maúină); contrar aparenĠelor,
compilatoarele sunt mult mai rapide decât interpretoarele,
acestea din urmă fiind astăzi o specie de programe în curs
de dispariĠie. Primul limbaj de nivel înalt este considerat
FLOW-MATIC, fiind implementat pe calculatoarele UNI-
VAC. În 958 a apărut FORTAN (FORmula TRANslator), în
959 ALGOL (ALGOrithmic Language), în 96 BASIC
(Beginner's All-purpose Symbolic Instruction Code). Lim-
bajele de nivel înalt au cunoscut consacrarea odată cu
explozia pieĠei microcalculatoarelor din anii ’70: C úi
57 _______________________________________ Informatică
PASCAL. Mai pot fi amintite LISP, PROLOG, PERL, LOGO

etc.
2.6.4. Programe utilitare
Programele utilitare constau în diverse aplicaĠii priete-
noase care facilitează, în special pentru cei mai puĠin famili-
arizaĠi cu sistemul de calcul, operarea calculatorului. Ele con-
Ġin o colecĠie de comenzi extrem de utile, multe din ele fiind o
extensie a comenzilor sistemului de operare. Principalele faci-
lităĠi ale programelor utilitare constau în: afiúarea structurii
sistemelor de fiúiere de pe dispozitivele externe de memorie
(hard-discuri, floppy discuri, CD-ROM), administrarea fiúie-
relor (crearea de colecĠii de fiúiere, copierea, redenumirea úi
útergerea fiúierelor), administrarea dispozitivelor externe de
memorie (formatarea logică, partiĠionarea, verificarea integri-
tăĠii datelor úi a calităĠii suportului magnetic), verificarea anti-
virală a sistemului, comprimarea úi decomprimarea datelor
etc.
Ca programe utilitare se pot enumera:
x pentru administrarea fiúierelor – Norton Commander (pen-
tru DOS), File Manager, Windows Commander úi Explorer
(pentru Windows);
x pentru administrarea memoriei externe (floppy úi hard
disc) – Fdisk, Format, ScanDisk, Scan, Norton Utilities,
Disk Defragmenter, Drive Converter, Disk Doctor etc.;
x verificare antivirală – sunt extrem de numeroase, dar cele
mai importante sunt: RAV (Romanian Anti Virus), AVX
(Anti Virus eXpert), FProt, TScan, Norton AntiVirus;
x comprimare úi decomprimare – Zip, Rar, Arj, Ace (pentru
DOS, precum úi echivalentele lor pentru Windows, cu
literele „Win” adăugate ca prefix: WinZip, WinRar etc.).
2.6.5. Editoare
Editoarele sunt programe de aplicaĠie destinate creării,
modificării, conversiei unor fiúiere cu informaĠii literale (edi-
toare text), imagini (editoare grafice), sunete, imagini video
etc.
Editoarele text, printre primele programe de aplicaĠie
apărute pentru calculatoarele personale (WordStar, în 973),
sunt astăzi extrem de utilizate, fiind capabile să transforme un
calculator úi o imprimantă într-o mică tipografie. Majoritatea
editoarelor text folosite în prezent lucrează sub Windows, în
special datorită calităĠii grafice deosebite oferite utilizatorului,
atât la introducerea datelor, cât úi la imprimarea lor. Cele mai
notabile realizări sunt Corel WordPerfect, Microsoft Word,
Lotus. O excepĠie notabilă la dominaĠia Windows o constituie
Tex, primul editor text profesional creat cu mai bine de 20 de
ani în urmă, editor care îúi regăseúte principiile de lucru în
mai toate editoarele de astăzi; el se poate executa úi acum pe
PC, dar sub sistemul de operare Linux.
Editoarele grafice sunt mult mai numeroase decât edi-
toarele text, însă, cu câteva excepĠii, au migrat de pe plat-
forme Apple către platforme PC. De departe, cel mai perfor-
mant editor grafic este pachetul de programe al firmei Adobe.
Mai există însă úi alte editoare grafice, cum ar fi CorelDraw,
Paint, Imagine etc.
Majoritatea editoarelor text sub Windows conĠin úi mici
editoare grafice, putându-se aminti extensia Graph a edito-
rului Microsoft Word.
O categorie specială de editoare, poate fi considerată ca
fiind formată din programele de prezentare. Sunt niúte apli-
caĠii orientate pe afiúarea pe monitor, putând integra text,
imagine, sunet, animaĠie, secvenĠe video într-un întreg, fiind
extrem de util în scopuri didactice. Majoritatea firmelor reali-
zatoare de editoare text, au inclus în pachetul respectiv úi un
59 _______________________________________ Informatică
astfel de program: Microsoft (PowerPoint), Corel (PresentIt)

etc.
În ceea ce priveúte editoarele audio úi video presupun,
în afara programelor respective, existenĠa în calculator a unor
interfeĠe hardware specifice. Calculatoarele dotate cu astfel
de echipamente se pot transforma astfel în mese de montaj
audio sau video. Se pot menĠiona aici produsele firmelor
Pinacle, Targa, ULead etc.
2.6.6. Sisteme de gestiune a bazelor de date
Din punct de vedere a cifrei de afaceri, sistemele de
gestiune a bazelor de date predomină astăzi pe piaĠa pro-
duselor informatice.
Bazele de date constau în orice colecĠie de date orga-
nizate în memoria calculatorului destinate unui acces simplu
de către persoanele autorizate. Datele pot fi texte, numere
sau imagini.
Primele baze de date comerciale au apărut în anii ’60
dar utilizarea lor era limitată de numărul redus de calcula-
toare. Chiar după ce tehnica de calcul a proliferat, adevărata
putere a bazelor de date nu s-a făcut remarcată decât o dată
cu dezvoltarea tehnologiei comunicaĠiilor care a permis inter-
conectarea calculatoarelor aflate la mare distanĠă. Bazele de
date on-line, disponibile din anii ‘70 au condus, în cele din
urmă, la dezvoltarea reĠelei globale de astăzi, Internet.
Bazele de date din ziua de astăzi sunt relaĠionale,
aceasta însemnând că informaĠiile sunt memorate în tabele,
pe linii úi coloane. Structura bazei de date relaĠionale presu-
pune existenĠa în liniile tabelului a unor înregistrări (colecĠii de
informaĠii despre articole separate) coloanele conĠinând câm-
puri (atribute particulare ale înregistrărilor). Interogarea bazei
de date relaĠionale constă în compararea informaĠiilor dintr-un
câmp al unui tabel cu informaĠiile dintr-un câmp corespunzător
al altui tabel, producând în final un al treilea tabel care com-

bină informaĠiile cerute din primele două tabele.
6 _______________________________________ Informatică
Capitolul 3. SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

Sistemul de operare este un program de control, stăpân
al întregului sistem, păstrat permanent în memoria de lucru.
Principalul său scop este de a interpreta diferitele comenzi ale
utilizatorului cum ar fi afiúarea de fiúiere, afiúarea unei liste de
fiúiere, copierea, modificarea sau útergerea unui fiúier, lansar-
ea în execuĠie a unui program specific etc.
Sistemul de operare MS-DOS pentru calculatoarele per-
sonale provine dintr-un sistem de operare anterior, CP/M.
Acest sistem, destinat microcalculatoarelor de 8 biĠi, a fost
dezvoltat de firma Digital Research. În momentul apariĠiei
calculatoarelor de 6 biĠi, CP/M s-a transformat în CP/M86.
Deoarece acesta nu folosea, efectiv, facilităĠile noilor
procesoare, nu a reuúit să se impună. A mai fost o încercare,
QDOS (supranumit Quick and Dirty Operating System) dar
denumirea este semnificativă.
Cu toate că exista deja un adevărat sistem de operare
pentru procesoarele de 6 biĠi (UNIX), incompatibilitatea sa cu
procesoarele Intel 8088 a făcut obligatorie crearea unui OS
special pentru acestea. Astfel, pornind de la vechiul CP/M, Bill
Gates, fondatorul firmei Microsoft a creat DOS, acronim
reprezentând Disk Operating System. Acest sistem de
operare, dezvoltat în urma cooperării între firmele Microsoft
(MS-DOS) úi IBM (PC-DOS) a avut o lungă evoluĠie descrisă
în tabelul 3., ajungând în final la varianta 6.22:
Tabelul 3.
Prima versiune prezentă pe primele PC-uri.
Preluare masivă principii CP/M (FCB, periferice
08. MS-DOS .0
etc.). InovaĠiile constau în interpretorul de co-
98 PC-DOS .0
menzi (COMMAND.COM, FAT, fiúierele de co-
menzi BAT etc.)
Sistemul de operare MS-DOS _________________________ 62
03. MS-DOS .2 Introducere dischetele 5”/4 cu capacitate de

982 PC-DOS . 320 KB.
Lansate odată cu PC XT. Introduce structura
ierarhizată de fiúiere (preluată de la Unix) úi un
03. MS-DOS 2.0
suport hard disc 0 MB, administrare fiúiere prin
983 PC-DOS 2.0
handle, drivere de periferice (ANSI.SYS) úi un
pas timid de multiprocesare (PRINT.COM)
Sistemul de operare pentru PC Junior (un fel de
04. Commodore sau Atari din anii ’80 cu memorie
PC-DOS 2.
983 externă pe casetă magnetică dar úi tastatură
conectată în infraroúu).
07. MS-DOS 3.0 Lansate odată cu PC AT. Suportă floppy discuri
984 PC-DOS 3.0 de .2 MB úi hard discuri până la 20 MB.
03. MS-DOS 3.
Suport pentru reĠea locală.
985 PC-DOS 3.
2. MS-DOS 3.2
Introduce floppy discul de 3”/2 úi 720 KB.
985 PC-DOS 3.2
Floppy discul de 3”/2 devine de .44 MB. Sunt
04. MS-DOS 3.3
introduse partiĠiile pentru utilizarea hard discu-
987 PC-DOS 3.3
rilor mari úi perifericele IBM PS/2.
PartiĠii de 32 MB pentru HDD de maxim 2GB.
07. MS-DOS 4.0 Memoria RAM peste 640 KB (până la 8MB) este
988 PC-DOS 4.0 gestionată de EMS (Expanded Memory Sys-
tem). Apare Windows, ca program DOS.
Încercare de reparare erori DOS 4.0. Integrează
06. MS-DOS 5.0
funcĠii numeroase pentru eliberarea memoriei
99 PC-DOS 5.0
RAM.
IBM retrasă din asocierea cu Microsoft. Soft de
992 MS-DOS 6.0
comprimare în timp real (DBLSPACE copiat după
994 MS-DOS 6.22
STACKER, ulterior DRVSPACE).
Caracteristicile generale ale DOS sunt următoarele:
x sistem de operare pentru un singur utilizator;
x nu poate rezolva concomitent decât o singură sarcină;
x sistem de operare orientat pe linie de comandă;
63 _______________________________________ Informatică
x fiúierele (programele úi datele) memorate pe discuri au o

denumire formată din nume úi extensie, unde numele este
un úir alfanumeric de maxim 8 caractere iar extensia de 3
caractere; numele úi extensia sunt separate prin ‚.’;
x funcĠionează pe calculatoarele personale compatibile IBM.
3.1. Structura internă DOS

DOS este compus din trei elemente distincte: DOS-BIOS
(a nu se confunda cu BIOS), nucleul DOS úi interpretorul de
comenzi.
DOS-BIOS se găseúte în fiúierul sistem IO.SYS úi
conĠine driverele de periferice pentru tastatură úi ecran,
imprimantă, interfaĠă serială úi unităĠi discuri. Dacă un pro-
gram de aplicaĠie doreúte să comunice cu un periferic, DOS
transmite blocul de date sau comenzi către IO.SYS care
realizează legătura cu perifericul. ApariĠia de periferice spe-
cifice, nestandardizate, a făcut obligatorie descrierea acestora
de către utilizator într-un fiúier denumit CONFIG.SYS.
Nucleul DOS este conĠinut în fiúierul MSDOS.SYS. El
asigură funcĠiile DOS-API (Application Program Interface)
cunoscute de programatori úi sub numele de întreruperile
Int2h.
Interpretorul de comenzi, COMMAND.COM, este cel care
afiúează promptul (de exemplu, C:\>), conĠine o comenzile
interne ale sistemului, aúteaptă comenzi externe úi le lansea-
ză în execuĠie etc.
3.2. IniĠializarea sistemului

La punerea sub tensiune a calculatorului sau la apăsa-
rea simultană a tastelor Ctrl+Alt+Del, procesorul execută pri-
mele instrucĠiuni din memoria ROM BIOS.
Aceste instrucĠiuni testează buna funcĠionare a sistemu-

lui (memoria RAM – numai la pornirea alimentării, HDD, peri-
ferice standard etc.), existând úi posibilitatea executării unui
program special denumit SETUP. Dacă în cursul testării este
detectată o eroare, funcĠie de felul acesteia, fie se transmite
un mesaj de eroare specific spre ecran, fie, dacă display-ul nu
este disponibil, un număr de tonuri care se pot auzi în
difuzorul sistemului. Rezultatele testării sunt afiúate pe ecran
într-o formă tabelară, utilizatorul aflând tipul úi viteza proce-
sorului, mărimea HDD úi DRAM, adresele interfeĠelor seriale
úi paralelă etc.
După parcurgerea testelor, BIOS verifică prezenĠa în uni-
tatea de floppy disc (prin definiĠie, denumită A:) a unei dische-
te sistem (dischetă care conĠine toate componentele stric ne-
cesare sistemului de operare, adică IO.SYS, MSDOS.SYS úi
COMMAND.COM). Dacă discheta nu este prezentă sau nu are
sistemul de operare, programul BIOS caută fiúierele sistemu-
lui de operare în primul hard disc (C:). Dacă nici aici BIOS-ul
nu găseúte fiúierele respective, sistemul trimite un mesaj de
eroare la ecran. Trebuie menĠionat faptul că, programele
BIOS de astăzi, au posibilităĠi multiple de schimbare a ordinii
de căutare a sistemului de operare, precum úi alte surse de
încărcare a sistemului (HDD de tip SCSI, CD-ROM, reĠea
etc.).
Dacă sistemul este prezent în unitatea de memorie
externă, BIOS-ul încarcă primul sector în memoria internă úi îl
lansează în execuĠie. Primul sector al unei unităĠi magnetice
are un conĠinut special, creat pentru identificarea tipului de
unitate úi uúurarea încărcării programului sistem. Datorită
acestor caracteristici, sectorul respectiv are denumirea de
Boot Sector.
Programul BOOT caută pe discul respectiv fiúierul
IO.SYS, îl încarcă în memorie úi îl lansează în execuĠie.
65 _______________________________________ Informatică
După ce IO.SYS îúi termină activitatea, caută pe discul

respectiv fiúierul MSDOS.SYS, îl încarcă în memorie úi îl
lansează în execuĠie. La final, MSDOS.SYS caută fiúierele de
configurare CONFIG.SYS úi AUTOEXEC.BAT care le execută
(dacă sunt prezente) úi încarcă úi execută interpretorul de
comenzi COMMAND.COM.
În momentul în care COMMAND.COM preia controlul
sistemului afiúează prompterul: d:\> (d: fiind discul de pe care
s-a instalat sistemul de operare, de regulă A: sau C:).
3.2.. BIOS SETUP
Se pare că faptul de a face public conĠinutul integral al
ROM BIOS de către firma IBM, a condus la actuala dominaĠie
a calculatoarelor personale compatibile IBM.
Aúa cum s-a mai arătat, BIOS-ul are un rol esenĠial în
iniĠializarea sistemului: el conĠine toate rutinele necesare
pentru componentele de pe placa de bază (iniĠial ele erau
Intel 8255 pentru tastatură úi interfaĠa paralelă, 825 pentru
interfeĠele seriale, 8253 pentru baza de timp, 8259 pentru
sistemul de întreruperi, 8257 pentru DMA, ST506 sau NEC
875 pentru IDE, memoria DRAM, etc.). BineînĠeles, în
calculatoarele de astăzi, toată această mulĠime de circuite
sunt integrate într-unul sau două chip set, dar acestea au
păstrat compatibilitatea cu circuitele iniĠiale. BIOS asigură úi
căutarea pe celelalte interfeĠe instalate pe plăci de extensie a
programelor de iniĠializare: orice program BIOS are înregis-
trată o secvenĠă 55AAh care este identificat de BIOS-ul de pe
placa de bază, urmând ca acesta să lanseze rutinele
respective.
După executarea tuturor rutinelor pentru periferice úi
înainte de instalarea sistemului, utilizatorul are posibilitatea
să seteze unele din componentele sistemului de calcul prin
programul de setare instalat în BIOS. BIOS SETUP constituie
o cale simplă de modificare a profilului sistemului, descriere

păstrată într-o memorie NV-RAM.
Această facilitate este în orice calculator dar, chiar dacă
principiile sunt generale, amănuntele pot diferi la diferiĠi
producători sau diferite variante de program.
Astfel, va fi prezentată o variantă de AWARD BIOS
SETUP V4.5 instalat pe o placă de bază Intel TX.
Intrarea în rutina de setare se face apăsând tasta Delete
în momentul în care pe ecran este afiúat mesajul: „Press DEL
to enter SETUP”.
Sistemul afiúează un ecran asemănător cu figura urmă-
toare.
ROM PCI/ISA BIOS
CMOS SETUP UTILITY
AW ARD SOFTW ARE, INC.
STANDARD CMOS SETUP INTEGRATED PERIPHEALS
BIOS FEATURES SETUP SUPERVISOR PASSW ORD
CHIPSET FEATURES SETUP USER PASSW ORD
POW ER MANAGEMENT SETUP IDE HDD AUTODETECTION
PNP/PCI SETUP HDD LOW LEVEL FORMAT
LOAD BIOS DEFAULT EXIT W ITHOUT SAVING
LOAD SETUP DEFAULT
Esc: Quit mnpo: Select Item

F0: Save & Exit Setup (Shift)F2: Change Color
Folosind săgeĠile (m n p o), se poate selecta unul

din cele 4 meniuri care devine activ prin apăsarea tastei
Enter. Pentru meniurile cu mai multe opĠiuni, valoarea dorită
este selectată din tastele PageUp úi PageDown.
Pe scurt, rolul fiecărui meniu este:
. STANDARD CMOS SETUP permite modificarea datei úi
orei, stabilirea tipului celor patru unităĠi HDD suportate de
sistem (pentru aceasta trebuie cunoscute cu exactitate
67 _______________________________________ Informatică
caracteristicile acestora), tipul de FDD A: úi B:, acĠiunea

sistemului la detectarea unei erori etc.
2. BIOS FEATURES SETUP oferă posibilitatea instalării unei
protecĠii hardware împotriva viruúilor, ordinea căutării sis-
temului de operare (A,C,SCSI; C,A,SCSI; C,CDROM,A;
CDROM,C,A; D,A,SCSI; E,A,SCSI; SCSI,A,C; SCSI,C,A;
ONLY C (NUMAI C); LS20,C), tipurile de teste efectuate
la iniĠializare, unii parametri ai FDD, modul de pornire al
tastaturii numerice , selectarea destinaĠiei opĠiunii de se-
curitate (pentru setup sau pentru utilizare normală) etc.
3. CHIPSET FEATURES SETUP descrie parametrii memo-
riei DRAM; se recomandă ca valorile să nu fie modificate
întrucât se poate produce blocarea completă a sistemului.
4. POWER MANAGEMENT SETUP permite setarea modului
de economisire a energiei electrice prin oprirea, după o
perioadă programată, a unora din componentele siste-
mului.
5. PNP/PCI SETUP se referă la configurarea plăcilor PnP
(Plug & Play); în principiu, trebuie lăsat nemodificat.
6. LOAD BIOS DEFAULT permite reîncărcarea valorilor
standard în situaĠia în care o configurare greúită produce
o funcĠionare deficientă a sistemului.
7. LOAD SETUP DEFAULT permite reîncărcarea unor valori
optime determinate automat de programul de test în si-
tuaĠia în care o configurare greúită produce o funcĠionare
deficientă a sistemului
8. INTEGRATED PERIPHEALS configurează controlerele
IDE HDD, modul de lucru al acestora, controlerul FDD,
interfeĠele seriale úi interfaĠa paralelă; se referă numai la
controlerele de pe placa de bază.

Afiúată de LED-ul „Num Lock”.
9. SUPERVISOR PASSWORD setează o parolă de validare

a accesului la SETUP, funcĠie de opĠiunea de securitate
din meniul BIOS FEATURES SETUP.
0. USER PASSWORD setează o parolă de validare a acce-
sului la sistem, funcĠie de opĠiunea de securitate din me-
niul BIOS FEATURES SETUP.
. IDE HDD AUTODETECTION este o funcĠie extrem de utilă
dacă se doreúte instalarea în sistem a unui HDD cu para-
metri necunoscuĠi; dacă detectarea discului a fost încu-
nunată de succes, parametrii acestuia sunt scriúi automat
în tabelul din meniul STANDARD CMOS SETUP.
2. HDD LOW LEVEL FORMAT permite formatarea fizică a
HDD, diferită de formatarea logică; este o operaĠiune care
poate compromite un disc; în concluzie, trebuie evitată.
3. SAVE & EXIT SETUP salvează în memoria CMOS NV-
RAM valorile setate úi se reîntoarce în sistem
4. EXIT WITHOUT SAVING se reîntoarce în sistem fără sal-
varea valorilor modificate.
Aceste setări diferă funcĠie de tipului de BIOS instalat pe
placa de bază. În consecinĠă, pentru a face o setare corectă
este indicată consultarea manualului care însoĠeúte placa de
bază a calculatorului.
Dacă unii parametri sunt setaĠi incorect úi sistemul nu
mai porneúte sau dacă parola de acces nu este cunoscută,
soluĠia constă în decuplarea acumulatorului care alimentează
memoria NV-RAM; decuplarea poate consta fie în modificarea
unui comutator de pe placa de bază (situaĠie în care trebuie
să existe o documentaĠie corespunzătoare), fie scoaterea acu-
mulatorului din soclul său. Efectul lipsei alimentării memoriei
este echivalent cu activarea meniului LOAD BIOS DEFAULT.
69 _______________________________________ Informatică
3.3. Gestiunea sistemului de fiúiere

Prin fiúier se înĠelege un program úi/sau o colecĠie de
date păstrate în memoria externă úi fiind identificat printr-o
denumire formată din nume úi extensie (aceasta din urmă
poate lipsi).
Din punct de vedere al utilizatorului, procedura este
extrem de simplă: este suficientă copierea fiúierului dintr-o
unitate în alta, útergerea sau redenumirea sa.
Nucleul structurii sistemului de fiúiere îl constituie
volumul. Pentru fiecare FDD úi HDD volumul este identificat
printr-o unică literă urmată de caracterul ‚:’. În mod normal,
DOS are alocate următoarele volume:
A: - unitate floppy disc 3”/2 sau 5”/4;
B: - unitate floppy disc 3”/2 sau 5”/4;
C: - HDD principal;
D:-F: - partiĠii HDD, unităĠi HDD secundare úi/sau CD-ROM,
CD-RW etc.
Dacă literele alocate volumelor sunt insuficiente, prin
comanda CONFIG.SYS „lastdrive=d” se asigură un număr de
volume egal cu numărul literelor de la ‚A:’ la d:.
Orice suport mag-
Sincronizare Sector
netic (FDD sau HDD)
Sector 2 este împărĠit într-un nu-
măr de sectoare úi de
piste (figura 3.).
Pista InformaĠia este me-
morată secvenĠial, fieca-
re sector conĠinând 52
Pista 2 caractere (octeĠi).
Astfel, pentru o
dischetă standard de
Figura 3. 3”/2 cu parametrii: do-
uă feĠe, 80 de piste pe faĠă, 8 sectoare pe pistă úi 52 octeĠi

pe sector, rezultă o capacitate de: 52×8×80×2=
=.474.560|.44 MB (MB are 2 20 octeĠi, adică 048576
octeĠi).
Pentru HDD trebuie introdus în formulă úi numărul de
suprafeĠe active sau numărul de capete de citire.
Sistemul de operare împarte discul în două părĠi dis-
tincte: o zonă sistem (poziĠionată pe primele piste) úi o zonă
de date (restul discului).
Zona sistem este formată din sectorul de BOOT (indi-
ferent dacă discul conĠine sau nu sistemul de operare), tabelul
de alocare al fiúierelor (FAT – file alocation table) úi intrările
în dosarele cu fiúiere (DIRECTORY).
3.3.. Sectorul BOOT
Este prezent pe orice disc, indiferent dacă este sau nu
sistem. Structura sa este descrisă în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3
Adresă ConĠinut
00 Salt la bootstrap loader
03 Identificare disc (fabricant, versiune)
Numărul de octeĠi dintr-un sector
3 Numărul de sectoare într-un cluster
4 Numărul de sectoare pentru sistem
6 Numărul de FAT
7 Numărul de intrări în directory
9 Numărul de sectoare ale volumului
2 Descriptor suport
22 Numărul de sectoare alocat FAT
24 Numărul de sectoare pe pistă
26 Numărul de capete citire
28 Deplasamentul primului sector de date
30-5 Bootstrap loader
7 _______________________________________ Informatică
Pentru a fi uúor găsit de sistemul de operare este dispus

în primul sector al discului având deci o mărime de 52 carac-
tere. În el sunt memorate informaĠii referitoare la disc úi la
sistemul de gestiune al fiúierelor, precum úi un program exe-
cutabil (bootstrap loader) implicat în lansarea sistemului.
Structura sectorului BOOT poate fi vizualizată cu un
editor hexazecimal (de exemplu DISKEDIT.EXE). Orice modi-
ficare neavenită are rezultate catastrofale asupra informaĠiilor
de pe discul respectiv.
Strâns legate de acest sector sunt fiúierele sistemului de
operare IO.SYS úi MSDOS.SYS. Datorită destinaĠiei lor, aceste
fiúiere nu pot fi înregistrate oriunde pe disc în zona de date.
Pentru a fi uúor găsite de bootstrap loader, în structura zonei
sistem sunt rezervate un număr de sectoare (descrise în
BOOT) pentru memorarea acestora, la adrese fixe,. Aceasta
are ca efect imposibilitatea creării unui disc sistem printr-o
comandă de copiere obiúnuită (de exemplu COPY), fiind nece-
sară folosirea unui utilitar special (SYS).
3.3.2. Tabelul de alocare al fiúierelor (FAT)
FAT este folosit de sistemul de operare pentru găsirea
informaĠiilor memorate pe disc. Astfel, în el sunt memorate
adresele (sectorul úi pista convertite într-o adresă logică)
unde se găseúte un anumit fiúier. Datorită importanĠei sale,
FAT este dublat, copia fiind folosită pentru control úi, even-
tual, pentru reactualizarea tabelului de lucru.
Identificarea zonelor de date de pe disc folosite de un
fiúier este făcută împreună cu tabelul de intrări în directoare.
Dacă iniĠial FAT memora adresa logică pe 2 biĠi, dato-
rită creúterii capacităĠii discurilor adresa este memorată pe 6
biĠi. Această înseamnă că un FAT de 6 biĠi poate adresa
2 6 =65536 sectoare diferite. Chiar úi această valoare este in-
suficientă, astfel încât sistemul de operare a trebuit să
grupeze mai multe sectoare consecutive într-un sector echi-

valent denumit cluster. FuncĠie de mărimea discului, un clus-
ter poate conĠine 4 sectoare, 8 sectoare úi chiar 64 de sec-
toare pentru un HDD de 2 GB.
Adresă
ConĠinut SemnificaĠie
FAT
0 0000h Liber
FFF7h Clusterul conĠine un sector defect
FFF0h
2 Cluster rezervat
FFF6h
3 0000h Liber
4 000Bh Următorul cluster la adresa 0Bh
Adresa primului cluster din tabelul
5 0006h directory asociat fiúierului.
Următorul cluster la adresa 06h
6 0004h Următorul cluster la adresa 04h
7 000Ah Următorul cluster la adresa 0Ah
8 0000h Liber
9 0000h Liber
A 000Eh Următorul cluster la adresa 0Eh
B 000Ch Următorul cluster la adresa 0Ch
C 000Dh Următorul cluster la adresa 0Dh
D 0007h Următorul cluster la adresa 07h
E FFF8h Ultimul cluster – sfârúit fiúier
F 0000h Liber
Figura 3.2
Alocarea prin clustere a spaĠiului de pe disc este destul

de ineficientă: dacă un fiúier are octet, el va ocupa (în cazul
unui cluster de 64 de sectoare) 32768 octeĠi din zona de date
a discului. Sistemele de operare actuale (WIN9X) au rezolvat
această problemă în sensul că FAT are acum 32 de biĠi fiind
capabil să adreseze aproximativ 4 miliarde de sectoare).
Identificarea zonelor de date aparĠinând unui fiúier este
făcută ca în figura 3.2. Conform cu aceasta, succesiunea
clusterelor necesare pentru memorarea fiúierului este: 05ho
o06ho04h o 0Bh o 0Ch o 0Dh o 07h o 0Ah o 0Eh.
73 _______________________________________ Informatică
Din exemplu se observă alte dezavantaje ale sistemului de

gestiune al fiúierelor cu ajutorul FAT: un fiúier nu este înregis-
trat în clustere consecutive, conducând la creúterea semnifi-
cativă a timpului necesar pentru citirea/scrierea datelor pe
disc, precum úi intercalarea clusterelor folosite cu clustere
nefolosite. Dezavantajul incomoda în aúa măsură utilizatorii,
încât a făcut necesară folosirea repetată a unui utilitar care
aranja clusterele fiúierelor, utilitar denumit DEFRAG.
O altă problemă a FAT, ca úi a DOS de altfel, este faptul
că principiul folosit nu oferă nici un fel de protecĠie împotriva
accesului neautorizat la fiúiere. Produsele Microsoft mai noi
(NT úi Win2000) au rezolvat problema accesului prin înlocu-
irea FAT cu NTFS (NT File System). Din păcate, cele două
metode sunt atât de diferite încât trecerea de la un sistem la
altul presupune operaĠiuni laborioase, mergând până la refor-
matarea hard discului.
Pentru MS-DOS, FAT2 úi FAT6 au fost suficiente, la
vremea respectivă existând puĠine hard discuri cu capacităĠi
mari, pentru acestea dimensiunea clusterului fiind accepta-
bilă. În tabelul 3.4 este prezentată o valoare statistică a efi-
cienĠei utilizării spaĠiului pe un hard disc funcĠie de capacita-
tea acestuia.
Tabel 3.4
Dimensiune cluster EficienĠă Dimensiune disc
2 KB 98.4% 0-27 MB
4 KB 96.6% 28-255 MB
8 KB 92.9% 256-5 MB
6 KB 85.8% 52-023 MB
32 KB 73.8% 024-2047 MB
64 KB 56.6% > 2047 MB
Pentru a creúte procentul de utilizare al discului, adică
pentru un fiúier ipotetic de un octet memorat pe un disc mai
mare 2047 MB să nu se irosească un cluster de 64 KB,
Microsoft a introdus în anul 996 sistemul de administrare al

fiúierelor denumit FAT 32.
În primul rând, FAT32 poate astfel administra discuri
până la 2 TB.
FAT32 creúte eficienĠa utilizării spaĠiului prin reducerea
dimensiunii standard a unui cluster:
x un sector, pentru discuri mai mici de 255 MB;
x la 4 KB, pentru discuri între 255 MB úi 8 GB;
x la 8 KB, pentru discuri între 8 GB úi 6 GB;
x la 6 KB, pentru discuri între 6 GB úi 32 GB;
x la 32 KB, pentru discuri mai mari de 32 GB.
FAT 32 mai dispune úi de alte îmbunătăĠiri faĠă de vari-
antele anterioare: directorul rădăcină permite depăúirea nu-
mărului de intrări în tabelul directory care era limitat la 52.
De asemenea, în sectoarele sistem sunt memorate mai
multe structuri critice de date, reducând astfel probabilitatea
apariĠiei unor erori.
Însă, FAT 32 a fost implementat pe alte sisteme de
operare (Windows 96 OSR 2 úi următoarele). Astfel, dacă
sistemul este iniĠializat cu o dischetă sistem MS-DOS,
discurile cu FAT 32 sunt inutilizabile!
Totuúi, FAT 32 utilizând clustere mai mici, rezultă o
creútere importantă a eficienĠei utilizării spaĠiului (tabelul 3.5)
Tabel 3.5
Dimensiune cluster EficienĠă Dimensiune disc
52 B 00% <255 MB
4 KB 96.6% 0.255-8 GB
8 KB 92.9% 8-6 GB
6 KB 85.8% 6-32 GB
32 KB 73.8% >32 GB
Ultima variantă de sistem de alocare al fiúierelor,
FAT32X este creată de utilitarul Fdisk dacă sunt create partiĠii
mai mari de 8 GB úi discul depăúeúte limita de 024 de
75 _______________________________________ Informatică
cilindri. În această situaĠie, mare parte din informaĠiile păstra-

te în sectoarele sistem sunt memorate la sfârúitul discului.
În ceea ce priveúte administrarea sistemului cu metoda
NTFS, structura de date similară FAT se numeúte MFT (Mas-
ter File Table – tabelul principal al fiúierelor). El foloseúte mult
mai mult spaĠiu decât FAT, astfel încât MFT nu se poate ins-
tala pe discuri mai mici de 400 MB. În domeniul sistemelor de
administrare al fiúierelor, NTFS este cel mai performant, atât
din punctul de vedere al protejării informaĠiilor, cât úi al efica-
cităĠii utilizării spaĠiului. NTFS este folosit numai pe sisteme
de operare din familia Windows NT.
3.3.3. Directoare (directory)
Cuvântul „directory” tradus în limba română semnifică
„catalog, carte de telefon sau director”. Mai exact, directory ar
însemna un catalog, o colecĠie de fiúiere, grupate după o
anumită regulă. Începând cu Win95, termenul „directory” a
fost înlocuit cu „folder”, mai aproape de realitate, asemănător
unui dosar ale cărui file sunt formate din fiúiere.
ApariĠia acestui concept în DOS 2.0 a marcat începutul
despărĠirii de CP/M úi momentul apropierii de UNIX. Ierarhi-
zarea fiúierelor a eliminat o deficienĠă a sistemului de operare
anterior, úi anume numărul mic de fiúiere (52) care se pot
memora pe un disc de orice mărime. Ulterior, structurarea
informaĠiilor pe unităĠile de mare capacitate a impus úi mai
mult acest principiu.
Numărul de intrări în director este memorat în sectorul
de BOOT la adresa 7. Valoarea este trecută automat de
utilitarul de formatare al discului, valoare care este propor-
Ġională cu capacitatea sa. O intrare în director are o mărime
fixă, egală cu 32 octeĠi, structura sa fiind descrisă în tabelul
3.6.
Tabelul 3.6
Adresă ConĠinut úi descriere
00 Nume fiúier (8 caractere alfanumerice). Dacă intrarea este
nefolosită conĠine 3F (codul ASCII pentru caracterul „?”)
08 Extensie (3 caractere alfanumerice)
Atribute fiúier (read-only, hidden, system, arhivă, volum,
subdirector)
2 Rezervat
22 Ora modificării
24 Data modificării
26 Adresa în FAT a primului cluster
28-3 Mărimea fiúierului
Structura úi semnificaĠia câmpurilor dintr-o intrare în
director este:
x numele úi extensia fiúierului pot fi formate din literele A-Z
(nu are importanĠă dacă sunt majuscule sau nu), cifrele de
0-9 sau alte caractere: „(){}[]-_!@#$%&;”. Sunt interzise
spaĠiile úi caracterele: „ / \.:*?”;
x atributele fiúierului au următoarele semnificaĠii: read/only
(fiúierul respectiv nu poate fi modificat), hidden (fiúierul
este ascuns, nu este văzut de utilizator), system (fiúierul
aparĠine sistemului de operare), volum (numele memorat la
adresele 0- reprezintă eticheta volumului), subdirector
(structura se referă la un subdirector), arhivă (folosit de
unele utilitare pentru salvarea informaĠiilor pe unităĠi de
benzi magnetice);
x ora úi data creării sau ultimei modificări, adresa primului
cluster úi mărimea fiúierului.
Directoarele pot fi clasificate ca director principal
(denumit director rădăcină; este simbolizat prin caracterul ‚\’)
úi subdirectoare, o structură arborescentă formată din fiúiere
úi directoare secundare care, la rândul lor, pot conĠine alte
subdirectoare (figura 3.3).
La crearea unui subdirector, sistemul produce automat
două directoare virtuale, marcate ca ‚.’ úi ‚..’; ‚..’ se referă la
77 _______________________________________ Informatică
directorul superior iar ‚.’ la directorul curent. Cele două

simboluri pot fi folosite pentru adresarea directoarelor dar
utilizatorul trebuie să fie prudent (de exemplu, comanda
„DEL .”, deúi pare inofensivă, úterge toate fiúierele din
directorul curent).
SD2 SDn Fiúiere

SD
SD SDj SD2 SDn SDnj
Fiúiere Fiúiere Fiúiere
Figura 3.3
Înúiruirea de subdirectoare, pornind de la rădăcină sau

de la directorul curent până la subdirectorul sursă sau des-
tinaĠie se numeúte cale (în engleză path) úi este un parametru
foarte important în sintaxa comenzilor DOS.
3.4. Comenzi DOS

Comenzile sau programele executabile se pot clasifica în
comenzi interne sau externe; programe sistem sau utilitare;
comenzi, programe executabile, fiúiere de comenzi sau dri-
vere etc.
3.4.. Programele executabile
Cu excepĠia comenzilor existente în COMMAND.COM,
există o mare varietate de comenzi externe care pot face
parte sau nu sistemul de operare. Orice comandă externă sau
internă este încărcată în RAM de interpretorul de comenzi
care îi dă controlul. După terminarea execuĠiei comenzii, con-
trolul revine din nou interpretorului de comenzi.
Pentru DOS există câteva tipuri de programe executabile

(tabelul 3.7) care pot fi încărcate úi lansate în execuĠie de
sistemul de operare, stabilite funcĠie de extensia lor:
Tabelul 3.7
.COM (comandă). Este o extensie preluată de la CP/M. Mărimea
maximă a programului este limitată la 64 KB.
.EXE (executabil). Constituie o inovaĠie DOS. Fiúierul poate avea
orice lungime.
.BAT (batch – fiúier de comenzi). Sunt o serie de macro-uri, gene-
rate de operator, pentru simplificarea operării. Sunt fiúiere
text.
.SYS (system – fiúiere sistem). ConĠine fie drivere (programe de
legătură între periferice úi sistemul de operare), fie informaĠii
de configurare (numai în cazul CONFIG.SYS).
.DLL (dynamic link library) ConĠine drivere.
.OVR (overlay) De regulă, reprezintă extensii ale programelor .EXE
În modul linie de comandă, sub controlul interpretorului
COMMAND.COM, nu se pot executa decât programele COM,
EXE úi BAT.
Cu excepĠia fiúierelor BAT, toate programele executabile
sunt fiúiere binare, adică nu sunt formate din coduri ASCII
recognoscibile úi, în consecinĠă, nu pot fi afiúate pe display cu
comanda type.
Începând cu DOS 5.0, Microsoft a introdus programul
help.exe, un utilitar care permite utilizatorului să nu mai
memoreze sintaxa úi parametrii comenzilor curente, acestea
fiind oferite de program.
De asemenea, sistemul oferă un mic ajutor úi printr-o
linie de comandă de forma: „<comandă> /?”, unde <comandă>
este instrucĠiunea care se doreúte a fi explicată.
Ca reguli generale ale sintaxei comenzilor úi programelor
DOS, trebuie amintite următoarele:
79 _______________________________________ Informatică
x ‚\’ este folosit pentru desemnarea rădăcinii sau ca

separator între subdirectoare, în timp ce ‚/’ este folosit
pentru introducerea unor parametri ai comenzii;
x parametrii sunt separaĠi printr-un caracter spaĠiu;
x nu are nici o semnificaĠie folosirea majusculelor sau a
minusculelor;
x calea trebuie indicată exact atât pentru fiúierul sursă, cât
úi pentru fiúierul destinaĠie (acolo unde este cazul);
x pentru unele comenzi este permisă definirea simultană a
mai multor fiúiere, folosind caracterul ‚*’ (care semnifică
oricâte úi orice caracter) úi/sau ‚?’ (care semnifică orice
caracter, dar numai unul singur); cele două simboluri sunt
denumite wildcards;
x pentru execuĠie, este suficient să se introducă numai
numele comenzii, fără a fi necesară úi extensia acesteia;
x executarea unei comenzi se face după următoarea proce-
dură:
a) dacă este o comandă internă, este executată;
b) dacă nu este comandă internă, se caută în directorul
curent fiúierul respectiv cu extensia, în ordine: COM,
EXE, BAT;
c) dacă nu este în directorul curent, comanda este cău-
tată în directoarele declarate de instrucĠiunea PATH din
fiúierul AUTOEXEC.BAT.
Numărul comenzilor este extrem de mare astfel încât,
pentru concizie, au fost selectate cele mai importante.
3.4.2. Administrarea sistemului de fiúiere
DOS oferă două tipuri de comenzi pentru administrarea
sistemului de fiúiere: comenzi pentru manipularea directoa-
relor úi pentru gestiunea fiúierelor.
Aceste comenzi sunt prezentate sumar în tabelul 3.8:
Tabelul 3.8
Directoare
dir Afiúare conĠinut.
Sintaxă: dir [disc:][cale] [/parametri].
Cei mai importanĠi parametri sunt: a (afiúează atributele fiúie-
relor), o (afiúează în ordine conĠinutul directorului), p (face o
pauză după fiecare ecran umplut), w (afiúare sumară pe mai
multe coloane). Nu afiúează fiúierele cu atribut hidden.
cd Schimbare director. Sintaxă: cd [disc:][cale]
Calea este declarată fie de la rădăcină ‚\’, fie de la directorul
curent (spre directoare superioare ierarhic cu separator ‚..’,
directoare inferioare ierarhic cu ‚\’)
md Creare director.
Sintaxă: md [disc:][cale]\<nume director>
Nu trebuie să mai existe un subdirector cu acelaúi nume.
rd ùtergere director.
Sintaxă: rd [disc:][cale]\<nume director>
ùtergerea este executată numai dacă directorul respectiv este
gol (nu conĠine fiúiere sau alte subdirectoare) úi dacă in-
strucĠiunea este executată dintr-un director ierarhic superior.
Fiúiere
copy Copiere fiúier sursă în fiúier destinaĠie.
Sintaxă: copy [sursă] [destinaĠie]
[sursă] úi [destinaĠie] trebuie descrise cu cale
completă.
del ùtergere fiúiere.
Sintaxă: del [disc:][cale\]fiúier
Nu sunt afectate fiúierele cu atribut hidden, read/only
sau system.
ren Redenumeúte fiúiere.
Sintaxă: ren <nume vechi> <nume nou>
type Afiúează conĠinutul unui fiúier.
Sintaxă: type [disc:][cale\]fiúier
Dacă fiúierul nu este text (nu conĠine numai caractere
ASCII afiúabile) rezultatul este imprevizibil.
8 _______________________________________ Informatică
diskcopy Copiază un floppy disc pe un alt floppy identic.

Sintaxă: diskcopy [disc1:] [disc2:]
Copierea se face bit cu bit, fără a se verifica structura
fiúierelor. Comanda este disponibilă úi pentru
calculatoarele cu o singură unitate floppy.
3.4.3. Administrarea hard discului úi floppy discului

Datorită capacităĠii sale, utilizarea hard discului presu-
pune existenĠa unor comenzi specifice. Astfel, există progra-
me de partiĠionare, formatare logică úi copiere a sistemului de
operare (ultimele două úi pentru floppy).
PartiĠionarea hard discului era necesară pentru o uti-
lizare mai eficientă a capacităĠii acestuia (pentru FAT de 6
biĠi, reducerea mărimii hardului asigură scăderea numărului
de sectoare conĠinute într-un cluster). Efectul partiĠionării
constă în împărĠirea virtuală a unei unităĠi de disc în două sau
mai multe discuri, aparent fără nici o legătură între ele.
Sintaxa comenzii este: fdisk.
PartiĠionarea trebuie efectuată la începutul utilizării unui
hard, altminteri tot conĠinutul acestuia este pierdut. De ase-
menea, útergerea unei partiĠii are ca efect pierderea totală a
informaĠiilor de pe disc, de pe toate partiĠiile.
Formatarea unui disc constă în scrierea zonei sistem,
útergerea (de regulă) a zonei de date úi marcarea începutului
fiecărui sector. Orice disc nou sau după partiĠionare este
obligat să treacă prin această procedură.
Sintaxa comenzii este:
format [disc:] </parametri>
Parametrii mai importanĠi ai comenzii sunt:
/s transferă sistemul de operare pe disc la sfârúitul
operaĠiei de formatare;
/q formatare rapidă (scrie numai zona sistem úi marchează
începutul sectoarelor, fără a úterge úi zona de date);
/c verifică úi, eventual, repară sectoarele marcate anterior

ca defecte.
Formatarea logică executată prin acest program nu
trebuie confundată cu formatarea fizică, operaĠiune executată
de producător. Dacă totuúi, HDD este deja compromis úi for-
matarea logică nu reuúeúte repararea sectoarelor defecte, se
poate încerca programul de formatare fizică din BIOS SETUP
sau, mai bine, folosirea unui program de formatare fizică rea-
lizat chiar de producătorul discului (ar trebui să se găsească
pe o dischetă care însoĠeúte discul sau se poate descărca de
pe Web de la adresa producătorului).
Transferarea sistemului este făcută prin intermediul unei
comenzi speciale din cauza faptului că IO.SYS úi MSDOS.SYS
sunt programe dependente de poziĠie.
Sintaxa comenzii este:
sys [disc:]
unde [disc:]trebuie să fie diferit de discul curent.
Tot în cadrul comenzilor de administrare a discurilor pot
fi amintite úi utilitarele de verificare a structurii sistemului de
fiúiere úi a stării mediului de memorare (de exemplu CHECKIT,
SCANDISC sau NDD) sau programele de defragmentare
(DEFRAG sau SD).
Mai există încă multe alte comenzi interne sau externe
(în pachetul DOS 6.22, circa 60), pentru cei interesaĠi existând
facilităĠile oferite de HELP sau parametrul ‚/?’.
3.4.4. Fiúiere de configurare
Vor fi descrise succint câteva din principiile utilizate
pentru crearea personalizarea fiúierelor AUTOEXEC.BAT úi
CONFIG.SYS
Crearea fiúierelor de configurare, decurge după urmă-
toarea procedură:
a) COPY CON AUTOEXEC.BAT
83 _______________________________________ Informatică
b) introducere linie cu linie a comenzilor necesare;

c) pentru salvare se apasă tasta funcĠională F6.
Dacă fiúierele există deja úi se doreúte numai
modificarea lor, se poate folosi utilitarul MS-DOS, EDIT, cu
sintaxa:
edit [\config.sys] sau [\autoexec.bat]
Principalele comenzi utilizabile în AUTOEXEC.BAT sunt:
x încărcarea unor drivere sau programe pentru periferice
(MSCDEX.EXE pentru CD, MOUSE.EXE pentru mouse etc.)
x definirea căilor unde sunt căutate programele executabile
(sintaxă: PATH <CALE1>;<CALE2>;<CALE n>);
x comenzi de setare a environment (o zonă de memorie
scrisă cu comanda SET úi care este folosită pentru
configurare de programele de aplicaĠie);
x apelul altui fiúier BAT (CALL);
x efectuarea de operaĠii logice úi de salturi funcĠie de
valoarea unui parametru, existenĠa sau inexistenĠa unui
fiúier etc. (comenzile IF, IFEXIST, THEN, GOTO);
x alte comenzi interne sau externe scrise identic cu linia de
comandă din DOS.
Sintaxa úi comenzile fiúierului AUTOEXEC.BAT sunt
identice cu orice alt fiúier BAT.
Principalele comenzi utilizabile în CONFIG.SYS sunt:
x încărcarea de drivere prin intermediul comenzii:
DEVICE=[CALE][DEVICE].SYS
Cele mai utilizate drivere sunt EMM.EXE úi HIMEM.SYS
(pentru memoria extinsă), drivere pentru modificarea tasta-
turii úi setului de caractere afiúat de display (KEYBRD.SYS,
DISPLAY.SYS), drivere pentru periferice specifice necunos-
cute de sistem (CD, SCSI, sound blaster etc.);
x definirea ultimului volum acceptat de sistem (sintaxă:
LASTDRIVE=<Z>);
x definirea numărului de fiúiere care pot fi deschise

simultan, zona de memorie unde este încărcat sistemul de
operare etc.
Dacă CONFIG.SYS nu poate fi executat decât automat, la
iniĠializarea sistemului, AUTOEXEC.BAT se poate executa din
linie de comandă în orice moment.
3.4.5. Programe de comprimare úi arhivare
Au apărut ca urmare a necesităĠii memorării unei can-
tităĠi mari de date pe medii cu capacitate mică, pentru a or-
ganiza mai eficient structura fiúierelor precum úi pentru a
realiza copii de rezervă a informaĠiilor de pe hard disc la
începuturile PC.
Primul program realizat, BACKUP, era folosit numai pentru
arhivare úi permitea înregistrarea unei serii de fiúiere sub un
nume unic, pe un mediu extern, de regulă o unitate de bandă
magnetică.
Adevărata valoare a acestor programe a apărut odată cu
implementarea metodelor de comprimare care, fără a pierde
informaĠie, asigurau reducerea mărimii fiúierelor chiar de 30
de ori. Există o întreagă colecĠie de programe de arhivare,
putând fi amintite: ACE, ARJ, ARC, PAK, RAR, ZIP etc. Prin-
cipiile de lucru úi facilităĠile oferite sunt asemănătoare, co-
menzile necesare fiind explicate lansând programul cu
parametrul ‚/?’.
3.4.6. Programe utilitare
Programele utilitare permit unui utilizator, fără cunoútinĠe
de specialitate, operarea cu succes a sistemului de calcul. În
decursul timpului, cele mai folosite utilitare au fost PCTOOLS,
XTREE úi NORTON COMMANDER. Dacă primele două au avut
epoca de glorie cu aproape zece ani în urmă, lejeritatea
lucrului cu NORTON COMMANDER a făcut ca acest utilitar să
85 _______________________________________ Informatică
migreze úi spre alte sisteme de operare (LINUX – MIDNIGHT

COMMANDER, WIN9X – WINCOMANDER).
Principiul de lucru al NC constă în utilizarea a două
ferestre care împart ecranul în două jumătăĠi egale, una din
ferestre fiind fereastra sursă iar cealaltă fereastra destinaĠie.
Pentru simplificarea afiúării, directoarele sunt scrise cu
majuscule iar fiúierele cu minuscule; fiúierele cu atribut hidden
sunt marcate cu caracterul ‚ų’
Principalele comenzi ale NC sunt:
x prezentare concisă fiúiere (nume.extensie) – F9, L/R, B;
x prezentare detaliată fiúiere (nume.extensie, data úi ora
creării, tipul) – F9, L/R, F;
x vizualizarea conĠinutul unui fiúier sau director selectat din
fereastra pereche – Ctrl+Q sau F9, L/R, V;
x vizualizarea structurii arborelui de subdirectoare –
F9,L/R,T;
x memoria RAM totală úi disponibilă, capacitatea totală úi
disponibilă, numărul de subdirectoare úi fiúiere úi numărul
total de octeĠi scriúi pe volumul selectat, în fereastra
pereche – Ctrl+L sau F9, L/R, I;
x ordine de afiúare a fiúierelor alfabetică după nume –
Ctrl+F3 sau F9, L/R, N;
x ordine de afiúare a fiúierelor alfabetică după extensie –
Ctrl+F4> sau F9, L/R, X;
x ordine de afiúare a fiúierelor cronologică – Ctrl+F5 sau
F9, L/R, T;
x ordine de afiúare după mărimea fiúierelor – Ctrl+F6 sau
F9, L/R, S;
x ordine de afiúare naturală – Ctrl+F7 sau F9, L/R, U;
x ascundere fereastra stângă, respectiv dreaptă –Ctrl+F,
respectiv Ctrl+F2;
x schimbare între ferestre – Ctrl+U;

x selectarea volumului afiúat pentru fereastra stângă, res-
pectiv fereastra dreaptă – Alt+F, respectiv Alt+F2;
x selectarea fiúierelor (folosind wildcard *) – tasta + de pe
tastatura numerică
x deselectarea fiúierelor – tasta – de pe tastatura numerică;
x comutarea fiúierelor selectate cu cele neselectate – tasta
‚*’ de pe tastatura numerică;
x compararea úi selectarea fiúierelor care sunt diferite în
cele două ferestre – F9, C, C;
x vizualizarea unui fiúier – F3; pot fi afiúate inteligibil fiúiere
text, baze de date, fiúiere imagini raster etc. Formatul de
afiúare poate fi hexazecimal sau ASCII (comută prin tasta
F4), tipul fiúierului poate fi ales dintr-o listă de 7 formate
(tasta F8), este posibilă căutarea unei secvenĠe de
caractere (tasta F7) úi chiar tipărirea la imprimantă (tasta
F9); ieúirea din modul de vizualizare se face apăsând
tasta Esc sau F0;
x editarea unui fiúier ASCII – comandă <F4>; editorul este
destul de complex úi are comenzi specifice destul de nu-
meroase. Utilizatorii care nu se împacă cu editorul
încorporat în NC, pot folosi implicit editorul DOS EDIT.EXE
prin procedura F9, C, G, Alt+E, Alt+E.
x copierea fiúierelor selectate dintr-o fereastră în alta – F5
sau cu ajutorul mouse-ului, prin agăĠarea úi tragerea dintr-
o fereastră în alta (drag and drop);
x mutarea fiúierelor selectate dintr-o fereastră în alta – F6
sau prin glisarea dintr-o fereastră în alta cu ajutorul
mouse-ului, simultan cu apăsarea tastei Alt;
x útergerea fiúierelor úi directoarelor selectate dintr-o fereas-
tră – F8;
87 _______________________________________ Informatică
x confirmarea de către operator a operaĠiunii de copiere,

mutare sau útergere – F9, C, G, Alt+F;
x crearea unui nou director – F7;
x vizualizare arhivă selectată – F3 sau Enter;
x comprimare fiúiere selectate – Alt+F5;
x decomprimare arhive selectate – Alt+F6; comprimarea úi
decomprimarea unui fiúier singular se poate face prin ope-
raĠiunea de copiere (F5), în fereastra activă fiind selectată
o arhivă; formatele de fiúiere compatibile sunt ARJ, ARC,
LHARC, PAK, PKZIP, ZOO sau un format propriu NC;
programele de comprimare externe trebuie să fie declarate
în PATH pentru a fi găsite de NC
x copierea unui disc – F9, D, C;
x formatarea unui disc – F9, D, F;
x emularea unei reĠele (numai transfer de fiúiere pe interfaĠa
serială sau paralelă) – F9, L/R, K, …;
x lucrul în reĠea – F9, D, N;
x afiúarea unor informaĠii sistem – F9, C, I.
Principalul dezavantaj al NC constă în imposibilitatea
acestuia de a fi compatibil cu sistemele de operare Win9x (de
exemplu, incompatibilitatea cu numele lungi de fiúiere), de
unde úi apariĠia clonelor de tip WinCommander.
3.5. Elemente practice

Dificultatea utilizării comenzilor MS-DOS este unul din
motivele care au condus la generalizarea interfeĠelor utilizator
grafice, de tip Windows. Cu toate acestea, există încă proce-
duri esenĠiale care nu pot fi realizate decât în MS-DOS. Una
din acestea este partiĠionarea unui hard disc.
Ipotezele problemei sunt:
x calculatorul este nou, fără sistem de operare instalat pe el;
x hard discul care se va partiĠiona are o capacitate de 40GB;

x calculatorul dispune de o unitate de CD-ROM úi de un CD
bootabil.
Etapele necesare pentru montarea hard discului úi pre-
gătirea sa pentru instalarea unui sistem de operare sunt des-
crise în paragrafele următoare.
Instalarea hard discului presupune, mai întâi, montarea
dispozitivului în echipamentul de calcul, urmată de setarea
propriu-zisă, în BIOS, a parametrilor acestuia.
Procedura este rezumată în paúii următori:
a) Hard discul se desface din ambalajul antistatic în care este
furnizat, i se face o inspecĠie vizuală a aspectului plăcii cu
componente electronice, conectorilor úi mufelor. Se va
evita atingerea cu mâna sau obiecte metalice a compo-
nentelor, traseelor sau conectorilor.
b) Se verifică, funcĠie de informaĠiile prezentate pe eticheta
lui, dacă hard discul este setat Master Setarea se face
prin scurtcircuitarea uneia din cele trei perechi de contac-
te, dispuse între conectorul de date úi mufa de alimentare
(figura 3.4). SemnificaĠia marcajelor contactelor sunt: CS –
Cable Select, SL – Slave, MA – Master).
Circuit imprimat
SelecĠ ie
MA
CS
Conector
SL
alimentare Conector date

Ghidaj
Pinul
Carcasă hard disc
Figura 3.4
c) Se opreúte calculatorul, se desface carcasa lui, iar hard

discul se montează ferm într-unul din locaúurile special
destinate dispuse, de regulă, în partea frontală.
89 _______________________________________ Informatică
d) Se cuplează mufa de alimentare în conectorul corespun-

zător. Mufa nu se poate monta invers, având ghidaj de
control.
e) Se cuplează pe placa de bază a calculatorului (sau pe
interfaĠa IDE de tip EISA), în conectorul denumit „IDE0”,
cablul panglică de legătură între hard disc úi calculator.
Conectorul corespunzător se identifică după descrierea
plăcii de bază. Unul din firele laterale ale cablului panglică
este de culoare roúie úi acesta trebuie să corespundă
pinului al conectorului IDE0. Dacă interfaĠa este de tip
ULTRA ATA 00 sau 33, trebuie să se monteze un cablu
panglică special, de 80 de fire; în acest caz este obligato-
rie montarea fiecărui conector al cablului panglică aúa cum
este inscripĠionat;
f) Capătul celălalt al cablului panglică se introduce în conec-
torul de date al hard discului, respectând aceiaúi regulă a
pinului – fir roúu. Cablul panglică este echipat cu trei co-
nectori. Conectorul rămas liber se poate cupla la unitatea
CD-ROM situaĠie în care acesta trebuie selectat Slave sau
se poate folosi cealaltă interfaĠă a plăcii de bază (IDE)
prin intermediul altui cablu panglică.
g) Se montează carcasa, se porneúte calculatorul úi se intră
în BIOS SETUP. FuncĠie de tipul plăcii de bază úi de
varianta programului, se poate selecta fie meniul IDE HDD
AUTODETECTION, fie meniul STANDARD CMOS FEATU-
RES o IDE Primary Master. Dacă hard discul este bine
montat, sistemul îi recunoaúte parametrii (numărul de cilin-
dri, numărul de capete úi numărul de sectoare), úi calcu-
lează capacitatea totală a acestuia. Modul de acces, care
poate fi: Normal, LBA, Large, CHS sau Auto, trebuie
selectat pentru un hard de mare capacitate Auto sau LBA.
h) Se intră în meniul BIOS FEATURES SETUP úi se selec-
tează ordinea căutării sistemului de operare; CDROM,C,A.
i) Se introduce în unitatea CDROM CD-ul bootabil, se sal-

vează setările făcute, úi se reporneúte calculatorul.
După aceúti nouă paúi, hard discul este instalat în sistem
úi este pregătit pentru următoarele etape, partiĠionare úi for-
matare.
Referitor la metodele de acces amintite la punctul g),
LBA úi CHS, au apărut datorită limitărilor introduse de funcĠiile
de acces la disc memorate în BIOS. Astfel, sistemul are limi-
tată dimensiunea discului la 024 cilindri, 255 capete de citi-
re/scriere úi 63 de sectoare pe pistă, rezultând o dimensiune
maximă a hard discului sau a partiĠiei de circa 8.4 GB. O altă
limitare este introdusă úi interfaĠa IDE care nu recunoaúte
decât 6 capete (rezultând aici un disc de maxim 504 MB).
SoluĠia poate consta în renunĠarea la adresarea fizică a
informaĠiilor, funcĠie de numărul clusterului. Astfel sistemele
de operare de tip Windows folosesc o adresare logică sau
LBA (Logical Block Addressing).
Pentru sistemele de operare Non-Windows, soluĠia con-
stă în translatarea discului, prin creúterea numărului de ca-
pete úi reducerea numărului de cilindri. Această metodă, de-
numită CHS (Cylinder Head Sector) nu sparge totuúi bariera
dimensiunii de 8.4 GB dar poate asigura o utilizare mai efi-
cientă a discului.
Pentru hard discul luat în calcul, cu caracteristicile:
6553 cilindri, 6 capete úi 63 de sectoare, rezultă un număr
de peste 66 de milioane de unităĠi de alocare.
Acest număr este uúor controlabil de un sistem de ope-
rare care admite FAT pe 32 de biĠi (admite aproape 4.3 mili-
arde de clustere) dar, presupunând că se va instala un FAT
pe 6 biĠi, dacă discul este nepartiĠionat, rezultă că dimensi-
unea clusterului va fi de 008 sectoare, fapt care va conduce
la o utilizare total ineficientă a suportului magnetic.
9 _______________________________________ Informatică
Pe de altă parte, numărul de partiĠii se poate stabili úi

funcĠie de destinaĠia fiecărui volum: sistem de operare, pro-
grame de aplicaĠie, documente, media, jocuri etc.
Pentru a păstra caracterul de maximă generalitate, va fi
descrisă crearea a trei partiĠii pe hard discul de 40 GB: partiĠia
principală, de 20 GB úi două partiĠii extinse, a câte 0 GB fie-
care. Rezolvarea este temporară; de altfel, cu un kit de insta-
lare MS-DOS nici nu se pune problema obĠinerii unei partiĠii
mai mari de 8.4 GB. SoluĠia constă în instalarea unui sistem
de operare Windows (prezentată în paragraful 4.,
Elemente practice ).
Procedura este următoarea:
a) La iniĠializarea calculatorului, utilizatorul alege din cele
două opĠiuni afiúate:
. Boot from Hard Disk
2. Boot from CDROM
meniul numărul 2 (iniĠializare de pe CD-ROM). În continua-
rea procesului de iniĠializare, sistemul afiúează o nouă
listă cu trei opĠiuni:
. Start Windows 98 Setup from CD-ROM
2. Start Computer with CDROM Support
3. Start Computer without CDROM Support
alegând meniul numărul 2 (pornire calculator cu suport
pentru CD-ROM).
b) După terminarea procesului de iniĠializare úi instalare a
driverelor pentru CD-ROM, calculatorul afiúează prompte-
rul iar utilizatorul poate introduce comanda:
A:>fdisk
c) Hard discul fiind mai mare de 504 MB, din prima opĠiune a
programului trebuie selectat suportul pentru unităĠi mari.
d) Se selectează opĠiunea (Create DOS partition or Logical
DOS Drive) iar, din submeniul afiúat opĠiunea, (Create
Primary DOS partition) úi se stabileúte dimensiunea parti-

Ġiei principale. Mărimea poate fi egală cu dimensiunea
hard discului, caz în care nu se mai poate vorbi de partiĠio-
nare sau se poate stabili fie direct în MB (pentru exemplul
dat, 20000), fie procentual, raportat la capacitatea hard
discului (adică 50%).
e) După ce sistemul a creat úi verificat partiĠia nouă, se
selectează opĠiunea 2 (Create Extended DOS partition) úi
se defineúte spaĠiul total al celorlalte partiĠii, de regulă
restul spaĠiului rămas pe hard disc.
f) Celelalte două partiĠii se creează folosind de două ori
opĠiunea 3 (Create Logical DOS Drive(s) in the Extended
DOS partition): pentru prima se stabileúte o dimensiune
egală cu 50% din spaĠiul partiĠiei extinse iar pentru ultima,
restul spaĠiului rămas pe partiĠia extinsă. La final se revine
în meniul principal al Fdisk cu tasta Esc.
g) Caracteristicile partiĠiilor create se pot afiúa cu opĠiunea 4
(Display partition information). InformaĠiile afiúate conĠin
dimensiunea partiĠiei, compatibilitatea cu sistemul de ope-
rare, dimensiunea FAT-ului etc. Dacă discul este partiĠio-
nat corect, se iese din Fdisk cu tasta Esc úi se trece la
pasul i).
h) Dacă rezultatele nu sunt cele dorite de utilizator, se poate
alege opĠiunea 3 (Delete partition or Logical DOS Drive).
ùtergerea partiĠiilor se face, de regulă, în ordine inversă
creării lor.
i) PartiĠionarea se încheie, informaĠiile fiind scrise în sectorul
de boot al hard discului, o dată cu reiniĠializarea calcula-
torului.
NOTĂ: Chiar dacă nu se doreúte împărĠirea hard discului în
mai multe discuri virtuale, utilizarea Fdisk este nece-
sară pentru orice hard disc nou.
93 _______________________________________ Informatică
Fdisk nu mai poate fi folosit după scrierea informa-

Ġiilor pe oricare partiĠie, deoarece toate datele de pe
hard disc se pierd.
OperaĠiunea de pregătire a hard discului pentru instala-
rea sistemului de operare úi a programelor de aplicaĠie nu
este încă terminată: mai este necesară formatarea tuturor dis-
curilor nou apărute în urma procesului de partiĠionare.
În MS-DOS prompt, comanda de formatare este:
A:>format d: [/s]
unde codurile au semnificaĠia următoare:
d: denumirea volumului; pentru exemplul de faĠă, d: va
avea, succesiv, valorile „c:”, „d:” úi „e:”;
/s este un parametru opĠional care indică sistemului trans-
ferul nucleului sistemului de operare pe discul formatat;
nu se va folosi decât pentru discul bootabil creat pe par-
tiĠia activă, adică discul c:
Dacă în cursul etapelor de instalare a noului hard disc a
survenit vreo problemă, soluĠiile de remediere sunt destul de
limitate întrucât, prin construcĠie, hard discul este un dispozi-
tiv practic imposibil de remediat cu aparatură neprofesională.
FuncĠie de etapă, înainte de a apela la service sau la
garanĠia produsului, trebuie reverificate următoarele aspecte:
x la etapa de montare în sistem, dacă BIOS SETUP nu recu-
noaúte hard discul, se controlează corectitudinea conexiu-
nilor pentru alimentare úi a cablului panglică; majoritatea
problemelor survin dintr-o montare incorectă a cablului
panglică, fără respectarea inserării acestuia în conector cu
firul roúu la pinul ;
x dacă la etapa de partiĠionare, nu se mai pot úterge anumi-
te partiĠii create greúit, se poate încerca útergerea lor cu
un program de formatare fizică disponibil fie pe site-ul pro-
ducătorului, fie în kitul de programe cu care ar trebui livrat

hard discul;
x dacă raportul produs după formatare afiúează foarte multe
sectoare defecte, se poate încerca fie o formatare fizică,
urmată de partiĠionare, fie reformatarea logică a partiĠiei
cu comanda:
A:>format d: /c
unde d: reprezintă discul de formatat úi /c un parametru
pentru formatare cu verificarea sectoarelor defecte.
Dacă nu s-a putut remedia nimic, cu excepĠia metodelor
clasice – service sau înlocuire prin garanĠie, se mai poate
încerca achiziĠionarea unui produs nou, ca în figura 3.5.
Cel mai nou model Maiestate! AúteptaĠi!

de calculator: produs În úase luni va costa
ecologic, biluĠe în 6
culori, inclusiv mouse numai jumătate din
úi web… preĠ…
Figura 3.5.
95 _______________________________________ Informatică
Capitolul 4. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS

Windows 95 sau 98 este un sistem de operare pe 32 de
biĠi creat de firma Microsoft úi destinat echipamentelor de
calcul compatibile IBM-PC, bazate pe microprocesoare INTEL
sau clone ale acestora.
IniĠial pe acest tip de calculatoare a rulat sistemul de
operare MS-DOS care dispunea de o interfaĠă utilizator de tip
linie de comandă úi de un set de comenzi prin intermediul
căruia utilizatorul putea comunica cu echipamentul său de
calcul.
Deoarece acest mod de lucru era destul de laborios úi
necesita memorarea comenzilor, firma Microsoft a lansat pe
piaĠă o aplicaĠie numită Windows care se instala peste siste-
mul de operare; sistemul de operare ce controla echipamentul
de calcul rămânea MS-DOS, dar interfaĠa greoaie a acestuia a
fost ascunsă sub cea prietenoasă úi intuitivă oferită de Win-
dows. Numele acestei noi interfeĠe grafice (în bibliografie este
denumită GUI – Graphical User Interface) provenea de la fap-
tul că obiectele manevrate de utilizator cu ajutorul mouse-ului
sau al tastelor se aflau grupate în ferestre (window - fereastră
în limba engleză). AplicaĠia Windows a dobândit foarte repede
popularitate în rândul utilizatorilor PC úi a ajuns în final la ver-
siunea 3., cunoscută úi sub denumirea de Windows for
Workgroups (Windows pentru grupuri de lucru), ea oferind úi
servicii de reĠea. Dar Windows nu era decât o aplicaĠie care
rula sub sistemul de operare MS-DOS úi deci avea aceleaúi
limitări.
Următorul pas a fost lansarea pe piaĠă a produsului
Windows 95, un sistem de operare de sine stătător. El oferă o
serie de avantaje, dintre care câteva mai importante sunt
enumerate mai jos:
Sistemul de operare Windows _________________________ 96
x Este disponibilă o mai bună gestionare a memoriei úi o

stabilitate sporită prin intermediul noilor driverele pe 32 de
biĠi pentru periferice (drivere de tip Vxd).
x Utilizatorul are posibilitatea folosirii numelor lungi pentru
fiúiere, maxim 255 de caractere. Acest lucru se datorează
faptului că sistemul de fiúiere utilizat este unul îmbunătăĠit,
denumit VFAT. Vechiul sistem de fiúiere FAT6 este recu-
noscut în continuare.
x Este un sistem de operare multitasking, având posibilitatea
de a executa simultan mai multe programe.
Sub Windows 9x există două modalităĠi de implementare
a facilităĠii de multitasking (un task este o aplicaĠie sau pro-
gram care este executat la un moment dat). În vederea imple-
mentării facilităĠii de multitasking, un task este divizat în mai
multe fire de execuĠie (numite threads) úi mai multe fire, apa-
rent, pot fi executate simultan. O metodă de a efectua multi-
tasking este utilizarea modelului numit preemptiv. Fiecărui fir
de execuĠie îi corespunde o cuantă de timp pe durata căreia
are la dispoziĠie resursele echipamentului de calcul. Windows
9x utilizează acest model pentru execuĠia aplicaĠiilor pe 32 de
biĠi. O a doua metodă este utilizarea modelului cooperativ. În
acest caz firele de execuĠie sunt asociate cu o listă de prio-
rităĠi úi au acces la resursele echipamentului de calcul în
funcĠie de prioritatea pe care o deĠin. Acest model este utilizat
de Windows 3.x úi este implementat úi sub Windows 9x pentru
a păstra compatibilitatea cu aplicaĠiile pe 6 biĠi scrise pentru
versiuni anterioare de Windows.
x Echipamentele periferice de tip Plug and Play sunt în mod
automat recunoscute de către Windows 9x, caracteristicile
fizice (adresă I/O, număr de întrerupere, canal DMA, etc.)
ale acestora fiind detectate de sistemul de operare, fără a
necesita intervenĠia utilizatorului.
97 _______________________________________ Informatică
x Windows 95 este livrat împreună cu o serie de aplicaĠii

utile cum ar fi: procesor de texte – WordPad, editor grafic -
Paint, calculator, utilitare pentru administrarea hard discu-
rilor, jocuri, utilitare multimedia, utilitare pentru reĠea.
x Sub Windows 95 este îmbunătăĠită facilitatea OLE (Object
Linking and Embedding - legarea úi inserarea obiectelor )
care permite inserarea unui obiect creat printr-un anumit
program în interiorul altui obiect creat printr-un program
diferit; legătura între cele două obiecte este gestionată de
sistemul de operare.
x Windows 95 este livrat cu servicii reĠea: clienĠi, protocoale,
posibilitatea conectării la distanĠă (Dial-Up Networking),
aplicaĠie pentru mesagerie electronică (MS Exchange).
x ProtecĠia informaĠiilor la útergerea accidentală prin Recy-
cle Bin: în momentul în care utilizatorul úterge date de pe
disc, acestea nu sunt eliminate definitiv ci stocate în Re-
cycle Bin – sau coúul de gunoi. Astfel, dacă se constată că
un fiúier a fost úters din greúeală acesta poate fi recupe-
rat. Coúul de gunoi este de fapt o zonă rezervată pe discul
fix unde se stochează fiúierele, directoarele sau obiectele
care au fost úterse.
x Definirea de comenzi rapide (links – legături; este
preferată această denumire în loc de shortcuts – scurtături

Un obiect reprezintă un set de date cu un anumit format. AplicaĠia
prin intermediul căreia a fost creat fiúierul unde s-a inserat un
obiect se numeúte client. Dar obiectul respectiv are de regulă un
alt format decât cel al fiúierului în care a fost inserat úi nu poate fi
manipulat decât de o aplicaĠie specifică; aplicaĠia apelată de client
în vederea manipulării obiectului inserat se numeúte server.
Astfel, utilizatorul poate introduce o imagine grafică care a fost
creată sub un program specializat - de exemplu Paint, într-un
document editat sub un procesor de text - de exemplu Word. În
acest caz clientul este aplicaĠia Word, iar server-ul este aplicaĠia
Paint.
Sistemul de operare Windows _________________________ 98
pentru a nu face confuzii; de altfel, comanda rapidă este

memorată ca un fiúier LNK): un link este de fapt o asociere
realizată de utilizator cu un anumit obiect pentru ca
accesul la acesta să se facă mai uúor. De exemplu, dacă
specificatorul complet al unui fiúier este C:\Program
Files\Winzip\WinZip.Exe, atunci pentru a-l citi, utilizatorul
trebuie să-l caute pe discul C:, mai întâi în directorul
Program Files, după care în subdirectorul WinZip. Dacă
fiúierul este foarte des accesat, mai simplu ar fi să se
creeze un link către acest fiúier pe care utilizatorul l-ar
putea apela direct, fără să fie nevoit să parcurgă structura
arborescentă a directorului. Ideea de utilizare este asemă-
nătoare cu a fiúierelor BATCH din MS-DOS.
x Clipboard: este o zonă de memorie RAM rezervată, unde
utilizatorul poate stoca temporar diverse obiecte, în vede-
rea utilizării lor ulterioare. Introducerea în Clipboard a in-
formaĠiilor se realizează prin operaĠiile de Cut úi Copy, iar
citirea din Clipboard a datelor se efectuează prin operaĠia
de Paste. OperaĠia de Cut (taie - în limba engleză) mută
obiectul selectat în Clipboard. La un moment dat un singur
obiect poate fi stocat în Clipboard, úi anume cel introdus
prin ultima operaĠie de Cut sau Copy; dacă o nouă coman-
dă de Cut sau Copy stochează date în Clipboard, atunci
vechile informaĠii vor fi suprascrise de cele noi. OperaĠia
de Copy copiază obiectul curent în Clipboard, fără însă a-l
úterge din locul unde se afla el iniĠial. OperaĠia de Paste
(lipeúte - în limba engleză) copiază obiectul curent din
Clipboard acolo unde specifică utilizatorul în momentul
respectiv.
Ultima versiune a sistemului de operare, Windows 98,
oferă în plus faĠă de versiunea Windows 95 următoarele
facilităĠi:
99 _______________________________________ Informatică
x Există o modalitate mai eficientă de pornire úi oprire a sis-

temului de operare. Astfel, driverele pentru dispozitivele
periferice pot fi iniĠializate în momentul în care sunt utili-
zate úi nu atunci când se încarcă sistemul de operare.
x Este oferit un nou model de drivere - Win32, care este
acelaúi cu cel al sistemului de operare Windows NT 5.0,
asigurându-se astfel compatibilitatea. În acelaúi timp,
vechile drivere de sub Windows 95 sunt recunoscute.
Acest lucru este foarte important, deoarece utilizatorul
poate avea o oarecare siguranĠă că dispozitivele din dota-
rea echipamentului de calcul vor funcĠiona. Înainte, drive-
rele din versiunile Windows 3.x, Windows 95, Windows NT
3.5 úi Windows NT 4.0 nu erau compatibile; fiecare sistem
de operare dispunea de propriile sale variante. Kit-ul de
instalare al sistemului de operare Windows 98 este livrat
cu o bază de date de drivere destul de cuprinzătoare; în
cazul în care anumite dispozitive hardware nu-úi găsesc
corespondentul în această bază de date, driverele pentru
Windows 95 pot fi utilizate, în majoritatea cazurilor fără
probleme.
x Este oferit suport pentru sistemul fiúiere FAT32, recoman-
dat pentru stocarea datelor pe discuri de capacitate mare,
reducând cu mult spaĠiul ce se pierdea prin utilizarea
vechiului sistem de fiúiere FAT6. În cazul în care sistemul
de operare Windows 98 se instalează peste versiunea pre-
cedentă, utilizatorul are la dispoziĠie un utilitar de conver-
sie a sistemului de fiúiere FAT6 la FAT32.
x Sunt recunoscute úi integrate noi standarde de hardware:
- Sunt recunoscute instrucĠiunile specifice procesoarelor
de tip MMX.
- Este recunoscut standardul hardware pentru periferice,
denumit USB (Universal Serial Bus). Pentru a putea be-
neficia de această facilitate, trebuie ca echipamentul de
Sistemul de operare Windows ________________________ 00
calcul să fie dotat cu un port USB; de asemenea, tre-

buie achiziĠionate noi periferice de tip USB (tastatură,
imprimantă, mouse, scanner, modem, etc.). La un port
USB pot fi conectate maxim 27 de periferice USB.
- Este recunoscut standardul IrDA (Infrared Data Asso-
ciation), ce permite conectarea dispozitivelor periferice
fără fir, care funcĠionează în baza radiaĠiilor infraroúii.
- Este oferit suport pentru utilizarea mai multor ecrane
simultan, facilitate utilă în cazul aplicaĠiilor de proiec-
tare (CAD).
- Sunt recunoscute unităĠile de tip DVD (Digital Versatile
Disc).
- Este recunoscut standardul AGP (Accelerated Graphics
Port).
- Este recunoscut standardul IEEE 394 pentru magis-
trala serială cu viteză de transfer sporită.
x Una dintre cele mai vizibile diferenĠe între cele două va-
riante de sisteme de operare este integrarea în sistemul
de operare Windows 98 a facilităĠilor de conectare la Inter-
net úi a aplicaĠiei de navigare Internet Explorer 4.0. Acest
lucru modifică interfaĠa grafică de lucru úi modul de lucru.
De asemenea, sunt oferite aplicaĠii specifice Internet-ului:
pentru poúta electronică - Outlook Express úi pentru parti-
cipare la grupuri de informare (newsgroups). Se pare că
această integrare a dat prilejul Ministerului JustiĠiei din
SUA să oblige firma Microsoft la o politică de piaĠă ceva
mai puĠin agresivă.
x Au fost aduse următoarele îmbunătăĠiri úi facilităĠi noi la
software-ul destinat reĠelelor,:
- Au fost aduse îmbunătăĠiri la aplicaĠia de conectare la
distanĠă, denumită Dial-Up Networking, prin introduce-
rea unei facilităĠi ce permite combinarea mai multor linii
0 ______________________________________ Informatică
disponibile în vederea obĠinerii unor viteze de transfer

cât mai mari.
- Este oferit protocolul PPP (Point-to-Point Protocol).
- Sub Windows 98, echipamentul de calcul poate să
funcĠioneze în calitate de server de conectare la distan-
Ġă (dial-up server), deoarece software-ul aferent este
oferit împreună cu sistemul de operare.
- Este oferit software-ul client pentru reĠele Novell
Netware, care recunoaúte serviciile NDIS (Netware
Directory Services).
x Este oferit un program asistent pentru întreĠinerea regulată
a echipamentului de calcul (Schedule).
x Anumite utilitare de administrare au fost îmbunătăĠite úi
sunt oferite noi utilitare: optimizarea hard-discurilor, veri-
ficarea integrităĠii fiúierelor, verificarea integrităĠii bazei de
date sistem registry, configurarea sistemului etc.
x AplicaĠia Recycle Bin poate stoca nu numai fiúiere ci úi
foldere úterse.
Firma Microsoft a anunĠat că Windows 98 este ultima va-
riantă din seria acestor sisteme de operare destinate calcu-
latoarelor personale. În viitor, se preconizează ca sistemul de
operare preferat pentru acest tip de calculatoare să fie Win-
dows 2000 Workstation, iar pentru calculatoare puternice de
reĠea - MS Windows 2000 Server.
Totuúi, în domeniul sistemelor de operare pentru staĠii
de lucru, Microsoft a mai realizat Millenium úi XP, ca o încer-
care de a contrabalansa ascensiunea interfeĠei grafice X-Win-
dows a sistemului de operare Linux.
În continuare, pentru cazurile în care modul de lucru cu
Windows 95 úi 98 este similar sau identic se va utiliza terme-
nul Win9x. S-a preferat prezentarea sistemelor de operare
mai vechi úi nu noile sisteme de operare din seria Windows,
întrucât primele sunt mai stabile, fiind realizate de ani buni;
oricum, diferenĠele de operare între toate aceste sisteme sunt

minime.
4.1. Elementele interfeĠei grafice Windows

Sub sistemul de operare MS Windows 9x toate obiectele
manevrabile (documente, aplicaĠii, fiúiere, etc.) sunt reprezen-
tate vizual úi sunt manevrate prin intermediul mouse-ului sau
al tastaturii. AplicaĠiile úi documentele utilizatorului sunt orga-
nizate astfel:
x Din punct de vedere al stocării lor pe disc ele sunt orga-
nizate în foldere dispuse în cadrul structurii arborescente
despre care s-a discutat în capitolul anterior. Sub Windows
9x se utilizează noĠiunea de folder (de la dosar) în loc de
director. Exemple de foldere: Windows, My Documents,
Program Files etc.
x Din punct de vedere al administrării Windows 9x, folderele
sunt grupate logic în foldere de sistem. Exemple de foldere
sistem: Control Panel, Printers, Dial-up Networking. În
momentul lansării în execuĠie a unei aplicaĠii sau în mo-
mentul deschiderii unui folder pentru a-i vedea conĠinutul,
acestea sunt afiúate în cadrul propriilor lor ferestre ce pot
fi manevrate de către utilizator cu ajutorul mouse-ului (mo-
dificarea dimensiunii úi poziĠiei).
x În mod uzual, pentru manevrarea obiectelor sub interfaĠa
grafică MS Windows 95, se utilizează mouse-ul. Lipsa
mouse-ului poate fi suplinită de tastatură, dar lucrul devine
greoi úi ineficient.
- Butonul din stânga al mouse-ului este în general cel
mai solicitat. El este utilizat pentru selecĠii úi pentru
manipulări de obiecte. Butonul din dreapta este mult
mai puĠin solicitat, iar dacă mouse-ul dispune de trei
butoane, cel de-al treilea se foloseúte în cadrul unor
aplicaĠii speciale (de exemplu, aplicaĠii de tip CAD,
03 ______________________________________ Informatică
pentru proiectare pe calculator) sau pentru meniuri con-

textuale.
- O singură apăsare a butonului mouse-ului se numeúte
click. Două apăsări succesive sunt denumite dublu
click. În puĠine situaĠii există úi necesitatea apăsării de
trei ori a butonului, denumită triplu click. De exemplu,
pentru deschiderea unei ferestre cu ajutorul mouse-ului
se poate folosi dublu click pe iconul aplicaĠiei sau pro-
cedura din figura 4..
Figura 4.
În continuare sunt explicate elementele interfeĠei grafice
pentru Windows 9x:
x Desktop sau suprafaĠa de lucru, prezentată în figura 4.:
se referă la ecran, pe desktop aflându-se obiectele utili-
zate în mod curent.
x Cursorul mouse-ului: indică poziĠia mouse-ului pe ecran. în
funcĠie de operaĠia pe care echipamentul de calcul o efec-
tuează la un moment dat, cursorul poate lua diferite forme.
Mai jos sunt date câteva exemple uzuale.
NOTĂ: Cursorul mouse-ului poate fi configurat de utilizator
folosind fiúierele ANI livrate în pachetul MSPlus!.
My Computer
Network
Neighborhoo
DESKTOP
My Documents
MS DOS
ICONURI
prompt
Shortcut
Shortcut
Recycle
Star Bară lansare rapidă Bară taskuri active Bin
System tray
Figura 4.2
Cursor normal, pentru Sistemul este ocupat FuncĠia nu poate fi

selecĠie îndeplinită
Dimensionare Dimensionare Dimensionare pe

verticală orizontală diagonală
Deplasare obiecte Cursor pentru Dimensionare pe

introducere text diagonală
x Iconuri sau pictograme: sunt desene de dimensiune redu-
să ce reprezintă un obiect care poate fi manipulat sub
Win9x. Iconurile pot face referiri la aplicaĠii, foldere, fiúiere
de diferite tipuri, documente etc. Există câteva iconuri care
05 ______________________________________ Informatică
sunt instalate automat pe desktop odată cu sistemul de

operare Windows 95, acestea fiind:
Permite afiúarea componentelor de stocare a date-
lor úi a conĠinutului acestora, afiúarea imprimante-
My Computer lor instalate în sistem, accesul la utilitarele de con-
trol úi administrare a sistemului de operare etc.
Icon care permite afiúarea sub formă grafică a en-
tităĠilor participante într-o reĠea (echipamente de
Network calcul, unităĠi de disc directoare úi fiúiere partajate,
Neighborhood imprimante partajate úi alte echipamente periferice
care sunt partajate.
Este similar coúului de gunoi; în Recycle Bin sunt
stocate informaĠiile pe care utilizatorul le-a úters,
Recycle Bin existând posibilitatea recuperării lor.
AplicaĠia este utilă în cazul în care utilizatorul
lucrează pe calculatoare diferite úi are nevoie să
My Briefcase transfere date între ele úi să urmărească versiunile
aceluiaúi fiúier.
Permite conectarea la reĠeaua Microsoft.

The Microsoft
Network
Lansează în execuĠie aplicaĠia Internet Explorer,
care este un program de navigare (browser) prin
reĠeaua globală Internet. Este necesar un modem
Internet sau un alt tip de conexiune fizică úi un cont de
Explorer Internet pentru a putea accesa reĠeaua Internet
Pe desktopul Windows 98 sunt dispuse câteva iconuri

noi destinate, în special, lucrului în Internet:
Permite afiúarea pe ecran a conĠinutului folderului
My Documents. Acest folder este locaĠia implicită
My unde sunt păstrate toate fiúierele de lucru ale
Documents programelor de aplicaĠie Microsoft.
Permite conectarea la următoarele servicii on-line:

America on Line, AT&T World NetServices, Compu-
Online Serve, Prodigy Internet. Conectarea la aceste
Service servicii presupune plata unui abonament.
Lansează în execuĠie programul asistent pentru

prima conectarea la Internet. Se definesc tipurile de
Connect to legături la furnizorul de servicii, conturile úi parolele
the Internet de utilizare etc.
Lansează în execuĠie aplicaĠia pentru poútă elec-

Outlook tronică.
Express
Utilizatorul are posibilitatea de a modifica linkurile pre-

zente pe desktop, de regulă, prin procedura Drag and Drop,
procedură care va fi prezentată ulterior. Astfel, iconurile care
nu se utilizează pot fi eliminate, în locul lor putând introduce
alte linkuri la programele sau fiúierele mai des utilizate.
Maniera de lucru obiúnuită cu iconurile sub Windows 9x
este următoarea:
un click stânga realizează o selecĠie;
un dublu click stânga deschide un folder, un document
sau lansează în execuĠie o aplicaĠie;
un click dreapta selectează un obiect úi este facilitat acce-
sul la proprietăĠile obiectului.
x Bara de taskuri (task bar). Bara de taskuri este cea pe
care se află butonul áStart úi conĠine butoane pentru
toate task-urile active (lansate în execuĠie), la un moment
dat. În figura 4.3 se observă că există un buton pentru
taskul activ Paint.
Figura 4.3
07 ______________________________________ Informatică
Sub Windows 98, bara de taskuri include un grup special

pentru facilitarea accesului la aplicaĠiile curente (Quick
Launch). Această zonă din task bar este configurabilă de utili-
zator prin procedura de glisare (drag and drop).
x Butonul áStart: este dispus pe bara de taskuri úi permite
accesul la aplicaĠiile instalate (prin Programs Menu – me-
niul cu programe), la panoul de control al sistemului de
operare (Control Panel) úi la anumite funcĠii sistem (oprire;
ajutor; căutare; lansare în execuĠie a programelor; ultimele
documente deschise; legăturile Internet preferate etc.).
x Linkuri sau comenzi rapide: sunt reprezentate uzual prin
iconuri care au o săgeată în colĠul din stânga jos. Linkurile
sunt afiúate oriunde pe desktop sau pe bara Quick Launch.
Asociind un link cu obiectul respectiv, pentru deschiderea
sa utilizatorul nu trebuie decât să efectueze dublu click pe
iconul shortcutului (dacă acesta este pe desktop) sau un
click stânga (dacă acesta este în task bar).
În dreapta barei de taskuri se găseúte o bară denumită
System Tray unde sunt afiúate o serie de iconuri asociate
taskurilor rezidente (în imagine Keyboard, Volume Control úi
F-Secure Antivirus) úi ceasul sistemului.
4.2. Elementele unei ferestre de aplicaĠie

În momentul lansării în execuĠie a unei aplicaĠii aceasta
este afiúată în cadrul unei ferestre proprii, dispusă pe desk-
top. Elementele ferestrei, de exemplu pentru iconul My Com-
puter, depind de configuraĠia curentă a sistemului, de aceea
imaginea afiúată pe ecran nu coincide întotdeauna cu cea din
figura de mai jos. Totuúi, la orice fereastră sunt prezente
obligatoriu mai multe elemente: bara de titlu (numele aplica-
Ġiei), meniul úi barele cu butoanele de control, toate fiind pre-
zentate în figura 4.4.
Figura 4.4
Rolul fiecărui element este, pe scurt, următorul:
x bara de titlu afiúează numele aplicaĠiei; un dublu click pe
bara de titlu produce maximizarea ferestrei;
x meniul constă într-un număr de liste derulante care diferă
de la aplicaĠie la aplicaĠie; în figura de mai sus este pre-
zentat meniul pentru aplicaĠiile specifice Windows 98; se
observă că opĠiunile meniului au câte o literă subliniată;
acest lucru indică modul în care opĠiunea respectivă poate
fi selectată de la tastatură, úi anume, apăsând simultan
tastele ALT úi litera subliniată; (de exemplu, pentru a acce-
sa opĠiunea Edit din meniul de mai sus, se apasă simultan
tastele Alt-E );
x bara cu unelte folosite pentru comenzi asociate aplicaĠiei;
diferă de la aplicaĠie la aplicaĠie;

Regula ALT+litera subliniată este întotdeauna aplicabilă în
W indows.
09 ______________________________________ Informatică
x bara de stare afiúează unele proprietăĠi ale elementelor

selectate din fereastra de lucru;
x butoanele de control sunt folosite pentru controlul dimen-
siunii ferestrei; ele sunt de patru tipuri:
- minimizare în momentul în care o fereastră este minimizată ea

mai este afiúată pe ecran doar sub forma unui bu-
ton în bara de taskuri; revenirea la forma iniĠială a
ferestrei se efectuează cu un click stânga pe buto-
nul respectiv din bara de taskuri;
- maximizare în urma acestei operaĠii, fereastra va ocupa întreg
desktopul; în urma maximizării ferestrei se va
observa apariĠia unui nou buton de control,
prezentat mai jos;
- revenire readuce fereastra la dimensiunea dinainte de maxi-
mizare;
- închidere × închide fereastra; în cazul unei aplicaĠii, acest
buton echivalează cu funcĠia de ieúire din aplicaĠie
(EXIT).
Dimensionarea úi deplasarea unei ferestre pe desktop se
poate realiza cu ajutorul mouse-ului astfel:
x Deplasarea ferestrei pe desktop: se poziĠionează cursorul
mouse-ului pe bara de titlu a ferestrei. Se apasă butonul
din stânga al mouse-ului úi cu el apăsat se glisează fe-
reastra pe desktop. În momentul în care fereastra se află
în zona dorită se eliberează butonul stâng al mouse-ului.
Acest procedeu se numeúte drag and drop (drag - a trage;
drop - a lăsa că cadă), denumit în continuare „glisare” úi
se utilizează foarte des sub Win9x (figura 4.5).
Se observă că titlurile ferestrelor deschise apar în butoa-
ne separate în bara de taskuri. Dacă pe desktop sunt dispuse
mai multe ferestre deschise, atunci selecĠia uneia dintre ele
se realizează poziĠionând cursorul mouse-ului oriunde în inte-
riorul ferestrei úi efectuând un click stânga sau apăsând buto-
nul corespunzător din task bar. Se poate utiliza úi tastatura

pentru acest tip de selecĠie, prin combinaĠia de taste Alt+Esc
sau Alt+Tab.
Figura 4.5
x Dimensionarea ferestrei: pentru a-i da ferestrei aplicaĠiei
dimensiunea dorită, pot fi trase marginile acesteia cu aju-
torul mouse-ului, Ġinând butonul stâng apăsat. Există mai
multe posibilităĠi:
mărire sau micúorare laturi cursor pe latura stânga/dreapta
orizontale fereastră a ferestrei
mărire sau micúorare laturi cursor pe latura sus/jos a
verticale fereastră ferestrei
mărire sau micúorare simul- cursor pe unul din colĠurile fe-
tană laturi orizontale úi ver- restrei
ticale fereastră
Până în acest moment a fost utilizat în principal butonul
din stânga al mouse-ului, care permite printr-un click selecĠia
diferitelor obiecte, prin dublu click lansarea în execuĠie a pro-
gramelor, dimensionarea úi deplasarea obiectelor prin glisare.
PoziĠionând cursorul mouse-ului pe oricare dintre obiec-
tele dispuse pe desktop úi efectuând un click dreapta este
afiúat un meniu denumit contextual, ale cărui opĠiuni sunt
selectate cu un click stânga.
______________________________________ Informatică
PoziĠionând cursorul mouse-ului oriunde pe desktop (nu

pe un obiect de pe desktop ci pe o porĠiune liberă de desktop)
úi efectuând un click dreapta este afiúat un meniu similar cu
cel din figura 4.6.
Active Desktop : opĠiune disponibilă
numai sub Windows 98, ce permite adă-
ugarea la desktop a unei funcĠionalităĠi
specifice Internet-ului. SubopĠiunile dis-
ponibile sunt destinate personalizării
desktopului.
Arrange Icons: permite dispunerea
ordonată a iconurilor pe desktop, după
următoarele criterii:
x by Name: după nume; x by Type: după
extensie; x by Size: după dimensiune;
Figura 4.6
x by Date: după data modificării; x Auto
Arrange: ordonare automată după unul din criteriile de mai
sus.
Line up Icons: permite alinierea iconurilor pe desktop.
Refresh: opĠiune disponibilă sub Windows 98, pentru actua-
lizarea informaĠiilor afiúate pe ecran, în urma efectuării unor
modificări.
Paste úi Paste Shortcut: permite copierea din Clipboard pe
desktop a unor informaĠii.
New: permite crearea unor obiecte noi úi dispunerea lor pe
desktop. Tipurile de obiecte care pot fi create depind de apli-
caĠiile instalate pe sistem. Implicit pot fi create următoarele
tipuri de obiecte:
x folder – dosar care va grupa mai multe obiecte;
x shortcut – o cale rapidă de acces către un obiect (link);
x document de tip text;
x imagine grafică de tip BMP – bitmap;
x un obiect de tip mapă – Briefcase.

Properties: permite afiúarea/modificarea proprietăĠilor desk-
topului, adică a modului de afiúare al obiectelor pe desktop.
Descrierea pe larg a acestei comenzi va fi tratată la para-
graful referitor la folderul Control Panel.
Un click dreapta pe un link de
pe desktop are ca efect apariĠia
unui meniu asemănător cu figura
4.7 (funcĠie de tipul linkului selec-
tat, meniul poate fi total diferit).
SemnificaĠia elementelor din
meniu este:
Open: lansează în execuĠie obiec-
tul respectiv;
Explore: lansează în execuĠie
Windows Explorer;
Find: căută fiúiere sau foldere;
Figura 4.7
Send To: trimite obiectul selectat
la destinaĠia selectată din folderul
Windows\Send To. De exemplu, destinaĠia poate fi un folder
(My Documents), un volum (A:) sau o aplicaĠie (Notepad);
Cut úi Copy: mută sau copiază obiectul în Clipboard;
Create Shortcut: realizează un link către obiect;
Delete: úterge obiectul;
Rename: schimbă numele obiectului;
Properties: afiúează caracteristicile obiectului. Cu această
comandă se pot schimba atributele obiectului, iconul asociat
etc.
Un click dreapta pe task bar produce meniul din figura
4.8. SemnificaĠia elementelor meniului este:
Toolbars: selectează ce se afiúează pe taskbar (în exemplul
afiúat, numai Quick Launch);
3 ______________________________________ Informatică
Figura 4.8
Cascade Windows úi Tile Windows Horizontally/Vertically

determină modul de afiúare al ferestrelor deschise: suprapuse
(cascade) sau una după alta (tile);
Minimize all Windows minimizează toate ferestrele active,
rămânând doar câte un buton în task bar;
Properties permite modificarea stilului de afiúare al task b-
arului (afiúarea deasupra altor ferestre, ascundere automată,
mărime iconuri în taskbar úi afiúare ceas).
Un click dreapta pe un link sistem (My Computer,
Network Neighborhood) are ca efect apariĠia unui meniu ase-
mănător cu cele prezentate anterior. Principalele diferenĠe
apar la selectarea meniului „Properties”. SituaĠiile care apar
vor fi discutate la paragraful Control Panel.
4.2.. Elementele de control ale unei ferestre de
aplicaĠie
Multe comenzi ale sistemului úi ale aplicaĠiilor sunt
dispuse în casete de dialog care dispun de diferite elemente
de comandă:
Etichetă Pune la dispoziĠie un anumit set de
opĠiuni într-o casetă de dialog, gru-
pând diferiĠi parametri ai aplicaĠiei.
Casetă Pune la dispoziĠie o zonă unde se
de text poate introduce un nou text sau dis-
pun de un text prestabilit.
Casetă Pune la dispoziĠie o listă de opĠi-

cu listă uni din care se poate selecta un
element. Dacă lista conĠine mai
multe opĠiuni decât zona rezerva-
tă pentru afiúare, caseta dispune
úi de o bară de derulare verticală
pentru defilare.
Listă O versiune condensată a casetei
derulantă anterioare, fiind afiúată o singură
opĠiune. Este însoĠită de un buton
de derulare.
Casetă O opĠiune care poate fi selectată
validare (marcată cu × sau 9) sau dese-
lectată (marcajul este nul).
Butoane Prezintă opĠiuni care se exclud
radio reciproc; opĠiunea selectată este
marcată cu un punct negru în
centrul butonului radio.
Buton de Declanúează o acĠiune funcĠie de
comandă conĠinutul acestuia.
4.3. Butonul á Start

Meniul afiúat la apăsarea butonului áStart este
Activarea meniului START se poate efectua în mai multe
moduri:
. Se poziĠionează cursorul mouse-ului în interiorul conturului
butonului START úi se apasă o dată butonul din stânga.
Imediat după click este afiúat meniul START.
2. Utilizând tastatura: în cazul în care tastatură este de tip
Windows, se apasă tasta specială á. Dacă tastatura este
una obiúnuită, accesarea meniului START este făcută de
combinaĠia de taste Ctrl+Esc.
5 ______________________________________ Informatică
NOTĂ: OpĠiunile disponibile în meniul áStart depind de

aplicaĠiile instalate pe sistem.
SemnificaĠia elementelor
meniului este:
Programs: permite explorarea
úi lansarea în execuĠie a progra-
melor existente pe sistem. Op-
Ġiunile în dreptul cărora sunt afi-
úate niúte săgeĠi au la rândul lor
subopĠiuni úi se numesc foldere;
ele pot conĠine aplicaĠii sau alte
foldere. OpĠiunea care are o cu-
loare mai închisă decât celelalte
este opĠiunea selectată.
Pentru a lansa în execuĠie o
aplicaĠie selectată este necesa-
ră confirmarea printr-un click
stânga.
Favorites: afiúează úi execută
Figura 4.9 lansarea automată a Internet-
ului la adresele memorate.
Documents: afiúează ultimele documente deschise.
Settings: permite accesul la setările sistemului (Control Pa-
nel), imprimantele instalate sau instalarea de noi imprimante
(Printers), configurarea task barului, setările generale ale fol-
derelor úi ale desktopului.
Find: caută fiúiere úi foldere, staĠii de lucru (în reĠea), per-
soane (în agenda personală) sau adrese de Internet.
Help: lansează programul de ajutor pentru Windows 98.
Run: lansează în execuĠie programe în stilul „linie de
comandă” din MS-DOS.
Log Off …: folosit pentru lucrul în Windows cu alt cont de

utilizator faĠă de cel introdus la iniĠializare.
Shut Down: folosit obligatoriu la oprirea calculatorului (Shut
Down), reiniĠializare (Restart) sau reiniĠializare în mod MS-
DOS (Restart in MS-DOS mode).
Efectuarea unui click stânga pe butonul áStart produce
un meniu contextual format din opĠiunile: OPEN (folosit pentru
configurarea meniului START), EXPLORE (lansează Windows
Explorer) úi FIND (căutare fiúiere, foldere etc.).
Modificarea meniului START se poate realiza în trei
moduri:
. Un click dreapta pe bara de taskuri afiúează fereastra
Taskbar Properties. Trebuie selectată pagina intitulată
Start Menu Programs.
Utilizatorul dispune de următoarele butoane:
x Add: permite adăugarea unei noi opĠiuni în meniul
START.
x Remove: permite útergerea unei opĠiuni existente în
meniul START.
x Advanced: deschide aplicaĠia Windows Explorer pentru
a afiúa opĠiunile meniului START în vederea modificării
lor.
x Clear: apăsarea acestui buton are drept efect útergerea
conĠinutului folderului Documents din meniul START.
Acest lucru nu înseamnă că fiúierele respective sunt
úterse fizic de pe disc, ci numai că denumirile lor nu vor
mai fi afiúate pe ecran atunci când opĠiunea Documents
este selectată.
2. Sub Windows 98 poate fi utilizată glisarea pentru a
modifica meniul START. Acest lucru presupune selecĠia
opĠiunii din cadrul meniului START printr-un click stânga;
cu butonul stâng în continuare apăsat, mouse-ul este
glisat astfel încât cursorul acestuia să ajungă în poziĠia
7 ______________________________________ Informatică
dorită (pe desktop de exemplu). În acel moment, butonul

mouse-ului este eliberat úi iconul linkului este afiúat în
noua sa poziĠie. În aceiaúi manieră poate fi modificată
ordinea de afiúare a opĠiunilor din meniul START.
3. Cu ajutorul utilitarului Windows Explorer, editând subfol-
derele Desktop úi Start Meniu din folderul Windows.
Procedura constă în copierea unor linkuri la cele două
adrese menĠionate.
4.4. AplicaĠia My Computer

Iconul intitulat My Computer se află pe desktop úi se
poate utiliza pentru a vizualiza următoarele componentele
hardware úi software ale echipamentului de calcul:
x UnităĠi de stocare date: unităĠi pentru dischete, hard dis-
curi, unităĠi CD-ROM;
x Imprimanta sau imprimantele conectate la calculator;
x Conexiunile la distanĠă definite (numai în cazul în care
echipamentul de calcul este dotat cu un modem);
x Prin Control Panel, utilizatorul poate accesa diferite progra-
me pentru administrarea sistemului de operare.
Efectuând dublu click pe My Computer se deschide o
fereastră similară cu cea din figura 4.0. Se observă că
echipamentul de calcul este dotat cu următoarele unităĠi de
stocare:
x o dischetă de 3.5”, desemnată prin litera A:;
x hard disk: C:;
x CD-ROM: D:.
x alte periferice (imprimante, modemuri), foldere sistem etc.
Pentru a vizualiza informaĠiile despre un anume obiect,
se efectuează dublu click pe iconul asociat din fereastra My
Computer.
Figura 4.0
Afiúarea informaĠiilor despre dispozitivele de stocare
(dischete, hard discuri, CD-uri etc.) este asemănătoare cu cea
oferită de Windows Explorer, modul de lucru cu acestea fiind
tratat la capitolul respectiv.
Figura 4.
Fereastra afiúată, de exemplu pentru hard disc (C:) este
prezentată în figura 4..
9 ______________________________________ Informatică
Pentru Printers, fereastra este prezentată în figura 4.2.

Se observă că sistemul de calcul dispune de o imprimantă de
tip Canon BJC 250 (Acrobat … sunt imprimante virtuale).
Figura 4.2
Pentru a adăuga imprimante suplimentare se utilizează

aplicaĠia Add Printer care ghidează utilizatorul în procesul in-
stalării unei noi imprimante. Efectuând un click dreapta pe un
icon se poate accesa meniul Properties prin intermediul căruia
se pot face setările implicite ale imprimantelor: dimensiunea
hârtiei, rezoluĠia de imprimare, managementul culorilor etc.
O altă modalitate de a accesa folderul Printers este
executarea unui click stânga pe meniurile următoare: áStart
o Settings o Printers.
Folderul Dial-up Networking este destinat setărilor
modemului úi a legăturii între modem úi lumea exterioară úi
are un aspect asemănător cu figura 4.3.
Figura 4.3
Iconul Make New Connection permite definirea de noi

legături pentru modem. Cu ajutorul său se pot defini legături
utilizate curent, de exemplu cu furnizorul de servicii Internet.

Accesând meniul Properties al unei conexiuni definite (în
cazul de faĠă Internet) se pot seta parametrii acesteia: nu-
mărul de telefon la care face apelul, modul în care se face
conectarea (automat sau manual), modemul utilizat, protocolul
utilizat pentru comunicare etc.
Folderul Scheduled Task (figura 4.2) permite setarea
unui planificator automat utilizat pentru întreĠinerea siste-
mului. Se pot defini momentele (data úi ora) la care se exe-
cută anumite aplicaĠii. În principal, este folosit pentru opera-
Ġiuni mari consumatoare de timp, de exemplu: verificarea úi
defragmentarea hard discurilor, programele antivirus etc.
Figura 4.4
Folderul Control Panel (figura 4.5), a fost lăsat la urmă,
fiind cel mai important pentru setările software úi hardware ale
sistemului. El deĠine controlul asupra driverelor pentru echipa-
mentele periferice instalate în sistem. Erorile făcute în setările
din Control Panel pot avea efecte dezastruoase asupra func-
ĠionalităĠii sistemului, în consecinĠă recomandându-se o aten-
Ġie deosebită acestor modificări.
Fiecare din iconurile din fereastra Control Panel con-
trolează o anumită componentă a sistemului. Iconurile sunt
regăsite sub forma unor fiúiere ACL dispuse în folderul
Window\System.
Pentru accesarea Control Panel este disponibilă úi pro-
cedura: áStart o Settings o Control Panel.
2 ______________________________________ Informatică
Figura 4.5
4.4.. Add New Hardware

Este folosit pentru adăugarea, manuală sau automată,
unor noi componente hardware, cum ar fi:
x elemente existente pe placa de bază: controlerele IDE,
PCI, USB etc.; trebuie utilizat numai în situaĠia schim-
bării plăcii de bază în condiĠiile în care sistemul de
operare este păstrat pe hard discul care a fost conectat
la placa de bază anterioară;
x interfeĠe display úi acceleratoare 3D;
x modemuri úi plăci de reĠea Ethernet;
x interfeĠe în infraroúu;
x sound blastere, video blastere úi alte echipamente mul-
timedia;
x controlere SCSI.
Dacă extensiile enumerate mai sus sunt de tip PnP,

sistemul le recunoaúte automat úi nu este necesară aplicaĠia
Add New Hardware. Dacă extensia este atipică, atunci insta-
larea driverelor úi setarea plăcii se poate face numai în acest
mod.
Procedura de instalare este mult uúurată de programul
asistent al sistemului care controlează în permanenĠă etapele
procesului de instalare, în cazul unor erori ale utilizatorului
emiĠând mesaje explicite.
Pentru adăugarea de noi componente hardware, trebuie
reĠinută următoarea regulă de bază: întotdeauna pentru in-
stalare vor fi utilizate driverele furnizate de producător (pe CD
sau floppy disc). În caz contrar, este posibil ca dispozitivul să
nu se regăsească în lista de drivere din kitul de instalare al
Windows 98 úi extensia respectivă rămâne nefuncĠională.
4.4.2. Add/Remove Programs
Acesta conĠine trei elemente distincte:
. Install/Uninstall: folosit pentru instalarea sau dezinsta-
larea unor programe pe sistem. Dacă
pentru instalare există úi alte proceduri
utilizabile, eliminarea unor aplicaĠii din
sistem se face obligatoriu în acest mod.
În caz contrar, de exemplu prin útergerea
manuală a aplicaĠiilor, utilizatorul nu eli-
mină în totalitate elementele care sunt
păstrate în alte foldere decât cel al apli-
caĠiei úi, de asemenea, nu reactualizea-
ză baza de date a sistemului, Registry.
2. Windows Setup: este folosit pentru adăugarea sau elimi-
narea unor elemente opĠionale ale siste-
mului de operare. Va fi prezentat pe larg
23 ______________________________________ Informatică
în capitolul de instalare úi particularizare

a sistemului.
3. Startup Disk: util pentru crearea unui floppy disc
bootabil cu suport pentru CD.
4.4.3. Date/Time
Este folosit pentru setarea datei úi orei, precum úi pentru
alegerea zonei geografice a utilizatorului (aplicaĠia este utilă
pentru schimbarea automată a orei pentru orarul de vară/iar-
nă).
4.4.4. Display
Folosit pentru setarea plăcii grafice úi a desktopului. O
altă modalitate de accesare a acestui program este efec-
tuarea unui click dreapta pe desktop, urmată de selectarea
meniului Properties. De regulă, are úase ferestre de control
(numărul lor depinde de placa grafică):
. Background: Defineúte o imagine de fundal. Imaginea
este de tip BMP sau JPG (caz în care desk-
topul trebuie definit ca pagină Web). Ima-
ginea selectată poate fi dispusă în centrul
ecranului (Center), repetată úi alăturate una
lângă alta (Tile) sau extinsă la dimensiunea
ecranului (Stretch). Selectarea imaginii tre-
buie făcută cu atenĠie deoarece una prea lu-
minoasă conduce, în timp, la distrugerea
ecranului. Imaginile se pot încărca, de re-
gulă, din folderul Windows.
2. Screen Saver: Setează o imagine animată care apare pe
ecran dacă sistemul pornit nu a primit nici o
comandă un oarecare timp. Este utilă pentru
protejarea ecranului. Pot fi selectate diferite
configuraĠii prin intermediul fiúierelor SCR
dispuse în folderul Windows. Mai permite úi
setarea unei parole pentru ieúirea din modul

Screen Saver precum úi definirea regimului
de consum al energiei pentru sistemele stan-
dard APM.
3. Appearence: Particularizează aspectul ferestrelor: culori,
seturi de caractere pentru fiecare din ele-
mentele definitorii ale unei ferestre. Există
memorate un set de informaĠii, astfel încât
dacă utilizatorul doreúte să revină la setările
iniĠiale trebuie să urmeze procedura: Sche-
me o Windows Standard.
4. Effects: Permite schimbarea imaginii iconurilor sis-
tem de pe desktop (My Computer, My Docu-
ments, Network Neighborhood úi Recicle
Bin). De asemenea, poate fi modificat úi as-
pectul general al acestora (număr de culori,
dimensiuni etc.).
5. Web: Afiúează desktopul în stilul unei pagini Web.
6. Settings: Folosită în principal pentru stabilirea numă-
rului de culori úi a rezoluĠiei display-ului.
RezoluĠiile mari (peste 800x600 pixeli) tre-
buie utilizate cu atenĠie deoarece frecvenĠele
de sincronizare mari ale interfeĠei pot să nu
fie accesibile monitorului, efectul final fiind
distrugerea celui din urmă. Prin intermediul
meniului Advanced utilizatorul poate schimba
driverul plăcii grafice, precum úi alte setări
ale plăcii grafice úi monitorului.
4.4.5. Fonts
Este un link la folderul Windows\Fonts. Folosit pentru
afiúarea seturilor de caractere instalate pe sistem, precum úi
pentru adăugarea de noi fonturi.
25 ______________________________________ Informatică
4.4.6. Game Controllers

Folosit pentru setarea perifericele de tip joy-stick.
4.4.7. Internet Options
Defineúte modul de lucru al aplicaĠiei Internet Explorer.
În principal, se poate seta: adresa paginii „Home” (adică
adresa implicită de Internet), administrarea fiúierelor tempo-
rare, securitatea legăturilor, setarea implicită a modemului
(prezentată anterior la Dial-up Networking), tipurile de infor-
maĠii descărcate de pe Web (se pot bloca cele cu dimensiuni
foarte mari: secvenĠe video úi audio, imagini etc.)
4.4.8. Keyboard
Permite instalarea de drivere de tastatură cu caractere
specifice unei anumite Ġări. Procedura este: Language o Add
o selectarea limbii dorite. Windows 98 oferă 72 de drivere
distincte. Pentru anumite caractere exotice, utilizatorul trebuie
să dispună de driverele necesare procurate, eventual, de pe
Internet.
Cu excepĠia setărilor de caractere, aplicaĠia mai permite
úi definirea unor parametri generali ai tastaturii: viteză de
repetiĠie, întârzieri etc., precum úi viteza de clipire a curso-
rului.
4.4.9. Modems
Permite setarea extensiilor Dial-Up. Este posibilă
adăugarea (Add) sau eliminarea (Remove) de noi extensii,
precum úi stabilirea proprietăĠilor pentru hardware, drivere,
sau legătura telefonică.
Pentru un modem instalat, este utilă procedura următoa-
re care permite verificarea funcĠionării lui: Diagnostics o Com
n o More Info. O funcĠionare corectă presupune afiúarea

codurilor AT, similar cu figura 4.6. Este preferată această
verificare în locul unei testări on-line, deoarece în caz contrar
mai pot fi úi alte surse de defecĠiuni, externe sistemului, care
nu pot fi controlate prea uúor.
Figura 4.6
Procedurile de lucru sunt asemănătoare cu cele descrise
anterior la Dial-Up Networking.
4.4.0. Mouse
Se pot seta caracteristicile mouse-ului: schimbare butoa-
ne stânga dreapta, tipuri de cursor, viteză de reacĠie etc.

n=…4 reprezintă numărul portului serial pe care este instalat
modemul.
27 ______________________________________ Informatică
4.4.. Multimedia
Se pot personaliza setările pentru driverele audio, video,
MIDI (sinteză de frecvenĠă pentru emulare instrumente muzi-
cale), CD audio, mixere audio, standardele de comprimare
audio úi video etc.
4.4.2. Network
Sunt accesibile setările pentru definirea parametrilor le-
găturii calculatorului la o reĠea locală. Se pot selecta úi insta-
la: tipurile Client pentru reĠea, plăcile de reĠea, protocoalele
de reĠea (implicite sunt Banyan, IBM, Microsoft úi Novell),
precum úi serviciile disponibile în reĠea (în speĠă, partajarea
resurselor). Setarea acestor parametri este extrem de
laborioasă, pentru aceasta existând personal special angajat
(administrator reĠea), pentru ele fiind rezervat capitolul 8,
ReĠele de calculatoare.
4.4.3. ODBC Data Sources
Permite setările (definiri, partajare, drivere etc.) pentru
bazele de date care respectă protocolul Open Data Base
Conectivity permiĠând schimbul de date între aplicaĠii. Cele
mai comune baze de date cu acest protocol sunt: Acces,
Excel, Fox Pro, dBase.
4.4.4. Passwords
Folosită pentru crearea unor „profiluri utilizator”, adică
setări ale sistemului úi aplicaĠiilor personalizate funcĠie de
utilizatorul definit la iniĠializarea sistemului.
4.4.5. Power Management
Setează modul economic de funcĠionare al sistemului,
definind momentele după care se opreúte monitorul úi hard
discurile în situaĠia în care calculatorul nu este utilizat o
perioadă de timp. Trebuie menĠionat că sistemul nu este oprit,
aplicaĠiile lansate anterior intrării în modul economic rămân

active, singurele efecte fiind stingerea monitorului úi oprirea
hard discurilor.
4.4.6. Regional Settings
Selectează modul de afiúare al datei úi orei, monedei
naĠionale, numerelor (virgula sau punctul zecimal).
4.4.7. Sounds
Se pot asocia sunete cu anumite activităĠi ale sistemului
(deschidere/închidere aplicaĠii, diferite erori, intrare/ieúire din
Windows etc.).
4.4.8. System
Este un icon care permite un control general al
funcĠionării sistemului. ConĠine patru elemente distincte, după
cum urmează:
. General: Afiúează informaĠii despre varianta úi
seria sistemului de operare, cantitatea
de memorie RAM disponibilă în sistem.
2. Device Manager: Prezintă situaĠia tuturor dispozitivelor
hard instalate în sistem. În situaĠia în
care una sau mai multe extensii func-
Ġionează impropriu (din motive hard sau
neconcordanĠă hard-drivere instalate),
sistemul afiúează un simbol de aten-
Ġionare. Utilizatorul experimentat poate
să modifice setările implicite, de la dri-
verele utilizate până la setările făcute
de PnP (întreruperi, adresă, canal DMA
utilizat). Orice eroare poate avea efecte
dezastruoase asupra funcĠionalităĠii
sistemului.
29 ______________________________________ Informatică
3. Hardware Profiles: Se pot defini mai multe configuraĠii

hardware specifice fiecărui utilizator.
4. Performance: Afiúează o serie de parametrii ai sis-
temului (gradul de ocupare, periferice
speciale instalate etc.), putându-se sta-
bili úi vitezele maxime de lucru ale
echipamentelor de stocare a datelor
(floppy, hard úi CD), interfaĠa grafică úi
proprietăĠile memoriei virtuale. Toate
acestea sunt setări care pot afecta
buna funcĠionare a sistemului.
4.4.9. Telephony
Se foloseúte împreună cu iconul Modem. Se stabileúte
numărul de telefon de apel, precum úi driverele folosite de
modem.
4.4.20. Users
Este utilizat pentru crearea/eliminarea de utilizatori ai
sistemului. Altfel spus, se pot adăuga/úterge conturile utiliza-
torilor care au acces la sistem.
4.5. AplicaĠia Windows Explorer

În Windows 98, aplicaĠia Windows Explorer are aspectul
din figura 4.7.
După cum se poate observa în figură, fereastra dispune
de două panouri. Panoul din stânga al ferestrei afiúează lista
de foldere (foldere de date úi foldere de sistem) úi volumele
existente în sistem; deasupra acestui panou se află eticheta
denumită „Folders”. Panoul din dreapta al ferestrei afiúează
conĠinutul obiectului selectat în panoul din dreapta al ecranu-
lui (în figură este afiúat conĠinutul volumului C:).
Numele folderului pentru care este listat conĠinutul mai
apare úi în bara de titlu a ferestrei aplicaĠiei Windows Exp-
lorer. Fereastra aplicaĠiei are o bară de meniu, dispusă în

partea superioară a ferestrei, imediat sub bara de titlu, cu
următoarele opĠiuni: File, Edit, View, Tools, Help.
Figura 4.7
În partea inferioară a ferestrei se află linia de stare,
unde sunt afiúate diverse informaĠii referitoare la obiectele se-
lectate. Astfel, volumul C: conĠine 25 de obiecte (foldere+fi-
úiere) care ocupă 28.4 MB; spaĠiul rămas liber pe discul C:
este de 95 MB.
În funcĠie de modul în care utilizatorul a configurat
fereastra aplicaĠiei Explorer, aceasta poate dispune de una
sau mai multe bare cu utilitare. Bara cu utilitare (toolbar) se
află sub bara de meniu.
3 ______________________________________ Informatică
Se poate observa că, în panoul din stânga unde sunt

afiúate folderele disponibile în cadrul sistemului de calcul, în
dreptul fiecăruia, se află un pătrat. În interiorul pătratului pot
exista simbolurile plus (+) sau minus (-).
Simbolul plus în dreptul unui folder semnifică că acel
folder conĠine la rândul său alte subfoldere. Un click stânga
pe acest simbol din panoul din dreapta, imediat sub denu-
mirea folderului părinte, va afiúa toate subfolderele acestuia.
În acest moment simbolul plus se transformă în minus.
Simbolul minus în dreptul unui folder înseamnă că struc-
tura subfolderelor pentru folderul respectiv este afiúată pe
ecran. Un click pe simbolul minus restrânge afiúarea subfol-
derelor, astfel încât pe ecran va apare numai denumirea fol-
derului părinte. În acest moment simbolul minus se transformă
în plus.
Folderul care este părintele tuturor celorlalte foldere este
folderul sistem intitulat Desktop. În dreptul lui nu apar simbo-
lurile minus sau plus, deoarece subfolderele acestui folder
sunt afiúate în permanenĠă.
Cu excepĠia folderelor de date, în partea inferioară a
folderului stânga se observă folderele sistem: Printers, Con-
trol Panel, Dial-up Networking úi Scheduled Task, urmate de
folderele prezente pe desktop: My Document, Gunoi (Recicle
Bin), Games, OrCAD Release 9 úi Phone. Accesul la aceste
foldere se poate face fie direct prin aplicaĠia Windows Explo-
rer, fie prin procedurile arătate în paragrafele anterioare.
4.5.. SemnificaĠia elementelor de comandă din
Explorer
Sub Windows 98 există un meniu derulant cu mai multe
opĠiuni, precum úi o bară de opĠiuni Toolbars. Ambele bare
sunt folosite pentru comenzi, configurări, selecĠii etc.
Meniurile derulante sunt în număr de úapte úi vor fi

explicate în cele ce urmează.
Figura 4.8
xFile (figura 4.8): are următoarele submeniuri: New (permite
crearea de subfoldere, linkuri úi alte obiecte în folderul se-
lectat); Create Shortcut (crearea de linkuri); Delete (úterge-
rea de obiecte); Rename (redenumirea de obiecte); Proper-
ties (afiúare proprietăĠi obiect); System (C:) (este contextual,
funcĠie de obiectul selectat); Work Offline (pentru Internet;
întrerupe legătura în reĠea); Close (închide aplicaĠia
Explorer).
xEdit (figura 4.9): Undo (revine la
situaĠia anterioară ultimei modificări,
în cazul de faĠă reface fiúierul úters);
Cut (taie – mută în Clipboard obiec-
tele selectate); Copy (copiază în
Clipboard obiectele selectate); Paste
úi Paste Shortcut (copiază obiectele
din Clipboard în folderul curent);
Figura 4.9
Select All (selectează toate obiecte-
le); Invert Selection (schimbă selecĠia obiectelor din folderul
curent).
View (figura 4.20): Toolbars (pentru particularizarea barelor
cu unelte; are submeniurile: Standard buttons – afiúează
butoanele, Adress Bar – afiúează adrese Web sau folderul
33 ______________________________________ Informatică
curent, Links – afiúează adresa Web,

Radio Butons – afiúează elementele de
comandă pentru selectarea posturilor
de radio disponibile pe Web, Text
Labels – afiúează denumirea butoane-
lor din Standard buttons); Status Bar,
(activează sau dezactivează afiúarea
barei de stare); Explorer Bar (adaugă
funcĠii de căutare Web); as Web Page
(vizualizarea desktopului ca o pagină
Web); Large Icons (afiúează obiectele
cu iconuri mari); Small Icons (afiúează
obiectele cu iconuri mici); List
Figura 4.20 (afiúează obiectele consecutiv); Details
(afiúează obiectele cu informaĠii su-
plimentare); Customize this Folder (folosită pentru schimbarea
aspectului folderului curent); Arrange Icons (folosită pentru or-
donarea obiectelor afiúate poate fi realizată după unul din cri-
teriile: By Name – după numele fiúierului sau folderului, By
Type – după extensia fiúierelor, By Size – după dimensiunea
fiúierului, By Date – după data creării sau modificării fiúierului,
Auto Arrange – alinierea iconurilor pe ecran este realizată au-
tomat, urmărind ordinea selectată; această opĠiunea este dis-
ponibilă numai în cazul în care pentru vizualizarea a fost se-
lectată opĠiunea Small sau Large icons); Line Up Icons (reali-
zează alinierea automată a iconurilor pe ecran, în funcĠie de
criteriul de ordonare selectat; această opĠiunea este disponi-
bilă numai în cazul în care pentru vizualizarea a fost selectată
opĠiunea Small sau Large icons); Refresh (reîmprospătează
informaĠiile afiúate pe ecran); Folder Options (folosită pentru
setarea aspectului desktopului, stilul de afiúare al fiúierelor úi
folderelor, funcĠie de atribute, cu sau fără extensie etc., pre-
cum úi programele asociate automat unui tip de extensie).
x Go: folosit pentru navigare pe Web sau în anumite

foldere sistem.
x Favorites: afiúează adresele Web mai des utilizate.
x Tools: oferă facilităĠi avansate de căutare pe sistem,
reĠeaua locală sau Web. Este prezentat în
paragraful Căutarea folderelor úi fiúierelor.
x Help: lansează în execuĠie aplicaĠia de ajutor pentru
Windows.
4.5.2. Barele de butoane
Aspectul barelor de butoane, în situaĠia în care din
meniul Toolbars sunt selectate toate opĠiunile, este cel din
figura 4.2.
Figura 4.2
Rolul butoanelor afiúate este asemănător cu cel descris

în prezentarea meniurilor derulante.
4.5.3. Vizualizarea conĠinutului unui disc
Panoului stâng al ferestrei Windows Explorer afiúează
structura folderului My Computer. În momentul în care este
selectat un folder în panoul stâng, în panoul din dreapta este
afiúat conĠinutul acestuia. Sunt afiúate atât fiúierele cât úi
subfolderele folderului selectat. Modul de afiúare úi posibili-
tăĠile de personalizare ale aspectului sunt identice cu cele
descrise la aplicaĠia My Computer.
Folderele sunt afiúate folosind un icon asemănător unui
dosar, iar fiúierele au fie un icon funcĠie de aplicaĠia asociată
extensiei (care se poate seta prin meniul View o Folder
35 ______________________________________ Informatică
Options o File Types), fie un icon de tip general cu aspectul

á.
Obiectele pot fi afiúate cu o serie de proprietăĠi (atribute,
mărime, data creării sau modificării), dacă în meniul View a
fost selectată opĠiunea Details.
Fiúierele pot avea sau nu extensia afiúată, comutând
selecĠia în meniul View o Folder Options o View o Hide file
extensions for known files types.
Fiúierele cu atribut Hidden (ascunse) pot fi sau nu
afiúate, funcĠie de selecĠia făcută în meniul View o Folder
Options o View o Hidden Files.
4.6. Administrarea sistemului cu Windows Explorer

Windows Explorer conĠine un set de unelte extrem de
puternice necesare pentru gestionarea sistemului de fiúiere úi
foldere, managementul sistemului de operare, configurării
accesului într-o reĠea locală etc.
4.6.. Crearea folderelor
Prin intermediul aplicaĠiei Windows Explorer pot fi create
noi foldere pe mediile de stocare ale echipamentului de cal-
cul. Pentru crearea de foldere se utilizează subopĠiunea New
a opĠiunii File din bara de meniu. O altă metodă constă în
folosirea meniului contextual care apare la click dreapta. Fol-
derul creat are automat denumirea New Folder, utilizatorul
având posibilitatea să-l redenumească.
4.6.2. Crearea fiúierelor
Windows Explorer permite crearea de fiúiere noi numai
pentru aplicaĠiile instalate în sistem. Procedura este identică
cu cea descrisă la paragraful Crearea folderelor.
4.6.3. Copieri de fiúiere úi foldere

Copierea de fiúiere úi foldere se poate efectua uúor utili-
zând glisarea. Această modalitate de lucru presupune utiliza-
rea mouse-ului pentru deplasarea obiectelor pe desktop sau
în cadrul ferestrei aplicaĠiei curente. Obiectul dorit este selec-
tat prin poziĠionarea cursorului mouse-ului în interiorul lui úi
apăsarea butonului stânga. Cu butonul apăsat în permanenĠă,
se deplasează mouse-ul al cărui cursor „trage” úi obiectul
selectat (operaĠia drag). În momentul în care obiectul se află
la destinaĠia dorită, butonul mouse-ului este eliberat úi obiec-
tul rămâne la destinaĠie (operaĠia drop). Procedura este vala-
bilă dacă sursa úi destinaĠia sunt în volume diferite. Dacă se
copiază fiúiere pe acelaúi volum, în timpul glisării trebuie
apăsată tasta Ctrl.
O altă modalitate de copiere este utilizarea tehnicii Copy
and Paste. Această modalitate utilizează Clipboard-ul pentru
a copia obiecte. Obiectul este copiat de la sursă úi stocat în
Clipboard prin operaĠia de Copy, după care este recuperat la
destinaĠie din Clipboard, prin operaĠia Paste.
Tehnica de glisare sau Copy and Paste, în combinaĠie cu
tastele Shift sau Ctrl permit copierea unui grup de fiúiere:
- în cazul în care se doreúte selecĠia unui grup de fiúiere ce
sunt afiúate consecutiv, se selectează primul fiúier din listă
(click stânga) úi ultimul fiúier, apăsând tasta Shift;
- dacă se doreúte selecĠia unui grup de fiúiere care nu sunt
dispuse consecutiv, atunci se apasă tasta Ctrl pentru
fiecare selecĠie de fiúier făcută.
O altă metodă este selectarea funcĠiei Send To, activată
din opĠiunea File a meniului sau un click dreapta pe obiectul
selectat. În folderul Windows\Send to sunt definite anumite
destinaĠii prestabilite unde pot fi copiate fiúierele selectate.
37 ______________________________________ Informatică
Un alt mod de copiere este utilizarea a două ferestre

Windows Explorer, adică deschiderea a două aplicaĠii Explo-
rer, folosind glisarea dintr-o aplicaĠie în alta.
În anumite situaĠii, când utilizatorul lansează comenzi de
copiere eronate, sistemul răspunde cu anumite mesaje de
avertizare, funcĠie de problema întâlnită. Astfel, în cazul copi-
erii unui fiúier care există deja la destinaĠie este afiúată fe-
reastra din figura 4.22. Pe ecran sunt afiúate informaĠii despre
fiúierul deja stocat la destinaĠie, cât úi despre cel care se do-
reúte a fi copiat. Utilizatorul poate opta pentru suprascrierea
fiúierului deja existent la destinaĠie, caz în care este apăsat
butonul Yes, sau pentru renunĠarea la operaĠia de copiere,
caz în care este apăsat butonul No.
Figura 4.22
4.6.4. Mutări de fiúiere úi foldere

OperaĠia de mutare a unui fiúier presupune útergerea fi-
úierului de la sursă úi copierea lui la destinaĠie. În urma efec-
tuării operaĠiei de mutare, fiúierul rămâne stocat doar la desti-
naĠie.
Pentru volume diferite, mutarea se efectuează similar cu

operaĠia de copiere, numai că în acest caz se utilizează tasta
Shift care trebuie Ġinută apăsată în timpul glisării.
Pentru acelaúi volum, glisarea produce implicit mutarea
obiectelor de la sursă la destinaĠie.
4.6.5. ProprietăĠile folderelor úi fiúierelor
Pentru a vizualiza pe ecran proprietăĠile unui folder sau
fiúier pot fi utilizate trei metode:
. Folderul (fiúierul) este selectat, după care se apelează
funcĠia Properties a opĠiunii File din bara de meniu.
2. Folderul (fiúierul) este selectat cu un click dreapta, iar
meniul contextual afiúat se selectează Properties.
3. Dacă Explorer are afiúată bara cu utilitare, arunci fol-
derul este selectat cu un click úi se apasă butonul Pro-
perties din toolbar.
Indiferent de metoda aleasă, proprietăĠile unui folder úi
ale unui fiúier sunt afiúate în ferestre, asemănătoare cu figura
4.23.
Fereastra de proprietăĠi a unui obiect permite într-un
mod simplu schimbarea atributelor obiectului respectiv, prin
selectarea/deselectarea lor directă.
4.6.6. ùtergerea folderelor úi fiúierelor
ùtergerea fiúierelor úi folderelor se poate realiza în
următoarele moduri:
x Se utilizează funcĠia Delete a opĠiunii File din bara de
meniu a ferestrei Explorer;
39 ______________________________________ Informatică
Figura 4.23
x Se utilizează opĠiunea Delete din meniul contextual;

x Se utilizează butonul Delete din bara de unelte;
x Se glisează obiectul (obiectele) selectat (selectate) peste
iconul Recicle Bin;
x Se utilizează tasta Delete.
În momentul în care un fiúier este úters, el este stocat în
Recycle Bin pentru a oferi utilizatorului posibilitatea de a-l
recupera.
Dacă se doreúte ca obiectul úters să nu mai fie păstrat în
Recycle Bin, trebuie apăsată tasta Shift pentru oricare din
cele cinci proceduri de mai sus.
4.6.7. Recuperarea fiúierelor úterse din Recycle Bin
Fiúierele úterse de pe hard discuri sunt stocate într-un
folder special cu denumirea Recycle Bin. Acest folder are alo-
cat pe disc un spaĠiu dedicat, utilizat numai în acest scop. Da-
că la un moment dat spaĠiul disponibil pentru stocarea fiúiere-
lor úterse devine insuficient, atunci stocarea datelor se face
după regula FIFO (first in first out) adică, cele mai vechi fiúi-
ere sunt úterse pentru a face loc noilor fiúiere. Mărimea folde-
rului Recicle Bin se poate seta din folosind proprietăĠile sale.
Recuperarea fiúierelor din Recicle Bin se face executând
un dublu click pe iconul de pe desktop. Sistemul răspunde
printr-o fereastră unde este afiúat conĠinutul, foldere úi fiúiere.
Utilizatorului nu-i mai rămâne de făcut decât să selecteze ce
anume doreúte să recupereze (pentru selectare multiplă se
pot folosi tastele Shift sau Ctrl, conform regulilor explicate
anterior) úi să apese butonul Recover.
4.6.8. Redenumirea folderelor úi fiúierelor
Schimbarea denumirii unui folder sau fiúier se poate
realiza astfel:
x Prin opĠiunea File o Rename din meniul ferestrei Explorer;
x Prin opĠiunea Rename din meniul contextual;
x Prin intermediul unui click stânga pe denumirea folderului
sau fiúierului (nu pe icon);
x Folosind tasta funcĠională F2.
Utilizatorul trebuie să aibă grijă ca extensia fiúierului să
nu fie modificată, altminteri sistemul afiúează o fereastră de
avertizare. De asemenea, sistemul nu acceptă două subfolde-
re sau fiúiere cu acelaúi nume în acelaúi folder.
4.6.9. Căutarea folderelor úi fiúierelor
Windows Explorer oferă utilizatorului facilitatea de cău-
tare a unui anumit obiect. Apelarea funcĠiei de căutare se face
din bara de meniu: Tools o Find.
În momentul selectării acestei opĠiuni este afiúat un alt
meniu, cu următoarele funcĠii:
x Files and Folders: funcĠie utilizată pentru căutarea de
fiúiere úi foldere;
x Computers: permite căutarea unui anumit calculator în
cadrul reĠelei;
4 ______________________________________ Informatică
x On the Internet: funcĠie pentru localizarea informaĠiilor pe

Web;
x People: permite căutarea de informaĠii în cadrul agendelor
electronice stocate pe echipamentul de calcul.
Pentru căutarea de fereastra dialog dispune de trei
pagini:
. Name & Location care stabileúte numele obiectului
căutat, un cuvânt cheie din textul existent în obiect,
volumul unde efectuează căutarea; pentru numele
obiectului căutat este permisă utilizarea wildcard-urilor
MS-DOS (* úi ?); completarea etichetei de căutare text
este opĠională;
2. Date rafinează căutarea, funcĠie de data ultimei modi-
ficări; dispune de opĠiunile All files (toate fiúierele, indi-
ferent de data ultimei modificări) úi Find all files Created
/ Modified / Last Accesed (funcĠia de căutare este
aplicată numai fiúierelor a cărui dată de creare, modifi-
care sau accesare se încadrează în parametrii speci-
ficaĠi: între două date, specificate de utilizator în dreptul
etichetelor between úi and; pe parcursul a unui număr de
luni, specificat de către utilizator în dreptul etichetei du-
ring the previous ... month(s); pe parcursul a unui număr
de zile, specificat de către utilizator în dreptul etichetei
during the previous ... day(s).
3. Advanced permite localizarea fiúierelor în funcĠie de
dimensiune
Deoarece sub sistemul de operare numele de fiúiere pot
fi scrise cu litere mari úi litere mici, este posibil ca funcĠia de
căutare să Ġină cont de aceste diferenĠe, selectând din bara
de meniu a ferestrei Find opĠiunea Options o Case Sensitive.
FuncĠia de căutare mai poate fi apelată din meniul con-
textual al unui obiect selectat în panoul din stânga al ferestrei
Explorer, folosind opĠiunea Find de la butonul áStart sau

combinaĠia tastelor á+F.
4.6.0. Managementul mediilor de stocare
Dacă se execută un click dreapta pe iconul unui floppy
disk dispus în panoul stânga úi se selectează opĠiunea Format
se obĠine o fereastră ca în figura 4.24.
OpĠiunile utilizatorului pentru for-
matarea logică sunt:
xCapacity: se selectează capa-
citatea (aici, .44 MB sau 720
KB);
Figura 4.9 xQuick: formatare rapidă (sunt
scrise numai sectorul de boot úi
etichetele sectoarelor);
xCopy system files only sau Copy
system files: execută numai
Figura 4.24 copierea fiúierelor sistem;
xLabel: înscrie eticheta de volum; posibilă dacă nu este
selectată opĠiunea No Label;
x Display summary when finished: afiúează un raport la fi-
nalul formatării.
Pentru calculatoarele legate în reĠea există o fereastră
foarte importantă pentru partajarea resurselor calculatorului.
Setarea vizibilităĠii componentelor în reĠea se face prin-
tr-un click dreapta pe dispozitivul care se doreúte a fi partajat;
acestea pot fi: floppy discul, hard discurile, unităĠile CD úi im-
primantele conectate la calculator. Din meniul contextual tre-
buie selectată opĠiunea Sharing. Procedura permite accesul
complet, numai citire sau prin parolă la fiúierele partajate. Ac-
cesul este condiĠionat úi de setarea etichetei File and printer
sharing din fereastra de control a reĠelei locale (Control Panel
o Network).
43 ______________________________________ Informatică
Ferestrele de control al formatării úi partajării resurselor

se pot obĠine prin click dreapta pe iconul asociat unităĠii floppy
sau hard, respectiv obiectului partajat afiúate în fereastra My
Computer.
4.7. AplicaĠia ScanDisk

Această aplicaĠie estre extrem de utilă pentru verificarea
integrităĠii fiúierelor existente pe mediile de stocare ale siste-
mului. Sunt verificate úi eventual corectate componentele sis-
temului de operare, tabelele de alocare ale fiúierelor, spaĠiul
liber úi calitatea suprafeĠei mediului selectat etc. Aspectul fe-
restrei aplicaĠiei este prezentat în figura 4.25.a.
Lansarea aplicaĠiei se face prin procedura standard:
áStart o Programs o Accessories o System Tools o
ScanDisk.
Figura 4.20.b
Figura 4.20.a
OpĠiunile oferite de aplicaĠie sunt: Standard (verifică nu-

mai erorile fiúierelor úi folderelor), Thorough (verificare stan-
dard úi testarea suprafeĠei), Automatically fix errors (erorile
detectate sunt corectate automat sau în urma unei confirmări
date de utilizator).
4.8. AplicaĠia Disk Defragmenter

Este utilă pentru defragmentarea hard discurilor úi
constă în reorganizarea sistemului de fiúiere astfel încât aces-
tea să fie memorate în clustere consecutive. Aspectul fe-
restrei aplicaĠiei este prezentat în figura 4.25.b. Procedura de
lansare este: áStart o Programs o Accessories o System
Tools o Disk Defragmenter.
OpĠiunile oferite de aplicaĠie sunt limitate úi pot fi acce-
sate prin butonul Settings (aranjarea consecutivă a fiúierelor
utilizate curent úi testarea suprafeĠei discului).
4.9. AplicaĠia CleanUp

Este destinată curăĠării sistemului de fiúierele inutile
care apar în timp pe hard disc. Aspectul ferestrei aplicaĠiei
este prezentat în figura 4.26.
Figura 4.26
45 ______________________________________ Informatică
Procedura de lansare este: áStart o Programs o

Accessories o System Tools o Disk Cleanup.
Utilizatorul poate selecta volumul care va fi curăĠat úi ce
anume obiecte vor fi eliminate: Recicle Bin, Windows\Temp,
Windows\Temporary Internet Files úi Windows\Downloaded
Program Files.
4.10. Trucuri utile

Pentru a obĠine performanĠe maxime de la sistem, este
indicat să se Ġină cont de următoarele sfaturi:
x útergerea aplicaĠiilor trebuie făcută numai cu procedura
Add/Remove Programs din Control Panel;
x nu trebuie instalate programe inutile; chiar eliminate co-
rect, mai rămân în folderele sistem unele fiúiere, unele în-
registrări în Registry etc.;
x sistemul de foldere trebuie să fie bine organizat pentru a
permite regăsirea uúoară a informaĠiilor; aceasta implică
instalarea aplicaĠiilor numai în folderul special destinat
(Program Files); în folderul My Documents fiúierele trebuie
păstrate foarte bine structurate, folosindu-se subfoldere
pentru fiecare categorie de fiúiere cu care se lucrează;
x întotdeauna calculatorul trebuie oprit sau reiniĠializat prin
procedura áStart o Shut Down, respectiv Restart;
x după o oprire incorectă, se recomandă efectuarea unei
verificări a sistemului cu aplicaĠia Scan Disk;
x rezoluĠia driverului SVGA úi numărul de culori trebuie se-
tate la maxim pentru a mări suprafaĠa utilă de lucru în
desktop úi aplicaĠii;
x săptămânal trebuie efectuată o curăĠire a fiúierelor inutile
din sistem (procedura este áStart o Programs o Acce-
sories o System Tools o Disk Cleanup);
x săptămânal, hard discurile trebuie defragmentate cu apli-

caĠia Disk Defragmenter;
x ori de câte ori calculatorul se comportă imprevizibil (rese-
tări, blocări, afiúare cu purici) trebuie verificate driverele
perifericelor din Control Panel (System) úi starea echipa-
mentelor hardware; dacă totul este normal, este posibilă
existenĠa unui virus, situaĠie în care trebuie apelat la un
program de devirusare;
x wallpaper-ul desktop trebuie setat cu o imagine sau
culoare cât mai închisă;
x pe desktop trebuie păstrate numai linkurile strict necesare;
x linkurile folosite curent trebuie introduse în bara Quick
Launch din Task Bar;
x în folderul Windows există câteva subfoldere implicite,
extrem de utile pentru particularizarea sistemului:
All Users úi Profiles conĠin setările pentru fiecare dintre
utilizatorii care folosesc calculatorul respectiv;
Applog conĠine niúte jurnale (fiúiere LGC, afiúabile cu
Notepad) asociate la câte o aplicaĠie distinctă; fiecare
jurnal memorează un set de date referitoare la optimi-
zarea lansării în execuĠie a programului, dar folderul
prezintă toate aplicaĠiile, precum úi data úi ora lansării
lor de pe sistemul respectiv;
Command conĠine o serie de comenzi utile pentru ad-
ministrarea sistemului (Fdisk, Format, Sys, Scandisk);
subfolderul EBD conĠine toate informaĠiile necesare
pentru crearea unui floppy disc sistem cu suport pentru
CD;
Cursors păstrează fiúierele ANI pentru particularizarea
formelor cursorului;
Desktop conĠine, sub formă de linkuri, toate obiectele
aflate pe desktop; nu sunt prezente folderele sistem
47 ______________________________________ Informatică
(My Computer, My Documents, Recicle Bin etc.); se pot

úterge, copia, muta ca orice obiect Windows;
Fonts conĠine toate seturile de caractere instalate în
Windows; instalarea de noi fonturi presupune copierea
fiúierelor TTF în acest folder; pentru anumite caractere
speciale des utilizate este posibilă utilizarea unei com-
binaĠii de taste Alt+cod numeric ;
Recent (este un folder hidden) conĠine linkuri la
ultimele fiúiere deschise; similar cu meniul Documents
de la butonul áStart;
Send To conĠine o serie de linkuri folosite ca destinaĠie
de meniul contextual Send To; utilizatorul îúi poate
adăuga noi destinaĠii prin procedura: Click dreapta o
New o Shortcut o <definire legătură, eventual cu
Browse>;
Temp conĠine fiúiere temporare care nu sunt úterse de
sistem; ori de câte ori este posibil, tot conĠinutul
folderului Temp trebuie complet eliminat cu comanda
Shift+Delete;
x Pentru rapiditate în operare, se recomandă utilizarea com-
binaĠiilor de taste în loc de mouse; principalele combinaĠii
de taste úi funcĠiile alocate pentru majoritatea aplicaĠiilor
sunt:
Ctrl+Alt+Del Afiúează taskurile lansate în execuĠie úi starea lor; se
pot elimina taskurile blocate (se selectează taskul la
care este precizat …not responding úi se dă comanda
End Task); este o modalitate corectă de oprire a cal-
culatorului (Shut Down); apăsată de două ori, combi-

Codul asociat unui caracter dintr-un set de fonturi, similar cu
procedura descrisă la MS-DOS, se poate afla lansând aplicaĠia
Character Map prin procedura: Start o Programs o Accesories o
System Tools o Character Map.
naĠia de taste produce reiniĠializarea sistemului, pro-

cedură recomandată doar în situaĠia în care sistemul
este blocat.
PrintScreen Copiază conĠinutul ecranului în Clipboard; informaĠia

este memorată structurat, ca o imagine bitmap.
F Lansează fereastra de ajutor.
F2 Redenumeúte fiúierul selectat.
F3 Lansează fereastra de căutare.
F5 Împrospătează informaĠia din fereastră.
Ctrl+Esc Afiúează meniul Start.
Ctrl+A Selectează toate obiectele din fereastra curentă.
Ctrl+C Copiază obiectul (obiectele) în Clipboard.
Ctrl+X Mută obiectul (obiectele) în Clipboard.
Ctrl+V Copiază obiectul (obiectele) din Clipboard.
Alt+F4 Închide fereastra activă.
Alt+Tab Afiúează o fereastră cu iconurile asociate aplicaĠiilor

active; Ġinând apăsat Alt úi repetând apăsarea Tab se
produce comutarea taskului activ.
Alt+Shift+Tab Rol similar cu comanda anterioară; taskurile sunt

schimbate în ordine inversă.
Alt+Space Permite controlul ferestrei (dimensiuni orizontale úi

verticale, poziĠie, minimizare, maximizare etc.).
Alt+Enter Afiúează proprietăĠile obiectului selectat.
Alt+<literă> Lansează comanda corespunzătoare literei subliniate.
Shift Blochează lansarea programului Autorun sau AutoPlay

la introducerea unui CD în drive.
Shift+Del ùterge complet obiectul, fără păstrare în Recicle Bin.

49 ______________________________________ Informatică
Shift+F0 Afiúează meniul contextual al obiectului selectat.

x Cele două butoane (á úi ) existente pe tastaturile Win-
dows, permit folosirea de noi comenzi rapide:
á Afiúează meniul Start.
á+Tab Comută selecĠia butoanelor de pe task bar.
á+Ctrl+F Lansează aplicaĠia de căutare pentru reĠea.
á+ Break Afiúează fereastra System Properties din Control

Panel.
á+ F Lansează programul de ajutor.
á+ E Lansează Windows Explorer.
á+ F Lansează aplicaĠia de căutare fiúiere úi foldere.
á+ R Afiúează meniul „Run” al butonul Start.
á+ D Minimizează sau restaurează toate ferestrele active.
á+Shift+M Revine la situaĠia dinaintea comenzii á+ D.
Afiúează meniul contextual.
FuncĠie de aplicaĠia activă, există alte comenzi rapide

asociate. Utilizatorul le poate găsi prin intermediul meniului
Help o Search o Shortcuts.

În acest paragraf va fi descris modul de instalare, pe un
hard disc nou, sistemul de operare Windows 98. Întrucât, în
anii trecuĠi de la lansarea sa, au apărut multe generaĠii de
programe de instalare, este posibil să existe diferenĠe între
varianta descrisă aici (Windows 98 SE 4.0.2222 A) úi varian-
ta particulară de pe CD-ul utilizatorului.
Se presupune că setările din BIOS Setup úi instalarea

hard discului au fost făcute corect, în conformitate cu etapele
prezentate la paragraful 3.5.
Instalarea sistemului decurge sub controlul unui asistent,
funcĠie de selecĠiile făcute de utilizator, nefiind necesare cu-
noútinĠe avansate despre sistemul de calcul. Totuúi, dacă se
doreúte o instalare specifică, utilizatorul trebuie să cunoască
anumite particularităĠi ale procedurii.
Etapele procesului de instalare sunt:
a) Se porneúte calculatorul iar în unitatea CD-ROM se intro-
duce CD-ul cu kitul de instalare Windows.
b) La iniĠializarea calculatorului, utilizatorul alege din cele
două opĠiuni afiúate:
. Boot from Hard Disk
2. Boot from CDROM
meniul numărul 2 (iniĠializare de pe CD-ROM). În continua-
rea procesului de iniĠializare, sistemul afiúează o nouă
listă cu trei opĠiuni:
. Start Windows 98 Setup from CD-ROM
2. Start Computer with CDROM Support
3. Start Computer without CDROM Support
de unde se selectează meniul numărul (pornire instalare
sistem de operare).
Dacă CD-ul nu este bootabil, o altă procedură constă în
iniĠializarea calculatorului de pe hard disc (opĠiunea de la
primul meniu), instalarea suportului pentru CD (opĠiunea 2
de la al doilea meniu) úi, în prompt DOS, se lansează
comanda d:\win98\setup, unde d: reprezintă litera alo-
cată pentru unitatea de CD-ROM.
c) Din acest moment, controlul este luat de asistent care
execută automat paúii prevăzuĠi de programul de instalare.
Aceúti paúi sunt:
5 ______________________________________ Informatică
verificare sistem – controlează prezenĠa unui sistem de

operare (Master Boot Record) úi interoghează utilizato-
rul dacă îl păstrează sau îl elimină úi examinează con-
sistenĠa sectoarelor de BOOT, tabelelor FAT úi direc-
tory ale unităĠilor prezente în sistem; verificarea este
făcută de o aplicaĠie MS-DOS, scandisk.exe, cu o
funcĠionalitate asemănătoare aplicaĠiei cu acelaúi nume
din Windows; dacă verificarea nu returnează nici o
eroare, se trece la etapa următoare, diferenĠiată, în
primul rând, de interfaĠa grafică de tip Windows;
etapa iniĠială, Preparing to run Windows 98 Setup, lan-
sează în execuĠie programul expert care asistă utiliza-
torul pe parcursul setării;
următoarea etapă, Collecting information about your
computer, chestionează utilizatorul asupra directorului
unde va fi instalat sistemul de operare (dacă există un
sistem preinstalat) úi iniĠializează baza de date registry,
verifică eventualele componente Windows instalate úi
spaĠiul liber existent pe hard disc; dacă programul de
instalare detectează un sistem de operare preinstalat,
chestionează operatorul dacă îl păstrează (cu ocuparea
unui spaĠiu între 00 úi 200 MB) sau îl elimină; tot la
acest pas, utilizatorul selectează driverul de tastatură
úi setările regionale, precum úi posibilitatea creării unei
dischete sistem, pentru iniĠializarea calculatorului; tot la
această etapă, utilizatorul selectează ce mod de insta-
lare doreúte (Typical – recomandat pentru majoritatea
instalărilor , Portable – indicat pentru calculatoare por-
tabile, Compact – util pentru calculatoarele cu hard
discuri mici úi Custom – în situaĠia în care utilizatorul
stabileúte ce componente să fie instalate); la finalul

Instalarea este descrisă în această situaĠie.
acestui pas, utilizatorul stabileúte detaliile de identifica-

re ale staĠiei de lucru într-o reĠea: esenĠiale sunt Com-
puter Name úi Workgroup;
următoarea etapă, Copying Windows 98 files to your
computer, este cea mai lungă (funcĠie de viteza proce-
sorului, poate dura úi 30÷40 minute); după ce fiúierele
sunt copiate, calculatorul se reiniĠializează, pornind
pentru prima dată în Windows, trecând astfel la ultima
etapă;
Setting up hardware and finalizing setting, când pro-
gramul de instalare stabileúte datele despre utilizator
(Name úi Company), acceptul privind condiĠiile de licen-
Ġă úi codul kitului (Windows Product Key – un grup de
25 de caractere alfanumerice), iniĠializează baza de da-
te cu drivere, detectează úi setează dispozitivele hard-
ware sau PnP; dacă unele dispozitive nu au driverele
incluse în baza de date a kitului de instalare, asistentul
solicită driverele specifice perifericului respectiv; setă-
rile făcute sunt luate în considerare după o nouă reini-
Ġializare a sistemului; urmează setările finale ale calcu-
latorului úi interfeĠei grafice (Control Panel, Start Menu,
Windows Help, MS-DOS program settings, Tuning Ap-
plication Start úi System Configuration).
Este important ca, după instalarea sistemului de opera-
re, utilizatorul să-úi personalizeze sistemul de calcul, atât din
punct de vedere software, cât úi hardware.
Pentru instalarea sau dezinstalarea unor componente
suplimentare ale sistemului de operare, este lansată aplicaĠia
Add/Remove Programs, conform cu procedura: áStart o Set-
tings o Control Panel o Add/Remove Programs o Windows
Setup.
53 ______________________________________ Informatică
Fereastra apărută are o listă cu 2 componente din care

unele au úi o serie de subopĠiuni, cele recomandate pentru
instalare fiind trecute în paranteze. Acestea sunt:
x Accesibility – folosit pentru persoanele cu deficienĠe audi-
tive (calculatorul este capabil să citească un text în engle-
ză) sau vizuale (setează display-ul în culori contrastante, o
lupă virtuală care măreúte o zonă de ecran de până la
nouă ori úi cursoare speciale pentru mouse);
x Accessories (Calculator, Paint, Word Pad) – conĠine mai
multe opĠiuni, cele recomandate instalând, respectiv, un
calculator de buzunar, un editor grafic úi un editor grafic;
x Adress Book – constituie o bază de date folosită împreună
cu Outlook Express;
x Comunication (Dial up Networking, Phone Dialer) – dispu-
ne de o serie de programe utile pentru modem; prima com-
ponentă recomandată este folosită pentru conectarea la
Internet, cealaltă fiind utilă pentru testarea modemului úi
liniei de comunicaĠie;
x Desktop Themes – conĠine un număr suplimentar de ima-
gini de fundal, cursoare de mouse úi alte facilităĠi pentru
desktop;
x Internet Tools – este folosit pentru instalarea unor drivere
speciale pentru lucrul în Internet;
x Multilanguage Support (Central European) – instalează se-
turi de caractere specifice unor anumite limbi; opĠiunea re-
comandată asigură diacriticele specifice limbii române;
x Multimedia (Audio Compression, CD Player, Volume Con-
trol) – folosit numai pentru calculatoarele care dispun de
Sound Blaster; conĠin drivere úi programe pentru înregis-
trarea úi redarea informaĠiilor audio úi video;
x Online Services – permite instalarea suportului pentru co-

nectarea pe Internet la serviciile on-line asigurate de MSN,
AOL, WorldNet, CompuServe úi Prodigy;
x Outlook Express – uúurează accesul la E-mail úi News-
group; instalarea este recomandată numai în situaĠia co-
nectării permanente la Internet;
x System Tools (Character Map) – conĠine mai multe apli-
caĠii utile pentru compresia, administrarea sistemului úi
alte unelte pentru sistem; opĠiunea recomandată permite
aflarea codurilor Alt+<trei cifre> utile pentru găsirea rapidă
a unor simboluri des utilizate;
x Web TV for Windows – instalează o serie de drivere pentru
transmiterea live a imaginilor úi sunetelor în Internet; este
utilă doar în cazul unei conexiuni la Internet de mare
viteză, peste 28 Kb/s.
Stările hardware recomandate constau în:
x Instalarea driverelor de tastatură pentru alte limbi decât
engleza, cu procedura: áStart o Settings o Control
Panel o Keyboard o Language o Add o <selectare
limbă dorită>
x Setarea rezoluĠiei úi numărului de culori al ecranului, cu
procedura: áStart o Settings o Control Panel o Display
o Settings o Screen area („640 by 480”, „800 by 600”,
„024 by 768” …), respectiv Colors („2 colors”, „256
colors”, „6 bit”, „24 bit” úi „32 bit”; există o strânsă
legătură între mărimea memoriei video úi parametrii de mai
sus: dacă memoria grafică este de mici dimensiuni,
rezoluĠia úi numărul de culori nu se pot seta la maxim;
x Setarea imaginii de fundal pentru desktop, cu procedura:
áStart o Settings o Control Panel o Display o Back-
ground o selectare fiúier BMP sau JPG din listă (fiúierele
55 ______________________________________ Informatică
existente în folderul Window) sau din alt folder selectabil

prin butonul Browse.
La finalul setărilor software úi hardware se recomandă
controlul corectitudinii instalării tuturor componentelor siste-
mului de calcul, prin procedura: áStart o Settings o Control
Panel o System o Device Manager. Dacă toate elementele
sunt instalate corect, fereastra trebuie să conĠină o listă cu
toate dispozitivele instalate în sistem. Dacă există vreo pro-
blemă, unul din categoriile de dispozitive este afiúat detaliat,
componenta instalată incorect având suprapus peste icon un
simbol de atenĠionare (×,!) sau apare o categorie de dispo-
zitive ?? Unknown Devices.
Procesoare de texte _______________________________ 56
Capitolul 5. PROCESOARE DE TEXT

În lumea TI, termenul procesor de texte a apărut în anii
’80 odată cu primele aplicaĠii destinate prelucrării documen-
telor. IniĠial, prin procesor de texte era desemnat un calculator
destinat numai prelucrării documentelor. Ulterior, o dată cu
explozia tehnicii de calcul, procesoarele de text au devenit
programe de aplicaĠie folosite pentru manipularea documen-
telor de tip electronic; cu alte cuvinte, echivalentul electronic
al hârtiei, stiloului, maúinii de scris, gumei úi chiar al unui
îndreptar ortografic úi al unui dicĠionar de sinonime.
AplicaĠiile de procesare de text evoluează de la simplu la
complex, dar toate aceste sarcini sunt strâns legate de edita-
rea documentelor: útergere, inserare, modificare etc. FuncĠie
de program úi sistemul de calcul, procesoarele de text pot
afiúa documentul fie în mod text (numai caractere alfanu-
merice, folosind atributele de strălucire, subliniere sau culoare
pentru a reprezenta caractere aldine, cursive sau altele ase-
mănătoare), fie în mod grafic, fiind direct vizibile formatările
documentului, caracterele speciale, simboluri grafice, într-un
cuvânt textul apare pe ecran asemănător cu forma finală pe
hârtie. Unele editoare oferă facilităĠi suplimentare: corectare
ortografică, liste de sinonime, obiecte grafice proprii sau
realizate cu alte aplicaĠii, formule specializate (pentru mate-
matică, chimie etc.), tabele úi elemente de calcul tabelar etc.
Pot fi amintite ca editoare de texte WordStar (primul
editor pentru PC, dezvoltat încă pe vremea CP/M), Word
Perfect (cu realizări notabile, atât la începuturi, fiind cel mai
performant procesor cu afiúare grafică care putea rula pe o

Prin formatarea documentului se înĠelege un set de comenzi de
care dispun toate procesoarele de text; aceste comenzi constau
în: schimbarea setului de caractere, aranjarea în pagină, aspectul
paragrafelor etc.
57 ______________________________________ Informatică
platformă MS-DOS, cât úi în prezent, fiind un concurent

redutabil al Microsoft) úi, bineînĠeles, cel mai utilizat procesor
de texte, Word.
În orice caz, toate acestea îúi au originea într-o aplicaĠie,
specială pentru editare, dezvoltată de un matematician de la o
universitate texană. Acesta, nemulĠumit de calitatea execuĠiei
tipografice a lucrărilor sale, a conceput TeX. Trebuie menĠio-
nat că editoarele Windows de astăzi încă nu egalează perfor-
manĠele acestuia, chiar dacă pentru utilizatorii actuali este
mai comod să lucreze în Word.
Statistic, utilizatorii de Word depăúesc pragul de 80%. În
consecinĠă, cursul se aliniază acestei tendinĠe úi, în următoa-
rele paragrafe, vor fi prezentate informaĠiile necesare unui
utilizator pentru a-úi realiza singur documentele.
5.1. Microsoft Word 2000

Procesorul de texte Word 2000 face parte dintr-un
pachet mai amplu de aplicaĠii destinate automatizării muncii
de birou, Office 2000: Excel (foaie de calcul tabelară), Power
Point (aplicaĠie pentru prezentări), Access (bază de date),
Publisher (aplicaĠie pentru finisarea formei grafice a unui
document) etc.
Toate aceste aplicaĠii sunt compatibile între ele, folosind
principiile Windows, astfel încât în toate programele compo-
nente ale Office 2000 pot fi inserate obiecte create cu oricare
din aplicaĠiile prezentate sau care respectă normele DDE
(dinamic data exchange – schimburi dinamice de date).
Ca avantaje úi dezavantaje ale procesorului Word pot fi
amintite:
¾uúor de utilizat, cu posibilităĠi extinse de particularizare úi
configurare;
¾include un editor grafic vectorial úi un editor de ecuaĠii;
¾se interfaĠează natural cu aplicaĠiile Microsoft pentru Web;
¾dispune de un limbaj de programare pentru dezvoltarea de

macro -uri (Word Basic);
¾există variantă completă pentru numeroase limbi (meniuri,
ajutor, ortografie, dicĠionar de sinonime, corector gramati-
cal), inclusiv pentru limba română;
½solicită intens resursele sistemului;
½documentele realizate au dimensiuni foarte mari;
½dimensiunea tabelelor este limitată;
½cu toate îmbunătăĠirile succesive, are încă multe bug-uri.
5... Începerea lucrului în Word
Word se lansează în execuĠie prin una din metodele:
x din fereastra My Computer sau cu ajutorul Windows
Explorer se execută dublu click pe iconul Winword.exe
aflat implicit în subfolderul C:\Program Files\ \Microsoft
Office\Office;
x se efectuează dublu click pe linkul de pe desktop;
x se execută click stânga pe linkul de pe task bar (Quick
Launch);
x se lansează prin procedura Start o Deschidere document
Word nou/existent;
x se fac paúii următori: Start o Documents o <se selec-
tează documentul dorit>.
NOTĂ: Cu excepĠia primei úi ultimei metode, toate celelalte
depind de setarea sistemului.
FuncĠie de procedura aleasă, este posibilă úi des-
chiderea automată a unui document.

Macro desemnează un set de comenzi care realizează o anumită
sarcină; spre deosebire de o comandă obiúnuită, un macro este
realizat de utilizator, conform cu ceea ce acesta doreúte să facă
în mod repetat: înlocuire caractere, tipărire broúură etc.
59 ______________________________________ Informatică
Este recomandabil ca fereastra Word deschisă să fie

maximizată (click pe ), pentru a fi afiúată cantitatea maximă
de informaĠii.
Fereastra Word poate fi vizualizată în mai multe stiluri,
funcĠie de comanda dată sau de ultimul stil utilizat:
Recomandată pentru lucrul la documente de mari di-
Normal mensiuni. Nu afiúează toate elementele grafice, nu-
merele de pagină, notele de subsol etc.
Web Folosită pentru documente HTML.
Afiúează documentul în forma care va fi tipărit, cu
Pagină
toate informaĠiile cuprinse în document.
Folosită pentru lucrul cu mai multe documente subor-
SchiĠată
donate.
FuncĠie de stilul de vizualizare ales, informaĠiile afiúate

în fereastra Word diferă destul de mult. Deoarece pentru
început este indicat stilul de vizualizare Pagină, celelalte
stiluri vor fi prezentate sumar în capitolele ulterioare.
Întrucât unul din avantajele Word 2000 este posibilitatea
utilizatorului de a modifica în totalitate meniurile, barele de
butoane etc., în continuare va fi descris aspectul implicit
(după instalare) al ferestrei Word cu aspect Pagină.
5..2. Aspectul ferestrei Word
Elementele ferestrei sunt prezentate în figura 5.. După
cum se observă, fereastra conĠine următoarele elemente dis-
tinctive:
x bara de titlu;
x meniuri derulante;
x bară butoane;
x bare de defilare;
x bare explorare document;
x riglă verticală úi orizontală;
x butoane selectare stil vizualizare;
Figura 5.
x bară de stare;
x fereastră document;
x margini document (stânga, dreapta, sus, jos).
5..3. Bara meniu
Aspectul barei de meniuri este cel din figura 5..
Activarea unui meniu se poate face printr-un click stânga sau
apăsând simultan tasta Alt úi litera din meniu care este sub-
liniată. Toate meniurile sunt derulante; o facilitate a Word2000
este afiúarea în listă numai a submeniurilor utilizate; dacă se
doreúte activarea completă a meniului, trebuie apăsat sim-

bolul aflat la extremitatea inferioară a meniului: .

Meniurile pot fi configurate de utilizator dar, pentru gene-
ralitate, vor fi prezentate numai meniurile implicite existente
după instalarea programului.
x Fiúier: are mai multe submeniuri, după cum urmează:
Nou: permite deschiderea unui document sau a unui úablon
(Template) nou; funcĠie de opĠiunile alese la instalare,
acesta poate fi text, pagină Web, scrisoare, fax, úablon sau
raport;
6 ______________________________________ Informatică
Deschidere: folosit pentru conti-

nuarea lucrului la un document
existent; funcĠie de opĠiunile ale-
se la instalare, acesta poate fi de
tip Word (.DOC), úablon (.DOT),
text ASCII sau codificat (.TXT),
pagină Web (.HTML, HTM), Excel
(.XLS, .XLW) etc.; pentru încăr-
carea documentului, utilizatorul
trebuie să selecteze calea către
fiúierul existent, precum úi tipul
acestuia; fereastra afiúată de
acest meniu permite o configura-
re asemănătoare cu cea a unei
ferestre Explorer, existând posi-
bilitatea schimbării folderului, că-
utării úi útergerii unor documente,
schimbării stilului de vizualizare,
útergerii de documente úi foldere etc.;
Închidere: închide documentul curent, fără a închide Word;
dacă fiúierul a fost modificat de la ultima sa salvare, siste-
mul afiúează un dialog referitor la salvare; este echivalent
cu efectuarea unui click stânga pe simbolul închidere docu-
ment (u);
Salvare: salvează documentul din fereastra curentă;
Salvare ca: salvează documentul curent, cu posibilitatea
modificării numelui úi a tipului fiúierului (RTF, HTM, TXT
etc.); dacă tipul de fiúier selectat este pentru un variantă de
editor anterioară, Word lansează un mesaj de avertizare
referitor la incompatibilitatea între cele două formate úi
imposibilitatea de a salva documentul cu toate caracteris-
ticile;
Salvare ca pagină Web: utilă pentru salvarea documentului

în format HTML pentru afiúarea într-un browser Web úi
publicarea documentul pe un server Web;
Versiuni: afiúează o fereastră de dialog referitoare la sal-
varea versiunilor documentului; ulterior, utilizatorul poate
deschide această fereastră úi urmări istoricul creării docu-
mentului;
Examinare pagină Web: comută stilul de afiúare în
vizualizare document HTML;
IniĠializare pagină: se afiúează o fereastră de dialog referi-
toare la formatarea pe pagină a documentului: dimensiunea
marginilor (sus, jos, stânga, dreapta, antet, subsol etc.),
dimensiunea hârtiei (mărime, orientare), sursă hârtie (pen-
tru imprimantele cu tăvi multiple) úi aspect (aliniere pe
verticală, numerotare linii, formatări antet úi subsol etc.); în
acelaúi meniu se intră efectuând un dublu click pe rigla
verticală;
Examinare înaintea imprimării: afiúează într-o fereastră de
tip special aspectul documentului, identic cu forma care o
va avea documentul imprimat; ieúirea din această fereastră
úi reîntoarcerea la stilul normal se face apăsând Închidere;
Imprimare: deschide o fereastră de dialog pentru imprima-
rea documentului; este posibilă imprimarea întregului
document (Toate), a paginii curente (unde este cursorul), a
unor pagini anume (de exemplu -20, 44, 57 tipăreúte pagi-
nile de la la 20, 44 úi 57) sau a unei zone selectate din
document; pentru tipărirea unei broúuri, există posibilitatea
tipăririi alternante (pagini pare/impare); în situaĠia în care
formatul documentului este diferit decât cel al imprimantei,
există posibilitatea scalării automate la dimensiunile hârtiei
(Scalare); o altă facilitate oferită este selectarea numărului
de pagini care se tipăresc (Număr de copii) úi a ordinii în
care acestea sunt tipărite; dacă sistemul are instalate mai
63 ______________________________________ Informatică
multe imprimante, utilizatorul trebuie să aleagă din lista de

drivere imprimanta dorită;
Trimitere către: este folosit pentru expedierea documentului
la alte aplicaĠii (fax, poútă electronică, PowerPoint, alte
aplicaĠii instalate pe sistem);
ProprietăĠi: afiúează proprietăĠile documentului; faĠă de pro-
prietăĠile generale ale unui fiúier, aici se pot adăuga alte
informaĠii suplimentare referitoare la document (titlu, autor,
categorie úi subiect document etc.), statistica documentului
(număr de caractere, linii, paragrafe, pagini etc.), precum úi
cuprinsul documentului (dacă este creat);
C:\My Document …: Word afiúează o listă cu ultimele do-
cumente deschise, implicit patru; numărul ultimelor docu-
mente deschise este modificabil prin procedura: Instrumen-
te o OpĠiuni o General o Lista fiúierelor recent utilizate: n
intrări;
Ieúire: comandă de părăsire a aplicaĠiei Word; sunt închise
toate documentele; dacă acestea au fost modificate, este
afiúată o fereastră de dialog referitoare la salvarea modi-
ficărilor; funcĠie de starea indicatorului Se solicită salvarea
úablonului Normal (din meniul Instrumente o OpĠiuni o
Salvare), este deschisă o fereastră de dialog referitoare úi
la salvarea úablonului Normal.
x Editare, cu mai multe submeniuri, după cum urmează:
Anulare: renunĠare la ultima comandă; conĠinutul úi forma-
tarea documentului revine la starea anterioară;
Repetare: reluarea ultimei comenzi;
Decupare: mută în Clipboard textul sau obiectul selectat;
acesta dispare din document;
Copiere: copiază în Clipboard textul (obiectul) selectat;
Lipire: inserează textul (obiectul) din Clipboard după poziĠia
cursorului;
Lipire specială: folosit pentru inse-

rări de obiecte din Clipboard care
nu sunt în format DOC;
Lipire ca hyperlink: textul din Clip-
board este inserat ca hyperlink ;
Golire: textul marcat este úters;
Selectare totală: este selectat
întreg documentul curent, inclusiv
obiectele componente;
Găsire: folosit pentru găsirea unor
secvenĠe de text identice sau ase-
mănătoare cu cele căutate, carac-
tere speciale în meniul Căutare
specială (sfârúit de paragraf, tabu-
lator, orice caracter, orice literă,
orice cifră, despărĠiri în silabe
etc.), formatări (tip caractere, paragraf, limbă etc.);
Înlocuire: asemănător cu cel anterior; textul găsit este
înlocuit cu cel introdus de utilizator în fereastra de dialog;
Salt la: efectuează un salt la un număr de pagină, secĠiune,
marcaj, comentariu, notă de subsol, grafic etc.;
Legături: stabileúte proprietăĠile legăturilor cu alte obiecte;
Obiect: folosit pentru deschiderea sau editarea unor
obiecte inserate în document.
x Vizualizare, cu următoarele submeniuri:
Normal: documentul este afiúat cu informaĠiile minimale de
formatare; indicat pentru documente de mari dimensiuni;
Aspect pagină Web: pagina este afiúată în stil Web;
recomandată pentru documente HTML;

Hyperlink este o legătură la un obiect exterior aplicaĠiei (de
exemplu o adresă W eb), un alt obiect de pe acelaúi calculator sau
din acelaúi document.
65 ______________________________________ Informatică
Aspect pagină imprimată: pagina este afiúată pe display, cu

toate informaĠiile necesare (margini hârtie, grafice, note
subsol etc.);
SchiĠă: este un stil de afiúare fo-
losit pentru documentele foarte
mari, situaĠie în care se lucrează
cu document master úi subdocu-
mente; de regulă, nu se folo-
seúte pentru editare;
Bare de instrumente: activează
sau dezactivează afiúarea bare-
lor de instrumente; pentru înce-
pători este recomandabilă
afiúarea a două bare: Standard
úi Format;
Riglă: activează sau dezacti-
vează afiúarea riglelor orizontală
úi verticală;
Plan document: folosit pentru documentele mari; deschide
o fereastră nouă, în stânga ecranului, utilă pentru naviga-
rea în document pe baza paragrafelor definite cu stil „Titlu”;
Antet úi subsol: dacă este selectat modul de vizualizare
Normal, afiúează într-o fereastră separată informaĠiile din
antet úi subsol;
Note de subsol: dacă este selectat modul de vizualizare
Normal, afiúează într-o fereastră separată informaĠiile din
notele de subsol;
Comentarii: dacă este selectat modul de vizualizare Nor-
mal, permite afiúarea comentariilor într-o fereastră se-
parată;
Sursă HTML: numai pentru documente HTM sau HTML;
afiúează programul sursă al acestuia; orice modificare nea-
venită poate avea efecte dezastruoase asupra documentu-

lui;
Ecran complet: se afiúează numai fereastra document, fără
bara de titlu, meniu, barele de butoane, rigle, barele de
defilare; ieúirea din acest stil de vizualizare se face apă-
sând butonul Închidere ecran complet;
Panoramare: permite selectarea scării la care este afiúat
documentul; se poate selecta o scală fixă (de exemplu,
0%, 50%, 00% etc.) sau o scală automată (LăĠime
pagină, LăĠime text, Pagină întreagă, Două pagini).
x Inserare, cu următoarele submeniuri:
Întrerupere: inserează în document
o întrerupere de tip pagină, sec-
Ġiune sau coloană;
Numere de pagină: introduce o
numerotare automată a paginilor;
se poate selecta poziĠionarea nu-
mărătorii în antet sau subsol, la
stânga, dreapta sau centrat etc.;
Data úi ora: inserează data úi ora,
într-un format care poate fi selectat
dintr-o listă, cu posibilitatea actua-
lizării lor automate;
AutoText: introduce o serie de me-
saje tipizate, cum ar fi: formule de
începere úi încheiere a unei scri-
sori, subsoluri úi antete; utilizatorul
are posibilitatea să modifice lista
intrărilor AutoText prin procedura:
Inserare o AutoText o AutoText;
Câmp: inserează un câmp de control util pentru automa-
tizarea formatărilor, tipăririi etc.; există nouă clase de
67 ______________________________________ Informatică
câmpuri de control destinate numerotării paragrafelor, in-

dexărilor, tabelelor, editării ecuaĠiilor etc.;
Simbol: inserează un caracter special care nu există pe
tastatură (de exemplu: :Lz); utilizatorul trebuie să
selecteze fontul care conĠine caracterul dorit; există úi posi-
bilitatea asocierii unui caracter des utilizat cu o combinaĠie
de taste (butonul Taste de comenzi rapide);
Comentariu: introduce în document o secvenĠă de carac-
tere care nu este imprimată; foarte utilă pentru marcarea
unor zone nefinalizate ale unui document în curs de ela-
borare;
Notă de subsol: inserează în document o notă de subsol;
utilizatorul poate selecta tipul de numerotare (la fiecare
pagină, pe secĠiuni, pe tot documentul), precum úi tipul de
caractere pentru numerotare (cifre sau simboluri);
Legendă: inserează un câmp de control util pentru numero-
tarea automată a figurilor, tabelelor sau ecuaĠiilor;
ReferinĠă încruciúată: inserează un câmp de control care
face o asociere automată între un obiect (paragraf nume-
rotat, titluri, note de subsol sau final, figuri, tabele, ecuaĠii
etc.) úi locul lui în document (pagină, număr paragraf etc.);
referinĠa încruciúată este foarte utilă, de exemplu pentru a
face o referire la tabelul de la pagina 333; folosind această
procedură, dacă pagina s-a modificat, în locul unde inse-
rată referinĠa va apare noua valoare a paginii;
Index úi tabele: permite realizarea semiautomată a in-
dexului lucrării, asocierea între apariĠia unor cuvinte cheie
úi pagina unde apar (presupune selectarea textului dorit ca
intrare în index, apăsarea tastelor ALT+SHIFT+X úi selec-
tarea ca intrare principală sau secundară), cuprinsului (pre-
supune declararea prealabilă a obiectelor din cuprins ca stil
Titlu, Titlu…Titlu9), listei de imagini úi a bibliografiei (listă

de referinĠă pentru citate);
Imagine: inserează o imagine din colecĠia Word, dintr-un
fiúier, un obiect WordArt sau Chart etc.; la inserarea ima-
ginii din fiúier, trebuie selectat formatul acesteia, deoarece
Word nu are filtre pentru orice format de imagine;
Casetă text: inserează un obiect grafic (dreptunghi);se
poate plasa oriunde pe foaia de lucru úi în care se poate
introduce un text sau alt obiect; dreptunghiului îi pot fi mo-
dificate dimensiunile, culoarea úi aspectul chenarului úi fun-
dalul, gradul de transparenĠă etc.;
Fiúier: inserează, la poziĠia cursorului, un fiúier în urma
unui dialog asemănător cu cel de la meniul Deschidere;
folosit pentru a concatena două sau mai multe fiúiere;
Obiect: inserează un obiect special în document; obiectul
poate fi propriu aplicaĠiei Office (ecuaĠie, grafic, tabel Excel
etc.) sau poate proveni de la altă aplicaĠie instalată pe
sistem (de exemplu, secvenĠă MIDI, clip Video, desen Paint
etc.);
Marcaj în document: introduce un reper util pentru navi-
garea în document sau pentru referinĠe încruciúate la pozi-
Ġia lui; marcajul nu este vizibil úi nu este tipărit;
Hyperlink: inserează o legătură către un obiect; acesta
poate fi în cadrul aceluiaúi document, în alt document pe
acelaúi calculator sau în reĠea ori dintr-o pagină Web;
efectul activării hyperlink este încărcarea úi vizualizarea
automată a obiectului legat.
x Format, cu următoarele submeniuri:
Font: afiúează trei ferestre de comenzi pentru selectarea
setului de caractere úi atributelor acestuia; cu excepĠia atri-
butelor generale (tip font, stil úi dimensiune), se mai pot
modifica: setarea culorilor caracterelor úi sublinierii; stilul
69 ______________________________________ Informatică
de subliniere; poziĠia caracterelor (indice, exponent), ma-

juscule reduse etc.; se poate modifica spaĠiul între carac-
tere, precum úi poziĠia pe verticală, în puncte; pentru scoa-
terea unor secvenĠe în evidenĠă, se pot seta diverse Efecte
text;
Paragraf: defineúte aspectul ge-
neral al încadrării în pagină al
textului: tipul de aliniere (stânga,
dreapta, centrat sau stânga-
dreapta), început de paragraf de-
plasat automat la stânga (prima
linie), margini paragraf pe pagină
(identare stânga/dreapta), spaĠie-
re între paragrafe (în puncte,
înainte úi după paragraf); distan-
Ġa între rânduri; meniul Sfârúituri
de linie úi de pagină permite
controlul rândurilor solitare, des-
părĠirii automate în silabe, selec-
tării unor rânduri dintr-un para-
graf care se păstrează obligatoriu
pe aceiaúi pagină etc.;
Marcatori úi numerotare: dispune de trei ferestre pentru
controlul marcatorilor úi numerotării automate a paragra-
felor; stilul de marcatori úi de numerotare poate fi setat de
utilizator; meniul SchiĠă numerotată se recomandă să fie
utilizat pentru numerotarea automată a titlurilor;
Borduri úi umbrire: permite încadrarea unui paragraf într-un
chenar (bordură) úi stabilirea unui stil de fundal;
Coloane: aranjează pagina în coloane verticale; utilizatorul
poate selecta numărul de coloane, mărimea oricărei coloa-
ne, distanĠele dintre coloane etc.; pentru intercalarea coloa-
nelor într-un document normal, trebuie folosite întreruperi
de sfârúit de secĠiune, înainte úi după coloane, de tip

„Continuu”;
Tabulatori: setează poziĠia tabulatorilor (poziĠia de oprire a
cursorului după apăsarea tastei Tab); există patru tipuri de
tabulatori (stânga, dreapta, centrat úi zecimal – textul va fi
aliniat pe marcajul respectiv); spaĠiul liber lăsat de tabu-
lator se poate completa automat cu puncte, linii sau linie
continuă;
Majusculă încorporată: permite particularizarea primului
caracter dintr-un paragraf în stilul de mai jos:
aragraf cu majusculă

P încorporată.
Orientare text: într-o celulă de tabel sau într-un câmp,
roteúte textul cu 90q (sunt disponibile unghiurile 0q, 90q úi
270q); nu este disponibil decât pentru fiúiere DOC sau RTF,
în vizualizare aspect pagină imprimată;
Modificare după caz: modifică textul selectat, după cum
urmează: prima literă după punct este transformată în
majusculă (Caz propoziĠie), toate literele devin minuscule
(minuscule), toate literele devin majuscule (MAJUSCULE),
prima literă este transformată în majusculă (Caz titlu),
mărimea literei este schimbată în cealaltă dimensiune (cAZ
COMUTARE);
Fundal: setează o culoare sau alte efecte de culori pentru
pagină;
Temă: setează un fundal pentru paginile HTML;
Cadre: are două ferestre Cuprins în cadru (inserează
cuprinsul sub forma unui cadru) úi Pagină cadre noi (cu mai
multe submeniuri pentru împărĠirea pe orizontală úi
verticală a cadrului iniĠial);
AutoFormatare: fomatează documentul funcĠie de tipul
acestuia (document propriu-zis, scrisoare, poútă electro-
7 ______________________________________ Informatică
nică); principalele modificări pentru document sunt înlocu-

irea ghilimelelor ”” cu „”, simbolului - cu – úi /2 cu ½ etc.;
fiecare din modificări este selectabilă din fereastra obĠinută
selectând eticheta OpĠiuni;
Stil: modifică în totalitate documentul, conform cu forma-
tările prememorate pentru fiecare stil în parte; Word are
peste 00 de stiluri instalate, din care cele mai utilizate
sunt stilurile Normal, Titlu, Titlu…Titlu9 etc.; utilizatorul
poate să-úi creeze stiluri proprii cu care să personalizeze
documentele create;
Obiect: este activată o fereastră de control al obiectului
care poate fi un cadru, o imagine etc.; aspectul ferestrei cu
proprietăĠile obiectului depinde de natura acestuia.
x Instrumente, cu următoarele submeniuri:
Corectare ortografică
úi gramaticală: lan-
sează în execuĠie a-
plicaĠia de verificare
ortografică úi grama-
ticală; dacă prin pro-
cedura, descrisă la
submeniul OpĠiuni,
este setată eticheta
Verificarea ortografiei
în timpul tastării, ero-
rile sunt subliniate cu
o linie roúie; fereastra
de dialog a meniului
poate oferi una sau
mai multe variante
pentru cuvântul care
nu este în dicĠionar
sau oferă utilizatorului posibilitatea corectării manuale;
dacă este aleasă opĠiunea Ignorare sau Ignorare totală,

respectivul cuvânt nu mai este luat în considerare la corec-
tare; utilizatorul poate introduce noi cuvinte în dicĠionarul
de corectare, folosind comanda Adăugare;
Limbă: dispune de trei ferestre de comandă: pentru ale-
gerea limbii în care este scris documentul (sau numai textul
marcat), un dicĠionar de sinonime pentru cuvântul selectat
úi setarea caracteristicilor despărĠirii în silabe (automat sau
manual, la ce distanĠă de marginea dreaptă etc.);
Contor de cuvinte: oferă un set de date statistice,
referitoare la numărul de: pagini, cuvinte, caractere (cu úi
fără spaĠii), paragrafe úi linii, cu sau fără notele de subsol;
Rezumare automată: execută un rezumat al documentului
doar dacă acesta este declarat ca fiind în limba engleză; în
această situaĠie, utilizatorul poate selecta dimensiunea
rezumatului (0%, 25%, 50% sau 75 % din documentul
iniĠial, 00 sau 500 cuvinte, 0 sau 20 de propoziĠii), poziĠia
lui în document (introducere rezumat în document nou,
inserare rezumat la început document, înlocuire document
cu rezumat);
AutoCorecĠie: dispune de patru meniuri, după cum ur-
mează:
· AutoCorecĠie are câteva etichete referitoare la condiĠiile
generale de corectare (de exemplu: introducere majus-
culă după punct, corectare două majuscule consecutive
etc.) úi o listă amplă de echivalenĠe între cuvinte tastate
greúit úi cuvântul corect (de exemplu, aci o aici, safe o
seif etc.); utilizatorul poate úterge unele echivalenĠe
inutile sau poate introduce altele;
· AutoFormatare la tastare: se referă la schimbarea auto-
mată a unor caractere speciale, prezentate la meniul
Format – AutoFormatare de la pagina 7;
73 ______________________________________ Informatică
· AutoText: conĠine o listă de cuvinte foarte des utilizate

pentru care utilizatorul trebuie să introducă numai câteva
caractere după care calculatorul introduce automat restul
cuvântului (cuvintelor);
· AutoFormatare: este identic cu meniul Format – Auto-
Formatare prezentat la pagina 7;
Urmărire modificări: permite evidenĠierea modificărilor fă-
cute în document prin intermediul unor atribute speciale ale
caracterelor (culoare, sublinieri etc.); astfel, există posibili-
tatea acceptării sau renunĠării la aceste modificări, afiúarea
lor fie pe ecran, fie în documentul tipărit etc.; un alt
submeniu permite compararea a două subdocumente,
rezultatul fiind un document cu deosebirile marcate cu
atribute asemănătoare cu cele de la Urmărire modificări;
Îmbinare documente: folosit pentru îmbinarea a două
documente, funcĠie de modificările din acestea; util pentru
lucrul unui document în comun, de către mai multe
persoane;
Protejare document: oferă protejarea documentului la mo-
dificarea sau la deschiderea sa prin intermediul unei pa-
role;
Colaborare interactivă: foloseúte resursele Web (Net
Meeting) pentru crearea în comun a unui document; dis-
pune úi de facilităĠi pentru discuĠii pe Web;
Îmbinare corespondenĠă: folosit, de exemplu, pentru trans-
miterea unei scrisori tip la mai mulĠi destinatari a căror
identificare este făcută pe baza unei surse de date externe
documentului;
Plicuri úi etichete: util pentru tipărirea unor tipizate; de
exemplu pentru plicuri este lansat un dialog pentru intro-
ducerea formatului acestora, a adresei destinatarului úi a
expeditorului;
Expert scrisoare: este lansat un program expert pentru

crearea unei scrisori, asistând utilizatorul la producerea
textului (formule de început úi încheiere, stil scrisoare),
folosirea Agendei de adrese, adresă úi nume destinatar úi
expeditor etc.;
Macrocomandă: permite crearea, editarea sau lansarea în
execuĠie a unui macro; crearea poate fi făcută direct, prin
intermediul editorului Word Basic sau indirect, pentru
secvenĠe mai simple, prin înregistrarea de calculator a unei
serii de comenzi date de utilizator; începerea înregistrării în
macrocomandă se face apăsând iconul , oprirea tem-
porară a înregistrării cu úi terminarea înregistrării cu ;
lansarea în execuĠie a unui macro se face selectând
denumirea acestuia úi apăsând ; Word Basic este o
aplicaĠie foarte complexă úi va fi tratată în subsidiar,
aspectul unei aplicaĠii putând fi vizualizat selectând Edi-
tare; un rol similar îl are úi Editorul de script-uri Microsoft;
ùabloane úi componente incluse la cerere: permite
modificarea úablonului standard (Normal) úi adăugarea
altor úabloane (fiúiere DOT); fereastra dispune úi de un
Organizator care permite asocierea úabloanelor cu anumite
stiluri de paragraf;
Particularizare: este unul din atu-urile Word; permite con-
figurarea, până la cele mai intime elemente, a meniurilor,
barelor de instrumente, shortcut-urilor etc.; meniul Bare de
instrumente permite adăugarea sau eliminarea de colecĠii
de butoane (de exemplu, Standard, Formatare,…) sau
crearea de bare personalizate; meniul Comenzi este folosit
pentru modificarea claselor de bare Word prin glisare, în
urma căreia iconul dorit apare pe bara de instrumente
selectată; în situaĠia în care comanda dorită nu are asociat
un icon, utilizatorul îi poate edita proprietăĠile úi adăuga un
icon, shortcut etc.; meniul OpĠiuni reiniĠializează meniurile
75 ______________________________________ Informatică
la valorile implicite după instalare, selectează mărimea

iconurilor etc.;
OpĠiuni: permite configurarea generală a editorului Word;
are următoarele submeniuri:
· Vizualizare: se pot selecta informaĠiile afiúabile pe
ecran (bara de stare, rigla orizontală sau verticală,
diferite caractere speciale pentru formatare, comentarii,
coduri de câmp etc.);
· General: se pot seta o serie de proprietăĠi ale docu-
mentului (tipul de fundal pentru afiúare, actualizarea
legăturilor la deschiderea fiúierului, mărimea listei
fiúierelor recent deschise, unităĠile de măsură etc.);
· Editare: permite setarea diferitelor opĠiuni de editare
(stilul implicit, folosirea tastelor Insert, BackSpace,
Tab etc.) úi a editorului grafic implicit;
· Imprimare: se pot seta o serie de opĠiuni referitoare la
imprimantă (actualizare câmpuri úi referinĠe încruciúate
înainte de imprimare, ordine imprimare pagini, calitate
imprimare etc.), selecta informaĠiile tipărite (proprietăĠi,
comentarii, obiecte desenate, coduri de câmp) etc.;
· Salvare: se poate seta: salvarea unei copii de rezervă
(BAK); salvarea automată, la un anumit interval; sal-
varea úablonului, dacă a fost modificat; setarea paro-
lelor pentru acces sau modificare etc.;
· InformaĠii utilizator: se pot modifica valorile implicite
introduse la iniĠializare, a numelui, iniĠialelor úi adresei
utilizatorului;
· Compatibilitate: asigură setarea unor opĠiuni care dau
un aspect documentului asemănător cu alte editoare;
poate fi util pentru lucrul cu imprimante matriciale mai
vechi când, pentru o imprimare corectă, trebuie setat
Încadrare linii ca în Word 6.0;
· Amplasare fiúiere: se pot defini locaĠiile documentelor,

imaginilor, úabloanelor, fiúierelor temporare, instrumen-
telor, opĠiunilor, lansarea în execuĠie, etc.;
· Corectare ortografică úi gramaticală: se setează o serie
de opĠiuni ale corectorului ortografic, precum úi dicĠio-
narele de lucru;
· Urmărire modificări: se stabilesc atributele de afiúare
pentru modificări.
x Tabel: cu următoarele submeniuri:
Desenare tabel: forma cursorului
se schimbă, devenind un creion
(); folosind tehnica drag and
drop este desenat conturul
exterior al tabelului, apoi liniile de
separare pentru linii úi coloane;
Inserare: funcĠie de poziĠia
cursorului, în tabel sau în afara
lui, se poate introduce în tabelul
existent un rând (deasupra ori sub
rândul cursorului) sau o coloană
(la stânga ori la dreapta faĠă de
coloana cursorului), respectiv se
poate introduce în document un
tabel (cu specificarea numărului
de linii úi coloane, alte atribute);
ùtergere: folosit pentru eliminarea
tabelului, unei linii, coloane sau celule;
Selectare: marchează tot tabelul, o coloană, un rând sau
celula unde se află cursorul;
Îmbinare celule: uneúte celulele selectate;
Scindare celule: desparte celula curentă în mai multe linii
sau coloane, funcĠie de valorile introduse de utilizator; în
77 ______________________________________ Informatică
cazul scindării pe linii, numărul de linii acceptat este un

divizor sau multiplu al numărului de celule din stânga
celulei prelucrate;
Scindare tabel: folosit pentru desfacerea tabelului în două
tabele distincte; util pentru potrivirea tabelului în pagină;
AutoFormatare în tabel: permite setarea stilului folosit în
tabel, alegându-se dintr-o serie de 40 de stiluri instalate; se
mai pot seta úi alte caracteristici ale tabelului (set carac-
tere, borduri, culori fond, formatări speciale pentru primul úi
ultimul rând etc.)
Potrivire automată: dimensiunea orizontală úi verticală a
celulelor este setat automat la cantitatea de text existentă
în celulele respective;
Repetare rânduri titlu: repetă rândurile de titlu în situaĠia
unor formatări speciale;
Conversie: permite transformarea unui text în tabel (cu
stabilire număr de coloane úi linii manual sau pe bază de
separatori: spaĠii, tabulatori, virgule, puncte, alte semne)
sau a unui tabel într-un text (introducându-se automat se-
paratori pentru delimitarea fostelor celule);
Sortare: permite aranjarea automată, în ordine crescătoare
sau descrescătoare, a înregistrărilor dintr-un tabel; aranja-
rea se face în mod implicit pe linii;
Formulă: asigură calcule matematice curente într-un tabel;
stilul de lucru este asemănător cu cel din aplicaĠia Excel;
Ascundere linii de grilă: liniile de grilă care nu se tipăresc
sunt sau nu afiúabile pe ecran;
ProprietăĠi tabel: există meniuri pentru tabel, linii, coloane
úi celule; se pot stabili dimensiunile celulelor manual sau
automat, stilurile de borduri úi culorile de fundal, proprie-
tăĠile de aliniere în celule úi încadrare în text ale tabelului,
spaĠiile libere între text úi borduri (din meniul OpĠiuni), etc.
x Fereastră, cu submeniuri prin care se poate selecta docu-

mentul activ (dacă sunt mai multe deschise) sau pentru
aranjarea automată a ferestrelor deschise;
x Ajutor, care permite accesul la baza de date de ajutor a
aplicaĠiei (Ajutor pentru Microsoft Word), la asistent
(Afiúare Asistent Office), la un meniu contextual de ajutor
(Ce este aceasta?), la ajutor on-line (Office pe Web), la un
meniu de corectare a erorilor din document (Detectare úi
reparare) úi la o fereastră referitoare la identificarea
variantei de Word folosită (Despre Microsoft Word); cea
mai utilă este baza de date de ajutor în care căutarea
poate fi făcută pe bază de cuvinte cheie (Search) sau
pentru o anumită activitate (Contents).
5..4. Barele de instrumente
Implicit, barele de instrumente sunt în număr de 6, dar
utilizatorul poate să creeze oricâte consideră că îi sunt nece-
sare. În mod normal, ele sunt afiúate sub meniu, dar aplicând
drag and drop cu cursorul poziĠionat pe simbolul ~ din stânga
barei, aceasta se poate dispune, vertical sau orizontal, oriun-
de pe fereastra de lucru Word.
Comanda afiúării sau ascunderii barelor de butoane este
disponibilă prin meniul Vizualizare o Bare de instrumente sau
prin intermediul unui click dreapta pe meniu sau oricare bare
de instrumente.
Configurarea barelor de instrumente se poate face din
meniul Instrumente o Particularizare sau efectuând click
stânga pe simbolul aflat în dreapta barei.
De regulă, majoritatea comenzilor accesibile prin butoa-
ne sunt disponibile úi prin meniuri, folosirea butoanelor fiind
totuúi preferată datorită simplităĠii în utilizare úi caracterului
intuitiv oferit de iconurile prezente pe bare.
79 ______________________________________ Informatică
Figura 5.2
Cele mai utilizate bare de butoane sunt cele denumite
Standard úi Format, cu aspectul din figura 5.2.
Rolul fiecărui buton este, pe scurt, următorul:
Nou Deschidere fiúier nou Ctrl+N
Deschidere fiúier
Deschidere Ctrl+O
existent
Salvare Salvare fiúier Ctrl+S
Imprimare Tipărire fiúier Ctrl+P
Examinare înaintea
Vizualizare tipărire
imprimării Ctrl+F2
Corectare ortografică Verificare text în limba
úi gramaticală selectată F7
Mută obiectul în
Decupare Ctrl+X
Clipboard
Copiază obiectul în
Copiere
Clipboard Ctrl+C
Copiază obiectul din
Lipire
Clipboard Ctrl+V
Descriptor de Copiază formatul
formate obiectului marcat Ctrl+Shift+C
Se revine la situaĠia
Anulare Ctrl+Z
anterioară
Se repetă comanda
Repetare
anterioară Ctrl+Y
Inserare legături către
Hyperlink Ctrl+K
alte obiecte
Bara de instrumente Vizualizare bară
Tabel úi Borduri comenzi tabel
Inserează tabel pe
Inserare tabel
lăĠimea hârtiei
Inserare foaie de
Inserează tabel Excel
calcul Excel
Vizualizare bară
Desenare
comenzi desenare
Afiúează o fereastră în
Hartă document stânga document
pentru navigare rapidă
Afiúează toate Ctrl+Shift+*
Afiúare totală
marcajele de formatare
Selectează scala de
Panoramare
vizualizare
Lansează Microsoft F
Ajutor
W ord Help
Listă derulantă cu Ctrl+Shift+S
Stil
stiluri paragraf
Font Set de caractere utilizat Ctrl+Shift+F
Dimensiune Modifică dimensiunea
Ctrl+Shift+P
caractere textului selectat
Textul selectat scris cu Ctrl+B
Aldin
aldine
Textul selectat scris Ctrl+I
Cursiv
cursiv
Textul selectat subliniat Ctrl+U
Subliniat
cu o linie
Paragraful selectat
Aliniere la stânga Ctrl+L
aliniat la stânga
Paragraful selectat Ctrl+E
Aliniere la centru
centrat în pagină
Paragraful selectat Ctrl+R
Aliniere la dreapta
aliniat la dreapta
Textul de la limită Ctrl+J
Stânga-dreapta
stânga la limită dreapta
Paragraf numerotat
Numerotare
automat
Paragraf marcat
Marcatori
automat
Scădere indent la Ctrl+Shift+M
Micúorare indent
primul tabulator stânga Ctrl+Shift+T
Mărire indent la primul Ctrl+M
Mărire indent
tabulator dreapta Ctrl+T
Adaugă un chenar în
Borduri exterioare
jurul selecĠiei
Stabilire culoare fundal
EvidenĠiere
text selectat
Culoare font Stabilire culoare font
8 ______________________________________ Informatică
5..5. Bara de vizualizare document

Dispusă în colĠul stânga jos al ferestrei aplicaĠiei Word,
poate fi folosită pentru comutarea rapidă a stilului de
vizualizare dorit: Normal, Aspect pagină Web, Aspect pagină
imprimată, respectiv SchiĠă.
5..6. Bara de explorare document
Este dispusă în colĠul stânga jos al ferestrei Word.
Dispune de trei butoane folosite pentru: repetarea ultimei că-

utări către începutul documentului , definirea obiectului
căutat } sau Alt+Ctrl+Home, respectiv către sfârúitul docu-

mentului .
Dacă nu a fost iniĠiată nici o căutare în document, cele
două butoane de repetare ale ultimei căutări se folosesc pen-
tru defilarea în document.
Stabilirea obiectului căutat se
face selectând dintr-o listă cu aspectul
din figura 5.3.
Figura 5.3
SemnificaĠia iconurilor este următoarea:
Căutare câmpuri Căutare secĠiuni Căutare modificări
Căutare note final Căutare pagină Căutare stil Titlu

Căutare note
Căutare globală Căutare imagine
subsol
Căutare
Căutare text Căutare tabel
comentarii
Modul de lucru cu aceste comenzi este relativ simplu: se
stabileúte obiectul care trebuie căutat după care se apasă
butonul de direcĠie. Pentru căutarea úi, eventual, înlocuirea
textului, procedura poate fi mai laborioasă datorită facilităĠilor
suplimentare oferite de Word.
Astfel, meniul de căutare text dispune de trei ferestre:

pentru căutare propriu-zisă, pentru căutare úi înlocuire, pentru
căutare globală a obiectelor enumerate mai sus. Vor fi anali-
zate numai operaĠiunile pentru text, cele de căutare obiecte
fiind elementare.
Căutarea textului poate fi rafinată acĠionând butonul Mai
mult. În această situaĠie fereastra se extinde úi apar noi
meniuri:
x stabilirea direcĠiei de căutare (în tot documentul – Toate,
spre începutul documentului – În sus sau spre sfârúitul
documentului – În jos);
x căutarea cuvintelor Ġinând cont de majuscule úi minuscule
(Potrivire litere mari úi mici);
x căutarea cuvintelor complete, identice cu úirul introdus
(Numai cuvinte complete);
x căutarea unor caractere speciale sau operatori de căutare
în mod text (Utilizare metacaractere);
x căutarea unor cuvinte cu pronunĠie asemănătoare în limba
engleză cu cele introduse (PronunĠie asemănătoare);
x înlocuirea unor cu formele corespunzătoare ale unui cu-
vânt în englezã din caseta Înlocuire cu (Se găsesc toate
formele cuvântului);
x Format permite căutarea textului selectat funcĠie de
formatări specifice ale paragrafului; sunt posibile căutări
funcĠie de atributele: setului de caractere, paragrafului,
setările tabulatorilor, limbă, cadru, stilul paragrafului úi
evidenĠiere;
x Specială oferă posibilitatea căutării unor caractere spe-
ciale de formatare, prin intermediul operatorilor de căutare,
conform cu tabelul 5.:
83 ______________________________________ Informatică
Tabelul 5.
^d Câmp ^p Sfârúit de paragraf (caracter ¶)
^t Tabulator (caracter control o) ^f Marcaj notă subsol
^a Comentariu ^g Imagine
^? Orice caracter ^l Manual line break Shift+Enter
^# Orice cifră ^m Manual page break Ctrl+Enter
^$ Orice literă ^~ Cratimă fără despărĠire
Ctrl+Shift+’-‚
^^ Caracter control „^” ^s SpaĠiu fără despărĠire
Ctrl+Shift+’ ‚
^n Sfârúit coloană ^- Cratimă opĠională Ctrl+’-‘
^+ Em dash ^b Sfârúit de secĠiune
^= En dash ^w SpaĠiu alb
^e Marcaj notă final
5..7. Rigla orizontală
Este dispusă la marginea superioară a ferestrei de lucru,
cu aspectul din figura 5.. Este extrem de utilă, permiĠând
configurarea foarte rapidă a formatului documentului:
x stabilirea marginilor stânga/dreapta ale documentului sau
ale unui cadru: cursorul este deplasat la marginea stân-
ga/dreapta a riglei, până îúi schimbă forma în l úi apare
un mesaj Margine stânga/dreapta; noua margine este se-
tată prin glisare;
x stabilirea indentărilor stânga/dreapta ale documentului:
cursorul este deplasat la marginea stânga/dreapta pe sim-
bolurile , respectiv aflate la limitele riglei, apoi prin
glisare este stabilită noua valoare;
x setarea unei indentări agăĠate pentru prima linie se face
printr-o procedură de glisare pe simbolul dispus în
marginea stângă a riglei;
x setarea tabulatorilor se face prin efectuarea unui click
stânga la poziĠia dorită pe riglă; dacă un tabulator este
poziĠionat greúit, se poate repoziĠiona prin glisare; dacă un

tabulator este inutil, se poate úterge trăgându-l în afara
riglei;
x pentru controlul tabulatorilor este important marcajul dis-
pus la intersecĠia riglelor orizontale úi verticale: efectuând
click stânga pe simbolul respectiv, apar consecutiv o serie
de simboluri, utile pentru:
· Ŋ tabulator stânga (textul este scris de la tabulator
spre dreapta);
· ŏ tabulator centrat (textul este scris centrat pe
tabulator);
· ŋ tabulator dreapta (textul este scris de la tabulator
spre stânga);
· ř tabulator zecimal (textul scris este aliniat cu
punctul zecimal pe tabulator);
· _ desenare linie verticală la poziĠia marcatorului;
· setare identare stânga;
· setare identare agăĠată sau pentru prima linie.
5..8. Alte elemente de control
Vor fi prezentate sumar celelalte elemente de control
dispuse în fereastra Word, prezentată în figura 5.:
x Rigla verticală: poate fi utilizată pentru setarea marginilor
de sus úi jos ale paginii sau ale unui cadru; prin glisare
poate modifica înălĠimea unei linii de tabel.
x Barele de defilare orizontală úi verticală sunt folosite
pentru defilarea pe orizontală, respectiv pe verticală, a
documentului; defilarea se face fără deplasarea poziĠiei
cursorului; controlul defilării se face prin glisarea butonului
existent pe riglă sau efectuând click stânga pe cele
două butoane , respectiv ;
x Bara de control este dispusă la marginea inferioară a ecra-
nului. Sunt prezentate mai multe categorii de informaĠii:
85 ______________________________________ Informatică
· numărul paginii, numărul secĠiunii, numărul total de

pagini;
· informaĠii referitoare la poziĠia cursorului în pagină; nu
este afiúat nimic dacă punctul de inserare (cursorul)
nu se află în fereastră;
· patru indicatoare referitoare la starea comutatoarelor:
REC (înregistrare macro), TRK (urmărire modificări),
EXT (modul de selectare extins) úi OVR (introducere
text la poziĠia cursorului prin inserare sau suprascri-
ere);
· limba úi starea comutatorului de verificare ortografică;
· starea salvării sau tipăriri documentului în fundal.
5.2. Comenzi rapide

Una din facilităĠile deosebite oferite de Word este acce-
sul aproape complet la toate comenzile fără a face apel la
mouse. Pentru un utilizator experimentat, memorarea acestor
shortcuturi poate conduce la o creútere deosebită a vitezei úi
calităĠii lucrului. Shortcuturile sunt în număr de câteva sute,
iar utilizatorul are posibilitatea să-úi definească propriile
comenzi. În consecinĠă în tabelul 5.2, vor fi prezentate numai
comenzile mai importante instalate implicit:
Tabelul 5.2
Comenzi de uz general
F Oferă ajutor interactiv Ctrl+F5 Restabilire fereastră
F7 Corectare ortografică Ctrl+F6 Salt la fereastra
F9 Actualizare câmpuri următoare
selectate Ctrl+F0 Maximizare fereastră
F0 Activarea barei meniu Ctrl+Shift+F6 Salt la fereastra
F2 Salvare ca … anterioară
Ctrl+F2 Examinare înaintea Ctrl+Alt+F InformaĠii despre
imprimării sistem
Ctrl+F4 Închidere fereastră Ctrl+P Imprimare
Comenzi editare
F2 Deplasare text sau imagini Backspace ùtergere caracter
F3 Inserare intrare Auto Text stânga
F5 Selectare comandă Salt la Ctrl+Backspace ùtergere cuvânt
F6 Salt la cadrul următor stânga
F Salt la câmpul următor Delete ùtergere caracter dreapta
Ctrl+F Găsire text Ctrl+Delete ùtergere cuvânt
Ctrl+H Găsire úi înlocuire text dreapta
Ctrl+F3 Decupare în Spike Alt+Shift+R Copiere antet/subsol
Ctrl+Shift+F3 Lipirea conĠinutului anterior
din Spike Alt+Ctrl+’.’ Puncte de suspensie
Ctrl+Shift+F5 Editare marcaj Alt+Ctrl+Y Repetare căutare
Delete ùtergere caracter Backspace ùtergere caracter
dreapta stânga
Ctrl+Delete ùtergere cuvânt Ctrl+Backspace ùtergere cuvânt
dreapta stânga
Comenzi formatare
Shift+F Revizuire formate text Ctrl+Shift+C Copiere formate
Ctrl+Shift+F Modificare font Ctrl+Shift+V Lipire formate
Ctrl+Shift+P Modificare Ctrl+E Paragraf centrat
dimensiune font Ctrl+J Paragraf stânga-dreapta
Ctrl+Shift+’>’ Mărire dimensiune Ctrl+L Paragraf aliniat stânga
font Ctrl+R Paragraf aliniat dreapta
Ctrl+Shift+’<’ Micúorare Ctrl+Shift+S Aplicare stil
dimensiune font Ctrl+Shift+N Aplicare stil Normal
Ctrl+] Mărire font cu un punct Alt+Ctrl+…3 Aplicare stil Titlu
Ctrl+[ Micúorare font cu un …3
punct Ctrl+ SpaĠiere la un rând
Ctrl+Shift+A Doar majuscule Ctrl+2 SpaĠiere la două rânduri
Ctrl+Shift+* Afiúare caractere Ctrl+5 SpaĠiere la ½ rânduri
control
Comenzi deplasare cursor úi selecĠii
Ctrl+mnop Deplasare cu un mnop Deplasare cu o literă/rând
cuvânt/paragraf Home Deplasare la început rând
Shift+mnop Selectare o literă/ End Deplasare la sfârúit rând
un rând PageUp Deplasare cu un ecran
Ctrl+Shift+mnop în sus
Deplasare úi selectare cu un PageDown Deplasare cu un
cuvânt/paragraf ecran în jos
87 ______________________________________ Informatică
Comenzi deplasare cursor úi selecĠii

Ctrl+Shift+F8 Ctrl+A Selectare document
Selectare bloc vertical de text; Shift+PgUp Selectare un ecran
dimensiunile se stabilesc cu în sus
mnop Shift+PgDown Selectare un
F8 Extindere selecĠie ecran în jos
Comenzi AltGr
AltGr+ ~ AltGr+7 ` AltGr+R ®
AltGr+T ™ AltGr+K á AltGr+L à
AltGr+D Ĉ AltGr+S ÿ AltGr+Q \
AltGr+W | AltGr+’[’ ÷ AltGr+’]’ ×
AltGr+” ß AltGr+’;’ $ AltGr+V @
AltGr+B { AltGr+N } AltGr+M §
AltGr+’,’ < AltGr+’.’ > AltGr+C ©
Totalitatea shortcuturilor disponibile în Word se pot obĠi-
ne prin procedura: Instrumente o Particularizare o Comenzi
o Tastatură úi apoi se vizualizează clasele de meniuri exis-
tente; o altă modalitate este oferită de Ajutor pentru Word
unde se caută Comenzi rapide.
5.3. Lucrul cu tabele

Pentru lucrul cu tabele, în pachetul Office există
aplicaĠia Excel. Totuúi, este de preferat ca într-un document
de tip text să se introducă un obiect de tip tabel, specific
Word, faĠă de varianta inserării unui obiect OLE Foaie de
lucru Excel.
Pentru introducerea unor tabele în document se poate
folosi meniul (Tabel o Inserare o Tabel) sau, direct, butonul
din bara Standard. În ambele situaĠii apare o fereastră prin
care utilizatorul stabileúte numărul de linii úi coloane. Este
indicat ca dimensiunile tabelului să fie corect stabilite de la

AltGr reprezintă tasta Alt din dreapta tastaturii; comenzile sunt
valabile numai dacă este selectată tastatura românească.
început, modificările ulterioare putând afecta calitatea tabe-

lului úi uneori pot conduce chiar la blocarea sistemului.
Presupunând că tabelul a fost inserat în document, o for-
matare primară se poate face cu ajutorul mouse-ului úi a me-
niului Tabel.
În primul rând este vorba de stabilirea dimensiunilor
liniilor, coloanelor úi celulelor. Noile dimensiuni se pot stabili
prin glisare: în momentul în care cursorul are aspectul Ŭ sau
ū, se poate face o redimensionare pe orizontală, respectiv pe
verticală prin glisare; dacă se doreúte stabilirea dimensiunii
unei singure celule, mai întâi trebuie selectată celula respec-
tivă (dublu click).
O altă posibilitate de setare a dimensiunilor este dată de
procedura Tabel ĺ ProprietăĠi tabel ĺ Rând, Coloană, Celu-
lă; marcarea zonei din tabel care se redimensionează se face
prin poziĠionarea cursorului în locul respectiv. În meniul Pro-
prietăĠi tabel se poate intra úi printr-un click dreapta efectuat
pe suprafaĠa tabelului.
În orice situaĠie, accesul la comenzile de formatare a
tabelului se poate face prin bara de butoane Tabele úi borduri,
bară care se poate activa din butonul cu acelaúi nume exis-
tent pe bara Standard.
Aspectul normal al butoanelor Tabele úi borduri este
Figura
Figura5.4
5.4
SemnificaĠia elementelor barei este:
Inserare tabel, desenat manual prin
Desenează tabel
glisare.
Eliminare chenare úi linii celule;
Radieră
operează prin glisare
Se poate selecta dintr-o listă de 25 de
Stil bordură
tipuri de borduri
89 ______________________________________ Informatică
Se poate selecta dintr-o listă cu 9 lăĠimi,

LăĠime chenar
de la ¼ la 6 puncte
Culoare chenar Stabileúte culoarea bordurii
Comută imprimarea bordurilor sau a
Borduri
liniilor din tabel
Culoare de
Stabileúte culoare fundalului
umplere
Inserează un alt tabel la poziĠia
Inserare tabel
cursorului
Uneúte, pe verticală sau orizontală,
Îmbinare celule
celulele selectate
Scindează o celulă în numărul de
Scindare celule
coloane úi linii stabilite
Permite alinierea pe orizontală úi
Aliniere text
verticală a textului din tabel
Egalizare Rândurile selectate vor avea înălĠimi
rânduri egale
Egalizare
Rândurile selectate vor avea lăĠimi egale
coloane
AutoFormat Aplică formate predefinite (chenare,
tabel culori, umbriri etc.)
Comută direcĠia textului la 0q, 90q sau
DirecĠie text
270q
Sortare Sortează liniile în ordine crescătoare (A-
ascendentă Z, 0-9), de la poziĠia cursorului
Sortare
Sortează liniile în ordine descrescătoare
descendentă
Inserează un câmp (formulă=) care
Sumare sumează celule din stânga sau deasupra
celulei curente
Activarea barei Tabel úi borduri comută automat modul
de vizualizare în Aspect pagină imprimată.
Multe elemente necesare pentru controlul tabelului sunt
disponibile implicit numai din meniul Tabel. Prin intermediul
acestuia se pot insera sau elimina linii ori coloane, se stabi-
lesc proprietăĠile de formatare ale textului (indentări), dimen-

sionare automată tabel funcĠie de conĠinut etc.
O parte din elementele de control ale meniului Tabel
sunt accesibile úi prin meniul contextual afiúat printr-un click
dreapta executat pe suprafaĠa tabelului. Comenzile specifice
editării tabelelor existente în meniul contextual sunt:
x Inserare tabel – permite inserarea unui tabel nou în ve-
chiul tabel;
x ùtergere celule – asigură eliminarea celulelor, rândurilor
sau coloanelor nedorite;
x Scindare/Îmbinare celule – este activ funcĠie de numărul
de celule selectate;
x Borduri úi umbrire – setează elementele grafice ale che-
narului úi fundalului tabelului (grosimi, stiluri úi culori linii,
respectiv culori sau efecte de umplere);
x Orientare text – roteúte textul în una din cele trei direcĠii
posibile ( 0q, 90q sau 270q );
x Aliniere celulă – permite alinierea obiectului din celulă úi
chenar atât pe orizontală, cât úi pe verticală;
x Potrivire automată – permite dimensionarea automată a
celulei la conĠinut sau fereastră ori setarea unei lăĠimi fixe;
x ProprietăĠi tabel – este folosit pentru alinierea în pagină a
tabelului, încadrarea textului împrejurul tabelului, fixarea
dimensiunilor celulelor, a marginilor de celulă etc.
5.4. Elemente de grafică în Word

Îmbinarea textului úi graficii a fost o problemă extrem de
dificilă până la dezvoltarea aplicaĠiilor GUI. Chiar úi aúa,
datorită neconcordanĠei între structura fiúierelor text úi ima-
gine, reunirea lor pune în continuare probleme.
În Word, introducerea de imagini este posibilă prin folo-
sirea meniului Inserare o Imagine. Mai departe, utilizatorul
9 ______________________________________ Informatică
poate opta pentru colecĠia de imagini Clipart cu care se poate

instala Office sau poate introduce o altă imagine dintr-un fiúier
distinct.
Formatele de imagini recunoscute de Word depind de
setările făcute la instalare, la meniul Filtre grafice. Cele mai
des întâlnite formate de imagini sunt: BMP (BitMaP), PCX (PC
PaintBrush), GIF (Graphics Intergange Format), JPEG (Joint
Photografic Experts Group), PNG (Portable Network Gra-
phics), TIFF (Tag Image File Format), EPS (Encapsulated
PostScript), CGM (Computer Graphics Metafile), WMF (Win-
dows Meta File) úi EMF (Extended Meta File). Dintre acestea,
sunt automat recunoscute de Word formatele EMF, JPG,
PNG, BMP, RLE, DIB, GIF úi WMF.
Este recomandabil ca imaginile inserate într-un
document Word să nu fie de tip BMP sau PCX care au mărimi
foarte mari. Ca formate raster sunt preferabile GIF, TIF, PNG
úi JPG, însă cele mai bune performanĠe se obĠin cu imaginile
vectoriale CGM, WMF sau EMF.
Word permite însă crearea de imagini schiĠate direct,
prin intermediul editorului Graph 8.
Bara de butoane pentru controlul editorului grafic este vi-
zualizată prin intermediul butonului Desenare din bara
Standard. Aspectul ei implicit este cel din figura 5.5.a, dar
pentru comoditatea utilizării se recomandă bara personalizată
din figura 5.5.b.
Figura 5.5.a
Figura 5.5.b
Înainte de a începe lucrul efectiv la un desen, se reco-

mandă ca acesta să fie inserat într-un cadru tip imagine care

Miniatură.
se obĠine cu ajutorul butonului (acest buton nu este instalat

implicit în bară; se glisează din meniul Instrumente o Parti-
cularizare o Desenare pe bara dorită). Activarea barei Dese-
nare comută automat modul de vizualizare în Aspect pagină
imprimată.
Elementele barei personalizate pentru desenare au
următoarele funcĠiuni:
Permite alinierea verticală úi/sau orizontală
Aliniere între mai multe obiecte selectate sau relativ
obiecte la pagină, precum úi spaĠierea egală între
obiectele selectate
Permite rotirea liberă sau la r90q ori oglin-
Rotire obiecte
direa pe verticală/orizontală
Linii, săgeĠi, curbe, contur poligonal, linii
Linii
aleatoare (mâzgăleli) etc.
Diverse poligoane închise, arce de elipsă,
Poligoane
paranteze etc
SăgeĠi SăgeĠi poligonale sau curbilinii
Scheme Elemente pentru realizarea schemelor logice
logice
Stele úi benzi Stele, explozii, benzi úi bare
Dreptunghiuri sau alte forme cu linie de
ExplicaĠii
explicaĠie
Selectare
Selectare obiecte multiple prin glisare
obiecte
Setare dimensiuni grilă de aliniere úi fixarea
Grilă fixare
obiectelor (la grilă sau la alte obiecte)
Culoare Stabileúte culoarea de umplere a unui contur
umplere poligonal
Culoare linie Stabileúte culoarea liniei sau chenarului
Culoare
Stabileúte culoarea caracterelor
caracter
ProprietăĠile umbrei (direcĠie umbră sau
Umbriri sursă iluminare, mărime úi culoare umbră
etc.)
93 ______________________________________ Informatică
ProprietăĠi obiecte 3D (adâncime, unghi de

Setări 3D
vedere, rotiri 3D, texturi, culori etc.)
Inserează un obiect text cu efecte artistice
Inserare
(umbriri, rotiri, torsionări, culori în degrade
WordArt
etc.)
Lucrul în editorul grafic presupune utilizarea intensivă a
mouse-ului úi tastaturii pentru care sunt valabile următoarele
reguli:
x selectarea mai multor obiecte se face cu click stânga
Ġinând apăsată în permanenĠă tasta Shift; o altă variantă
este glisarea peste obiectele de sortat cu butonul
Selectare obiecte activ;
x deselectarea unui obiect dintr-un grup de obiecte selectate
se face cu click stânga pe obiectul respectiv, apăsând
tasta Ctrl;
x deplasarea obiectelor selectate se face direct prin glisare
sau cu tastele mnop; pentru glisare, dacă se doreúte a fi
numai orizontală sau numai verticală, trebuie apăsată
tasta Shift;
x copierea obiectelor selectate se face prin glisare cu tasta
Ctrl apăsată;
x reformatarea obiectelor se poate face agăĠând cursorul de
marcajul de pe marginea obiectului selectat úi efectuând
glisare pentru orizontală – marcaj stânga/dreapta, verticală
– marcaj sus/jos , sau globală – marcaj colĠuri); dacă se
doreúte păstrarea aspectului se apasă tasta Ctrl;
x liniile drepte se trasează glisând cu tasta Shift apăsată;
x poligoanele regulate se inserează apăsând tasta Shift;
x inserarea unui obiect fixat la grilă (dacă grila de fixare este
deselectată) se face apăsând tasta Alt;
x meniul contextual al obiectului grafic se obĠine printr-un

click dreapta úi are o serie de funcĠiuni extrem de impor-
tante:
· comenzi elementare de editare (Decupare, Copiere úi
Lipire);
· adăugarea de text într-un contur poligonal închis
(Adăugare text);
· gruparea sau degruparea obiectele selectate;
· editarea colĠurilor úi punctelor de inflexiune pentru lini-
ile, curbele sau contururile poligonale;
· ordinea de afiúare pentru obiectele suprapuse (Ordine);
· intră în fereastra de dialog pentru definirea proprie-
tăĠilor obiectului, unde, de exemplu, pentru un poligon,
se pot seta: grosimea, culoarea, stilul úi modelul liniei
de contur, tipuri de terminaĠie pentru linie (dacă poli-
gonul este deschis), transparenĠa, culori úi efecte de
umplere, scalări, rotiri, încadrarea obiectului în text,
inserarea de text în poligon, etc.
5.5. Editorul de ecuaĠii

Pentru a fi un editor complet, Word trebuia să dispună úi
de un editor de ecuaĠii. Acest tip de editor inserează obiecte
grafice, cu respectarea strictă a regulilor matematice. Deoare-
ce nu este o aplicaĠie implicită, utilizatorul trebuie să îl selec-
teze la instalare pentru a-l avea disponibil.
Intrarea în acest mod de editare se face apăsând
butonul Editor ecuaĠii (acest buton nu este instalat implicit în
barele de comenzi; se poate introduce prin procedura
Instrumente o Particularizare o Comenzi o Inserare o
Editor de ecuaĠii).

Gruparea reprezintă o acĠiune care transformă un număr de mai
multe obiecte într-o entitate de sine stătătoare.
95 ______________________________________ Informatică
Lansarea editorului schimbă complet aspectul ferestrei

Word: meniurile, barele de butoane, bara de stare.
Astfel, meniurile conĠin acum elementele necesare setă-
rii proprietăĠilor obiectelor desenate. Cele mai importante sunt
Style unde se definesc stilurile implicite pentru diferite obiecte
matematice úi Size pentru stabilirea mărimii obiectelor. În am-
bele meniuri există rubrica Define prin intermediul căreia
utilizatorul îúi poate seta proprietăĠile dorite la caractere,
simboluri etc.
Unica bară de butoane afiúată, cu aspectul din figura
5.6, conĠine 9 clase cu subcategorii de simboluri matematice,
litere greceúti, indici úi exponenĠi, spaĠieri, formatări speciale
pentru vectori, matrici, sume úi integrale etc.
Figura 5.6

Pentru a obĠine documente care pot fi transferate uúor
de pe un calculator pe altul, în care aspectul textului tipărit să
fie cel dorit, editarea textului să fie simplificată etc. trebuie
respectate câteva reguli generale:
x Înainte de începe introducerea textului, trebuie setată di-
mensiunea hârtiei (Fiúier o IniĠializare pagină o Dimensi-
uni hârtie); în caz contrar, la finalul editării trebuie refor-
matat întregul document pentru a asigura încadrarea
acestuia în hârtia cu dimensiunea dorită.
x Deoarece imprimantele nu tipăresc întreaga suprafaĠă a
unei foi de hârtie, trebuie selectate marginile între limita
hârtiei úi limita textului; dacă valorile sunt prea mici, sis-
temul afiúează o fereastră de avertizare oferind posibilita-
tea de a alege Reparare, prin care se pot seta dimensiu-
nile minime admise ale marginilor.
x Înainte de a începe editarea propriu-zisă, trebuie definite

antetul, subsolul úi numerele de pagină; dacă se doreúte
ca acestea să nu fie identice sau continue în tot docu-
mentul, există două posibilităĠi:
definirea unui antet sau subsol diferit pentru paginile
pare úi impare se poate face prin procedura: Fiúier o
IniĠializare pagină o Aspect o Pagina pară diferită de
cea impară;
definirea unui antet, subsol sau numerotare diferită de
pagină oriunde în document se face mai întâi prin intro-
ducerea unei noi secĠiuni (Inserare o Întrerupere o
SecĠiune) urmată de stabilirea de obiecte diferite pe
paginile pare úi impare (Vizualizare o Antet úi subsol
o La fel ca precedentul – trebuie deselectat) úi defi-
nirea conĠinutului, separat, pentru antet úi subsol.
x Imprimanta trebuie setată funcĠie de tipul documentului
care se tipăreúte: pentru schiĠe, rezoluĠia trebuie aleasă
cât mai mică (se face economie de consumabile úi se câú-
tigă timp la imprimare), se poate alege tipărirea selectivă
(pagini pare sau impare úi ordinea de imprimare) pentru
documentele tipărite pe ambele feĠe ale hârtiei, pentru un
număr mare de exemplare este preferabilă selectarea
opĠiunii Imprimare în fiúier, tipărirea propriu-zisă executân-
du-se printr-o linie de comandă MS-DOS de tipul:
copy <fiúier.prn> prn /b .
x Pentru a asigura uniformitatea documentului, iniĠial trebuie
definite stilurile cu care se va lucra (de regulă stilurile
Normal, Indent corp text, Titlu, Titlu…); stabilirea
formatelor stilurilor se face prin procedura: Format o Stil
o <selecĠie stiluri de lucru> o Modificare o Format o
[Font, Paragraf, Tabulatori, Bordură, Limbă, Cadru,
Numerotare]; pentru Titluri trebuie selectat stilul de nume-
97 ______________________________________ Informatică
rotare SchiĠă numerotată pentru a asigura numerotarea

automată a capitolelor, părĠilor, paragrafelor etc.
x Dacă documentul a fost realizat cu definirea de Titluri,
cuprinsul este introdus automat la poziĠia cursorului prin
procedura: Inserare o Index úi Tabele o Cuprins.
x Inserarea unor coloane în mijlocul unui text normal se face
după următoarea procedură:
la începutul coloanelor se introduce o întrerupere, fără
salt la pagină nouă – Inserare o Întrerupere o Conti-
nuu;
se definesc numărul de coloane, dimensiunea úi spa-
Ġierea orizontală a acestora – Format o Coloane …;
se introduce textul în coloane; dacă se doreúte trece-
rea la coloană nouă, se foloseúte caracterul de control
special generat de secvenĠa: Inserare o Întrerupere o
Sfârúit de coloană;
la finalul coloanelor, se introduce o nouă întrerupere,
fără salt la pagină nouă – Inserare o Întrerupere o
Continuu.
x Înainte de inserarea unui tabel, utilizatorul trebuie să stabi-
lească foarte precis dimensiunea úi celelalte caracteristici
ale sale; modificările repetate (introduceri coloane, îmbi-
nări linii/coloane, redimensionări celule) pot conduce la
blocarea sistemului úi pierderea documentului;
x Lucrul cu tabele de mari dimensiuni poate pune probleme
la marginea inferioară a paginilor; pentru a elimina spaĠiile
libere lăsate automat, există mai multe soluĠii:
definirea de celule care pot continua pe pagini diferite
(Tabel o ProprietăĠi o Rând o Rândul poate fi pe
pagini diferite – activată eticheta);
inserarea unui rând suplimentar (Tabel o Inserare o

Rânduri deasupra) urmată de mutarea textului în noul
rând până la limita umplerii spaĠiului liber al paginii.
x Trebuie evitată folosirea de seturi de caractere puĠin
întâlnite pentru a fi posibilă vizualizarea documentul úi pe
alte calculatoare care nu dispun de fonturile respective;
altminteri, de exemplu, în loc de diacritice româneúti pot
apare: ãÞ° etc.
x SpaĠiile libere pe rând se stabilesc cu tabulatori úi inden-
turi stânga/dreapta; pentru poziĠionări deosebite ale tex-
tului, trebuie utilizaĠi tabulatorii de tip stânga/dreapta sau
centrare; aceasta asigură o reformatare foarte simplă la
schimbarea caracteristicilor documentului.
x SpaĠiile libere până la o nouă pagină se stabilesc:
necondiĠionat, cu comanda de Sfârúit manual de pagină
Ctrl+Enter;
pentru legarea pe aceiaúi pagină a unor rânduri sau
paragrafe marcate se foloseúte procedura: Format o
Paragraf o Sfârúituri de linie úi de pagină o Se
păstrează (liniile/paragrafele) împreună.
x Pentru introducerea de simboluri, este preferabilă proce-
dura Inserare o Simbol o Font…; folosirea aplicaĠiei
Character Map sau a combinaĠiilor de taste Alt+0xxx defi-
nite de aceasta poate avea efecte imprevizibile la vizua-
lizarea documentului pe alte calculatoare.
x Un aspect îngrijit al documentului este asigurat de setarea
despărĠirii automate în silabe (Instrumente o Limbă o
DespărĠire în silabe).
x Marcarea în text a greúelilor ortografice este făcută dacă:
este selectată corect limba în care este scris docu-
mentul (Instrumente o Limbă);
99 ______________________________________ Informatică
este deselectată eticheta Ascundere greúeli din acest

document din meniul Instrumente o OpĠiuni o Corec-
tare ortografică úi gramaticală.
x Folosirea meniului contextual (obĠinut cu click dreapta)
asigură o metodă foarte rapidă de acces la elementele de
meniu mai des folosite; meniul contextual are două aspec-
te diferenĠiate de corectorul ortografic: dacă textul este
marcat ca incorect, meniul contextual asigură funcĠii de
corectare ortografică; în caz contrar, meniul contextual
asigură controlul celor mai importante comenzi de editare
úi formatare: Decupare, Copiere úi Lipire, respectiv
Mărire/Micúorare indent, Font, Paragraf, Marcatori úi nu-
merotare.
x Extensiile documentelor trebuie alese funcĠie de destinaĠia
acestora:
exportul documentului în altă aplicaĠie care nu cunoaú-
te formatul DOC se face folosind de regulă extensia
RTF (Rich Text Format);
dacă se doreúte obĠinerea unui document de mici
dimensiuni, fără memorarea formatărilor, se poate ale-
ge formatul TXT;
pentru exportul într-o pagină WEB, se alege formatul
HTM sau HTML;
x Inserarea imaginilor trebuie făcută în cadre special desti-
nate; iconul corespunzător (imagine Word); se obĠine
prin glisare din clasa de butoane Desenare;
x dacă imaginea este prea complexă pentru a fi realizată cu
editorul propriu al Word (Graph), ea poate fi obĠinută cu alt
editor grafic úi salvată ca fiúier pe disc; procedura de inse-
rare a imaginii este Inserare o Imagine o Din fiúier după
care se selectează fiúierul dorit; ordinea preferată a forma-
telor de imagine este:
imagini vectoriale (WMF, EMF);

imagini raster comprimate (JPG, TIFF, PNG, GIF);
imagini raster (BMP, PCX).
În situaĠia inserării unor imagini scanate (cu format, de
regulă BMP), trebuie aleasă o rezoluĠie a scanerului cât
mai mică (<300 DPI) úi un număr minim de culori (256),
acestea funcĠie de natura imaginii úi tipul de imprimantă
folosit. O reducere importantă a dimensiunilor documen-
telor poate fi asigurată prin conversia imaginii raster în
imagine JPG utilizând, de exemplu, aplicaĠia Kodak Image
furnizată împreună cu sistemul de operare.
x Este indicată validarea opĠiunii Salvare informaĠii pentru
recuperare automată la: n minute din meniul Instrumente
o OpĠiuni o Salvare pentru a preveni pierderea docu-
mentului în urma unei blocări a sistemului sau căderii ten-
siunii de alimentare.
x În meniul Instrumente o OpĠiuni o Salvare trebuie
selectată opĠiunea Se permit salvări în fundal úi deselec-
tată opĠiunea Se permit salvări rapide; aceasta asigură o
salvare sigură úi rapidă a documentului.
x După dobândirea unei oarecare experienĠe în lucrul cu
Word, se recomandă dezinstalarea aplicaĠiei Asistent
Office úi obĠinerea de ajutor numai prin aplicaĠia Ajutor
pentru Microsoft Word.
20 ______________________________________ Informatică
Capitolul 6. PROGRAME DE PREZENTARE

AplicaĠia PowerPoint este o aplicaĠie componentă a pa-
chetului Office, fiind utilizată pentru realizarea de prezentări
de mici dimensiuni.
Aspectul ferestrei PowerPoint este asemănător cu cel al
Word, cu diferenĠa că meniurile sunt, deocamdată, în limba
engleză.
AplicaĠia este orientată pe crearea de slide-uri (ecrane
cu informaĠii) úi definirea tipurilor de tranziĠie de la un ecran la
altul.
PowerPoint este util utilizând numai un proiector digital
pentru afiúarea prezentării pe un ecran de mari dimensiuni.
Altfel, prezentarea este limitată la dimensiunile úi contrastul
redus al display-ului calculatorului úi scopul final, de disemi-
nare al informaĠiilor, nu este asigurat.
6.1. Tipuri de slide-uri

Instalarea completă a PowerPoint oferă un număr de 24
de tipuri diferite de slide-uri, funcĠie de informaĠiile care sunt
afiúate. Utilizatorul, funcĠie de datele care doreúte să le
prezinte, trebuie să selecteze un anumit tip de slide. Nu există
nici o constrângere privind succesiunea ecranelor sau a conĠi-
nutului slide-urilor.
Tipurile de slide-uri existente în PowerPoint sunt:
Title slide: afiúează un ecran cu titlu úi subtitlu; folosit de

regulă ca primul slide.
Bulleted list: afiúează un titlu în partea superioară a

ecranului urmat de o listă cu marcatori.
2 Column text; afiúează un titlu úi două coloane de text cu

marcatori.
Programe de prezentare ____________________________ 202
Table: afiúează un titlu úi un tabel cu proprietăĠi (număr de

linii úi coloane) stabilit de utilizator.
Text & Chart: afiúează un titlu, o coloană de text cu
marcatori úi o diagramă grafică realizată cu aplicaĠia Chart
din W ord sau Excel.
Chart & Text: similar cu cel anterior, cu excepĠia poziĠiei
coloanelor text úi diagramă.
Organization Chart: afiúează un titlu úi o schemă bloc de tip

Organization Chart .
Chart: afiúează un titlu úi o diagramă
Text & Clip Art: afiúează un titlu, o coloană de text cu

marcatori úi o imagine.
Clip Art & Text: identic cu cel anterior; schimbă poziĠia

coloanelor text úi imagine.
Title Only: afiúează numai un titlu în partea superioară,

restul ecranului fiind disponibil pentru alte date.
Blank: toată suprafaĠa ecranului este liberă pentru afiúarea

unor date care nu se găsesc în slide-urile implicite.
Text & Object: afiúează un titlu, o coloană de text cu

marcatori úi un obiect compatibil OLE.
Object &Text: identic cu cel anterior; schimbă poziĠia

textului úi obiectului.
Large object: afiúează pe tot ecranul un singur obiect de

mari dimensiuni.
Object: afiúează un titlu úi un obiect.

Presupune ca extensia Office respectivă să fie instalată
203 ______________________________________ Informatică
Text & Media Clip: afiúează un titlu, o coloană text úi un

obiect multimedia (imagine video sau animaĠie, secvenĠe
audio etc.).
Media Clip & Text: identic cu anteriorul; schimbă poziĠia
Object Over Text: afiúează, pe verticală, un titlu, un obiect

úi o casetă text.
Text Over Object: identic cu cel anterior; schimbă poziĠia

Text & 2 Objects: afiúează un titlu, o casetă text úi două

obiecte.
2 Objects & Text: identic cu cel anterior; schimbă poziĠia

textului úi obiectelor.
2 Objects Over Text: afiúează, pe verticală, un titlu, două

obiecte úi o casetă text.
4 Objects: afiúează un titlu úi patru obiecte.
Elementele din toate slide-urile sunt inserate în cadre

separate, existând posibilitatea redimensionării prin glisare.
Meniul úi barele de butoane permit inserarea în slide úi a
alte elemente, diferite de cele definite în ecranul implicit.
Într-un mod similar cu Word, există comenzi úi butoane pentru
formatarea textului, casetelor, a altor obiecte. Din/în orice
slide se pot insera obiecte OLE prin procedura Copy dintr-o
altă aplicaĠie úi Paste în PowerPoint. Asemănător cu Word, la
inserarea obiectelor grafice trebuie preferat formatul JPG în
dauna formatului BMP.
În mod normal, fundalul ecranului este setat cu o culoare
albă. Prin procedura Common Tasks o Apply Design Tem-
plates… se poate selecta unul din cele 45 de stiluri de fundal
instalate implicit (fiúiere POT). Toate slide-urile dintr-o pre-
Programe de prezentare ____________________________ 204
zentare au acelaúi stil pentru a se evita tranziĠii bruúte de la

un ecran la altul. Stilul selectat poate fi particularizat (culori,
aspect marcatori etc.) efectuând click dreapta pe suprafaĠa
slide-ului urmat de selecĠia culorii de fundal (Background) úi a
culorilor pentru text, titlu, fond text etc. (Slide Color Scheme).
6.2. Selectarea modului de vizualizare

În colĠul stânga jos al ferestrei PowerPoint există cinci
butoane pentru definirea stilului de vizualizare al ferestrelor.
Acestea sunt:
Normal View: folosit pentru crearea prezentării; fereastra
PowerPoint este împărĠită în trei: în stânga este afiúat numărul
slide-urilor úi titlurile lor (dacă există), în dreapta este zona de
lucru pentru editarea slide-ului curent, iar în dreapta jos este o
fereastră de comentarii.
Outline View: asemănător cu stilul de vizualizare anterior, cu un
accent deosebit pus pe ferestrele text.
Slide View: fereastra este împărĠită în două; în dreapta sunt
afiúate numerele slide-urilor, iar în stânga este afiúată forma
finală a ecranului.
Slide Sorter View: afiúează la o scară redusă fiecare slide
însoĠit de o serie de informaĠii suplimentare (număr de ordine,
timp afiúare, stil tranziĠie etc.)
Slide Show: folosit pentru prezentarea pe un proiector digital;
afiúează numai slide-urile, fără nici un fel de informaĠie
suplimentară.
Slide Show este stilul de vizualizare cu care este făcută
efectiv prezentarea, astfel încât operaĠiunile vor fi descrise în
detaliu:
x defilarea slide-urilor se poate face automat sau cu un click
stânga; revenirea la slide-ul anterior se face cu click
dreapta úi selectarea Previous;
205 ______________________________________ Informatică
x pentru indicarea pe ecran se poate folosi mouse-ul prin

procedura: click dreapta o Pointer Options o Arrow/Pen;
selectarea Pen (creion) permite marcarea zonelor de ecran
glisând cu butonul stâng apăsat;
x poate fi omisă ordinea normală a slide-urilor prin proce-
dura: click dreapta o Go o Slide Navigator.
6.3. Definirea tranziĠiilor

În modul de vizualizare Slide Sorter View apare o nouă
bară de butoane care permite selectarea modului de apariĠie a
unui slide úi a tranziĠiei de la un slide la altul, pentru toate
ecranele din prezentare.
PowerPoint permite selectarea unui stil de apariĠie a
slide-ului din cele 42 existente în lista derulantă Succesiune
diapozitive, precum úi setarea a 56 tipuri de animaĠie din lista
derulantă Efecte de animaĠie.
Trecerea de la un slide la altul în modul de vizualizare
Slide Show se poate face automat, după ce timpul de afiúare
este stabilit de utilizator apăsând butonul Rehearse Timing
(RepetiĠie timp).
Înainte de prezentarea propriu-zisă a materialului, se re-
comandă cel puĠin o verificare a încadrării în timp a pre-
zentării pentru fiecare slide, a modului de afiúare pe proiector
(urmată, eventual, de schimbarea culorilor pentru creúterea
contrastului úi luminozităĠii), a tranziĠiilor selectate etc.
Foi de calcul tabelare ______________________________ 206
Capitolul 7. FOI DE CALCUL TABELARE

Foile de calcul tabelare provin din primul program vândut
pentru calculatoare personale, VISICALC. Înainte de apariĠia
acestuia, acum vreo 5 ani, contabilii foloseau un formular li-
niat vertical úi orizontal, în celulele astfel formate introducân-
du-se manual valorile numerice dorite. Calculele necesare
erau realizate eventual cu un calculator de buzunar iar cine
nu avea calculator, dacă útia să o folosească, utiliza rigla de
calcul.
Ulterior, o dată cu creúterea puterii calculatoarelor per-
sonale, VISICALC a fost înlocuit cu Lotus-23, o aplicaĠie cu
mare succes la utilizatorii socotitori.
Lotus-23 există în variante MS-DOS sau Windows úi,
datorită succesului său, a fost reprodus de Microsoft în apli-
caĠia Excel.
Aspectul ferestrei Excel este asemănător cu oricare altă
fereastră Office, particularităĠile sale fiind:
x meniurile derulante (pentru varianta Excel 2000) sunt în
limba română;
x barele de butoane Standard úi Formatare conĠin butoane
asemănătoare celor din Word cu câteva excepĠii care vor fi
prezentate ulterior;
x specific Excel este bara
de formule, cu aspectul
din figura 6.;
x fereastra de lucru este împărĠită în celule, 256 de coloane
úi 6384 de linii; numerotarea coloanelor este literală,
A,B,…,Z,AA,…,AZ,…,IU,IV iar cea a liniilor este directă, de
la la 6384;
x identificarea celulei curente se face la intersecĠia coordo-
natelor verticale úi orizontale poziĠiei cursorului; pentru
207 ______________________________________ Informatică
evitarea confuziilor, adresa celulei este setată automat la

valoarea corectă, fiind afiúată în zona corespunzătoare din
bara de formule;
x bara de stare are o serie de butoane pentru defilarea între
foile de calcul, precum úi o serie de etichete asociate
fiecărei foi.
Înainte de a trece la descrierea creării unei aplicaĠii
Excel, trebuie menĠionat că acesta nu este un editor de
texte. Scopul său principal este de a realiza legături dinamice
între informaĠiile din celule prin intermediul unor formule úi nu
de a înúira o serie de valori care ulterior să fie imprimate;
pentru tipărirea unor valori statice tabelare, există extensia
pentru tabele din Word.
7.1. Agenda de lucru Excel

Pentru a introduce informaĠii într-o foaie de calcul nouă,
mai întâi se selectează celulele unde se doreúte ca aceste
date trebuie să ajungă .
Selectarea făcută iniĠial este utilă pentru introducerea
rapidă a datelor, trecerea de la o celulă la alta fiind făcută
strict în zona selectată.
După completarea unei celule cu informaĠia dorită, me-
morarea valorii úi trecerea la o nouă celulă se face apăsând
tasta Enter, tastele mpno sau butonul ; din bara de for-
mule. Folosirea uneia din cele trei proceduri asigură com-
pletarea foii de calcul; dacă se doreúte completarea pe linii

Selectarea se face prin glisare pe diagonala tabelului, Ġinând
butonul stâng apăsat de la celula stânga sus, până la celula
dreapta jos; alte modalităĠi presupun folosirea săgeĠilor úi a tastei
Shift care trebuie menĠinută apăsată pe durata selectării; pentru
foile foarte mari, se recomandă selectarea primei celule, urmată
de un click stânga pe celula diagonal opusă, concomitent cu
apăsarea tastei Shift.
trebuie folosită tasta Tab. După completarea ultimei celule

(dreapta jos), este selectată automat prima celulă (stânga
sus). Dacă o valoare introdusă este eronată, se poate úterge
apăsând butonul din bara de formule.
7... Tipuri de date
Excel lucrează în principal cu date de tip numeric úi date
de tip text. Excel detectează automat aceste două tipuri,
numerele fiind aliniate dreapta iar textele au aliniere stânga.
Numerele sunt scrise conform standardelor folosite de
calculator: virgula zecimală este de fapt caracterul ‘.’ nu ‘,’.
Virgula este folosită doar ca separator între clasele de
numere (mii, milioane etc.).
Cu excepĠia acestor două tipuri de bază, mai există úi
alte categorii de informaĠii:
x numere fracĠionare: aplicaĠia poate lucra úi cu numere sub
formă de fracĠii introduse obligatoriu sub forma <parte
întreagă> <spaĠiu> <numărător>/<numitor>; este singura
ocazie în care într-un câmp numeric este permisă intro-
ducerea de spaĠii;
x numere în format útiinĠific: pentru valorile numerice foarte
mari, Excel admite introducerea informaĠiei în formatul
<mantisă> E <exponent>; de exemplu, .7E6 reprezintă
700000;
x simboluri monetare: pentru a diferenĠia valorile băneúti de
alte numere, există posibilitatea de a declara o celulă de
tip Simbol monetar, valoarea fiind precedată de caracterul
„$” sau alt simbol de valută din lista derulantă Simbol;
x valoare contabilă: este asemănătoare cu categoria ante-
rioară, numai că numerele sunt afiúate în format cu două
zecimale úi virgule de separare;
x procentaje: la valoarea introdusă este adăugat simbolul
„%” úi în calcule este luat în considerare ca procent;
209 ______________________________________ Informatică
x data úi ora: chiar dacă celula cu o informaĠie cronologică

poate fi de tip text, pentru lucrul cu formule ce presupun
calculul scurgerii timpului, informaĠia din celulă trebuie
definită cu acest atribut; special: valoarea este formatată
particular, funcĠie de categoria selectată (cod poútal, nu-
măr de telefon, cod numeric personal);
x particularizat: este stabilită o formatare automată funcĠie
de selecĠia făcută de utilizator.
Stabilirea categoriei de celulă este făcută prin
procedura: Format o Celulă o Număr o <categorie>.
7..2. Completarea automată a celulelor
În multe foi de calcul este necesară introducerea de serii
secvenĠiale numerice sau calendaristice. Pentru aceasta exis-
tă facilitatea AutoFill prin intermediul căreia nu mai este ne-
cesară decât introducerea primei valori din serie, Excel rea-
lizând completarea automată a celorlalte celule.
Procedura AutoFill constă într-o glisare, fie pe orizon-
tală, fie pe verticală, de la prima celulă a seriei până la ultima
celulă. Excel completează celulele selectate numai dacă
glisarea este făcută cu un cursor al mouse-ului de forma: + .
Dacă Excel detectează intenĠia utilizatorului de a realiza
o serie consecutivă, completează celule selectate cu valorile
corespunzătoare; în caz contrar, celulele sunt completate cu
valoarea primei celule.
Dacă se doreúte realizarea unei serii aritmetice cu o rată
diferită de unu, utilizatorul trebuie să completeze primele
două celule ale seriei, aplicaĠia completând automat restul
celulelor cu o rată determinată de diferenĠa dintre primele
două celule.
7..3. Formatări
O primă categorie de atribute adăugate valorilor sunt
identice cu cele din Word: caracterele pot fi aldine, cursive
sau subliniate. Selectarea unuia sau mai multor atribute se
poate face prin butoanele corespunzătoare ( B I U ) de pe
bara de formatare.
La fel ca în Word, există listele derulante pentru
selectarea unui tip de caractere úi a dimensiunii acestora,
precum úi tipul de aliniere în celulă (stânga, dreapta sau
stânga-dreapta).
Accesul la alte elemente de formatare se face prin
meniul Format o Celule, fiind disponibile următoarele setări:
x Aliniere: cu posibilitatea selectării alinierii verticale úi ori-
zontale, precum úi a unghiului de orientare a textului; me-
niul mai oferă posibilitatea setării spargerii pe verticală a
textului din celulă (Încadrare text) sau a îmbinării celulelor
selectate;
x Font: este un meniu similar cu cel de la Word;
x Bordură: permite selectarea unui stil de conturare a celulei
(din 4 disponibile), selectarea unei culori pentru linii sau
particularizarea chenarului pentru liniile orizontale, verti-
cale sau diagonale;
x Modele: se poate alege culoarea sau o formă specială de
fundal;
x ProtecĠie: folosită pentru blocarea sau ascunderea celu-
lelor.

Ascunderea celulei este o operaĠiune care elimină virtual celula
din foaia de calcul; chiar dacă celula ascunsă nu mai este vizibilă,
valoarea memorată este păstrată úi poate fi folosită în orice
formulă.
2 ______________________________________ Informatică
Cu excepĠia acestor setări, obĠinute prin selectarea eti-

chetei dorite din meniul Format o Celule, mai sunt disponibile
câteva comenzi specifice Excel.
Astfel, dimensionarea celulelor se poate face manual,
glisând cursorul peste limita de sus sau stânga între două
coloane sau automat, funcĠie de conĠinutul celulelor selectate
prin procedura: Format o Coloană sau Rând o Potrivire
automată la conĠinut.
De asemenea, specific Excel este úi comanda realizată
de butonul Îmbinare úi centrare , util pentru declararea ca
titlu a celulelor selectate.
7..4. Lucrul cu formule
Indicarea unei formule se face apăsând butonul = din
bara de formule. Excel admite cinci tipuri de operatori +,-,*,/,^
cu semnificaĠia: adunare, scădere, înmulĠire, împărĠire, res-
pectiv ridicare la putere. Pentru schimbarea ordinii de efec-
tuare a operaĠiilor, este admisă úi folosirea parantezelor ().Se
pot imbrica mai multe paranteze. Valorile operanzilor sunt
asigurate de adresa celulei ori se introduc ca valori constante
în bara de formule.
O comandă utilă este butonul Însumare automată 6 ca-
re, în mod automat, realizează totalul pe verticală sau orizon-
tală al celulelor cu valori numerice.
Pentru realizarea unor calcule mai complicate, Excel
pune la dispoziĠie expertul de formule apelat prin butonul f x .
Formulele definite în Excel sunt împărĠite pe categorii
(statistice, financiare, dată úi oră, matematice úi trigono-
metrice, logice, etc.). Selectarea unei astfel de funcĠii obligă
utilizatorul la introducerea corectă a tuturor parametrilor func-
Ġiei, inclusiv a categoriilor de valori (numere, informaĠii timp,
procent etc.).
O facilitate remarcabilă a aplicaĠiei este evaluarea auto-

mată a noii valori a funcĠiei în situaĠia în care valoarea unei
celule cu valoare de argument este modificată.
7..5. Diagrame în Excel
O facilitate deosebită a aplicaĠiei constă în realizarea de
grafice (diagrame), parametrii de intrare constând în informa-
Ġia din celulele selectate.
Lansarea expertului în diagrame este făcută cu ajutorul
butonului .
Utilizatorul are posibilitatea de a alege forma diagramei
dintr-o listă derulantă de peste 50 de variante de diagrame.
Algoritmul de lucru pentru obĠinerea unei diagrame este:
. Se selectează zona de tabel care se doreúte să fie afi-
úată grafic; formatul celulelor trebuie să conĠină tipul de
număr dorit (dată, cifre, procente etc.), în caz contrar
rezultatul este nesatisfăcător; trebuie evitate selectarea
de celule cu diferenĠe mari între valori, altminteri grafi-
cele sunt greu interpretabile.
2. Se lansează în execuĠie expertul de diagramă apăsând
butonul corespunzător din bara Format.
3. Se alege tipul de grafic dorit din lista derulantă; aspectul
diagramei poate fi vizualizat apăsând butonul ApăsaĠi úi
menĠineĠi apăsat pt. vizualizare mostră; dacă acesta
corespunde, se poate apăsa butonul Terminare úi dia-
grama este inclusă în foaie.
4. Dacă se doreúte finisarea aspectului graficului, se apasă
butonul Următorul, existând posibilitatea de a seta în
ferestrele care urmează: abscisa graficului pe liniile sau
pe coloanele celulelor cu informaĠii, a unui titlu de dia-
gramă, a ordonatei úi abscisei, adăugarea de linii de in-
dicare suplimentare, de inserare úi poziĠionare a unei
legende etc.
23 ______________________________________ Informatică
De exemplu, pentru tabelul de mai jos a rezultat dia-

grama alăturată:
Dată Valoare
Titlu diagramă
//95 564
800
//96 687 687 684
700
//97 356 600
564 554
//98 554 500 435
400 356
//99 684
300
//00 435
200
00
0
995 996 997 998 999 2000
Atributele elementelor grafice (bare, fundal, linii, texte

etc.) sunt accesibile printr-un dublu click.
Dacă elementele grafice nu sunt suficiente, utilizatorul,
prin butonul , apelează aplicaĠia Graph8, identică cu cea
din Word.
7..6. Realizarea unei baze de date
Scopul creării unei baze de date nu este acela de a
calcula noi valori – destinaĠia intrinsecă a Excel, cât de a me-
mora o mulĠime de informaĠii într-o manieră cât mai coerentă.
În situaĠia unei baze de date, coloanele poartă numele
de câmp sau rubrică; entităĠile descrise pe linii sunt denumite
înregistrări; fiecare înregistrare conĠine mai multe câmpuri.
Baza de date Excel nu are numai posibilitatea de a me-
mora o mare cantitate de informaĠii, aplicaĠia punând la dispo-
ziĠia utilizatorului o serie de facilităĠi pentru organizarea date-
lor sau afiúarea lor selectivă. Crearea úi gestionarea unei ba-
ze de date se simplifică foarte mult prin utilizarea unui for-
mular de date. Pentru aceasta este necesară mai întâi defi-
nirea titlurilor coloanelor (utilizate ca nume de câmpuri), intro-
ducerea unei înregistrări model, selectarea celor două rânduri
de celule úi selectarea comenzii Date o Machetă. Excel 2000
generează formularul úi fără introducerea înregistrării model

dar, pentru situaĠia în care înregistrarea conĠine úi câmpuri
calculate, este obligatorie definirea înregistrării model.
Introducerea datelor este acum supervizată de formu-
larul creat, Excel având grijă să completeze înregistrările
următoare ale bazei de date într-o manieră similară primei
înregistrări.
Pentru găsirea rapidă a înregistrărilor, în meniul Date o
Machetă o Criterii, pentru fiecare câmp al înregistrării este
posibilă adăugarea unor condiĠii pentru căutarea rapidă a in-
formaĠiilor: pentru câmpurile text se folosesc wildcardurile
MS-DOS (de exemplu, valoarea „C*” presupune că Excel va
căuta toate câmpurile din rubrica respectivă care au prima
literă „C”); pentru câmpurile numerice sunt disponibili úase
operatori logici: =, <, <=, >, >=, <>, respectiv egal, mai mic,
mai mic sau egal, mai mare, mai mare sau egal úi, respectiv,
diferit.
O altă facilitate a bazei de date este sortarea
ascendentă sau descendentă a înregistrărilor. Ordinea ascen-
dentă de sortare este: 0,,…,9,A,B,…,Z. Pentru ca programul
să selecteze corect înregistrările, trebuie precizate care ru-
brici determină noua ordine a înregistrărilor. Aceste rubrici
sunt cunoscute sub numele de chei de sortare iar pentru
Excel sunt în număr de trei. Sunt necesare toate trei rubricile
pentru cheia de sortare numai dacă rubricile au valori care se
repetă. Dacă cheia de sortare este formată dintr-o singură
rubrică în care există câmpuri identice, ordinea de sortare
este ordinea de introducere a valorilor.
Algoritmul de sortare a bazei de date este:
. Se poziĠionează cursorul în primul nume de rubrică al
bazei de date;
2. Se selectează meniul Date o Sortare;
25 ______________________________________ Informatică
3. Din lista derulantă Sortare după se selectează numele

primei rubrici după care se face sortarea bazei de date;
4. Dacă este necesar se pot selecta úi celelalte chei de
sortare din listele derulante Apoi după (pentru cheia 2) úi
Apoi după (pentru cheia 3); pentru fiecare din cele trei
chei de sortare este posibilă selectarea ordonării ascen-
dente sau descendente.
5. Se apasă butonul OK.
Selectarea dintr-o baza de date de mari dimensiuni
numai a unor înregistrări poate fi o operaĠie extrem de dificilă.
În Excel, acest lucru este realizat foarte simplu prin ascun-
derea înregistrărilor nedorite cu ajutorul unei operaĠii denu-
mite Filtrare.
Filtrarea se poate realiza fie pentru selectarea înregis-
trărilor care au câmpuri identice cu valoarea introdusă (prin
procedura Date o Filtrare automată o selectare valoare din
lista derulantă adăugată rubricii), fie filtre cu operatori logici
care pot selecta din baza de date înregistrările care conĠin
câmpuri care respectă anumite condiĠii (de exemplu, primele
litere ale textului să fie „AB” presupune folosirea operandului
„=AB*”; pentru valorile numerice sunt disponibile cei úase
operatori definiĠi anterior la sortare).
Partea a II-a
Informatică aplicată
29 ______________________________________ Informatică
Capitolul 8. REğELE DE CALCULATOARE

Necesitatea comunicaĠiilor între calculatoare a condus la
dezvoltarea úi răspândirea reĠelelor locale de calculatoare
(LAN – Local Area Network). LAN-urile, interconectate prin
poduri (bridge), ruteri (routere) úi alte echipamente, asigură
interconectarea a sute sau mii de utilizatori, permiĠând comu-
nicarea úi cooperarea între utilizatori. Viteza de transmitere a
datelor este cuprinsă între Mbit/s úi 00 Mbit/s.
O reĠea formată dintr-un număr de LAN-uri conectate
prin reĠelele de comunicaĠii publice este denumită WAN (Wide
Area Network). WAN asigură utilizatorilor, separaĠi prin dis-
tanĠe foarte mari, utilizarea în comun a resurselor de calcul
ale unor sisteme foarte complexe. Debitul unor astfel de reĠele
este de maxim 28 Kbit/s.
Un caz particular de WAN este întâlnit în cazul reĠelelor
metropolitane – MAN (Metropolitan Area Network) care, de
regulă, acoperă suprafaĠa unui mare oraú, permiĠând úi viteze
de transfer foarte mari – 00 Mbit/s.
O reĠea LAN este compusă din elemente hardware úi
software:
x sisteme de calcul ;
x plăci de interfaĠă (denumite în continuare NIC – Network
Interface Controller); se instalează în fiecare sistem asi-
gurând funcĠiile hardware necesare pentru comunicaĠii;
x sisteme de cablare, folosite pentru interconectarea plăcilor
NIC; uneori, sistemul de cablare este înlocuit de comuni-
caĠii radio, microunde sau infraroúii;
x unităĠi de acces, concentratoare, hub-uri (Host Unit Broad-
cast) care permit cuplarea la sistemul de cablare, într-un
punct central, a mai multor sisteme de calcul;
x software de reĠea, alcătuite din sistemul de operare reĠea.
ReĠele de calculatoare _____________________________ 220
Tehnologia legăturii de date LAN prezintă următoarele

caracteristici:
x mediul de transmisie (suportul fizic pentru transmiterea
semnalelor);
x tehnica de transmisie;
x topologia reĠelei;
x metoda utilizată pentru controlul accesului la mediul de
transmisie.
FuncĠie de producător, LAN dispune de mai multe vari-
ante tehnologice: Ethernet, TokenBus, TokenRing, ARCnet,
LocalTalk.
Ca sisteme de operare reĠea se pot enumera: NetWare,
LanManager, Vines, LANtastic, TCP/IP, AppleTalk, DECnet.
În concluzie, o reĠea de calculatoare este alcătuită
dintr-un ansamblu de mijloace de transmisie úi de sisteme
de calcul, pentru a realiza atât funcĠiuni de transport a in-
formaĠiei, cât úi funcĠiuni de prelucrare a acesteia. Dar,
fiecare sistem de calcul are modul său propriu de stocare a
informaĠiei úi de interfaĠare cu exteriorul. O reĠea care interco-
nectează sisteme de calcul eterogene poate funcĠiona numai
dacă există o convenĠie (protocol)în legătură cu modul în care
se transmite úi se interpretează informaĠia. Un protocol de
comunicaĠie este constituit din regulile procedurale care
trebuie respectate de sistemele de calcul atunci când co-
munică între ele. Principalele funcĠiuni ale protocoalelor de
comunicaĠie sunt:
x să asigure interpretarea corectă a informaĠiei transferate
între două sisteme, chiar dacă ele folosesc moduri diferite
de interpretare a acesteia;
x să permită corectarea erorilor apărute eventual în cursul
transmisei informaĠiei;
22 ______________________________________ Informatică
x să stabilească ruta optimă, prin reĠea, între două sisteme,

dintre mai multe posibile;
x să realizeze un control al fluxului de date pentru a preveni
saturarea destinatarului, fapt care ar conduce la pierderea
informaĠiilor;
x să organizeze úi sincronizeze dialogul desfăúurat între
două procese de aplicaĠie.
Implementarea într-un singur protocol a tuturor acestor
funcĠiuni este dificilă. SoluĠionarea acestei probleme poate fi
uúurată prin ordonarea lor pe baza principiilor de ierarhizare
úi descentralizare. Acest tip de organizare facilitează studiul
úi realizarea reĠelelor, simplifică funcĠionarea lor prin utiliza-
rea unor reguli formale, îmbunătăĠeúte fiabilitatea prin com-
partimentarea strictă a funcĠiunilor úi asigură facilităĠi de ex-
tensie. Toate aceste considerente au condus la definirea unei
arhitecturi de reĠea care nu este nici produs hardware, nici
produs software, ci un concept de organizare cu ajutorul unei
structuri ierarhizate stratificate.
Deci, compatibilitatea între sistemele eterogene dintr-o
reĠea de calculatoare poate fi asigurată numai prin definirea
unor norme de interconexiune care trebuie respectate de fie-
care sistem. Pentru compatibilitate maximă, reducând în ace-
laúi timp constrângerile impuse fiecărui sistem, OrganizaĠia
InternaĠională de Standardizare (ISO – International Standard
Organisation) a stabilit un model de referinĠă al interconec-
tării sistemelor deschise (OSI – Open Systems Interconec-
tion).
În cadrul conceptual ISO-OSI, un sistem real este un
ansamblu conĠinând unul sau mai multe sisteme de cal-
cul, software-ul asociat, periferice, operatori umani, pro-
cese fizice, mijloace de transfer a informaĠiei etc., con-
stituind un întreg autonom capabil să efectueze prelu-
crarea úi/sau transferul informaĠiei.
Un sistem deschis real este un sistem real ale cărui

comunicaĠii cu alte sisteme reale se efectuează conform
recomandărilor ISO-OSI.
Un element al unui sistem deschis real, care efectuează
prelucrarea informaĠiei pentru o aplicaĠie, se numeúte proces
de aplicaĠie.
8.1. Nivelurile modelului de referinĠă ISO-OSI

Modelul de referinĠă conĠine o structură ierarhică formată
din úapte nivele denumite: fizic, legătură date, reĠea,
transport, sesiune, prezentare, aplicaĠie (figura 8.).
AplicaĠ ie 7 7
Protocoale specifice
Prezentare 6 6
Sesiune 5 5
nivelului
Transport 4 4
ReĠ ea 3 3
Legătură date 2 2
Fizic
Suport fizic ISO-OSI
Figura 8.
La definirea celor úapte nivele s-a Ġinut cont de urmă-

toarele:
x două niveluri adiacente să fie despărĠite acolo unde desc-
rierea serviciilor este cea mai concisă úi numărul interac-
Ġiunilor la traversarea acestei frontiere este minim;
x să se creeze niveluri separate pentru funcĠiuni care diferă
prin prelucrarea efectuată sau prin tehnologia utilizată;
x funcĠiile similare să fie grupate în acelaúi nivel;
x să fie posibilă modificarea funcĠiilor sau protocolului, fără a
afecta alte niveluri;
223 ______________________________________ Informatică
x nivelul să fie creat unde trebuie definită o modalitate mor-

fologică, sintactică sau semantică de administrare ale da-
telor.
Nivelul AplicaĠie (7) conĠine entităĠile de aplicaĠie prin a
căror cooperare se asigură proceselor de aplicaĠie accesul al
mediul ISO-OSI. Nivelurile inferioare furnizează serviciile prin
intermediul cărora cooperează entităĠile de aplicaĠie. Schim-
burile de informaĠii între procese se realizează prin interme-
diul entităĠilor de aplicaĠie, ale protocoalelor de aplicaĠie úi ale
serviciilor nivelului imediat inferior.
Nivelul Prezentare (6) se ocupă de reprezentarea infor-
maĠiei între entităĠile de aplicaĠie. Reprezentarea datelor poa-
te fi radical diferită de la un calculator la altul: numerele sunt
reprezentate pe 6 sau 32 de biĠi, în complement faĠă de
sau 2; caracterele sunt reprezentate în cod EBCDIC, ASCII
sau UNICODE. Acest nivel trebuie să asigure o reprezentare
comună a datelor transferate între entităĠile de aplicaĠie. Ni-
velul Prezentare poate fi implicat úi în securitatea datelor: în
unele aplicaĠii, datele transmise de o entitate sunt criptate úi
sunt decriptate de entitatea prezentare corespondentă.
Nivelul Sesiune (5) asigură mijloacele necesare pentru
organizarea úi sincronizarea dialogului dintre entităĠile de pre-
zentare cooperante, precum úi pentru administrarea schim-
bului de date între ele. Pentru a permite transferul datelor în-
tre entităĠile de prezentare, se stabileúte o conexiune sesiune
la cererea uneia din aceste entităĠi, prin unul din cele trei
tipuri de dialog: bidirecĠional simultan, bidirecĠional alternant
úi unidirecĠional. Serviciile nivelului includ úi stabilirea unor
puncte de sincronizare în cadrul dialogului, permiĠând relua-
rea comunicării, dacă a survenit vreo întrerupere, din punctul
respectiv.
Nivelul Transport (4) asigură transferul datelor între
entităĠile de sesiune. El optimizează utilizarea serviciului reĠea
disponibil, pentru a asigura performanĠa cerută de fiecare

entitate sesiune. Conexiunea tipică de transport constă într-o
legătură punct la punct, asigurând la destinaĠie mesajele în
ordinea în care au fost transmise.
Nivelul ReĠea (3) furnizează mijloacele pentru a stabili,
menĠine úi a elibera conexiunile reĠea între sistemele deschise
care conĠin entităĠi de aplicaĠie care trebuie să comunice, pre-
cum úi mijloacele funcĠionale úi procedurale pentru schimbul
unităĠilor de date ale serviciului reĠea, pe conexiuni reĠea,
între entităĠi de transport. El conĠine funcĠiunile necesare pen-
tru a masca, pentru nivelul transport, diferenĠele existente
între tehnologiile de transmisie úi de subreĠele.
Nivelul Legătură date (2) furnizează mijloacele funcĠio-
nale úi procedurale necesare pentru stabilirea, menĠinerea úi
eliberarea conexiunilor legătură date între entităĠi de reĠea,
precum úi pentru transferul unităĠilor de date ale serviciului le-
gătură date. O conexiune legătură date este realizată cu aju-
torul uneia sau mai multe conexiuni fizice. Sarcina principală
a nivelului presupune preluarea mijlocului de transmisie fizic
úi transformarea sa într-o cale de comunicaĠie pentru nivelul
reĠea, virtual ferită de erori. El realizează această funcĠiune
prin formatarea datelor de transmis în cadre, transmiterea
cadrelor úi administrarea cadrelor de confirmare transmise de
receptor. Acest nivel asigură úi evitarea saturării unui receptor
lent de către un emiĠător mai rapid.
Nivelul Fizic () furnizează mijloacele mecanice, electri-
ce, funcĠionale úi procedurale necesare activării, menĠinerii úi
dezactivării conexiunilor fizice destinate transmiterii biĠilor
între entităĠi ale legăturii de date.
Aúa cum s-a arătat, fiecare nivel utilizează pentru reali-
zarea protocolului său informaĠii specifice, adăugate la blocul
de informaĠii provenit de la nivelul superior, rezultând astfel
unitatea de date a protocolului care se transferă între subsis-
225 ______________________________________ Informatică
teme de acelaúi nivel. La rândul ei, unitatea de date de la un

anumit nivel, devine unitate de date de serviciu pentru nivelul
imediat inferior. Rezultă astfel un mecanism de încapsulare a
informaĠiilor (figura 8.2).
A Cadre transmise A Date Date A Cadre recepĠionate A
2P P A Date Date A P 2P
3S S P A Date Date A P S 3S
4T T S P A Date Date A P S T 4T
5R R T S P A Date Date A P S T R 5R
6L L R T S P A Date Date A P S T R L 6L
7F BiĠ i de date BiĠ i de date 7F
Figura 8.2
8.2. Topologia reĠelelor locale

Pentru reĠelele WAN singura topologie posibilă este cea
de tip plasă. Pentru reĠelele locale, frecvent utilizate, sunt to-
pologiile în stea, liniare úi inel.
8.2.. Topologia stea
În această configuraĠie, sistemele sunt conectate la un
nod central care joacă un rol particular în funcĠionarea reĠelei:
orice comunicaĠie între două calculatoare trece prin nodul
central, care se comportă ca un comutator faĠă de ansamblul
reĠelei (figura 8.3).
PC PC2 PC3
Nod
central
PCn
Figura 8.3
Transferul informaĠiei este făcut punct-la-punct dar, cu

ultimele tipuri de comutatoare este posibilă úi o conexiune
multipunct. Ca avantaje se pot menĠiona concentrarea soft-
ware-ului în nodul central, staĠiile de lucru dispunând doar de
un software minimal, precum úi de fiabilitatea ridicată a reĠelei
care nu este afectată de defectarea unei conexiuni sau a unei
staĠii de lucru. Dezavantajele acestei topologii constau în limi-
tarea dimensiunii reĠelei la capacitatea nodului central úi ne-
cesitatea existenĠei unui suport fizic de comunicaĠie pentru
fiecare calculator.
8.2.2. Topologia liniară
Acest tip de reĠele funcĠionează ca o linie de comunicaĠie
multipunct, pentru care fiecare legătură corespunde unui sis-
tem ce reprezintă o resursă partajabilă de alte sisteme, fie o
staĠie de lucru din reĠea (figura 8.4).
PC PC3 PCn
PC2
Figura 8.4
În unele situaĠii, când structura reĠelei o impune, topo-
logia liniară este ramificată, devenind topologie arborescentă.
Ca dezavantaje ale acestei structuri se pot aminti con-
flictele de acces la suportul de transmisie úi fiabilitatea scă-
zută – dereglarea unei singure legături, în orice punct al
sistemului, blochează întreaga reĠea. Avantajele acestei topo-
logii constau în omogenitatea reĠelei, costul redus al supor-
tului fizic, reconfigurarea simplă úi posibilitatea de a mări dis-
tanĠa de transmisie prin utilizarea de repetoare.
227 ______________________________________ Informatică
8.2.3. Topologia inel

Într-o configuraĠie de tip inel, toate sistemele sunt legate
succesiv între ele, două câte două, ultimul sistem fiind conec-
tat la primul (figura 8.5).
PC PC2
PCn
PC3
PC5 PC4
Figura 8.5
Principiul acestei topologii se bazează pe circularea me-

sajului emis de sursă, din sistem în sistem, până când mesa-
jul ajunge din nou la emiĠător. Când semnalul ajunge la des-
tinatar, acesta îl copiază úi îl transmite, totuúi, mai departe.
Pentru ca defectarea unui sistem să nu blocheze funcĠionarea
întregii reĠele, fiecare calculator dispune de un dispozitiv de
úuntare (comutatorul din figura 8.5).
8.3. Medii de transmisie

La elaborarea unei reĠele de calculatoare, alegerea me-
diului de transmisie este influenĠat în principal de performan-
Ġele dorite, distanĠele între staĠiile de lucru, precum úi de cos-
tul instalării suportului fizic, fiabilitatea dorită, protecĠia faĠă de
perturbaĠii, întreĠinere úi depanare etc.
În prezent, sunt folosite trei medii de transmisie: cablu
de cupru (cu variantele cablu coaxial úi cablul torsadat), fibră
optică úi radiaĠii electromagnetice (radio, microunde sau infra-
roúii).
8.3.. Cablul torsadat

Acest tip de cablu constă într-un număr de perechi de
fire (normal patru), răsucite două câte două. Standardul
EIA/TIA 568 stabileúte mai multe categorii de cabluri torsadat,
cea mai folosită astăzi fiind cablul torsadat UTP Cat.5
(Unshielded Twisted Pair Category 5 – cablu torsadat neecra-
nat) cu caracteristicile: viteza de transmitere a datelor – 00
Mbit/s, atenuare maximă pentru impedanĠă de 00 Ohm – 220
dB/Km.
Se poate folosi în orice topologie de reĠea, dar este ideal
pentru reĠelele stea.
8.3.2. Cablul coaxial
Este format dintr-o pereche de fire de cupru – un fir cen-
tral (firul cald) úi un conductor exterior, împletit în jurul firului
cald (manta). Permite conexiuni la distanĠe mai mari decât ca-
blul UTP. Există în două variante, diferenĠiate funcĠie de impe-
danĠa cablului: de 50 Ohm (cablu tip Ethernet) úi de 75 Ohm
(cablu tip TV).
Se foloseúte în topologiile liniară úi inel.
8.3.3. Fibra optică
Dată fiind frecvenĠa foarte mare a purtătoarei informaĠiei,
are o viteză de transmise foarte ridicată, atingându-se curent
rate de ordinul Gbit/s. Asigură o foarte bună calitate a trans-
misiei, atenuare mică úi protecĠie totală împotriva pertur-
baĠiilor electromagnetice. Însă, conectarea la fibră este foarte
dificilă, cu atenuări mari úi probleme tehnologice deosebite.
Este recomandată pentru topologii liniare, punct-la-
punct.
8.3.4. Legături radio
Se folosesc pentru interconectarea unor segmente de
reĠea aflată la distanĠă mare sau chiar pentru cuplarea unor
229 ______________________________________ Informatică
staĠii de lucru individuale. Principalul avantaj al acestei tehno-

logii este dată de mobilitatea staĠiei de lucru în limite destul
de largi, până la 2÷3 Km.
Undele radio sunt afectate de interferenĠe úi perturbaĠii
electromagnetice, fenomene care afectează viteza de trans-
misie.
Datorită mobilităĠii úi faptului că undele radio asigură o
acoperire completă pe o anumită arie, la acest tip de mediu
de transmisie nu se poate vorbi de o anume topologie.
8.3.5. Legături cu microunde úi infraroúii
Aceste medii de transmisie sunt principial asemănătoare
cu legăturile radio, însă datorită frecvenĠelor mult mai mari de
lucru apar o serie de probleme specifice: semnalele sunt
foarte convergente úi nu se mai poate vorbi, ca în situaĠia an-
terioară, de o arie de acoperire. Din acest motiv, singura topo-
logie posibilă este de tip punct-la-punct úi, deoarece, emiĠă-
torul úi receptorul trebuie să fie perfect aliniate, dispare úi
caracterul de mobilitate existent la legăturile radio.
Aceste tipuri de legături sunt folosite pentru interco-
nectarea a două segmente de LAN aflate la distanĠe de maxim
5 Km.
8.4. Controlul accesului la reĠea

În reĠelele de calculatoare, deoarece suportul de trans-
misie este folosit în comun de toate sistemele conectate îm-
preună, este necesar un mecanism care să asigure distribuĠia
capacităĠii de transmisie în reĠea, astfel încât fiecare sistem
să aibă acces un timp rezonabil la mediul de transmisie iar
pierderile din capacitatea de transmisie datorate acestui me-
canism să fie minime.
Tehnicile de acces, foarte diferite, se pot clasifica astfel:
Alocare MRF
statică MRT
Controlat
Alocare Control centralizat
Acces dinamică Control descentralizat Jeton adresat
Jeton neadresat
Aloha în tranúe
Aleatoriu Ascultarea purtătoarei
Detectarea coliziunii
Evitarea coliziunii
În tehnicile de acces controlate, cu alocare statică, capa-
citatea de transmisie a suportului este împărĠită în mod egal
utilizatorilor, prin multiplexare în frecvenĠă (MRF – fiecare uti-
lizator are alocată o cotă din banda de frecvenĠe din banda
totală a canalului de transmisie) sau cu multiplexare în timp
(MRT – fiecare utilizator are alocată, ciclic, o cuantă de timp
pentru accesul la reĠea).
Spre deosebire de aceste alocări fixe, cu o utilizare ine-
ficientă a capacităĠii de transmitere a suportului fizic, meto-
dele de acces cu alocare dinamică, suportul de comunicaĠie
este alocat numai utilizatorilor care au nevoie. Problema care
apare aici este de a cunoaúte necesităĠile utilizatorilor.
În tehnicile cu acces aleator, fiecare sistem încearcă să
transmită, numai după ce, în prealabil, ascultă mediul de
transmisie úi constată că acesta este liber.
Principala metodă folosită actual este cea cu acces alea-
tor, însă vor fi succint prezentate úi metodele de alocare
dinamică (interogare – polling úi cu jeton).
8.4.. Metode polling
Metoda polling are trei variante, cu control centralizat
sau descentralizat úi polling adaptiv.
În metoda polling cu control centralizat, un sistem coor-
donator are responsabilitatea de a da dreptul de transmisie
23 ______________________________________ Informatică
fiecărui sistem din reĠea, într-o ordine predeterminată; siste-

mele sunt interogate succesiv úi, dacă unul doreúte să trans-
mită, semnalează aceasta úi sistemul coordonator îi dă acce-
sul la mediul de transmisie. După ce transmite mesajul cedea-
ză dreptul de acces la sistemul coordonator care interoghează
următorul sistem ú.a.m.d.
Tehnica de acces prin polling cu control descentralizat
presupune că sistemul care are dreptul de acces îl trece, dacă
nu are nimic de transmis sau a terminat de transmis, la
sistemul următor.
O versiune ameliorată a acestor procedee, care permite
reducerea timpului de administrare a reĠelei, constă în tehnica
de polling adaptiv. La acest procedeu, sistemul coordonator
transmite, iniĠial, celorlalte sisteme un mesaj interpretat drept
„AveĠi ceva de transmis ?”. În caz afirmativ acestea transmit
un mesaj de confirmare într-un interval de timp care este des-
tinat fiecăruia în parte, permiĠând sistemului central să cu-
noască exact necesităĠile momentane de acces la reĠea. După
ce, unul după altul, úi-au transmis mesajele, sistemul central
emite din nou semnalul de interogare. Dacă nu este nici un
răspuns, repetă semnalul de interogare până când unul sau
mai multe sisteme răspund.
8.4.2. Tehnici cu jeton
Aceste tehnici constau în rularea în reĠea a unui permis
de emisie, denumit jeton sau token astfel încât numai sistemul
care îl deĠine este autorizat să emită.
Tehnicile cu jeton diferă prin algoritmul de trecere a jeto-
nului de la un sistem la altul úi prin momentul în care este eli-
berat jetonul de sistemul care l-a deĠinut, existând tehnici cu
jeton adresat sau neadresat.
Tehnicile cu jeton neadresat sunt folosite în topologiile
inel. Jetonul constă într-o succesiune de biĠi, plasată într-o
poziĠie bine delimitată a cadrului mesajului sau care repre-

zintă un cadru particular care circulă în reĠea, de la un sistem
la altul. Un jeton circulant este captat de orice sistem care
doreúte să emită. Aflat în posesia jetonului, acesta transmite
mesajul său; când a terminat de transmis, jetonul este eliberat
din nou în reĠea.
Spre deosebire de acest procedeu, în tehnicile cu jeton
adresat se foloseúte destinarea explicită a jetonului prin inter-
mediul unui cadru de adresă. Sistemul care a primit jetonul,
fie transmite mesajul său, fie, dacă nu are nimic de transmis
sau a terminat de transmis, îl pasează altui sistem, specifi-
când adresa acestuia.
8.4.3. Accesul aleatoriu
În tehnicile cu acces aleatoriu poate emite, cu unele res-
tricĠii, în orice moment. Avantajul esenĠial al acestei tehnici
este disponibilitatea completă a mediului de transmisie dacă
celelalte sisteme nu sunt pregătite să transmită. Totuúi, dato-
rită accesului aleatoriu, pot surveni situaĠii de conflict, când
două sau mai multe sisteme emit în acelaúi timp. Diferitele
principii utilizate pentru rezolvarea acestor conflicte au con-
dus la mai multe metode practice: Aloha în tranúe, acces ale-
atoriu cu ascultarea purtătoarei úi acces aleatoriu cu detecta-
rea coliziunii.
Timpul este împărĠit în tranúe egale, fiecare sistem
având permisiunea să intre în emisie numai la începutul unui
astfel de interval. Dacă apare o coliziune, se va relua transmi-
sia mesajului după un interval de timp aleatoriu (pentru a nu
se suprapune iar cele două sisteme), dar numai la început de
tranúă.
Metoda de acces aleatoriu cu ascultarea purtătoarei pre-
supune că sistemul care doreúte să emită ascultă întâi mediul
de transmisie úi, dacă acesta este liber, începe să transmită.
233 ______________________________________ Informatică
Acest procedeu elimină multe coliziuni dar, totuúi, datorită

vitezei finite de propagare a semnalului pe linia de transmisie,
este posibilă apariĠia de conflicte. Rezolvarea acestor colizi-
uni au condus la mai multe variante de acces:
x Metoda de acces multiplu cu perceperea purtătoarei –
CSMA nonpersistent (sistemul emite după un interval alea-
toriu după ce mediul devine liber);
CSMA persistent (sistemul emite imediat după ce mediul
devine liber);
CSMA p-persistent (sistemul emite, cu o probabilitate p,
după ce mediul devine liber);
Metoda CSMA cu detectarea coliziunii (CSMA/CD – Col-
lision Detection) este cea mai utilizată metodă de acces alea-
toriu, fiind explicată în paragraful 8.5, ReĠele CSMA/CD.
Un sistem gata să transmită, detectând mediul liber,
începe să transmită dar continuă să asculte mediul de trans-
misie. Astfel, dacă va avea loc o coliziune, aceasta este sesi-
zată, transmisia mesajului este abandonată úi sistemul emite
un semnal special de bruiaj pentru a atenĠiona úi celelalte
sisteme aflate în emisie. Sistemul va încerca să emită ulterior,
conform unui algoritm specific de reluare a transmisiei. Dis-
tanĠa maximă între două sisteme, aflate la extremităĠile re-
Ġelei este determinată de acest bruiaj, care are o durată
foarte bine precizată, nu de alĠi parametri ai mediului fizic,
cum ar fi atenuarea. FuncĠie de viteza de transmitere speci-
fică fiecărei linii de transmisie úi de durata bruiajului specifică
fiecărui protocol, lungimea liniei este dictată de intervalul de
timp în care bruiajul ajunge de la o staĠie de lucru, la capete-
le reĠelei, úi înapoi.
Metoda CSMA cu evitarea coliziunii (CSMA/CA – Colli-
sion Avoidance) ascultă mediul de transmisie până când devi-
ne liber; el începe să emită după un interval de timp funcĠie

de poziĠia lui relativă dintr-o listă a sistemelor din reĠea.
8.5. ReĠele CSMA/CD

Această metodă de acces este normalizată în standar-
dele IEEE 802.3 úi ISO 8802.3. O reĠea care respectă aceste
standarde este denumită, frecvent, reĠea Ethernet, întrucât se
bazează pe specificaĠiile reĠelei Ethernet elaborate de firmele
Digital Equipment, Intel úi Xerox în anii ’70, la rândul ei inspi-
rată din reĠeaua Aloha realizată pentru a interconecta labora-
toarele universitare din Hawaii.
ReĠelele CSMA/CD au mai multe restricĠii referitoare la
topologie, între care cea mai importantă fiind aceea că între
două sisteme trebuie să existe o singură legătură.
Metoda CSMA/CD prevede că un sistem gata să emită
va asculta mai întâi mediul de transmisie iar, când acesta
devine liber, începe să transmită, rămânând în continuare în
ascultare. Dacă două sau mai multe sisteme au început emi-
sia într-un interval suficient de mic, se va produce o coliziune.
Sistemele care emit, detectează rapid coliziunea (semnalul
ascultat nu coincide cu semnalul emis) úi vor emite un semnal
de bruiere pentru a asigura detectarea coliziunii de toate sis-
temele din reĠea. Sistemele care au fost în coliziune încetează
orice emisie úi vor începe retransmisia după o perioadă alea-
toare.
Pentru o gestionare corectă a coliziunilor trebuie să se
Ġină seama de timpul de propagare dus-întors maxim al reĠe-
lei. Acest timp depinde, în principal, de suportul fizic de trans-
misie (tip úi lungime). Valoarea maximă a acestui timp, con-
form standardului 802.3, este de 5.2 Ps, ceea ce corespunde

IEEE este acronimul pentru Institute of Electrical and Electronics
Engineers, o organizaĠie profesională de profil din Statele Unite.
235 ______________________________________ Informatică
transmisiei a 52 biĠi cu viteza de 0 Mbit/s. Acest interval de

timp este denumit tranúă canal úi este un etalon al intervalului
după care se încearcă retransmiterea semnalului după detec-
tarea coliziunii. Această întârziere are valoarea:
M5.2Ps
unde M este un număr întreg, pseudoaleator, cu valori între 0
úi 024.
Schemele logice corespunzătoare emisiei úi recepĠiei ca-
drelor conform tehnicii CSMA/CD sunt prezentate în figurile
8.6, respectiv 8.7.
TRANSMISIE
Elaborare cadru
Da
Purtătoare Întârziere M5.2 Ps
Nu
Începe transmisia Calcul M
Da
Coliziune Transmisie bruiaj Încercări+
Nu
Nu Nu
Gata trs. Încercări>6
Da
Da
Transmisie reuúită Transmisie eúuată
Figura 8.6 Transmisia cadrelor CSMA/CD

RECEPğIE
Începe recepĠia
Nu
Gata rec.
Da
Scurt
Cadru
Normal
Nerecunoscută
Adresă
Recunoscută
Nu Da
Erori
Corectă Incorectă Corect Incorect

Lungime Nr.biĠi
RecepĠie Eroare Eroare Eroare

reuúită lungime aliniere cadru
Figura 8.7 RecepĠia cadrelor CSMA/CD

În concluzie, parametrii relativi la cadrele de date trans-
mise într-o reĠea CSMA/CD, pentru o reĠea de 0 Mbit/s, sunt:
x tranúa canal: - 52 biĠi (5.2 Ps);
x interval între cadre: - 9.6 Ps;
x număr încercări la coliziune: - 0;
237 ______________________________________ Informatică
x durata bruiajului: - 32 biĠi (3.2 Ps);

x aúteptare aleatorie: - 5.2Ps ÷ 5.24 ms;
x lungime minimă/maximă cadru: - 64/58 octeĠi.
8.6. Medii de transmisie CSMA/CD

Standardul general pentru nivelul fizic CSMA/CD este
802.3. SpecificaĠiile referitoare la mediul de transmisie au fost
elaborate pentru fiecare mediu în parte, codificate 802.3a,
802.3b, 802.3c …
Denumirile standardizate ale mediilor de transmisie sunt:
x 0 BASE 5 – cablul gros;
x 0 BASE 2 úi 0 BASE 0 – cablul subĠire;
x 0 BASE T – cablul torsadat;
x 0 BROAD 36 – cablul coaxial, suprapus peste CATV;
x 0 BASE F – fibră optică.
8.6.. Cablul coaxial gros 10 BASE 5
Mediul de transmisie constă într-un cablu coaxial, cu
grosimea de circa 0 mm, cu principalii parametri:
impedanĠa caracteristică: - 50 :;
viteza de propagare a semnalului: - 0.77 c;
lungimea maximă a unui tronson: - 500 m.
Acest mediu, primul folosit pentru reĠelele Ethernet, are
o topologie liniară. Pentru ramificarea sa se pot utiliza dispo-
zitive speciale denumite repetoare (figura 8.8).
Între oricare două sisteme trebuie să existe o singură
cale fizică, cel mult patru repetoare úi cinci segmente de ca-
blu, iar dintre acestea numai trei pot fi cu sisteme conectate la
ele, celelalte trebuind să fie pentru legături punct-la-punct.
Rezultă că între două sisteme pot fi 500 m de segmente de
cablu cu sisteme úi 000 m de segmente de cablu fără sis-
teme, adică în total 2500 m.
PC PCi
Terminat or 50:
Max. 500m
PC2
Max. 500m
PC22
PC2
Repetor
PC2j
PC32 Conec t ori N
PC3 PC3k
s au vampir
Repetor
Figura 8.8
Pentru a elimina reflexiile, capetele tronsonului din fieca-
re segment de reĠea trebuie echilibrat cu o rezistenĠă de 50 :.
Datorită deficienĠelor sale (viteză mică, conectică speci-
ală, preĠ mare, rigiditate mecanică ridicată etc.), acest tip de
mediu este puĠin utilizat astăzi.
8.6.2. Cablul coaxial subĠire 10 BASE 10
Mediul de transmisie constă într-un cablu coaxial, cu
grosimea de circa 5 mm, cu principalii parametri:
lungimea maximă a unui tronson: - 85 m;
număr maxim sisteme pe tronson: - 30.
239 ______________________________________ Informatică
Topologia reĠelei este asemănătoare cu cea cu cablu

gros. RestricĠiile sunt identice dar, datorită atenuării mai mari
úi vitezei de propagare mai mici faĠă de 0 BASE 5, distanĠa
maximă între două sisteme ale reĠelei (intercalate cu repe-
toare) este de 925 m.
În reĠelele de acum un deceniu, cablul gros era folosit ca
schelet al reĠelei, pentru interconectarea segmentelor de re-
Ġea, iar cablul subĠire pentru segmentele de reĠea (cu maxim
30 de staĠii) úi conectarea staĠiilor la reĠea.
8.6.3. Cablul torsadat 10 BASE T
Norma 0 BASE T (0 Mbit/s) a fost introdusă în anul
990. Ulterior, norma a fost îmbunătăĠită, astăzi fiind folosit
cablul UTP cu un debit de 00 Mbit/s.
Principalii parametri ai unei reĠele 0 BASE T sunt:
lungimea maximă a unui cablu: - 00 m.
Spre deosebire de cablurile coaxiale, care implementea-
ză o topologie liniară sau arbore, cablul torsadat este destinat
topologiilor stea. Dispozitivul central, cu rol de repetor multi-
port, este denumit HUB (Host Unit Brodacasting).
În această reĠea, legăturile fiind de tip punct-la-punct
(între staĠii úi HUB), apar mult mai puĠine coliziuni ale mesa-
jelor: dacă un sistem emite către HUB, acesta va emite către
toate celelalte sisteme; dacă mai multe sisteme emit simultan
către HUB, acesta va emite semnalul de coliziune către toate
sistemele.
ReĠeaua stea este úi mai simplu de administrat decât
reĠeaua liniară: dacă este defectă o legătură între o staĠie úi
HUB, staĠia respectivă nu va fi conectată la reĠea dar toate
celelalte vor continua să funcĠioneze.
Aceste avantaje, împreună cu viteza ridicată, simplitatea

úi fiabilitatea conecticii, au condus la dominaĠia cablului UTP
asupra celorlalte variante de mediu de transmisie.
În majoritatea lor, reĠelele de astăzi folosesc cablul UTP
pentru interconectarea într-un LAN iar pentru interconectarea
LAN-urilor, prin legături punct-la-punct, tronsoane de fibră
optică.
8.6.4. Cablul CATV BROAD 36
Cablul coaxial CATV prezintă interes pentru utilizarea ca
mediu de transmisie datorită preĠului scăzut dar, mai ales, da-
torită faptului că el este deja instalat pentru transmisia sem-
nalelor pentru receptoarele TV.
SpecificaĠiile normei sunt sumare, fiind amintite cele mai
importante:
impedanĠa caracteristică: - 75:,
lungimea unui segment de cablu: - 3600 m;
debitul datelor: - 0 Mbit/s.
InterfaĠa (modemul de bandă largă) între mediu úi staĠia
de lucru este standardizată, conectarea făcându-se de regulă
pe un cablu 0 BASE T. Aceasta are avantajul că un grup mai
mare de utilizatori se poate interconecta prin intermediul unui
HUB, de un alt grup de utilizatori aflat la maxim 3600 m
distanĠă.
Standardul 0 BROAD 36 este din ce în ce mai folosit
pentru realizarea reĠelelor metropolitane (MAN). Totuúi, pre-
zintă o serie de deficienĠe care întârzie generalizarea sa:
x fluxul de date mai lent decât în conexiunile cu fibră optică;
x elementele active ale infrastructurii CATV trebuie modifi-
cate (amplificatoarele pentru compensarea atenuării tre-
buie să fie bidirecĠionale);
x preĠul foarte ridicat al modemului de bandă largă.
24 ______________________________________ Informatică
8.7. Echipamente de interconectare

Echipamentele utilizate pentru interconectarea reĠelelor
locale sunt de mai multe tipuri, fiecare fiind folosit cu un anu-
mit scop, adecvat pentru o anumită formă de interconectare.
Principalele echipamente sunt: repetorul, podul (bridge), rute-
rul (router), HUB-ul, comutatorul (switch) úi pasarela (gate-
way).
8.7.. Repetorul
Repetoarele permit prelungirea unei reĠele CSMA/CD, cu
respectarea unor reguli:
x la reĠelele cu cablu coaxial sunt admise cel mult patru re-
petoare úi cinci segmente de cablu;
x la reĠelele UTP Cat.5 FastEthernet (00 Mbit/s) nu se folo-
sesc repetoare pentru prelungirea reĠelei.
De asemenea, repetorul poate fi folosit pentru interco-
nectarea, în aceiaúi reĠea, între medii de transmisie diferite:
cabluri coaxiale, cablu torsadat sau fibră optică.
În corespondenĠă cu modelul ISO-OSI, repetorul funcĠio-
nează la nivel fizic, regenerând semnalul de pe un segment
de cablu úi transmiĠându-l pe alte segmente. El nu interpre-
tează cadrele care le recepĠionează ci doar le repetă, bit cu
bit, fiind astfel transparent la protocoalele utilizate la nivelul
legătură de date.
8.7.2. Podul (bridge)
Spre deosebire de repetor, lipsit de inteligenĠă, podul
este un echipament care interconectează două reĠele de ace-
laúi tip sau diferite: CSMA/CD, TokenRing etc. De asemenea,
podul este singura soluĠie care permite extinderea reĠelei din-
colo de limita de patru repetoare.
Podul, în conformitate cu modelul de referinĠă ISO-OSI
este un echipament care funcĠionează la nivelul legătură.
La acest nivel, spre deosebire de repetor, podul poate să

decodeze cadrul care-l recepĠionează, de aici rezultând o se-
rie de avantaje importante:
x podul asigură o filtrare a datelor între cele două reĠele, de-
terminând, pe baza adresei de destinaĠie din cadru, dacă
este cazul sau nu să transmită cadrul de pe o reĠea pe al-
ta;
x dacă reĠeaua în care trebuie să transmită un cadru este
ocupată, podul memorează informaĠia până când reĠeaua
de destinaĠie este liberă;
x dacă într-o reĠea apar coliziuni, podul nu le propagă în
cealaltă reĠea.
8.7.3. Ruterul (Router)
Ruterul este destinat, prin excelenĠă interconectării mai
multor reĠele de tipuri diferite cu protocoale de nivel 3 (reĠea)
identice.
Ruterul asigură posibilitatea rutării mesajelor de la sursă
la destinaĠie, dacă sunt posibile mai multe trasee posibile
între cele două puncte, dispozitivul determinând cel mai bun
traseu.
Aceste echipamente, în principiu, nu sunt folosite pentru
interconectarea reĠelelor CSMA/CD.
8.7.4. HUB-ul
Este echipamentul de bază pentru o reĠea UTP. Princi-
pial HUB-ul este un dispozitiv de nivel fizic, asemănător cu
repetorul, având însă úi o funcĠiune superioară: dacă mai
multe sisteme emit simultan către HUB, acesta va emite sem-
nalul de coliziune către toate sistemele.
HUB-ul există în mai multe variante (Ethernet – 0 Mbit/s
sau FastEthernet –00 Mbit/s), dispunând de un număr de
porturi egal cu 4, 8, 2, 6 sau 24.
243 ______________________________________ Informatică
Într-o reĠea locală sunt admise mai multe HUB-uri, însă

trebuie respectată condiĠia ca distanĠa maximă între oricare
două sisteme ale reĠelei să nu depăúească 00m.
8.7.5. Comutatorul (switch)
Comutatorul este un HUB inteligent care, în cazul unei
reĠele stea, izolează traficul între perechile de staĠii care co-
munică úi restul reĠelei.
Din acest punct de vedere este un echipament de nivel 3
(reĠea), asemănător cu ruterul.
Comutatoarele sunt fie Ethernet, fie FastEthernet úi au
un număr de porturi standardizat ca la HUB.
Pentru interconectarea mai multor segmente de reĠea
prin intermediul a mai multe comutatoare sau pentru extensia
numărului de porturi, switch-urile trebuie să fie de tip stack
(stivă).
8.7.6. Pasarela (Gateway)
Pasarela este un echipament radical de toate celelalte
prezentate până aici: ea realizează o conversie de protocol
pentru toate cele úapte nivele ISO-OSI, operând la nivelul 7
(aplicaĠie).
Pasarela permite ca un program de aplicaĠie, care rulea-
ză pe un sistem în conformitate cu o anumită arhitectură de
reĠea, să comunice cu un alt program de aplicaĠie care rulea-
ză pe un sistem integrat într-o altă arhitectură de reĠea.
Principalele funcĠiuni ale pasarelei sunt: conversia for-
matului mesajului (inclusiv dimensiunea mesajelor úi formatul
de reprezentare al informaĠiei), translatarea adreselor, con-
versia de protocoale pentru fiecare nivel, controlul fluxului in-
formaĠiei, detecĠia erorilor etc.

Administrarea unei reĠele este o operaĠiune laborioasă,
care presupune cunoútinĠe mult mai vaste decât permite spa-
Ġiul acestei lucrări. Totuúi, o reĠea UTP de mici dimensiuni,
care foloseúte ca software de reĠea Windows 98 este relativ
uúor de implementat, motiv pentru care în continuare sunt
prezentate modalităĠile de cablare úi de instalare a softwa-
re-ului de reĠea.
8.8.. Cablarea unei reĠele UTP TCP/IP
ReĠeaua UTP este o reĠea de tip stea, în centru fiind un
HUB iar în vârfuri staĠiile de lucru. Un caz particular de reĠea
UTP este cel când reĠeaua este formată numai din două
calculatoare; în această situaĠie HUB-ul poate lipsi iar cablul
de legătură este special, fiind denumit cross (în cruce, figura
8.0).
Lungimea unui cablu de legătură este condiĠionată de
distanĠa între oricare două sisteme, care nu trebuie să depă-
úească 00 m.
Fără a renunĠa la generalitate, se presupune că reĠeaua
este formată din patru staĠii de lucru iar distanĠele dintre
acestea sunt mici, sub 00m. Schema bloc a reĠelei propuse
este prezentată în figura 8.9.
HUB
P P2 P3 P4
Priză Priză2 Priză3 Priză4

StaĠ ie 2
StaĠ ie 4
Patchcord
StaĠie StaĠie 3
Figura 8.9
245 ______________________________________ Informatică
Pentru a preveni deteriorarea cablurilor sau a conectori-

lor, se recomandă instalarea cablurilor de legătură între HUB
úi prizele instalate la maxim cinci metri de staĠiile de lucru
într-un canal de protecĠie.
Segmentul de cablu patchcord este destinat protecĠiei
cablului de legătură, întrucât cablurile din apropierea calcula-
torului sunt cele mai afectată de smulgeri, întreruperi etc.; în
cazul unei defecĠiuni se înlocuieúte numai acest segment úi
nu tot tronsonul de până la 00 m de cablu.
Finalizarea infrastructurii reĠelei presupune sertizarea
conectorilor speciali pentru cablul úi prizele UTP (RJ-45).
Pentru sertizarea conectorilor úi prizelor este necesară res-
pectarea unui cod al culorilor (figura 8.0).
RJ-45
Priză
Cablu UTP Cat.5
Sertizarea cablului HUB–priză

RJ-45
RJ-45
Cablu UTP Cat.5
Sertizarea patchcord-ului
RJ-45
RJ-45
Cablu UTP Cat.5
Sertizarea cablului cross

Figura 8.0
8.8.2. Instalarea plăcii de reĠea

Placa de reĠea, ca orice extensie se instalează în siste-
mul de calcul după o procedură strictă:
a) se opreúte calculatorul;
b) se desface carcasa acestuia;
c) placa de reĠea se introduce într-un slot EISA sau PCI;
d) extensia se rigidizează prin fixare cu un úurub;

Se traduce prin cablu peticit.
e) se închide carcasa:
f) se porneúte calculatorul.
Aceúti úase paúi nu sunt o regulă absolută deoarece, de
exemplu, extensiile sunt deja încorporate în placa de bază.
Presupunând că placa de reĠea a fost montată corespun-
zător, se trece la etapa următoare, mai dificilă, de instalare a
driverelor pentru placă.
Procedura este destul de diferită, funcĠie de tipul exten-
siei: PCI sau EISA. Însă, întrucât, în totalitatea lor extensiile
non-grafice de orice tip produse astăzi sunt de tip PCI, va fi
descrisă instalarea unei plăci de acest tip, sub sistemul de
operare Windows 98.
La pornirea calculatorului, este detectată prezenĠa unei
noi interfeĠe (PCI Ethernet Controller), caută driverele pentru
el úi, după ce le găseúte, sistemul afiúează o fereastră de
atenĠionare (figura 8.).
New hardware found
Realtek RTL 8139/810X Family PC I Fast Ethernet NIC
Windows is installing the software for your new software

Figura 8.
Această instalare decurge aproape autonom, utilizatorul

indicând, eventual, doar sistemului unde se găsesc driverele
specifice noii extensii.
Este posibil ca unele extensii mai vechi să nu fie detec-
tate automat; în această situaĠie, utilizatorul trebuie să lanse-
ze aplicaĠia Add new hardware cu ajutorul căreia indică siste-
mului ce fel de echipament hardware a introdus (figura 8.2).
Dacă driverele pentru placa de reĠea nu se regăsesc
printre driverele existente pe hard disc, utilizatorul trebuie să
specifice unde se găsesc driverele pentru acesta, apăsând
butonul Have disk … (figura 8.3).
247 ______________________________________ Informatică
Figura 8.2
BineînĠeles, în prealabil, suportul fizic cu driverele

extensiei (CD-ROM sau floppy disc) trebuie instalat în unita-
tea corespunzătoare.
Figura 8.3
Apăsarea butonului Have Disk … afiúează o fereastră de

tip Explorer prin intermediul căruia utilizatorul selectează fiúi-
erul cu informaĠii (INF) necesar pentru instalarea extensiei.
După instalarea driverelor pentru placa de reĠea, pentru

a completa úi elementele software necesare sistemului de
operare, este solicitat úi kitul de instalare Windows.
Procesul de instalare al interfeĠei de reĠea se încheie,
obligatoriu, cu o reiniĠializare a calculatorului, necesară după
reconfigurarea bazei de date sistem, Registry.
8.8.3. Setarea protocoalelor úi serviciilor de reĠea
Setarea reĠelei este o operaĠiune relativ simplă, dar ridi-
că multe probleme unui utilizator debutant, în special datorită
multiplelor opĠiuni care trebuie alese.
O setare minimală a software-ului de reĠea începe cu
lansarea ferestrei de control: fie áStart o Settings o Control
Panel o Network, fie click dreapta pe iconul Network Neigh-
borhoods úi selectarea ferestrei properties (figura 8.4).
Figura 8.4
Cele trei butoane principale, Configuration, Identification

úi Acces Control au următoarele opĠiuni:
249 ______________________________________ Informatică
Configuration (fereastra afiúată în figura 8.4):

x butonul Remove elimină protocolul sau serviciul selectat
din lista derulantă;
x butonul Add permite adăugarea de noi protocoale úi servicii
la cele deja existente; pentru instalarea unui protocol de
reĠea TCP/IP se fac selectările Protocol o Add (figura
8.5.a) úi Microsoft o TCP/IP o OK (figura 8.5.b);
Figura 8.5.a
Figura 8.5.b
x butonul Properties afiúează úi permite modificarea propri-

etăĠilor obiectului selectat din lista derulantă; pentru o reĠea
TCP/IP singura setare care trebuie modificată de utilizator
este adresa IP (figura 8.6); implicit, aceasta este alocată
automat de reĠea (Obtain an IP address automatically), în-
să aceasta poate conduce la conflicte deoarece într-o reĠea
TCP/IP trebuie să fie adrese unice; selectând Specify an IP

address se asigură o funcĠionare sigură a reĠelei.
Figura 8.6
NOTĂ: Adresele sunt formate din patru grupe de cifre, între 0

úi 255. Deoarece aceste valori sunt standardizate,
este recomandabilă alocarea de adrese în gama
92.68.0.XXX, având grijă ca fiecare staĠie din reĠea
să fie definită de un număr XXX distinct. Cu acest
sistem de adrese, Subnet Mask se setează la valoa-
rea 255.255.255.0
Identification (fereastra din figura 8.7) permite setarea sau
controlul codurilor de identificare a staĠiei de lucru în reĠea.
x úirul de caractere din câmpul Computer Name identifică
staĠia respectivă în reĠeaua locală. Este bine ca acesta să
fie schimbat de utilizator cu un nume inteligibil care să
faciliteze identificarea calculatoarelor în reĠea.
x úirul de caractere din câmpul Workgroup identifică reĠeaua.
Toate calculatoarele conectate într-o reĠea trebuie să aibă
numele din Workgroup identic. Modificând acest nume pe
25 ______________________________________ Informatică
mai multe staĠii, este posibilă crearea de subreĠele care,

chiar dacă sunt cablate împreună, nu se recunosc reciproc.
Figura 8.7
Acces Control (fereastra din figura 8.9) asigură administra-

rea resurselor partajate în reĠea (fiúiere úi imprimante).
Pentru a permite partajarea fiúierelor úi imprimantelor,
trebuie validate opĠiunile în fereastra din figura 8.8.a, fereas-
tră lansată în execuĠie de la butonul File and Print sharing…
din fereastra Configuration úi, de asemenea, instalat serviciul
File and Printer sharing for Microsoft Networks (figura 8.8.b
– obĠinută prin procedura Configuration o Add o Services).
Figura 8.8.a
Figura 8.8.b
Figura 8.9
Windows 98 partajează resursele cu ajutorul utilitarului
Explorer. Fiúierele, folderele sau unităĠile de volum care se
doresc a fi partajate sunt selectate úi, din meniul contextual
sau din meniul File, prin comanda Sharing… se selectează
modul de acces la acestea: numai în citire, acces total cu
parolă sau acces total.
Pentru utilizatorii mai puĠin experimentaĠi, se recomandă
ca, înainte de pornirea reĠelei, staĠiile de lucru să fie interco-
nectate, două câte două, prin intermediul cablului cross. După
ce este verificată funcĠionalitatea reĠelei în această structură
minimală, se poate trece la instalarea definitivă a calculatoa-
relor, în conformitate cu schema din figura 8.9.
253 ______________________________________ Informatică
Capitolul 9. LIMBAJE DE NIVEL ÎNALT

Un calculator trebuie să primească instrucĠiunile într-un
format care este înĠeles de unitatea sa centrală sau, altfel
spus, într-o secvenĠă de informaĠii codificată binar, denumită
limbaj sau cod maúină.
Acest limbaj este dificil de conceput úi de înĠeles, pro-
gramul lucrând strict cu registrele interne ale procesorului úi
cu adresele de memorie cu care este dificil de făcut o asoci-
ere cu lumea reală. De exemplu, în cod hexazecimal, pentru
un microprocesor mai vechi, încărcarea unui registru intern cu
datele de la locaĠia de memorie 023h are aspectul: 3E 23
01. Foarte clar, nu-i aúa?
Codul maúină este strict dependent de procesor. Două
procesoare din aceiaúi familie, dar din generaĠii diferite (de
exemplu, I8085 úi I8086), sunt incompatibile din punctul de
vedere al limbajului maúină.
Totuúi, trebuie reĠinut că acest tip de informaĠie este sin-
gura înĠeleasă de microprocesor, toate programele, comenzile
úi instrucĠiunile utilizatorului, ajungând în final în această for-
mă.
Pe nivelul imediat superior al complexităĠii unui limbaj de
programare, este situat limbajul de asamblare. ùi el lucrează
la nivelul cel mai coborât, direct cu registrele interne ale pro-
cesorului, însă toate instrucĠiunile sunt codificate în úiruri de
caractere ceva mai uúor de înĠeles, denumite mnemonice.
Pentru aceeaúi instrucĠiune prezentată anterior, linia de cod în
asamblor are aspectul: mov ax,data.
Acest limbaj este încă folosit úi astăzi; datorită legăturii
strânse între program úi structura internă a sistemului. Sunt
utilizate pentru programele pentru care dimensiunea úi timpii
de execuĠie sunt critici: drivere, tratarea întreruperilor, chiar úi
viruúi etc.
Limbaje de nivel înalt ______________________________ 254
Ca exemple de limbaje de asamblare pentru familia de

procesoare 80x86 ale calculatoarelor PC se pot aminti TASM
(Borland) úi MASM (Microsoft).
Limbajul de asamblare îúi păstrează compatibilitatea
între generaĠiile diferite de procesoare sau există translatoare
automate care traduc mnemonicele unui procesor vechi în
instrucĠiuni compatibile cu procesoarele actuale.
Însă, utilizarea acestui limbaj presupune un utilizator
foarte calificat. Mai mult, crearea unui program complex, cu
milioane de instrucĠiuni, necesită un timp foarte îndelungat, nu
atât pentru elaborarea programului, cât mai ales pentru veri-
ficarea úi depanarea lui. SoluĠia constă în utilizarea unui lim-
baj de nivel înalt care, folosind cuvinte cheie, de regulă în lim-
ba engleză, cum ar fi PRINT, OPEN, CIRCLE etc. úi o sintaxă
specifică, se apropie foarte mult de limbajul natural.
Primul limbaj de nivel înalt este considerat FLOWMATIC,
fiind implementat pe calculatoarele UNIVAC. În 958 a apărut
FORTAN (FORmula TRANslator), în 959 ALGOL (ALGOrithmic
Language), în 96 BASIC (Beginner's All-purpose Symbolic
Instruction Code).
Limbajele de nivel înalt au cunoscut consacrarea odată
cu explozia pieĠei microcalculatoarelor din anii ’70. În această
perioadă au fost concepute limbajele C úi PASCAL. Mai există
numeroase alte limbaje de programare, unele extrem de
specifice, dintre care se pot aminti: LISP, PROLOG, PERL, LOGO
etc.
Transformarea limbajelor de nivel înalt în cod maúină
este făcută în două moduri: de interpretoare (cuvintele cheie
sunt transformate în cod maúină imediat după introducerea
lor) sau compilatoare (transformă un întreg program format
din cuvinte cheie în limbaj maúină); contrar aparenĠelor, com-
pilatoarele sunt mult mai rapide decât interpretoarele, acestea
255 ______________________________________ Informatică
din urmă fiind astăzi o specie de programe în curs de dispa-

riĠie.
Limbajele de programare se pot clasifica funcĠie de
destinaĠia lor:
x de uz general: – C, Pascal, Basic;
x pentru baze de date: – SQL, Microsoft JET, Paradox;
x matematice: – Fortran.
Pentru uúurarea programării în sistemul GUI (Graphical
User Interface) au apărut limbaje de programare grafice, cea
mai notabilă realizare fiind limbajele Visual realizate de Micro-
soft pentru platforme Windows.
Familia Visual, care conĠine cele mai performante lim-
baje de programare (C, Basic, Fox, Java), s-a dovedit a fi un
instrument foarte puternic pentru programatorii începători.
Principiul acestor limbaje, de a plasa grafic elementele
programului úi ale interfeĠei cu utilizatorul permite, practic,
mai degrabă desenarea programului decât scrierea sa.
Înainte de a trece la descrierea modului de lucru cu
limbajul Visual Basic, trebuie menĠionat modul de concepere
al schemelor logice, prima etapă a creării unei aplicaĠii.
9.1. Scheme logice

Conceperea schemei logice pentru o aplicaĠie este o ac-
tivitate obligatorie care trebuie efectuată întotdeauna înainte
de a trece efectiv la realizarea programului.
FuncĠie de complexitatea úi natura problemei care tre-
buie rezolvată cu ajutorul calculatorului, realizarea schemei
logice poate fi precedată úi de realizarea modelului mate-
matic, o înúiruire de formule care transpune, algebric, feno-
menele care se doresc a fi prelucrate de sistemul de calcul.
Pentru a uúura realizarea schemei logice, se folosesc o
serie de simboluri grafice. Acestea nu au forme standardizate,
însă, cel mai adesea au aspectul din figura 9..
Intrare/
Start/Stop Atribuire Afiúare
Ieúire
program valori informaĠ ii
date
Module sau
proceduri Decizie
Fals ramificare Adevărat Conector
Figura 9.
SemnificaĠia acestor simboluri este:
x Start – desemnează punctul de pornire al aplicaĠiei; este
un simbol unic; în limbaj de programare este tradus, de
regulă, prin iniĠializarea variabilelor, constantelor, funcĠiilor,
obiectelor cu care se va lucra;
x Stop – marchează sfârúitul programului; funcĠie de schema
logică, pot exista mai multe astfel de simboluri;
x Atribuire valori – folosirea pentru alocarea de valori, logi-
ce, numerice sau alfanumerice variabilelor din program; în
Basic, sintaxa instrucĠiunii de atribuire este:
nota=23 (atribuire de valori numerice)
nume=”Popa12” (atribuire de valori alfanumerice)
unde nota úi nume sunt denumirile variabilelor, iar 23 úi
Popa12 valorile care li se atribuie, respectiv.
Atribuirea se poate face cu valori imediate (exemplele de
mai sus), directe (noua valoare a variabilei este preluată
din altă variabilă) indexate (dintr-un úir sau vector) sau ca
rezultat al unei funcĠii:
nota=media(27,19)
x Afiúare informaĠii – este un bloc folosit fie pentru fiúarea
rezultatelor finale, fie pentru afiúarea unor rezultate inter-
mediare, folosite pentru depanare;
x Intrare date – utilizat pentru introducerea informaĠiilor iniĠi-
ale care urmează să fie prelucrate de program;
257 ______________________________________ Informatică
x Ieúire date – folosit pentru afiúarea rezultatelor finale;

x Module úi proceduri – desemnează un bloc cu o serie de
instrucĠiuni care sunt memorate de sine stătător; sunt
utilizate pentru simplificarea programului, aceste instrucĠiu-
ni fiind folosite, de mai multe ori, pe parcursul algoritmului;
limbajele au clase de funcĠii úi subrutine cu destinaĠii speci-
fice: conversii de format de variabile, lucrul cu fiúiere, gra-
fică, matematică etc.;
x Decizie ramificare – este un bloc logic în care, funcĠie de
rezultatul unei comparaĠii logice ( FALS sau ADEVĂRAT ), pro-
gramul urmează o cale sau alta;
x Conectorul – este folosit pentru clarificarea schemei logi-
ce; de regulă nu se traduce prin instrucĠiuni specifice în
program.
9.2. Limbajul Visual Basic

O aplicaĠie tipică Windows afiúează una sau mai multe
ferestre cu care utilizatorul va interacĠiona pentru a controla
evoluĠia aplicaĠiei. În sens vizual, specific principiilor GUI
(Graphical User Interface) ale Windows, obiectele programa-
bile sunt ferestrele aplicaĠiei, butoanele, etichete, listele cu
valori, butoanele de opĠiune sau radio, casetele de text etc.
Toate aceste elemente de control (úi multe altele) sunt
prezente în componenĠa instrumentelor Visual Basic: există
instrumente pentru desenarea diferitelor butoane úi a diver-
selor casete. Mai mult decât acest pseudoeditor grafic, pentru
fiecare obiect desemnat, VB asigură úi un suport privitor la
cum se comportă aceste obiecte: când se apasă virtual un bu-
ton, acesta trece în poziĠia apăsat úi apoi revine la poziĠia nor-
mală; când se apasă un buton radio, butonul care era anterior
apăsat se ridică automat; când se tastează ceva într-o casetă
de text, caracterele sunt afiúate după apăsarea fiecărei taste.
Însă lucrul cel mai util, care simplifică cel mai mult mun-
ca la un program, este faptul că VB, o dată cu introducerea în
aplicaĠie a unui obiect, creează úi iniĠializează structurile de
date corespunzătoare obiectului, programatorului rămânându-i
doar să introducă câteva linii de program VB care să descrie
comportamentul obiectul respectiv în situaĠia survenirii unor
evenimente exterioare (click stânga sau dreapta, dublu click,
apăsări de taste, glisări etc.) sau interioare, rezultate în urma
execuĠiei programului.
În concluzie, un program care foloseúte GUI conĠine unul
sau mai multe ecrane pline de obiecte – meniuri, butoane, lis-
te, casete – care hibernează până când utilizatorul declanúea-
ză un eveniment sub forma apăsării unei taste, deplasării sau
apăsării unui buton al mouse-ului, sau chiar a unei atingeri cu
degetul sau a unei comenzi verbale.
În momentul apariĠiei unui astfel de eveniment, utiliza-
torul doreúte ca obiectul respectiv să se comporte într-o mani-
eră fiabilă úi previzibilă. Tocmai aceste cerinĠe fac ca VB să
fie ideal pentru dezvoltarea de aplicaĠii Windows, VB punând
la dispoziĠie un mediu de dezvoltare în care lucrul cu aseme-
nea obiecte devine un proces direct úi corect structurat.
9.2.. Forme, controale, proprietăĠi úi metode
Formele sunt ferestrele create de utilizator în care sunt
înglobate o serie de controale. Aspectul úi comportamentul
controalelor sunt dictate de proprietăĠile úi metodele lor.
În sens filozofic, se poate afirma că orice obiect neîn-
sufleĠit este suma proprietăĠilor sale. Pentru VB, proprietăĠile
obiectelor reprezintă, de exemplu, poziĠia pe ecran, culoarea,
dimensiunile úi, uneori, modul în care acesta se comportă (de
exemplu, dacă o casetă de text acceptă linii multiple sau dacă
un element din meniu este activ la un moment dat).
259 ______________________________________ Informatică
Metodele, în sensul VB, reprezintă acĠiunile care pot fi

întreprinse de un anumit obiect.
Pe scurt, dacă proprietăĠile sunt atributele unui obiect,
metodele sunt verbele lui.
Folosirea acestei tehnici, obiect-proprietate-metodă, sim-
plifică dezvoltarea aplicaĠiilor prin furnizarea unor instrumente
mai apropiate de modul de gândire uman.
ProprietăĠile unui obiect pot fi stabilite în faza dezvoltării
programului, setând valorile acestora din fereastra de pro-
prietăĠi a obiectului afiúată de VB (figura 9.2). ProprietăĠile se
pot stabili úi dinamic, în cursul rulării programului, folosind
„notaĠia cu punct” cu sintaxa următoare:
Formă.Obiect.Proprietate = Valoare
unde Formă reprezintă fereastra de lucru; dacă este cea im-

plicită poate lipsi;
Obiect este controlul căruia îi este modificată o pro-
prietate;
Proprietate constituie atributul obiectului care va fi
modificat;
Valoare este noua valoare a proprietăĠii obiectului; la
atribuirea noii valori, trebuie respectat tipul úi domeniul
de definiĠie al proprietăĠii respective.
Apelarea sau executarea metodelor unui obiect este
asemănătoare cu stabilirea proprietăĠilor acestuia, întrucât
ambele utilizează notaĠia cu punct. Există úi două diferenĠe:
metodele nu se pot executa decât în cursul rulării programului
úi unele metode necesită introducerea de informaĠii suplimen-
tare, denumite argumente. Sintaxa metodei este:
Obiect.Metodă Arg1, Arg2,…, ArgN
ProprietăĠile úi metodele sunt specifice fiecărui obiect. În

paragraful 9.3.2, Controale , vor fi prezentate proprietăĠile úi
metodele mai importante ale unor obiecte VB.
9.2.2. Variabile
O variabilă este o zonă temporară din memoria calcula-
torului care are un nume propriu. O variabilă conĠine un anu-
mit tip de dată úi valoarea sa poate fi modificată pe parcursul
execuĠiei programului. Un program poate utiliza mai multe
variabile, fiecare cu un nume unic care o identifică la nivelul
domeniului ei.
În VB numele variabilei trebuie să aibă maxim 256 de
caractere alfanumerice, nu trebuie să înceapă cu un caracter
numeric úi nu poate conĠine spaĠii sau puncte. Variabila poate
avea orice nume, cu excepĠia cuvintelor cheie VB (de
exemplu, Function, End etc.).
Lista completă a tipurilor de variabile VB este prezentată
în tabelul 9.
Tabelul 9.
Sufix
LocaĠii
Tip SemnificaĠie Domeniu
memorie
Byte Octet – octet 0÷255
Boolean Logică – 2 octeĠi True sau False
Integer Întreg % 2 octeĠi -32.768÷32.767
Long Întreg lung & 4 octeĠi 2.47.483.648÷2.47.483.647
38 38
Single Zecimal ! 4 octeĠi -3.40 ÷3.40
308 308
Double Zecimal lung # 8 octeĠi -.80 ÷.80
4 4
Currency Zecimal BCD @ 8 octeĠi -9.22000 ÷9.22000
Date Dată – 8 octeĠi 0.0.00÷3.2.9999
Object Adresă obiect – 4 octeĠi
String ùir caractere $ octet/char Maxim 65535 octeĠi
Variant Nedefinit – După caz FuncĠie de tip
Type Definit utilizator – După caz FuncĠie de tip
Există două moduri de a indica VB faptul că un anumit

nume se utilizează ca variabilă.
26 ______________________________________ Informatică
O metodă, este de ataúa numelui un sufix, care declară

implicit numele noii variabile. De exemplu:
abc% = 12 ’variabila abc este de tip întreg
ijk$ = ”Sir caractere” ’variabila ijk este de tip úir
Dacă ultimul caracter al numelui variabilei nu este un
caracter special de declarare al tipului (%,&,!,#,@ sau $), tipul
prestabilit va fi Variant.
Metoda recomandabilă de declarare a tipurilor variabile-
lor este de a utiliza cuvintele cheie Dim úi As pentru a le defini
úi iniĠializa:
Dim int As Integer ’int este de tip Integer
Dim nr(5) As Integer ’nr e un vector din 5 întregi
Dim k1 As Long, k2 As Long ’k1 úi k2 sunt întregi lungi
Dim sir As String ’sir are până la 65535 caractere
Dim sir_fix As String * 10 ’sir_fix are maxim 10 caractere
Există patru locuri úi moduri diferite unde pot fi definite

variabilele, funcĠie de care este stabilit úi domeniul sau
vizibilitatea variabilei:
x Nivel procedură – reprezintă variabile locale ale procedu-
rilor respective; la intrarea în procedură ele sunt iniĠializate
iar la ieúirea din procedură îúi încetează existenĠa; au cea
mai redusă vizibilitate.
x Statice – declararea variabilelor cu cuvântul cheie Static
în loc de Dim, face ca o valoare de variabilă la nivel proce-
dură să nu fie iniĠializată sau pierdută după intrarea/ieúirea
din procedură; vizibilitatea este limitată la aceiaúi proce-
dură.
x Nivel formă – variabila este vizibilă pentru toate procedurile
care aparĠin de forma respectivă.
x Global – vizibilitatea este asigurată pentru toate procedurile
úi liniile de cod din aplicaĠia dezvoltată.
Pentru ultimele două niveluri, declararea variabilelor

este făcută în zona de declaraĠii generale a ferestrei de cod
(figura 9.2).
9.2.3. Luarea deciziilor: ramificare úi ciclare
O activitate trebuie să-úi modifice cursul ca răspuns la
schimbarea condiĠiilor, fie interne, fie externe. Practic, nu
există vreun program care să nu ia decizii; schema logică ti-
pică presupune introducerea datelor, monitorizarea condiĠiilor
interne, luarea deciziilor úi aplicarea lor.
Limbajele de programare trebuie să fie capabile să
efectueze diverse grupuri de acĠiuni, uneori în mod repetat, ca
răspuns la schimbarea circumstanĠelor. ÎnĠelegerea structu-
rilor de luare a deciziilor disponibile în VB dau posibilitatea
scrierii unor programe a căror evoluĠie se modifică în mod
prestabilit, previzibil úi controlat.
În VB, deciziile se împart în două mari categorii: rami-
ficări úi ciclări.
Structurile de ramificare If…Then…Else úi Select Case
au rolul ca, atunci când este îndeplinită o anumită condiĠie,
programul să o ia într-o anumită direcĠie, deseori fără să mai
privească înapoi.
Structurile de ciclare Do…Loop úi For…Next sunt utilizate
pentru a repeta un bloc de instrucĠiuni până când o anumită
condiĠie devine adevărată sau falsă.
If…Then…Else
Sintaxa acestei instrucĠiuni este:
If [CondiĠie] Then
[Bloc instrucĠiuni1]
Else
EndIf
263 ______________________________________ Informatică
Dacă [CondiĠie] este adevărată, este executat [Bloc in-

strucĠiuni1]; dacă [CondiĠie] nu este adevărată, este execu-
tat [Bloc instrucĠiuni2]. După executarea unuia din cele două
blocuri de instrucĠiuni, programul continuă cu următoarea in-
strucĠiune după EndIf. Dacă schema logică presupune exe-
cutarea unui bloc de instrucĠiuni numai dacă [CondiĠie] este
adevărată, structura Else… [Bloc instrucĠiuni2] poate lipsi.
Este posibilă imbricarea de structuri If…Then…Else, însă
programul devine greoi de urmărit logic úi de depanat.
Pentru imbricare, se recomandă folosirea următoarei
structuri de instrucĠiuni:
If [CondiĠie1] Then
ElseIf [CondiĠie2] Then
EndIf
Această structură verifică [CondiĠie1] úi dacă este ade-

vărată, execută [Bloc instrucĠiuni1]; în continuare, verifică
[CondiĠie2] úi dacă este adevărată, execută [Bloc instrucĠiu-
ni2]. Dacă cel puĠin una din cele două condiĠii nu este înde-
plinită, programul continuă cu instrucĠiunile după EndIf.
Uneori, structura If…Then…Else poate fi condensată
într-o singură linie de cod cu ajutorul funcĠiei IIF() (If ime-
diat). Fiind o funcĠie, returnează o valoare care trebuie
stocată într-o variabilă. Sintaxa acestei funcĠii este:
[Variabilă] = IIF ([CondiĠie],[Valoare1],[Valoare2])
FuncĠia verifică [CondiĠie] úi, dacă este adevărată, [Va-

riabilă] capătă [Valoare1]; în caz contrar, primeúte [Valoa-
re2].
Select Case…End Select

În situaĠia în care trebuie testate una sau mai multe
valori ale unei expresii, este indicată utilizarea acestei struc-
turi de ramificare. Sintaxa structurii Select Case…End Select

este următoarea:
Select Case [număr]
Case [val1]
Case [val i], [val i+1] …
Case [val j] To [val k]
…
Case Else
[Bloc instrucĠiuni n]
End Select
Această structură lucrează ca un If repetat, în modul

următor:
x dacă [număr] are valoarea [val1], este executat [Bloc in-
strucĠiuni1] úi apoi instrucĠiunile care urmează după End
Select;
x dacă [număr] are oricare din valorile [val i],[val i+1]… etc.
este executat [Bloc instrucĠiuni2] úi apoi instrucĠiunile
care urmează după End Select;
x dacă [număr] are orice valoare în domeniul de la [val j]
până la [val k] etc. este executat [Bloc instrucĠiuni3] úi
apoi instrucĠiunile care urmează după End Select;
x dacă [număr] nu are nici o valoare din domeniile sau
valorile testate înainte în structură, este executat [Bloc
instrucĠiuni n] úi apoi instrucĠiunile care urmează după End
Select.
Do…Loop
Această structură constituie o metodă mai structurată úi
mai flexibilă de ciclare. Ea repetă un bloc de instrucĠiuni cât
timp o condiĠie este adevărată sau până în momentul în care
o condiĠie devine adevărată, funcĠie de poziĠia cuvintelor
cheie While sau Until. Sintaxa acestei structuri este:
265 ______________________________________ Informatică
Do While|Until [condiĠie]
[Bloc instrucĠiuni]
Loop
sau
Do
Loop While|Until [condiĠie]
Avantajul acestei structuri derivă din utilizarea cuvântului

cheie Exit Do, care se poate repeta de oricâte ori într-o
structură Do…Loop, aceasta fiind astfel fiind singura ciclare
care se poate întrerupe la îndeplinirea altor condiĠii decât cea
iniĠială.
For…Next
Această structură repetă un bloc de instrucĠiuni de un
număr determinat de ori. Sintaxa instrucĠiunii este:
For [contor] = [val init] To [val fin] Step [Increment]
Next
For…Next foloseúte o variabilă [contor], pentru care sunt

specificate valorile iniĠiale [val init] úi finale [val fin]. La ru-
lare, după executarea o dată a [Bloc instrucĠiuni], [Incre-
ment] este adăugat la [contor]. Dacă acesta a atins limita
finală, programul continuă cu instrucĠiunile care urmează după
Next; dacă nu, programul execută din nou instrucĠiunile din
structură, incrementează contorul, testează limita superioară
ú.a.m.d.
9.2.4. Proceduri-subrutină úi proceduri-funcĠie
O procedură este un segment de instrucĠiuni, utilizat re-
petitiv, care este memorat independent într-un modul de cod.
Folosirea procedurilor evită reluarea supărătoare úi inu-
tilă a codului, conducând la reducerea dimensiunilor aplicaĠiei
úi facilitând divizarea unei aplicaĠii complexe în unităĠi de cod

mai uúor de gestionat.
VB dispune de o serie de proceduri instalate, care pot fi
apelate de utilizator în mod direct. Pe lângă procedurile exis-
tente, programatorul îúi poate crea rutinele proprii, respectând
principiile sintactice ale VB.
Procedurile se clasifică în proceduri generale, care este
apelată explicit prin program, precum úi în proceduri eveni-
ment, declanúate automat la îndeplinirea unei condiĠii interne
sau externe aplicaĠiei.
Procedura-subrutină (denumită în continuare, subrutină),
este o unitate de cod care efectuează o anumită acĠiune în
cadrul unui program, dar nu returnează nici o valoare expli-
cită.
Procedura-funcĠie (sau pur úi simplu, funcĠie) este o
procedură care efectuează o anumită acĠiune în cadrul unui
program, dar returnează o valoare explicită. În consecinĠă,
funcĠia poate fi folosită ca parte a unei instrucĠiuni mai
complexe.
Definirea de către utilizator a subrutinelor úi funcĠiilor
trebuie să respecte următoarele reguli:
Sub [Nume subrutină] ([prm1] As [tip],[prm2] As [tip],…)
End Sub
Function [Nume funcĠie] ([prm1] As [tip], [prm2] As [tip],…)_

As [tip valoare returnată]
[Bloc instrucĠiuni – trebuie să conĠină
o referinĠă expresă la Nume funcĠie]
End Function
Apelul subrutinelor úi funcĠiilor se face în modul următor:

[Nume subrutină] [arg1],[arg2],…
[var] = [Nume funcĠie]([arg1],[arg2],…)

267 ______________________________________ Informatică
În ceea ce priveúte subrutinele úi funcĠiile instalate o

dată cu VB, în tabelul 9.2 sunt prezentate câteva din sutele de
proceduri existente.
Tabelul 9.2
Procedură Descriere Exemplu Valoare returnată
Kill ùterge un fiúier Kill ”nume” –
Beep Emite un sunet Beep –
MsgBox Afiúează un mesaj MsgBox ”Text”,… –
Asc() Returnează ASCII nr=Asc(”A”) nr=65
Chr() Codifică ASCII ch=Chr(65) ch=”A”
Len() Lungimea unui úir nr=len(”abcd”) nr=4
Abs() Returnează modul nr=Abs(-5) nr=5
CInt() Converteúte în întreg nr=CInt(”37”) nr=37
CStr() Converteúte în úir sir=CStr(37) sir=”51 55”
InputBox() Introducere text Sir$=InputBox(…) sir=[caractere tastate]
În ceea ce priveúte procedurile MsgBox úi InputBox(),

extrem de utilizate pentru afiúarea úi introducerea datelor, vor
fi prezentate explicit în paragraful următor.
VB oferă scurte indicaĠii despre procedurile insta-
late, prin meniul: View o Object Browser sau folosind
tasta funcĠională F2.
9.2.5. FuncĠii de intrare úi ieúire
Orice program trebuie să preia informaĠii de la utilizator,
să le prelucreze úi, în final, să afiúeze rezultatele.
Cea mai simplă cale de a introduce úi prezenta informa-
Ġiile constă în folosirea procedurilor încorporate în VB,
InputBox() úi MsgBox.
FuncĠia InputBox()
Această funcĠie, afiúează o invitaĠie într-o casetă de dia-
log, aúteaptă ca utilizatorul să introducă un text sau să selec-
teze un buton, apoi returnează conĠinutul casetei de text.
Valoarea întoarsă de funcĠie este de tip Variant, res-

pectiv de tip ùir de caractere (modalitate recomandată), func-
Ġie de varianta sintactică utilizată:
[val]=InputBox(prompt,title,default,xpos,ypos,help,context)
[val]$=InputBox(prompt,title,default,xpos,ypos,help,context)
SemnificaĠia sintaxei funcĠiei este:

[val] valoarea returnată de funcĠie;
[prompt] úir de caractere care invită utilizatorul să intro-
ducă un text care va fi afiúată în caseta aso-
ciată ferestrei; este un argument obligatoriu;
[title] úir de caractere care este afiúat în bara de titlu
a ferestrei InputBox();
[default] úir de caractere; valoare implicită care poate fi
preluată de funcĠia InputBox();
[xpos,ypos] coordonatele, orizontale úi verticale, ale feres-
trei InputBox(); se folosesc numai împreună;
dacă sunt omise, fereastra va fi afiúată centrat
orizontal úi la circa o treime de partea superi-
oară a ecranului;
[help] úir de caractere;
[context] valoare numerică; împreună cu help sunt utili-
zate pentru a pune la dispoziĠie asistenĠă soft
contextuală – apăsarea tastei F afiúează o fe-
reastră de ajutor definită prin cele două argu-
mente.
NOTĂ: Specific limbajelor de nivel înalt, la introducerea unui
argument după altele care lipsesc, trebuie respectat
numărul de virgule, ca în exemplul:
[val]$=InputBox(prompt, , , , ,help,context)
Dacă utilizatorul selectează butonul OK sau apasă tasta

Enter, funcĠia InputBox() returnează conĠinutul casetei de
269 ______________________________________ Informatică
text. Dacă utilizatorul nu introduce nici un caracter, selectea-

ză butonul Cancel sau apasă tasta Esc, funcĠia InputBox()
returnează un úir de lungime zero (””).
Acest mod de preluare a informaĠiilor este ideal pentru
úirurile de caractere. Dacă datele sunt de alt tip, valoarea
returnată de funcĠie trebuie convertită în tipul corespunzător,
prin intermediul funcĠiilor puse la dispoziĠie de VB (CInt()
pentru întregi, CLng() pentru întregi lungi, CSng() pentru
zecimale, CDbl() pentru zecimale în dublă precizie etc.).
Procedurile MsgBox
MsgBox există atât ca subrutină, cât úi ca funcĠie.
DiferenĠa constă în faptul că funcĠia returnează un cod, func-
Ġie de butonul apăsat
Sintaxele pentru cele două forme ale procedurii sunt:
[val]%=MsgBox(msg,type,title,help,context)
MsgBox msg,title,help,context
SemnificaĠia sintaxei funcĠiei este:

[msg] expresie úir afiúată ca mesaj în caseta de dialog;
[type] expresie numerică reprezentând suma valorilor care
specifică numărul úi tipul butoanelor care vor fi
afiúate, tipul iconului din fereastră, butonul implicit úi
modalitatea casetei de dialog (tabelul 9.3)
Tabelul 9.3
Valoare SemnificaĠie Constantă simbolică
0 Afiúează numai butonul OK vbOKOnly
Afiúează butoanele OK úi Cancel vbOKCancel
2 Afiúează butoanele Abort, Retry úi Ignore vbAbortRetryIgnore
3 Afiúează butoanele Yes, No úi Cancel vbYesNoCancel
4 Afiúează butoanele Yes úi No vbYesNo
5 Afiúează butoanele Retry úi Cancel vbRetryCancel
6 Afiúează iconul vbCritical
32 Afiúează iconul vbQuestion
48 Afiúează iconul vbExclamation
64 Afiúează iconul vbInformation

0 Prestabilit primul buton vbDefaultButton1
256 Prestabilit al doilea buton vbDefaultButton2
52 Prestabilit al treilea buton vbDefaultButton3

0 Fereastră modală aplicaĠiei vbApplicationModal
4096 Fereastră modală sistemului vbSystemModal
[val] valoarea returnată de funcĠie în raport cu butonul
apăsat, conform cu tabelul 9.4.
Tabelul 9.4
Valoare SemnificaĠie Constantă VB Valoare SemnificaĠie Constantă VB
OK vbOK 2 Cancel vbCancel
3 Abort vbAbort 4 Retry vbRetry
5 Ignore vbIgnore 6 Yes vbYes
7 No vbNo
Referitor la constantele simbolice enumerate în cele
două tabele, este indicat să fie utilizate datorită caracterului
lor intuitiv. De exemplu, codul pentru, butoanele OK úi Cancel
împreună cu semnul întrebării într-o casetă modală sistemului
presupune codul: vbOKCancel+vbQuestion+vbSystemModal în timp
ce valoarea numerică corespunzătoare ar fi fost 429.
9.3. Mediul de dezvoltare Visual Basic

Avantajul deosebit al tuturor limbajelor din seria Visual
constă în faptul că atât mediul de dezvoltare, cât úi aplicaĠiile
create cu acestea, arată úi funcĠionează ca cele mai obiúnuite
programe Windows.
9.3.. InterfaĠa grafică VB
Mediul VB conĠine mai multe ferestre care se folosesc
pentru construcĠia úi lucrul cu aplicaĠiile dezvoltate. Figura 9.2
arată principalele elemente de lucru ale mediului VB.

O fereastră este modală aplicaĠiei, dacă utilizatorul poate continua
aplicaĠia după ce răspunde casetei de dialog; o fereastră este mo-
dală sistemului, dacă toate aplicaĠiile sunt temporar suspendate
până când utilizatorul răspunde casetei de dialog.
27 ______________________________________ Informatică
Proiect ProprietăĠi
Dimensiuni
Bara de titlu
Meniu
Cod Aspect
Figura 9.2
Butoane
Formă
Controale
NOTĂ: Este posibil ca figura 9.2 să nu fie identică cu as-

pectul mediului VB pe orice sistem. Fiecare fereastră
componentă se poate muta, maximiza, redimensiona
închide etc. folosind principiile generale Windows.
Programul de instalare al VB încarcă automat facilita-
tea ToolTip: deplasând mouse-ul deasupra oricărui
buton din barele de butoane sau controale, apare o
etichetă care conĠine numele butonului.
Pentru afiúarea ferestrelor care au fost închise se fol-
oseúte procedura: View o Code (pentru fereastra de
cod), Objects (pentru formă), Project Explorer (pro-
iect), Properties (proprietăĠi), Form Layout (aspect)
etc.
ConĠinutul ferestrelor este legat dinamic între ele:
dacă este selectat un anumit control de pe o anumită
formă, conĠinutul ferestrelor Project úi Properties se
modifică automat.
Elementele IDE (Integrated Development Environment –
mediu integrat de dezvoltare) ale VB sunt prezentate sumar în
tabelul 9.5. În paragrafele următoare vor fi oferite informaĠii
detaliate despre rolul acestora úi modul de lucru cu ele.
Tabelul 9.5
Nume Descriere
Bara de Afiúează comenzile, setările, regulile etc. disponibile în
meniuri VB. Cu excepĠia meniurilor standard Microsoft: File,
Edit, View, Window úi Help, mai există o serie de me-
niuri pentru controlul aplicaĠiei dezvoltate (Project, For-
mat úi Debug), editarea grafică a formei (Format), baze
de date (Querry), grafică (Diagram), setarea IDE (Tools)
úi pentru adăugarea de noi facilităĠi (Add-Ins).
Meniul ConĠine shortcut-uri către elementele cele mai des
contextual utilizate.
Meniul contextual este deschis în stilul clasic W indows,
cu click dreapta pe obiect.
Meniul este specific fiecărui element IDE: meniuri,
controale, forme etc.
273 ______________________________________ Informatică
Bara de Permite accesul rapid la cele mai utilizate comenzi IDE.

butoane Implicit, bara de butoane standard este afiúată la
pornirea VB.
Utilizatorul poate adăuga bare noi (editare, proiectare
formă, depanare etc.) cu ajutorul meniului View.
Bara de butoane este dispusă sub meniuri dar ea poate
fi úi flotantă, dacă utilizatorul o glisează din poziĠia ei
normală.
Object Afiúează obiectele disponibile pentru utilizare în proiect
Browser úi permite o navigare rapidă prin modulele de program.
Object Browser mai poate fi folosit úi pentru explorarea
obiectelor disponibile în VB, ce metode úi proprietăĠi
sunt disponibile pentru aceste obiecte, precum úi pentru
copierea unor proceduri tip în proiectul propriu.
Depanare În cursul rulării unui proiect, este posibilă afiúarea
suplimentară a trei ferestre: Immediate, Locals úi Watch.
Sunt folosite pentru afiúarea adresei úi valorii unor vari-
abile, proceduri etc.
Form ConĠine infrastructura viitorului program.
Poate fi privită ca o foaie pe care utilizatorul îúi plase-
ază elementele cu care interacĠionează pentru controlul
programului: controale, elemente grafice, desene etc.
Nu este obligatorie, dar dacă se doreúte ca programul
să interacĠioneze cu exteriorul, trebuie să dispună de o
formă ca suport pentru elementele de control.
Toolbox Poate fi considerată ca o bară de butoane.
Însă, butoanele prezente aici sunt esenĠa mediului VB:
fiecare buton conĠine o primitivă referitoare la o proce-
dură de control.
Controalele sunt dispuse, în mod grafic, pe suprafaĠa
formei, pentru a creiona trăsăturile generale ale aplica-
Ġiei. Pentru poziĠionarea úi dimensionarea precisă a
controalelor pe formă, utilizatorul poate folosi fereastra
de dimensionare (situată în continuarea barei de butoa-
ne)
Project Fereastra conĠine o listă cu toate fiúierele utilizate în
aplicaĠia curentă.
În terminologia VB, o aplicaĠie este denumită, în gene-
ral, proiect. Fereastra Project conĠine toate elementele
componente ale aplicaĠiei: fiúiere ale formelor úi modu-
lelor de program.
Properties Această fereastră conĠine atributele pentru fiecare ele-

ment individual existent în aplicaĠie, de la forme la con-
troale úi proiecte.
Are un conĠinut specific funcĠie de natura obiectului
selectat.
Fereastra are o listă derulantă de unde este selectat
obiectul de modificat úi este împărĠită în două părĠi,
prima cu numele proprietăĠii iar cealaltă cu valoarea
curentă a atributului.
ProprietăĠile obiectelor pot fi modificate static, efectuând
click stânga pe celula care trebuie modificată, sau
dinamic, folosind notaĠia cu punct (prezentată în para-
graful 9.2., Forme, controale, proprietăĠi úi metode).
Code ConĠine modulele, funcĠiile úi subrutinele programului
VB sau, cum mai este denumit, programul sursă.
Specific mediilor Visual, numărul de linii de program
este destul de redus.
Partea grafică a VB împreună cu librăriile de programe
asociate controalelor simplifică mult munca programa-
torului úi fac extrem de rare proiectele kilometrice, cu
sute de mii de linii.
Fereastra Code conĠine două liste derulante. Prima este
folosită pentru selectarea obiectului sau formei pentru
care se scrie programul; tot aici este selectabilă úi sec-
Ġiunea General pentru declararea variabilelor úi proce-
durilor globale. A doua listă enumeră evenimentele care
sunt asociate cu obiectul sau forma.
Restul ferestrei este ocupat de o casetă de text în care
utilizatorul, respectând regulile de editare W indows, îúi
scrie programul propriu.
Mediul VB are un corector sintactic performant, fiecare
linie de program fiind analizată automat, după introdu-
cere, din punct de vedere al corectitudinii.
Cel mai simplu exemplu de cod, asociat unui buton de
control, execută închiderea aplicaĠiei atunci când butonul este
apăsat:
Private Sub BtnCmd1_Click()
End
End Sub
275 ______________________________________ Informatică
Notă Elementele IDE prezentate anterior sunt implicite, ob-

Ġinute după instalarea VB. Există însă numeroase faci-
lităĠi suplimentare, de la controale la meniuri, inexis-
tente în kitul de instalare, denumite add-ins. Acestea
sunt instalabile prin intermediul meniului Add-ins.
9.3.2. Controale
Controlul este un obiect grafic ca o casetă de text, un
grup de casete de validare, un grup de butoane radio. un bu-
ton de comandă etc. care sunt dispuse pe o formă pentru a
afiúa date, introduce date sau parametri, executa o comandă,
făcând astfel aplicaĠia mai uúor de citit úi de înĠeles.
Aceste controale se desenează pe fereastra de proiecta-
re a formei, folosind fereastra de controale (ToolBox) úi fe-
reastra de dimensionare. Controalele sunt obiecte prefabri-
cate de tip COM (Component Object Model) care au prede-
finite o serie de proprietăĠi úi metode.
SelecĠie Casetă imagine
Etichetă Casetă de text
Cadru Buton comandă
Casetă validare Buton radio
Casetă combinată Listă
Derulare orizontală Derulare verticală
Ceas Listă volume
Listă Dir Listă fiúiere
Chenar Linie
Imagine Bază de date
Obiect OLE Figura 9.3

Controalele sunt asociate de regulă cu interfaĠa

utilizator.
După instalarea VB, colecĠia de controale disponibilă are
aspectul din figura 9.3.
Rolul fiecărui control este, pe scurt, următorul:
SelecĠie Folosit pentru marcare controalelor desenate pe formă.
Respectă principiile de la editoarele grafice vectoriale.
Casetă Permite inserarea în formă a unei imagini dintr-un fiúier
imagine BMP, GIF, JPG etc.
Etichetă Inserează o casetă cu un text prestabilit. Folosită pentru
descrierea unor controale.
Casetă de Afiúează o casetă în care utilizatorul poate introduce un
text text. Este o modalitate mai complexă de introducere a in-
formaĠiilor faĠă de procedura MsgBox.
Cadru Folosit pentru a trata unitar un grup de controale, împăr-
Ġind forma în zone independente.
Buton Inserează butoane dreptunghiulare. Activarea lor, cu tas-
comandă tatura sau cu mouse-ul declanúează execuĠia unui modul
de program.
Casetă Utilizată pentru introducerea unor opĠiuni care pot avea
validare doar două valori: True sau False.
Buton Folosit pentru introducerea unor opĠiuni care se exclud
radio reciproc, una singură având valoarea True. Pentru a
funcĠiona corect, butoanele trebuie grupate într-un cadru.
Casetă Combină trăsăturile unei casete de text cu un control
combinată listă: dacă utilizatorul nu doreúte să selecteze una din
opĠiunile oferite, poate introduce informaĠia în zona
casetei de text.
Listă Afiúează o listă de articole din care utilizatorul poate
selecta unul sau mai multe.
Derulare Adaugă pe lateralele unei casete bare de defilare, orizon-
tale úi/sau verticale pentru a putea explora conĠinutul
întregii casete.
Ceas Inserează un control pentru măsurarea timpului, permi-
Ġând declanúarea automată a unor evenimente.
Listă Este un control de tip listă, în care elementele listei sunt
volume constituite din volumele existente pe sistem.
277 ______________________________________ Informatică
Listă Dir Este un control de tip listă care afiúează folderele exi-
stente în volumul curent.
Listă Este un control de tip listă care afiúează fiúierele existen-
fiúiere te în folderul curent.
Chenar Constă într-o primitivă grafică utilă pentru desenarea
unei borduri dreptunghiulare sau elipsoidale.
Linie Inserează în formă o linie cu diverse atribute: grosime,
aspect, culoare úi modul de suprapunere peste celelalte
elemente ale formei.
Imagine Asemănător cu controlul Casetă imagine însă permite,
suplimentar, circa 30 de proprietăĠi.
Bază de Inserează un control pentru lucrul cu baze de date de tip
date Acces, Dbase, Excel, FoxPro, Paradox sau text.
Obiect Permite legături către alte aplicaĠii úi programe instalate
OLE pe sistem.
Această listă nu a putut fi extinsă la o descriere com-

pletă din punctul de vedere al proprietăĠilor úi metodelor
tuturor controalelor. S-a preferat ca, în paragrafele următoare
unde sunt prezentate câteva aplicaĠii tipice, să fie prezentate
elementele determinante ale fiecărui control.
9.3.3. Butoane de comandă, casete de text úi etichete
Un buton de comandă este un control utilizat pentru a
începe, a întrerupe sau a încheia un anumit proces. Atunci
când se execută un click pe el sau este selectat într-un fel
sau altul, un buton de comandă arată ca úi cum ar fi apăsat,
de unde úi denumirea în engleză, Push button.
Pentru a afiúa un text pe buton, controlului trebuie să i
se stabilească proprietatea Caption. PrezenĠa unui caracter
„&” în denumire, face ca litera următoare să devină tastă de
acces cu combinaĠia Alt+literă, fiind astfel posibilă apăsarea
lui úi din tastatură.
O altă posibilitate de acces de la tastatură, pentru
selecĠie cu tasta Enter este posibilă setând proprietatea
Default cu valoarea True ori pentru tasta Esc setând atri-

butul Cancel cu valoarea True.
În afară de aceste atribute, controlul Command button
are în total 56 de proprietăĠi din cele mai diverse, de la as-
pectul grafic al butonului, până la setări 3D, imagini asociate
etc.
Atributele controlului se pot selecta úi modifica prin inter-
mediul ferestrei Properties. ProprietăĠile acestui control se
clasifică în cinci categorii: Appearance (aspect – conĠine mai
multe atribute referitoare la aspectul grafic, culori, icon aso-
ciat etc.), Behavior (comportament – descrie acĠiunea aplica-
Ġiei la acĠionarea unor taste, vizibilitatea obiectului în timpul
rulării, legarea de controale OLE etc.), Font (setează setul de
caractere), Miscellaneous (proprietăĠi referitoare la identifica-
rea butonului, setarea unui fiúier de ajutor contextual etc.) úi
Position (stabileúte dimensiunile butonului úi poziĠia sa în for-
mă).
Cele mai utilizate atribute ale acestui control sunt
prezentate în tabelul 9.6.
Tabelul 9.6
Proprietate Descriere Exemplu
Appearance Selectează aspectul 3D sau plat o3D; 0oplat
Selectează din mai multe liste: setul de
Font Arial, regular, 8.
caractere, dimensiune úi stil

Height ConĠine înălĠimea, în twips a butonului. 000 [twip]
ConĠine distanĠa între marginile stângi
Left 800 [twip]
a formei úi butonului
ConĠine distanĠa între marginile supe-
Top 600 [twip]
rioare a formei úi butonului
Width ConĠine lăĠimea butonului 200 [twip]
Caption ùir de caractere afiúat pe buton Comandă 1
Numele cu care obiectul este identificat
Name BtnCmd1
de aplicaĠie; nu se confundă cu Caption.

Twip este unitatea de măsură a lungimii în VB úi este aproximativ
egal cu /440 inch (circa 0.07 mm).
279 ______________________________________ Informatică
Permite afiúarea elementelor grafice ografic

Style
(imaginilor) asociate butonului 0ostandard
Permite selectarea unei imagini (fiúier
windows\
Picture grafic compatibil cu VB) care este afi- \circles.bmp
úată peste buton.
O etichetă este un control folosit pentru a afiúa un text
pe care utilizatorul nu îl poate modifica direct. Sunt folosite
pentru descrierea unor controale care nu posedă proprietatea
Caption.
ProprietăĠile specifice acestui control sunt enumerate în
tabelul 9.7.
Tabelul 9.7
0onici unul;
BorderStyle Stabileúte tipul chenarului
ofix simplu.
0ola stânga;
Stabileúte alinierea orizontală a textului
Alignment ola dreapta;
faĠă de chenar .
2ola centru.
Celelalte proprietăĠi sunt asemănătoare cu cele descrise
în tabelul 9.6.
Un control casetă de text este utilizat pentru a afiúa
informaĠii furnizate în faza de proiectare, introduse la rulare
sau stabilite prin program.
ProprietăĠile specifice acestui control sunt prezentate în
tabelul 9.8.
Tabelul 9.7
Permite afiúarea mai multor linii Trueomai multe linii
MultiLine
de text. Falseoo singură linie
Permite accesul la úirul de carac-
Text Text1.text=”ABC”
tere din caseta de text.

Proprietate comună cu casetele de text unde este activă numai
dacă este setată proprietatea Multiline=True.
După descrierea acestor

trei controale se poate conce-
pe un program simplu care
preia informaĠia dintr-o casetă
de text úi o afiúează într-o ca-
setă de text nouă.
Aspectul formei aplicaĠiei
Figura 9.4 Programul sursă este:
Private Sub Cmd1_Click() 'Buton PREIA TEXTUL
Txt2.Visible = True 'Afisare caseta text2
Lbl2.Visible = True 'Afisare eticheta 2
If Len(Txt1.Text) = 0 Then 'S-a introdus ceva?
Txt2.Text = "Nu ati introdus nimic" 'NU
Else
Txt2.Text = Txt1.Text 'DA
End If
End Sub
Private Sub Cmd2_Click() 'Buton STOP
End 'Iesire program
End Sub
Private Sub Cmd3_Click() 'Buton STERGE
Txt1.Text = "" 'Stergere text1
Txt2.Visible = False 'Ascunde caseta text2
Lbl2.Visible = False 'Ascunde eticheta 2
End Sub
Cu excepĠia proprietăĠilor modificate dinamic prin notaĠii

cu punct, în timpul proiectării au fost efectuate următoarele
modificări:
Obiect Proprietate Valoare Scop
Caption ”Program 1” Număr aplicaĠie
Form1
ControlBox False
Ascundere butoane de con-
trol fereastră aplicaĠie
Caption ”Preia textul” Denumire buton
Command1
Name Cmd1 Folosire notaĠie ungară
Command2 Caption ”Stop” Denumire buton
28 ______________________________________ Informatică

Command3
Caption ”Sterge” Denumire buton
Caption
”IntroduceĠi Denumire casetă de text
Label1 textul:” asociată
Name Lbl1 Folosire notaĠie ungară
Caption
”Ati introdus Denumire casetă de text
textul:” asociată
Label2
Name Lbl1 Folosire notaĠie ungară
Visible False Ascunsă la rulare
Text1
Text ”” Nu afiúează nimic
Name Txt1 Folosire notaĠie ungară
Text2 Name Txt2 Folosire notaĠie ungară
Visible False Ascunsă la rulare
ProprietăĠile de dimensionare ale obiectelor nu au fost
prezentate, fiind destul de numeroase (câte patru pentru fie-
care obiect) úi neesenĠiale pentru funcĠionalitatea aplicaĠiei.
9.3.4. Butoane de opĠiune, casete de validare úi
cadre
Controalele de tip buton de opĠiune afiúează un număr
de butoane, asemănătoare cu o serie de butoane radio, din
care, în mod sigur, unul este apăsat, toate celelalte fiind
ridicate. Altfel spus, opĠiunile din grup se exclud reciproc.
NOTĂ: Pentru ca butoanele radio să funcĠioneze corespun-
zător, ele trebuie incluse în interiorul aceluiaúi recipi-
ent (de obicei, un cadru). Procedura corectă presupu-
ne desenarea iniĠială a cadrului urmată de desenarea,
în cadru, a butoanelor radio.
Încă din faza de proiectare, unui buton i se setează
proprietatea Value=True, iar la toate celelalte Value=
=False.
ProprietăĠile specifice acestui control sunt prezentate în
tabelul 9.8.
Tabelul 9.8
Trueoselectat;
Value Stabileúte starea butonului
Falseoneselectat.
Are aceiaúi funcĠionalitate, însă a fost
”Stânga”
Caption trecut în tabel datorită faptului că tex-
”Dreapta”
tul este afiúat lângă control
Controlul casetă de validare apare marcat cu un simbol
(: sau ;) atunci când este selectat. Semnul de bifare dispare
atunci când caseta este deselectată.
Controlul oferă programatorului o opĠiune de tip Da/Nu,
True/False, On/Off etc.
Casetele de validare se pot grupa cu ajutorul unor cadre,
fără ca această grupare să fie obligatorie ca la butoanele
radio.
ProprietăĠile sunt asemănătoare cu ale casetelor de
opĠiune, o diferenĠă fiind totuúi la proprietatea Value (tabelul
9.9).
Tabelul 9.9
0oselectat;
Value Stabileúte starea casetei oneselectat;
2oindisponibil
Controlul cadru oferă o modalitate simplă de a grupa
controale înrudite. Cu excepĠia butoanelor radio unde sunt
obligatorii, ele se folosesc pentru a diviza forma în porĠiuni
mai mici, mai uúor de interpretat.
Exemplul de program care urmează, foloseúte două
casete de text pentru introducerea unei valori numerice úi
pentru afiúarea rezultatelor, două butoane de comandă, pre-
cum úi două butoane de opĠiune pentru selectarea conversiei
din grade Celsius în Fahrenheit sau invers, conform cu rela-
Ġiile: 0 8
qC qF 32 ; qF qC 32
8 0
283 ______________________________________ Informatică
Aspectul formei apli-

caĠiei este prezentat
în figura 9.5.
Programul sursă
este următorul:
Figura 9.5
Dim s1 As Single, s2 As Single ‘Declaratii variabile
Dim str1 As String, str2 As String
Private Sub Cmd1_Click() ‘Buton CONVERSIE
s1 = CSng(Txt1.Text) ‘Conversie in single
Label2.Visible = True ‘Afis caseta rezultat
Txt2.Visible = True
If Opt1.Value = True Then ‘Testare optiuni
s2 = 1.8 * s1 + 32 ‘Conversie CF
str1 = "°C" ‘Pregatire rezultat
str2 = "°F"
Else
s2 = 0.45 * (s1 - 32) ‘Conversie CF
str2 = "°C" ‘Pregatire rezultat
str1 = "°F"
End If
Txt2 = Txt1 + str1 + "=" + CStr(s2) + str2 ‘Rezultat
End Sub
Private Sub Cmd2_Click() ‘Buton STOP
End
End Sub
Private Sub Cmd3_Click() ‘Buton STERGE
Txt1.Text = "" ‘Sterge valoare
Label2.Visible = False ‘Ascunde caseta
Txt2.Visible = False
End Sub
Private Sub Opt1_Click() ‘Schimbare optiune
Txt1.Text = "" ‘Sterge rezultat
Label2.Visible = False
End Sub
Private Sub Opt2_Click() ‘Schimbare optiune
Txt1.Text = "" ‘Sterge rezultat
Label2.Visible = False
End Sub
Principalele proprietăĠi ale controalelor care au fost mo-

dificate sunt enumerate în lista următoare:
Opt1 Value True Buton apăsat
Text2
Visible False Ascundere casetă de text
Lbl2
Caption Rezultat Denumire casetă de text
Visible False Ascundere etichetă
NOTĂ: Datorită deficienĠelor funcĠiei CSng(), valoarea iniĠială
trebuie să fie întreagă sau cu notaĠie útiinĠifică (de
exemplu 36.5 se scrie 365E-, adică 3650 - ).
9.3.5. Casete cu listă úi casete combinate cu listă
derulantă
O casetă cu listă afiúează o listă de articole din care
utilizatorul poate selecta unul sau mai multe. Dacă numărul de
articole depăúeúte suprafaĠa de afiúare, controlului îi este
adăugată automat o bară de derulare.
Programul interceptează selecĠia articolului printr-un
eveniment Click sau DoubleClick.
ProprietăĠile specifice casetei cu listă sunt ListCount,
care returnează numărul de articole din listă, ListIndex
determină articolul selectat (numerotarea articolelor începe de
la valoarea zero) iar MultiSelect stabileúte dacă utilizatorul
are voie să facă o selecĠie multiplă de articole sau nu.
Valorile posibile pentru MultiSelect sunt:
0o Nu se admit selecĠii multiple. Valoare prestabilită.

o SelecĠie multiplă simplă. Articolele sunt selectate printr-un
click sau folosind săgeĠile úi tasta spaĠiu.
2o SelecĠie multiplă extinsă. Stil de selecĠie care presupune
utilizarea tastelor Shift úi Ctrl, identic cu procedura de se-
lecĠie din Windows Explorer. Pentru selecĠii de articole
adiacente se marchează primul iar la ultimul, înainte de
285 ______________________________________ Informatică
Click, se apasă Shift; selecĠiile neadiacente se fac, articol

cu articol, apăsând tasta Ctrl.
În situaĠia în care este permisă selecĠia multiplă, deter-
minarea articolelor selectate nu se mai face citind valoarea
numerică a proprietăĠii ListIndex ci, în mod iterativ articol cu
articol, analizând valoarea proprietăĠii Selected (True sau
False).
Caseta combinată, după cum arată úi numele, reuneúte
trăsăturile unui control casetă de text cu al unui control casetă
cu listă. Astfel, el permite fie selectarea unor articole (funcĠia
casetă cu listă), fie modificarea unor articole (funcĠia casetă
de text).
Există trei stiluri de casetă combinată, funcĠie de valoa-
rea proprietăĠii Style:
0o Casetă derulantă combinată. Utilizatorul poate să selec-

teze din listă sau să scrie în caseta de text.
o Casetă combinată simplă. ConĠine o casetă de text úi o
listă nederulantă. ÎnălĠimea controlului este prestabilită
astfel încât din listă să nu apară nici o porĠiune. Totuúi,
lista se poate afiúa modificând proprietatea Height a
controlului în faza de proiectare sau la rulare.
3o Casetă cu listă derulantă. Nu permite decât selectarea din
lista derulantă deoarece porĠiunea casete de text nu este
accesibilă utilizatorului.
În concluzie, stabilirea proprietăĠii Style la valoarea 0
sau oferă utilizatorului o listă de opĠiuni úi posibilitatea de a
introduce propria sa opĠiune în caseta de text.
ProprietăĠile úi metodele sunt asemănătoare celor două
tipuri de liste, astfel încât ele sunt enumerate într-un singur
tabel (9.0)
Tabelul 9.0
ListCount Numărul de articole ale listei nr = Lst1.ListCount
ListIndex La rulare, selectează un articol. Lst1.ListIndex = 5
Asociată cu indexul. Returnează conĠi-
List
nutul articolului corespunzător al listei. art1=Lst1.List(0)
În faza de proiectare permite adău- art5=Lst1.List(4)
garea de articole la listă.
Selected
Are valoarea True dacă articolul este If Lst1.Selected(6)
selectat Then …
Metodă Descriere Exemplu
AddItem Adaugă listei un articol Lst1.AddItem ”abc1”
RemoveItem Elimină un articol din listă Lst1.RemoveItem 3
Clear ùterge toate articolele din listă Lst1.Clear
Programul exempli-
ficativ foloseúte o casetă
combinată pentru intro-
ducerea de articole; dacă
articolul este deja în lis-
tă, se afiúează un mesaj
de avertizare; verificarea
Ġine cont de majuscule.
Aspectul aplicaĠiei
este prezentat în figura
Figura 9.6 9.6.
Programul sursă al aplicaĠiei cu casetă combinată este:
Dim i As Integer 'Declaratii varaiabile
Private Sub Cmd1_Click 'Buton STOP
End
End Sub
Private Sub Cmd2_Click() 'Buton STERGE
Cmb1.Text = "Nume"
End Sub
Private Sub Cmd3_Click() 'Buton ACCEPT
For i = 0 To Cmb1.ListCount 'Explorare lista
If Cmb1.Text = Cmb1.List(i) Then 'S-a gasit dublura
MsgBox Cmb1.Text + " exista deja", vbExclamation + _
vbOKCancel
Exit Sub
287 ______________________________________ Informatică
End If
Next
Cmb1.AddItem Cmb1.Text 'Adaugare articol
End Sub
Principalele proprietăĠi care au fost modificate sunt enu-

merate în lista următoare:
Cmb1 Text Nume IniĠializare casetă text
List Ion IniĠializare listă 0
List Vasile IniĠializare listă
List Maria IniĠializare listă 2
Cmd3 Default True Selectare cu Enter
9.3.6. Controale grafice
Controalele imagine úi casetă cu imagine sunt utilizate
pentru afiúarea unor elemente grafice în VB. Controalele ima-
gine sunt de preferat casetelor cu imagini deoarece solicită
mai puĠine resurse sistemului úi se pot redimensiona (proprie-
tatea Stretch). Pe de altă parte, casetele cu imagini suportă
o gamă mai completă de proprietăĠi, metode úi evenimente,
precum úi elemente de grafică construite în timpul rulării pro-
gramului (metodele Line, Circle úi Pset).
Tot în categoria controalelor grafice se încadrează úi
obiectele chenar úi linie.
Aceste două controale, după cum indică úi numele, sunt
folosite pentru aplicarea peste formă a unor primitive grafice:
fie un poligon drept sau curbiliniu închis, fie un segment de
dreaptă. Ele suportă doar un subset de proprietăĠi, metode úi
evenimente dar sunt utile prin faptul că necesită puĠine resur-
se úi se încarcă foarte rapid. ProprietăĠile mai importante ale
controlului Shape stabilesc culorile pentru fond úi bordură,
grosimea úi tipul liniei de chenar, transparenĠa úi modul de
suprapunere peste fundal úi tipul de chenar (0odreptunghi,
opătrat, 2oelipsă, 3ocerc, 4odreptunghi cu colĠuri rotun-
jite úi 5opătrat cu colĠuri rotunjite) iar controlul Line chiar

mai puĠine. Metodele suportate de aceste controale sunt
destinate numai stabilirii suprapunerii obiectelor pe formă,
deplasării úi, eventual, redesenării obiectului.
În tabelul 9., sunt prezentate proprietăĠile úi metodele
mai utilizate pentru obiectele cu proprietăĠi grafice: Image
(simbolizat cu c), PictureBox (simbolizat cu d) úi Form
(simbolizat cu e).
Tabelul 9.
Pict1.Picture=LoadPicture
Picture d+e Inserează o imagine ("c:\windows\circles.bmp"
)
Stretch
c Dimensionează imaginea Trueoredimensionează;
la mărimea controlului Falseodesen trunchiat
AutoSize
d Dimensionează imaginea Trueoredimensionează;
la mărimea controlului Falseodesen trunchiat
Metodă Descriere Exemplu
Circle
d+e Desenează o elipsă sau Pict1.Circle(x,y),raza,
un arc de elipsă color,start,end
d+e ùterge grafica dese-
Cls Cls
nată la rulare
Line
d+e Desenează un segment Pict1.Line (x1,y1)-
de dreapta sau un dreptunghi (x2,y2),color,B
Move
c+d+e Deplasează úi sca- Pict1.Move stânga,sus,
lează o formă sau un control L,H
d+e Determină culoarea
Point lng=Pict1.Point(x,y)
pixelului cu coordonate x,y
PSet d+e Desenează un punct Pict1.Pset
ZOrder
c+d Stabileúte ordinea de Pict1.ZOrder(0)ofaĠă
suprapunere a obiectelor Pict1.ZOrder(1)ospate
Programul demonstrativ construit pentru controalele gra-
fice interceptează trei evenimente ale mouse-ului asociate
unei casete cu imagini (Pict1): MouseDown care transmite
programului poziĠia cursorului când se efectuează click
stânga, MouseUp care transmite programului poziĠia cursorului
289 ______________________________________ Informatică
când se eliberează butonul mouse-ului úi MouseMove care

transmite programului poziĠia curentă a cursorului úi rea-
lizează desenarea obiectelor selectate dintr-o listă de patru
primitive: desenare liberă (trasează un punct în poziĠia cu-
rentă a cursorului), linie (trasează un segment de dreaptă cu
coordonate iniĠiale poziĠia cursorului unde s-a efectuat click
stânga úi coordonate finale poziĠia unde s-a eliberat butonul),
dreptunghi úi cerc.
Programul mai permite selectarea grosimii úi culorii liniei
trasate prin intermediul unei liste, respectiv al unor controale
Image care simulează un buton de comandă.
Aspectul formei acestei aplicaĠii este prezentat în figura
9.7.
Figura 9.7
Programul sursă al aplicaĠiei este:
Dim col As Long 'Declaratii varaiabile
Dim x1 As Integer, x2 As Integer
Dim y1 As Integer, y2 As Integer
Dim stil As Integer
Dim PaintNow As Boolean
Private Sub Cmd1_Click() 'Stergere PictureBox

Pict1.Cls
End Sub
Private Sub IBlue_Click() 'Selectare Blue
col = vbBlue 'Constanta VB pt albastru
End Sub
Private Sub IGreen_Click() 'Selectare Green
col = vbGreen 'Constanta VB pt verde
End Sub
Private Sub IRed_Click() 'Selectare Red
col = vbRed 'Constanta VB pt rosu
End Sub
Private Sub Img1_Click() 'Selectare Desen
Lbl1.Visible = True 'Afisare text Desen
Lbl2.Visible = False 'Ascundere mesaje inactive
Lbl3.Visible = False
stil = 0 'Setare primitiva
End Sub
Private Sub Img2_Click() 'Selectare Linie
Lbl2.Visible = True 'Afisare text Linie
End Sub
Private Sub Img3_Click() 'Selectare Dreptunghi
Lbl3.Visible = True 'Afisare text Dreptunghi
End Sub
Private Sub Img4_Click() 'Selectare Cerc
Lbl4.Visible = True 'Afisare text Cerc
End Sub
‘Click stanga
Private Sub Pict1_MouseDown(Button As Integer,_
Shift As Integer, X As Single, Y As Single)
PaintNow = True 'Activare desenare
x1 = X 'Coordonate initiale
y1 = Y
End Sub
29 ______________________________________ Informatică
‘Buton eliberat
Private Sub Pict1_MouseUp(Button As Integer,_
PaintNow = False 'Dezactivare desenare
x2 = X 'Coordonate finale
y2 = Y
End Sub
‘Desenare
Private Sub Pict1_MouseMove(Button As Integer,_
If PaintNow Then 'Testare desenare
'Stabilire grosime punct
Pict1.DrawWidth = CInt(Cmb1.Text)
Select Case stil 'Testare primitiva
Case 0
Pict1.PSet (X, Y), col 'Deseneaza un punct
Case 1
'Deseneaza o linie
Pict1.Line (x1, y1)-(X, Y), col
Case 2
'Deseneaza un dreptunghi
Pict1.Line (x1, y1)-(X, Y), col, B
Case 3
'Deseneaza un cerc
Pict1.Circle ((X + x1) / 2, (Y + y1) / 2),
Sqr((X - x1) ^ 2 + (Y - y1) ^ 2) / 2 , col
End Select
End If
End Sub
Setările specifice făcute proprietăĠilor sunt:

IRed Picture ”Red.bmp” Imagine de fundal
IGreen Picture ”Green.bmp” Imagine de fundal
IBlue Picture ”Blue.bmp” Imagine de fundal
Img1 Picture ”Desen.bmp” Imagine de fundal
Img2
Picture ”Linie.bmp” Imagine de fundal
Visible False Ascundere control
Img3
Picture ”Patrat.bmp” Imagine de fundal
Img4
Picture ”Cerc.bmp” Imagine de fundal
Lbl2 Visible False Ascundere control
Programul este numai o schiĠă de editor grafic. Scopul

său este de a demonstra modul de utilizare al proprietăĠilor,
metodelor úi evenimentelor controalelor grafice úi nu este un
editor în adevăratul înĠeles al cuvântului.
9.3.7. Controale pentru administrarea fiúierelor
Controalele listă de unităĠi (DriveListBox), listă de
foldere (DirListBox) úi listă de fiúiere (FileListBox) sunt
destinate navigării prin structura arborescentă a unităĠilor úi
lucrului cu fiúiere.
DriveListBox este folosit pentru selectarea, la rulare, a
unei unităĠi valide de disc. Controlul afiúează o listă derulantă,
ordonată, a volumelor existente pe sistem, care constă în:
floppy disc (A:,B:), hard discuri (C:, …), CD-ROM-uri (D:, …)
etc. Efectuarea unui Click stânga pe o unitate, permite
utilizatorului să treacă de la un volum la altul.
Cea mai importantă proprietate a controlului este Drive,
o valoare de tip úir de caractere (string) care permite, la
rulare, să se lucreze cu unitatea de disc selectată.
Controlul DirListBox afiúează o listă derulantă, ordo-
nată úi ierarhică, a folderelor existente în unitatea de disc
curentă.
Controlul FileListBox afiúează o listă derulantă, ordo-
nată, a fiúierelor existente în folderul curent.
Proprietatea esenĠială a acestor trei controale este faptul
că ele se pot sincroniza între ele, adică dacă se doreúte
afiúarea fiúierelor dintr-un folder se specifică mai întâi ce uni-
tate de disc, valoare care este transmisă ca unitate curentă
controlului listă de foldere unde, în final, se selectează folde-
rul dorit pentru afiúarea fiúierelor.
Mai exact, programul trebuie să conĠină următoarele
instrucĠiuni:
293 ______________________________________ Informatică
'Inclusă în procedura de tratare pentru DriveListBox

Dir1.Path=Drive1.Drive ‘Selectare disc curent
'Inclusă în procedura de tratare pentru DirListBox
File1.Path=Dir1.Path ‘Selectare folder curent
'Inclusă în procedura de tratare pentru FileListBox
Fisier=Dir1.Path & ”\” & File1.FileName ‘Selectare fisier
FileListBox are o serie de proprietăĠi interesante,

foarte utile la rulare (tabelul 9.2)
Tabelul 9.2
Hidden
Stabileúte dacă un fiúier cu atribut Trueoafiúează;
hidden este afiúat Falseoascunde
Normal
Stabileúte dacă un fiúier cu atribut Trueoafiúează;
normal este afiúat Falseoascunde
Pattern
Permite o filtrare a fiúierelor afiúate cu *.bmp afiúează numai
wildcarduri MS-DOS (* úi ?) fiúierele cu extensie BMP
Programul conceput pentru prezentarea acestor controa-

le, permite afiúarea unui fiúier grafic (de tipul BMP, WMF sau
ICO) selectat cu FileListBox, într-un control PictureBox.
Fiúierul sursă pentru aplicaĠia din figura 9.8 este:
Figura 9.8
Private Sub Dir1_Change()
File1.Path = Dir1.Path 'sincronizare Drive cu Dir
File1.Pattern = "*.bmp;*.wmf;*.ico"'fisiere afisate

End Sub
Private Sub Drive1_Change()
Dir1.Path = Drive1.Drive 'sincronizare Drive cu Dir
File1.Pattern = "*.bmp;*.wmf;*.ico"'fisiere afisate
End Sub
Private Sub File1_Click()
Dim fisier As String 'variabila nume fisier
File1.Pattern = "*.bmp;*.wmf;*.ico"
fisier = Dir1.Path & "\" & File1.FileName
Pict1.Picture = LoadPicture(fisier)'afisare imagine
End Sub
9.3.8. Tehnici de animaĠie

Programul VB conĠine câteva elemente foarte puternice
pentru realizarea unei succesiuni de imagini grafice: controlul
Timer úi metoda Move.
Controlul Timer este un control de tip special, nefiind
asemănător cu nici un alt control al VB: majoritatea con-
troalelor au peste 20 de proprietăĠi úi zece evenimente, Timer
are numai opt úi respectiv unul; toate controalele apar pe for-
mă úi interacĠionează cu programatorul, Timer este ascuns,
funcĠionează independent úi constant, indiferent de celelalte
evenimente care au loc în VB úi chiar în mediul Windows
însuúi.
Timer permite executarea unor linii de program la inter-
vale regulate, prin declanúarea unui eveniment Timer. Frec-
venĠa evenimentului Timer este stocată, în milisecunde, în
proprietatea Interval.
Suspendarea temporară a evenimentelor Timer se poate
face fie prin stabilirea Interval=0, fie prin setarea proprietăĠii
Enabled=False.
Metoda Move mută úi, eventual, redimensionează o for-
mă sau un control. Sintaxa generală a metodei este:
object.Move left, top, width, height
obiect reprezintă obiectul asupra căruia va acĠiona metoda:

295 ______________________________________ Informatică
left argument obligatoriu; o valoare numerică referitoare

la deplasarea pe orizontală a muchiei stângi a obiec-
tului mutat;
top deplasarea pe verticală a muchiei superioare a
obiectului;
width lăĠimea obiectului după executarea metodei;
height înălĠimea obiectului după executarea metodei.
Deplasarea obiectelor grafice este relativă la coordona-
tele de origine (0,0) care, în VB, sunt la marginea stângă sus.
Programul demonstrativ va folosi aceste două procedee
pentru a miúca o imagine într-un control PictureBox. Depla-
sarea imaginii va fi aleatorie, pentru aceasta fiind folosit gene-
ratorul de numere pseudoaleatoare al VB, Randomize().
AplicaĠia se constituie într-un joc foarte simplu: dacă utiliza-
torul execută un click stânga pe suprafaĠa imaginii (un pătrat
albastru), se incrementează numărul de lovituri; dacă nu
nimereúte pătratul, numărul de reuúite rămâne constant. În
caseta de text este afiúat úi numărul de apariĠii al Ġintei (figura
9.9).
Figura 9.9

Dim i As Integer, hits As Integer 'variabile globale
Private Sub Command1_Click()
End
End Sub
Private Sub Pict1_Click()
hits = hits + 1 'numar reusite
End Sub
Private Sub Timer1_Timer()
Dim x As Long, y As Long
i = i + 1 'numar aparitii
Timer1.Interval = 1000 'declansare dupa t=1s
Randomize 'initializare generator numere aleatoare
x = Rnd * Frm1.Width 'deplasare orizontala
x = IIf(x < 500, 1000, x) 'verificare x inferior
'verificare x superior
x = IIf(x > Frm1.Width - 500, Frm1.Width - 1000, x)
Randomize
y = Rnd * Frm1.Height 'deplasare vericala
y = IIf(y < 500, 1000, y) 'verificare y inferior
'verificare y superior
y = IIf(y > Frm1.Height - 2000, Frm1.Height - 2000, y)
Text1 = CStr(i) + " aparitii," + CStr(hits) + " lovituri"

Pict1.Move x, y
Pict1.Refresh
End Sub
9.3.9. Integrarea meniurilor în aplicaĠii Visual Basic

Editorul de meniuri al VB este o aplicaĠie folosită pentru
crearea de meniuri personalizate pentru proiectele dezvoltate.
Pentru lucrul cu meniuri, proiectul VB trebuie să conĠină
cel puĠin o formă la care, în urma acestui proces, va apare o
bară de meniuri.
Lansarea editorului de meniuri se face prin procedura
ToolsoMeniu Editor, în urma căreia apare fereastra de lucru
din figura 9.0.
Elementele prezente în fereastra ProprietăĠi meniuri se
pot modifica fie în faza de proiectare, completând direct
casetele de text sau de validare, fie la rulare folosind notaĠia
cu punct, de exemplu: form1.meniu.1.caption = ”Nume”.
Acestea au următoarea semnificaĠie:
x Caption: casetă text care conĠine un úir de caractere care
va fi afiúat în bara de meniuri sau într-un meniu
derulant asociat. Accesul din tastatură este posi-
bil folosind caracterul de control „&” înaintea
297 ______________________________________ Informatică
unei litere. Astfel, accesul la meniul respectiv

este asigurat de combinaĠia Alt+literă. Această
casetă mai conĠine un caracter special: „–”, folo-
sit pentru inserarea unei bare orizontale de se-
parare între submeniuri.
ProprietăĠi meniuri
Listă meniuri
Caracter separare
Figura 9.
x Name: conĠine un identificator folosit pentru accesul la
meniul respectiv din program. El nu apare în me-
niu. Este obligatorie denumirea fiecărui articol,
chiar úi a barelor de separare.
x Index: conĠine o valoare numerică pentru identificarea
articolului într-o matrice de controale.
x Shortcut: afiúează o listă din care se poate selecta o com-
binaĠie de taste pentru accesul rapid la meniu.
CombinaĠia selectată este afiúată în lista de me-
niuri, în stânga celui setat.
HelpContextID úi NegotiatePosition sunt utile pentru

programatorii avansaĠi, pentru un index către fiúierul de ajutor
identificat de proprietatea HelpFile, respectiv pentru o
proprietate OLE a obiectului.
Casetele de validare asigură următoarele funcĠiuni:
x Checked: Dacă este selectată, în stânga meniului apare un
semn de bifare (;). Se foloseúte pentru o op-
Ġiune cu două stări posibile, pentru a indica ac-
tivarea/dezactivarea sa.
x Enabled: Dacă este activată, meniul corespunzător este
activ úi răspunde la evenimente. Dacă este de-
zactivată, meniul este afiúat úters úi nu poate fi
activat.
x Visible: Dacă este setată, articolul din meniu apare în
bara de meniuri a formei. În caz contrar, articolul
nu este afiúat.
WindowList este folosit pentru ca meniul de control să
afiúeze o listă a meniurilor din formele subordonate. Este un
element de programare avansată – MDI (InterfaĠă pentru
lucrul cu documente multiple).
Între editorul de meniuri úi lista de meniuri există un set
de butoane pentru mutarea articolelor la un nivel superior sau
inferior (n p) ori pentru setarea submeniurilor (om).
Pe editorul de meniuri mai sunt prezente cinci butoane
de comandă, cu următoarele funcĠii:
x OK: Închide editorul de meniuri úi aplică toate modifi-
cările ultimei forme selectate.
x Cancel: Închide editorul úi anulează toate modificările.
x Next: Inserează articolul de meniu úi selectează linia ur-
mătoare din lista de meniuri.
x Insert: Inserează articolul de meniu deasupra articolului
curent.
299 ______________________________________ Informatică
x Delete: ùterge articolul selectat.

Cu un meniu proiectat cu proprietăĠile din figura 9.,
bara de meniuri a formei are aspectul din figura 9.2.
Programul, funcĠie de meniurile selectate, afiúează
Forma1, Forma2 sau Forma3.
Fiecare forma subordonată poate conĠine o aplicaĠie dis-
tinctă de a celorlalte, dar pentru a nu complica exemplul s-a
preferat introducerea unui buton de comandă care ascunde
forma úi a unui control pentru afiúarea unui mesaj.
În programul ataúat meniului Forma1, au fost introduse
trei linii pentru afiúarea si validarea meniurilor Forma2 úi
Forma3 care, prin proiectare, au fost fie ascunse (Forma3), fie
invalidate (Forma2).
Figura 9.2
Meniul Fisier are un singur submeniu, Exit, pentru ie-

úirea din program. Linia de cod pentru oprirea programului
este cea normală, prezentă în fiecare program de până acum:
End.
Private Sub mnu11_Click() 'meniu Fisier/Exit
End
End Sub
Private Sub mnu21_Click() 'meniu Forme/Forme1
Frm6.mnu22.Enabled = True 'activare meniu Forme/Forma2
Frm6.mnu23.Visible = True 'afisare si activare meniu
Frm6.mnu23.Enabled = True 'Forme/Forma3
Forma1.Show modal 'Afisare Forma1
End Sub
Private Sub mnu22_Click() 'meniu Forme/Forma2
End Sub
Private Sub mnu23_Click() 'meniu Forme/Forma3
End Sub
Private Sub Frm1Cmd_Click() 'Aplicatie Forma1
Forma1.Visible = False 'Ascunde Forma1
End Sub
Forma2.Visible = False 'Ascundere Forma2
End Sub
Forma3.Visible = False 'Ascundere Forma3
End Sub
9.4. Baze de date în Visual Basic

O bază de date presupune existenĠa unuia sau mai
multor tabele. Fiecare tabel este definit ca un set de unul sau
mai multe câmpuri (field), pentru fiecare câmp fiind descrise
datele care vor fi memorate în el: tip, mărime úi alte atribute.
InformaĠiile prezentate în acest paragraf descriu modul
de creare úi de utilizare a unei baze de date folosind controa-
lele specializate ale VB de tip DAO (Data Access Object) úi
ADO (ActiveX Data Object).
30 ______________________________________ Informatică
9.4.. Gestionarul de date

Gestionarul de date este o extensie disponibilă în meniul
Add-In al Visual Basic.
El oferă posibilitatea proiectării unei baze de date de tip
Microsoft Jet (compatibilă cu aplicaĠia Microsoft Access) dar
úi importul de baze de date din alte tipuri de formate (dBase,
FoxPro, Paradox, text etc.).
Compatibilitatea totală cu Microsoft Jet, permite bazelor
de date create în VB să fie prelucrate în Access úi invers prin
intermediul unor obiecte de acces la date (DAO).
Pentru crearea structurii bazei de date cu ajutorul
utilitarului Visual Data Manager, trebuie efectuaĠi următorii
paúi:
. se stabilesc tabelele care formează baza de date úi compo-
nenĠa acestora, stabilind cât mai exact informaĠiile úi pro-
prietăĠile care vor fi memorate;
2. se lansează gestionarul de date (Add-Ins o Visual Data
Manager o File o New o Microsoft Access o v.7 o
[calea úi numele fiúierului MDB care va fi creat]; în aceste
condiĠii, în fereastra gestionarului de date, VisData, vor
apare două noi ferestre: Database Window úi SQL State-
ment (figura 9.3).
Figura 9.3
3. se generează primul tabel al bazei de date, efectuând un

click dreapta în fereastra Database Window úi selectând
New Table; rezultatul va consta în afiúarea unei ferestre,
Table Structure, în care, Ġinând cont de definiĠiile de la
pasul , se stabilesc elementele tabelului.
Dacă baza de date necesită mai multe tabele, se va repeta,
de câte ori este necesar, pasul 3.
Practic, va fi creată o bază de date fictivă care sto-
chează notele obĠinute de studenĠii unei facultăĠi de drept.
Baza de date va conĠine patru tabele cu notele obĠinute
în cei patru ani la fiecare disciplină de studiu, denumite An1,
An2, An3, respectiv An4.
Structura úi proprietăĠile fiecărui tabel sunt:
An An2
Nume câmp Valoare SemnificaĠie Nume câmp Valoare SemnificaĠie
sNume úir(20) Nume student sNume úir(20) Nume student
sPrenume úir(30) Prenume student sPrenume úir(30) Prenume student
iGrupa integer Grupă student iGrupa Integer Grupă student
iCivil byte Drept civil iCivil2 byte Drept civil 2
iTGD byte Teoria dreptului iFinanc byte Drept financiar
iISDR byte Istoria dreptului iAdm byte Drept administrativ
iConstit byte Drept constituĠional iPenal byte Penal general
iRoman byte Drept roman
An3 An4
sNume úir(20) Nume student sNume úir(20) Nume student
sPrenume úir(30) Prenume student sPrenume úir(30) Prenume student
iGrupa integer Grupă student iGrupa integer Grupă student
ICivil3 byte Drept civil 3 iComercial byte Drept comercial
IPenal3 byte Penal special iTransport byte Dreptul transporturilor
iProcPen byte Procedură penală iCrimin byte Criminalistică
iDIP byte InternaĠional public iProcCiv byte Procedură civilă
IPJDO byte ProtecĠia juridică
Fereastra de definire a structurii tabelului, de exemplu

An, este prezentată în figura 9.4.
Dacă în descrierea câmpurilor din cele patru tabele s-a
făcut vreo eroare, utilizatorul poate reveni la setarea structurii
tabelului prin procedura: click dreapta pe tabelul care trebuie
corectat o Design.
303 ______________________________________ Informatică
Figura 9.4
Din acest moment, scheletul bazei de date este creat úi

se poate trece la exploatarea lui prin controalele specifice VB.
Structura tabelelor bazei de date fiind creată prin proce-
durile de mai sus, se poate începe completarea cu câteva
înregistrări a acestora.
NOTĂ: InstrucĠiunile destinate referirii la obiectele de acces
la date pe care le creează un control Data folosesc
biblioteca DAO (Data Access Object). Pentru aceasta
este necesară activarea bibliotecii de obiecte Micro-
soft DAO 3.5 Object Library prin procedura Project
o Reference.
Se deschide extensia Visual Data Manager úi se des-
chide fiúierul creat anterior (vb_mdb.mdb). O dată deschisă
baza de date, pe structura bazei de date (asemănătoare cu
figura 9.3) apar tabelele componente ale acesteia: An1, An2,
An3 úi An4.
Pentru introducerea înregistrărilor într-un anumit tabel,
se execută dublu click pe tabelul respectiv, fie acesta An1.
Va apare fereastra din figura 9.5.a, în care se lansează
aplicaĠia din butonul de comandă Add. În fereastra nou apă-
rută (9.5.b) se vor introduce înregistrările corespunzătoare.
După ce se completează toate câmpurile, se apasă butonul

Update.
Figura 9.5.a Figura 9.5.b
Pentru conformitate, în tabelul 9.3, sunt prezentate

valorile care vor fi introduse în cele patru tabele.
Tabelul 9.3
An An2 An3 An4
0 Grigore 0 Grigore 0 Grigore 0 Grigore
sNume Pop sNume Pop sNume Pop sNume Pop
2 Grosu 2 Grosu 2 Grosu 2 Grosu
0 Vasile 0 Vasile 0 Vasile 0 Vasile
sPrenume Maria sPrenume Maria sPrenume Maria sPrenume Maria
2 Dan 2 Dan 2 Dan 2 Dan
0 0 0 20 0 30 0 40
iGrupa 02 iGrupa 202 iGrupa 302 iGrupa 402
2 03 2 203 2 303 2 403
0 8 0 5 0 8 0 6
iCivil 9 iCivil2 6 ICivil3 6 iComercial 5
2 7 2 7 2 9 2 7
0 0 0 8 0 0 0 8
iTGD 7 iFinanc 5 IPenal3 5 iTransport 7
2 6 2 9 2 6 2 0
0 5 0 0 0 8 0 8
iISDR 8 iAdm 7 iProcPen 9 iCrimin 9
2 9 2 8 2 5 2 0
0 7 0 8 0 6 0 8
iConstit 9 iPenal 9 iDIP 0 iProcCiv 6
2 0 2 0 2 9 2 5
0 6 0 9
iRoman 5 IPJDO 9
2 7 2 0
305 ______________________________________ Informatică
Dacă au fost introduse date greúite, se poate reveni

asupra lor, selectând tabelul úi câmpul corespunzător úi apoi
butonul Edit.
9.4.2. Forme úi controale legate
Visual Basic se conectează cu o sursă de date prin
intermediul unui control de date (Data). Controlul permite
parcurgerea simplă úi vizuală a câmpurilor, înregistrărilor úi a
tabelelor uneia sau mai multor baze de date. De asemenea,
ele sunt utilizate pentru a lega diverse controale cu câmpuri
din baza de date. Legarea are ca efect actualizarea automată
a informaĠiei din controlul VB în situaĠia în care câmpul de
origine a fost modificat de altă aplicaĠie sau alt utilizator.
În total există controale legate, prezentate în tabelul
9.4.
Tabelul 9.4
Control DAO Descriere
Data Se utilizează pentru a permite accesul la informaĠiile
din bazele de date prin intermediul controalelor legate
ale formei. Creează úi gestionează obiecte Database
úi Recordset utilizate de controalele legate. PrezenĠa
unui control legat presupune existenĠa acestuia.
DataCombo Creează o combinaĠie casetă cu listă (derulantă sau
simplă)-casetă de text. Lista poate fi completată auto-
mat printr-un control Data.
DataList Este folosit pentru a afiúa o listă de articole generată
de un control Data din care utilizatorul poate selecta
unul singur. Lista poate fi completată prin intermediul
unui control Data.
DataGrid Desenează o reĠea formată din înregistrări multiple.
ReĠeaua se poate completa automat prin intermediul
unui control Data.
Chart Afiúează grafic bi- sau tridimensional un úir de date.
Label Permite accesul în modul afiúare la un câmp cu date
de tip úir de caractere.
TextBox Permite accesul în modul citire/scriere la un câmp cu
informaĠii de tip text.
CheckBox Permite accesul în modul citire/scriere la un câmp cu

informaĠii de tip boolean.
ComboBox Permite accesul în modul citire/scriere la un câmp cu
informaĠii de tip text selectat dintr-o listă. Se comple-
tează cu metoda AddItem. Este preferabilă folosirea
controlului DBCombo.
ListBox Permite accesul în modul citire/scriere la un câmp cu
informaĠii selectate dintr-o listă. Se completează cu
metoda AddItem. Este preferabilă înlocuirea sa cu un
control DBList.
PictureBox Permite accesul în modul citire/scriere la o imagine
sau un câmp de date binare din baza de date.
Imagine Permite accesul în modul citire/scriere la o imagine
sau un câmp de date binare din baza de date.
NOTĂ: Dacă în bara ToolBox nu există controalele necesare,
acestea se pot adăuga folosind procedura Project o
Components.
ProprietăĠile specifice ale controlului Data úi ale altor
controale legate sunt prezentate în tabelul 9.5.
Tabelul 9.5
Align
Returnează sau stabileúte modul 0onormal; osus;
unde este afiúat obiectul în formă 2ojos; 3ostg; 4odr
Caption ùir de caractere afiúat pe control ”Cautare”
Returnează sau stabileúte numele
DatabaseName úi localizarea datelor. De regulă, o ”c:\vb\db\vb.mdb”
expresie úir către fiúier.
Stabileúte dacă baza de date este
False o Multi User
Exclusive deschisă pentru unul sau mai mulĠi True o SingleUser
utlizatori
ReadOnly
Determină dacă baza de date False o Editare
poate fi editată. True o Read Only
Returnează sau stabileúte tabelul,
Recordsource declaraĠia SQL sau obiectul Quer-
An, An2, An3 sau
An4
ryDef pentru un control Data.
Returnează sau stabileúte o valoa- 0oTable;
Recordset re care indică tipul Recordset
Type oDynaSet;
creat de un control Data. 2oSnapShot.
307 ______________________________________ Informatică
NOTĂ: După inserarea unui control Data într-o formă, se

recomandă stabilirea imediată a proprietăĠii Databa-
seName. În acest mod, tabelele valide ale bazei de
date sunt disponibile pentru selecĠie în proprietatea
RecodSource.
Controlul Data are asociate opt metode din care vor fi
prezentate cele specifice bazelor de date: Refresh, Update-
Controls úi UpdateRecord.
Refresh
Această metodă este folosită pentru a reactualiza úi
reafiúa un set de înregistrări asociate controlului Data. Meto-
da este utilizată, de regulă, în medii MultiUser, unde mai mulĠi
utilizatori lucrează concomitent cu aceiaúi bază de date.
Metoda se poate folosi úi în medii Single User în situaĠia în
care unele înregistrări au fost modificate la rulare.
Sintaxa metodei este foarte simplă:
DataControl.Refresh
unde DataControl este numele declarat al controlului Data.

Folosind metoda Refresh există certitudinea că baza de
date este accesată cu datele cele mai recente.
UpdateControls
Această metodă preia înregistrarea curentă din obiectul
Recordset al unui control Data úi afiúează datele corespun-
zătoare în controalele conectate la acel control. Metoda este
folosită pentru a readuce datele din controalele legate la valo-
rile iniĠiale, dacă utilizatorul doreúte să abandoneze modifică-
rile făcute asupra bazei de date.
Sintaxa metodei este:
DataControl.UpdateControls

UpdateRecord
Metoda salvează toate înregistrările curente ale tuturor
controalelor legate în câmpurile din baza de date corespunză-
toare.
Sintaxa metodei este:
DataControl.UpdateRecord

9.4.3. Obiect baze de date, set de înregistrări úi
spaĠiu de lucru
Obiectul bază de date (Database) este o reprezentare
logică a unei baze de date fizice úi care poate fi asociată úi
manipulată de o variabilă de tip Database. Baza de date poa-
te consta într-un set de tabele, relaĠii între tabele, criterii de
validare a câmpurilor, rapoarte úi interogări.
Un obiect set de înregistrări (Recordset) este un set
logic de înregistrări asociat unei baze de date fizice. Poate
consta în înregistrările din tabelele unei baze de date sau
înregistrările care rezultă din rularea unei interogări. Acestea
sunt principalele instrumente prin care se interacĠionează cu
informaĠiile conĠinute în bazele de date.
Toate obiectele Recordset sunt constituite din înregis-
trări (linii) úi/sau câmpuri (coloane) din tabelele existente.
Există trei tipuri de obiecte Recordset:
Table constituie o reprezentare a unui tabel folosit pentru
a adăuga, modifica sau elimina înregistrări dintr-o
singură bază de date.
Dynaset reprezintă rezultatul unei interogări care poate
avea înregistrări actualizabile. De asemenea, el
este un set dinamic de obiecte folosite pentru a
309 ______________________________________ Informatică
adăuga, modifica sau elimina înregistrări din unul

sau mai multe tabele.
SnapShot este o copie statică a unui set de înregistrări utili-
zată pentru regăsirea datelor sau crearea rapoarte-
lor. ConĠine câmpuri din unul sau mai multe tabele
care nu pot fi actualizate.
Obiectul spaĠiu de lucru (Workspace) este realizat
conform filozofiei DAO, de a permite accesul autorizat la in-
formaĠiile bazei de date.
Obiectul Workspace defineúte o sesiune de lucru pentru
un utilizator. El conĠine bazele de date deschise úi asigură
mecanismele pentru tranzacĠii simultane iar în mediul Micro-
soft Jet asigură suportul pentru securitatea datelor.
Lucrul cu bazele de date în acest mediu presupune că
legarea la baza de date este făcută, în principal, prin verifi-
carea identităĠii: nume utilizator úi parolă.
Un exemplu de modul de cod care deschide o bază de
date este prezentat în continuare:
Sub OpenDatabaseX() ‘modulul de cod
Dim wrkJet As Workspace
Dim dbsTest As Database
Dim dbsPubs As Database
Dim dbsPubs2 As Database
Dim dbsLoop As Database
Dim prpLoop As Property
' Create obiectul Workspace
Set wrkJet = CreateWorkspace("", "admin", "", dbUseJet)
' Deschide baza de date Jet
Set dbsTest = wrkJet.OpenDatabase("vb_mdb.mdb", True)
' Deschidere baza de date 1 ODBC (var.1)
Set dbsPubs = wrkJet.OpenDatabase("NTest", _
dbDriverNoPrompt, True,"ODBC;DATABASE=pubs; _
UID=sa;PWD=;DSN=NTest")
' Deschidere baza de date 2 ODBC (var.2)
Set dbsPubs2 = wrkJet.OpenDatabase("NTest", _
dbDriverCompleteRequired, True, _
"ODBC;DATABASE=pubs;DSN=NTest;")
' Parcurge baza de date
For Each dbsLoop In wrkJet.Databases
Debug.Print "Database properties for" & dbsLoop.Nume & ":"
On Error Resume Next
' Parcurge proprietatile din fiecare baza de date
For Each prpLoop In dbsLoop.Properties
If prpLoop.Nume = "Connection" Then
' Returneaza un obiect Connection
Debug.Print " Connection[.Nume] = " & _
dbsLoop.Connection.Nume
Else
Debug.Print " " & prpLoop.Nume & " = " & prpLoop
End If
Next prpLoop
On Error GoTo 0
Next dbsLoop
dbsTest.Close
dbsPubs.Close
dbsPubs2.Close
wrkJet.Close
End Sub
Pare destul de complicat, dar aplicaĠia interactivă care

urmează, dezvoltată cu obiectele asociate bazelor de date,
este mult mai simplă. Aceasta conĠine un control Data úi
câteva controale legate úi este destinată accesului la infor-
maĠiile din baza de date creată anterior (vb_mdb.mdb).
Programul va conĠine patru meniuri: An1, An2, An3 úi An4
úi patru forme asociate fiecărui meniu, conĠinând casetele de
text corespunzătoare structurilor fiecărui tabel.
Fiecărei casete de text i se stabilesc proprietăĠile de
control legat: DataBaseName (pentru toate vb.mdb – aceiaúi
sursă a datelor) RecordSource (de la An1 la An4, funcĠie de
meniul selectat) úi DataField (funcĠie de informaĠia afiúată în
fiecare casetă). Pentru toate cele trei proprietăĠi, pentru a
evita eventualele erori, VB oferă posibilitatea alegerii dintr-o
listă derulantă a valorilor corecte.
3 ______________________________________ Informatică
Programul propriu-zis este practic inexistent: singurele

instrucĠiuni sunt impuse de meniuri, pentru afiúarea formei
corespunzătoare, fiind necesară o singură linie: FrmAn×.Show.
Aspectul aplicaĠiei este prezentat în figura 9.6.
Din punct de vedere funcĠional, aplicaĠia dezvoltată este
o replică a bazei de date create cu Visual Data Manager (figu-
ra 9.5.a), din toate opĠiuni acesteia dispunând numai de po-
sibilitatea afiúării informaĠiilor înregistrate. Totuúi, programul
arată modul extrem de simplu în care bazele de date se inter-
faĠează cu VB, practic fără nici o linie de program.
9.4.4. Controale reĠea
Controlul reĠea (Grid) afiúează o serie de linii úi coloa-
ne, asemănător cu o foaie de calcul tabelar. IntersecĠia
fiecărei linii úi coloane se numeúte celulă (cell). ConĠinutul
oricărei celule, text sau imagine, se poate citi sau stabili prin
stabilirea sau evaluarea proprietăĠii Text a acesteia.
Numărul de linii úi coloane se poate stabili prin setarea
proprietăĠilor Rows úi Cols úi nu pot depăúi valoarea de 2000,
respectiv 400.
Dimensiunea liniilor úi coloanelor este stabilită prin ajus-
tarea proprietăĠilor RowHeight úi ColWidth sau, dinamic, prin
utilizarea funcĠiei TextWidth().
Pentru definirea câmpurilor úi înregistrărilor, una, nici
una sau mai multe linii ori coloane pot fi declarate fixe prin
intermediul proprietăĠilor FixedRows úi FixedCols.
Variabilele Row úi Col sunt folosite pentru adresarea
informaĠiilor din celula determinată de intersecĠia celor două
valori.
Controlul DataGrid, asemănător cu controlul Grid, per-
mite afiúarea úi manipularea datelor dintr-o serie de linii úi co-
loane reprezentând înregistrări úi câmpuri ale unui obiect
Recordset al unui control Data.
Figura 9.6
ReĠeaua pentru date are numărul de coloane setat
automat la dimensiunea câmpurilor din baza de date la care
este legat. Numărul de coloane al controlului este de maxim
700 iar numărul de linii este limitat de resursele sistemului.
NOTA: Controlul DataGrid nu lucrează cu un control Data de
tip DAO. Este necesară inserarea în ToolBox a unui
control date de tip ADO DataControl (existent în
biblioteca de controale VB) pentru a asigura sursa de
date de tip OLE DB.
Pentru legarea controlului la baza de date, trebuie
stabilite următoarele proprietăĠi:
33 ______________________________________ Informatică
Stabileúte sursa (fiúierul mdb)

ConnectionString
ADODC pentru OLEDB. Figura 9.7.a
Stabileúte sursa (tabelul) pentru
RecordSource
setul de înregistrări. Figura 9.7.b
Specifică sursa (controlul ADODC)
DataGrid DataSource
pentru reĠeaua de date.
Programul sursă al aplicaĠiei conĠine patru controale

DataGrid, câte unul pentru fiecare tabel din baza de date.
Fiecare control DataGrid este asociat la un control
ADODC.
ProprietăĠile controalelor sunt setate conform cu figurile
9.7; pentru afiúarea completă a informaĠiilor se recomandă
setarea proprietăĠii DefColWidth la valoarea 800. Programul
sursă, pentru vizualizarea completă a bazei de date, nu
conĠine nici o instrucĠiune.
Figura 9.7
Aspectul formei aplicaĠiei este prezentat în figura 9.8.
9.4.5. Interogarea bazelor de date cu tehnici SQL
SQL (Structured Querry Language – Limbaj structurat de
interogare) este un limbaj folosit pentru interogarea, actua-
lizarea úi gestionarea bazelor de date relaĠionale, cu alte
cuvinte pentru a obĠine, filtra úi sorta informaĠiile dintr-o bază
de date.
Figura 9.8
SQL este un limbaj perfect compatibil cu Microsoft Jet úi
Data Access Object.
InstrucĠiunile SQL, denumite úi interogări (query) se îm-
part în două mari categorii: interogări de selecĠie úi interogări
de acĠiune. O interogare de selecĠie solicită bazei de date o
mulĠime de înregistrări care îndeplinesc criteriile specificate úi
primeúte un obiect Recordset. Pentru crearea, modificarea,
útergerea sau colectarea de informaĠii din bazele de date este
folosit limbajul Data Manipulation Language (DML).
O interogare de acĠiune efectuează o operaĠie specifi-
cată asupra unui grup de înregistrări care îndeplinesc criteriile
specificate. Pentru crearea, modificarea sau útergerea unor
înregistrări dintr-o bază de date este folosit limbajul Data Defi-
nition Language (DDL).
Interogările de acĠiune pot fi iniĠiate în două moduri: prin
invocarea unui obiect QueryDef sau prin metoda Execute, ca
în exemplul următor.
35 ______________________________________ Informatică
db.Execute sSQLStatement
unde db este o variabilă de tip Database asociată la o bază

de date validă iar sSQLStatement este un úir valid care con-
Ġine o interogare SQL validă.
În tabelul 9.6 sunt prezentate instrucĠiunile necesare
pentru administrarea bazelor de date.
Tabelul 9.6
Comandă Tip Descriere
CREATE DDL Creează un tabel, un câmp sau un index
ALTER DDL Modifică un tabel prin adăugarea unui câmp sau
schimbarea definiĠiei unui câmp
DROP DDL Încorporează sursa de date în destinaĠie, úterge
legătura între ele úi descarcă obiectul de date.
SELECT DML Interoghează o bază de date cu un úir de para-
metri daĠi.
INSERT DML Inserează mai multe înregistrări.
UPDATE DML Modifică informaĠiile într-un domeniu determinat de
parametrii daĠi.
DELETE DML ùterge înregistrări din tabel.
Pentru completarea interogărilor, sunt necesare o serie
de clauze. Cele compatibile cu MS Jet sunt enumerate în
tabelul 9.7.
Tabelul 9.7
Clauză Descriere
FROM Specifică tabelul de unde sunt preluate datele.
WHERE Specifică condiĠiile pentru interogare.
GROUP BY Specifică grupurile de informaĠii selectate.
HAVING Specifică condiĠiile pentru fiecare grup din interogare.
ORDER BY Specifică ordinea de interogare.
Clauza WHERE enumeră condiĠiile care trebuie îndeplinite
pentru ca o înregistrare să fie inclusă în interogare (tabelul
9.8).
Tabelul 9.8
Operator Tip CondiĠia este îndeplinită dacă:
AND logic Ambele expresii sunt adevărate
OR logic Una din cele două expresii este adevărată

NOT logic Expresia este falsă
< comparaĠie Prima expresie este mai mică decât a doua
expresie
<= comparaĠie Prima expresie este mai mică sau egală decât
a doua expresie
> comparaĠie Prima expresie este mai mare decât a doua
expresie
>= comparaĠie Prima expresie este mai mare sau egală decât
a doua expresie
= comparaĠie Ambele expresii sunt egale
<> comparaĠie Cele două expresii sunt diferite
BETWEEN comparaĠie Valoarea aparĠine unui domeniu specificat
LIKE comparaĠie Valoarea se potriveúte cu un model specificat
IN comparaĠie Înregistrarea aparĠine unui grup particular din
baza de date
Există o serie de funcĠii de agregare care permit crearea
unui sumar al grupurilor din setul de înregistrări. FuncĠiile
disponibile sunt listate în tabelul 9.9.
Tabelul 9.9
FuncĠie Descriere
AVG Returnează valoarea medie a câmpului specificat
COUNT Returnează numărul de înregistrări dintr-o interogare
SUM Returnează suma valorilor dintr-un câmp specificat
MAX Returnează valoarea maximă dintr-un câmp specificat
MIN Returnează valoarea minimă dintr-un câmp specificat
Sintaxa DDL úi DML este destul de complexă, pentru
accesul la facilităĠile SQL fiind necesare câteva cunoútinĠe de
bază referitoare la acestea.
Comanda CREATE
Comanda CREATE este folosită pentru a crea tabele úi
indecúi într-o bază de date specificată.
Pentru a crea un tabel se foloseúte instrucĠiunea CREATE
TABLE cu sintaxa următoare:
37 ______________________________________ Informatică
CREATE TABLE table (fld1 type [(sz)] [NOT NULL] [idx1]_

[, fld2 type [(sz)][NOT NULL] [idx2] [, ...]]_
[, CONSTRAINT MFidx [, ...]])
În regula sintactică prezentată, numele tabelului urmea-

ză cuvântului cheie CREATE TABLE. InstrucĠiunea este conti-
nuată de o listă de definiĠii, separate prin virgule, folosită pen-
tru a descrie tabelul care urmează a fi creat; cel puĠin un
câmp trebuie scris în paranteze. Tipul úi dimensiunea câm-
pului se poate seta la orice valoare validă acceptată de baza
de date. Exemplul următor creează un tabel nou cu trei câm-
puri în baza de date db:
db.Execute "CREATE TABLE Tabel1 (Nr_crt INTEGER, " & "_
Nume TEXT (25), Adresa TEXT (30))"
Noul tabel creat este denumit Tabel1. El conĠine un

câmp numeric denumit Nr_crt úi două câmpuri text denumite
Nume (cu o lungime de 25 de caractere) úi Adresa (cu o lun-
gime de 30 de caractere).
Parametrul opĠional NOT NULL este folosit pentru a indi-
ca obligativitatea existenĠei unor informaĠii valide în câmpul
respectiv.
Clauza CONSTRAINT generează un index pentru unul sau
mai multe câmpuri. Exemplul următor creează un index denu-
mit NrIdx, asociat câmpului Nr_crt:
db.Execute "CREATE TABLE Tabel1 (Nr_crt INTEGER CONSTRAINT _
NrIdx PRIMARY, " & " Nume TEXT (25), Adresa TEXT 30))"
Crearea indecúilor nu se face obligatoriu o dată cu

generarea tabelului cu instrucĠiunea CREATE TABLE. Indecúii
se pot genera úi cu instrucĠiunea CREATE INDEX.
Sintaxa pentru instrucĠiunea CREATE INDEX este:
CREATE [UNIQUE] INDEX idx ON table _
(fld1 [ASC|DESC][, fld2 [ASC|DESC], ...]) _
[WITH {PRIMARY | DISALLOW NULL | IGNORE NULL}]
OpĠiunea UNIQUE indică aplicaĠiei Jet că vor fi creaĠi

indecúi unici pentru câmpurile fld1 úi fld2.
Implicit, indecúii sunt creaĠi în ordine ascendentă (ASC),
însă se poate selecta úi aranjarea lor descendentă (DESC).
Ultima porĠiune a instrucĠiunii, WITH, permite definirea
mai detaliată, a modului în care indecúii sunt utilizaĠi.
Generarea unei chei primare, unice pe fiecare tabel, este
indicată de cuvintele cheie WITH PRIMARY.
Se poate interzice existenĠa unor valori NULL în indecúi
prin cuvintele cheie WITH DISALLOW NULL sau se permit prin
WITH IGNORE NULL.
Crearea unui index Idx pentru câmpurile Nr_crt úi Nume
în tabelul Tabel1 se face în modul următor:
db.Execute "CREATE UNIQUE INDEX Idx ON Tabel1 (Nr_crt, Nume)"
Comanda ALTER
InstrucĠiunea ALTER TABLE îndeplineúte următoarele
funcĠiuni:
x adaugă un nou câmp la un tabel;
x úterge un câmp dintr-un tabel;
x adaugă un nou index la un tabel;
x úterge un index dintr-un tabel.
ALTER TABLE permite numai adăugarea sau útergerea
unui singur câmp sau index, o dată cu fiecare execuĠie.
Sintaxa instrucĠiunii ALTER TABLE este:
ALTER TABLE table {ADD {COLUMN fld type[(size)] _
[NOT NULL] [CONSTRAINT idx] CONSTRAINT MFidx} | DROP _
{COLUMN fld | CONSTRAINT indexname}}
De exemplu, adăugarea la tabelul iniĠial a unui câmp

care să conĠină numărul de telefon, este făcută prin comanda:
db.Execute "ALTER TABLE Tabel1 ADD COLUMN Phone TEXT (10)"
39 ______________________________________ Informatică
Eliminarea câmpului introdus anterior este executată de

instrucĠiunea:
db.Execute "ALTER TABLE Tabel1 DROP Phone"
Manipularea indecúilor cu instrucĠiunea ALTER TABLE se

realizează asemănător cu modificarea câmpurilor.
Comanda DROP
Comanda DROP este folosită pentru a úterge tabele dintr-
o bază de date sau indecúi.
Sintaxa comenzii DROP este:
DROP {TABLE table | INDEX idx ON table}
Modul de utilizare, în cele două situaĠii, este:

DROP INDEX Idx ON Tabel1 ‘Sterge indexul Idx
DROP TABLE Tabel1 ‘Sterge tabelul Tabel1
Comanda SELECT
Comanda SELECT este o instrucĠiune SQL de tip DML.
Presupunând că rs este un obiect de tip recordset úi db
este un obiect valid de tip database asociat unei baze de
date, instrucĠiunea următoare încarcă toate înregistrările din
tabelul Tabel1 al obiectului db:
SET rs = db.OpenRecordset("SELECT * FROM Tabel1")
Acest exemplu foloseúte cea mai generală formă a

instrucĠiunii SELECT. InstrucĠiunea SELECT permite totuúi o
sortare úi filtrare a informaĠiilor colectate. Sintaxa este:
SELECT [predicate]
{ * | table.* | [table.]field1 [AS alias1]_
[, [table.]field2 [AS alias2] [, ...]]}
FROM table_expression [, ...] [IN externaldatabase]
[WHERE... ]
[GROUP BY... ]
[HAVING... ]
[ORDER BY... ]
Predicatele admise în sintaxa instrucĠiunii sunt enume-

rate în tabelul 9.20:
Tabelul 9.20
FuncĠie Descriere
ALL Returnează toate înregistrările, chiar úi duplicatele
DISTINCT Returnează o singură înregistrare, funcĠie de câmpul
specificat în instrucĠiune
DISTINCTROW Returnează o singură înregistrare selectată din toate
câmpurile, chiar úi din cele care nu sunt specificate
TOP Returnează primele n înregistrări ori un procent p
(sintaxă p PERCENT) din primele înregistrări ale setu-
lui de înregistrări selectat
Definirea argumentelor SELECT poate fi făcută úi cu
ajutorul unor wildcard-uri:
? Orice caracter
* Orice úi oricâte caractere
# Orice cifră (0-9)
[listă caractere] Orice caracter prezent în listă
[!listă caractere] Orice caracter absent din listă
Cuvântul cheie FROM indică tabelul care va fi prelucrat de
instrucĠiunea SQL.
Clauza condiĠională WHERE, cu parametrii din tabelul
9.8, permite încărcarea filtrată a informaĠiilor din baza de
date.
Într-o comandă SELECT se pot folosi úi funcĠiile de agre-
gare din tabelul 9.9.
Clauza GROUP BY grupează o serie de câmpuri care, ul-
terior sunt tratate unitar. SelecĠia condiĠionată pentru un grup
este făcută prin clauza HAVING.
ORDER BY stabileúte câmpul pe baza căruia se aranjează
înregistrările.
32 ______________________________________ Informatică
Exemplul următor încarcă câmpul Nume úi suma câmpului

Pret din tabelul Tabel. CondiĠia de includere în grup obligă
valori mai mari decât 0000 pentru înregistrările din câmpul
Pret.
SELECT Nume, SUM(Pret)
FROM Tabel
WHERE (Pret > 10000)
GROUP BY Nume
HAVING (SUM(Pret) > 100000) AND (Nume LIKE "Ab*");
După grupare, sunt incluse în setul de înregistrări numai

grupurile care au totalul câmpului Pret mai mare de 00000
úi câmpul Nume începe cu caracterele Ab.
Unirea tabelelor
Unirea tabelelor (JOIN) este folosită pentru a crea relaĠii
temporare între mai multe tabele atunci când este evaluată o
interogare de selecĠie. JOIN este o funcĠie a instrucĠiunii SE-
LECT úi are sintaxa următoare:
SELECT ...
FROM tabel1 [LEFT | RIGHT] JOIN tabel2 ON (tabel1.camp1_
OpComp tabel2.camp2)
OpComp este unul din operatorii de comparare enumeraĠi

în tabelul 9.8.
LEFT include toate înregistrările din tabel1, chiar dacă
nu a găsit înregistrări care să îndeplinească OpComp în tabe-
lul2. RIGHT include toate înregistrările din tabel2, chiar da-
că nu a găsit înregistrări corespunzătoare în tabel1.
Exemplul următor returnează toate câmpurile din tabel1
úi câmpurile din tabel2 la care se potrivesc câmpurile Numar:
SELECT tabel1.*, tabel2.*
FROM tabel1 LEFT JOIN tabel2 ON (tabel1.Numar = tabel2.Numar)
Comanda INSERT
Comanda INSERT este folosită într-o instrucĠiune INSERT
INTO pentru a crea o interogare de adăugare.
Comanda este folosită pentru a adăuga una sau mai
multe înregistrări la un tabel. Sintaxa comenzii este:
INSERT INTO tabel [(fld1[, fld2[, ...]])]
VALUES (val1[, val2[, ...])
Această comandă adaugă o singură înregistrare la

tabel; trebuie specificat fiecare câmp al tabelului úi fiecare
valoare care o va primi câmpul respectiv în noua înregistrare.
Dacă în instrucĠiune nu sunt completate toate câmpurile, celu-
lele respective din tabel vor avea valoarea NULL.
Noua înregistrare este adăugată la sfârúitul tabelului.
Sintaxa pentru adăugarea de înregistrări multiple diferă
puĠin de cea anterioară:
INSERT INTO tabel2 [(fld1[, fld2[, ...]])]
SELECT [tabel1.]fld1[, fld2[, ...]
FROM ...
Această instrucĠiune reĠine o selecĠie de înregistrări din

tabel1 úi le inserează în tabel2. Numărul de câmpuri din
ambele tabele trebuie să fie acelaúi úi în ordinea corectă.
InstrucĠiunea INSERT INTO adaugă înregistrările la sfâr-
úitul unui tabel sau poate crea un nou tabel.
Comanda UPDATE
Comanda UPDATE este folosită pentru a stabili noi valori
ale informaĠiilor dintr-un tabel. Sintaxa comenzii este:
UPDATE tabel
SET valoare
WHERE criteriu
323 ______________________________________ Informatică
Valoarea din clauza SET reprezintă o expresie care va

modifica valoarea curentă a înregistrării selectate din tabelul
specificat.
Dacă nu este specificată clauza WHERE, interogarea va
face toate modificările necesare în toate înregistrările din ta-
bel.
Comanda DELETE
Comanda DELETE este folosită pentru a úterge înregis-
trări dintr-un tabel. Sintaxa comenzii este:
DELETE table.*
FROM table
WHERE ...
În exemplul următor sunt úterse toate înregistrările din

tabel anterioare datei de 2 februarie 998 (funcĠie de infor-
maĠia din câmpul data1):
DELETE *
FROM Tabel
WHERE (Data1 <= #2/12/98#);
În concluzie, SQL este un mod simplu, eficace úi conve-

nabil de a păstra úi regăsi informaĠiile. Folosind comenzile din
paragrafele anterioare, se pot selecta, filtra, ordona úi grupa
înregistrările în orice modalitate dorită. SQL este mult mai
complex decât a fost descris, dar cunoaúterea informaĠiilor
prezentate, permite crearea unor aplicaĠii în VB.
9.4.6. Crearea úi tipărirea rapoartelor
Crearea úi tipărirea rapoartelor este făcută cu ajutorul
extensiei Data Reports Designer.
Data Reports Designer asigură propriul set de controale.
Când este ataúat la proiect Data Reports Designer, noile con-
troale sunt create automat fiind grupate într-o bară de butoa-
ne proprie denumită DataReport. Majoritatea acestor controa-
le sunt funcĠional identice cu cele ale VB (Label – RptLabel,

Shape – RptShape, Line – RptLine, TextBox – RptTextBox
úi Image – RptImage). Al úaselea control, Function - Rpt-
Function, realizează una din cele patru tipuri de funcĠii: Sum
(sumă), Average (valoare medie), Minimum (valoare minimă)
sau Maximum (valoare maximă).
Data Reports Designer este format din următoarele
componente:
. obiectul DataReport– similar cu o formă VB, obiectul are
o parte de proiectare vizuală, folosită pentru a crea planul
general al proiectului, precum úi un modul de cod, folosit
pentru a controla prin program formatarea úi conĠinutul
ferestrei raportului.
2. obiectul Section – fiecare secĠiune a raportului este
reprezentată de un astfel de obiect. În timpul proiectării,
fiecare secĠiune este reprezentată de un antet úi de o
bară unde se pot plasa controale
3. controale Data Report – sunt controale speciale care
lucrează numai pentru obiectul Data Report.
Extensia Data Report conĠine următoarele secĠiuni:
x Antet raport conĠine textul care apare la fiecare început
de raport, cum ar fi: titlul raportului, autorul, sau numele
bazei de date. Este posibilă eliminarea tuturor celorlalte
informaĠii de pe pagina cu antetul raportului, setând
ForcePageBreak la valoarea rptPageBreakAfter.
x Antetul paginii conĠine informaĠiile afiúate la partea
superioară a fiecărei pagini.
x Grupul antet-subsol constă într-o secĠiune care se repetă
pe fiecare pagină.
325 ______________________________________ Informatică
x Detalii conĠine înregistrările care sunt afiúate de raport.

SecĠiunea este asociată cu un obiect Command din mediul
Data.
x Subsolul paginii conĠine informaĠiile afiúate în partea de
jos a paginii, de regulă numărul de pagină.
x Subsolul raportului conĠine textul care apare la sfârúitul
raportului.
Crearea unui raport presupune executarea următorilor
paúi:
. din meniul Project se selectează Add Data Environment
(figura 9.9.a);
NOTĂ: VB are disponibilă această extensie dacă, la instalare,
în grupul Data Access este specificată explicit insta-
larea componentei Data Environment.
2. se efectuează click dreapta pe obiectul Connection úi se
selectează articolul Properties; baza de date care se folo-
seúte (vb_mdb.mdb) fiind compatibilă MS Jet, se alege MS
Jet 3.5 OLE DB Provider (figura 9.9.b);
3. se apasă butonul Next úi se selectează fiúierul corespun-
zător; se poate verifica legătura cu baza de date apăsând
butonul Test Connection;
4. se adaugă un articol Commands prin efectuarea unui click
dreapta pe obiectul Data Environment sau folosind buto-
nul destinat acestui scop ( ); procedura are ca efect apa-
riĠia unui nou obiect denumit Command;
5. din proprietăĠile articolului Command se setează conexiu-
nea, obiectul din baza de date úi numele obiectului, res-
pectiv: Connexion, Table úi An (figura 9.9.c);
6. din meniul Project al VB se selectează articolul Add Data
Report; se setează proprietăĠile obiectului cu valorile:
Name–RaportVB, DataMember–Command1, DataSource–
DataEnvironment1;
Figura 9.9.a
Figura 9.9.b
Figura 9.9.c
327 ______________________________________ Informatică
7. pentru a conecta raportul cu baza de date, din meniul

contextual al raportului se selectează articolul Retrieve
Structure;
8. câmpurile care vor fi afiúate pot fi adăugate în două mo-
duri:
adăugarea câmpurilor în raport úi setarea
proprietăĠilor DataMember úi DataSource la valorile
corespunzătoare;
deschiderea ferestrei Data Environment úi glisarea
câmpurilor direct în raport; pentru fiecare câmp glisat
peste raport, apare o casetă de text úi o etichetă – se
recomandă glisarea etichetei în secĠiunea PageHeader
úi aranjarea casetei de text în secĠiunea Detail;
9. forma Form apărută implicit la pornirea VB este inutilă –
ea se poate elimina din fereastra Project; pentru a indica
VB cu ce obiect va porni aplicaĠia, prin procedura
ProjectoPropertiesoStartup Object se va selecta numele
raportului (RaportVB).
AplicaĠia este finalizată iar raportul este afiúat lansând în
execuĠie proiectul.
Aspectul ferestrei raportului, la proiectare úi în rulare,
Pentru obĠinerea unui aspect grafic corespunzător, sunt
necesare următoarele particularizări:
raportul capătă un aspect tabelar dacă, în
secĠiunea Detail, este desenat un tabel cu ajutorul
controalelor RptShape úi RptLine;
înălĠimea secĠiunii Detail se setează la minim (200
twip);
raportul este creat pe o formă specială cu
proprietăĠi conforme cu cele stabilite pentru imprimanta
implicită: dimensiune, orientare, rezoluĠie etc.;
Figura 9.20
cele două butoane de comandă prezente pe raport
permit fie tipărirea raportului fie exportul acestuia într-un
fiúier de tip HTML sau text.
9.5. Depanarea proiectelor

Chiar úi cel mai simplu proiect poate pune probleme unui
programator începător. Realizarea programelor în VB 6 este
cu atât mai dificilă cu cât suportul pentru ajutor este extern
aplicaĠiei úi accesul la informaĠii presupune utilizarea unei alte
aplicaĠii (MSDN – Microsoft Developer Network). Totuúi, îmbu-
nătăĠirile aduse în special extensiilor pentru bazele de date,
au făcut ca, pentru utilizatorii de nivel mediu VB 6 să fie ideal.
Înainte de a trece la prezentarea mediului de depanare
VB, trebuie amintite cele trei categorii de erori care pot apare
329 ______________________________________ Informatică
în orice proiect: erori din faza de proiectare, erori la rulare úi

erori logice.
Erorile în faza de proiectare sunt, de regulă, erori
sintactice care constau în scrierea incorectă a unei comenzi,
omiterea unui cuvânt cheie, argument sau expresii obligatorii.
Mediul IDE al VB este capabil să detecteze majoritatea
acestor erori încă din faza de editare a programului folosind
fie un cod al culorilor (negru pentru linii corecte, roúu pentru
erori, verde pentru comentarii etc.) fie un ajutor contextual
când afiúează argumentul care urmează conform prototipului
funcĠiei.
9.5.. Erori la rulare
Erorile la rulare apar din cauze mai subtile, cum ar fi:
depăúirea dimensiunii unui úir, deschiderea unui fiúier inexis-
tent, prea multe fiúiere deschise etc. (în total sunt câteva sute
de situaĠii când pot apare astfel de erori).
În situaĠia apariĠiei unei astfel de erori, VB stopează
rularea proiectului úi afiúează un cod de eroare úi un scurt
text explicativ. În tabelul 9.2 sunt prezentate câteva din cele
mai întâlnite erori.
Tabelul 9.2
Cod SemnificaĠie Cod SemnificaĠie
5 Apel invalid de procedură 5 Eroare Internă
6 Depăúire 53 Fiúierul nu a fost găsit
7 Epuizare memorie 54 Acces incorect al fiúierului
ÎmpărĠire la zero 55 Fiúierul este deja deschis
3 Variabilă de tip diferit 58 Fiúier existent
4 Depăúire dimensiune úir 6 Disc plin
6 Expresie prea complexă 64 Nume de fiúier incorect
9 Lipseúte instrucĠiunea Resume 66 Procedură duplicat
S-a întâlnit Resume fără a
20 70 OperaĠie nepermisă
exista eroare
Procedură sau proprietate
28 92 Ciclu For neiniĠializat
nedefinită
Pentru a preveni oprirea aplicaĠiei la întâlnirea unei

erori, programatorul poate să intercepteze úi să trateze eroa-
rea de la rulare direct în program, cu ajutorul procedurii On
Error.
Sintaxa procedurii On Error are mai multe forme, fiind
folosită fie pentru validarea fie pentru invalidarea procedurii
de tratare a erorii.
On Error GoTo [eticheta]
On Error Resume Next
On Error GoTo 0
Cele trei forme ale procedurii au următoarea destinaĠie:

On Error GoTo Validează rutina de tratare a erorii care începe
[eticheta] la linia marcată cu [eticheta]:. Dacă, în tim-
pul rulării, survine o eroare, programul execută
un salt la linia marcată cu [eticheta]:, vali-
dând astfel rutina de tratare a erorii. Eticheta
trebuie să fie în aceiaúi procedură în care este
prezentă úi instrucĠiunea On Error.
On Error Resume Dacă survine o eroare în timpul rulării progra-
[Next] mul, revine la linia care a generat eroarea sau
execută următoarea linie după cea în care s-a
produs eroarea.
On Error GoTo 0 Invalidează toate rutinele de tratare a erorilor
din procedura curentă
NOTĂ: O rutină de tratare a erorii nu este o procedură func-
Ġie sau subrutină: este doar o secĠiune de program
marcată cu [eticheta].
Tratarea erorii presupune încărcarea proprietăĠii Number
a obiectului Err, proprietate care semnifică chiar codul erorii.
VB permite úi obĠinerea mesajului asociat codului de eroare
(proprietatea Err.Description), precum úi a obiectului care
a generat eroarea (Err.Source).
33 ______________________________________ Informatică
Schema logică a intervenĠiei rutinei de tratare a erorii

este prezentată în figura 9.2.
START
Re s u me
InstrucĠiune cu eroare Rutină tratare eroare
Re s u me Ne x t
InstrucĠiunea următoare
liniei cu eroare
END
Figura 9.2
În exemplul următor, se produce o eroare datorită
inexistenĠei unui fiúier. Rutina de tratare a erorii va afiúa un
mesaj iar programul ca urma calea funcĠie de butonul apăsat
de utilizator.
Private Sub Drive1_Change()
… ‘pot genera o eroare
On Error GoTo eticheta
… ‘alte instructiuni
Exit Sub ‘sfarsit procedura
etichetă: ‘rutina de tratare a erorii
‘caseta de text cu butoane Abort, Retry si Ignore
i=MsgBox(Err.Description,vbCritical+vbAbortRetryIgnore)
Select Case i
Case vbAbort ‘parasire procedura
Exit Sub
Case vbRetry ‘continuare de la linia cu eroare
Resume
Case vbIgnore ‘continuare de la linia urmatoare
Resume Next
End Case
End Sub ‘sfarsit procedura
9.5.2. Erori logice

Pentru descoperirea úi repararea erorilor logice, VB
dispune de o extensie specială, denumită mediu de depanare.
Depanatorul este o colecĠie de instrumente grupate în

meniurile Tools úi Run.
Instrumentele principale de depanare sunt denumite:
AddWatch, Breakpoint, SingleStep, fereastra Immediate, pre-
cum úi Calls.
AddWatch este folosit pentru întreruperea programului în
momentul în care o variabilă ajunge la o anumită valoare.
Breakpoint este destinat opririi necondiĠionate a progra-
mului ori de câte ori acesta execută o anumită linie. Controlat,
se poate introduce cu tasta F9; dacă se doreúte oprirea în
orice moment a programului, se apasă combinaĠia Ctrl+Break.
SingleStep este unul dintre cele mai utilizate instrumente
de depanare. Activarea sa are ca efect executarea unei linii
de program. Cu excepĠia variantei linie cu linie F8, SingleStep
poate avea mai multe versiuni: salt peste proceduri Shift+F8
(execută toate instrucĠiunile dintr-o procedură ca úi cum ar fi
una singură) úi salt la cursor Ctrl+F8 (execută toate instruc-
Ġiunile de la linia curentă până la linia la care este cursorul).
Fereastra Immediate este deschisă automat ori de câte
ori proiectul este lansat în execuĠie. Fereastra este folosită
pentru lansarea în execuĠie a unei linii de cod, inexistente în
program. De regulă, este folosită pentru controlul valorii
variabilelor. Pentru a fi activă fereastra Immediate, programul
trebuie să fie în rulare, dar stopat printr-un Breakpoint sau alt
procedeu.
Calls afiúează o listă a tuturor procedurilor active la un
moment dat, inclusiv a celor lansate din fereastra Immediate.
Proiectul trebuie să fie în modul break.
333 ______________________________________ Informatică
9.6. InterfaĠa Windows API

Visual Basic poate apela funcĠii foarte puternice exis-
tente în Windows API (Windows Application Program Interfa-
ce) sau în alte biblioteci DLL (Dinamic Link Library).
Windows API conĠine mii de funcĠii, subrutine, tipuri de
variabile úi constante care pot fi declarate úi utilizate în
proiectele VB. Toate aceste obiecte sunt scrise în limbaj C++
úi, în consecinĠă, trebuie declarate explicit pentru folosirea lor.
Sintaxa declarării pentru biblioteca Windows API sau
pentru o funcĠie externă are două forme:
[Public | Private] Declare Sub nume Lib "bibliotecă" [Alias_
"alias"] [([lista argumente])]
sau
[Public | Private] Declare Function nume Lib "bibliotecă"_
[Alias "alias"] [([lista argumente])] [tip]
InstrucĠiunea Declare are următoarele părĠi:

Public OpĠionale. Folosite pentru a declara proceduri care sunt vizi-
Private bile global, respectiv numai în modulul unde este făcută de-
claraĠia.
Function Indică tipul procedurii (funcĠie sau subrutină). FuncĠia întoar-
Sub ce o valoare care poate fi folosită într-o expresie.
nume Obligatorie. ConĠine orice nume valid de procedură.
Lib Obligatorie. Semnalează că va procedura declarată este
memorată într-un fiúier extern.
bibliotecă Obligatorie. Indică ce fiúier DLL conĠine resursa care va fi
apelată.
Alias OpĠională. Semnalează că procedura externă va avea un alt
nume în proiectul VB. Este folosită dacă numele acesteia se
confundă cu un cuvânt cheie, variabilă, constantă etc.
Alias Numele procedurii din fiúierul DLL. Dacă primul caracter este
o cifră, indică a câta procedură din bibliotecă este apelată.
lista OpĠională. ConĠine o listă de variabile care sunt folosite de
argumente procedură atunci când aceasta este apelată
tip Folosită numai la procedurile funcĠie. Indică tipul valorii
returnate de aceasta.
O funcĠie banală, BitBlt, folosită pentru transferul unui

bloc de biĠi cu informaĠiile de culoare corespunzătoare
dintr-un dreptunghi sursă într-un dreptunghi destinaĠie sau, cu
alte cuvinte, pentru manipularea fiúierelor grafice, are urmă-
torul mod de apelare:
Declare Function BitBlt Lib “gdi32” (ByVal hDestDC As Long,
ByVal X As Long, ByVal Y as Long, ByVal nWidth As Long, ByVal
nHeight As Long, ByVal hSrcDC As Long, ByVal xSrc As Long,
ByVal ySrc As Long, ByVal dwRop as Long) As Long
Utilizatorul nu este obligat să útie exact toată această

comandă. Trebuie doar să lanseze din VB extensia API Text
Viewer de unde poate copia toate declaraĠiile de funcĠii exter-
ne disponibile. Descrierea funcĠiilor API este făcută numai în
MSDN.
NOTA: Există úi posibilitatea copierii acestor declaraĠii din
fiúierul Win32api.txt existent în folderul VB cu aju-
torul unui editor de text.
Exemplul următor a fost folosit pe larg pentru editarea
prezentului curs: cu aplicaĠia lansată, executând un click stân-
ga, memoria video (din colĠul stânga-sus până la poziĠia
mouse-ului) este copiată în fereastra Form1 de unde, ulterior,
poate fi salvată într-un fiúier BMP. Efectuarea unui click
dreapta permite útergerea imaginii achiziĠionate.
‘modulul de cod
Type APIpoint
X As Long
Y As Long
End Type
‘actualizeaza pozitia curenta a punctului specificat
Declare Function MoveToEx Lib "gdi32" (ByVal hdc As Long,_
ByVal X As Long, ByVal Y As Long, lpPoint As APIpoint) As_
Long
‘seteaza modul de amestecare al culorilor in foreground
Declare Function SetROP2 Lib "gdi32" (ByVal hdc As Long,_
ByVal nDrawMode As Long) As Long
335 ______________________________________ Informatică
‘creaza un dispozitiv contextual

Declare Function CreateDC Lib "gdi32" Alias "CreateDCA"_
(ByVal lpDriverName As String, ByVal lpDeviceName As String,_
ByVal lpOutput As String, lpInitData As Any) As Long
‘converteste coordonatele unui punct in coordonate ecran
Declare Function ClientToScreen Lib "user32" (ByVal hwnd As_
Long, lpPoint As APIpoint) As Long
‘seteaza captura la fereastra din taskul curent
Declare Function SetCapture Lib "user32" (ByVal hwnd_
As Long) As Long
‘descarca fereastra capturata
Declare Function ReleaseCapture Lib "user32" () As Long
‘sterge dispozitivul contextual
Declare Function DeleteDC Lib "gdi32" (ByVal hdc As Long)_
As Long
‘transfera un bloc imagine
Declare Function BitBlt Lib "gdi32" (ByVal hDestDC As Long,_
ByVal X As Long, ByVal Y As Long, ByVal nWidth As Long,_
ByVal nHeight As Long, ByVal hSrcDC As Long, ByVal xSrc As_
Long, ByVal ySrc As Long, ByVal dwRop As Long) As Long
Dim Anchor As APIpoint ‘declaratii generale
Dim Current As APIpoint
Dim Down As Boolean
Dim RetVal As Long
Private Sub Form_Load()

Form1.ScaleMode = 3 'fereastra masurata in pixeli
RetVal = SetCapture(hwnd) 'captureaza imaginea
Down = False
End Sub
Private Sub Form_MouseDown(Button As Integer,_

If Button <> 2 Then
Anchor.X = X 'culege coordonate mouse
Anchor.Y = Y
ClientToScreen hwnd, Anchor 'conversie coordonate
Down = True
Else
Cls 'sterge fereastra
End If
End Sub
Private Sub Form_MouseUp(Button As Integer,_

Dim hDCScreen As Integer
If Down Then
ReleaseCapture 'afiseaza captura
Down = False
Current.X = X
Current.Y = Y
ClientToScreen hwnd, Current 'conversie coordonate
'creare context
hDCScreen = CreateDC("DISPLAY", ByVal 0&, ByVal 0&,_
ByVal 0&)
RetVal = SetROP2(hDCScreen, 6) 'mod afisare suprapunere
RetVal = MoveToEx(hDCScreen, Anchor.X, Anchor.Y, Anchor)
MapWidth% = Abs(Anchor.X - Current.X)'dimensiuni captura
MapHeight% = Abs(Anchor.Y - Current.Y)
'afisare captura
RetVal = BitBlt(hdc, 0, 0, MapWidth%, MapHeight%,_
hDCScreen, 0, 0, &HCC0020)
RetVal = DeleteDC(hDCScreen)
End If
End Sub
337 ______________________________________ Informatică
Capitolul 0. BAZE DE DATE GEOGRAFICE

Bazele de date geografice sau GIS (Geographical
Information System) sunt o aplicaĠie informatică aparent
simplă. Domeniul de aplicaĠie acoperă hărĠile electronice,
adică memorarea, prelucrarea úi exploatarea unor informaĠii
cartografice, topografice, de planimetrie etc.
Prima aplicaĠie GIS a apărut în anul 965, în Canada,
pentru a face o inventariere a faunei úi florei.
GIS face parte din clasa mai largă a sistemelor infor-
matice. Ele au ca principală caracteristică tratarea informaĠiei
Ġinând cont de localizarea sau amplasarea ei spaĠială,
geografică, în teritoriu prin coordonate. Tehnologiile GIS au
apărut în urmă cu 25 de ani din necesitatea de a facilita
operaĠii complexe de analiză geografică pentru care sistemele
existente (CAD, DBMS) nu ofereau nici o posibilitate ori
necesitau un mare consum de timp sau proceduri foarte
anevoioase.
În anii scurúi de atunci, aplicaĠiile GIS au cunoscut o
amplificare continuă (estimată la peste 20% pe an), astăzi
neexistând vreun domeniu al activităĠii umane care să nu poa-
tă beneficia de acestea.
Aplicabilitatea GIS este practic nelimitată căci marea
majoritate a activităĠilor umane au drept trăsătură caracteris-
tică localizarea în spaĠiu. În mod natural, un astfel de sistem
este utilizat pentru producerea de planuri úi hărĠi, gestionarea
unor reĠele de utilitate publică de mari dimensiuni: tele-
comunicaĠii fixe sau mobile, căi de comunicaĠie rutiere, fluvi-
ale sau maritime, reĠele de apă gaze, electricitate etc.
Facilitând prelucrarea úi analiza datelor spaĠiale, atât
convenĠionale cât úi specifice, integrate în baze de date com-
plexe, eterogene, GIS constituie o soluĠie optimală prin care
se pot rezolva raĠional, inteligent úi eficient problemele tot mai
Baze de date geografice ____________________________ 338
dificile legate de utilizarea resurselor proprii, din ce în ce mai

reduse.
O abordare în sensul GIS implică în mod necesar trata-
rea unitară, într-o bază de date unică úi neredundantă a
componentelor grafice, cartografice, topologice úi tabelare,
referitoare la unul sau mai multe domenii de activităĠi.
Cursul va face referire la aplicaĠiile de tip GIS dezvoltate
de ESRI, cel mai important producător mondial de software
GIS. Familia de produse ESRI include: ARC/INFO, PC
ARC/INFO, DAK, SDE, MapObjects, ArcCAD, ArcExplorer.
Produsele ESRI se supun definiĠiei de bază a sistemului
ARC/INFO – integrarea datelor geografice (referite prin coor-
donate) úi a informaĠiilor descriptive. "ARC" este un termen
generic pentru date spaĠiale. "INFO" se referă la informaĠii de
orice tip (date tabelare, imagini, texte, suprafeĠe, documente
scanate, desene, etc.). "ARC/INFO" reprezintă integrarea,
într-un ansamblu unitar, a datelor grafice úi ne-grafice
provenite dint-o mare varietate de surse.
ArcView face parte din clasa produselor desktop soft-
ware. ArcView este destinat organizării, întreĠinerii, vizua-
lizării, analizei úi diseminării informaĠiilor geografice de orice
fel (hărĠi, imagini, recensăminte, etc.). ArcView este un suport
real al oricărei activităĠi decizionale. Rezultatele finale ale
analizelor efectuate asupra informaĠiilor geografice cu ajutorul
facilităĠilor oferite de ArcView pot fi prezentate în diverse va-
riante: schiĠe, planuri, hărĠi, rapoarte tabelare, grafice, ima-
gini.
ArcView are următoarele caracteristici:
x implementat pe platforme PC sub Windows (3.x, NT, '9x,
Windows for Workgroups) úi staĠii grafice UNIX úi
OpenVMS
x interfaĠă grafică prietenoasă, uúor de utilizat (GUI) care
permite crearea rapidă de hărĠi, grafice, rapoarte; explo-
339 ______________________________________ Informatică
rarea bazelor de date spaĠiale; modificarea simbolurilor

cartografice; vizualizarea imaginilor; editarea datelor
geografice úi tabelare.
x funcĠionalitate GIS completă. ArcView include funcĠii de
analiză spaĠială complexă, funcĠii DBMS úi funcĠii cu
orientare cartografică.
x mediu unitar din care utilizatorul are acces la o mulĠime de
surse de date: ArcView integrează date tabelare (orga-
nizate în diverse RDBMS comerciale), imagini (video,
aeriene, satelitare, fotografii scanate), desene CAD, foi de
calcul spreadsheet, grafice, fiúiere text etc.
x include un limbaj de programare Avenue, pentru personali-
zarea aplicaĠiilor: modificarea interfeĠei de meniuri úi
butoane, automatizarea operaĠiilor conform unei tehnologii
de lucru, realizarea de aplicaĠii specifice.
x este complet integrat în familia de produse ESRI: ArcView
operează asupra datelor create în ARC/INFO, ArcCAD,
ArcStorm, SDE.
x comunică cu alte aplicaĠii rezidente local sau în reĠea; co-
municaĠia presupune atât transfer bi-direcĠional de date
cât úi lansarea cererilor de execuĠie a unor programe ale
căror rezultate sunt apoi recepĠionate. Astfel de aplicaĠii
sunt: înregistratoare de date GPS care urmăresc depla-
sarea unui vehicul în teren; orice software desktop care
implementează protocoalele standard IAC (Interapplication
Communication): RPC (Remote Procedure Call) pe UNIX,
DDE (Dynamic Data Exchange) în Windows, Apple Events
pe calculatoare MacIntosh. Sub Windows, ArcView comu-
nică úi prin Clipboard úi OLE (Object Linking and Embed-
ding). ArcView poate juca atât rolul de server cât úi de
client într-o arhitectură client/server.
x documentaĠie on-line cu facilităĠi hypertext.
x instruire pas cu pas on-line.
AplicaĠiile dezvoltate în ArcView asigură:

x vizualizarea úi interogarea rapidă a bazelor de date spa-
Ġiale, de către utilizatori cu grade foarte diferite de
pregătire în GIS (atât neiniĠiaĠi cât úi specialiúti);
x actualizări frecvente pentru datele tabelare (úi mai rar
pentru datele spaĠiale);
10.1. Concepte ArcView

Prin date geografice se înĠeleg informaĠiile despre obiec-
te sau fenomene aflate pe sau în apropierea suprafeĠei Pă-
mântului (străzi, parcele, clădiri, accidente). Datele geografice
pot fi reprezentate prin date cartografice, útiinĠifice, cadas-
trale, fotografii, înregistrări aeriene sau satelitare, baze de
date proprii, ghiduri turistice, registre imobiliare, documente
juridice, recensăminte, imagini video, desene CAD, etc.
Datele geografice se pot clasifica în trei categorii:
a. date spaĠiale, reprezentând obiectele
geografice prin poziĠia úi forma în spaĠiu (coordonate) în
asociaĠie cu un set de date descriptive (atribute). ArcView
operează asupra datelor spaĠiale în formatul său nativ
(shapefiles) sau în format ARC/INFO (coverage).
Atributele asociate datelor spaĠiale sunt conĠinute în
tabele de atribute (Attribute Table).
b. Imagini, reprezentând înregistrări de
teledetecĠie (aeriene sau satelitare), fotografii, grafice,
date raster, documente scanate. ArcView operează
asupra imaginilor în format ARC/INFO grid, TIFF, ERDAS,
BSQ, BIL, BIP, SunRasterfiles, RLC úi JPEG (JFIF).
c. date tabelare (table), reprezentând informaĠii
spaĠiale (descriptive) organizate pe linii (records) úi
coloane (fields) în baze de date clasice. ArcView
operează asupra datelor tabelare în format dBASE III,
dBASE IV, INFO, ASCII cu delimitator de câmp, sau
34 ______________________________________ Informatică
RDBMS comerciale (ORACLE, INGRES, INFORMIX,

SYBASE). Accesul direct SQL la bazele de date externe
se realizează utilizând standardul ODBC (Open Database
Connectivity) în ArcView versiunea Windows úi, respectiv,
prin intermediul modulului DATABASE INTEGRATOR
dezvoltat iniĠial pentru ARC/INFO úi inclus în ArcView
versiunea UNIX. Prin urmare, în Windows ArcView
permite accesul la orice DBMS care oferă facilităĠi de
export în format dBASE (FoxBase, Paradox, Microsoft
Access). Datele tabelare pot fi interne, adică conĠinute în
tabele de atribute asociate datelor spaĠiale, sau externe,
adică conĠinute în baze de date externe accesate din
ArcView.
Conceptul cheie ArcView este PROIECTUL (Project).
Un proiect este un ansamblu de documente constituind o
aplicaĠie: date geografice spaĠiale, tabele cu date descriptive,
imagini, grafice, hărĠi, proceduri. Un Proiect se memorează
într-un fiúier cu extensia APR conĠinând descrierea docu-
mentelor aferente (ferestrele úi interfeĠele grafice, referinĠele
la datele geografice utilizate). Documentele unui proiect
sunt legate dinamic astfel încât orice modificare într-unul
din ele se reflectă automat în celelalte.
Există 5 tipuri de documente într-un proiect (figura 0.):
a. View: documentul destinat explorării (vizualizării, actua-
lizării, analizei úi interogării) bazei de date geografice. Un
View se defineúte ca un ansamblu de informaĠii geografice
organizate pe teme (Theme), referitoare la o anumită
zonă geografică. Tema este o colecĠie logică de obiecte
geografice cu caracteristici similare (parcele, străzi, pă-
duri, curbe de nivel, lacuri, biserici, stâlpi de telegraf, etc).
Un View cuprinde o fereastră de afiúare în care datele
geografice (date spaĠiale úi/sau imagini) se reprezintă
grafic cu diverse simboluri sub forma unei hărĠi úi un
Cuprins (Table of Contents) în care sunt afiúate numele

temelor incluse în View úi legendele de simbolizare a
informaĠiilor din fiecare temă. Fereastra Table of Contents
este utilizată úi pentru a iniĠia operaĠiile posibile asupra
temelor.
Project
View
Obiecte
GIS
Layout Chart
Rezultate Grafice
Table Script
DBMS Programe
Figura 0.
b. Table: documentul destinat explorării (vizualizării, actuali-
zării, analizei úi interogării) bazei de date descriptive. Un
Table se defineúte ca o colecĠie de înregistrări omogene
(Records) conĠinând informaĠii descriptive organizate pe
câmpuri (Fields), referitoare la un anumit subiect (clădiri,
populaĠie, conducte de gaz, parcele, vegetaĠie, etc.). Un
Table poate fi tabela de atribute a unei teme incluse într-
un View (Attributes of Theme) sau un tabel extern con-
Ġinând informaĠii suplimentare utile în analiza temelor
existente în proiect. InformaĠiile descriptive sunt vizua-
lizate sub forma foilor de calcul tabelare (spreadsheets).
343 ______________________________________ Informatică
c. Chart: documentul destinat vizualizării grafice úi intero-

gării bazei de date descriptive. Un Chart se defineúte ca o
anumită reprezentare grafică, după diverse criterii specifi-
cate de utilizator, a informaĠiilor (individuale, grupate după
un anumit criteriu, sau rezumate) dintr-un Table. Un Chart
este un instrument util în activitatea decizională.
d. Layout: documentul destinat integrării celorlalte tipuri de
documente create într-un proiect pentru a constitui o hartă
finală care poate fi imprimată sau exportată. Un Layout se
defineúte interactiv ca o colecĠie de obiecte grafice, fie-
care obiect fiind: un document al proiectului (View,
View2, Chart2, Attributes of Theme5, Table etc.), un
obiect cartografic (săgeata Nord, scara grafică, chenare,
titluri úi texte explicative, etc.), sau un obiect importat.
Într-un Layout, fiecare obiect grafic poate fi redimensio-
nat, mutat, copiat, úters, etc.
e. Script: este constituit dintr-o secvenĠă de program
Avenue. Avenue este un limbaj de programare úi mediu
de dezvoltare orientat pe obiecte destinat implementării
aplicaĠiilor bazate pe funcĠii GIS. Un Script este indepen-
dent de maúină deci aplicaĠiile dezvoltate în Avenue pe
PC pot fi executate pe orice staĠie grafică úi reciproc. Un
Script poate fi ataúat unui meniu sau unui buton al
interfeĠei grafice pentru a iniĠia execuĠia unei prelucrări
complexe definite de utilizator asupra datelor geografice
analizate în cadrul unui proiect.
Într-o sesiune de lucru ArcView este activă o fereastră
de aplicaĠie (Application Window) conĠinând:
x interfaĠa grafică (GUI) specifică aplicaĠiei – meniuri, butoa-
ne úi instrumente – pentru accesul la comenzile ArcView.
Meniurile sunt prezentate în manieră pull-down. Butoanele
permit accesul rapid la cele mai uzuale operaĠii din meniul
general. Instrumentele (Tools) permit accesul la operaĠii
care necesită intervenĠia utilizatorului prin intermediul

mouse-ului: fiecare instrument defineúte o operaĠie speci-
fică (selecĠie, zoom, etichetare, măsurarea distanĠei, inse-
rare text, etc.) declanúată la acĠionarea mouse-ului.
x o fereastră proiect (Project Window) care conĠine lista
tuturor documentelor incluse în proiect úi permite iniĠierea
operaĠiilor asupra acestor documente (creare, deschidere,
etc.).
x una sau mai multe ferestre de documente (View Window,
Chart Window, Layout Window etc.) utilizate pentru a
vizualiza úi interoga diverse tipuri de informaĠii.
10.2. AplicaĠii
ArcView are aplicativitate în toate domeniile de activitate
care au ca trăsătură comună tratarea informaĠiilor spaĠiale:
cadastru, sistematizare, urbanism, administraĠie locală; agri-
cultură, silvicultură, îmbunătăĠiri funciare; protecĠia mediului;
cartografie; statistică, demografie, politică; telecomunicaĠii;
transporturi; comerĠ; finanĠe-bănci, asigurări; dotări edilitare;
aplicaĠii speciale (apărare naĠională, informaĠii, contra-
informaĠii).
ArcView oferă facilităĠi pentru a răspunde celor cinci
întrebări generice ale unui GIS:
a. LOCALIZARE: "Ce se află la ... ?"
Această întrebare urmăreúte identificarea obiectelor úi fe-
nomenelor amplasate la o anumită poziĠie geografică
specificată prin denumire, adresă poútală sau coordonate
geografice.
b. CONDIğIE: "Unde se află ... ?"
Această întrebare urmăreúte aflarea poziĠiei exacte a unui
obiect sau fenomen sau a unui ansamblu de cerinĠe
specificate (de exemplu: zonă despădurită de minimum
345 ______________________________________ Informatică
2000 m 2 cu sol propice construcĠiei de clădiri, situată la

cel mult 00 m de o úosea).
c. TENDINğE: "Ce s-a modificat de când ... ?"
Această întrebare urmăreúte evidenĠierea modificărilor
survenite într-o zonă geografică de-a lungul unei perioade
de timp.
d. PARTICULARITĂğI: "Ce particularităĠi se manifestă în
zona ... ?"
Această întrebare presupune o analiză complexă căutând
corelaĠii de tipul cauză-efect (de exemplu: este cancerul
cauza majoră a morĠii pentru rezidenĠii din preajma unei
centrale nucleare?) sau anomalii apărute la un moment
dat într-o zonă cu caracteristici cunoscute.
e. MODELARE: "Ce s-ar întâmpla dacă ... ?"
Această întrebare presupune o analiză complexă urmărind
anticiparea impactului producerii unui eveniment asupra
unei zone (de exemplu: ce se poate întâmpla dacă se
construieúte un nou drum, depozit de deúeuri, ú.a.? sau
dacă o substanĠă toxică pătrunde accidental în staĠia de
pompare a apei potabile?)
Exemple de aplicaĠii ArcView:
x localizarea clienĠilor úi concurenĠei unei companii sau
analiza zonelor de influenĠă ale unei companii;
x identificarea amplasamentului optim pentru o investiĠie;
x studii de marketing úi de amplasare a unui nou centru
comercial sau diverse studii demografice;
x regăsirea informaĠiilor úi generarea de rapoarte privind
folosinĠa terenurilor în administraĠia locală;
x afiúarea în timp real a datelor GPS arătând deplasarea în
teritoriu a caravanelor unei companii de transport mărfuri
sau cartarea úi analiza efectelor poluării (chimice, sonore,
etc.);
x trasarea graficului încasărilor/cheltuielilor lunare úi anuale

sau urmărirea tranzacĠiilor imobiliare;
10.3. Explorarea bazelor de date spaĠiale: operaĠii

asupra temelor
Un proiect ArcView reprezintă o aplicaĠie GIS. Pentru a
modela lumea înconjurătoare, un GIS utilizează obiecte úi
relaĠii spaĠiale. Obiectele GIS sunt obiecte sau fenomene
geografice localizate pe sau în apropierea suprafeĠei Pă-
mântului. Acestea pot fi naturale (râuri, vegetaĠie), construite
(drumuri, conducte, clădiri) sau convenĠionale (frontiere, limite
de parcele, unităĠi administrative). Un obiect GIS se carac-
terizează printr-o poziĠie úi o formă în spaĠiul geografic úi
printr-o serie de atribute descriptive. RelaĠiile spaĠiale dintre
obiecte (vecinătate, interconexiune, continuitate, incidenĠă,
etc.) ajută la înĠelegerea situaĠiilor úi luarea deciziilor. Pentru
explorarea bazelor de date GIS, în proiect se definesc o serie
de documente de tip View.
Caracteristicile unui View sunt următoarele:
x este un document destinat explorării interactive a datelor
geografice reprezentate grafic sub formă de hărĠi;
x include o fereastră de afiúare pentru reprezentarea hărĠii,
în care poziĠia cursorului úi rezultatele măsurătorilor sunt
date în unităĠi de hartă (teren) úi o fereastră de cuprins
(Table of Contents) care prezintă lista úi legendele de
simbolizare grafică a temelor incluse în View;
x se defineúte ca un ansamblu de teme (Themes), fiecare
temă grupând obiecte geografice similare; o temă poate fi
formată dintr-un strat (coverage) ARC/INFO (ex: parcele,
clădiri, străzi, etc.) )sau numai o porĠiune a sa definită
printr-o relaĠie logică (ex: parcelele cu teren agricol,
clădirile cu peste 3 nivele úi destinaĠie comercială,
347 ______________________________________ Informatică
bulevardele cu piatră cubică, etc.), un shapefile sau o

imagine într-un format recunoscut de ArcView;
x obiectele geografice dintr-o temă pot fi reprezentate ca
puncte, linii sau poligoane utilizând simboluri grafice
Harta este o reprezentare grafică a unei porĠiuni din su-
prafaĠa Pământului în care puncte, linii úi poligoane indică po-
ziĠia úi forma spaĠială a obiectelor geografice iar simbolurile
grafice úi textele descriu aceste obiecte. RelaĠiile spaĠiale din-
tre obiectele geografice sunt implicit reprezentate úi trebuiesc
interpretate de către cel căruia i se adresează harta.
x Punctele reprezintă obiecte GIS prea mici pentru a putea
fi descrise prin linii sau poligoane, cum ar fi stâlpi de înaltă
tensiune, copaci, fântâni, locuri unde se petrec diverse
evenimente (accidente rutiere, infracĠiuni) precum úi obiec-
te care nu au suprafaĠă, cum sunt vârfurile munĠilor. Punc-
tele se reprezintă utilizând diverse simboluri punctuale
grafice úi pot fi însoĠite de texte explicative corespunzând
valorilor atributelor aferente.
x Liniile reprezintă obiecte GIS prea înguste pentru a putea
fi descrise prin poligoane, cum ar fi drumuri, cursuri de
apă, precum úi obiecte liniare care au lungime dar nu au
suprafaĠă cum sunt curbele de nivel. Liniile se reprezintă
utilizând diverse simboluri liniare grafice úi pot fi însoĠite
de texte explicative corespunzând valorilor atributelor
aferente.
x Poligoanele sunt suprafeĠe închise reprezentând forma úi
poziĠia obiectelor GIS omogene cum ar fi lacuri, unităĠi
administrative, parcele, tipuri de vegetaĠie. Poligoanele se
reprezintă utilizând diverse simboluri liniare grafice pentru
contururi, simboluri grafice de haúuri pentru interior úi pot
fi însoĠite de texte explicative corespunzând valorilor
atributelor aferente.
Ca surse de date pentru teme se pot folosi:
x date vectoriale ArcView: shapefiles;

x date vectoriale ARC/INFO: coverages, libraries, baze de
date ArcStorm;
x date raster ARC/INFO: grids;
x imagini în format ARC/INFO grid, ERDAS, TIFF, BSQ, BIL,
BIP, Sun RasterFiles, RLC, reprezentând înregistrări sate-
litare, documente scanate, fotografii, grafice;
x date CAD: fiúiere AutoCAD R.3 - DWG úi DXF úi
MicroStation DGN (extensia CAD Reader);
x fiúiere text, dBASE, INFO úi SQL (RDBMS comerciale larg
utilizate: ORACLE, INGRES, INFORMIX, SYBASE) conĠi-
nând adrese, coordonate, măsurători de teren etc.
OperaĠiile de bază (cu butoanele de comandă din figura
0.2) care se pot executa asupra temelor sunt:
Zoom Out
Măsurare
Zona de
SelecĠie
SelecĠie
atribute
Casetă
interes
Span
text
Zoom In
Pan
vertex
Hot link
vector
InformaĠii
Editare
Etichetă
Desenare
Figura 0.2
x setare vizibil/invizibil (operaĠia afectează tema activă la un

moment dat);
x activare (operaĠia afectează tema activă la un moment
dat);
x schimbarea ordinii de afiúare;
x pan (deplasarea imaginii în fereastra curentă) úi zoom;
349 ______________________________________ Informatică
x identificare (interogare grafică: se indică un obiect cu

mouse-ul úi se obĠine înregistrarea corespunzătoare în
baza de date descriptivă, adică valorile atributelor sale);
x selecĠia grafică (se indică unul sau un grup de obiecte cu
mouse-ul); dacă este deja deschis tabelul de atribute
asociată temei active, atunci selecĠia grafică este însoĠită
de selecĠia înregistrării (înregistrărilor) corespunzătoare
din tabelul de atribute;
x măsurarea distanĠelor.
OperaĠii complexe asupra unui View sau a unei teme din
View sunt:
x Adăugare temă: se specifică sursa de date (fiúierul úi tipul
de date - puncte, linii, adnotări, etc.), opĠional se defineúte
o relaĠie logică de filtrare a datelor sursă, se alege metoda
de simbolizare grafică (se defineúte legenda);
x Copiere temă;
x ùtergere temă;
x Deschidere tabel de atribute asociat (tabelul poate fi
editat, anumite coloane pot fi ascunse, redenumite sau
redimensionate, sortate, rezumate, etc.);
x Modificare proprietăĠi View (View Properties): specifi-
care unităĠi de hartă (Map Units: metri, km, etc.), unităĠi de
distanĠă (Distance Units: metri, mile terestre, etc.), sistem
de proiecĠie (Map Projection: UTM, State Plane, Trans-
verse Mercator, Equidistant Conic etc.).
Map Projection afectează forma obiectelor úi rezultatele
măsurătorilor într-un View úi nu datele sursă. Pentru a
obĠine rezultate precise, datele sursă trebuie să fie repre-
zentate în proiecĠie geografică (latitudine, longitudine), în
grade zecimale (se specifică Map Units = decimal de-
grees) úi apoi se aplică o transformare de coordonate în
sistemul de proiecĠie dorit.
x Definire úi utilizare shapefiles: Datele geografice create

în ArcView sunt memorate în formatul shapefiles, ca un
ansamblu de informaĠii spaĠiale (coordonate) úi atribute
descriptive (tabelare). Un shapefiles poate fi creat din date
existente (un coverage ARC/INFO sau un sub-set de
obiecte selectate într-un coverage ARC/INFO după un
anumit criteriu) sau direct prin digitizare pe ecran. Pentru
utilizarea digitizorului pentru a crea úi/sau edita date geo-
grafice este necesară extensia Digitizer.
Utilizarea de shapefiles prezintă o serie de avantaje, cum
ar fi:
(i) posibilitatea creării de obiecte geografice noi proprii
utilizatorului;
(ii) posibilitatea editării informaĠiilor spaĠiale (poziĠie, formă)
asociate obiectelor geografice, pe lângă editarea atribu-
telor; ArcView include numeroase facilităĠi de editare a
datelor în format shapefiles (desenare, útergere, mutare,
copiere, redimensionare etc.);
(iii) temele definite având sursa de date în format shapefiles
sunt afiúate úi prelucrate cu viteză mărită;
(iv) formatul datelor fiind public, shapefiles poate constitui
formatul de transfer de date între aplicaĠii GIS úi alte tipuri
de aplicaĠii dezvoltate de utilizator.
x Editare legende (Legend Editor): Obiectele unei teme se
pot simboliza grafic uniform, utilizând un anumit simbol,
sau diferenĠiat, pe baza valorilor asumate de anumite atri-
bute. Valorile atributelor pot fi utilizate individual sau cla-
sificate după diverse criterii specificate de utilizator pentru
a defini legenda de simbolizare a unei teme. ArcView
include mai multe palete de simboluri (fiúiere .avp: default,
carto, colornam, usgs, municipal – existente în subfolderul
SYMBOLS) incluzând diverse simboluri de marcare
35 ______________________________________ Informatică
punctuală, de linii, de haúurare úi de text care pot fi

încărcate úi utilizate după dorinĠă.
Există cinci categorii de opĠiuni care controlează modul
de afiúare a unei teme în View:
a. Definition - specificarea unui subset de obiecte
geografice;
b. Text Labels - adnotarea obiectelor afiúate;
c. Display - specificarea afiúării în funcĠie de scară. Se
poate indica o anumită gamă de scări pentru care obiectele
unei teme să fie afiúate. Astfel, se poate automat ascunde
o temă de detaliu (alei pietonale, stâlpi de înaltă tensiune)
atunci când se lucrează la scări mari, sau se creează un
View în care temele se desenează progresiv din ce în ce
mai detaliate pe măsură ce se micúorează aria de interes
(Zoom In);
d. Hot Link - facilitate de tip hypertext care permite ca
diverse obiecte (fotografii, linii de program, desene CAD,
texte, View, etc.) să fie asociate obiectelor geografice dintr-
o temă. Astfel, indicând un obiect cu mouse-ul se poate
obĠine imaginea obiectului asociat (detaliu de hartă la o
scară mult mai mică, fotografia unei persoane sau clădiri,
plan de situaĠie, instrucĠiuni de întreĠinere a unui echipa-
ment, etc.) sau chiar iniĠia o operaĠie complexă (execuĠia
unui Script Avenue care lansează un program ARC/INFO);
e. Locking - specificarea unei parole de acces pentru
editarea unei teme.
Datele spaĠiale (coordonate úi atribute) pot fi reprezen-
tate în ArcView într-unul din următoarele formate vectoriale:
a. date topologice - straturi ARC/INFO (coverages).
b. date netopologice - shapefiles: formatul de date
nativ ArcView a cărui specificaĠie este publică.
10.4. Tratarea informaĠiilor descriptive: operaĠii

asupra tabelelor
Documentul destinat explorării (vizualizării, actualizării,
analizei úi interogării) bazei de date descriptive este Table.
Table afiúează date tabelare sub forma foilor de calcul
tabelare spreadsheets.
Table se defineúte ca fiind tabelul de atribute asociate
unei teme incluse într-un View (Attributes of Theme) sau o
tabel extern conĠinând informaĠii suplimentare utile în analiza
temelor existente în proiect; datele vectoriale, indiferent de
format (shapefiles sau coverage ARC/INFO) au asociate
tabele de atribute.
Un exemplu de tabel de atribute este prezentat în figura
0.3; atributele sunt specifice fiecărui vector selectat.
Figura 0.3
OperaĠiile de bază asupra tabelelor sunt:
x setarea proprietăĠilor spreadsheet (coloană vizibilă/invizi-
bilă, redimensionare lăĠime coloană, redenumire atribut);
x selecĠia logică a uneia sau mai multor înregistrări (prin
indicarea cu mouse-ul sau prin construirea de relaĠii logi-
ce); dacă se operează asupra unei tabele de atribute aso-
ciate unei teme, atunci selecĠia logică este însoĠită de se-
lecĠia obiectului (obiectelor) corespunzătoare din View
(răspuns grafic);
353 ______________________________________ Informatică
x găsirea înregistrării conĠinând o anumită informaĠie úi se-

lectarea acesteia:
x repoziĠionarea tuturor înregistrărilor selectate la un mo-
ment dat la începutul tabelului;
x sortarea înregistrărilor în ordine ascendentă/descendentă.
Caracteristicile unui tabel de atribute sunt următoarele:
x tabelul asociat unei teme având ca sursă un Coverage
ARC/INFO, include cinci atribute standard definite úi con-
trolate de sistem: Shape, Area, Perimeter, Coverage#, Co-
verage-ID; utilizatorul poate adăuga atribute suplimentare;
x tabelul asociat unei teme având ca sursă un Shapefile, in-
clude un atribut standard definit úi controlat de sistem:
Shape; utilizatorul poate adăuga atribute suplimentare;
x adăugarea sau útergerea de înregistrări este permisă nu-
mai în cazul tabelelor asociate datelor de tip Shapefiles;
x în cazul simbolizării grafice a obiectelor geografice funcĠie
de valorile atributelor asociate, modificările aduse valorilor
din tabelul de atribute sunt automat reflectate în View.
Caracteristicile unui tabel extern sunt diferite de tabelul
de atribute úi permit:
x includerea exclusivă a atributelor definite úi controlate de
utilizator;
x adăugarea sau útergerea de înregistrări;
x în cazul simbolizării grafice a obiectelor geografice în
funcĠie de valorile atributelor asociate, modificările aduse
valorilor din tabelul extern nu sunt automat reflectate în
View, fiind necesară operaĠia Table Refresh; modificările
sunt automat vizualizate la redeschiderea proiectului.
Tabelele pot fi generate fie din fiúiere existente, fie
construite de utilizator.
În primul caz, trebuie efectuate procedurile:
a. Add Table pentru fiúiere dBASE III, dBASE IV, INFO,

text cu delimitator de câmp virgulă sau TAB;
b. SQL Connect pentru date RDBMS (ACCESS, ORACLE,
INGRES, SYBASE, INFORMIX, AS/400); sub Windows,
această facilitate este operaĠională numai dacă există deja
instalate driver-ele ODBC specifice RDBMS-ului utilizat.
Tabelele noi (Table New) sunt construite în format DBF;
noul tabel poate fi exportată în format INFO pentru a fi ex-
ploatat apoi sub ARC/INFO.
OperaĠiunile complexe asupra tabelelor mai permit:
x Editarea datelor tabelare (adăugarea sau útergerea de co-
loane sau înregistrări, actualizarea datelor prin introduce-
rea de noi valori, efectuarea de calcule pe baza unor ex-
presii aritmetice în funcĠie de valorile altor atribute din ta-
bel, cu facilităĠi de Copy, Paste, Delete). Această facilitate
este permisă numai în cazul tabelelor dBASE úi INFO.
Datele ASCII úi SQL nu pot fi editate în formatul original.
Pentru a edita astfel de date, tabelele se exportă în format
dBASE, fiúierul exportat este inclus în proiect ca un nou
Table care apoi poate fi editat.
x Definirea de relaĠii între tabele (conform teoriei bazelor de
date relaĠionale).
x Interogarea úi analiza statistică a datelor tabelare.
x Juxtapunere spaĠială (Spatial Join)
x PoziĠionarea geografică a adreselor (Geocoding).
Definirea de relaĠii între tabele este o operaĠie necesară
pentru a putea interoga simultan mai multe tabele úi pentru a
obĠine date suplimentare în scopul afiúării úi analizei datelor
geografice. Posibilitatea de a interoga mai multe tabele simul-
tan este crucială pentru rezolvarea aplicaĠiilor GIS. De multe
ori, informaĠiile descriind obiectele geografice sunt organizate
în tabele separate (culese úi întreĠinute de către diverse
355 ______________________________________ Informatică
organizaĠii sau diverse compartimente ale unei instituĠii). De

exemplu, pentru a rezolva o problemă locativă pot fi necesare
informaĠii legate de tranzacĠii imobiliare, taxe úi impozite,
demografie.
ArcView permite asocierea tabelului de atribute al unei
teme cu alte tabele externe conĠinând informaĠii suplimentare
despre obiectele temei respective. Datele suplimentare pot fi
apoi utilizate la fel ca úi atributele din tabelul de atribute în in-
terogări, reprezentări grafice úi analize asupra temei. O relaĠie
se poate defini între orice două tabele care includ un atribut
(câmp) comun. Acest atribut formează cheia primară (Primary
Key) în primul tabel (tabelul destinaĠie) úi respectiv cheia
secundară (Foreign Key) în cel de al doilea tabel (tabelul
sursă). Cheia primară trebuie să diferenĠieze în mod unic fie-
care înregistrare din tabelul destinaĠie. Înregistrările care îm-
părtăúesc aceeaúi valoare pentru atributul cheie sunt puse în
corespondenĠă. Se pot defini trei tipuri de relaĠii între două
tabele: one-to-one, many-to-one sau one-to-many.
ArcView include două operaĠii pentru asocierea tabe-
lelor: JOIN úi LINK.
ProprietăĠile operaĠiei JOIN sunt:
x defineúte o relaĠie one-to-one;
x tabelul destinaĠie trebuie să fie activ; dacă unul din cele
două tabele relaĠionate este un tabel de atribute, atunci
acesta trebuie să fie tabelul destinaĠie;
x cele două tabele sunt reunite într-unul singur (tabelul des-
tinaĠie apare completat cu coloanele tabelului sursă); sunt
reunite numai tabelele din proiect nu úi fiúierele de date
sursă!
x relaĠia rămâne memorată în proiect úi operaĠia este exe-
cutată automat ori de câte ori proiectul este redeschis
până la eliminarea explicită a relaĠiei din proiect.
ProprietăĠile operaĠiei LINK sunt:
x defineúte o relaĠie one-to-one sau one-to-many;

x se defineúte numai pentru setul de înregistrări selectate la
un moment dat, facilitate importantă atunci când se lucrea-
ză cu tabele de foarte mari dimensiuni;
x cele două tabele nu sunt reunite; rezultatele acestei ope-
raĠii se văd numai atunci când se execută o comandă care
afiúează înregistrările (de exemplu, o selecĠie logică: se-
lectând o înregistrare din primul tabel, sunt automat se-
lectate înregistrările corespunzătoare acesteia din cel de
al doilea tabel);
x relaĠia rămâne memorată în proiect úi operaĠia este exe-
cutată automat ori de câte ori proiectul este redeschis
până la eliminarea explicită a relaĠiei din proiect.
Pentru interogarea datelor tabelare, ArcView oferă trei
facilităĠi:
a. Selectarea înregistrărilor care îndeplinesc o anumită con-
diĠie specificată prin construirea unei expresii logice (Query
Builder ). Culoarea de selecĠie se specifică în fereastra
Project Properties (implicit este galben). Fereastra pentru
selecĠie este prezentată în figura 0.4.
Figura 0.4
357 ______________________________________ Informatică
Expresiile logice folosite în Querry Builder au o sintaxă

obiúnuită; se pot folosi úi wildcard-urile specifice bazelor de
date:
[posesor] > 65 and [venit] < 200000
[material] = "AL*" or [data_instal] < 1955
[fisier] = "demo?.apr" and [data] > 19960130
b. Afiúarea rapoartelor statistice (Field Statistics) pentru un
anumit câmp: suma, numărul de înregistrări, media, mini-
mum, maximum, domeniul, varianĠa úi deviaĠia standard.
c. Rezumarea tabelelor (Summarize): operaĠie prin care se
construieúte un nou tabel, inclus automat în proiect, con-
Ġinând rezultatele statistice cerute (sumă, număr, medie,
minimum, maximum, varianĠă, deviaĠie standard, prim, ul-
tim) asupra unui anumit câmp, înregistrările fiind analizate
după un atribut specificat. De exemplu, se determină su-
prafaĠa totală a terenurilor cu diverse folosinĠe (agricol, pă-
duri, ape, livezi, etc.). Tabelul obĠinut se poate relaĠiona cu
tabelul original pe baza atributului specificat pentru analiză
pentru a include rezultatele statistice în tabelul de atribute
al unei teme.
OperaĠiile de Juxtapunere spaĠială (Spatial Join) úi
PoziĠionarea geografică a adreselor (Geocoding) sunt
prezentate pe scurt paragraful 0.6, FacilităĠi de mare
complexitate.
10.5. Realizarea de grafice úi obĠinerea rezultatelor

finale
0.5.. Grafice
Documentul destinat vizualizării grafice úi interogării
bazei de date descriptive este Chart.
Caracteristicile unui Chart sunt:
x se defineúte ca o anumită reprezentare grafică, după di-

verse criterii specificate de utilizator, a informaĠiilor (indivi-
duale, grupate după un anumit criteriu, sau rezumate)
dintr-un Table; evident, numai atributele cu valori numerice
pot fi reprezentate prin grafice;
x este un document dinamic care reflectă informaĠiile curen-
te aflate într-un tabel úi se modifică o dată cu editarea
datelor tabelare (instantaneu în cazul utilizării tabelelor de
atribute, la redeschiderea proiectului în cazul tabelelor
externe);
x este un instrument util în activitatea decizională, având o
mare forĠă de sugestie;
x permite interogarea datelor tabelare (de exemplu, indicând
o felie dintr-un pie-chart cu mouse-ul, se obĠine înregis-
trarea corespunzătoare din tabelul sursă)
ArcView include 6 tipuri de grafice (area, bar, column,
line, pie úi xy scatter) fiecare tip având mai multe opĠiuni de
reprezentare úi numeroase facilităĠi de editare a aspectului
graficului (axe, titlu, legendă, culori de marcare).
0.5.2. Rezultate finale
Documentul destinat integrării celorlalte tipuri de docu-
mente într-o hartă finală este Layout.
Caracteristicile principale ale unui Layout sunt:
x Se defineúte interactiv ca o colecĠie de obiecte grafice,
fiecare obiect fiind:
a. un document al proiectului (View, View2, Chart2,
Attributes of Theme5, Table etc.);
b. un obiect cartografic: declinaĠia grafică (săgeata Nord),
scara grafică, chenare, titluri úi texte explicative etc.;
c. un obiect desenat interactiv pe ecran (Draw Tool);
359 ______________________________________ Informatică
d. un obiect importat (imagine, grafic, desen) dintr-o altă

aplicaĠie, cum ar fi: CorelDraw, PaintBrush, Sun Snap-
shot, ARC/INFO.
x Într-un Layout, fiecare obiect grafic poate fi redimensionat,
mutat, copiat, úters, etc.
x Este un document dinamic care reflectă starea obiectelor
conĠinute úi se modifică automat o dată cu editarea
acestora; mai mult, obiectele sunt úi ele dinamice úi auto-
mat corelate între ele; legenda úi scara grafică sunt legate
dinamic de un View. Scara grafică reflectă scara de
reprezentare din View.
x harta finală obĠinută poate fi afiúată la imprimantă sau ex-
portată úi reprezintă un suport util în activitatea decizio-
nală.
Succesiunea uzuală de operaĠii pentru a realiza o hartă
finală este următoarea:
x alegerea formatului paginii (Page Setup)
x alegerea unui úablon de hartă predefinit úi editarea lui sau
amplasarea interactivă a obiectelor grafice în Layout;
pentru a insera un obiect, se marchează în Layout zona
de desenare (Frame); un Frame este un container pentru
obiectul dorit;
x specificarea proprietăĠilor fiecărui Frame (poziĠie, mărime,
modul de afiúare: dinamic/static, stilul de desenare: schi-
Ġat/exact, modul de reprezentare: cu/fără păstrarea scării,
etc.);
x imprimarea (sau exportul într-un anumit format).
ArcView importă următoarele tipuri de obiecte: Post-
Script (inclusiv EPS), GIF, Windows Bitmap, Sun Rasterfiles,
TIFF, X-Bitmap, MacPaint, Nexpert Object Image, ERDAS,
Run Length Compressed, BIL, BIP, Windows Metafiles (numai
versiunea Windows), PICT (numai versiunea MacIntosh).
Pentru a insera o hartă realizată în ARC/INFO, fiúierul

.map se converteúte în format EPS utilizând comenzile din
ARCPLOT:
'DISPLAY 1040 2'
'PLOT <map_composition>'.
ArcView exportă date în următoarele formate: EPS,

Adobe Illustrator, CGM, Windows Bitmap úi Windows Meta-
files (numai versiunea Windows), PICT (numai versiunea
MacIntosh).
Produsul final are aspectul din figura 0.5. Au fost
incluse numai úapte teme din cele disponibile datorită
imposibilităĠii afiúării complete a tuturor informaĠiilor pe un
suport clasic.
Botosani
Maramures Rauri.shp
Satu Mare Suceava Lacuri.shp
Dunarea.shp
Iasi Drumuri.shp
Bistrita-Nasaud Cf.shp
Bihor Salaj
Neamt Canal.shp
Judete.shp
Cluj 0 - 50000
Mures Harghita 5000 - 00000
Vaslui 0000 - 20000
Bacau
Arad 2000 - 30000
3000 - 50000
Alba 5000 - 62000
Sibiu Covasna 6200 - 70000
Timis Hunedoara Brasov Vrancea Galati 7000 - 200000
20000 - 230000
230000 - 270000
27000 - 300000
Buzau 30000 - 340000
Prahova Braila 34000 - 430000
Caras-Severin
Gorj Valcea Arges Tulcea 43000 - 500000
Dambovita 50000 - 600000
Ialomita
Mehedinti Ilfov
Municipiul Bucuresti
Olt Calarasi Constanta
Dolj
Teleorman Giurgiu
Figura 0.5
10.6. FacilităĠi de mare complexitate

0.6.. Analiza spaĠială
ArcView include numeroase facilităĠi de analiză spaĠială.
Analiza spaĠială presupune operaĠii complexe, specifice unui
36 ______________________________________ Informatică
GIS, care urmăresc identificarea sau evaluarea corelaĠiilor

dintre diverse teme, transferul de informaĠii de la o temă la
alta, generarea de date geografice noi prin combinarea mai
multor teme sau agregări de date. Astfel de operaĠii sunt
necesare pentru a rezolva probleme de proximitate, vecină-
tate sau cuprindere.
ArcView permite interogări spaĠiale (Spatial Query) úi
analiză spaĠială (Spatial Analysis) asupra datelor geografice.
Interogarea spaĠială priveúte localizarea unor obiecte în
raport cu altele úi se utilizează pentru a răspunde următoa-
relor tipuri de întrebări: care obiecte sunt vecine cu altele,
care obiecte sunt cuprinse în altele sau care obiecte trec prin
altele, care obiecte se conectează cu altele, care obiecte se
intersectează cu altele?
Exemple de interogări spaĠiale:
x CâĠi locuitori există pe o rază de Km în jurul unui
magazin úi ce venituri au aceútia?
x Ce staĠii de benzină se află la mai puĠin de 250 m de
autostrada E5 úi ce program au acestea?
x Există hidranĠi în preajma cablurilor electrice dintr-o
clădire?
x Care sunt parcelele învecinate cu parcela aleasă pentru
amplasarea unui depozit de deúeuri, ce folosinĠă au
acestea úi cine sunt proprietarii acestora?
x Traversează drumul DN35 un curs de apă? Ce localităĠi
sunt străbătute de drumul indicat?
x Trece calea ferată propusă prin interiorul oraúului?
x Care sunt parcelele situate în zona inundabilă a unui râu?
Există 6 tipuri de relaĠii spaĠiale care pot fi evidenĠiate
în ArcView:
a. Are Completely Within: selectează obiectele din

tema analizată care sunt cuprinse în întregime în obiectele
temei de referinĠă;
b. Completely Contain: selectează obiectele din tema anali-
zată care cuprind în întregime obiectele temei de referinĠă;
c. Have Their Center In: selectează obiectele din tema ana-
lizată ale căror centre sunt în interiorul obiectelor temei de
referinĠă;
d. Contain The Center Of: selectează obiectele din tema
analizată care cuprind centrele obiectelor temei de refe-
rinĠă;
e. Intersect: selectează obiectele din tema analizată care se
intersectează cu obiectele temei de referinĠă;
f. Are Within Distance Of: selectează obiectele din tema
analizată care se află la o distanĠă specificată de obiectele
temei de referinĠă.
Analiza spaĠială este un proces care utilizează interoga-
rea spaĠială împreună cu alte operaĠii analitice pentru a obĠine
mai multe informaĠii despre relaĠiile spaĠiale dintre obiecte.
Rezultatele obĠinute în urma analizei spaĠiale constituie un
bun suport al activităĠii decizionale. Acest proces facilitează
transferul de informaĠii între teme, identificarea celor mai
apropiate obiecte din vecinătatea unui anumit obiectiv sau
unificarea datelor având caracteristici similare.
Analiza spaĠială este destinată găsirii răspunsului la
întrebări de genul:
x Unde trebuie amplasat un nou centru comercial úi de ce?
x Unde este necesară construcĠia unei noi autostrăzi?
x Unde úi cât de repede se poate răspândi un anumit virus?
x Care ar putea fi zona afectată în urma unei emisii radioac-
tive la o centrală nucleară úi câĠi locuitori ar trebui eva-
cuaĠi?
363 ______________________________________ Informatică
ArcView include două operaĠii pentru efectuarea analizei

spaĠiale: juxtapunerea spaĠială (Spatial Join) úi unificarea
spaĠială (Spatial Merge).
Juxtapunerea spaĠială este o operaĠie complexă asupra
tabelelor úi se poate efectua în două variante:
(i) Spatial Join:inside, este o
operaĠie necesară rezolvării problemelor de arondare
(clasificare zonală). De exemplu, pentru arondarea
clienĠilor la filialele regionale ale unei companii, având o
temă reprezentând clienĠii (puncte) úi o alta reprezentând
teritoriile regionale deservite de fiecare filială (poligoane),
prin Spatial Join:inside obĠinem pentru fiecare client
numele filialei corespunzătoare ca un nou atribut în
înregistrările bazei de date a clienĠilor. Practic, are loc un
transfer de informaĠii de la tema de referinĠă (date tabelare
sursă) către tema analizată (date tabelare destinaĠie) prin
combinarea a două tabele.
(ii) Spatial Join:nearest, este
o operaĠie prin care se determină care sunt obiectele cele
mai apropiate în raport cu un anumit obiectiv. ùi în acest
caz are loc un transfer de informaĠii între teme. În plus, în
tabelul destinaĠie este definit úi calculat un nou câmp
reprezentând valoarea distanĠei dintre obiectele aflate în
apropiere unul faĠă de celălalt.
Unificarea spaĠială este operaĠia prin care obiectele
având caracteristici similare sunt grupate într-unul singur. Prin
această operaĠie are loc o simplificare a datelor, o serie de
elemente fiind eliminate. De exemplu, toate segmentele
dintr-o reĠea stradală având aceeaúi denumire pot fi grupate
într-un singur segment; parcelele dintr-un oraú pot fi grupate
în funcĠie de circumscripĠiile financiare corespunzătoare etc.
0.6.2. PoziĠionarea geografică a adreselor

O altă operaĠie complexă asupra tabelelor, utilă în ana-
liza spaĠială este poziĠionarea geografică a adreselor (Geo-
coding).
PoziĠionarea geografică a adreselor (Geocoding) este
operaĠia prin care un tabel de evenimente (conĠinând adrese)
este considerată ca sursă de date pentru o temă úi deci se
poate afiúa grafic în View. Practic, prin Geocoding se sta-
bilesc corespondenĠe spaĠiale între o hartă (coordonate) úi in-
formaĠii descriptive tabelare reprezentând adrese. De exem-
plu: reĠea de străzi - adrese poútale; locuinĠe - coduri poútale;
obiect/fenomen - denumiri geografice cum ar fi Ġară, oraú etc.
0.6.3. Afiúarea imaginilor
ArcView permite utilizarea imaginilor (fotografii, înregis-
trări de teledetecĠie, documente scanate, desene) ca surse de
date pentru temele definite într-un proiect. ArcView recu-
noaúte următoarele formate raster: TIFF, ERDAS, BSQ, BIL,
BIP, RS (Sun Rasterfiles), RLC (Run-length compressed
files), ARC/INFO grid, JPEG (JFIF). În general, imaginile sunt
utilizate într-un Proiect ArcView în următoarele scopuri:
x ca fundal pentru hărĠi (peste imagine se desenează datele
vectoriale);
x ca date de referinĠă pentru digitizarea pe ecran úi
generarea de Shapefiles (operaĠie utilă pentru actualizarea
hărĠilor pe baza înregistrărilor de teledetecĠie).
ArcView include o serie de facilităĠi pentru afiúarea
imaginilor (Legend Editor úi Image Colormap) astfel încât să
fie puse în evidenĠă diverse obiecte/fenomene spaĠiale (vege-
taĠie afectată de dăunători, zone inundate, drumuri, construcĠii
de beton, cursuri de apă etc.).
365 ______________________________________ Informatică
0.6.4. Personalizarea aplicaĠiilor

ArcView cuprinde o mare varietate de facilităĠi pentru
realizarea de aplicaĠii GIS. Este nevoie însă, ca aplicaĠia să
poată răspunde cerinĠelor diferite ce apar de la o situaĠie la
alta, de la un utilizator la altul.
Personalizarea unei aplicaĠii concepute în ArcView se
realizează folosind limbajul de programare numit Avenue.
Avenue este folosit pentru a modifica interfaĠa grafică (GUI).
De exemplu, se pot reorganiza elementele de control (meni-
urile, butoanele úi instrumentele), se pot schimba textul úi
iconurile ataúate acestora, se pot úterge sau adăuga noi pre-
ferinĠe sau alternative la cele existente. Cu Avenue se pot
adăuga noi funcĠionalităĠi pentru o aplicaĠie specifică. Astfel,
se pot automatiza operaĠiile de rutină prin concatenarea unei
serii de paúi folosiĠi frecvent într-o aplicaĠie, într-unul singur
ce poate fi apelat printr-o simplă tastare a unui buton.
Folosind Avenue se poate dezvolta o aplicaĠie care are
propriul său GUI specific cerinĠelor sale.
Utilizatorul poate folosi Customize dialog box pentru a
modifica meniurile, butoanele sau instrumentele úi Script Edi-
tor pentru a scrie programe în Avenue, programe ce se
numesc Scripts. Programele conĠin cod pentru implementarea
de noi facilităĠi de prelucrare úi analiză a datelor geografice.
AplicaĠiile dezvoltate în Avenue sunt independente de
platformă (maúină). Programarea în Avenue beneficiază de
toate avantajele pe care le oferă un limbaj de programare
orientat către obiect: moútenirea caracteristicilor de la clasa
superioară, dezvoltarea de cod generic, reutilizarea codului,
încapsularea datelor. Prin urmare, dezvoltarea úi mai ales
întreĠinerea (îmbunătăĠirea) programelor sunt mult înlesnite.
În plus, programele dezvoltate în această stil sunt mult mai
robuste úi mai flexibile.
0.6.5. Crearea úi editarea de date geografice

ArcView include numeroase facilităĠi pentru crearea
úi/sau editarea datelor geografice cu ajutorul mouse-ului sau
al digitizorului (extensia Digitizer).
Pentru introducerea de date spaĠiale corecte, ArcView
permite definirea de toleranĠe de către utilizator astfel încât
liniile să fie corect interconectate, poligoanele bine închise
etc. Utilizatorul are următoarele opĠiuni: snap to vertex, snap
to boundary, snap to line endpoint, snap to line intersection.
Pentru editare, ArcView include operaĠiile de fragmen-
tare (Feature Split) úi de combinare (Feature Merge) a datelor
spaĠiale cu tratarea adecvată a atributelor asociate acestora.
Atributele noilor obiecte geografice obĠinute prin astfel de
operaĠii pot fi generate astfel: prin copierea valorilor originale,
distribuirea proporĠională a acestora, sumarea sau medierea
valorilor iniĠiale (numai în cazul combinării datelor), sau fără
nici o valoare.
Pe parcursul unei sesiuni de lucru, utilizatorul poate
reveni succesiv (Undo) asupra operaĠiilor de editare până la
restaurarea situaĠiei originale (din momentul ultimei operaĠii
explicite de salvare a datelor).
0.6.6. Cartarea tematică
ArcView include numeroase facilităĠi pentru cartarea
tematică a datelor:
x Editarea legendelor (Legend Editor) prin úase metode:
single symbol control, graduated color ramping, graduated
symbols, unique value, dot density úi chart symbols.
x Clasificarea datelor pe baza valorilor unui atribut
numeric, prin 6 metode: quantile, equal interval, natural
breaks, standard deviations, equal area úi manual equal
interval.
367 ______________________________________ Informatică
x Normalizarea datelor pe baza valorilor unui atribut nume-

ric, prin două metode: by percent of total sau by any other
numeric atribute. Primul tip de normalizare este util în
cazul în care se compară de exemplu, volumul vânzărilor
efectuate de filialele regionale ale unei companii. Al doilea
tip de normalizare se utilizează de exemplu, pentru a
genera harta densităĠii populaĠiei (raportul dintre populaĠie
úi aria regiunii).
0.6.7. Modelare spaĠială raster-vector
Extensia opĠională ArcView Spatial Analyst, destinată
modelării fenomenelor geografice care prezintă variaĠie con-
tinuă în spaĠiu (altimetrie, pantă, precipitaĠii), a informaĠiilor
despre demografie, ú.a., include următoarele facilităĠi:
x crearea, interogarea, vizualizarea úi analiza datelor raster;
x analiză integrată raster-vector (de exemplu, un studiu de
amplasament optim al unei investiĠii se poate baza atât pe
date raster reprezentând modelul digital al terenului, pan-
tele úi expoziĠia pantelor cât úi pe date vectoriale repre-
zentând cursurile de apă, drumurile úi parcelele dintr-o
anumită regiune);
x conversia datelor din format vectorial în format raster;
x generarea de zone tampon (buffers);
x generarea hărĠii pantelor (slope map) úi a hărĠii expoziĠiei
(orientării) pantelor (aspect map);
x generarea curbelor de nivel pe baza modelului digital al
terenului. De exemplu, se defineúte o temă de tip Point
având ca sursă de date fie un desen AutoCAD fie un
coverage ARC/INFO sau un tabel de evenimente, în care
pentru fiecare punct se cunoaúte valoarea Z úi se aplică
funcĠia Create Contours.
Sursele de date pentru ArcView Spatial Analyst sunt:
coverage ARC/INFO, shapefiles, date CAD (AutoCAD DWG,
DXF, MicroStation DGN), TIFF, BIL, Sun raster, DEM, DTED

etc.
0.6.8. Analiza reĠelelor úi optimizarea traseelor
Extensia opĠională ArcView Network Analyst, destinată
modelării reĠelelor geografice (drumuri, linii telefonice, con-
ducte de gaz etc.), permite următoarele facilităĠi:
x identificarea celui mai direct traseu între două puncte cu
determinarea foii de parcurs aferente (Find the Most Direct
Path between Two Points);
x identificarea traseului optim pentru vizitarea mai multor
adrese cu determinarea ordinii de vizitare a adreselor úi a
foii de parcurs aferente (Find the Optimum Route between
Many Points);
x identificarea celui mai apropiat vehicul de intervenĠie sau
al celei mai apropiate unităĠi de service în cazul unui
incident cu determinarea traseului optim pentru intervenĠie
úi a foii de parcurs aferente (Find the Closest Facility);
x delimitarea zonelor deservite de un centru (magazin, res-
taurant, staĠie de salvare, unitate de pompieri etc.), pe ba-
za timpului necesar unei intervenĠii, eventual cu deter-
minarea numărului de locuitori deserviĠi în fiecare zonă
(Drive Time Analysis).
Surse de date pentru ArcView Network Analyst sunt:
coverage ARC/INFO, shapefiles, date CAD (AutoCAD DWG,
DXF, MicroStation DGN).
369 ______________________________________ Informatică
CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................. 5
Istoric 8
Calculatoare digitale ..................................................... 4
Capitolul . ELEMENTE DE LOGICĂ ùI ARITMETICĂ
BOOLEANĂ .................................................. 7
Capitolul 2. HARDWARE ùI SOFTWARE ......................... 26
2.. Unitatea centrală de procesare (CPU) ................ 26
2.2. Placa de bază (MotherBoard) ............................ 3
2.2.. Soclul pentru procesor ........................................ 32
2.2.2. Chipset-ul ........................................................... 34
2.2.3. Magistrale pentru extensii ................................... 35
2.2.4. Extensii incluse în placa de bază ........................ 36
2.2.5. Formatul plăcii .................................................... 36
2.3. Dispozitive de memorare ................................... 38
2.3.. Memorii ROM úi RAM .......................................... 39
2.3.2. Medii de stocare ................................................. 4
2.4. Dispozitive de intrare/ieúire ............................... 44
2.4.. Tastatura ............................................................ 44
2.4.2. Mouse-ul ............................................................ 45
2.4.3. Joy-stick-ul ......................................................... 46
2.4.4. Scanerul ............................................................. 46
2.4.5. Creionul optic ..................................................... 47
2.4.6. Monitorul senzorial ............................................. 47
2.4.7. InterfaĠa de achiziĠie audio úi/sau video ............... 48
2.4.8. InterfaĠa de reĠea ................................................ 49
2.4.9. Modemul............................................................. 49
2.4.0. Monitorul ............................................................ 50
2.4.. Imprimanta ......................................................... 5
2.5. Accesorii .......................................................... 52
2.6. Software ........................................................... 53
2.6.. Sistemul de operare ............................................ 53
2.6.2. Programe de aplicaĠie ......................................... 54
2.6.3. Limbaje de programare ....................................... 55
2.6.4. Programe utilitare ............................................... 57
2.6.5. Editoare.............................................................. 58
2.6.6. Sisteme de gestiune a bazelor de date ................ 59
Capitolul 3. SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS ............... 6
3.. Structura internă DOS ....................................... 63
3.2. IniĠializarea sistemului ....................................... 63
3.2.. BIOS SETUP ...................................................... 65
370 ______________________________________ Informatică
3.3. Gestiunea sistemului de fiúiere .......................... 69

3.3.. Sectorul BOOT ................................................... 70
3.3.2. Tabelul de alocare al fiúierelor (FAT)................... 7
3.3.3. Directoare (directory) .......................................... 75
3.4. Comenzi DOS ................................................... 77
3.4.. Programele executabile ...................................... 77
3.4.2. Administrarea sistemului de fiúiere ...................... 79
3.4.3. Administrarea hard discului úi floppy discului....... 8
3.4.4. Fiúiere de configurare ......................................... 82
3.4.5. Programe de comprimare úi arhivare ................... 84
3.4.6. Programe utilitare ............................................... 84
3.5. Elemente practice ............................................. 87
Capitolul 4. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS ............ 95
4.. Elementele interfeĠei grafice Windows .............. 02
4.2. Elementele unei ferestre de aplicaĠie ............... 07
4.2.. Elementele de control ale unei ferestre de
aplicaĠie............................................................ 3
4.3. Butonul áStart ............................................... 4
4.4. AplicaĠia My Computer .................................... 7
4.4.. Add New Hardware ........................................... 2
4.4.2. Add/Remove Programs ..................................... 22
4.4.3. Date/Time......................................................... 23
4.4.4. Display ............................................................. 23
4.4.5. Fonts ................................................................ 24
4.4.6. Game Controllers .............................................. 25
4.4.7. Internet Options ................................................ 25
4.4.8. Keyboard .......................................................... 25
4.4.9. Modems............................................................ 25
4.4.0. Mouse .............................................................. 26
4.4.. Multimedia ........................................................ 27
4.4.2. Network ............................................................ 27
4.4.3. ODBC Data Sources ......................................... 27
4.4.4. Passwords ........................................................ 27
4.4.5. Power Management .......................................... 27
4.4.6. Regional Settings ............................................. 28
4.4.7. Sounds ............................................................. 28
4.4.8. System ............................................................. 28
4.4.9. Telephony ........................................................ 29
4.4.20. Users ............................................................... 29
4.5. AplicaĠia Windows Explorer ............................. 29
4.5.. SemnificaĠia elementelor de comandă din
Explorer............................................................ 3
37 ______________________________________ Informatică
4.5.2. Barele de butoane ............................................ 34

4.5.3. Vizualizarea conĠinutului unui disc..................... 34
4.6. Administrarea sistemului cu Windows Explorer . 35
4.6.. Crearea folderelor ............................................. 35
4.6.2. Crearea fiúierelor .............................................. 35
4.6.3. Copieri de fiúiere úi foldere ............................... 36
4.6.4. Mutări de fiúiere úi foldere................................. 37
4.6.5. ProprietăĠile folderelor úi fiúierelor ..................... 38
4.6.6. ùtergerea folderelor úi fiúierelor ........................ 38
4.6.7. Recuperarea fiúierelor úterse din Recycle Bin.... 39
4.6.8. Redenumirea folderelor úi fiúierelor ................... 40
4.6.9. Căutarea folderelor úi fiúierelor ......................... 40
4.6.0. Managementul mediilor de stocare .................... 42
4.7. AplicaĠia ScanDisk .......................................... 43
4.8. AplicaĠia Disk Defragmenter ............................ 44
4.9. AplicaĠia CleanUp ........................................... 44
4.0. Trucuri utile .................................................... 45
4.. Elemente practice ........................................... 49
Capitolul 5. PROCESOARE DE TEXT ............................ 56
5.. Microsoft Word 2000 ....................................... 57
5... Începerea lucrului în W ord ................................ 58
5..2. Aspectul ferestrei W ord..................................... 59
5..3. Bara meniu ....................................................... 60
5..4. Barele de instrumente ....................................... 78
5..5. Bara de vizualizare document ........................... 8
5..6. Bara de explorare document ............................. 8
5..7. Rigla orizontală................................................. 83
5..8. Alte elemente de control ................................... 84
5.2. Comenzi rapide............................................... 85
5.3. Lucrul cu tabele .............................................. 87
5.4. Elemente de grafică în Word ........................... 90
5.5. Editorul de ecuaĠii ........................................... 94
5.6. Elemente practice ........................................... 95
Capitolul 6. PROGRAME DE PREZENTARE................... 20
6.. Tipuri de slide-uri ............................................ 20
6.2. Selectarea modului de vizualizare.................... 204
6.3. Definirea tranziĠiilor ......................................... 205
Capitolul 7. FOI DE CALCUL TABELARE ....................... 206
7.. Agenda de lucru Excel .................................... 207
7... Tipuri de date ................................................... 208
7..2. Completarea automată a celulelor ..................... 209
372 ______________________________________ Informatică
7..3. Formatări .......................................................... 20

7..4. Lucrul cu formule .............................................. 2
7..5. Diagrame în Excel ............................................ 22
7..6. Realizarea unei baze de date ............................ 23
Capitolul 8. REğELE DE CALCULATOARE .................... 29
8.. Nivelurile modelului de referinĠă ISO-OSI ......... 222
8.2. Topologia reĠelelor locale ................................ 225
8.2.. Topologia stea .................................................. 225
8.2.2. Topologia liniară ............................................... 226
8.2.3. Topologia inel ................................................... 227
8.3. Medii de transmisie ......................................... 227
8.3.. Cablul torsadat ................................................. 228
8.3.2. Cablul coaxial ................................................... 228
8.3.3. Fibra optică ...................................................... 228
8.3.4. Legături radio ................................................... 228
8.3.5. Legături cu microunde úi infraroúii ..................... 229
8.4. Controlul accesului la reĠea ............................. 229
8.4.. Metode polling .................................................. 230
8.4.2. Tehnici cu jeton ................................................ 23
8.4.3. Accesul aleatoriu .............................................. 232
8.5. ReĠele CSMA/CD ............................................ 234
8.6. Medii de transmisie CSMA/CD ......................... 237
8.6.. Cablul coaxial gros 0 BASE 5 .......................... 237
8.6.2. Cablul coaxial subĠire 0 BASE 0 .................... 238
8.6.3. Cablul torsadat 0 BASE T................................ 239
8.6.4. Cablul CATV BROAD 36 ................................... 240
8.7. Echipamente de interconectare........................ 24
8.7.. Repetorul.......................................................... 24
8.7.2. Podul (bridge) ................................................... 24
8.7.3. Ruterul (Router) ................................................ 242
8.7.4. HUB-ul ............................................................. 242
8.7.5. Comutatorul (switch) ......................................... 243
8.7.6. Pasarela (Gateway) .......................................... 243
8.8. Elemente practice ........................................... 244
8.8.. Cablarea unei reĠele UTP TCP/IP ...................... 244
8.8.2. Instalarea plăcii de reĠea ................................... 245
8.8.3. Setarea protocoalelor úi serviciilor de reĠea ....... 248
Capitolul 9. LIMBAJE DE NIVEL ÎNALT .......................... 253
9.. Scheme logice ................................................ 255
9.2. Limbajul Visual Basic ...................................... 257
9.2.. Forme, controale, proprietăĠi úi metode ............. 258
9.2.2. Variabile ........................................................... 260
373 ______________________________________ Informatică
9.2.3. Luarea deciziilor: ramificare úi ciclare................ 262

If…Then…Else .............................. 262
Select Case…End Select .................... 263
Do…Loop ................................... 264
For…Next .................................. 265
9.2.4. Proceduri-subrutină úi proceduri-funcĠie ............ 265
9.2.5. FuncĠii de intrare úi ieúire.................................. 267
FuncĠia InputBox() .......................... 267
Procedurile MsgBox ........................... 269
9.3. Mediul de dezvoltare Visual Basic .................... 270
9.3.. InterfaĠa grafică VB ........................................... 270
9.3.2. Controale.......................................................... 275
9.3.3. Butoane de comandă, casete de text úi etichete 277
9.3.4. Butoane de opĠiune, casete de validare úi cadre 28
9.3.5. Casete cu listă úi casete combinate cu listă
derulantă .......................................................... 284
9.3.6. Controale grafice .............................................. 287
9.3.7. Controale pentru administrarea fiúierelor ........... 292
9.3.8. Tehnici de animaĠie........................................... 294
9.3.9. Integrarea meniurilor în aplicaĠii Visual Basic .... 296
9.4. Baze de date în Visual Basic ........................... 300
9.4.. Gestionarul de date .......................................... 30
9.4.2. Forme úi controale legate.................................. 305
Refresh ................................... 307
UpdateControls ............................ 307
UpdateRecord .............................. 308
9.4.3. Obiect baze de date, set de înregistrări úi spaĠiu
de lucru ............................................................ 308
9.4.4. Controale reĠea ................................................. 3
9.4.5. Interogarea bazelor de date cu tehnici SQL ....... 33
Comanda CREATE ............................ 36
Comanda ALTER ............................. 38
Comanda DROP .............................. 39
Comanda SELECT ............................. 39
Unirea tabelelor .............................. 32
Comanda INSERT ............................. 322
Comanda UPDATE ............................. 322
Comanda DELETE ............................ 323
9.4.6. Crearea úi tipărirea rapoartelor ......................... 323
9.5. Depanarea proiectelor ..................................... 328
9.5.. Erori la rulare ................................................... 329
9.5.2. Erori logice ....................................................... 33
374 ______________________________________ Informatică
9.6. InterfaĠa W indows API....................................... 333

0. BAZE DE DATE GEOGRAFICE ................... 337
Capitolul
0.. Concepte ArcView........................................... 340
0.2. AplicaĠii .......................................................... 344
0.3. Explorarea bazelor de date spaĠiale: operaĠii
asupra temelor................................................ 346
0.4. Tratarea informaĠiilor descriptive: operaĠii asupra
tabelelor ......................................................... 352
0.5. Realizarea de grafice úi obĠinerea rezultatelor
finale .............................................................. 357
0.5.. Grafice ............................................................. 357
0.5.2. Rezultate finale................................................. 358
0.6. FacilităĠi de mare complexitate ........................ 360
0.6.. Analiza spaĠială ................................................ 360
0.6.2. PoziĠionarea geografică a adreselor .................. 364
0.6.3. Afiúarea imaginilor ............................................ 364
0.6.4. Personalizarea aplicaĠiilor ................................. 365
0.6.5. Crearea úi editarea de date geografice .............. 366
0.6.6. Cartarea tematică ............................................. 366
0.6.7. Modelare spaĠială raster-vector ......................... 367
0.6.8. Analiza reĠelelor úi optimizarea traseelor ........... 368

Curs Melnic - Informatica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Melnic - Informatica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf.univ.dr.ing.

Astăzi există în lume trei categorii mari de calculatoare:

TendinĠa de viitor a tehnicii de calcul este de a imita cât

acces complet úi 52 de Ġări cu acces limitat (de exemplu, nu-

roĠi dinĠate, fiecare dinte reprezentând o cifră de la 0 la 9.

practică întregul proiect, în special datorită limitărilor

(Electronic Discrete Variable Automatic Computer) în care au

În anul 98 IBM a introdus propriul său model de micro-

întreprinderi mari, departamente guvernamentale, institute

Capitolul . ELEMENTE DE LOGICĂ ùI ARITMETICĂ

de asemenea, cunoúteau numai adunarea. Celelalte operaĠii

Astfel, operaĠia 9-5=4, în aritmetică binară cu cod

În concluzie, 0 00 (2) = 8 (0) .

8 (0) =28+32+6+4+=2 7 +2 5 +2 4 +2 2 +2 0 =0 00 (2)

Rezultatul final se obĠine scriind în ordine inversă

de 024 biĠi; în ceea ce priveúte numărul maxim reprezentat

Formatele standardizate pentru numere flotante sunt

mai puĠin semnificativi; simbolurile cursive reprezintă carac-

Acest tabel poate fi foarte util pentru scrierea caractere-

Null Null VT Vertical Tab Syn Sycronous Idle

SOH Start Of Heading FF Form Feed ETB End of Trans. Block

STX Start Of Text CR Carriage Return Can Cancel

ETX End Of Text SO Shift Out EM End of Medium

ENQ Enquiry DLE Data Link Escape ESC Escape

Ack Acknowledge DC1 Device Control  FS File Separator

Acest tabel a constituit baza seturilor de caractere vreme

Capitolul 2. HARDWARE ùI SOFTWARE

2.1. Unitatea centrală de procesare (CPU)

80486 DX 987 AT 32 > < 52 25-00 intern

x Intel Pentium Xeon: este procesorul destinat pentru

x AMD K7 Athlon (figura 2..d): cu frecvenĠe de lucru până

internă novatoare úi se doreúte a fi cel mai performant

memorii adiĠionale. Rezultatul este un calculator mai mic úi

Cele mai multe microprocesoare sunt alcătuite din patru

gistrală bidirecĠională prin intermediul căreia se scriu/citesc

Registru 8+8 B C 8 Acc Stare 8

Magistrală adrese (6 biĠ i) Adrese

Magistrală control Control

2.2. Placa de bază (MotherBoard)

nentele calculatorului (procesor, memorie, tastatură, monitor

Astăzi există, de regulă, plăci de bază cu soclu Socket7

Trebuie menĠionat faptul că soclurile procesoarelor nu

trală sistem – FSB 200 MHz, memorie RAM adresabilă 2 GB),

noi extensii. Pur úi simplu, opreúte calculatorul, introduce pla-

O primă inovaĠie în domeniu a fost introdusă de IBM cu

2.3. Dispozitive de memorare

mare) sau magneto-optice (dispozitive profesionale, reinscrip-

cu frecvenĠă de 4.77 MHz viteza memoriei era suficientă, la

Există úi alte standarde de memorie ultrarapide: RIMM-

2.3.2. Medii de stocare

Conectarea HDD la placa de bază se face prin inter-

CD-ul este un mediu de stocare optic úi s-a impus iniĠial

date chiar úi de 000 de ori mai mari decât a floppy discului.

2.4. Dispozitive de intrare/ieúire

x modul de transmitere al datelor (prin fir, infraroúu sau

Ctrl Alt Del

Orice mouse se cuplează la calculator pe o interfaĠă

fapt, scopul acestor dispozitive este doar de a converti lumina

Există mai multe tipuri de ecrane senzoriale (matrici

însă de programul de aplicaĠie prin intermediul căruia, pornind

constituie placa WinModem care constituie o soluĠie minimală

terior, s-au produs extensii grafice într-o gamă extrem de di-

Sunt imprimante lente, cu rezoluĠie mică, singurul avantaj

fundat cu difuzoarele pentru placa de sunet care sunt externe

În anul 98 IBM a introdus propriul său model de micro-

Capitolul . ELEMENTE DE LOGICĂ ùI ARITMETICĂ

În concluzie, 0 00 (2) = 8 (0) .

8 (0) =28+32+6+4+=2 7 +2 5 +2 4 +2 2 +2 0 =0 00 (2)

de 024 biĠi; în ceea ce priveúte numărul maxim reprezentat

Ack Acknowledge DC1 Device Control FS File Separator

80486 DX 987 AT 32 > < 52 25-00 intern

x AMD K7 Athlon (figura 2..d): cu frecvenĠe de lucru până

Magistrală adrese (6 biĠ i) Adrese

date chiar úi de 000 de ori mai mari decât a floppy discului.

03. MS-DOS .2 Introducere dischetele 5”/4 cu capacitate de

uă feĠe, 80 de piste pe faĠă, 8 sectoare pe pistă úi 52 octeĠi

Microsoft a introdus în anul 996 sistemul de administrare al

SD SDj SD2 SDn SDnj