Sunteți pe pagina 1din 8

Armamentul nuclear

• Introducere…
Din cele mai vechi timpuri, din dorinta de a se proteja, dar si cu
promordialul scop al perfectionarii, omul a creat de-a lungul timpului
diverse arme. Dominatia in acest domeniu a fost oarecum incerta, pana la
aparitia bomelor nucleare, ce au dictat, in ultima istanta, in istorie,
suprematia lumii pentru Statele Unite ale Americii.

Definitie: O arma nucleara, numita şi bomba atomica, este o arma


tehnicizata, extrem de distrugatoare care se bazeaza pe energia eliberata
prin urmatoarele procese fizice:

1. la prima generatie de bombe nucleare: prin fisiune nucleara

2. la a doua generatie (bomba cu hidrogen): prin fisiune, urmata de


fuziune nucleara.

Fisiunea nucleara cunoscuta si sub denumirea de fisiune atomica, este


un proces in care nucleul unui atom se rupe in doua sau mai multe nuclee
mai mici, numite produşi de fisiune şi, în mod uzual, un număr oarecare de
particule individuale. Aşadar, fisiunea este o formă de transmutaţie
elementară. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă
de raze gamma) şi alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta şi
particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacţie exoterma şi
poate să elibereze cantităţi substanţiale de energie sub formă de radiaţii
gamma şi energie cinetică a fragmentelor (încălzind volumul de material
în care fisiunea are loc). Fisiunea nucleară este folosită pentru a produce
energie în centrale de putere şi pentru explozii în armele nucleare.
Fisiunea este utilă ca sursă de putere deoarece unele materiale, numite
combustibil nuclear, pe de o parte generează neutroni ca jucători” ai
procesului de fisiune şi, pe de altă parte, li se iniţiază fisiunea la impactul
cu (exact aceşti) neutroni liberi.

Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice


reacţionează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai
ridicată) decât nucleele iniţiale. Ca urmare a fuziunii se produc şi alte
particule subatomice, ca de exemplu neutroni sau raze alfa (nuclee de
heliu) sau beta (electroni sau pozitroni). Fuziunea nucleară este sursa
principală de energie în stelele active. Fuziunea nucleară ar putea deveni
o sursă de energie practic nelimitată (şi ecologică) atunci când reactoarele
de fuziune (care în prezent se află în fază experimentală şi nu produc încă
un surplus net de energie) vor deveni viabile din punct de vedere
tehnologic şi economic.

• Armele in
istorie...
Armele nucleare s-au
folosit împotriva oamenilor
doar de două ori, şi anume în
jurul încheierii celui de-al doilea război mondial, când SUA au aruncat câte
o singură bombă atomică cu fisiune asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi
Nagasaki. Primul eveniment a avut loc în dimineaţa zilei de 6 august 1945,
când Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip pistol, cu
uraniu, cu codul "Little Boy" (Băieţelul), asupra oraşului Hiroşima. Al doilea
eveniment a avut loc după trei zile, la 9 august 1945, când un dispozitiv
tip implozie, cu plutoniu, cu codul "Fat Man" (Grasul), a fost aruncat
asupra oraşului Nagasaki. Norul, sau "ciuperca" acestei bombe s-a înălţat
mai mult de 18 kilometri deasupra hipocentrului exploziei. Folosirea
acestor 2 bombe, din care a rezultat moartea imediată a aproximativ
100.000 – 200.000 de oameni (majoritatea civili) şi chiar şi mai mulţi cu
trecerea timpului, a fost şi rămâne controversată. Criticii spun că a fost un
act de omucidere în masă inutil, în timp ce alţii sunt de părere că de fapt
s-a limitat numărul de victime de ambele părţi prin grăbirea sfârşitului
războiului şi evitarea unor lupte sângeroase pe teritoriul Japoniei; de
asemenea se aduce argumentul reducerii înaintării sovietice (şi
comuniste) în Asia drept una din consecinţele acestor bombe. De atunci pe
Pământ au fost detonate peste 2.000 de arme nucleare cu scop de testare
şi demonstrare a scopurilor lor. Pe lângă folosirea lor ca arme, explozivele
nucleare au fost testate şi folosite şi pentru diverse scopuri nemilitare.
Astfel, în Uniunea Sovietică, ele au fost folosite în minerit şi la construirea
de canale, minimalizanu-se efectul pe termen lung.

• Proiectul Manhattan...
In 1939, Albert Einstein a expediat o scrisoare presedintelui american
Franklin Roosevelt, avertizindu-l despre amenintarea pe care o va aduce
cu sine noua descoperire. La putin timp dupa ce Statele Unite au intrat in
Cel De-al Doilea Razboi Mondial, guvernul american a decis sa initieze
Proiectul Manhattan care trebuia sa aiba ca rezultat realizarea bombei
atomice. Oamenii de stiinta angajati in acest proiect au inceput sa obtina
primele succese. La sfirsitul anului 1942 laureatul italian al Premiului
Nobel, Enrico Fermi, si colaboratorii sai au facut prima demonstratie
despre reactia in lant, intr-un laborator subteran al Universitatii din
Chicago. Proiectul Manhattan a demarat, apoi asigurindu-se facilitatile
necesare pentru cercetarea in domeniul nuclear si foarte curind au aparut
primele rezultate. Primul reactor cu plutoniu a devenit operativ in luna
noiembrie a anului 1943, in localitatea Oak Ridge, Tennessee.

• Principiul de functionare...
Pe data de 16 iulie 1954, cercetatorii care luau parte la Proiectul
Manhattan au detonat prima arma nucleara in cadrul unui test efectuat
linga Alamogordo, New Mexico. Dupa doar trei saptamini, ”Little Boy” a
fost lansat asupra Hiroshimei. Little Boy”, bomba care a distrus Hiroshima,
a folosit asa-numita metoda a ”tevii de pistol”. O mica explozie determina
ciocnirea unei bucati de uraniu cu alta, determinindu-se astfel reactia in
lant. Impactul se producea intr-un dispozitiv asemanator cu teava unui
pistol. ”Fat Man”, bomba aruncata peste Nagasaki, a fost construita pe
principiul imploziei: o masa de plutoniu 239, inconjurata de substante
chimice explozibile. Tot materialul explozibil chimic era detonat in acelasi
timp. Explozia determina compresarea masei de plutoniu si crearea
reactiei in lant. Armele nucleare mai moderne sint bombele cu hidrogen.
Aceste arme presupun izbucnirea unei implozii atomice pentru a crea
caldura si presiunea necesare pentru ca nucleele a doi izotopi de hidrogen
sa fuzioneze. Pentru ca o asemenea reactie de fuziune sa se petreaca,
trebuie generate temperaturi egale sau chiar mai mari decit cele existente
in interiorul Soarelui.
Un razboi nuclear ar fi urmat de pacea totala a unei ”ierni nucleare”.

Figura 1 (Interior bomba atomica)

Puterea exploziva a armelor nucleare este masurata in kilotone sau


megatone. O kilotona echivaleaza cu forta exploziva a 1.000 de tone de
TNT. O megatona inseamna puterea a 1 milion de tone de TNT. Bomba
atomica de la Hiroshima a produs o explozie de 15 kilotone. Cu hidrogen
sau prin fuziune, bombele au produs pina acum explozii care au ajuns pina
la 60 de megatone. Forta destructiva a armelor nucleare nu se limiteaza
doar la intensitatea exploziei. Undele de soc se propaga de la locul
detonarii cu o viteza incredibila si cu o forta atit de mare incit pot distruge
cladirile din calea lor. Radiatiile termice, lumina orbitoare si caldura
extrema emanata de explozie cauzeaza arsuri letale. Unii
oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca in timpul unui
razboi nuclear fumul degajat de o serie de explozii ar
acoperi intreaga atmosfera, cauzind asa-numita ”iarna
nucleara”, care ar determina scaderea temperaturilor atit
de mult, incit majoritatea formelor de viata ar fi distruse.
Exploziile nucleare cauzeaza, de asemenea, si de radiatii
radioactive care pot ramine in atmosfera si in mediul
inconjurator pentru multi ani.

Figura 2 (Bomba cu
hidrogen)
Bombele în care se produc reacţii de fuziune nucleară se mai numesc şi
bombe cu hidrogen. Temperatura necesară declanşării reacţiei de fuziune
în bomba cu hidrogen este realizată de o bombă atomică, anexată
acesteia. Reacţia de fuziune odată începută se autoîntreţine şi, într-un
timp foarte scurt se produce o explozie catastrofală. Spre deosebire de
armele atomice aceasta are nevoie de o temperatură ridicata pentru a
produce daune şi în loc să transforme atomii în elemente cu o masă mai
mică aici atomii se unesc şi formează un element mai greu decât cel
initial. Bombe de acest gen au fost testate de SUA, Rusia, Marea Britanie şi
China care de asemeni deţin acest tip de armament.
În structura acestei bombe intră o bombă atomică, iar în jurul ei este un
amestec de litium şi deuterin. Această bombă nu produce radii precum
cea atomică de aceea este cunoscută şi sub numele de “bombă curată”.
Datorită acestui aspect se aseamănă cu bomba cu neutroni. După explozia
acestui tip de bombă se crează unde care scad în intensitate cu cât se
depărtează de locul exploziei. Acestea sunt răspunzătoare de pagubele
produse de bomba cu hidrogen.

• Efecte...

Efectele produse de suflul exploziei: exploziile nucleare ca şi cele


provocate de armele convenţionale (clasice) produc distrugeri ale clădirilor
şi ale altor structuri aflate în zonă. În timpul unei explozii creşte brusc
presiunea aerului ceea ce provoacă o undă de şoc (unda exploziei) şi
vânturi puternice. Cât de mari sunt pagubele produse şi care este raza de
acţiune a suflului exploziei depind de puterea bombei, adică de
echivalentul ei în T.N.T. De exemplu: O bombă nucleară echivalentă cu 10
kilotone de TNT produce distrugeri grave ale structurilor uşoare (cum ar fi
casele de lemn întâlnite în Japonia, SUA) pe o rază de 1.6 km şi stricăciuni
moderate la 2.4 km. O bombă de 1000 de ori mai puternică (de 10
megatone de TNT) are raza de acţiune de aproximativ de 10 ori mai mare,
producând distrugeri grave pe o rază de 17.7 km şi distrugeri moderate pe
o rază de 24km.
Efectele produse de radiaţia termică: temperaturile foarte ridicate
atinse într-o explozie nucleară deternimă formarea unei mase mari de
gaze incandescente, ca o „minge de foc”. Diametrul ei este de aproximativ
300 metri pentru o bombă de 10 kilotone şi în jur de 4,8 kilometri pentru o
bombă de 10 megatone. Radiaţia termică prousă de mingea de foc poate
produce arsuri ale pielii şi incendii. Bombele atomice aruncate asupra
Japoniei (Hiroşima şi Nagasaki), în cel de-al doilea război mondial, au
provocat multe incendii mai ales în zona exploziei. În unele condiţii
(Hiroşima) focurile mici care apar se pot combina formând furtuni de foc,
similare celor care însoţesc incendiile din marile paduri. Efectele radiaţiei
termice produse de „mingea de foc” depind de: starea atmosferei (dacă
vizibiliatea este slabă sau explozia are loc deasupra norilor efectele sunt
scăzute) şi de puterea bombei (o bombă de 10 kilotone poate cauza arsuri
moderate pe o distanţă de peste 32 de km. Arsuri uşoare se produc însă
pe distanţe mai mari).
Efectele produse de radiaţia nucleară: în timpul exploziilor nucleare se
eliberează radiaţii nucleare foarte penetrante. Acesta este probabil unul
dintre cele mai mortale efecte ale armelor nucleare deoarece iradierea cu
radiaţii nucleare cauzează boli grave fiinţelor vii. Studierea efectelor
radiaţiilor nucleare asupra supravieţuitoarelor de la Hiroşima şi Nagasaki
au arătat cât de nocive pot fi radiaţiile. „Ciuperca” ce se formează în
timpul expoziei nucleare conţine rezidurile radioactive ale bombei
nucleare (izotopi radioactivi rezultaţi din reacţia de fisiune, neutroni,
radiaţii gama). Prin precipitaţii radioactive ce apar se pot contamina
suprafeţe întinse aflate uneori la distanţe foarte mai de locul exploziei.
Mutaţiile genetice: o altă urmare a unei explozii sau a unui accident
nuclear sunt mutaţiile genetice. Mediul are o dublă interacţiune cu
materialul genetic deoarece el iniţiază apariţia mutaţiilor în direcţii
întâmplătoare şi tot el este judecătorul care apreciază valoarea lor şi astfel
asigură direcţia evoluţiei. Mediul produce mutaţii naturale cu o frecvenţă
medie apreciată la 1/100.000 per genă per generaţie. Potenţialul mutagen
al mediului înconjurător a cunoscut o creştere considerabilă din cauza
acumulării de factori mutageni produşi de industria modernă. Procesul se
mai numeşte şi mutageneza mediului. Radiaţiile care dau naştere
mutaţiilor nu sunt cele naturale, care provin de la Soare sau din rocile
radioactive ci radiaţiile provenite din activitatea nucleară care pot genera
contaminarea nucleară. Aceste radiaţii se răspândesc prin exploziile
bombelor atomice precum cele de la Nagasaki şi Hiroşima, prin exploziile
experimentale pentru testarea armelor nucleare şi prin accidentele
nucleare precum cel de la Cernobâl. Contaminarea radioactivă se
manifestă pe o perioadă îndelungată, mutaţiile produse afectând chiar şi
pe urmaşii celor radiaţi. Izotopul stronţiu 90 este „confundat” de
organisme cu calciul şi se acumulează în oase. El iradiază măduva
hematogenă şi de aceea leucemia este una dintre cele mai frecvente
consecinţe ale contaminării radioactive a mediului. Iodul 131 este
acumulat în glanda tiroidă crescând riscul de apariţie a cancerului
tiroidian. Cancerul este una dintre consecinţele cele mai frecvente a
poluării radioactive. Altă consecinţă produsă de radiaţii este teratogeneza
(naşterea copiilor cu malformaţii). Aceasta se produce deoarece orice
substanţă care perturbă procesul celulei ou, care cuprinde instucţiuni
complexe cu privire la organismul ce va lua naştere generează mutaţii. De
exemplu se poate perturba dezvoltarea embrionară. Deci, se impune
controlul experimentelor nucleare şi aplicaţiilor militare. Daca stratul de
ozon este afectat va creşte numarul de cazuri de cancer de piele datorită
expunerii îndelunagte la soare. Acesta absoarbe razele ultraviolete şi ne
protejează. Deja opinia publică este îngrijorată de apariţia unor zone în
care stratul de ozon este periculos de rarefiat. Un alt aspect este faptul ca
radiaţiile se acumulează în mediu, ajung în hrana vieţuitoarelor şi în final
la noi de aceea se impune o mare grijă când se fac testări cu aceste
substanţe.
Oficial, singurele ţări recunoscute ca puteri nucleare sunt Statele
Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Franţa, China, India şi Pakistan.
Rusia a moştenit armele de la Uniunea Sovietică.

• Mare, mai mare, maxim...

Pe 30 octombie 1961, Rusii au detonat cea mai mare bomba


construita vreodata, denumita si „Bomba Tarului”.
Construita in toiul Razboiului Rece, pentru ca Uniunea
Sovietica sa isi arate suprematia in fata Americii, aceasta
a fost proiectata inital ca avand 100 megatone. Din
cauza influentei asupra mediului, care in acest caz ar fi
fost imensa, bomba a fost redusa la puterea a 57 mt,
sau 57 de milioane tone de TNT. Caldura produsa de
explozie ar fi putut produce arsuri de gradul 3 pe o
suprafata de 100 de km de la suflul exploziei. Mingea
de foc a fost vazuta la 1000 de km. Ciuperca produsa
s-a extins pana la 64 de km, aproximativ de 7 ori
altitudinea celui mai mare varf montan terestru,
Everest. Distrugerile s-au produc pe o raza de 1000
de km, explozia provocand un seism cu magnitudinea
de 5.2 grade Richter, desi bomba a fost detonata la 4
kilometri de sol. Ulterior, s-a estimat ca energia
produsa de bomba ar fi echivalentul a 1,4 % din cea
produsa de Soare. Figura 3 ( Comparatie intre razele sferelor de
foc a 3 bombe, 2 apartinand americanilor si
una Rusiei )
Putem deci spune ca, pentru a-si distruge inamicul,
rusii ar creea o bomba care sa distruga tot ce traieste
pe o raza de zeci de kilometri. In schimb, americanii
folosesc o bomba care sa distruga DOAR Inamicul.

• Bibliografie...

1. http://en.wikipedia.org
2. http://ro.wikipedia.org
3. http://www.roenciclopedia.ro
4. http://www.clker.com
5. http://www.atomicarchive.com
Va multumim pentru atentie!!!

Proiect intocmit de: Balanici Dragos


Clasa a VIII-a B