Doar alb si negru

Tot ceea ce vedeam in jurul meu ma ingrozea.Ma inconjurau strazi pustii ,perfect lustruite de masinile ce
le spalau frecvent.O hartie nu era aruncata pe jos,o pisica nu alerga pe strazi.

Pluteam usor pe aceste strazi sperand sa intalnesc pe cineva sa ii pot vorbi ,dar era in zadar.Singurul om
pe care l-am intalnit ,era o femeie ,de o frumusete extraordinara ascunsa sub un trench-coat ,o palarie si
o pereche de ochelari imensi.

Am salutat-o in incercarea mea de a intra in vorba cu cineva ,dar nici nu mi-a dat importanta ,mergand
mai departe.Am ramas uimita de ignoranta aceasta exagerata.

Nu stiam cum sa plec din aglomeratia aceasta de cladiri linistite ,cum sa gsesc un loc unde puteam gasi
galagie,oameni voiosi ,comunicativi.

Am mers continuu pana am vazut in fata ochilor un pod asezat invers,de care atarna un tren cu susul in
jos.O scara s-a desprins din el si a coborat la nivelul meu.Intr-o clipita eram sus ,intre multi oameni ,iar in
mine s-a trezit un sentiment de fericire.

Dar in mai putin de 1 minut mi-am dat seama ca oamenii acestia erau ca niste zombi ,fara imaginatie,fara
vorbe.

Stateau fiecare pe locul lui ,uitandu-se in gol ,parca erau papusi de portelan ,foarte bine lucrate.Toti erau
de o frumusete inimaginabila,dar nu aveau suflet.

M-am uitat in jos ,cautandu-mi corpul ,dar nu il vedeam .Adevarul e ca nu imi vedeam nici macar
mainile.Am tipat pentru a -mi da seama ca exist ,dar se pare ca doar eu m-am auzit .Ori totul era un vis si
eu doar observam ce e in jurul meu fara a fi personaj ,ori oamenii acestia erau chiar indiferenti.

Am coborat la prima statie ,care era in mijlocul pustietatii.Un camp larg cu plante ce iti treceau de
umar,in opozitie clara cu curatenia din oras.Insa,pana si plantele astea ,erau toate la acelasi nivel,parca
manipulate sa creasca asa .

Am pasit de-a lungul drumului si in fata mi s-a asternut un lung sir de case identice.Aveau gazon in fata
casei ,perfect taiat,de o culoare ce te deranja la ochi.

Un copil alerga pe strazi urmarit de un individ intr-o uniforma neagra,ce l-a ajuns si i-a smuls din mana o
acadea,apoi i-a trantit o palma peste fata mica si luandu-l de o mana ,ridicandu-i maneca ,a citit un
numar tatuat pe antebrat si la aruncat intr-o casa din apropiere.
Acestia nu erau oameni.Acestia erau numere.Ordinea aceasta era sinistra.Ma intrebam cum s-au
constituit familii cand ei nici nu vorbesc intre ei ,nu se saluta ,nu-si zambesc.

Nu stiu pentru ce traiesc oamenii acestia.

Privirea mi -a trecut prin zidurile unei case si am putut observa o tehnologie avansata,dar oamenii
pareau complet dependenti de ea.Mancarea era un lucru probabil uitat demult caci ei inghiteau
pastile ,apoi se asezau in fata televizorului ce le controla mintile.

Curatenia era pastrata de diverse obiecte miscatoare cu minte proprie,ce lasau totul luna in urma lor.

Familiile acestea erau pur si simplu aranjate.Nu comunicau ,nu isi ofereau afectiune,totul era un film
prost .

Cine isi doreste asemenea perfectiune dezgustatoare.Pana si Hitler ar fi dezgustat!

Ma intreb cine munceste si ce munceste.Pare ca toate resursele cad din ceruri.Par ca banii nici n-ar
exista.Parc atotul e stiut pe de rost si totul e alb si negru.

Am privit din nou in jurul meu si am observat ca nici macar nu ploua ,sau nu era soare.Pana si vremea
era perfecta.Nu era mai cald sau mai frig de 15 grade.

Asta cum au reusit sa controleze?

Unde ma aflam?Mi-as fi dorit sa gasesc o biserica macar!Nu existau decat casele acelea
identice,ingrozitoare!

M-am asezat pe o bordura si mi-am scos din geanta ,care nu stiam ca o am pana acum,pe care nici nu o
vedeam de altfel o carte.

Am rasfoit incet foile si am inceput a citi.Un alt copil a trecut pe langa mine uitandu-se urat si s-a intors
peste cateva minute cu alt om in uniforma ce mi-a smuls cartea din mana si mi-a trantit si mie o palma
,ce m-a izbit de pamant.Cartea a luat-o si i-a dat foc.De acest lucru am ramas profund uimita.

Mi-a pus catusele,mi-a scris apoi un numar pe brat si ma aruncat intr-o casa goala ,m-a asezat pe un
fotoliu foarte moale si mi-a deschis televizorul .

O femeie vorbea cu viteza melcului ,folosind doar cuvinte banale,fara logica.

O ameteala m-a cuprins.Urma sa devin si eu sclavul acestei societati..

Insa m-am trezit in camera mea,privind peretele din fata mea,biblioteca mea mare si bien organizata cu
cele mai frumoase carti.Carti care mi-au aratat cum e viata ,si m-au indemnat sa o traiesc la maxim.

Oh,ce societate ingrozitoare de oameni fara minte ,fara viata!