Constelatii

Parcursul masonic in capitulul de roza cruce este iluminat de constelatii…

Caritate… Speranta…Iubire… Toleranta…Credinta

Aprinzandu-se succesiv in timpul initierii sau prezente discrete in timpul tinutei,

constelatiile, simboluri cu dubla valenta – semn si lumina – transmit cunoastere si se
constituie in repere ale navigatorului prin tumultosul ocean al vietii.

Dar… navigam asaltati de false lumini, de faruri inselatoare, artificii spectaculoase si

ieftine. In jurul nostru autoservirile cu mancare si cele cu imagini prolifereaza, se construiesc
grajduri aurite ale iluziilor, lipsa de masura – nascuta din lacomie si panica de a nu avea totul
aici si acum – este drogul ce a pus stapanire pe umanitate.

Platon descrie – intr-unul din dialogurile sale – omul Callicles… Un personaj care evita,
ignora sau perverteste morala (atitudinea fata de Bine) si estetica (atitudinea fata de frumos).

Cu o frenezie demna de un consumator modern, omul Callicles sfarseste prin a fi obosit

in loc sa fie fericit. Libertatea sa consta in capacitatea de a face tot ce ii trece prin cap, in
satisfacerea dorintelor si nevoilor fara nici o cenzura. Curand ajunge la o singura dorinta,
aceea de a-si demonstra ca nu are obstacole, indiferent de directia si sensul tremurului haotic
al vietii sale. Callicles incearca in mod inconstient sa perverteasca Caritatea, Speranta,
Toleranta sau Iubirea. Forteaza limitele incercand sa se proiecteze exploziv in exterior,
incearca sa fie lumina, crezand ca este lumina fara sa realizeze niciodata ca este doar orbitor,
ca este orbire si negura, este intuneric.

Intr-un om desacralizat morala si frumosul au fost amputate. Omul modern, proiectie

peste milenii a omului Callicles, se afla in mijlocul unui conflict deschis al tuturor impotriva
tuturor. Omul statistic de astazi este sclav modern al pornirilor lacomiei netemperate de
morala. Mai mult, mai repede, aici si acum trebuie umplut un butoi fara fund. Acest om
traieste intr-un univers in care timpul este oprit. Incapabil sa perceapa armonia legaturii
dintre trecut, prezent si viitor. Acest Golem modern traieste intr-un sistem de referinta
simpificat la maxim: sunt sau nu sunt constrans de ceva. Atat.

Si lumea se transforma intr-un grotesc carnaval perpetuu…

Deasupra acestei lumi destructurate ramane o intrebare.

Existenta unui ordin initiatic, discret, lucrand Intru Gloria Marelui Arhitect Al
Universului, reunind navigatori prin timpuri, cititori de constelatii, traitori in lumina… simpla
existenta a masoneriei, este suficienta?

Ritualul, initierea, agapa, legatura fraterna… sunt puternice?

Echerul, compasul, nivela si firul cu plumb… sunt potrivite?

Ordinea din Haos… este posibila?

Am zis.