P. 1
Metode Numerice Curs

Metode Numerice Curs

|Views: 1,010|Likes:
Published by daniel.urda6674

More info:

Published by: daniel.urda6674 on Oct 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/17/2013

pdf

text

original

Universitatea Romˆno-German˘ a a din Sibiu

Alexandru LUPAS ¸

Facultatea de Stiinta ¸ ¸ Calculatoarelor

METODE NUMERICE

Specializarea : Calculatoare

Sibiu-2002

Prof.univ.dr.dr.rer.nat. ALEXANDRU LUPAS ¸

METODE

NUMERICE

Referenti : ¸ Prof.univ.dr. Mircea Ivan Prof.univ.dr. Ioan Gavrea Tehnoredactare computerizat˘ : Autorul a

c Copyright2002 Toate drepturile apartin autorului ¸ Reproducerea prin orice mijloace , sau schimbarea destinatiei prezentului ¸ curs universitar, este permis˘ numai a cu aprobarea autorului.

Prezentul curs universitar este o form˘ prescurtat˘ a monografiei ap˘rut˘ a a a a cu acela¸i titlu, ˆ anul 2001, ˆ Editura Constant-Sibiu , s ın ın ISBN 973-99393-0-9

Cuprins
1 INTERPOLAREA FUNCTIILOR ¸ 1.1 Sisteme Cebˆsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ı¸ 1.1.1 Sisteme Cebˆsev complete . . . . . . . . . ı¸ 1.1.2 Notiunea de polinom generalizat . . . . . ¸ 1.2 Interpolarea pe puncte distincte . . . . . . . . . . 1.2.1 Polinoamele fundamentale . . . . . . . . . 1.2.2 Interpolarea prin polinoame generalizate . 1.2.3 Notiunea de diferent˘ divizat˘ . . . . . . ¸ ¸a a 1.3 Interpolarea polinomial˘ . . . . . . . . . . . . . . a 1.3.1 Polinomul lui Lagrange . . . . . . . . . . 1.3.2 Polinomul lui Newton . . . . . . . . . . . 1.3.3 Restul ˆ interpolarea pe puncte distincte ın 1.4 Formula fundamental˘ de transformare . . . . . . a 1.5 Interpolarea pe noduri multiple . . . . . . . . . . 1.5.1 Reprezentarea polinomului lui Hermite . . 1.5.2 Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . 1.5.3 O aplicatie . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.5.4 Restul ˆ interpolarea cu polinomul lui ın Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.6 Interpolare bivariat˘ . . . . . . . . . . . . . . . . a 1.7 Algoritmul lui Aitken- Neville . . . . . . . . . . ˘ 2 FORMULE DE DERIVARE NUMERICA 2.1 Metode de calcul pentru f (x0 ) . . . . . . 2.1.1 Gradul de exactitate . . . . . . . . 2.1.2 Parametrii de control . . . . . . . . 2.1.3 Formule echivalente . . . . . . . . . 2.2 Formule cu grad maxim de exactitate . . . 2.2.1 Inversa matricii Vandermonde . . . . 2.2.2 Determinarea formulelor optimale . 2.3 Formule de derivare cu dou˘ noduri . . . . a 2.3.1 Reprezentarea restului . . . . . . . . 2.4 Formule de derivare cu trei noduri . . . . . I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 2 3 5 5 5 6 15 16 16 20 25 27 28 35 40 44 44 47 52 56 56 57 58 58 62 62 63 68 68 71

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . ¸ a 3. .3 Rezultatul lui Laguerre .4 Coeficientii β . . . . . . .1 Restul ˆ unele formule de cuadratur˘ . . . . .5 Formula trapezului . . . . . . b] . . . . . . . . 75 76 77 79 80 80 84 85 87 89 96 99 100 101 105 109 109 112 115 119 122 124 126 126 128 129 131 132 136 138 140 143 154 154 154 155 159 159 162 162 163 ˘ 3 FORMULE DE CUADRATURA 3. a 3. 3. .2 Transform˘ri ale cuadraturilor . . . . 3. . . . a 3. . . . . . . . 3. . . .6 Generalizarea formulei trapezului . . .1.8 Un criteriu de comparatie al formulei ¸ trapezului cu formula lui Kepler . . . . . . . . . . . . . .3 Coeficientii lui Laplace . . . . . .2 . . . . . . . . . . . .7 Formula lui Kepler . . . 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. . . . . . . . . . . . .1 Localizarea r˘d˘cinilor ecuatiilor polinomiale . . . a a ¸ 4. . . .8. . . . . . . .11 Formula juxtapus˘ a . . . 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .formulei de cuadratur˘ . . . . . . . . . . a 3. . . . . . . . . . . . . .1 Regula lui Lagrange . . .6. .6. . . . . . . . . . . . . . . 4.1. . . . Span” -ul unui polinom . . . ın a 3. . . .2 Gradul maxim de exactitate . 3. . . . . . .7. a 3. . .4.1 M˘rirea gradului de exactitate . . . . . . . . . . . . . . .6.6. . . . 3. . . . . CUPRINS . . . . . a 3. . . . . ¸ a a 3. . . . . . .10 Formula punctului de mijloc . . . . . . . . . . . 3. . . . . . . . . . . .. 3. . . . . .punctului de mijloc” . . .2 Restul pe C[a. . . . . . . . . . . .1. .noduri . .2 Notiunea de formul˘ de cuadratur˘ . . . . . . .6.3 Formule de cuadratur˘ de tip interpolator .9 Implementarea formulei lui Gauss-Legendre . . . . . . . . . . .2 β−Formula de cuadratur˘ a lui Newton-Cotes . .6 Restul ˆ formulele optimale cu n . .5 Clasificarea formulelor de cuadratur˘ . . 3. . . . .6. . . . . . . . . .9 Formula de cuadratur˘ a lui Simpson . 3. . .6. . . .2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2. . .. . . . . . . . 4 REZOLVAREA ECUATIILOR TRANSCENDENTE ¸ 4. . 2. . . .3. . . . . . . . . . . . . .6. . . . . .1 Gradul de exactitate . .4. ¸ 4. . . . . . .1 Formule de tip Newton-Cotes . . . . . . . . . . 2. . . . . . . . ¸ 3.8 Formule de tip Gauss . .7 Polinoame ortogonale clasice . . . . . . . .2. . . . . ın Aproximarea lui f (p) (x0 ) . . . . . . 4. . . .4 Teorema lui Peano . . . . 3. . . . . . . . . . . . . . .1. . . .4 Delimit˘ri optimale pentru r˘d˘cini . . . . . . . . . 3. .5 2. .6 Cuadraturi clasice . . . .3.1 Formule de derivare de tip interpolator .1 Formula lui Christoffel-Darboux .6. . . 4. . . . . . . . . . .6. . . a 3. . . . . a 3. . 3. . . . . .6. .6. . . a a a 4. .6. . . .1 Ponderi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 Metode pentru rezolvarea ecuatiilor transcendente .1 Metoda lui Newton . .II 2. . . . . .2 Metoda coardei . . . .1 Cazuri particulare ale formulei lui Gauss . . . 3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . .5 4. . . . . . . 177 . . . . . . . . . . .2. . . . . . .6 Test Nr. . . 5 . . . . . .2. . .2. . . . 5. . . 186 . .1 Test Nr. . .4 Test Nr. . . . . 2 . . . . . 5. . . . . . . . . . . . . . . . . 173 . . 183 . . . . . . . .CUPRINS 4. . . . . 3 . . . . . . CUNOSTIINTELOR 168 ¸ ¸ . .2 Test Nr. . . . . . . . . . . . .3 4. . . . . 4 . . . 5. . . . . . . . . . . . . . 5. . . . . . . . . . . . . . 168 . . . . . 1 . . . 5. . .5 Test Nr.6 Criterii de STOP . . . . . Cod de eroare . . . . . . . . . . III 164 166 166 167 5 TESTE PENTRU 5. . . . VERIFICAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 4. . . . . . . 6 . . .3 Test Nr. . . . . . . . . . . . 179 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2. . . . . . . . . . . . Metoda ecuatiilor apropiate ¸ Metoda lui Wegstein . . . .

. x1 . . . . . m}. xk−1 yk−1 x ? xk yk . prin interpolare se poate ˆ ¸elege . ym .. . m} .Capitolul 1 INTERPOLAREA FUNCTIILOR ¸ ˆ construirea unor procedee pentru aproximarea functiilor. . .... un rol important In ¸ ˆ are aproximarea prin interpolare. . . yk = f (xk ) . y1 . yk ) pentru k ∈ {0.. a a 1 . de un anumit tip. (k ∈ {0. k ∈ {0. Din punct de vedere geometric aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ trebuie g˘sit˘ o a a a a curb˘ de ecuatie y = F (x). 1. s˘ ˆ a ıncerc˘m ca prin intermediul lui F s˘ atribuim lui f (x) . .. m}) . xm ¸i valorile y0 . . deci tabelul s x f (x) x0 y0 x1 y1 ... . . . . B multimi nevide ¸i s˘ presupunem cunoscute valorile yk ale unei ¸ s a functii f : A → B pe punctele xk ∈ A . ¸ Se pune problema determin˘rii unei functii a ¸ F : A1 → B1 . . 1. numit˘ functie de interpolare. Problema enuntat˘ sub aceast˘ form˘ general˘ poate avea o infinitate ¸ a a a a de solutii. ¸ ¸ a Din punct de vedere empiric. . . . de exemplu aceasta ˆ a ınseamn˘ c˘ fiind date a a punctele (distincte) x0 . xm ym . 1. apartinˆnd unei clase cunoscute ¸i care s˘ a ¸ ¸ a s a satisfac˘ conditiile: a ¸ F (xk ) = yk . Aceast˘ problem˘ poate fi formulat˘ ˆ ıl a a a ın modul urm˘tor: a Fie A. solutie unic˘ sau nici una. . . . care s˘ treac˘ prin punctele a ¸ a a Mk (xk . A ⊆ A1 ¸i s B ⊆ B1 .citirea ınt printre rˆndurile unui tabel” .

ı¸ A adus contributii ˆ numeroase domenii ale matematicii ¸i teoriei mecanismelor. um (xm ) 1 Pafnuty Lvovich Cebˆsev (1821-1894)-matematician rus. .1 Sisteme Cebˆsev ı¸ Definitia 1 Un sistem u0 . . um (x0 ) um (x1 ) . x1 . Contributii meritorii a avut ˆ Teoria Aproxim˘rii ¸i studiul ¸ a ¸ ın a s polinoamelor ortogonale. um . s˘ formeze un T-sistem pe [a.1) u0 . o anumit˘ valoare aproximativ˘. . b] care contine punctele distincte x0 . . b] dac˘ orice ı¸ a combinatie liniar˘ nenul˘ a acestor functii ¸ a a ¸ m m αk uk (t) k=0 .. . . ∆ u0 . Lema 1 O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca ¸ as a (1.. . b] → R . b]. . . . .. . Teorija sravneny” =Teoria congruentelor ˆ care a demonstrat ¸ ın conjectura lui Bertrand conform c˘reia dac˘ n ∈ N . . xm . um x0 . . de dimensiune a a ¸ finit˘. . x1 .. . u1 . . . n ≥ 3 . um unde uj : [a. . u1 . s˘ avem a (1. b]. b] .2) unde u0 (x0 ) u0 (x1 ) . . uj : [a. ¸ ın s In 1849 a publicat cartea . . a 1. . este ca oricare ar fi un sistem x0 . x1 . . . . . . um x0 .3) ∆ u0 . Pentru ca ele s˘ fie u¸or ¸ a s de mˆnuit vom considera c˘ sunt dintr-un subspatiu liniar. b]. j=0 2 αj > 0 are cel mult m zerouri pe [a. . . . u1 . . . b] → R se nume¸te ¸ s sistem Cebˆsev 1 (sau T-sistem) de ordinul m pe [a. atunci ˆ a a ıntre n ¸i 2n exist˘ s a cel putin un num˘r prim.. urmˆnd ulterior evaluarea restului f (x) − F (x) care exprim˘ eroarea ce se a a comite. xm a de puncte distincte din [a. De obicei functiile F se aleg ca fiind reale ¸i definite pe un interval ¸ s [a. . x1 . . . a a ˆ practic˘ se efectueaz˘ aproximarea In a a f (x) ≈ F (x) . . . u1 (x0 ) u1 (x1 ) . . xm =0 (1. . . . xi = xj pentru i = j. u0 (xm ) u1 (xm ) . . . u1 .2 Alexandru Lupa¸ s xk−1 < x < xk . . xm = . . . al lui C[a.

u1 . α1 . . . . Atunci : a) Exist˘ ˆ ˆ a ın ınvelitoarea liniar˘ a CT-sistemului un element a nenul P0 cu proprietatea (1. . um x. dac˘ multimile a ¸ {u0 . k=0 |βk | > 0 . .1) nu ar forma un T-sistem pe [a. u1 . Ar˘t˘m c˘ (1. . ur } . . . . x2 . xm puncte distincte din [a. sunt sisteme Cebˆsev pe [a. b] . . . . α1 . .Metode Numerice 3 Demonstratie. . 0. . . . . 1. P0 (x1 ) = 0. xm pe [a.5) P0 (x) = ∆ u0 . um } s un CT-sistem.2) este o conditie necesar˘ se justific˘ a ¸ a a imediat. x1 . . . b]. de ordinul m pe [a. Din (1. . + βm um (x) . . xm . . . m} . . Faptul c˘ (1. j = 0.4) ˆ In plus (1. 1. . r ∈ {0. . . u1 . b]. . . . . . . x1 . . P0 (x2 ) = 0 .2) rezult˘ c˘ egalit˘¸ile de mai sus formeaz˘ un sistem de m + 1 a a at a ecuatii cu solutia (α0 . ı¸ Lema 2 Fie x1 . . αm cu a a m m k=0 2 αk > 0 astfel ca P = k=0 αk uk s˘ aib˘ cel putin m + 1 zerouri (distincte) x0 . .2) este o conditie suficient˘. .1). b] ¸i {u0 . 1. um . αm ) = (0. . . 0) ceea ce contrazice faptul c˘ ¸ ¸ a P nu este identic zero. . . .1. uj ∈ C[a. . . b] . at b) Dac˘ a m Q(x) = β0 u0 (x) + β1 u1 (x) + . pe scurt a ı¸ un CT-sistem. u1 . m. . . . ˆ a ¸ Inseamn˘ a c˘ exist˘ constantele reale α0 . b] . . . formeaz˘ un sistem Cebˆsev complet. . . P0 (xm ) = 0 . satisface egalit˘¸ile (5. .1 Sisteme Cebˆsev complete ı¸ ¸ Definitia 2 Functiile ¸ u0 . . Presupunem ¸ aa a ¸ a prin absurd c˘ functiile (1. adic˘ a a ¸ a m αk uk (xj ) = 0 k=0 .

. . . . ∀x ∈ [a. . . Fie (α0 . . . a ıncˆ Demonstratie. atunci exist˘ C ∈ R \ {0} . . u1 . . Deci (5. = Q0 (xm ) = 0 rezult˘ βk = a βm ∗ α . .6) . . . . . β1 . xm m−1 = k=0 βk uk (x) + λum (x) verific˘ de asemenea (1. a ¸ .2) este demonstrat˘. . x1 . . a) Notˆnd ¸ a λ = (−1)m ∆ u0 . . um−1 x1 . + αm−1 um−1 (xm ) = −λum (xm ) Dac˘ a P0 (x) = m−1 ∗ αk uk (x) + λum (x) k=0 . . astfel ˆ at Q(x) = C · P0 (x) . . λ k 0 ≤ k ≤ m − 1 . j ∈ {1. βm−1 . . atunci P0 este determinat ˆ mod unic ¸i ın s P0 (xj ) = 0 . . . . βm Avˆnd ˆ vedere c˘ sistemul {u0 . . b] . .4 verific˘ a Alexandru Lupa¸ s Q(x1 ) = 0. um−1 } este T-sistem. um x. Q0 = k=0 βk uk + βm um = βm P0 λ ceea ce completeaz˘ demonstratia. . . m}. xm . Astfel m−1 . ceea ce este fals. . . Q(x2 ) = 0. . . u1 . u1 . + αm−1 um−1 (x2 ) = −λum (x2 ) (1. din a ın a Q0 (x1 ) = Q0 (x2 ) = . . x2 . din egalitatea ∆ u0 . . . .    α0 u0 (xm ) + . = βm−1 = 0 ¸i prin urmare a s Q = 0. ∗ ∗ avem λ = 0. . + αm−1 um−1 (x1 ) = −λum (x1 )   α0 u0 (x2 ) + . Dar numerele β0 .  .6). . . . . . . 2. . αm−1 ) solutia sistemului compatibil determinat ¸    α0 u0 (x1 ) + . Q(xm ) = 0 . Fie λ Q0 = P0 − Q= βm m−1 ∗ (αk − λ k=0 βk )uk . a a b) Dac˘ βm = 0 atunci ar rezulta β0 = . . . .

uk . . cos mx. . . . . . .2. . . . u1 . .2 Notiunea de polinom generalizat ¸ Definitia 3 Dac˘ u = {u0 . . . Conform lemei 2. exist˘ a ˆ Πm (u) un singur polinom ϕk astfel ˆ at ın ıncˆ ϕk (xj ) = 0 1 . um } este un CT-sistem atunci ¸ a r (1. ea2 x . un sistem de puncte distincte din [a. Impunˆnd conditia ϕk (xk ) = 1 g˘sim valoarea constantei C .7) P (x) = k=0 αk uk (x) . 1. αk ∈ R . u1 } unde u1 este strict monoton˘ pe [a. b] . ek (x) = xk . se nume¸te polinom generalizat sau u-polinom. ea1 x . 1. .1. 0 ≤ r ≤ m . exist˘ o constant˘ nenul˘ C astfel ca ¸ a a a ϕk (x) = C · ∆ u0 . . u = {e0 . sistemul trigonometric {1. . e1 . . . u1 . j=k j=k . xm . . .. u1 . . sin x. xm C . . x1 . uk+1 . um = (−1)k ∆ x0 . a III. . xk−1 . sin mx} este un T-sistem de ordinul 2m. . . um } un CT-sistem ¸i x0 . x0 . . {1. Ca ¸i exemple de a a ın s sisteme Cebˆsev mention˘m: ı¸ ¸ a I. . cos x. . II. . . u = {1.. j ∈ {0. Demonstratie. .Metode Numerice 5 1. Pentru orice k . . . u2 . xk+1 . IV. . . eam x } cu 0 < a1 < a2 < .. x1 . xm . . s Prin Πr = Πr (u) vom nota subspatiul liniar al tuturor polinoamelor ¸ generalizate construite cu elementele sistemului u . . . < am . . u1 . . . . .2 1.1 Interpolarea pe puncte distincte Polinoamele fundamentale s Lema 3 Fie u = {u0 . . . . Este clar c˘ u este o baz˘ ˆ Πr . . xi = xj pentru i = j. . m} . b]. 0 ≤ k ≤ m . um x. deci dim(Πr ) = r + 1. a ¸ a Avem: 1 u0 . . . em }. x1 . .

. a ın ¸ at a Teoria propag˘rii sunetelor. . . a ¸ s Lm ∈ Πm (u).3). ˆ cazul ˆ care Lm exist˘ ¸i este unic s˘ se g˘seasc˘ o expresie conveIn ın as a a a nabil˘ a polinomului generalizat Lm . . . membru al Academiei din Berlin. de ın la R´union” . . a ın Din aceast˘ cauz˘ unii il consider˘ ca fiind matematician italian. a Joseph-Louis Lagrange (1736-1813) n˘scut ˆ Turin (Sardinia/Italia) a murit la Paris.2 (1. . 1. b] vom ˆ ¸elege c˘ xi = xj pentru i = j . . x1 . Contributii de In ın ¸ ¸ seam˘ ˆ Calculul variational. .). . u1 . um x0 . . . .9) Interpolarea prin polinoame generalizate {u0 . . uk+1 . j ∈ {0. . la propunerea a a lui L. .. . . . uk−1 . b] → R ¸i sistemul de puncte distincte din [a. . este determinat ˆ mod unic de a a ın c˘tre conditiile precizate ˆ enuntul lemei. 0 ≤ i. a a a ¸ ˆ plus . . b] . . j ≤ m.10) {x0 . . Remarc˘m c˘ polinomul ϕk . . 1. .. um+1 } ˆ continuarea acestui capitol presupunem c˘ In a este un CT-sistem pe [a. x1 . ϕ1 . xm din [a. astfel ˆ at ıncˆ Lm (xj ) = f (xj ) . Napoleon i-a acordat Legiunea de Onoare ¸i l-a numit a ¸ s conte al Imperiului (1808) iar ˆ 1813 a primit Marea Cruce a Ordiunului imperial . x1 . um . . .. . . . Not˘m ınt a a u = {u0 . . . . x1 . . ˆ tinerete se semna Lodovico LaGrangia sau Luigi Lagrange. . x. Euler . La vˆrsta de 20 de ani (1756) devine. xm unde k ∈ {0. . . e ¸ e 2 . . .8) se numesc poli¸ noamele fundamentale ale lui Lagrange 2 . xk+1 . Mecanic˘. . a ¸ ın ¸ Definitia 4 Polinoamele ϕ0 . . xk−1 . x1 . altii francez. . u1 . b] a ¸ s (1. um } . Mecanica fluidelor. um x0 . .2.. .6 ¸i ˆ concluzie: s ın ∆ (1. xm . xm } se cere s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui polinom Lm = Lm (f . u1 . m}. m}. . relative la u ¸i la sistemul s de puncte x0 . . . Calculul probabilit˘¸ilor. Prin sistem de m + 1 puncte distincte x0 .8) ϕk (x) = Alexandru Lupa¸ s u0 . . . u1 .etc. . 1. . . uk . Problema interpol˘rii prin polinoame generalizate a Fiind dat˘ o functie f : [a. ˆ 1766 devine directorul sectiei de In ¸ Matematic˘ al acestei institutii. ϕm definite prin (1. . . . xm ∆ u0 . vezi (5. . Dintre publicatii amintim M´canique Analytique-1813. .

. . . . . .) ∈ Πm (u) astfel ˆ at a ıncˆ Lm (f . . .9) este un CT-sistem. . . um ∆ x0 . x) + µ∆ u0 .Metode Numerice Teorema 1 Exist˘ un singur polinom Lm (f . u1 . xm deci polinomul generalizat Lm (f . . . . 1. a ¸ ¸ a Dac˘ m = 0 . xj ) = f (xj ) S˘ definim a Lm (f . j ∈ {0. . S˘ presupunem c˘ am demonstrat existenta unui s a a ¸ polinom generalizat Lm−1 (f . j ∈ {0. . xm . j ∈ {0. 1. . m − 1} . . . . um x0 . x1 . m} . xj ) = f (xj ) .11) Lm (f . . x) = Lm−1 (f . . xm )] u0 . 1. unde µ este un parametru. m} . . x1 . . . um x. . xm ) = Lm−1 (f . . u0 . xm−1 . . x) = Lm−1 (f . . xm j ∈ {0. . Deoarece Lm (f . m − 1}. xj ) = f (xj ) . . . . . . . x1 .) ∈ Πm−1 astfel ˆ at ıncˆ Lm−1 (f . x)+ ∆ +[f (xm ) − Lm−1 (f . um−1 . . . . um x0 . . . . . x) = u0 (x) f (x0 ) ∈ Π0 u0 (x0 ) ¸i L0 (f . xm ) + (−1)m µ∆ este suficient s˘ alegem a µ = (−1)m f (xm ) − Lm−1 (f . avem u0 (x0 ) = 0. xm ) = f (xm ). S˘ ¸ a demonstr˘m existenta prin inductie complet˘ asupra lui m .) ∈ Πm ¸i s Lm (f . . .) din Πm (u) (1. 1. 7 Demonstratie. . xj ) = f (xj ) . . xj ) = Lm−1 (f . . . x ∆ verific˘ Lm (f . . ˆ conformitate cu Lema 2 In Lm (f . u1 . . um x0 . . xm−1 . . atunci a L0 (f . . Deoarece (1. u1 . x0 . x0 ) = f (x0 ) . u1 . . u1 . . . . xm ) u0 . . a u0 . . Vom determina parametrul µ astfel ca Lm (f . . x1 . .

. 1. x1 .11). . x) = Lm (x0 . De asemenea m H1 (xj ) = k=0 ϕk (xj )f (xk ) = f (xj ) . . . = − u1 (x0 ) u1 (x1 ) . f |x). .. ın Demonstratie. . u0 (xm ) u1 (xm ) . j ∈ {0. . . ϕm sunt polinoamele fundamentale ale lui Lagrange definite ˆ (1. . um (x) 0 ∆ u0 . h(x2 ) = 0. .2) se observ˘ c˘ P0 (x0 ) = 0 iar faptul c˘ h(x0 ) = 0 atrage dup˘ sine a a a a λ = 0 . . xm .13) Lm (x0 . . ·) cu propriet˘¸ile : ¸ at 1) Lm (f .12) respectiv (1. . u. x1 . 1. x1 . . . s ¸ s Se mai utilizeaz˘ notatiile a ¸ Lm (f . xm . m} . . ın a Din (5. . . ˆ continuare ne propunem s˘ determin˘m efectiv polinomul generalizat In a a de interpolare. xj ) = f (xj ) . .. f (x0 ) f (x1 ) . xm . . um (x0 ) um (x1 ) . . j ∈ {0.12) ¸i s (1.2) iar λ o constant˘. u. . . Definitia 5 Polinomul Lm (f . . . . .8). . .8 Alexandru Lupa¸ s Justificarea unicit˘¸ii se face prin intermediul Lemei 2.13). . . .. Avem H1 ∈ Πm (u). ·) ∈ Πm (u) 2) Lm (f . Dac˘ Q ∈ Πm (u) at a ¸i Q(xj ) = f (xj ) . . . j ∈ {0. um (xm ) f (xm ) u0 (x) u1 (x) .. Teorema 2 Au loc urm˘toarele egalit˘¸i a at m (1. m} se nume¸te polinomul generalizat de interpolare al lui Lagrange s ata¸at functiei f ¸i nodurilor distincte x0 . . . . . m}. ·) . Deoarece ın h(x1 ) = 0. f |x) = Lm (x0 . . . um x0 . . . . . . xm unde ϕ0 . . . xm . atunci fie h(x) = Q(x) − Lm (f . . . . S˘ not˘m cu H1 (x) ¸i H2 (x) expresiile care intervin ˆ mem¸ a a s ın brul drept din (1. h(xm ) = 0 avem h(x) = λ · P0 (x) unde P0 este precizat ˆ (5. . . ϕ1 . . f |x) = k=0 ϕk (x)f (xk ) Lm (x0 . . x1 . . u1 . ·) este definit ˆ (1. . deci Q = Lm (f . 1. . x1 . H2 ∈ Πm (u) .. . . .. . xm . f |x) = u0 (x0 ) u0 (x1 ) .. x1 . x) s unde Lm (f . u. .

. dac˘ consider˘m sistemul Cebˆsev complet a a ı¸ {1. . . u1 . . . . . xip+1 . . . . up+1 xi1 . ·). . . . xi2 . . . . . up . . . de forma: m ω(x) = um+1 (x) + k=0 αk uk (x) care se anuleaz˘ pe x0 . . . um (xj−1 ) . . . . . . . up xi1 . . xi2 . a De exemplu. a Pentru a calcula H2 (xj ) vom dezvolta determinantul care intervine la num˘r˘tor dup˘ elementele ultimei coloane. ·). . . .. . x) Din Lema 2 rezult˘ c˘ ω definit ˆ (1. . xip+1 .Metode Numerice adic˘ H1 = Lm (f .14) ω(xi1 . . . . u1 (x0 ) . 9 = (−1)m+j u0 (xj−1 ) u1 (xj−1 ) u0 (xj+1 ) u1 (xj+1 ) . um (xj+1 ) . x. um (xj ) u0 . . xip+1 } ⊆ {x0 . . x1 . x1 . . . . (x − xm ) . x) = u0 . xm }. u1 . .14) este singurul polinom generalizat a a ın din Πm+1 . . . . . . xm . x ∆ u0 . . . . xm+1 } atunci ω(x) = (x − x0 )(x − x1 ) . . . x2 . Fie p ≤ m ¸i {xi1 . . . . um x0 . . . . . xi2 . a Vom spune c˘ ω este polinomul nodurilor. a j = 0. . . ω(x) = ω(x0 . . . Utiliz˘m notatia : s a ¸ (1. xm . u0 (xm ) u1 (xm ) u0 (xj ) u1 (xj ) ∆ . . G˘sim aa a a H2 (xj ) = u0 (x0 ) . . 1. . . . m ¸i ˆ consecint˘ s ın ¸a H2 = Lm (f . um (x0 ) . . . xi2 . u1 . x1 . . x1 . . . xm . ∆ = . . . um (xm ) . xm f (xj ) adic˘ H2 (xj ) = f (xj ) . . . . . . xip+1 .. . . .

. . . uk−1 . . . . u1 . .16) [x0 . . Constat˘m din (1.. xk+1 . . .. . Teorema 3 Restul ˆ interpolarea unei functii prin intermediul polinomului ın ¸ generalizat al lui Lagrange. ·). um x0 . f ] = u0 . u1 . . f x0 . x) [x0 . xm . u1 .15) se obtine ın ¸ (1. . x1 . reprezentarea f (x) − Lm (x0 . . xm . . pentru x ∈ {x0 . . u. x1 . . . x1 . ˆ cazul sistemului e = {e0 . x1 . . . . . um−1 . f ] Alexandru Lupa¸ s sau [x0 . . . xm ∆ u0 . . . . . f |x) = m−1 = [x0 .18) = ω(x0 . . . . De exemplu. x1 . . . . xm . .10 Not˘m cu a [x0 . . . . . . xm . xm .15) m ∆ = k=0 u0 . xm . . . x1 . u. x1 . uk+1 . u1 . . . . . . . pe un sistem de puncte distincte x0 . x1 . x1 . f ] . . . . x1 . f ] = k=0 f (xk ) . xk−1 . . . f ] coeficientul lui um din reprezentarea polinomului de interpolare Lm (f . xm ∆ u0 . .13) c˘ urm˘toarea propozitie simpl˘ este a s a a ¸ a verificat˘. x1 . . . . um x0 . . x1 . . xm . a Lema 4 Dac˘ a Lm (x0 . . ω (xk ) cu ω(x) = j=0 (x − xj ). . . . . . xm . u. . xm−1 . u. x1 . . . . . . x1 . . . em }. .. xm admite.12) ¸i (1. xm m . . x. f ] = (1.17) m [x0 . xm ∆ f (xk ) sau (1. xm . e1 . xm . f ]um (x) + k=0 αk uk (x) . f |x) = (1. xm }. . din (1. . . . . atunci [x0 . . . . x1 . . . . . u. um x0 . . . u.

f |xm )+ + f (xm ) − Lm−1 (x0 . x1 . . . x) = [x0 . . . f |xm ) = f (xm ) adic˘ a Q1 (xk ) = f (xk ) . . x2 . . . . x1 . m} . . xm−1 . x1 . abuzˆnd de (1. . . . . . um (x0 ) um (x1 ) . . . x1 . xm . ˆ acela¸i timp. Din (1. f ]ω(x1 . xm−1 . um . 1. .. um (xm ) f (xm ) u0 (x) u1 (x) . .Metode Numerice Demonstratie. . . S˘ not˘m cu Q1 ¸i Q2 expresiile care intervin ˆ membrul ¸ a a s ın drept din (1. . . f ]ω(x0 . x adic˘. . . . f |x) = = Lm−1 (x0 . . . . . . . um (x) f (x) ∆ u0 . . . . . x2 . ω(x) u0 (xm ) u1 (xm ) . dac˘ 0 ≤ j ≤ m − 1. Demonstratie. .. . x) . .20) Lm (x0 . . x) := f (x) − Lm (x0 . . xm−1 . x1 .. . x1 . k ∈ {0.16). ceea ce trebuia demonstrat. x1 . f |xm )+ +[x0 . . . Q1 (xj ) = f (xj ) iar din (1. u1 . . . xm . . . f |x)+ +[x0 . xm . .18) In s a Q1 (xm ) = Lm−1 (x0 . . xm . = u1 (x0 ) u1 (x1 ) . . x1 . xm−1 . 1. . x1 . O justificare analoag˘ se face pentru a ar˘ta c˘ a a a a Q2 (xk ) = f (xk ) . xm ) = = Lm−1 (x0 . . x). xm . . f ]ω(x0 . . . x1 . m} ceea ce implic˘ (1. f |x) + [x0 . . . . . . . . . . . . . . xm . x1 . . f ]ω(x0 . xm . . x1 . putem scrie a a s Rm (f . . . . xm−1 . . x1 . . f |x) = 11 u0 (x0 ) u0 (x1 ) . ..14) ¸i (1. . x. x1 . . .19). . Este clar c˘ Q1 ¸i Q2 sunt polinoame din a s Πm (u). . . . . . xm . . . xm−1 . f |x) = Lm−1 (x1 . xm . . . . um+1 x0 .13) ¸ Rm (f .20). . f (x0 ) f (x1 ) . . x1 . . . xm . . xm . x) (1. . k ∈ {0. Corolar 1 Au loc egalit˘¸ile at (1.19) Lm (x0 . .19) respectiv (1. .

23) Lm (x0 . x) ω(x0 . . . . xk−1 . .19). Remarc˘m c˘ ˆ cazul sistemului a a a ın Cebˆsev {1. . x1 . . xm . . x1 . x) − ω(x1 . . x1 . . .23) se obtine: de interpolare al lui Newton ¸ L1 (x0 . . xm−1 . . f |x) = m u0 (x) f (x0 )+ u0 (x0 ) + k=1 ω(x0 . x1 . f |x) = s ın a u0 (x) f (x0 ) . f |x) + Bm (x)Lm−1 (x0 . . De exemplu. . . x1 . x1 . x)[x0 . . .19)-(1. . . . . x2 .21) se obtine din (1. f ] . x1 . Se ˆ ¸ ınsumeaz˘ egalit˘¸ile (1. x1 . xk . xm−1 . . . xk−1 . . . xm+1 } din (1. . . x1 .22) Am (x) = ω(x0 . xm . x) Am (x) + Bm (x) = 1 . . .23) se mai nume¸te polinomul at s 3 . . xm .22) g˘sim: ı¸ a m−1 Am (x) = j=0 m−1 j=0 (x − xj ) m = (x − xj ) (x − xj ) − x − x0 xm − x0 j=1 Bm (x) = − x − xm . x1 . f |x) = 3 u0 (x) f (x0 )+ u0 (x0 ) Isaac Newton (1643-1727) savant englez . f |·) se poate reprezenta sub forma (1. xk−1 . . Egalitatea (1. f ] . . . xm . x)[x0 . . x2 . . .21) Lm (x0 . din (1. x. . . . . . m}) ¸i se are ˆ vedere faptul c˘ L0 (x0 . . x1 . f |x) = = Am (x)Lm−1 (x1 . . xm−1 . . . f |x) − Lk−1 (x0 . x1 . . . . . . f |x) = = ω(x0 . . . Demonstratie. . . . xm . . f |x) unde (1. . xm . xm . . . . . . xk . . x1 . xk . u0 (x0 ) Expresia din membrul drept al egalit˘¸ii (1. . . . xm − x0 Corolar 3 Polinomul Lm (x0 . x1 . f ] (k ∈ {1.20) prin eliminarea termenilor ¸ care includ num˘rul [x0 . . .12 Alexandru Lupa¸ s Corolar 2 Polinoamele generalizate de interpolare verific˘ relatia de a ¸ recurent˘ ¸a (1. adic˘ a at a Lk (x0 .

. . . .25) u1 (x) = k=0 ϕk (x)u1 (xk ) . Consider˘m ˆ (1. obtinem ¸ m u0 (x) = k=0 m ϕk (x)u0 (xk ) (1. m}. u1 . . xπ(m) . III. π(m) atunci Lm (x0 . Dac˘ a Lk f m se define¸te prin s . . x) = αLm (f . . f |x) . um }. β sunt numere reale iar f.24) s a a ın cazul h = uj . . xm . b]. . ˆ adev˘r. (Lk f )(x) = (Lm (Lk−1 f ))(x) m m . 1. . . . x1 . . f |xj ) = f (xj ) .. dac˘ not˘m p = h − Lm (h. . ¸ II. . . . x) unde α. xm . j ∈ {0. x) + βLm (g. m π(0) π(1) π(2) . ∀h ∈ Su . . . g functii reale definite pe [a. . . Conservarea subspatiului liniar generat de sistemul Cebˆsev com¸ ı¸ plet : fie Su ˆ ınvelitoarea liniar˘ a CT-sistemului {u0 . I. ˆ Incheiem acest paragraf recapitulˆnd unele dintre propriet˘¸ile impora at tante ale polinomului generalizat de interpolare Lm (f . x1 . . . x1 . In a a a a a j = 0. . f |·). Atunci a (1. . Liniaritatea : Lm (αf + βg. xπ(1) . . . k ∈ {1. . ·) = Lm (x0 . m um (x) = k=0 ϕ(x)um (xk ).. . Proprietatea de interpolare : au loc egalit˘¸ile at Lm (x0 . . xm . x) = h(x) .}. . . 2.Metode Numerice u0 (x0 ) f (x0 ) u0 (x1 ) f (x1 ) u0 (x0 ) u1 (x0 ) u0 (x1 ) u1 (x1 ) 13 + 1 u0 (x0 ) u0 (x0 ) u1 (x0 ) u0 (x) u1 (x) · . . 1. IV. Dar aceasta implic˘ p = 0. ·) observ˘m c˘ p(xj ) = 0.24) Lm (h. . Invarianta fat˘ de o permutare a nodurilor : dac˘ ¸ ¸a a π= 0 1 2. f |x) = Lm (xπ(0) . m ¸i p ∈ Su .

Estimarea normei : Fie ∆m = ||xkm ||. m} polinoamele fundamentale de interpolare. . . . Dac˘ Lm : C[a. o matrice triunghiular˘ de noduri din [a. . x)|f (xkm )| ≤ ||f || k=0 m ||ϕk (∆m . adic˘ pentru orice ¸ a a a a f. .24) concludem c˘ a m (1. . x1 .}. . um+1 . x) m . . xm . . . Ultimele afirmatii rezult˘ din Lema 4. . x1 . x1 . . . . . . Pentru aceasta este necesar ca ¸irul de numere (||Lm ||)∞ s˘ fie s m=1 a m˘rginit. xm . . .26) Lk f (x) = Lm (f . m − 1} . . xm . egalit˘¸ile (1.} . u2 . .16). .15)-(1. β ∈ R avem s [x0 . . . . f ] este o combinatie liniar˘ a valorilor functiei f ¸ a ¸ pe nodurile x0 . xmm . .14 Alexandru Lupa¸ s (L1 f )(x) = Lm (f . b] → Πm este definit prin a (Lm f )(x) = Lm (x0m . x1 . x1 . . . j ∈ {0. k ∈ {0. m}. 1. um ] = 1 iv) [x0 . ·)||.24)-(1. g] . . k ∈ {0. um . . ·) = ϕk . . . . b] → Πm . . . . Numerele Λm se mai numesc constantele Lebesgue ata¸ate matricei de s noduri ∆m . . xm . x1 . g : [a. . . . 2. x). x1m . Datorit˘ lui (1. . k∈N . u1 . u1 . . . f ] + β[x0 . . Λm := ||ϕk (∆m . . ii) [x0 . . . b]. . 2. . . iii) [x0 . b] avem a a a m m |(Lm f )(x)| ≤ k=0 |ϕk (∆m . f |x) iar functiile continue {1. . 1. ·)|| . . xm . s V. xm . . . . ¸ a at . . . . x1 . din (1.} posed˘ proprietatea c˘ ¸ a a pentru orice j multimea {1. αf + βg] = α[x0 . x1 . m ∈ {1. xm . . . . . k=0 Prin urmare ||Lm || ≤ Λm . se pune prob¸ lema de a cerceta convergenta ¸irului de operatori (Lm )∞ c˘tre operatorul ¸ s m=1 a identic. b] → R ¸i oricare ar fi α. ·). 1. x1 .25) observ˘m c˘ ¸irul de operatori liniari a a as Lm : f → Lm (f . . . uj } este un T-sistem. . . . . . este un ¸ir de proiectori C[a. . . . m ∈ {1. u2 . Referitor la num˘rul [x0 . uj ] = 0 . deci ||Lm f || ≤ ||f ||Λm . . m = 1. Consider˘m c˘ u0 (x) = 1 ¸i not˘m prin a a a s a ϕk (∆m . f ] mention˘m urm˘toarele: a ¸ a a i) [x0 . ·] este o functional˘ liniar˘ real˘. xm . Observ˘m c˘ pentru orice x ∈ [a. xm . . 2.

. c1 . Existenta lui A cu propriet˘¸ile din enunt este stabilit˘. s Definitia 6 Fie {u0 . u1 . b]. c1 . b] → R ¸ a a cu propriet˘¸ile : at a) exist˘ numerele reale c0 . b] a ıncˆ m A(f ) = k=0 ck f (xk ) ... b] ¸i x0 ..3 Notiunea de diferent˘ divizat˘ ¸ ¸a a Fie D[a... b].. . .. xm . um } un CT − sistem ¸i x0 . Conditiile 2 ¸i 3 se pot scrie sub ¸ ¸ s forma   c0 u0 (x0 ) + c1 u0 (x1 ) + .. consider˘m c˘ a a a {u0 .. . A(f ) este o combinatie liniar˘ a valorilor functiei f pe ¸ a ¸ nodurile x0 .3) ∆ u0 . Teorema 4 Exist˘ o singur˘ functional˘ liniar˘ A : D[a. unde ck nu depinde de alegerea functiei f.. f ∈ D[a. ... um−1 ... 0 ≤ j ≤ m − 1 . x1 . b] spatiul liniar al functiilor reale definite pe [a. um x0 . b]. 3.. . . . u1 . . x1 . ... x1 . 2. (1.. xm un sis¸ s tem de puncte distincte pe [a.. . xm =0 ¸i prin urmare (1.28) ···    c0 um (x0 ) + c1 um (x1 ) + .. um } este un CT − sistem pe [a. ¸ ¸ at ¸ a Pentru aceasta este suficient s˘ consider˘m a a A(f ) = [x0 . . xm ¸ ¸ s un sistem de m + 1 puncte distincte din [a. xm . cm se determin˘ ˆ mod unic din egalit˘¸ile (1. b]. u1 . .2. .28). Demonstratie.. . . cm astfel ˆ at pentru orice f din D[a. b] → R cu proa a ¸ a a priet˘¸ile : at 1. Singura functional˘ liniar˘ A : D[a. Prin ipotez˘..28) este un sistem compatibil determinat. cm u1 (xm ) = 0 (1. x1 ..27) A(f ) = k=0 ck f (xk ).. cm um (xm ) = 1 Pentru a demonstra unicitatea functionalei A este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ ¸ a aa a constantele c0 .... A(uj ) = 0 . a ın at Determinantul sistemului (1. f ] Fie m . x1 .Metode Numerice 15 1. . A(um ) = 1 .28) este (1... cm u0 (xm ) = 0   c0 u1 (x0 ) + c1 u1 (x1 ) + . .

. x1 ... u1 .. f |x) . s 1.. x1 . . .27).. x1 . f ] .. . u. xm .. .. .. . x. xm . f |x) . Cˆteva propriet˘¸i ale diferentei divizate se pot deduce din (1.. f |x) = k=0 ck (f )uk (x) . . xn .. . um } Se noteaz˘ a A(f ) = [x0 . .17) ¸i (1. . A(um−1 ) = 0 . . xm .. c) A(um ) = 1 .. . .. ata¸at functiei f ¸i nodurilor x0 ... xm .16). . ... .. x2 .. Astfel. Consider˘m s ¸ s a aproximarea f (x) ≈ Lm (x0 .15). xm . x1 ... unde (Rm f )(x) = f (x) − Lm (x0 .. f |·) ca ¸i o combinatie liniar˘ de u0 . f ∈ D[a.. Vom nota prin Lm (x0 . u... x1 . O form˘ echivalent˘ a acestei definitii este urm˘toarea : a a ¸ a a Definitia 7 Coeficientul lui um din reprezentarea (unic˘) a polinomului de ¸ interpolare Lm (x0 . ˆ cazul acesta In ∆ e0 . xm din [a..... u.. b]... xm . .. um s ¸ a este diferenta divizat˘ [x0 . b] → R pe un sistem de puncte distincte x0 .. .. x1 . x1 ... se nume¸te diferenta divizat˘ de ordinul m relativ˘ la sistemul s ¸ a a {u0 . u. f ] .. f |·) singurul polinom de grad cel mult m care coincide cu f : [a.21).. atunci cm (f ) = [x0 .. xm . x1 . . .. x1 .} ¸i prin urmare a a s u0 (x) = 1.3. em x0 . xm . . x1 . f |x) .. u. (1. x1 . (1.. uk (x) = ek (x).. xm = (xj − xi ) = 0. . 0≤i<j≤m Spunem c˘ Lm (x0 . x1 . . xm . f ] . a at ¸ (1. .1 Interpolarea polinomial˘ a Polinomul lui Lagrange S˘ consider˘m CT − sistemul {1. restul care se comite fiind (Rm f )(x) = Rm (x0 . .. ... . . xm .. . u1 (x) = e1 (x).. b]. dac˘ ¸ a a m Lm (x0 . f |·) este polinomul de interpolare a al lui Lagrange . e1 . f ] sau A(f ) = [x0 .... A(u1 ) = 0 . x1 ... .3 1. xm ... x1 .16 Alexandru Lupa¸ s b) A(u0 ) = 0 . xm . .

b].. .30) h = Lm (x0 . (reprezentarea): dac˘ f : [a. atunci a Lm (x0 ..... β ∈ R ... ... .. α. . f |x) xm − x0 xm − x0 5.. . este ¸ a a precizat˘ ˆ (1. x1 . j=0 Diferenta divizat˘ de ordinul m. x1 . . xm ....Metode Numerice Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ avem formula exact˘ de interpolare a a a f (x) = Lm (x0 . x1 . Particularizˆnd rezultatele expuse ˆ paragrafele antea ın a ın rioare concludem cu urm˘toarele propriet˘¸i ale polinomului lui Lagrange. x1 . x2 .. m.m (x) = ω(x) (x − xk )ω (xk ) m unde ω(x) = (x − xj ) . b] ... 3. f |x) + βLm (x0 . avem a Lm (x0 . .. g|x) .m . (liniaritatea): f. 1... f |xj ) = f (xj ) . .(xk − xk−1 )(xk − xk+1 )...(x − xk−1 )(x − xk+1 ). (proprietatea de proiectie): dac˘ h ∈ Πm . 17 S˘ not˘m cu ϕk. x1 .31) = Lm (x0 . polinoamele fundamentale de interpolare a a ale lui Lagrange.(xk − xm ) ϕk.. xm . m}. f |x) = x − x0 x − xm Lm−1 (x1 .m (x)f (xk ) ... . xm . j = in{0. relativ˘ la sistemul e = {e0 . (proprietatea de interpolare): dac˘ f ∈ D[a. . 4. 2. ..8) avem (1.. xm .... x1 . αf + βg|x) = = αLm (x0 .(x − xm ) (xk − x0 )(xk − x1 ).. xm .. x1 .. Din (1. h|·) ...17).. xm ...29) = sau ϕk. x1 . implic˘ a Lm (x0 . . xm . em }.. e1 . atunci ¸ a (1. xm . x1 . f |x) = m k=0 ϕk. g ∈ D[a.... x1 .. f |x) − Lm−1 (x0 .... (relatia de recurent˘) : ¸ ¸a (1. b] → R . 1. xm .m (x) = (x − x0 )(x − x1 ).. xm .. k = 0. f |·) verific˘ egalit˘¸ile : 1. f |x) + (Rm f )(x).. xm . . . a at a at Teorema 5 Polinomul Lm (x0 .. .

. x0 + h. 1 2 .. se deduce din lema 2 ¸i a ¸ s din definitia polinomului de interpolare. k ∈ {1.12). . a s Vom prezenta cˆteva reprezent˘ri ale polinomului lui Lagrange. f |x) = Notˆnd ω0 = a n 1 n n (−1)k−1 k=1 Tn (x) 1 − t2 k x − xk f (tk ). f |x) = = (m + 1) m x−x0 h m m+1 x−x0 h (−1)m−k k=0 x−x0 h m f (x0 + kh) = x−x0 k h −k (−1)m−k k=0 k −k−1 f (x0 + kh) m−k Exemplul 2. Dac˘ ı¸ a xk = tk = cos atunci ω(x) = (2k − 1)π . Stabilirea lui 1. h = 0 . xm .18) ¸i respectiv (1.. avem a a (1.. ωj = . f ] .... j=0 . 1 T (x) 2n−1 n ω (tk ) = Avem Ln−1 (t1 . x0 + mh. . a a Exemplul 1..18 Alexandru Lupa¸ s 6.. tn . x1 .7)-(5. j ≥ 1 . xm . .... 2. (Diviziunea echidistant˘)... f |x) = ω(x)[x. Fie a xk = x0 + kh . Se obtine ¸ Lm (x0 .8) sunt partic¸ at ulariz˘ri ale lui (1. x1 .. . ( Nodurile lui Cebˆsev).. (reprezentarea restului): presupunˆnd c˘ x = xj . x0 . are loc egalitatea π π ωj Tj (x)Tj (t) = 1 Tn+1 (x)Tn (t) − Tn (x)Tn+1 (t) π x−t . Tn (x) = cos n(arccos x) ¸i s n 2n−1 · (−1)k−1 1 − t2 k . 1. Egalit˘¸ile (5. Atunci ω(x) = hm+1 j=0 m ( x − x0 − j) h ω (x0 + kh) = (−1)m−k hm k!(m − k)!.. k = 0. rezult˘ din (1. m .. (m = n − 1) 2n . .21). n} .32) f (x) − Lm (x0 . afirmatia 3..

. f |x) = j=0 ωj [f. x ∈ [0. 1] . π n n n ωj Tj (x) j=0 k=1 f (tk )Tj (tk ) . deci a0 = k=0 m 1 2 . . Fie [f. g] = f (tk )g(tk ) .. atunci proprietatea de proiectie ne permite s˘ scriem ¸ a m P (x) = k=0 Q(x) P (xk ) (x − xk )Q (xk ) m k=0 adic˘ a P (x) = Q(x) cu Ck = Ck x − xk P (xk ) . P xm + . tn ..... a 1 Alegˆ ınd x0 = 0 ¸i h = m g˘sim s a P (x) = 0. xi = xj pentru i = j. verific˘ |P (x)| ≤ 1 .. k!(m − k)! m . obtinem a ın a ¸ (−1)k−1 Tn (x) 1 − t2 k x − tk Prin urmare Ln−1 (t1 . f |x) = π n n n 19 =π j=0 ωj Tj (x)Tj (tk ).. Ca ¸i aplicatii imediate mention˘m urm˘toarele: s ¸ ¸ a a a) Descompunerea ˆ fractii simple: dac˘ P ∈ Πm ¸i ın ¸ a s Q(x) = A(x − x0 )(x − x1 ). at s S˘ presupunem c˘ a a P (x) = a0 xm + .. a Se pune problema de a g˘si o evaluare a coeficientului a0 . t2 . Q (xk ) b) Stabilirea unor inegalit˘¸i : fie P ∈ Πm ¸i xk = x0 + kh. 1.. . . t2 .. .. Atunci k=1 n (1. tn . A = 0.33) Ln−1 (t1 ..(x − xm ). m m (−1)m−k mm k P .. Tj ]Tj (x). .Metode Numerice S˘ alegem ˆ aceast˘ identitate t = tk ..

.. m} atunci (1. x1 .. xk . xk . j ∈ {0. f ].. xk−1 .. f |x) = f (x0 )+ m .. Ulterior vom aplica interpolarea prin polinoame la rezolvarea ecuatiilor.. Exist˘ dovezi c˘ Isaac Newton (1642-1727) cuno¸tea anterior formula de interpolare.(x − xk−1 )[x0 . . xk . xm . . f |x) − Lk−1 (x0 . a 1.. Isaac Newton 4 a ın arat˘ c˘ dac˘ Nm (x0 . . In a Lk (x0 . . x1 . f ] (k ∈ {1. N0 (x0 .. Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” In (Lema 5 din cartea a III−a)..(x − xk−1 )[x0 . avem a Nm (x0 ..(x − xk−1 )[x0 . 1..1677). f |x) = = (x − x0 )(x − x1 ).. i = j.. 2. .. f |x) = f (x0 )). publicat˘ ˆ anul 1687 .. . x1 .... . f |·) a fost introdus de c˘tre Joseph Louis Laa grange (1736-1813) ca ¸i o nou˘ form˘ a unui polinom de interpolare cons a a siderat anterior de c˘tre Isaac Newton (1642-1727).. ... x1 .. + k=1 (x − x0 )(x − x1 ).. . x1 . xk . f |xj ) = f (xj ) . xk .. .. ..... f |x) este singurul polinom de grad ≤ m cu a a a proprietatea de interpolare Nm (x0 .... . xm . xm .2 Polinomul lui Newton ˆ importanta lucrare .. x1 . Conform Teoremei 1 rezult˘ ˆ mod evident c˘ polinomul lui Lagrange coa ın a ˆ realitate. x1 ..34) Nk (x0 .20 Prin urmare |a0 | ≤ Alexandru Lupa¸ s mm m! m k=0 m k = (2m)m m! ceea ce constituie o evaluare a coeficientului dominant..(x − xk−1 )[x0 . x1 . a a s Aceasta reiese dintr-o scrisoare datat˘ October 24 . xi = xj . . sta¸ bilirea unor formule aproximative de derivare ¸i la calculul aproximativ al s integralelor definite..... xk . m} ˆ Insumˆnd (1. xk−1 .. f |x) − Nk−1 (x0 . x1 . xm . f |x) = = (x − x0 )(x − x1 ). f ]. Polinomul Lm (x0 ..19) incide cu cel considerat de c˘tre Newton.. x1 . x1 . 4 .. .34). din (1.. . f ] = m = k=0 (x − x0 )(x − x1 ).3. 1676 ¸i adresat˘ savantului german a s a Henry Oldenburg (1618.. x1 .

. ¸ ıntˆ S(n.. coeficientilor de leg˘tur˘” s(n. prin ˆ ınsumare .. . f ] .34) pare convenabil˘ din punct de vedere al calculului. .... x0 + h. .. (x − xk−1 )[x0 . .. k) . ˆ practic˘ este uneori preferabil s˘ utiliz˘m polinomul lui Newton. matricea de trecere de la baza B1 la B2 ” sau matricea de trecere de la baza B2 la B1 .Metode Numerice k ∈ {1. . 1. .. s˘ se cerceteze propriet˘¸ile a at . forma a ¸ ¸a ¸ a (1. x0 + kh.... k) ¸i S(n. . Lm (x0 . ¸i respectiv s (1... . xm . n}= numerele lui Stirling de speta ˆ aia. Vom spune c˘ (1.. x2 . .. . en ] x(x − 1) · · · (x − k + 1) =x[k] . x1 . k=0 x[k] ˆ literatura de specialitate.. h = 1. f |x) = k=0 (x − x0 ) .. 0 ≤ n ≤ m.36) se pot exprima elegant prin intermediul unei diferente divizate : alegˆnd ˆ (1. ¸ Numerele S(n. x. g˘sim ¸ a ın a n x = k=0 n [0. k) din egalit˘¸ile ¸ a a s at n x [n] = x(x − 1)(x − n + 1) = k=0 s(n.. 1. . m} ceea ce. x0 + mh.. Altfel spus. polinomul lui Newton. De exemplu ˆ Πm s˘ consider˘m urm˘toarele a ın a a a dou˘ baze a B1 = {1.. se utilizeaz˘ terminologia: In a s(n. k. a Diferentele divizate sunt u¸or de mˆnuit ¸i astfel scrierea unor m˘rimi prin ¸ s a s a intermediul lor este necesar˘... . . .. . Datorit˘ relatiei de recurent˘ pe care diferentele divizate o verific˘. k ∈ {0. x. f ] . 2. .35) Nm (x0 . k)xk . In a a a Observ˘m c˘ a a (1. x1 . . . xm } ¸i s B2 = {1.. k) x(x − 1)(x − k + 1) .36) xn = n S(n.. . k) = numerele lui Stirling de speta a doua. Se impune de a studia . x0 = 0 . x(x − 1)(x − m + 1)} . atrage dup˘ sine a m 21 . . x0 + h.34) este forma lui Newton a polinomului de interpolare sau a simplu. f |x) = m = k=0 k!hk x−x0 h k [x0 . k) din (1. xk .35) f (x) = xn . x(x − 1) .

36) a a ın Alexandru Lupa¸ s S(n... x1 . ..(xj − xk−1 ) = A(ψk ) ψk (t) = (t − x0 ). f ] cj (xj − x0 ).. avem A(f ) = A(Nn f ) = A k=0 n n ψk [x0 . Demonstratie...38) unde ak = j=k A(f ) = n n k=0 ak [x0 . 1] → Πn unde ¸ n (Bn f ) (x) = k=0 n k x (1 − x)n−k f k k n . xn .. . k... f |x). k) = [0..(xj − xk−1 ) = ak . . x1 . Fie (Nn f )(x) = Nn (x0 .. iar pe de alt˘ parte a (Nn f )(xk ) = f (xk ).. x1 .. k ≥ 1.. xk .37) A(f ) = k=0 ck f (xk ) unde ck este independent de f ¸i xi = xj pentru i = j.. xk . Teorema 6 Fie A : D[a. f ] = = k=0 A(ψk )[x0 . ψ0 (t) = 1. xn . x1 .22 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ ˆ (1. . xk . en ] . Aplicatie Operatorul lui Bernstein este Bn : D[0.. 1. Vom prezenta o aplicatie a polinomului lui Newton care este important˘ ˆ ¸ a ın studiul unor formule de aproximare.(t − xk−1 ).. deoarece ˆ A(f ) ¸ ın intervin numai valorile lui f pe x0 .. . . de forma ¸ a a n (1... ˆ acela¸i timp In s k−1 n A(ψk ) = j=0 n cj ψk (xj ) + j=k cj ψk (xj ) = = j=k cj (xj − x0 ).. . x1 . f ] .. b] → R o functional˘ liniar˘.. s Atunci (1..

10) cu a ≤ x0 < x1 < x2 < ... h = 0 n n pentru k ≥m+1 iar (1. . .. f xk . x= k=0 ck xk A(f ) − f (x) = j=1 (xj+1 − xj−1 ) [xj−1 . n n = k! n nk k Dac˘ ˆ continuare presupuem h ∈ Πm avem a ın 0. f ] µj + ∆(f ) . xn ≤ b . unde ak = ˆ particular. ¸ a Se poate de asemenea ar˘ta valabilitatea urm˘toarei afirmatii a a ¸ Teorema 7 Fie A : D[a. . Atunci s n−1 . S˘ ar˘t˘m c˘ are loc implicatia a aa a ¸ h ∈ Πm =⇒ Bn h ∈ (Πm ) k . b] → R o functional˘ liniar˘ ¸i pozitiv˘ de forma ¸ a as a (5. xk (1 − x)n−k n−k j k! n k x (1 − x)n−k−j = k x j n k ceea ce implic˘ a n (Bn f ) (x) = (1. G˘sim a n k 1 2 .. . Acest lucru nu reie¸ea clar din a s forma initial˘ a lui Bn f .39) = k=0 k=0 n n k k x (1 − x)n−k f k n 0.. Alegem ˆ (1. xj+1 .38) [a. k 1 . . 1 k . . Presupunem n A(e0 ) = 1 ¸i xp ≤ x < xp+1 . b] = [0.Metode Numerice 23 Se pune problema de a cerceta comportarea acestui operator pe subspatiul ¸ Πm . xj . . f n n n .. pentru ck = In ak = n! xk k (n − k)! n k! nk n k n−k j=0 j+k cj+k k .39) atrage dup˘ sine Bn h ∈ Πm . m ≤ n . .. 1] ¸i xk = ın s n ck f k=0 k n n = k=0 n−k j=0 ak 0. .

xm . . .3. h(x1 ) = 0. h (αm−1 ) = 0. .41) h(x) = ω(x)[x. . . x. x1 . . . . xp < x < xp+1 . . De asemenea. . . .7) m (1. . . . j=0 h(x0 ) = 0 . < αm−1 < βm−1 < αm < xm . . . . xm . . x1 . . xm . α2 .40) ¸i evident s (1. h (αm ) = 0. f ] .24 unde µj =   A(|xj − ·|+ )  A(|· − xj |+ )   0  Alexandru Lupa¸ s . ≤ xm ≤ b. fie h : [x0 . S˘ not˘m cu Lm f polinomul lui Lagrange a a Lm (x0 . . . p} j ∈ {p + 1. . . f |·). β2 . . xm ] ¸i f (m) exist˘ pe intervalul a a s a (x0 . . Cu notatia de mai sus . < xm−1 < αm < xm ¸i s h (α1 ) = 0. b] 1. 2. βm−1 cu propriet˘¸ile as at x0 < α1 < β1 < α2 < β2 < α3 < . n} . . . xp+1 . b] → R ¸i f˘r˘ s˘ restrˆngem generalitatea s˘ presupunem c˘ s aa a a a a a ≤ x0 ≤ x1 . . ≤ µp ≤ A |x − ·|+ = = A |· − x|+ ≥ µp+1 ≥ µp+2 ≥ . f ] . ≥ µn ≥ 0 . j ∈ {1. . ω(x) = (x − xj ) . . xp ]  t − xp ≥ 0 0 . αm astfel ca In a a a x0 < α1 < x1 < α2 < . h (α2 ) = 0. x) = ˆ plus In (x − xp )(xp+1 − x) [xp . xp+1 ) µp+1 − µp = A(ψp ) . . preciz˘m c˘ are loc egalitatea ¸ a a  . . . Din (5. xm ). h(xm−1 ) = 0 .3 Restul ˆ interpolarea pe puncte distincte ın Fie f : [a. xm ] → R definit˘ prin: a h(x) = f (x) − (Lm f )(x). . t ∈ [xp+1 . . . . h(xm ) = 0. . f |·) sau polinomul lui Newton Nm (x0 . . . x0 . Prin urmare exist˘ ¸i β1 . Ipotez˘ : Presupunem c˘ f ∈ C (m−1) [x0 . . ˆ acest˘ ipotez˘ exist˘ punctele α1 . . x = xp ∆(f ) = ∆(f . . t ∈ [a. 0 ≤ µ1 ≤ µ2 ≤ . t ∈ (xp . ψp (t) =  t − xp+1 ≤ 0 . . x1 .

K = i i 25 min xi . . . . (m + 1)! . x1 .Metode Numerice ¸i ˆ plus s ın h (β1 ) = 0.43) [x0 . de grad cel mult m. . . . Teorema 8 Fie Lm f polinomul de interpolare. . . . m − 1). ata¸at s unei functii f : K → R. . m. . . S˘ observ˘m c˘ a a a h(m) (x) = f (m) (x) − (Lm f )(m) (x) = f (m) (x) − m![x0 . Considerˆnd ˆ (1. xm . .42) k = m − 1 rezult˘ c˘ exist˘ θ astfel ca a ın a a a h(m) (θ) = f (θ) (x) − m![x0 . . . h(k+1) (ξm−k. max xi . . x0 .k ) = 0. x1 .k ) = 0. .k < ξ2. . Dac˘ ¸ a i) f ∈ C (m) (K). ˙ ii) f are o derivat˘ de ordinul m + 1 pe K.42) h(k+1) (ξ1. h(k+1) (ξ2. . xm un sistem de puncte ¸i s ˙ K = min xi . . . θ ∈ K astfel ˆ at ıncˆ (1.44) f (x) − (Lm f )(x) = ω(x) f (m+1) (ξ) .k pentru care (1. . x1 . h (β2 ) = 0. i i ˙ Dac˘ f ∈ C (m−1) (K) iar derivata f (m) exist˘ pe K. . xm . h (βm−1 ) = 0.k ) = 0 (k = 0. 1. . . .k < . . ˆ consecint˘ exist˘ ˆ intervalul deschis (x0 . xm . . . . f ]. . atunci exist˘ cel putin a a a ¸ ˙ un punct θ. f ] = f (m) (θ) m! Este clar c˘ ˆ teorema de medie (1. max xi . . f ] = 0 (x0 < θ < xm ) Prin urmare am demonstrat : Lema 5 Fie x0 . a atunci exist˘ ˆ K cel putin un punct ξ astfel ˆ at a ın ˙ ¸ ıncˆ (1.43) punctul intermediar θ depinde de a ın f. xm ) punctele In ¸a a ın ξ1. . x1 . < ξm−k. xm . .

h0 ∈ Πm . profesor la Academia Militar˘ din Torino iar apoi la Universitatea din Torino.44) a rezult˘ din (1. b]. Este unul dintre fondatorii Logicii Sim¸ bolice ¸i a Axiomatiz˘rii Matematicii.. Kowalewski [?].45) f (x) − (Lm f )(x) = 1 m! b a Km (x.Interlingua” .26 Alexandru Lupa¸ s Demonstratie. b] × [a. atunci (1. Demonstratie. el ˆsi aprecia ˆ mod deosebit rezultatele din Analiza Matematic˘. ı¸ ın a De asemenea . ˆ anul 1889 public˘ a In a celebrele axiome ale multimii numerelor naturale. t) = |x − t|m − Lm (| · −t|m . Pentru x = xj teorema de medie (1. sub o form˘ a s a a 5 mai general˘. a ≤ t ≤ x ≤ b 0 . b] → R definit˘ prin a Km (x. formula (1. ϕt (y) = |y − t|m . t)f (m+1) (t)dt ceea ce trebuia s˘ demonstr˘m. + h ∈ Πm .a ≤ x < t ≤ b . ϕt (y)f (m+1) (t) dt b a . Peano. Dac˘ x = xj unde xj este unul dintre nodurile de interpo¸ a lare. De¸i logician cu .urma¸i ” ca Bertrand Russell sau s a s s Alfred North Whitehad . x) + + |x − t|m = + x − t + |x − t| 2 = (x − t)m . t)f (m+1) (t) dt . Dac˘ f ∈ C (m+1) [a.44) este evident˘. ulterior.. a a Teorema (9) se g˘se¸te expus˘ in G. elev al lui Genocchi . a a Giuseppe Peano (1858-1932) matematician italian . atunci a (1. 5 .40). Pentru m fixat s˘ not˘m ¸ a a Af = f − Lm f Pe de o parte Ah = 0 iar pe de alta f (y) = h0 (y) + sau f (y) = h0 (y) + Astfel (Af )(x) = (Ah0 )(x) + = 1 m! b a . Latino sine Flexione” sau . pentru 1 m! y a (y − t)m f (m+1) (t) dt 1 m! b a . a Teorema 9 Fie Km : [a. ˆ anul 1903 a creat o limb˘ artificial˘ (similar˘ cu Esperanto) cunoscut˘ ın a a a a sub numele de .45) a fost demonstrat˘ de G. 1 m! (Aϕt )(x)f (m+1) (t)dt = Km (x..

Metode Numerice 27 1. 1 ≤ m ≤ β − α ¸i xα . ..46) se demonstreaz˘ a a ν Lema 6 Dac˘ m ∈ N . α ≤ β . β. m ∈ Z . identitatea lui Abel-Brunacci ”. . xj+1 .47) m−1 N . Popoviciu). . . f ] + (1. .46) Formula fundamental˘ de transformare a N N N −1 N Egalitatea = a0 k=0 i=0 pi + j=0 (aj − aj+1 ) i=j+1 pi este cunoscut˘ ca fiind . xα+1 . = j=0 ∆j a0 i=j i pi + j N −m N ∆m aj j=0 i=j+m i−j−1 pi m−1 Identitatea (1. . . Fie I ⊆ R . . .47) are aplicatii ˆ teoria sumabilit˘tii seriilor sau ˆ studiul ¸ ın a ın unor metode de accelerare a convergentei unor ¸iruri. xα+1 . .. . formula fundamental˘ de transformare a diferentelor divizate ” . . . .48) + j=α Bj · [xj . Dac˘ s a pk ∈ R ¸i f : I → R . xj+m . . m ≤ N ¸i ∆ν aj = a s k=0 (−1)ν−k ν aj+k . (xi − xj+m−1 ) . α. (xi − xj−1 ) β = (xj+m − xj ) i=j+m ai (xi − xj+1 ) . Aceasta a ¸ este urm˘toarea a Teorema 10 (T. xj . atunci s β m+α−1 pi f (xi ) = i=α j=α β−m Aj · [xα . . . . f ] unde      Aj      B  j   β = i=j ai (xi − xα ) . atunci k N pi a i = i=0 (1.4 (1. a Aplic˘nd repetat (1. ¸ s Din (1. xβ un sistem de puncte distincte din I .46) rezult˘ o identitate numit˘ de c˘tre Tiberiu Popoviciu [?] ca fiind a a a .

.50) (Hf )(j) (xk ) = f (j) (xk ) . α α α . . . . . αn − 1 .49) Interpolarea pe noduri multiple (∆) : x1 < x2 < . . b].. . . S˘ consider˘m a a numerele naturale α1 . Cu ajutorul diviziunii (∆) ¸ ¸ precizat˘ ˆ (1. . . Punctul α ∈ Nn este . . = x∗ n = xn . xn contacte de ordin α1 − 1. . N +1= k=1 αk a intervalului [a. . b] → R cu propria ¸ ¸ etatea c˘ exist˘ derivatele a a f (α1 −1) (x1 ). N .5 Fie (1. . b] se poate considera ca ¸i un spatiu liniar real. Not˘m prin Dα [a. . . αn ) . b] se cere s˘ se studieze manier˘ : fiind dat˘ o submultime H din D a a ¸ a existenta unui operator ¸ H : Dα [a. . 1 2 α x∗ 1 +1 = x∗ 1 +2 = . . . α2 . .51) (∆α ) : x∗ ≤ x∗ ≤ . = x∗ 1 = x1 . n} a (1. astfel: x∗ = x∗ = . Aceasta va ˆ ınsemna c˘ pentru k ∈ {1. α2 − 1. . . . ˆ majoritatea s ¸ ın situatiilor subspatiul H va fi finit-dimensional. x∗ N n−1 +1 = x∗ N n−1 +2 = . . . . α2 . 2. . . . . αn ¸i fie s α = (α1 . vectorul de incident˘ ata¸at diviziunii (∆)” . f (α2 −1) (x2 ). x∗ N ν−1 +1 = x∗ N ν−1 +2 = . f (αn −1) (xn ) . 0 ≤ j ≤ αk − 1} .28 Alexandru Lupa¸ s 1. . = x∗ ν = xν . b] → H cu proprietatea c˘ oricare ar fi f din Dα [a. ≤ x∗ +1 1 2 N . . . . . b] functia Hf s˘ aib˘ cu f pe a ¸ a a punctele x1 . . .49) ¸i a vectorului de incident˘ α construim o nou˘ diviziune a ın s ¸a a n (1. x2 . = x∗ 1 +α2 = x2 . < xn un sistem de puncte distincte situate ˆ ıntr-un interval [a. . ¸a s Problema interpol˘rii pe puncte distincte se poate extinde ˆ urm˘toarea a ın a α [a. b] multimea tuturor functiilor f : [a. Deoarece Dα [a. b]. N . . .

. ek (t) = tk . . . (HN f )(αn −1) (xn ) = f (αn −1) (xn ) s˘ fie verificate. . xn . j = 1. .. .50) avem. . . . Nν = k=1 αk Cu alte cuvinte.    . Problema interpol˘rii polinomiale pe nodurile multiple (∆α ) se poate fora mula dup˘ cum urmeaz˘ : a a fiind dat˘ o functie f. . x1 . . 2. x2 . . b] . . x2 . s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui a ¸ a ¸ s polinom HN f ∈ ΠN . . . .. .. . . N0 := 0 .. . (HN f )(α2 −1) (x2 ) = f (α2 −1) (x2 ) (1. (α −1) . . . . . (α −1) e0 j (xj ) e1 (xj ) e1 (xj ) . . . . vom considera c˘ multimea (∆α ) contine punctele (nu a ¸ ¸ neap˘rat distincte) a x1 . xn . . (α −1) e1 j (xj ) . . . . x2 .Metode Numerice ν 29 . . eN j (xj ) eN (xj ) eN (xj ) . n de tipul αj × (N + 1) precizate prin Aαj (xj ) =    =  e0 (xj ) e0 (xj ) . . . . . pentru determinarea lui Hf . consider˘m c˘ H este a ın a a ΠN . . unde a ¸ a n N= k=1 αk − 1 . (HN f )(α1 −1) (x1 ) = f (α1 −1) (x1 ) (HN f ) (x2 ) = f (x2 ) . f ∈ Dα [a.52) . . a ˆ vederea elucid˘rii existentei lui HN f s˘ consider˘m matricile In a ¸ a a Aαj (xj ). . . x1 . (HN f ) (xn ) = f (xn ) .. astfel ˆ at egalit˘¸ile ıncˆ at (HN f ) (x1 ) = f (x1 ) .  unde e0 (t) = 1 . α1 α2 αn Avˆnd ˆ vedere simplificarea expunerii rezultatelor. . . Aceasta deoarece ˆ (1. . xn . . . un ın num˘r de N + 1 conditii iar pe de alt˘ parte dim(ΠN ) = N + 1 ..

. . 1.. . N xN −1 1 .. . . . . . . ϕm .. N! = 1 x1 x1 2 0 1 2x1 0 0 2! . e1 . 1 xn n−1 . . . .. . = αn = 1 atunci N = n − 1 iar (1.. . . .. . de exemplu a (αn −1) (xn ) e1 (αn −1) (xn ) α1 = α2 = . . . .. . xn 1. ϕ2 (x) ϕ2 (x) . n−1 . . . ϕm .. e1 (α1 −1) . α1 = N + 1.53) = . e0 (xn ) e0 (xn ) . .53) devine 1 x1 1 x2 . αn   . . . ϕm (x) ϕm (x) . .. 1 = = (xk − xj ) . . . 0 0 0 N = j=1 j! . . . . a   Aα1 (x1 )  Aα (x2 )  2 x1 . . . . . x2 . . ϕm ) := . .. xN 1 . . . eN . . . ϕ2 . x) s-a notat determinantul lui Wronski asociat sistemului de functii ϕ1 .. . e1 (xn ) .. e0 (α1 −1) e1 (x1 ) . . . . .. α1 . . Aαn (xn ) e0 (x1 ) . (m−1) (m−1) (m−1) ϕ1 (x) ϕ2 (x) . W (ϕ1 . . x2 . . eN (x1 ) (α −1) (1. . . . N (N − 1)xN −2 1 .. . ... eN 1 (x1 ) . .30 Alexandru Lupa¸ s Introducem urm˘torul determinant Vandermonde generalizat. g˘sim In a VN +1 x1 N +1 = W (e0 . . . . . x1 n−1 . . α2 . xn Vn x1 . . eN n . eN (xn ) . . . xn   VN +1 := det  = . . .. (x1 ) (x1 ) .. .. .. . . . . ϕ2 . . eN (xn ) e1 (xn ) . . x2 . . . 1≤j<k≤n ˆ cazul n = 1. adic˘ ¸ a ϕ1 (x) ϕ1 (x) .. . .. . . . . . . . . . ϕm (x) . x1 ) = . . Prin W (ϕ1 . . . . . . (xn ) . .. .. . . . . (α −1) e0 Dac˘. .

x 2 2 0 1 2x2 1 x1 x2 1 1 x2 x2 2 1 x3 x2 3 = 1!2!. 1 = 1 x1 1 x2 = x2 − x1 . α2 . V3 x1 . . distingem urm˘torii determinanti distincti a ¸ ¸ V3 x1 3 = 1 x1 x2 1 1 1 2x1 0 0 2 1 x1 . Demonstr˘m (1. x1 .54) are loc egaliatea (1.55) devine ¸ a a ın VN +1 x1 N +1 N = i=1 i! pe care am justificat-o anterior.54) este un a ın a sistem de puncte distincte. . αn i! k=1 i=1 = = · (xk − xj )αk αj 1≤j<k≤n . . atunci a V2 x1 2 = 1 x1 0 1 = 1!. V2 x1 . . . + αn = N + 1 ¸i oricare ar fi numerele reale sau complexe s (1. . Fie N un num˘r natural arbitrar. Vom presupune ˆ continuare c˘ (1. x2 1.54) exist˘ dou˘ puncte egale. V3 x1 . . . Pentru orice alegere a nua merelor naturale α1 . xn . Demonstratie. . atunci ¸ a ın a a (1. . x2 . 1≤j<k≤3 . . xn α1 . . α2 . deci xi = xj pentru i=j. x3 1.Metode Numerice 31 Lema 7 . 1. x2 . egalitatea (1.55) este demonstrat˘. Dac˘ N = 1. . Mention˘m c˘ ˆ cazul particular n = 1.55) VN +1 n αk −1 x1 . 1 = = (xk − xj ). x2 1. . x2 . . 2 = = (x2 − x1 )2 . Pentru N = 2. . Dac˘ ˆ sistemul (1. αn astfel ca α1 + α2 + . x 2 1 1 x2 . . .55) prin inductie complet˘ a ¸ a asupra lui N .

. . α2 . . . . obtinem ¸ (1. βm sunt numere naturale a a s astfel ca β1 + β2 + . . y2 . . β2 . . De exemplu. . . . . . . ym sunt distincte ¸i β1 . . αn−1 . . αn ∆(αn −1) (xn ) = (αn − 1)! = ∆(αn −1) (xn ). xn−1 . . α2 . . xn un sistem de puncte a s distincte. . . . xn ) (β1 .56) VN m βk −1 y1 . . αn astfel ca α1 + α2 + . . .57) 1 = (αn − 1)! De asemenea (1. . xn−1 . . . Dac˘ toti αj sunt a ¸ egali cu 1. β2 . . . . Fie α1 . yn ) = (x1 . . x2 . atunci (1. y2 . + αn = N + 1. . . x2 . . . x2 . . αn este strict mai mare a ¸ decˆt 1. fie αn ≥ 2 ¸i x1 . Presupunem a a a a ın s c˘ dac˘ y1 . . y2 .32 Alexandru Lupa¸ s Se constat˘ c˘ (1. . . . . ˆ plus ın ın ∆(x) = A(x − x1 )α1 (x − x2 )α2 . . . + βm = N. α2 . x2 . n αk −1 k=1 i=1  i!  A= (xn − xj ) j=1 n−1  (αn −1)αj  n−1 k−1 (xk − xj )αk αj . . . . . 1 . . x α1 . ym β1 .55) este de tip Vandermonde. . . . xn . . α2 . . α2 . . . Utilizˆnd (1. S˘ a presupunem c˘ cel putin unul dintre α1 . . . . β2 . αn ) . . βm i! · = = k=1 i=1 (yk − yj )βk βj 1≤j<k≤m . . . . . . xn α1 . . . . αn−1 .56) pentru m = n ¸i a s (y1 . . Consider˘m determinantul a ∆(x) := VN +1 x1 . k=2 j=1 . . . αn − 1 . x2 .55) este adev˘rat˘ ˆ cazul N = 1 ¸i N = 2.58) Dar VN +1 x1 . Dezvoltˆnd acest determinant dup˘ elementele ultimei linii constat˘m c˘ a a a a ∆(x) este un polinom de gradul N ˆ x . α2 . atunci determinantul din (1. . xn α1 . . . (x − xn−1 )αn−1 (x − xn )αn −1 unde A = VN x1 . βn ) = (α1 . . αn − 1.

αn n αk −1 n−1 = A(αn − 1) j=1 (xn − xj )αj =  i!  n−1 j=1  n−1 k−1 = k=1 i=1 (xn − xj )αn αj  k=2 j=1 (xk − xj )αk αj = n αk −1 = k=1 i=1 i! (xk − xj )αk αj 1≤j<k≤n . . . . . . utilizˆnd (1. . a Teorema 11 Fie a ≤ x1 < x2 < . de grad cel mult N. ¸a s ¸ a Dac˘ a N + 1 = α1 + α2 + . . c∗ .57). S˘ consider˘m sistemul liniar de N + 1 ecuatii cu necunos¸ a a ¸ cutele c0 . α2 .Metode Numerice 1 = lim ∆(x) − x→xn (x − xn )αn −1 = lim αn −2 k=0 33 (x − xn )k (k) ∆ (xn ) = k! (xn − xj )αj . . . j ∈ {1. .55).52). . . . . ceea ce demonstreaz˘ (1.59) rezult˘ c˘ conditiile (1. . j=1 x→xn ∆(x) =A (x − xn )αn −1 n−1 Astfel. cN f (αj −1) (xj ) x1 . n}. . . α = (α1 .55) rezult˘ c˘ ∆ = 0 ceea ce implic˘ a a a existenta unei singure solutii c∗ . Fie ¸ ¸ 0 1 N N (1. . . αn Determinantul acestui sistem este ∆ = VN +1 .  =   . a a ¸ a . 2. xn α1 . . b] . . din (1. . . . . . . α2 . α2 . . .  .52) sunt satisf˘cute. . . . c1 .60) HN (x) := k=0 c∗ xk . g˘sim a a VN +1 x1 .59) Aαj (xj )  .    . atunci exist˘ un singur polinom HN f. αn ) un vector de incident˘ ¸i f o functie arbitrar˘ din Dα [a. x2 . at Demonstratie. Deoarece xj = xk pentru j = k. x2 . .58) iar apoi (1. < xn ≤ b. . cN precizat astfel:     f (xj ) c0  c1    f (xj )     (1. . k Avem HN ∈ ΠN iar din (1. care verific˘ a a egalit˘¸ile (1. + αn . . c∗ . xn α1 . . . .

34

Alexandru Lupa¸ s

Definitia 8 Polinomul HN f , de grad cel mult N, care interpoleaz˘ o functie ¸ a ¸ f, f ∈ Dα [a, b], pe nodurile multiple (1.51) (∆α ) : x∗ ≤ x∗ ≤ . . . ≤ x∗ +1 , 1 2 N ˆ sensul precizat ˆ (1.52), se nume¸te polinomul de interpolare al lui Herın ın s mite. Utiliz˘m notatia a ¸ (HN f ) (x) = HN (x∗ , x∗ , . . . , x∗ +1 ; f |x) . 1 2 N Operatorul liniar HN : Dα [a, b] → ΠN care asociaz˘ unei functii f polinoa ¸ mul HN f se nume¸te ,, operatorul de interpolare al lui Hermite ”. s Liniaritatea acestui operator decurge din observatia c˘ ˆ (1.60) c∗ , k = ¸ a ın k 0, 1, . . . , N sunt functionale liniare Dα [a, b] → R; aceast˘ chestiune este ¸ a justificat˘ prin (1.59). 6 Din Teorema 11, rezult˘ valabilitatea urm˘toarei a a a afirmatii : ¸ Corolar 4 . Fie x1 < x2 < . . . < xn ¸i α = (α1 , α2 , . . . , αn ) un vector de s incident˘. Dac˘ N + 1 = α1 + α2 + . . . + αn iar f, g sunt polinoame de grad ¸a a ≤ N, astfel ˆ at ıncˆ f (j) (xk ) = g (j) (xk ) atunci f = g. , j ∈ {0, 1, . . . , αk − 1} , k ∈ {1, 2, . . . , n}.

1.5.1

Reprezentarea polinomului lui Hermite

ˆ aceast˘ sectiune ne propunem s˘ g˘sim o reprezentare a polinomului HN f , In a ¸ a a f ∈ Dα [a, b], care interpoleaz˘ functia f pe nodurile multiple a ¸ (∆α ) : x∗ ≤ x∗ ≤ . . . ≤ x∗ +1 1 2 N x∗ ν−1 +1 = x∗ ν−1 +2 = . . . = x∗ ν = xν , N N N
ν

N0 := 0,

Nν :=
k=1

αk ,

N + 1 = Nn ,

n = 1, 2, . . . , n,

a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b. Existenta ¸i unicitatea acestui polinom HN f , care verific˘ ¸ s a (HN f )(j) (xk ) = f (j) (xk ), j = 0, 1, . . . , αk − 1, k = 1, 2, . . . , n,

a fost demonstrat˘ ˆ cadrul Teoremei 11 . a ın
Polinomul HN f a fost considerat pentru prima dat˘ de c˘tre matematicianul francez a a Charles Hermite (1822-1901). Amintim c˘ Charles Hermite este cel care pentru prima a oar˘ a demonstrat ˆ 1873 faptul c˘ num˘rul ,, e” este transcendent. a ın a a
6

Metode Numerice Lema 8 Fie p ∈ Πm cu p(a) = 0 ¸i s
γ−1−i

35

tγ−1−i (h; x) :=
ν=0

(x − a)ν (ν) h (a) ν!

,

unde h(ν) (a) exist˘, iar γ ≥ 1, i ∈ {0, 1, . . . , γ − 1} . Dac˘ a a φi (x) := p(x)tγ−1−i 1 , x p , Λi (x) := (x − a)i φi (x) i! ,

atunci φi ∈ Πm+γ−1−i , Λi ∈ Πm+γ−1 ¸i s (1.61) (1.62) φi (a) = Λi (a) = δij =
(j) (ν)

0 1

, , 0, 1,

ν=0 ν≥1 i=j i=j .

Demonstratie. Deoarece pentru s ∈ {0, 1, . . . , γ − 1 − i} avem ¸ ds tγ−1−i (h; x) dxs g˘sim a φi (a) =
s=0 ν (ν) ν

x=a

= tγ−1−i (h; a) = h(s) (a)

(s)

,

ν (ν−s) (s) p (a)tγ−1−i s 1 p =
x=a (s)

1 ;a p

=

=
s=0

ν (ν−s) p (a) s

(a) = 1, 0, ν=0 , ν≥1

=

dν 1 p(x) ν dx p(x)

ceea ce demonstreaz˘ (1.61). Dar a
j

Λi (x) =
ν=max{0,j−i}

(j)

(x − a)i−j+ν j (ν) φi (x) ν (i − j + ν)!

¸i astfel s

Λi (a) = δij , ceea ce constituie (1.62). S˘ consider˘m ω ca fiind polinomul nodurilor din (∆α ), adic˘ a a a
N +1 n

(j)

(1.63)

ω(x) =
j=1

(x −

x∗ ) j

=

(x − xk )αk .
k=1

36 Fie
αk −1−i

Alexandru Lupa¸ s

Tαk −1−i (h; x) =
ν=0

(x − xk )ν (ν) h (xk ) ν! ω(x) . (x − xk )αk

,

k ∈ {1, 2, . . . , n}

¸i s pk (x) = Not˘m a (1.64) hi,k (x) = (x − xk )i pk (x)Tαk −1−i i! , 1 ;x p

(i ∈ {0, 1, . . . , αk − 1}

k ∈ {1, 2, . . . , n}.

Definitia 9 Polinoamele hi,k definite ˆ (1.64) se numesc polinoamele fun¸ ın damentale de interpolare ale lui Hermite. Conform Lemei 8 , concludem c˘ hi,k posed˘ propriet˘¸ile: a a at 1. hi,k ∈ ΠN ; 2. hi,k (x) = a0,N (i, k)xn + · · ·, unde 1 αk − 1 (x − xk )αk (1.65) a0,N (i, k) = · (αk − 1)! i ω(x) 3. pentru k ∈ {1, 2, ..., n} sunt verificate egalit˘¸ile at hi,k (xν ) = 0 , k = ν , 0 ≤ j ≤ αk − 1 (1.66) hi,k (xk ) = δij , 0 ≤ i ≤ αk − 1 , 0 ≤ j ≤ αk − 1 Dac˘ not˘m a a Q(x) :=
k=1 i=0 n αk −1 (j) (j) (αk −1−i)

;
x=xk

hi,k (x)f (i) (xk ),

atunci Q ∈ ΠN , iar din (1.65) constat˘m c˘ a a Q(x) = d0,N (f )xn + · · · , unde (1.67) d0,N (f ) =
k=1 i=0 n αk −1

a0,N (i, k)f (i) (xk ) =

66) . x2 . . αν − 1. xn .k (xν )f (i) (xk ) = k=1 i=0 αk −1 (j) hi. x1 . j = 0. . . . .ν (xν )f (i) (xν ) i=0 (j) = f (i) (xν ). . . . x2 . xn . unde α = (α1 . . . . b] → ΠN . . . . . . . x2 . . . . . . f ∈ Dα [a. . . x2 . αn ) . . . j! unde aj (k) = (t − xk )αk ω(t) . x∗ +1 . este num˘rul α1 α2 αn [x∗ . x∗ . . . xn . . x1 . b] pe nodurile ¸ ¸ a ¸ a multiple x1 . . . . ın Definitia 10 Diferenta divizat˘ a unei functii f . . x∗ +1 . xn . . xn .67) deducem urm˘toarea afirmatie : a a ¸ . . . f ] 1 2 N α1 α2 αn . ν=1 S˘ not˘m prin [x∗ . . f ] sau a a 1 2 N [x1 . 1. x1 . . . . . . . x2 . t=tk ω(x) = (x − xν )αν . . . . . . .k (xk )f (i) (xk ) = αk −1−i = k=1 ω(x) (x − xk )αk (x − xk )i (i) f (xk ) i! (j) aj (k) j=0 n (x − xk )j . . ceea ce demonstreaz˘ : a a a a Teorema 12 Operatorul de interpolare al lui Hermite HN : Dα [a. . pentru 1 ≤ ν ≤ n. Teorema 11 ne permite s˘ afirm˘m c˘ Q = HN f . . f ] α1 α2 αn coeficientul lui xN ˆ (HN f ) (x) . x2 . . . . xn . . . . . avem n αk −1 Q(j) (xν ) = = hi. . α2 . f ] ≡ [x1 . .68) n (HN f )(x) = k=1 i=0 αk −1 i=0 hi.Metode Numerice n 37 (x − xk )αk ω(x) (αk −1−i) x=xk (αk −1−i) x=xk = k=1 1 (αk − 1)! n αk −1 i=0 αk − 1 i f (i) (xk ) = = k=1 1 (x − xk )αk f (x) (αk − 1)! ω(x) Din (1. . admite reprezentarea n αk −1 (1. Utilizˆnd (1. . . x∗ .

s˘ consider˘m nodurile a a multiple (1. . . Fx ] . t=xk O alt˘ reprezentare a polinomului de interpolare al lui Hermite este prezena tat˘ ˆ teorema urm˘toare. x∗ . x2 . . xN +1 . . x∗ +1 . x∗ +1 . . atunci a 1 2 N n (1.69) [x∗ . x∗ .71) x1 . . x∗ . f x) = ω(x)[x∗ . . x∗ . g˘sim a αk −1−i j=0 1 1 (t − xk )αk 1 1 aj (k) · = j! (x − xk )αk −i−j (αk − 1 − i)! x − t ω(t) (αk −1−i) . t=xk Deci (HN f )(x) = n = ω(x) k=1 1 (αk − 1)! = ω(x) αk −1 i=0 n 1 (t − xk )αk αk − 1 (i) f (xk ) · i x−t ω(t) (αk −1) (αk −1−i) = t=xk k=1 1 (t − xk )αk f (t) · (αk − 1)! ω(t) x−t = t=xk = ω(x)[x∗ . . x∗ +1 . a ın a Teorema 13 Are loc egalitatea (1. x∗ +1 . . . j! (x − xk )αk −i−j Deoarece dν dtν 1 x−t = t=xk ν! . . b] prin interın ¸ mediul operatorului de interpolare al lui Hermite. . . f ] = 1 2 N k=1 1 (t − xk )αk f (t) (αk − 1)! ω(t) (αk −1) . . x∗ +1 . x−t (HN f )(x) = ω(x) k=1 i=0 1 (i) f (xk ) i! αk −1−i j=0 1 1 aj (k) . . 1 2 N Pentru a studia restul ˆ interpolarea unei functii f din Dα [a. Fx ]. . (x − xk )ν+1 utilizˆnd regula lui Leibniz referitoare la derivata de ordin superior a unui a produs. . xN +2 ˜ ˜ ˜ ˜ . x∗ . . . .38 Alexandru Lupa¸ s Lema 9 Dac˘ (HN f )(x) = [x∗ .68) avem ¸ n αk −1 HN (x∗ . . . . 1 2 N 1 2 N f (t) .70) unde Fx (t) = Demonstratie. Din (1. . f ]xN + · · · .

. . x2 . xn . x. . . Aceasta ˆ ¸a ˜ ınseamn˘ c˘ (1. . . . b] ¸i de vectorul de s incident˘ α = (α1 . . n. . αn . x∗ +1 . . . . xN +1 .72). . xN +2 . . f ] = x ˜ ˜ ˜ 1 2 N n+1 = k=1 ˜ ˜ 1 (t − tk )αk f (t) (˜ k − 1)! α ω (t) ˜ j = 1. . . . . x2 . . x∗ . x∗ . . . . x2 .71) sunt punctele a a x∗ . . . . ω(x) = t=˜n+1 x = − [x∗ . . ˜ = k=1 (t − xk )αk f (t) 1 · (αk − 1)! ω(t) t−x (αk −1) + t=xk t − xn+1 ˜ f (t) ω (t) ˜ f (x) .70) concludem cu a ın a s Teorema 14 Dac˘ f ∈ Dα [a. 1). xn .67) –( 1. x∗ . x.69) rezult˘ a [˜1 . . x2 . . x∗ . . . x∗ +1 . . x 1 2 N sau x1 . . . xn . x2 . . . αn+1 ). xn . . . . x1 . t=xk unde xj = xj . xn . f ]. x2 . α2 . . . ˜ sau [x∗ . x. α1 α2 N +2 αn Dac˘ a ω (t) = ˜ (t − xj ) = (t − x)ω(t) ˜ j=1 ¸i s α = (α1 . x1 . αn . . f ] = [x∗ . . x din [a. (αk −1) ˜ . . . ˜ ˜ ˜ ˜ ˜ atunci din (1. . Fx ] + 1 2 N Avˆnd ˆ vedere ( 1. x∗ +1 . . . . . atunci vom atribui valoarea zero membrului drept din (1. . α2 . . . . . . x∗ . x∗ . .Metode Numerice 39 generate de punctele distincte x1 . b] ¸i N +1 n ω(x) = j=1 (x − x∗ ) j = (x − xk )αk . f ] = 1 2 N n xn+1 = x. . . . x∗ +1 . 2. . x∗ +1 . Mention˘m c˘ dac˘ x coincide cu unul dintre nodurile distincte ¸ a a a x1 . x∗ +1 . x. f |x) = ω(x)[x∗ . . . .72) f (x) − HN (x∗ . . . k=1 atunci (1. 1 2 N 1 2 N unde x este un nod simplu.

x2 . w (xk ) x1 . xn+1 . . = αn = 1 . w(t) = . xn . = αn = 2 Atunci ω(t) = (t − xn+1 )w2 (t) . x2 . xn . . . (B) Cazul nodurilor duble : ˆ aceast˘ situatie ın a ¸ α1 = α2 = . . . . (A)Cazul nodurilor simple. = αn = 2 n . . x2 . . . . . b] iar vectorul a ın de incident˘ α = (α1 .68) obtinem ¸ k=1 aj (k) = adic˘ a a0 (k) = Cu notatia ¸ (1. αn+1 = 1 n . . . Ak (f . α2 . . x2 . N = 2n − 1 . x1 . . . . . Dac˘ w(t) = a (t − xk ) . . . (t − xk ) k=1 . x1 . αn+1 ) are coordonatele ¸a α1 = α2 = . x2 .74) unde H2n−1 (x1 . x) := f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − (C) Cazul nodurilor w (xk ) f (xk ) . xn .2 Cazuri particulare ˆ continuare prezent˘m unele cazuri particulare de reprezentare a polinoIn a mului lui Hermite. xn . . x2 . N =n−1. x2 . xn . . f |x) unde Ln−1 ¸ este operatorul de interpolare al lui Lagrange . f |x) = k=1 φk (x)Ak (f . xn+1 sunt distincte ˆ [a. . . w 3 (xk ) 2 φk (x) = w(x) (x − xk )w (xk ) n (1. .40 Alexandru Lupa¸ s 1. Se obtine Hn−1 (x1 . t=xk 1 2 (x ) k . deci cˆnd a α1 = α2 = . . xn . αn . Vom presupune c˘ x1 . .73) se obtine ¸ w dj dtj t − xk w(t) 2 . . a1 (k) = − w (xk ) . f |x) = Ln−1 (x1 . xn . . . din (1. x) . .5.

. 2. x) . c. . Pentru simplificarea notatiei. 2. . 2.73) iar ın bk (f . k=1 1 (xk − c)(d − xk )w 2 (xk ) a0 (n + 1) = − . 1. . . fie xn+1 = c. xn+2 sunt distincte dou˘ cˆte dou˘ ¸i situate a a as ˆ ıntr-un interval [a.Metode Numerice Cu notatia utilizat˘ ˆ (1. deducem egalitatea In a a w2 (x) f (c)+ w2 (c) H2n (x1 . . N = 2n . 1).68) . x) = f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − (D) Cazul nodurilor : x1 . . xn+2 unde x1 . iar dac˘ not˘m c = xn+1 . α2 . . xk − xn+1 w 2 (xk ) 1 w 2 (xk ) 1≤k≤n 41 ˆ concluzie. xn+2 = d. f |x) = (1. xn+1 . w (xk ) xk − c ω(t) = (t − c)(t − d)w (t) Pentru a utiliza (1. ≤ x∗ . 2 w 2 (x ) (xk − xn+1 ) (xk − xn+1 )w 3 (xk ) k 1 1 · . αn+1 . xn+1 . . xn . xn . k ∈ {1. . n} . . αn+2 ) = (2. x2 . αn . 1 . . . x1 . avem ¸ a ın a0 (k) = a0 (n + 1) = . . . N = 2n + 1 1 2 2n+2 este α = (α1 . g˘sim a a0 (k) = − 2 . . x2 . x2 . xn . w(t) = (t − xk ) . a1 (k) = − 1 1 w (xk ) · − . Atunci ¸ n w (xk ) 1 f (xk ) − f (xk ) . b] al axei reale. xn . . . . x2 . (d − c)w2 (c) . . . x2 . xk − c unde φk a fost precizat ˆ (1.68). . . . x1 . . .75) +(x − c) k=1 n φk (x) bk (f . Vectorul de incident˘ asociat nodurilor ¸a multiple x∗ ≤ x∗ ≤ . . xn . .

f |x) = i=0 (x − x1 )i (i) f (x1 ) i! ¸i reg˘sim astfel polinomul lui Taylor.73) ¸i ın s Ck (f . . . . Fie aceste a noduri a. . w (xk ) (xk − c)(d − xk ) (E) Cazul n = 1. N = 2n − 1 . .68) g˘sim : a . α1 = α2 = n . . ambele fiind multiple de ordinul n . 2 w 2 (x ) − xk ) w (xk ) k ˆ final se deduce faptul c˘ In a H2n+1 (x1 . x1 . x2 . . b. adic˘ situatia ˆ care a ¸ ın avem dou˘ noduri distincte. n − 1}. . ν ∈ {0. x) = f (xk )+ +(x − xk ) f (xk ) − w (xk ) c + d − 2xk f (xk ) − f (xk ) . . α1 = N + 1. a. . . deci care verific˘ s s a (L2n−1 f )(ν) (a) = f (ν) (a) (L2n−1 f )(ν) (b) = f (ν) (b) Din (1. . x1 . a.76) f (c) + n x−c d−c w(x) w(d) 2 f (d)+ +(x − c)(d − x) k=1 φk (x) Ck (f . . f |x) = = d−x d−c w(x) w(c) 2 (1. . d. . . .42 Alexandru Lupa¸ s a0 (n + 2) = 1 . xn . b n n ¸i L2n−1 f polinomul de interpolare ata¸at acestor noduri. x2 . . 1. . (d − c)w2 (d) a1 (k) = = (xk − c)2 (d 1 w (xk ) c + d − 2xk + (xk − c)(d − xk ) . b. . x) (xk − c)(d − xk ) cu φk precizat ˆ (1. xn . Se obtine imediat faptul c˘ ¸ a N HN (x1 . s a (F) Cazul n = 2 . x1 . . c.

. Se constat˘ c˘ Pn ∈ Πn ¸i se arat˘ u¸or c˘ Pn are toate r˘d˘cinile reale.77) : ¸ a a at 2 s a a ˆ (1. disa a s a s a a a tincte ¸i situate ˆ (-1. x) = n 1−x . 1 − xk 1 Pn (x) 1 − x2 (x − xk )Pn (xk ) k 2 1− 2 Pn (x) = (1 − x ) k=1 2 ≥0. 1] . = w (xk ) 1 − x2 k f (xk ) = 1. . Pentru c = −1. . a Demonstratie. f |x) = n n n n−1 i=0 n n−1 i=0 i ν=0 i i 43 = b−x b−a x−a b−a 1 i! x−a b−a b−x b−a i i (n)i−ν (b − a)ν f (ν) (a)+ ν i (n)i−ν (b − a)ν f (ν) (b) ν + 1 i! (−1)ν ν=0 unde (n)k = n(n + 1) · · · (n + k − 1) . a .5. x ∈ [−1. .75). Prezent˘m o justificare elegant˘ a inegalit˘¸ii (1. b . f (−1) = 0. f (xk ) = 0.77). Lema 11 Dac˘ Pn (x) este polinomul lui Legendre. . . Pn este solutie a ecuatiei diferentiale s ın ¸ ¸ ¸ (ecuatia lui Legendre) ¸ (1 − x2 )y (x) − 2xy (x) + n(n + 1)y(x) = 0 .75) fie f (x) = 1 − Pn (x) ¸i x1 . ceea ce demonstreaz˘ (1. b.Metode Numerice Lema 10 Are loc reprezentarea (L2n−1 f ) (x) := H2n−1 ( a. cazul de egalitate avˆnd loc pentru x = −1 sau x = 1 . b. . . Astfel. din (1. . definit prin Pn (x) = 1 2n n! (x2 − 1)n (n) . 1. .3 O aplicatie ¸ Unul dintre polinoamele des utilizate ˆ analiza numeric˘ este polinomul lui ın a Legendre.77) |Pn (x)| ≤ 1. Atunci ın w (xk ) 2xk . a. xn r˘d˘cinile lui Pn . x2 . De asemenea. O chestiune important˘ revine la demonstrarea faptului c˘ a a x∈[−1. . .1). avem bk (f . a. atunci a (1.1] max Pn (x) = Pn (1) = 1 .

. x2 . x2 ] exist˘ ¸i o alt˘ justificare a ¸ a as a concluziei. 1 2 N f ∈ Dα [a. x∗ +1 .72) (RN f )(x) = ω(x)[x∗ . b. 1 2 N unde x este un nod simplu. O metod˘ este de a aplica teorema lui Rolle. x∗ . . Demonstratie. x∗ . din (1. x. .5. f ) = (p + q − k)!(b − a)k f (k) (a). . x2 ] . . f |·) . = h(p) (x1 ) = 0 ¸i s (p) (x ) = 0 . ceea ce atest˘ existenta lui θ ˆ (x1 . O extindere a ¸ ın imediat˘ a Lemei 12 este urm˘toarea : a a . . . k=1 N +1= k=1 αk . .4 Restul ˆ interpolarea cu polinomul lui ın Hermite RN f := f − HN (x∗ . ˆ acest scop avem nevoie de urm˘toarea In a generalizare a teoremei lui Rolle: ıntregi nenegative ¸i x1 < x2 . h) . θ ∈ (x1 . x2 ). . . f ]. S˘ not˘m a a ck (a. . . x1 . ˆ cazul functiilor derivabile de un num˘r suficient de ori. x2 ) astfel ca h(p+q+1) (θ) = 0. k deci x2 x1 (x − x1 )q (x − x2 )p h(p+q+1) (x)dx = 0. Efectuˆnd o integrare repetat˘ prin p˘rti. Presupunem c˘ s a Lema 12 Fie p.44 Alexandru Lupa¸ s 1. avem a a a¸ x2 x1 q (x − x1 )q (x − x2 )p h(p+q+1) (x)dx = p k=0 = k=0 q ck (x2 . h(x2 ) = h (x2 ) = . x2 ] → R verific˘ : a i) h ∈ C (p+q) [x1 . a iii) h(x1 ) = h (x1 ) = . In cele de mai sus am prezentat o reprezentare a restului Astfel. exist˘ ¸i o alt˘ In ¸ a a s a posibilitate de scriere a restului. h) − k p ck (x1 . astfel ˆ at a ¸ ıncˆ h(p+q+1) (θ) = 0 . q numere ˆ h : [x1 . ˆ cazul ¸ a In particular al functiilor de clas˘ C (p+q+1) [x1 . b]. = h 2 Atunci exist˘ cel putin un punct θ. ii) exist˘ h(p+q+1) pe intervalul (x1 . x∗ +1 . x2 ) . ¸i s N +1 n n ω(x) = j=1 (x − x∗ ) = j (x − xk )αk .

. . . βn . . . N + 1 := k=1 αk . . . . Fie x arbitrar ˆ [a. a ii) pentru k ∈ {1. . . a ın ¸ ıncˆ Teorema 15 Fie x1 . x∗ . xm un sistem de puncte distincte. βn+1 ) = (α1 . maxi xi ] . Atunci exist˘ ˆ I cel putin un punct ξ astfel ˆ at h(M ) (ξ) = 0 .78) (RN f )(x) = ω(x) f (N +1) (θ) . maxi xi ) ¸i fie s h ∈ C (M −1) (I) cu propriet˘¸ile : at i) derivata h(M ) exist˘ pe I . f |x) 1 2 N ω(x) atunci H ∈ C (N +1) [a. . b]. αn ) . . Presupunem I = [mini xi . au loc egalit˘¸ile at h(xk ) = h (xk ) = . . x∗ +1 . Dac˘ H : [a. . . . . x2 . . . . x2 . α2 . Pentru x = xj identitatea ¸ ın s (1. α2 . . α2 . . ω(x) . x∗ +1 . atunci exist˘ cel putin un punct θ ˆ a a ¸ ın (a. I = (mini xi . . . . . . xn ¸i a a a s vectorul de incident˘ asociat acestora ¸a β = (β1 . x2 . . . x∗ . S˘ consider˘m punctele distincte x1 . . . . x∗ +1 . x∗ . = h(αk −1) (xk ) = 0 . . . f |x) 1 2 N . .Metode Numerice Lema 13 Fie x1 . f |t)− 1 2 N − ω(t) f (x) − HN (x∗ . . . b] ¸i s x∗ . 1). . b] → R este definit˘ de a a H(t) = f (t) − HN (x∗ .78) este evident˘. . Dac˘ x ∈ [a. m} . . . x∗ . . xn un sistem de puncte distincte din [a. b] iar f ∈ C (N +1) [a. αn . . . 2. . b] ¸i s H (N +1) (t) = f (N +1) (t) − (N + 1)! f (x) − HN (x∗ . x∗ +1 1 2 N nodurile multiple generate de un vector de incident˘ ¸a n ◦ ◦ α = (α1 . b) astfel ˆ at ıncˆ (1. . α = (α1 . . . (N + 1)! Demonstratie. αm ) m 45 un vector de incident˘ asociat acestora ¸i M + 1 = ¸a s ◦ k=1 αk . . b] ¸i x = xj . β2 . .

79) este reprezentarea restului RN f sub forma lui Peano. s ˆ D se consider˘ o retea dreptunghiular˘ generat˘ de punctele In a ¸ a a Mk. M0. M = N + 1. b]. s ¸ a Fie M0 = (x0 . xj ) . x) = (RN φt ) (x). (t.1 . a Pentru a solutiona problema de mai sus. θ ∈ (a. M1. Vom spune c˘ (1..6 Interpolare bivariat˘ a ˆ cele ce urmeaz˘ prezent˘m doar unele chestiuni elementare legate de In a a interpolarea ¸i aproximarea unor functii reale de dou˘ variabile reale. Presupunem cunoscute valorile unei functii f : D → R pe ¸ punctele ◦ M0.46 Alexandru Lupa¸ s Dac˘ ˆ lema 13 consider˘m m = n + 1. N ) := |z − t|N = + obtinem ¸ (1. yj = y0 + j · h2 . f ∈ C (N +1) [a. 1.0 . y0 ) ∈ D ⊆ R2 ¸i h1 . astfel ca formula g˘sit˘ s˘ fie exact˘ pentru ¸ a a a a orice polinom de dou˘ variabile h de forma h(x. x)f (N +1) (t)dt. N2 ∈ N . b).0 . din dezvoltarea ¸ N f (z) = k=0 (z − a)k (k) 1 f (a) + k! N! b a φt (z)f (N +1) (t) dt . α = β.j := f (xk . xn+1 = x.79) (RN f ) (x) = cu ΦN (t. yj ) . y) = ax + by + c . s˘ observ˘m c˘ dac˘ ¸ a a a a fk. a 1 N! b a z − t + |z − t| 2 N .78). informatii ” . a ın a rezult˘ existenta lui θ. • • • ? Detinˆnd aceste . unde f ∈ C (N +1) [a. b] ¸i s φt (z) = φt (z. adic˘ (1.j = (xk . 0 ≤ j ≤ N2 . ne propunem s˘ aproxim˘m valorile functiei ¸ a ¸ a a ¸ f pe nodurile Mk. N1 . b] × [a. x) ∈ [a. h2 > 0 . b]. xk = x0 + k · h1 Problema 1. 0 ≤ k ≤ N1 . astfel ca H (N +1) (θ) = 0. a ¸ a Observatie: Deoarece RN h = 0 pentru orice h ∈ ΠN .j ale retelei . ΦN (t.

γ din conditia ca a ¸ R(h) = 0 . β ∗ . x0 ) + kf (x + 0 + h1 . y0 ) + γf (x0 . y) = x ¸i s h2 (x. x0 .1 . • • • • se cere s˘ se aproximeze valorile pe nodurile Mk. ∀(x.0 . Aceasta este echivalent cu faptul c˘ egalitatea a αf (x0 . k. y) = y . Parametrii α. Se poate considera o aproximare de forma fk.0 . Astfel g˘sim sistemul a  = 1  α+β+γ αx0 + β(x0 + h1 ) + γx0 = x0 + kh1  αy0 + βy0 + γ(y0 + h2 ) = y0 + jh2 cu solutia (α∗ . y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 . γ ∗ ) = (1 − k − j. y0 ) + jf (x0 . ◦ M0. y) ∈ R2 . y0 + jh2 ) s˘ aib˘ loc pentru a a h0 (x. y0 ) + βf (x0 + h1 . astfel ca a ¸ aproximarea s˘ fie exact˘ pentru orice polinom de dou˘ variabile de forma a a a h(x. k.j ) ≈ (1 − k − j)f (x0 .j ale retelei .1 + δf1. ∀ h = ax + by + c .1 + r(f ) unde r(f ) este restul aproxim˘rii.j = αf0.0 + γf0.1 . y0 ) va reprezenta restul aproxim˘rii. M0. f0. β. ∀ h = axy + bx + cy + d . M1. h1 (x. γ. y) = 1 . f1. Prin urmare se va efectua aproxi¸ marea f (Mk.0 + βf1.0 .0 + βf1.j = αf0.Metode Numerice atunci sunt cunoscute numerele f0. y) = axy + bx + cy + d . h2 . δ se g˘sesc din a a conditia ¸ r(h) = 0 . y0 + h2 ) ˆ Problema 2. In ipoteza c˘ se cunosc valorile pe punctele a ? . M1. β. Consider˘m o aproximare exact˘ de forma a a fk. Dea termin˘m parametrii α.1 + R(f ) 47 unde R(f ) = R(f .0 + γf0. h1 .0 . j) .1 . j.

(x. y0 ) + βf (x0 + h1 .1 + f1. h1 (x.0 ∂f (x.−1 − f−1.y)=M0. y) = 1 . y) = xy . Se va efectua aproximarea f (Mk.1 − f−1.−1 + R1 (f ) = α2 f1. ın a ¸ anume αj . . βj . Se obtine solutia ¸ ¸ (α∗ .0 ∂x∂y = α1 f1. y) = x .−1 + δ1 f−1. x. j(1 − k). x0 ) + k(1 − j) · f (x0 + h1 . k(1 − j). y0 + h2 )+ +δf (x0 + h1 . δj .0 ∂ 2 f0. .1 . δk din a ¸ aproxim˘rile exacte a ∂f0. xy} . β ∗ . M−1.−1 • • • • s˘ se g˘seasc˘ metode aproximative pentru calculul derivatelor partiale a a a ¸ ¸i s (x. h3 (x. y) = y .48 Alexandru Lupa¸ s ceea ce este acela¸i lucru ca egalitatea s αf (x0 .−1 ) 4h 1 (f1. y) := ∂x ∂x .0 ∂x ∂ 2 f0.1 + γ2 f1. Deoarece ˆ fiecare caz exist˘ patru parametrii necunoscuti.1 M1.0 O rezolvare este de a c˘uta determinarea coeficientilor αk . γ ∗ .−1 ∂f0. γj . Problema 3. y0 + jh2 ) s˘ fie verificat˘ pentru a a h0 (x.−1 + f−1. δ ∗ ) = ((1 − k)(1 − j). Fiind date valorile unei functii pe punctele ¸ M1. y. kj) . h2 (x.1 − f1.0 ∂x∂y ≈ = 1 (f1. y0 + h2 ) ˆ continuare.1 + β1 f−1. M−1. y0 )+ .0 ∂x ∂ 2 f0. βk . +j(1 − k) · f (x0 . ˆ cadrul acestui paragraf se va presupune In ın h1 = h2 .y)=M0.1 − f−1. γk . .0 ∂ 2 f (x. Obtinem ¸ ∂f0.−1 + R2 (f ) astfel ca Rj (ϕ) = 0 ˆ timp ce ϕ(x. y) se afl˘ ˆ ın a ıntr-un subspatiu de functii ¸ ¸ elementare. y) := ∂x∂y ∂x∂y .1 + γ1 f1.−1 ) 4h2 . y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 .−1 + δ2 f−1. y) ∈ {1. y0 ) + γf (x0 .j ) ≈ (1 − k)(1 − j) · f (x0 . vom alege ϕ(x. y0 + h2 ) + kj · f (x0 + h1 .1 + β2 f−1.

. ∂ 2 f0. x. a a a Impunem ca ˆ aproximarea exact˘ ın a .0 + β2 f0.0 .0 + r(f ) ∂x2 astfel ca r(ϕ) = 0 pentru ϕ(x. y. Aceea¸i chestiune ca ¸i ˆ problema anterioar˘. dar utilizˆnd s s ın a a valorile lui f pe punctele M−2. x.0 . M0. x2 y 2 . ∂x2 unde βj sunt independenti de alegerea functiei f iar ε(·) reprezint˘ restul. xy.0 + f1.0 + λ2 f−1. −•−•−•−•−•− Se determin˘ parametrii λj din egalitatea a ∂ 2 f0.0 + λ3 f0.} G˘sim a ∂ 2 f0. −•−•−•− ∂ 2 f0. x2 .0 = β1 f−1.0 ) .0 + ε(f ) .0 1 ≈ (−f−2. M−1. y 2 x.0 . x3 .0 − f2. ˆ orice caz se obtine In ¸ ∗ ∗ β1 = β3 = 1 h2 . y) ∈ {1.. Dac˘ In a a a a am ¸ine cont de aceasta ar fi suficient s˘ impunem ca restul s˘ se anuleze t a a pentru ψ ∈ {1. x2 y.0 ) .0 . . y.0 − 30f0.0 + β3 f1. . ¸ ¸ a s˘ avem ε(ψ) = 0 pentru a ψ ∈ {1.0 + 16f−1.0 . M−1.0 = λ1 f−2.Metode Numerice 49 Problema 4.0 − 2f0. ˆ realitate se poate considera c˘ este o problem˘ unidimensional˘.0 + λ5 f2. M2. printr-o formul˘ liniar˘ .0 + λ4 f1. Dac˘ cunoa¸tem valorile unei functii f de dou˘ variabile pe a s ¸ a punctele M1. M0.0 . x. x2 .0 .0 .0 + 16f1.0 1 ≈ 2 (f−1. y 3 . M1. x2 } . 2 ∂x 12h2 . 2 ∂x h Problema 5. xy. ∗ β2 = − 2 h2 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ formula de calcul aproximativ va fi a a ∂ 2 f0.0 ∂x2 se cere s˘ se aproximeze. y 2 } .

¸ a a a Problema 6.1 M1.1 − 2f0.0 + c2 f1.0 M0.1 − 2f0. • • −•− • −•− • • • s˘ se aproximeze derivatele partiale a ¸ ∂ 2 f0.1 M1.0 − 2f1. ∂x∂y Se impune s˘ atribuim o valoare aproximativ˘ num˘rului a a a Fie aproximarea liniar˘ a ∂ 2 f0.1 + c7 f0. Fie f : D → R cu valori cunoscute pe punctele • M0.0 M−1. Procedˆnd ca ¸i ˆ cazul problemelor anterioare.−1 ) ¸i respectiv s ∂ 4 f0.0 ∂x2 ¸i s ∂ 4 f0. se obtine a s ın ¸ ∂ 2 f0.50 Alexandru Lupa¸ s Si de aceast˘ dat˘ problema era unidimensional˘. − −•− • − • • • ∂ 2 f0.−1 ) Problema 7.0 M1.−1 + f1. Utilizˆnd valorile lui f : D → R pe punctele a • M−1.0 + 4f0.−1 − 2f0.0 1 ≈ 2 (f−1.0 − 2f0.−1 M0.0 = c1 f0.−1 + ∂x∂y +c4 f1.−1 − 2f0.0 M−1.1 + f1.0 + f−1.0 1 ≈ 4 (f−1.0 ∂x2 ∂y 2 .−1 + R(f ) .1 − ∂x2 ∂y 2 h −2f−1.0 + c6 f0.−1 M0.0 M1.−1 + f1.0 .1 + 2 ∂x 3h + f−1.1 + c3 f−1. • .−1 .0 + c5 f−1.0 + f1.1 M−1.1 M−1.0 + f−1.1 M0.−1 .0 M0.−1 M1.1 + f1.

x2 .... .1 + f−1.. De asemenea . yN = f (xN ) .(x − xN ) yN (xN − x1 )(xN − x2 ). y2 = f (x2 )..0 − f−1.80) x f (x) x1 x2 .. .. .Neville ˆ aceast˘ sectiune fie x1 . ψ(x.. xN y1 y2 . . k = j (x − x1 ) · · · (x − xk−1 )(x − xk+1 ) · · · (xk − xN ) = yk (xk − x1 ) · · · (xk − xk−1 )(xk − xk+1 )... Formula de interpolare polinomial˘ a lui Lagrange este a L(x) = (x − x2 )(x − x3 ). . xy. Impunem conditii de tipul ¸ R(ψ) = 0 Se obtin succesiv ¸                    G˘sim a ∂ 2 f0. . y.0 − f0..(x1 − xN ) + (x − x1 )(x − x3 ).. +. . yn unde y1 = f (x1 ).(x2 − xN ) (x − x1 )(x − x3 ).. y 2 . 51 ecuatiile ¸ c1 + c2 + c3 + c4 + c5 + c6 + c7 c2 − c3 + c4 − c5 c2 − c3 + c6 − c7 c2 + c3 c2 + c3 + c4 + c5 c2 + c3 + c6 + c7 c2 − c3 = = = = = = = 0 0 0 1/h2 0 0 0 1.1 − f0. amintim c˘ a   yj ... + Sunt N termeni. x2 y} . .Metode Numerice unde R(·) este restul. x. x2 ..0 1 ≈ 2 ( 2f0.(xN − xN −1 ) ..(xk − xN ) x=xj  0 . fiecare dintre ei fiind un polinom de grad N − 1 .(x − xN ) y2 + (x2 − x1 )(x2 − x3 ). a a a Fie L(x) polinomul de interpolare de grad ≤ N − 1 ata¸at datelor experis mentale din tabelul urm˘tor a (1.−1 − ∂x∂y 2h −f1. y) ∈ {1.−1 ) . k=j . Se pune problema implement˘rii formulei lui Lagrange. xN un sistem de puncte distincte dou˘ In a ¸ a cˆte dou˘ . ..7 Algoritmul lui Aitken.(x − xN ) y1 + (x1 − x2 )(x1 − x3 )..0 + f1. .

(i+m−1) + (xi − x)P(i+1)(i+2)... numit algorita mul lui Neville sau algoritmul lui Aitken7 -Neville. a a Pe de alt˘ parte .. avem un singur descendent P1234 care se poate g˘si dup˘ algoritmul urm˘tor : a a a x1 y1 = P1 P12 x2 y2 = P2 (1.. Exist˘ un algoritm mult mai bun . Contributii ˆ Algebr˘. Cu aceste notatii . x2 .   Pi i . a a Ne putem imagina c˘ avem un tablou cu .(i+m) = (x − xi+m )Pi(i+1). . f |x) . conform relatiei de recurent˘ pe care o satisfac polinoamele a ¸ ¸a de interpolare.(i+m) . urma¸) ˆ extrema dreapt˘. Analiz˘ Numeric˘. din 1923 ¸i-a desf˘¸urat activitatea ˆ Edinburgh/Scotia.  . f |x) iar pentru un x cunoscut. f |x)    . .52 Alexandru Lupa¸ s Datorit˘ propag˘rii erorilor de calcul nu se recomand˘ implementarea dia a a rect˘ a formulei lui Lagrange (5.. a se noteaz˘ a  = L0 (xj . . . . f |x)  Pj    Pij = L1 (xi . x1 . este a a s ˆ ıntr-un fel incomod programului. S-a n˘scut ˆ ¸ a ın Dunedin/Noua Zeland˘.. ¸a Anume.. ¸ 7 P123 P23 P234 P1234 . .. de construire a lui L(x) . A fost a s as ın ¸ elev al lui Whittaker. dac˘ L(x) = LN −1 (x1 . ceea ce reprezint˘ r˘spunsul dorit.81) x3 y3 = P3 P34 x4 y4 = P4 Alexander Craig (Alec) Aitken (1895-1967) matematician scotian. de asemenea. . . pentru N = 4 . ˆ Analiza numeric˘ a introdus ¸ ın a a a a In a ideea de accelerare a convergentei metodelor numerice.N . . a Algoritmul care rezult˘ nu d˘ nici o estimare a erorii ¸i. . xN .. Statistic˘ .. s s ın a De exemplu. se constat˘ c˘ ¸ a a L(x) = P123.14). descendent” (fiu. xi − xi+m Algoritmul lui Aitken-Neville se bazeaz˘ pe aceast˘ egalitate . avem Recurenta (*) ¸ Pi(i+1).i = Lν−1 (xi . Acesta se bazeaz˘ pe relatia a ¸ de recurent˘ a polinoamele lui Lagrange. ascendenti” (= p˘rinti) ˆ stˆnga a ¸ a ¸ ın a ¸i care conduc la un singur ... din 1936 membru al Royal Society.  12 ν ν 1 2    . . xi . xj .

Neville este o modalitate recursiv˘ de a completa a numerele ˆ acest tablou. Dm.i ) xi − xi+m+1 (xi − x)(Cm. int n.. */ s a s a /* rutina lagr returneaz˘ o valoare y ¸i o estimare a erorii dy . Se bazeaz˘ pe relatia de recurent˘ mentionat˘ dintre un . Oˆ ımbun˘t˘¸ire a algoritmului poate consta ˆ a urm˘ri micile diferente a at ın a ¸ dintre p˘rinti ¸i fii.n] .*/ a s /* Dac˘ L(x) este polinomul de grad N − 1 astfel ˆ at */ a ıncˆ /* L(xi ) = yi .Metode Numerice 53 Algoritmul lui Aitken.83) Cm+1.. N − 1} ) : a ¸ s a Cm.. de la stˆnga la ın a a a a dreapta.... Se observ˘ c˘ matricele de intrare sunt a a a presupuse a fi offset-unitate.. cˆt ¸i o valoare dat˘ x . unde xa[i] := xi . Dac˘ aveti matrice cu offset zero..h> #include ”nrutil.. */ a ..... p˘rinti” ai lui s a ¸ Pi1 i2 .N ... cˆte o coloan˘ de fiecare dat˘.(i+m) Din (*) g˘sim egalit˘¸ile urm˘toare : a at a Dm+1. s˘ definim (pentru m ∈ {1..i+1 − Dm.iν ¸i cei doi ..(i+m) − Pi. fiu” a ¸ ¸a ¸ a Pi1 i2 .. ¸ a ˆ cele ce urmeaz˘ o rutin˘ pentru interpolarea sau extrapolarea poliIn a a nomial˘ prin N puncte de intrare... float x.h” void lagr (float xa[ ]. float x.i ) xi − xi+m+1 Solutia final˘ este P1. ya[i] = yi .i = (1.(i+m−1) ..i (1.i+1 − Dm.iν−1 ¸i s Pi2 i3 . float *dy) /* Fiind date tablourile xa[1.82) := Pi.(i+m) − L(i+1).. 2. float ya[ ].i = (xi+m+1 − x)(Cm. Mai precis .. atunci */ /* valoarea returnat˘ este y = L(x) .. aduceti-v˘ a ¸ ¸ a aminte s˘ sc˘deti 1 : a a ¸ #include <math. float *y.i := Li.n] ¸i ya[1. .iν .

n). dif=dift.i++) { ho=xa[i]-x.n).. w=c[i+1]-d[i].i++) { /*Indicele ns este intrarea cea mai apropiat˘ ˆ tabel */ a ın if ( (dift= fabs (x-xa[i]))<dif ) { ns=i.m++) { /*Actualizarea vectorilor c ¸i d . Alexandru Lupa¸ s dif=fabs(x-xa[1]). dift. ho. } free vector (d. */ ¸ s } *y=ya[ns.ns=1. . y. hp.54 { int i. if ( (den=ho-hp)==0. & ¸ yy[14].m<n.1.-]. /* Initializarea tablourilor c ¸i d . c[i]=ho*den. } c[i]=ya[i]. for (i=1.18]. dy) face o interpolare pe valorile tabulare xx[15. /* Aceast˘ eroare poate ap˘rea dac˘ doi xa[i] coincid*/ a a a den=w/den. float den. /* Aproximatia initial˘ a lui y . hp=xa[i+m]-x. float *c.. 4. De exemplu. } Adesea dorim s˘ apel˘m lagr cu argumentele temporare xa ¸i ya ˆ a a s ınlocuite de matrice efective cu offseturi.n).0) nrerror (”Eroare in rutina lagr ”).n).i<=n-m. d[i]=hp*den.1. dif. x. d[i]=ya[i].i<=n. . constructia lui lagr(& xx[14]. w.-])). yy[15. *d.18]. } *y += (*dy=(2*ns < (n-m) ? c[ns+1] : d[ns. d=vector(1. */ s for (i=1. c=vector(1. free vector (c.m. */ ¸ ¸ a for (m=1.

. n s˘ fie liniar independente.1) . . k=1 . . a. . . ¸ (2. . deci ¸ (2. bn ) cu bi = bj . an ) pentru i = j . bn se aleg astfel ˆ at x0 + hbk ∈ I. . . . . 2. . vom presupune bi = bj pentru i = j . . unde h = 0 iar numerele reale b1 . . a a1 . b. an = coeficientii formulei (2. n} . ak f (x0 + hbk ).1) = formul˘ aproximativ˘ de derivare numeric˘ .1 Metode de calcul pentru f (x0 ) Fie I un interval din axa real˘ iar f : I → R o functie derivabil˘ pe a ¸ a un punct x0 . . a Pentru ca functionalele cu imaginile ¸ φk (f ) = f (x0 + hbk ). . a a a x0 + hb1 . a2 . . . . . a Dac˘ a a = (a1 . . Utiliz˘m urm˘toarea terminologie : a a h = pasul formulei de derivare numeric˘ (2. b2 . 2. ıncˆ k ∈ {1. a2 . x0 ∈ I . . . . b2 .Capitolul 2 FORMULE DE DERIVARE ˘ NUMERICA 2. . k = 1. b = (b1 . . .1) . . O metod˘ de calcul aproximativ al num˘rului a a f (x0 ) const˘ ˆ aproximarea acestuia cu ajutorul unei combinatii liniare a a ın ¸ valorilor functiei pe anumite puncte din intervalul I .1) 1 f (x0 ) ≈ h n ak f (x0 + hbk ) k=1 . f ) = 1 h 55 n . . s˘ not˘m a a Dn (x0 . n≥2. x0 + hbn = nodurile formulei de derivare numeric˘.

. ep }. a2 . . . ∀h ∈ Πp . . x0 ) = −hj−1 e ak bj . 3.. x0 ) = 0 e pentru j ∈ {0. ep (x) = (x − x0 )p . atunci din (2. restul” Rn (f .} . x0 ). f ) + Rn (f .3 a a a ın a ın este inclus . x0 ) comis ˆ aproximarea (2.1) s˘ fie exact˘ pentru polinoame de grad ≤ p . . Astfel. e1 (x) = x − x0 ˜ .3) f (x0 ) = Dn (x0 . b. .. unde e ˜ ˜ e0 (x) = 1 ˜ . ˆ sensul c˘ ˆ 2. ˜ constituie o baz˘ a spatiului liniar Πp . a. bn ) astfel ˆ at (2. . x0 ) = 1 − e ak bk (2.4) Rn (h.1). . .2) Alexandru Lupa¸ s Rn (f . . ceea ce constituie o .56 ¸i s (2.3) are gradul de exactitate p dac˘ ¸ a a (2. . iar ¸ ¸ rn (f ) = Rn (f . an ) ¸i s b = (b1 . . unde Πp este spatiul liniar al polinoamelor cu coeficienti reali de grad cel ¸ ¸ mult egal cu p . . x ) = − 1  n e0 0 ak   h   k=1       n  Rn (˜1 . . ¸ a a Vom ˆ ıncerca s˘ determin˘m vectorii n -dimensionali a a a = (a1 . .2) g˘sim a (2. . Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ restul este o functional˘ liniar˘ iar polinoamele a ın a ¸ a a {˜0 . . . p} . e1 . x0 ) . x0 ) = 0 . x0 ) = Rn (f . 2. a.1 Gradul de exactitate Definitia 11 Spunem c˘ (2. (n ≥ 2). derivabile pe x0 . 1. b.1. este clar c˘ (2. . f ). b) = f (x0 ) − Dn (x0 . x0 . iar p s˘ fie ıncˆ a a a maxim posibil. Dac˘ Vx0 este ın a spatiul liniar (real) al tuturor functiilor f : I → R .5) Rn (˜j . din (2.6)   k=1       n     Rn (˜j .  k  k=1 j ∈ {2. a. .4) este echivalent˘ cu a ¸ a a (2.2) se constat˘ c˘ rn : Vx0 → R este o a a functional˘ liniar˘. . .formul˘ exact˘ de derivare numeric˘”. b2 . . Lema 14 Au loc egalit˘¸ile at  n   R (˜ .

. a. f ) + Rn (f . σ1 . n 1 ˜ b. 2. . unde ¸ n n σ0 = k=1 ak . astfel a s a a ˆ at ıncˆ b a=α·a ¸i s b= . b. j ∈ {1. σp ) = (0. α = 0 . α ˆ In caz afirmativ. α Definitia 13 Dou˘ formule de derivare numeric˘.2 Parametrii de control Este convenabil s˘ introducem urm˘toarea terminologie. vom scrie (2. .6) justific˘ urm˘toarea afirmatie : at a a ¸ Lema 15 O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca formula de derivare ¸ a s a numeric˘ (2. b. .9) f (x0 ) = Dn (x0 .10) Dn (x0 . x0 ). . σj = k=1 ak bj k . α = 0 .3) s˘ aib˘ gradul de exactitate p . substituind ˆ ın h (2. . . . a. de forma ¸ a a f (x0 ) = Dn (x0 . a.(2.8) este similar cu cel al formulei (2.1. f ) + Rn (f .3) pe h cu h1 = . x0 ). . 0) . a a Definitia 12 Numerele σ0 . σ1 . αa. α ak f (x0 + k=1 Studiul formulei (2. . . .3).18) . f ) + Rn (f . x0 ) ¸i respectiv s (2. σp . . . p ≥ 2 . f ). f ) ≡ Dn (x0 . 2.7) (σ0 . σ2 .3). ¸i s˘ consider˘m formula de derivare numeric˘ s a a a (2. 0. 0. este ca a a a (2. cu gradul de exactitate p . b. .Metode Numerice 57 2. a Egalit˘¸ile (5. b. . α h ˜ bk ) + Rn (f . p} se numesc parametrii de control corespunz˘tori unei formule de derivare a numeric˘ de forma (2.8) sau f (x0 ) = 1 (h/α) f (x0 ) = Dn (x0 . σ3 . 1.1. x0 ) se numesc echivalente dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ α ∈ R . .3 Formule echivalente Fie α ∈ R . a.

Fie σ 0 . bn n 2 3 0 0 .   . . . a2 .58 Alexandru Lupa¸ s Lema 16 Dou˘ formule de derivare numeric˘ echivalente au acela¸i grad a a s de exactitate. p−1 α α = (0. rezult˘ c˘ a a b2 b3 · · · bn = 0 . . b2 .3) are gradul de exactitate p . σ1 . ceea ce atest˘ faptul c˘ (2. . . .. . 1 a1 0  b1 b2 . . . . . .  . an .. 0      . S˘ presupunem c˘ (2.3) are gradul de a a exactitate p. bp bp . .   . . . . .  .11)  1 2 =   . . . . Deoarece bi = bj pentru i = j. . . . Fie B = ||bij || . . . . . din (5. 0.21) rezult˘ a a         a2 b2 b2 . unde s a a = (a1 . an bn bn . Prin absurd. p ≥ 2. . . bn . Demonstratie. 2. .9) are gradul de exactitate p . . . . .9).  . dac˘ ¸i numai dac˘ as a      1 1 . . . . 0). . . .   . α=0.  =  . . .3) posed˘ un grad de exactitate egal ¸ a a a cu p ¸i c˘ (2. n − 1} . . . .. . j ∈ {1. b3   a3   n  2 3   .   . Demonstratie. σp σ2 . .. s˘ presupunem c˘ am avea b1 = 0. unde bij = bi+1 j+1 . parametrii de control corespunz˘tori lui (2. bp n 1 2 an 0 a Teorema 17 Dac˘ (2. . . .  . b2   a3   0  n  (2. . σ 1 . .10) are loc. . σ p ) = ασ0 . Utilizˆnd (5. . .. unde p ≥ n . atunci b1 b2 · · · bn = 0 .. a3 . a a Rezultatul din Lema 15 se poate exprima sub form˘ matriceal˘ astfel: a a Teorema 16 O formul˘ de derivare numeric˘ de forma (2. Avˆnd ˆ ¸ a a a ın vedere faptul c˘ p ≥ n.20) a a g˘sim a (σ 0 . . . . σ 1 . i. . .  . 1. bn   a2   1        b2 b2 . 0. . b2 n 2 3 b3 b3 . an ) a=α·a . . . Egalitatea matriceal˘ de mai sus constituie un sistem de n − 1 ecuatii liniare a ¸ cu necunoscutele a2 . b= b α b = b1 .

 =  .Metode Numerice Avem  det(B) =  j=2 59 n 2 bj  · (bj − bi ) = 0 2≤i<j≤n . . a. . . ¸ Cu alte cuvinte. . p ≥ 2 . 0) ˆ aceast˘ situatie. . .21). 0.12) max p[a. . . . . . . Prin reducere la absurd. a3 . b] gradul de exactitate al unei formule de derivare numeric˘ de forma a f (x0 ) = Dn (x0 .  ..3) are gradul de exactitate p . . Deoarece a a p ≥ n . ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ singura solutie a sistemului este a a ¸ (a2 . b2 a2 0 n 3 3 3  b3   a3   0  b3 . bn    2     . . bn+1 bn+1 . .  . . . . bn sunt diferite a a de zero. .b] . . . Dar din (5. . an ) = (0. a Teorema 18 Dac˘ (2. . . b.  2     b2 b2 .   . . . rezult˘ valabilitatea urm˘toarei afirmatii : a a ¸ Corolar 5 Fie p = p[a. . . Demonstratie. . In a ¸ σ1 = a1 · 0 + 0 · b2 + · · · + 0 · bn = 0. . . deci a n σ1 = k=1 ak bk = 0 care constituie o contradictie.3) avˆnd gradul de exactitate p . din Teorema 17 rezult˘ c˘ toate numerele b1 .20) ). 0) . x0 ) Atunci (2. a2 .. b] ≤ n [a. b2 . ceea ce contrazice faptul c˘ σ1 = 1 (vezi (5. p ≥ n + 1 . 0. an ) = (0. atunci a p≤n . . .   . . . . f ) + Rn (f . . . . s˘ presupunem c˘ ar exista o ¸ a a formul˘ de forma (2. bn+1 n 2 3 an 0 ceea ce atrage dup˘ sine (a1 .

de exemplu a∗ = 0 . . . . bn−1 n 1 n n b1 b2 . .15)          n ak bn = 0 k k=1 b1 b2 · · · bn = 0 . Numerele b1 b2 . bn . . cu p = n . . este necesar ¸i suficient ca (2. . a1 a2 a3 . a∗ trebuie s˘ fie diferit de zero. . bn .. . . . . . Demonstratie. . bn−1 n 2        =      0 an 0 ¸i s (2. . . . . . s˘ fie un sistem compatibil. care este un sistem de n + 1 ecuatii cu In a ¸ ¸ n necunoscute.60 Alexandru Lupa¸ s Urm˘toarea teorem˘ precizeaz˘ c˘.. . an .. Teorema 19 Exist˘ formule de derivare numeric˘ de forma (2. . .14) n−1 b1 bn−1 .21) putem observa c˘ o conditie necesar˘ ¸i suficient˘ In a ¸ as a pentru existenta unei formule (2. a a1 2 n n ˆ aceast˘ situatie. ..15) a s s˘ aib˘ loc. . . a∗ ) solutia acestui sistem. din (5.21). .. . Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ relatia (5. ˆ realitate.16) n n−1 a∗ n k=1 a∗ bn k k . .. . . 1 . pentru ca (2. a2 . . . . an . 1 b2 b2 2 .           =       0 0   0 1 0 . . bn n        1 b1 2 b1 . . ˆ cazul p = n . 1 b2 b2 2 . .13) sau          (2. . b2 n ...13). . . .12) are loc cazul de a a a a ın ın egalitate. .14) a a a a este un sistem compatibil determinat cu necunoscutele a1 a2 . . . ne ¸ a aa a ¸ permite s˘ determin˘m ˆ mod unic coeficientii a a ın ¸ a1 .           an−1 an        a1 a2 a3 . 1 . va rezulta c˘ (2. . . .3) care au a a gradul de exactitate n . ˆ (2. .3) cu gradul de exactitate p este ¸         n−1 n−1  b b2 . . . . bn fiind distincte dou˘ cˆte dou˘. . . a∗ . 1 b1 b2 1 . este clar c˘ cel putin unul dintre n 1 2 ∗ a∗ .          (2. . . . b2 n . ¸ a ¸ Fie (a∗ . . . . adic˘ a a a 1 bn = − (2. 0 1 0 . .

17).18) Aij = ω(x) (x − bi )ω (bi ) li (0) . (j − 1)! n (j−1) li (x) = .sotia ¸ lui Monge” . ˆ paragraful urm˘tor.. .. . unde (2.14). .2 Formule cu grad maxim de exactitate Scopul acestui capitol este depistarea formulelor de forma (2.b) Pentru aceasta avem nevoie de un rezultat intermediar referitor la inversarea unei matrici particulare (Vandermonde 1 2 ) utilizˆnd teoria interpol˘rii. n. Vom vedea.15). . j = 1. . c˘ acest lucru estre posibil. . dac˘ a∗ = a∗ (b1 . b2 . . 1 . i=j 0 . 2 Denumirea de determinant Vandermonde a fost introdus˘ de H. . verific˘ (2. bn care s˘ verifice (2. . .. . bn .Metode Numerice 61 ˆ concluzie. a . bn−1 n 1 2 Bij = bi−1 j . . In a j a j este posibil s˘ g˘sim numerele b1 . δij = 1 . n} Alexandre Th´ophile Vandermonde (1735-1796) =matematician francez .. . ω(x) = (x − bj ) . . deci a a a (2. . . bn ). dou˘. prieten e apropiat al savantului Gaspard Monge (1746-1818) motiv pentru care a fost poreclit . S˘ not˘m a a   V (b) =   1 b1 . ¸ 2.3) cu gradul de exactitate p∗ = max p = n . a a a Lema 17 Presupunem c˘ numerele b1 . Dac˘ V a a a ın atunci V −1 (b) = ||Aij || . . . Lebesgue . 2. Este suficient s˘ justific˘m egalit˘¸ile ¸ a a at n (2. (a.2. a a 2. . b2 . . i=j . 2.19) k=1 1 Aik Bkj = δij . . . . bn sunt distincte dou˘ cˆte −1 (b) este inversa matricei Vandermonde precizat˘ ˆ (2. j ∈ {1. . .1 Inversa matricii Vandermonde      = ||Bij ||  . . . . 1 b2 . . . ceea ın a a ce va completa demonstratia Teoremei 19. i. j=1 Demonstratie.16).17) bn−1 bn−1 . . (2. . b2 ..

. . a∗ ) = (l1 (0).2. . . 2. Din (2. ln (0)) 1 2 n . utilizˆnd formula lui Taylor a n .19). . . .  . O proprietate remarcabil˘ a polinoamelor li const˘ ˆ faptul c˘ a a ın a li (bj ) = δij Dar. . b2 .  = V −1 (b)    . .18) avem ¸ s   ∗  a1   a∗    2    . .   . i=j 0 .. . O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca sistemul (2. .. . l2 (0). j ∈ {1.  ∗ an    =  sau A11 A21 .14) ¸i (2. n} . . obtinem s a ın ¸ n δij = k=1 li (0) k−1 b . A12 A22 . . . .18). Demonstratie. . . . 0     =    An1 An2 . 0 0 1 0 .. adic˘ a δij = 1 . . (k − 1)! j (k−1) ceea ce demonstreaz˘ (2. astfel ˆ at a a a ıncˆ b1 b2 . . i=j . Ann        A12    A22   = . . A1n .20) li (x) = k=1 li (x) k−1 x (k − 1)! (k−1) ¸i alegˆnd ˆ (2. . deci (2.bn = 0 . a 2. .      (a∗ . . a∗ . . . . bn numere distincte dou˘ cˆte dou˘.62 Alexandru Lupa¸ s unde δij este simbolul lui Kronecker.21) k=1 1 =0 bk . . . (2. .  An2 .. .   0 1 0 .2 Determinarea formulelor optimale Lema 18 Fie b1 .13) s˘ ¸ as a a fie compatibil este n (2. .20) x = bj . A2n . .

x = k=1 n lk (x)bn + ω(x). x0 ) k=1 n≥2 . a a a astfel ˆ at ıncˆ n 1 (ii) = 0 . Este cunoscut faptul c˘ dac˘ h ∈ Πn . ˆ ınseamn˘ c˘ (2. b2 . distincte dou˘ cˆte dou˘.22). k iar prin derivare n n nxn−1 = k=1 lk (x)bn + ω(x) k k=1 1 x − bk . n≥2. ¸i s bk k=1 . . . . este necesar ¸i suficient ca aceast˘ solutie a s a ¸ s˘ verifice (2. .21).15) este acela¸i lucru cu (2. .22) k=1 lk (0)bn = 0 k .Metode Numerice 63 Pentru ca (2. . dac˘ alegem x = 0 putem scrie In a n n 0= k=1 lk (0)bn − (−1)n b1 b2 · · · bn k k=1 1 bk . bn . ˆ particular. . din (2. atunci a a n h(x) = k=1 lk (x)h(bk ) + ω(x) [x. deci a n (2. a a s Ca ¸i o consecint˘ a celor stabilite rezult˘ propozitia : s ¸a a ¸ Teorema 20 Singurele formule de derivare numeric˘ de forma a 1 f (x0 ) = h ( n ak f (x0 + h · bk ) + Rn (f . bn sunt diferite de zero. ceea ce. b1 . h] unde ω(x) = (x − b1 )(x − b2 ) · · · (x − bn ) Pentru h(x) = xn avem n . . h = 0) ) care au gradul maxim de exactitate n sunt acelea ˆ care : ın (i) b1 .15).13) s˘ fie compatibil.

bi = bj pentru i = j ¸i s n k=1 1 =0 bk . n} Alexandru Lupa¸ s  = lk (0)  ak    ω(x)  l (x) =  k   (x − bk )ω (bk )      ω(x)    n = (x − bj ) j=1 . alegˆnd F (t) = a obtinem : ¸ t2 k=1 F (bk ) . . Prin ω (bk ) . .64 (iii) pentru k ∈ {1. . . j = 1. . F (t)] = s a f (x0 + ht) urmare. Deoarece ¸ lk (x) = avem lk (0) = −bk ω (0) − ω(0) = b2 ω (bk ) k (x − bk )ω (x) − ω(x) (x − bk )2 ω (bk ) . . 2.23) f (x0 ) = (−1) n−1 b1 b2 · · · bn n k=1 h f (x0 + h · bk ) + Rn (f . . Demonstratie. Acest rezultat se poate enunta ¸i sub urm˘toarea form˘ : ¸ s a a Corolar 6 Formulele de derivare numeric˘ de forma (2. . bn . ω (0) ω(0) −bk ω(0) − 1 = · = ω (bk ) b2 k = −ω(0) (−1)n−1 b1 b2 · · · bn = .3) care au gradul a maxim de exactitate n sunt (2. . x0 ) ω (bk )b2 k unde bj = 0 . n . b2 . . 2. ω (bk )b2 ω (bk )b2 k k n Se cunoa¸te c˘ are loc egalitatea [b1 . . .

bn ) ∈ Bn . . . n. zk ∈ I. Pentru n ¸i h fixati. Un vector b := (b1 . . . h t2 n + Rn (f . bn verific˘ proprietatile: a ¸ i) bi = bj pentru i = j ii) b1 b2 · · · bn = 0 . . a. h Prin Bn se noteaz˘ multimea tuturor vectorilor admisibili din Rn . bn . . b2 . . . . . t unde b1 b2 · · · bn = 0 . x0 ) este restul formulei ¸i b = (b1 .Metode Numerice 65 Corolar 7 Formulele de derivare numeric˘ de forma (2. zn . . .23) sau (2. b2 .25) d Ln−1 (x0 + hb1 .24) a h cu b = (b1 . . not˘m cu D∗ multimea tuturor formulelor optimale s ¸ a ¸ de derivare numeric˘. . f |x) polinomul de interpolare al lui Lagrange asociat unei functii f : I → R ¸i nodurilor zk . a. + x=x0 h unde Rn (f . . . . b.3) care au gradul a de exactitate maxim posibil p = n admit reprezentarea: f (x0 ) = (2. a ¸ a a s a Definitia 15 O formul˘ de derivare numeric˘ se nume¸te optimal˘ din punct ¸ de vedere al gradului de exactitate dac˘ ea este de forma (2. . b.24) = (−1)n−1 b1 b2 · · · bn f (x0 + ht) b1 b2 . . f ) ∈ D∗ . bk Fie Ln−1 (z1 . . b. s . . bk k=1 iv) x0 + h · bj ∈ I . a a a Teorema 21 Orice formul˘ de derivare numeric˘ f (x0 ) = Dn (x0 . . . x0 ). . 2. cu Dn (x0 . a. . Dn (x0 . x0 ) . pe scurt. bn ) ∈ Rn se nume¸te ¸ s vector admisibil (relativ la pasul h ) . n . f |x) dx +Rn (f . k = 1. n 1 iii) =0. 2. z2 . x0 ). b2 . ¸ s Definitia 14 Fie h = 0 . . f ) + Rn (f . . x0 + hb2 . b2 . . f ) ∈ D∗ . bi = bj pentru i = j ¸i s k=1 1 =0. . . . . bn ) ∈ Bn . j ∈ {1. coincide cu f (x0 ) = (2. . dac˘ ¸i numai dac˘ coordonatele a s a b1 . . x0 + hbn . . .

j=1 d Ln−1 (f . x0 ) = (−1) n k=1 1 =0 bk . . . presupunˆnd c˘ a a b = (b1 . b2 . f |x). Astfel putem afirma c˘ formulele optimale de derivare numeric˘ sunt .. . x) = k=1 f (x0 + hbk ) Ω(x) . x0 ) := = 1 hn−1 = Observ˘m c˘ a a n k=1 ω(x) = (x − bj ) .66 Alexandru Lupa¸ s Demonstratie. Avem ¸ n Ln−1 (f . b2 . . . b2 ω (bk ) k Ω(x0 ) = (−1)n hn b1 b2 · · · bn . . iar Ω (x) = Ω(x) n k=1 1 x − x0 − hbk h implic˘ faptul c˘. atest˘ faptul c˘ Ln−1 (f . a a Propozitia demonstrat˘ anterior ne arat˘ c˘ formulele de derivare numeric˘ ¸ a a a a pe n puncte x0 + hb1 .23). . . n−1 b1 b2 · · · bn n k=1 h f (x0 + hbk ) ω (bk )b2 k . . x0 ) ∈ D∗ . x) = Ln−1 (x0 + kb1 . (x − x0 − hbk )Ω (x0 + hbk ) unde Ω(x) = n (x − x0 hbj ). care sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate se obtin prin derivarea polinomului de in¸ terpolare al lui Lagrange construit pe nodurile formulei. . ceea ce conform lui (2. x0 + hbn . In Ln−1 (f . . . j=1 n Ω (x0 + hbk ) = hn−1 ω (bk ) . Prin urmare Ln−1 (f . x)|x=x0 = dx f (x0 + hbk ) (x − x0 − hbk )Ω (x) − Ω(x) lim = x→x0 ω (bk ) (x − x0 − hbk )2 n k=1 1 hn+1 f (x0 + hbk ) −hbk Ω (x0 ) − Ω(x0 ) . vom avea a a ın −hΩ (x0 ) = Ω(x0 ) ˆ concluzie. Fie Ln−1 (f . . . . . x0 + hbn . de a a . bn ) este un vector admisibil. bn ) ∈ Bn . ˆ cazul b = (b1 .

x0 + ε ∈ [a. b2 ) ∈ B2 . ε = 0 va rezulta c˘ ˆ cazul a dou˘ noduri . . b] . b2 . . . s Justificarea acestei afirmatii se face pe baza lui (2.21). vom presupune ε > 0 . bn . x0 ) = 0 . Din (2.singurele a a ın a formule optimale de derivare numeric˘ avˆnd gradul maxim de exactitate a a p = 2 este (2. x0 ) reprezint˘ restul formulei de derivare a numeric˘. h (b1 .1 Reprezentarea restului Vom determina restul ˆ (2.24) sau (2. Notˆnd ε = hb1 . atunci pentru ca a x0 − ε ∈ [a. Pentru ın ¸ ek (t) = tk se obtine ¸ (2. k =3 −ε .25) rezult˘ imediat c˘ formulele de derivare nua a meric˘ pe dou˘ noduri sunt de forma a a f (x0 ) ≈ f (x0 + hb1 ) − f (x0 − hb1 ) 2hb1 . a aa a a Dac˘ I = [a. Merit˘ subliniat faptul c˘. ¸ 2. . b] este necesar ¸i suficient s˘ fie verificate inegalit˘¸ile s a at 0<ε≤ a+b b−a − x0 − 2 2 .3.3 Formule de derivare cu dou˘ noduri a 1 1 + =0 b1 b2 S˘ consider˘m a a n=2 ¸i s . pentru ε = 0 fixat. b] . x0 ∈ I . 1. 2. Multimea formulelor optimale depinde de n-parametrii liberi. anume : ¸ de pasul h ¸i s de n − 1 dintre numerele distincte ¸i nenule b1 . . r(f . k ∈ {0.23). 2} 2 . exist˘ o infinitate de formule de derivare care a a a sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate. x0 ) 2ε .Metode Numerice 67 tip interpolator”. unde. F˘r˘ s˘ restrˆngem generalitatea. (2.26) f (x0 ) = f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f .27) r(ek .26) pentru anumite functii particulare.

λ ∈ [a. 2ε |x0 + ε − λ|2 − |x0 − ε − λ|2 + + . x0 ) = 2 |x0 − λ|+ − Cazul 1: a ≤ λ ≤ x0 − ε.26) s˘ consider˘m In ın a a φλ (x) = |x − λ|2 . Conform celor de mai            θ(λ) =           Este clar c˘ a (2. x0 ) = 2(x0 − λ) − 1 (x0 + ε − λ)2 = − (x0 − ε − λ)2 . 2ε Cazul 3: x0 ≤ λ < x0 + ε. x0 ) = r(|· − λ|2 . +   (x − λ)m . observ˘m c˘ a a r(φλ .28) θ(λ) = r(φλ .  0 . b] . atunci r(φλ . ¸ ¸ . b] → R prin a ¸ (2.68 Alexandru Lupa¸ s ˆ continuare. λ ∈ [a. x0 ) 2ε . 2 Urm˘toarea propozitie furnizeaz˘ o reprezentare a restului pe un anumit a ¸ a subspatiu de functii. λ ∈ [a. x ∈ [a. x0 ) = − Cazul 4: x0 + ε ≤ λ ≤ b. λ ∈ [x0 − ε. 0 − − . x0 − ε) 1 (λ − x0 + ε)2 . 2ε Cazul 2: x0 − ε ≤ λ < x0 .29) 1 (x0 + ε − λ)2 . x ≥ λ m |x − λ|+ = . ˆ (2. b] . x0 ) = 0. 2ε 2ε 1 (x0 + ε − λ)2 . se obtine ¸ r(φλ . x0 ) = 2(x0 − λ) − (x0 + ε − λ)2 − (x0 − ε − λ)2 = 0. ˆ aceast˘ situatie ın a ¸ r(φλ . b] . x0 + ε) 2ε 0 . λ ∈ [x0 + ε. b] . x0 ) + sus. λ ∈ [x0 . ε − ≤ θ(λ) ≤ 0 . S˘ definim functia θ : [a. x<λ Avem r (φλ .

x0 ) = 0 . concludem cu as a a (2. exist˘ ¸i este m˘rginit˘. x0 ) . Deoarece r(p. x0 −ε .30) r(f .29) ¸i (2. rezult˘ a 1 r(f . x0 −ε iar din (2. functia θ fiind precizat˘ ˆ (2.30). c= 1 2 x0 +ε θ(λ) dλ . b] ¸i s 0<ε≤ Dac˘ a b−a a+b − x0 − 2 2 . b] . x0 + ε). d φλ (t) . astfel a ¸ ˆ at ıncˆ f (x0 ) = r(f . s a a ¸ ξ ∈ (x0 − ε.28). 3! Demonstratie. x0 ) = − ε2 f (ξ) . x0 ∈ [a. ε). x0 . 69 f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f .31) r(f . pe care o putem rescrie astfel f (t) = p(t) + 1 2 b a φλ (t)f (λ) dλ . x0 ) = rt 2 Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ f a ın a b a φλ (t)f (λ) dλ . rezult˘ a a (2. x0 + ε) . b] iar a b t ∈ [a. ¸inˆnd seama ¸ a ın a t a de expresia analitic˘ a lui θ(λ) . x0 ) = 1 2 θ(λ)f (λ) dλ a . b] . Evident c˘ din (2.Metode Numerice Teorema 22 Fie f ∈ C(3) [a. ξ ∈ (x0 − ε. b] . S˘ consider˘m o functie f ∈ C3 [a. dt este continu˘ pe [a.31) putem afirma c˘ exist˘ cel putin un punct ξ . astfel ˆ at ıncˆ r(f . 2ε atunci exist˘ cel putin un punct ξ = ξ(f. x0 ) = 1 2 x0 +ε θ(λ)f (λ) dλ. Are loc egalitatea ¸ a a ¸ f (t) = f (a) + (t − a)f (a) + + 1 2 t a (t − a)2 f (a)+ 2 (t − λ)2 f (λ) dλ . p ∈ Π2 . x0 ) = c · f (ξ) .

t(2t + 1)(t + 2) (t = ±1 .4 Formule de derivare cu trei noduri ˆ cele ce urmeaz˘ introducem ˆ (2. Particularizˆnd In a ın a 3 ˆ (2.23) .27). b2 . ın a a a cu grad de exactitate trei. sunt de forma f (x0 ) ≈ (2. x0 ) = − ε2 f (ξ) 3! . 2. a2 = − 2 b1 b2 (b2 − b1 )(b2 + 2b1 ) 1 h [a1 f (x0 + hb1 ) + a2 f (x0 + hb2 )+ x0 − b1 b2 h b1 + b2 . constat˘m c˘ formulele aproximative de derivare numeric˘. a a Prin urmare. (b1 . r(f . g˘sim a s a a r(e3 .25) .(2. a2 .3) n = 3 . deci c= − ε2 6 . 2 a3 = − ˜ (t + 1)3 . atunci (2. b3 ) ∈ B h . b2 . . f (x0 ) ≈ cu a1 . x0 ) = 6c.70 Alexandru Lupa¸ s Merit˘ subliniat faptul c˘ c este independent de alegerea lui f . (b1 + b2 )2 b1 b2 (b1 + 2b2 )(b2 + 2b1 ) . a3 precizati prin intermediul egalit˘¸ilor ˜ ˜ ˜ ¸ at a1 = ˜ t2 . t = −2) . (t − 1)(2t + 1) a2 = − ˜ 1 . alegˆnd f (x) = x3 = e3 (x) ¸i utilizˆnd (2.32) devine b1 1 hb1 a1 f (x0 + hb1 ) + a2 f (x0 + htb1 ) + a3 f ˜ ˜ ˜ x0 − htb1 1+t .32) + a3 f unde a1 = b2 2 b1 (b2 − b1 )(b1 + 2b2 ) a3 = Fie t = . t(t − 1)(t + 2) 1 t=± .

1) spunem c˘ perechea (ε.34) avem a ¸ a In urm˘toarele inegalit˘¸ii: a at a ≤ x0 − ε t < x0 < x0 + εt < x0 + ε ≤ b . x0 ) mention˘m : at ¸ a R(e0 . x0 ) (2. a Dintre propriet˘¸ile lui R(f . x0 ) = ε3 R(e2 . x0 ) constituie restul aproxim˘rii. t+1 Pentru λ ∈ [a. x0 ∈ [a. 1) ¸i ˆ plus In s ın f : I → R .33) unde Rn (f . f Dac˘ a (2. ˆ ipoteza (2. R(e4 . t2 .33) putem scrie (ε. acestea depinzˆnd de ε ¸i de t . 1) este . b] → R prin egalitatea Ψλ (x) = |x − λ|3 + . g˘sim formula exact˘ de derivare nemeric˘ pe trei a a a a noduri. a t ∈ (0. bine selectionat˘” . x0 ) = 0.. R(e1 . t+1 Este evident c˘ avem o infinitate de formule de derivare numeric˘ de forma a a (2. t ∈ (0. x0 ) = 0. x0 ) = 3|x0 − λ|2 − + − 1 ε t2 |x0 + ε − λ|3 − + (t − 1)(2t + 1) 1 |x0 + εt − λ|3 − + t(t − 1)(t + 2) − . x0 ) ˆ ipoteza c˘ perechea a a ın a ˆ conformitate cu (2. ε = 0. t) este bine selectionat˘. x0 ) = 0.Metode Numerice 71 Dac˘ ε = hb1 . ek (t) = tk . optimal˘ din punct de vedere al gradului de exactitate a f (x0 ) = = 1 t2 1 f (x0 + ε) − f (x0 + εt)− ε (t − 1)(2t + 1) t(t − 1)(t + 2) − (t + 1)3 f t(2t + 1)(t + 2) x0 − ε t t+1 + R(f . b] . R(e1 . I = [a. a s ˆ continuare vom presupune ε > 0 .34) 0 < ε ≤ b − x0 si derivabil˘ pe x0 . Ne propunem s˘ calcul˘m R(Ψλ . b] definim Ψλ : [a.33). b] . In ¸ a R (Ψλ . x0 ) = 0.

x0 − [x0 + ε. atunci R (Ψλ . b] εt . x0 ) = Fie (2. x0 + ε t+1 . + εt t+1 Din cele de mai sus Ω(λ) = 0 ¸i s Ω(λ) ≥ 0 dac˘ a λ∈ x0 − pentru λ ∈ a. .33) s˘ admit˘ reprezentarea ıncˆ a a (2. ε(1 − t)(2t + 1) Ω(λ) = R (Ψλ . obtinem ¸ R (Ψλ .36) R(f . ˆ aceast˘ situatie ın a ¸ λ − x0 + εt t+1 3 R (Ψλ . b] . x0 + ε) . x0 ) = (t + 1)3 εt(2t + 1)(t + 2) . x0 ) . b] exist˘ un punct ξ . x0 ) = 0 Cazul II : λ ∈ x0 − εt t+1 . Teorema 23 Fie o pereche (ε. De exemplu ˆ cazul III avem ın Ω(λ) ≥ ε2 t2 (1 − t)2 2t + 1 . t) bine selectionat˘.72 Alexandru Lupa¸ s (t + 1)3 εt x0 − −λ t(2t + 1)(t + 2) (t + 1) 3 − . x0 − t+1 [x0 + ε. x0 ) . x0 ) = R(| · −λ|3 . Cazul III : λ ∈ (x0 . . avem R (Ψλ . astfel ˆ ıt restul din (2. x0 + εt] . x0 ) = ε3 · t2 f (4) (ε) · t+1 4! . a x0 − εt < ξ < x0 + ε t+1 .35) t2 (x0 + ε − λ)3 . + Distingem urm˘toarele situatii : a ¸ εt Cazul I : λ ∈ a. x0 ) = (x0 + εt − λ)3 t2 (x0 + ε − λ)3 − . ε(1 − t)(2t + 1) εt(1 − t)(t + 2) Cazul IV : λ ∈ (x0 + εt. ¸ a Pentru orice f ∈ C 4 [a.

x0 ) = c0 · f Pentru f (x) = x4 se obtine ¸ c0 = 1 t2 1 R (e4 .33) este ın 1 t= .L. 2h O tratare general˘ a formulelor de derivare numeric˘ se gase¸te expus˘ ˆ a a s a ın lucr˘rile lui Tiberiu Popoviciu [24]-[25]. a ceea ce completeaz˘ demonstratia egalit˘¸ii (2.35). Deoarece R(p.36).38) f (x0 ) ≈ 32f (x0 + 3h) − 27f (x0 − 2h) − 5f (x0 + 6h) 3 3 (4) + h f (µ) 120h 2 f (x0 ) = . a ın a s Studiul cazului general. x0 ) = ∗ ε3 · 4! 4! t+1 (4) (ξ) . Mache ¸i a fost publicat ˆ [18]. b] avem ¸ 1 f (x) = p(x) + 3! b 73 |x − λ|3 f (4) (λ) dλ + a unde p ∈ Π3 . x0 + ε astfel ˆ ıt (vezi (2. a a Lupa¸ ˆ colaborare cu D. 1) ˆ (2. s ın s ın O formul˘ simpl˘ dar care nu are gradul maxim de exactitate este .37)) ıncˆ R(f .Jones [2] . Pentru x ∈ [a. ε = 6h . O alegere convenabil˘ a parametrilor a a (ε.Metode Numerice Demonstratie. formula a a lui Salzer” (vezi [2] ¸i [27]) s 4f (x0 + h) − 3f (x0 ) − f (x0 + 2h) . din punct de vedere al gradului de In a a exactitate precizat˘ ˆ cele ce urmeaz˘ : a ın a (2. 2 ˆ acest caz g˘sim formula optimal˘ .37) 1 R(f .. a ¸ at Mention˘m c˘ tratarea matriceal˘ a formulelor de derivare numeric˘ s-a mai ¸ a a a a f˘cut numai ˆ cazul n = 3 de c˘tre Marshal Ash ¸i R. x0 ) = 0 putem scrie (2. deci pentru n arbitrar . x0 ) = 3! b Ω(λ)f (4) (λ) dλ a functia Ω fiind precizat˘ ˆ (2. ¸ a ın Observatiile efectuate asupra lui Ω ne conduc la afirmatia c˘ exist˘ ξ ∈ ¸ ¸ a a εt x0 − t+1 . a fost f˘cut de c˘tre A. 1 c0 = 3! b Ω(λ) dλ .

74

Alexandru Lupa¸ s

unde x0 − 2h < µ < x0 + 3h . Remarc˘m c˘ ˆ aceast˘ formul˘ coeficientii sunt numere rationale. a a ın a a ¸ ¸

2.5

Restul ˆ formulele optimale cu n - noduri ın

Studiul restului ˆ caz general se poate face cu u¸urint˘ , prin folosirea ın s ¸a reprezent˘rii restului ˆ interpolarea pe noduri multiple. a ın Vom presupune c˘ x0 ∈ [a, b] , h = 0 ¸i c˘ b1 , b2 , ..., bn sunt numere a s a nenule, distincte dou˘ cˆte dou˘, care satisfac a a a   a − x0 ≤ b ≤ b − x0 , k ∈ {1, 2, . . . , n}   k  h h     1 1 1 + + ··· + =0 b1 b2 b1 .

S˘ consider˘m o formul˘ de derivare pe n -noduri, optimal˘ din punct de a a a a vedere al gradului de exactitate. Conform celor stabilite anterior, avem (2.39) f (x0 ) = (−1)n−1 b1 b2 · · · bn h
n k=1

f (x0 + hbk ) + Rn (f ; x0 ) b2 ω (bk ) k

unde Rn (f ; x0 ) este restul ¸i ω(x) = (x − b1 ) · · · (x − bn ) . s Teorema 24 Dac˘ f ∈ C n+1 [a, b] , atunci exist˘ ˆ [a, b] cel putin un a a ın ¸ punct ξ astfel ˆ at restul din formula (2.39) s˘ admit˘ reprezentarea ıncˆ a a (2.40) Rn (f ; x0 ) = (−1)n hn · b1 b2 · · · bn f (n+1) (ξ) (n + 1)! .

Demonstratie. S˘ consider˘m nodurile ¸ a a x0 , x0 , x0 + hb2 , x0 + hb3 , . . . , x0 + hbn
n+1

¸i fie H = Hn f ∈ Πn polinomul lui Lagrange- Hermite care interpoleaz˘ o s a functie derivabil˘ f : [a, b] → R ˆ sensul urm˘tor ¸ a ın a  (Hn f ) (x0 ) = f (x0 ) , (Hn f ) (x0 ) = f (x0 )   (Hn f ) (x0 + hbk ) = f (x0 + hbk ) , k ∈ {2, 3, . . . , n} .

Pentru orice f ∈ C n+1 [a, b] exist˘ cel putin un punct θ ∈ [a, b] , astfel ca a ¸ (2.41)(x) − (Hn f ) (x) = (x − x0 )2 (x − x2 )(x − x3 ) · · · (x − xn ) f f (n+1) (θ) (n + 1)!

Metode Numerice unde xj = x0 + hbj ¸i θ = θ(f ) ∈ [a, b] . s Dac˘ not˘m g(x) = f (x) − (Hn f ) (x) , avem a a (2.42) g(x0 ) = g(x0 + hb2 ) = . . . = g(x0 + hbn ) = 0 precum ¸i egalit˘¸ile (vezi (2.41)) s at g (n+1) = f (n+1) (2.43) g(x0 + hb1 ) = b2 hn+1 ω (b1 ) 1 f (n+1) (ξ) (n + 1)! , g (x0 ) = 0

75

cu ξ ∈ [a, b] . Deoarece gradul de exactitate al formulei de derivare numeric˘ a este maxim posibil, de exemplu avem Rn (H; x0 ) = 0 , rezult˘ a Rn (f ; x0 ) = Rn (f ; x0 ) − Rn (H; x0 ) = Rn (g; x0 ) Pe de alt˘ parte, ¸inˆnd cont de (2.39) , (2.42) obtinem a t a ¸ (−1)n−1 b1 b2 · · · bn Rn (g; x0 ) = g (x0 ) − h =
n k=1

.

g (x0 + hbk ) = b2 ω (bk ) k .

(−1)n b1 b2 · · · bn g (x0 + hb1 ) · h ω (b1 )b2 1

Din (2.43) se conclude cu Rn (f ; x0 ) = Rn (g; x0 ) = (−1)n hn b1 b2 · · · bn f (n+1) (ξ) (n + 1)! .

2.6

Aproximarea lui f (p) (x0 )

ˆ cadrul acestui capitol vom considera c˘ f : [a, b] → R este o functie de In a ¸ p -ori derivabil˘ pe un punct x0 , x0 ∈ [a, b] . Fiind dat h > 0 prin a b1 , b2 , . . . , bn se noteaz˘ numere reale , distincte dou˘ cˆte dou˘, astfel ca a a a a a − x0 b − x0 ≤ bk ≤ h h Fie p, n ∈ N astfel ca n≥p+1≥2 . , k ∈ {1, 2, . . . , n}.

76

Alexandru Lupa¸ s

Calculul aproximativ al lui f (p) (x0 ) se face prin intermediul unei combinatii ¸ liniare a valorilor functiei f , adic˘ ¸ a f (p) (x0 ) ≈ unde (2.44) 1 hp
n

ak f (xk )
k=1

xk = x0 + h · bk
n

,

(xk ∈ [a, b]).

Formula exact˘ de aproximare pentru f (p) (x0 ) este a (2.45) f
(p)

1 (x0 ) = p h

ak f (xk ) + rn (f )
k=1

,

functionala liniar˘ rn (f ) fiind restul aproxim˘rii. ¸ a a Este clar c˘ valorile acestei functionale depind ¸i de h, x0 , aj , bk . a ¸ s a Definitia 16 Formula de derivare numeric˘ (2.45) are gradul de exactitate ¸ (cel putin) egal cu s , dac˘ ¸ a (2.46) rn (h) = 0 ∀h ∈ Πs .

Formula (2.45) are gradul efectiv de exactitate s , dac˘ (2.46) are loc ¸i ˆ a s ın plus exist˘ cel putin un polinom h0 , de grad efectiv egal cu s + 1 , pentru a ¸ care (2.47) rn (h0 ) = 0 . Dac˘ pasul h ¸i num˘rul n al nodurilor sun parametrii presupu¸i pentru a s a s moment fixati , dorim s˘ determin˘m acele formule de derivare numeric˘ de ¸ a a a forma (2.44) care au gradul efectiv de exactitate maxim posibil. Aceasta revine la determinarea parametrilor (a1 , a2 , ..., an ) ¸i s (b1 , b2 , ..., bn )

pentru care (2.46)-(2.47) sunt verificate cu s maxim.

2.6.1

Formule de derivare de tip interpolator

Fie (Lf ) (x) polinomul de interpolare al lui Lagrange construit pe nodurile x1 , x2 , ..., xn , deci (Lf ) (x) = Ln−1 (x1 , x2 , ..., xn ; f |x) =
n

=
k=1

Λk (x)f (xk )

unde xk = x0 + hbk ¸i s (2.48) Ω(x) Λk (x) = (x − xk )Ω (xk )
n

,

Ω(x) =

(x − xk )
k=1

.

Λn (p) (x0 ) ceea ce atrage dup˘ sine c˘ (2.. .44) este de tip interpolator .44) se scrie astfel a a n f (p) (x0 ) = k=1 Λk (p) (x0 )f (xk ) + rn (f ) = (Lf )p (x0 ) + rn (f ). ¸ Demonstratie. atunci = ω (p) (0)hn−p n (2.48) ¸i 1 ≤ j ≤ n . S˘ alegem o formul˘ de derivare numeric˘ cu gradul de ¸ a a a exactitate cel putin egal cu n − 1 . este de tip interpolator. . s a ¸ Teorema 25 Orice formul˘ de derivare numeric˘ de forma (2. Aceasta completeaz˘ demonstratia.44) care are a a gradul de exactitate cel putin n − 1 . a ¸i ω(x) = s rn (en ) n k=1 (x − bk ) . Deoarece w = Lw .. Se obtine ın s ¸ (a1 . 77 deci obtinute prin derivarea succesiv˘ a polinomului lui Lagrange mentionat. an ) = hp Λ1 (p) (x0 ).49) rn (en+1 ) = p · ω (p−1) (0)hn−p+1 + (n + 1)x0 + h k=1 bk ω (p) (0) Demonstratie. ¸ a ¸ se numesc formule de tip interpolator. Este suficient s˘ impunem ˆ (2.44) conditia ¸ a ın ¸ rn (Λj ) = 0 unde Λj ∈ Πn−1 este precizat ˆ (2.. Este ˆ a adev˘rat˘ ¸ ıns˘ a a ¸i urm˘toarea propozitie.50) f (p) (x0 ) = (Lf )(p) (x0 ) + rn (f ) = k=1 ak f (xk ) + rn (f ) .Metode Numerice Definitia 17 Formulele aproximative de derivare numeric˘ de forma ¸ a f (p) (x0 ) ≈ (Lf )(p) (x0 ) . a ¸ Lema 19 Dac˘ (2. ∀w ∈ Πn−1 . Fiind o formul˘ de tip interpolator ea ¸ a va fi de forma n (2... rn restul acestei formule. este clar c˘ gradul de exactitate al unei a formule de tip interpolator este cel putin egal cu n − 1 .

51) rn (h) = Ω(x) [x. Demonstratie. . [x. folosind egalit˘¸ile a ın at n [x.. . . h) x=x0 Alegˆnd ˆ (2. ¸ Ω(x) = hn ω 2. xn . . xn . en+1 ] = x + k=1 xk .. xn .48)) ¸ ak = Λk Egalitatea (p) Alexandru Lupa¸ s Ω(x) (x0 ) = (x − xk )Ω (xk ) (p) .. ak f (xk ) + rn (f ) k=1 .. x=x0 f (x) = (Lf ) (x) + Ω(x) [x. f ] implic˘ faptul c˘ restul pentru un polinom h are forma a a (p) (2. iar apoi h(x) = xn+1 ..49). x − x0 . x1 . prin efectuarea unor calcule elementare obtinem (2.. h Astfel. rn (en ) = Ω(p) (0) n (p) Ω(x) x + k=1 xk x=x0 . xn . x1 .. x1 . Prin absurd s˘ presupunem s ≥ n + 1 ¸i fie ¸ a s Φ(x) := (x − x0 )Ω(x) Observ˘m c˘ a a rn (Ω) = Ω(p) (x0 ) ¸i s rn (Φ) = Φ(p) (x0 ) = pΩ(p−1) (x0 ) .. va trebui ca s Ω(p) (x0 ) = 0 Aceasta este o contradictie cu faptul c˘ Ω are toate r˘d˘cinile distincte.2 Gradul maxim de exactitate 1 hp n Teorema 26 Dac˘ s este gradul de exactitate al formulei a f (p) (x0 ) = atunci s ≤ n . ¸ a a a . . ¸i s Ω(p−1) (x0 ) = 0 . x2 .52) rn (en+1 ) = S˘ observ˘m c˘ a a a .78 cu coeficientii (vezi (2.. x2 ..51) h(x) = xn . Dar Ω ¸i Φ fiind polinoame din Πn+1 ..6. x1 . en ] = 1 deducem (2..

[a. a w(t) dt > 0 . 79 . • a doua conditie ne asigur˘ c˘ aproape peste tot ˆ (a.Capitolul 3 FORMULE DE ˘ CUADRATURA 3. Dac˘ −∞ ≤ a < b ≤ +∞ vom nota prin < a.. 2. 2. exist˘ integralele b tk w(t) dt a b .Subliniem a faptul c˘ pozitivitatea ponderii nu este necesar˘ pe tot parcursul expunerii a a rezultatelor din acest capitol. . b) avem ¸ a a ın w(t) > 0 . ˆ ınseamn˘ fie c˘ integralele exist˘ ˆ sens proa a a ın priu . b)”. se nume¸te pondere pozitiv˘ pe intervalul (a. +∞) cu propriet˘¸ile ¸ ¸ at a 1. b > unul dintre intervalele a Definitia 18 O functie w :< a. s a Pentru simplificare utiliz˘m termenul de "pondere pe (a. Dorim s˘ preciz˘m semnificatia conditiilor pe a a ¸ ¸ care le verific˘ o pondere a • conform primei ipoteze. 1. (b. b) . pentru orice k = 0. b >→ [0. b] . sau dac˘ unele dintre integrale sunt improprii atunci ele sunt a convergente . a] sau [a. b) . . b) ..1 Ponderi (a.

80 Alexandru Lupa¸ s Exemple de ponderi Conditii ¸ impuse asupra parametrilor w(t) Denumire Intervalul (a. • Π este spatiul liniar al tuturor polinoamelor cu coeficienti reali . b] → R pentru care a ¸ ¸ derivata de ordinul m exist˘ ¸i este continu˘ pe intervalul [a. q > −1 (a. a ın w w Dac˘ p ≥ 1 . b) Laguerre α > −1 (0. b). ˆ continuare vom folosi a a In urm˘toarele notatii a ¸ • Multimea tuturor functiilor f :< a. +∞) w3 = e−t Hermite — (−∞. ˆ loc de L1 (a. b) . b) se poate organiza ca ¸i un spatiu a s a w s ¸ liniar normat ˆ ınzestrat cu norma b ||f ||p : = a |f (t)|p w(t) dt 1 p . b) w1 (t) = (b − t)p (t − a)q w2 (t) = e−t tα 2 Jacobi p > −1 . b) vom scrie Lw (a. • C m [a. b] . se cunoa¸te c˘ Lp (a. b) . ∞) S˘ presupunem c˘ w este o pondere pe (a. b] reprezint˘ spatiul liniar al functiilor f : [a. b >→ R pentru care f w ¸ ¸ m˘surabil˘ iar a a |f |p w (p > 0) este integrabil˘ pe (a. b) a este se noteaz˘ cu Lp (a. as a . ¸ ¸ a ¸ • Πm desemneaz˘ subspatiul din Π format cu toate polinoamele de grad cel mult m . +∞) w4 (t) = e−t 4 Freud — (−∞.

F. b) ¸i s C m [a. |µ| = 1 . 72(1980) 332-336 ) .. Hi (x). dac˘ w este o pondere pe (a. Afirmatia de mai sus rezult˘ din faptul c˘ aplicatia ¸ ¸ a a ¸ b I : Lw (a. a a ˆ practic˘ . J. J. b) se impune adesea s˘ determin˘m In a a a a o valoare aproximativ˘ a integralei: a b f (t)w(t) dt a .Metode Numerice Lema 20 Cu notatiile de mai sus.Y. Functiile Airy . (a. • Ecuatia diferential˘ ¸ ¸ a y (x) − xy(x) = µ . Metode de calcul aproximativ al acestor integrale sunt prezentate de c˘tre a M. ¸ a ¸ De exemplu • ˆ mecanica cuantic˘ intervin integralele definite de forma ın a c f (t)e−t dt −c 2 c sau 0 f (t)e−t dt 2 unde 0 < c < +∞ . c) sau (a.. ˆ aceast˘ situatie In a ¸ w(t) = e−t 2 .Mathem. 21 (1976) 144-165 . b] ⊂ Lw (a. ale acestei ecuatii diferentiale.Chem.Lee .Dupuis . Ele sunt definite prin ¸ ¸ ¸ ¸ Hi (x) = ∞ 1 π ∞ etx e− 3 dt 0 3 t3 . π intervine ˆ a¸a numita teorie a modelelor oscilatoarelor armonice pentru ın s numere cuantice mari (vezi de exemplu S. ¸i de s R. b) .Phys. M. b) → R precizat˘ prin a I(f ) = a f (x)w(x)dx este o functional˘ liniar˘. b) = (0.. 1 Gi (x) = − π √ cos e 0 − tx − t3 2 e 2π 3 tx + 2 3 dt . verificˆnd anumite ¸ ¸ a conditii initiale . Gi (x) sunt solutii.Mach . 81 Demonstratie. unde f este o functie arbitrar˘ din spatiul Lw (a.King .J. au loc incluziunile ¸ Π ⊂ Lw (a. 25 (1984) 2186-2193 . b) = (−c. c) .Computational Phys. b) .Phys.

2} abund˘ ˆ solutia ecuatiei lui Boltzmann ( vezi B.Shizgal . ˆ acest caz In (a. Cazul p = 0 intervine ¸i ˆ unele aplicatii din statiss ın ¸ tic˘ (a se consulta D. 1.Kahaner. p ∈ {0. G. 1. Presupunˆ seriile convergente . se poate considera ca ¸i a a s pondere una dintre functiile ¸ w(t) = tp e−t 2 .Beckman . Re s > 0 . R.J.Comput Phys. p) o transformat˘ Laplace. . putem scrie ∞ ∞ ∞ σ(f ) = 0 f (t) (−1) k=1 k−1 kt e dt = 0 f (t) dt . O metod˘ de calcul aproximativ al lui σ(f ) este indicat˘ de W. Gi (x0 ) . • Fie F (f . +∞) . de aceast˘ dat˘ intervine ponderea In a a w(t) = et 1 +1 pe (0. a Simul.. ∞) . a ın ¸ ¸ 41(1981) 309-328 ).82 Alexandru Lupa¸ s Se pune problema ca pentru un x0 dat s˘ evalu˘m aproximativ numerele a a Hi (x0 ). et + 1 ˆ concluzie. 0 2 p ∈ {0. 2} .Statist. 15 (1982) 155-160 ). deci c˘ f satisface anumite conditii supliınd a ¸ mentare.Gautschi a a ¸i G.Tietjen .. ˆ fizica corpului solid intervin serii de forma In ∞ (−1)k−1 F (f . k) = : σ(f ) k=1 . b) = (0. adic˘ a a ∞ F (s) = 0 e−st f (t) dt . J. Comput.V.Milovanovi´ ˆ ”Gaussian quadrature involving Einstein and Fermi s c ın functions with an application to summation of series” . • Integralele de forma ∞ t3 f (t)tp e−t dt . Mathematics of Computation 44 (1985) 177-190 . De aceast˘ dat˘ . w(t) = e− 3 .

. Presupunem c˘ a a (3. cn se numesc coeficientii formulei de cuadratur˘... b > . 2.2) este o formul˘ (aproximativ˘) de cuadratur˘ pe noduri simple sau ¸ a a a o formul˘ elementar˘ de cuadratur˘. b) ¸i F o submultime din spatiul a a ¸ s ¸ ¸ Lw (a.1).. ¸ a Egalitatea b n (3. functia f se aproximeaz˘.3) s-a introdus restul formulei (3. . sn } un sistem liniar independent de ıncˆ functii reale. k = 1. sk ∈ Lw (a. Fie {s1 .. sn .3) a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) poart˘ denumirea de formul˘ exact˘ de cuadratur˘ . n sunt functionalele de evaluare ata¸ate unui sistem z1 . . . b > ϕk (f )sk (x) . ck := a sk (t)w(t) dt .. . a a a a ˆ (3. ¸ ˆ aplicatii.. cu un element din ˆ ınvelitoarea liniar˘ a sistemului s1 . b) astfel ˆ at f ∈ F . deducem a ın ¸ n f (t)w(t) ≈ k=1 f (zk )sk (t)w(t) ... b) → R definit˘ prin a b n (3.1) unde (σn f )(x) = k=1 f ≈ σn f n pe < a. n . adic˘ functionala liniar˘ In a ¸ a Rn : Lw (a.Metode Numerice 83 3.. a a a Numerele reale c1 ... deci c˘ a ϕk (f ) = f (zk ) .. Aproximatia (3..2) a f (t)w(t) dt ≈ k=1 ck f (zk ) . ˆ practic˘ se consider˘ c˘ ın a a a b n b (3. . Avˆnd ˆ vedere aproximatia (3. 2. ˆ In ¸ ¸ a ıntr-un anumit sens. iar prin integrare. b) . zn de puncte distincte ¸ s din < a. k = 1. ϕk (f ) ∈ R ¸i deasemenea vom face ipoteza restrictiv˘ c˘ s a a ϕk : Lw (a. z2 ...4) Rn (f ) = a f (t)w(t) dt − k=1 ck f (zk ) .. b) → R . .2 Notiunea de formul˘ de cuadratur˘ ¸ a a S˘ consider˘m o functie f din Lw (a..2)..

..6) e0 (t) = 1 . Rn (e0 ) = 0 .. |f (t) − (σn f )(t)|w(t)dt ..84 Alexandru Lupa¸ s ˆ scopul evalu˘rii erorii se poate utiliza distanta dintre f ¸i σn f In a ¸ s ρ(f.. ck f (zk ) = k=1 a ∗ σn f (t)w(t) dt . .1 Gradul de exactitate s1 . .. . sn } este dens ˆ F rezult˘ c˘ pentru orice a ın a a ∗ ε > 0 exist˘ o combinatie σn pentru care a ¸ |Rn (f )| ≤ ε unde s-a presupus n b . ∀f ∈ F .. σn f ) .7) sunt echivalente cu ¸ a a at Rn (h) = 0 pentru orice h ∈ Πm . In ipoteza c˘ sistemul {s1 . deci de forma a a (3. Rn (em ) = 0 .. deci (3.3).mai apropiat” de ˆ ınvelitoarea liniar˘ a sistemului {s1 . Rn (e1 ) = 0 .2.5) |Rn (f )| ≤ ρ(f. . se introduce urm˘toarea a ¸ a terminologie : Definitia 19 O formul˘ de cuadratur˘ are gradul de exactitate m dac˘ ¸ a a a (3. ˆ prezentul capitol a In vom studia cu prec˘dere formulele de cuadratur˘ pe noduri simple . 3.. e1 (t) = t . Datorit˘ faptului c˘ eficacitatea aplic˘rii unei formule de cuadratur˘ poate fi aprea a a a ciat˘ prin comportarea restului Rn pe subspatiul Πm ... σn f ) : = ||f − σn f ||1 Observ˘m c˘ a a |Rn (f )| ≤ a b ....7) Dac˘ ˆ plus a ın Rm (em+1 ) = 0 spunem c˘ formula de cuadratur˘ are gradul de exactitate efectiv egal cu m . Aceast˘ inegalitate (3. hj (t) = tj . sn } ..5) ne sugereaz˘ c˘ restul va fi cu atˆt mai mic cu cˆt f este a a a a a .. sn S˘ consider˘m c˘ functiile a a a ¸ sunt polinoame liniar independente . Vom nota (3. . a a Liniaritatea functionalei Rn ne arat˘ c˘ egalit˘¸ile (3. .

c1 c2 . zn   (3. . atunci a i) pentru m < n − 1 exist˘ o infinitate de formule care au gradul de a exactitate m . m . . zn   2  2 2  z1 z2 .. adic˘ ın a a a b (3.. .. zn c1 . . m atrag dup˘ sine urm˘toarele conditii impuse asupra coeficientilor : a a ¸ ¸ n j ck zk k=1 b = bj unde bj = a tj w(t)dt .. r(e1 ) = 0 . .. .. bm . . Dac˘ r(f ) este ın a a a a restul ˆ aceast˘ formul˘ . cn     =   b0 b1 .10)    .  ... .. . .. cn trebuie s˘ verifice sistemul de a        . .... . j = 0. a In a Teorema 27 ˆ formulele de cuadratur˘ de forma b n (3. m m m z1 z2 . ceea ce ˆ realitate este o formul˘ aproximativ˘ de cuadratur˘. 2. .   . . . ii) ˆ cazul m = n − 1 exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘ de forma ın a a a a (3. 1. Dac˘ m este un a ın a num˘r natural m ≤ n − 1 . r(e2 ) = (b − a)3 12 adic˘ gradul de exactitate al formulei (3. −∞ < a < b < ∞ . .8) este efectiv egal cu unu. . . j = 0. . .. Teorema de medie a calcului integral ne poate sugera aproximatia ¸ b 85 f (t)dt ≈ (b − a)f a a+b 2 . Aceasta ne arat˘ c˘ parametrii necunoscuti a a ¸ m + 1 ecuatii liniare ¸    1 1 . 1  z1 z2 . 1. Demonstratie.9) care are gradul de exactitate n − 1 . Conditiile ¸ ¸ Rn (ej ) = 0 .9) a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) f ∈ Lw (a.8) a f (t)dt = (b − a)f a+b + r(f ) 2 se constat˘ c˘ a a r(e0 ) = 0 . < zn fixate ˆ < a. b > . b) consider˘m nodurile z1 < z2 < .Metode Numerice Exemplu ..

. . . deci ¸ a m ≥ 2n . Demonstratie.(t − zn ) . 1≤j≤n ... vom avea 1 z1 2 z1 . ω(z) (z − zj )ω (zj ) lj (z) = .3 (3. . . Cu alte cuvinte.13) unde Formule de cuadratur˘ de tip interpolator a Ajk = lj (0) (k − 1)! (k−1) S˘ not˘m a a .. a ¸ ¸ O problem˘ interesant˘ este de a estima gradul de exactitate al unei formule a a de cuadratur˘.. m . . zn 1 zn 2 zn . ∀h ∈ Π2m .9).. .12).. din (3. a a Cazul II : m = n − 1 . Pe de alt˘ parte . Deoarece zi = zj pentru i = j . 1≤k≤n. sistemul (3. ...11) deducem (3.. =0 ceea ce demonstreaz˘ afirmatiile din enuntul teoremei. m z1 1 z2 2 z2 . ˆ aceast˘ situatie.86 Alexandru Lupa¸ s Cazul I : m < n−1 .11) S˘ alegem a h∗ (t) = ω(t) 2 Rn (h) = 0 .. 2. . k ∈ {1.12) Rn (h∗ ) = 0 .. s˘ presupunem c˘ restul Rn satisface a a (3. Pe de o parte .10) este compatibil nedeterminat In a ¸ (rangul matricii sistemului este strict mai mic decˆt num˘rul necunoscutelor). m z2 . Atunci a m ≤ 2n − 1 . . 3. ceea ce contrazice (3. ω(t) = (t − z1 )(t − z2 ). pozitivitatea ponderii ¸i faptul c˘ a s a h∗ (zk ) = 0 implic˘ a b . a Teorema 28 Fie m gradul de exactitate al formulei de cuadratur˘ (3. .. Prin reducere la absurd s˘ presupunem m > 2n − 1 . . deoarece h∗ ∈ Π2n .. n} Rn (h ) = a ∗ ω(t) 2 w(t) dt > 0 . .

f |t w(t) dt unde Ln−1 z1 . .. . . cn ceea ce implic˘ a n b vezi (3.. zn .. .. Ann      b0 b1 .13) determin˘m efectiv singura formul˘ de a a n − 1 . ||Aij || S˘ presupunem m = n − 1 ¸i s˘ a s a cuadratur˘ ( 3. . .... = .. .9) cu gradul de exactitate a Utilizˆ (3. Prin urmare n b n ck f (zk ) = k=1 b a k=1 lk (t)f (zk ) w(t) dt = = a Ln−1 z1 . s a a Remarc˘m urm˘toarele ( vezi Teorema 27 ) a a • ˆ cazul ˆ care sistemul de noduri ın ın {z1 . . ots n−1 . . zn fixate. avˆnd nodurile z1 . f |.   ..9) care are gradul de exactitate ¸ a a n − 1 se nume¸te formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator.. A=0      .. zn . zn .. .. .. bn−1      An1 An2 ck = j=1 Akj bj−1 = a b n−1 (j) lk (0) j j=0 j! t w(t) dt = = a lk (t)w(t) dt . z2 . . . . a a a a . zn . A1n A2n . ... ... z2 . . .Metode Numerice n 87 . . ... . 1 zn . . n−1 z2 . z2 .10) g˘sim ınd a    c1 A11 A12  c2   A21 A22     .. .  . . este polinomul de interpolare al lui Lagrange corespunz˘tor nodurilor distincte z1 ... n−1 z1 1 z2 . a ... z2 .. z2 . ω(z) = A ν=1 (z − zν ) Inversa matricei Vandermonde    A=  este matricea n × n 1 z1 . a Definitia 20 O formul˘ de cuadratur˘ de forma (3. .. zn } este fixat exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator . .

s˘ gener˘m a s a a o formul˘ de cuadratur˘ cu gradul de exactitate m + 1 . 3. . a a Teorema 30 Consider˘m formulele de cuadratur˘ a a b p f (t)w(t)dt = a b k=1 q ak f (xk ) + rp (f ) f (t)w(t)dt = a k=1 bk f (yk ) + εq (f ) Dac˘ resturile rp ¸i εq verific˘ conditiile a s a ¸ rp (h) = εq (h) = 0 ∀h ∈ Πm . deci ca parametrii arbia trari .15) a f (t)w(t)dt = a Ln−1 z1 .. . a a Corolar 8 O formul˘ de cuadratur˘ de forma b n f (t)w(t)dt = a k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) unde nodurile distincte sunt arbitrare ¸i care are gradul de exactitate n − 1 se s obtine prin integrarea .. zn } i se ata¸eaz˘ o anumit˘ a s a a formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator. deci vor exista o infinitate de fora a mule de cuadratur˘ .14) a ω(t) w(zk ) dt t − zk unde k = 1.. .. 2. atunci oric˘rui sistem de noduri {z1 ..9) s˘ fie o formul˘ de ¸ as a a a cuadratur˘ de tip interpolator este ca coeficientii ei s˘ admit˘ reprezentarea a ¸ a a 1 ck = ω (zk ) b (3.1 M˘rirea gradului de exactitate a Prezent˘m o modalitate (vezi [?]) care ne va permite ca avˆnd la dispozitie dou˘ a a ¸ a formule distincte de cuadratur˘ . pe n noduri cu gradul de exactitate n − 1 . adic˘ a b b (3. cu un acela¸i grad de exactitate m .3... relativ la ponderea w ....88 Alexandru Lupa¸ s • dac˘ nodurile z1 . f |t w(t) dt + Rn (f ) .. z2 . zn sunt considerate variabile . a Din cele de mai sus rezult˘ urm˘toarea propozitie : a a ¸ Teorema 29 O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca (3. n ¸i s ω(t) = n (t − zk ) k=1 . . a polinomului de interpolare al lui ¸ Lagrange. zn . z2 . ..

Cu notatia din Teorema 30 se obtine ¸ ¸ r1 (e1 ) = λ α= µ µ+λ . µ ∈ (0. Se verific˘ imediat c˘ a a r1 (e0 ) = ε1 (e0 ) = 0 (b − a)2 (b − a)2 . Avem ¸ b R(f ) = α + (1 − α) a b f (t)w(t) dt− b −α a f (t)w(t) dt − rp (f ) − (1 − α) a f (t)w(t) dt − εq (f ) = = αrp (f ) + (1 − α)εq (f ) .Metode Numerice ∆ : = εq (em+1 ) − rp (em+1 ) = 0 atunci formula de cuadratur˘ a b p q 89 . (3. 1] . ε1 (e1 ) = −µ 2 2 Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ cele dou˘ formule au gradul de exactitate efectiv egal cu a a a m=0. a a ¸ consider˘m formulele exacte de cuadratur˘ a a b . . ∀h ∈ Πm f (t) dt = (b − a)f a a+b b−a −λ + r1 (f ) 2 2 b−a a+b +µ + ε1 (f ) 2 2 ¸i s a b f (t) dt = (b − a)f unde λ .16) a f (t)w(t) dt = α k=1 ak f (xk ) + (1 − α) k=1 bk f (yk ) + R(f ) unde α= εq (em+1 ) ∆ . are gradul de exactitate m + 1 . Deci R(h) = αrp (h) + (1 − α)εq (h) = 0 ¸i s R(em+1 ) = αrp (em+1 ) + (1 − α)εq (em+1 ) = 0 . Pentru ca s˘ ilustr˘m eventualele aplicatii ale teoremei demonstrate anterior . ˆ plus In R(f ) = αrp (f ) + (1 − α)εq (f ) Demonstratie.

Prin efectuarea unor calcule elementare se arat˘ c˘ au loc ¸i egalit˘¸ile a a s at R1 (e4 ) = (b − a)5 48 3 − µ2 5 . ˆ aceast˘ situatie s In a ¸ α= R(e2 ) 1 =1− .17). S˘ repet˘m procedeul descris anterior considerˆnd ca ¸i formule de referint˘ pe a a a s ¸a (3.18) a f (t)dt = b−a a+b b−a a+b µf −λ + (µ + λ)(3µλ − 1)f + 3µλ(µ + λ) 2 2 2 +λf b−a a+b +µ 2 2 + R0 (f ) iar R0 (e0 ) = R0 (e1 ) = R0 (e2 ) = 0 R0 (e3 ) = (b − a)4 (λ − µ) 24 . µ ∈ (0. Pentru λ = µ . deci b (3.18) are gradul de exactitate efectiv egal cu a a a doi . atunci (3. .17) a f (t) dt = b−a a+b b−a a+b b−a µf −λ + λf +µ µ+λ 2 2 2 2 = + R(f ) are gradul de exactitate m = 1 .8) ¸i (3. ˆ plus In R(e2 ) = (b − a)3 (1 − 3µλ) 12 .16) se scrie sub forma b (3. atunci gradul de exactitate al acestei formule este m = 3 .19) a f (t)dt = = b−a b−a a+b a+b f −µ + 2(3µ2 − 1)f + 2 6µ 2 2 2 +f b−a a+b +µ 2 2 + R1 (f ) . . 1] .90 Prin urmare formula de cuadratur˘ a b Alexandru Lupa¸ s (3. R(e2 ) − r(e2 ) 3µλ Formula (3. Rezult˘ c˘ dac˘ λ = µ .

avem ¸ a a rn (g) = Rn (g) − ¸i s rn (h) = 0 pentru h ∈ Πm . |µ| = 3 5 . Demonstratie.Metode Numerice ˆ aceast˘ manier˘ constat˘m c˘ dac˘ In a a a a a µ∈R . ˆ cazul functiilor derivabile de un num˘r suficient de ori exist˘ posibilitatea [11] In ¸ a a ca o formul˘ de cuadratur˘ cu un grad de exactitate efectiv egal cu m s˘ fie a a a .20) a f (t) dt = 5(b − a) a+b f − 18 2 +f a+b + 2 3b−a 8 a+b + f + 5 2 5 2 3b−a 5 2 + RG (f ) = are gradul de exactitate m = 5 . b > .21). Totodat˘ a RG (e6 ) = 0 mai precis RG (e6 ) = (b − a)6 2800 . b > . 1 Rn (em+1 )g (m+1) (x0 ) (m + 1)! . a ˆ Intr-adev˘r. 91 atunci gradul de exactitate al formulei (3. Dac˘ a x0 : = 1 Rn (em+2 ) ∈ < a. m + 2 Rn (em+1 ) atunci formula aproximativ˘ de cuadratur˘ a a b (3. a a Teorema 31 Fie formula de cuadratur˘ cu gradul de exactitate efectiv egal cu m a b n f (t)w(t) dt = a k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) . S˘ not˘m cu rn (g) restul din (3.21) a g(t)w(t) dt ≈ 1 Rn (em+1 )g (m+1) (x0 ) + (m + 1)! g ∈ C m+1 < a.. transformat˘” ˆ a ıntr-o formul˘ de cuadratur˘ cu gradul de exactitate m + 2 .19) se va m˘ri. formula de cuadratur˘ a a b (3. n ck g(zk ) k=1 are gradul de exactitate m + 2 .

˜ unde R reprezint˘ restul formulei iar Rn este restul din (3. a ¸ a Pentru exemplificare s˘ consider˘m ˆ (3. a Ne propunem s˘ determin˘m valorile posibile ale parametrului real λ astfel ˆ at a a ınc˘ ˜ R(em+1 ) = 0 Observ˘m c˘ au loc egalit˘¸ile a a at ˜ R(f ) = Rn − λA(f ) ˜ R(ej ) = Rn (ej ) − λA(ej ) = 0 . µ = 1 . R(e5 ) = − 20 48 . j = 0. Problema se poate trata ˆ ıntr-un cadru mai general. . S˘ consider˘m o functional˘ a a ¸ a liniar˘ A : Lw < a.  i)       ii) A(em+1 ) = 0 . Fie formula exact˘ de aproximare a b n (3. 1. f ∈ Lw (a. G˘sim a a ın a formula cu grad de exactitate m = 3 1 f (t)dt = 0 1 f (0) + 4f 6 1 2 + f (1) + R(f ) . rn (em+2 ) = Rn (em+2 ) − (m + 2)Rn (em+1 )x0 = 0 ceea ce completeaz˘ afirmatia c˘ rn (p) = 0 pentru orice p din Πm+2 . Conditiile (C) ne asigur˘ de faptul c˘ functionala liniar˘ A are gradul de exactitate ¸ a a ¸ a efectiv egal cu m .92 ˆ acela¸i timp In s rn (em+1 ) = Rn (em+1 ) − ¸i s Alexandru Lupa¸ s 1 Rn (em+1 )(m + 1)! = 0 (m + 1)! .19) < a. 1] . m ˆ timp ce ın Rn (em+1 ) = 0 . (C)     A(em+1 ) A(em+2 )   =0  iii) Rn (em+1 ) Rn (em+2 ) unde Rn este restul din (3.. Deoarece 1 2 se obtine x0 = ¸ 1 1 1 . b) .3).3). . Conform Teoremei 31. formula de cuadratur˘ a R(e4 ) = − 1 1 (4) 1 g + 2880 2 6 g(0) + 4g 1 + g(1) 2 + r(g) g(t)dt = − 0 are gradul de exactitate m1 = 5 . b >→ R cu urm˘toarele propriet˘¸i: a a at  A(h) = 0 ∀h ∈ Πm ... b >= [0.22) a f (t)w(t) dt = λA(f ) + k=1 ˜ ck f (zk ) + R(f ) .

93 Pentru aceast˘ valoare a lui λ (3.. 1. care verific˘ a m+1 xk = k=0 Rn (em+2 ) Rn (em+1 ) . x1 . xm+1 . mai precis ıl ın ¸a a A(f ) = [x0 .22) devine a b (3. f ∈ Lw (a. . j = 0. xk . am demonstrat urm˘toarea propozitie : a ¸ Teorema 32 Fie A : Lw (a.3)... b) . . m j = m+1 j = m+2 . < a.. b >⊂ J . atunci ın ˜ R(ej ) = 0 pentru j = 0. 1.. Dac˘ formula a b n f (t)w(t) dt = a k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) are gradul de exactitate efectiv egal cu m .23) a Rn (em+1 ) f (t)w(t)dt = A(f ) + A(em+1 ) n ˜ ck f (zk ) + R(f ) . .Metode Numerice ˜ R(em+1 ) = Rn (em+1 ) − λA(em+1 ) Prin urmare singura valoare admisibil˘ a lui λ este a λ= Rn (em+1 ) A(em+1 ) . b) → R o functional˘ liniar˘ care verific˘ conditiile ¸ a a a ¸ ˜ (C) iar Rn restul din (3. .. Obtinem astfel ¸ Corolar 9 Fie f : J → R ... k=1 ˆ acela¸i timp In s Rn (em+1 ) ˜ A(em+2 ) = 0 R(em+2 ) = Rn (em+2 ) − A(em+1 ) ceea ce demonstraz˘ faptul c˘ a a ˜ R(p) = 0 . ... .3) are gradul de exactitate m .23). iar x0 .. xm+1 este un sistem de puncte din J . Prin urmare. . .. . Un caz particular ˆ constituie acela ˆ care A este o diferent˘ divizat˘. ∀p ∈ Πm+2 . iar R este a precizat ˆ (3. m + 2 . Dac˘ (3. x1 . f ] De aceast˘ dat˘ a a         A(ej ) =        0 1 m+1 k=0 .

. f ] + k=1 ˜ ck f (zk ) + R(f ) are gradul de exactitate m + 2 .25) Avem R(ej ) = 8 π 1 f (t) t(1 − t)dt = 0 3 1 1 3 f (0) + f + f (1) + R(f ) . Din punct de vedere al gradului de exactitate... j≥1. . x1 . R(e3 ) = − 3 . f ] + f (0) + f + f (1) + R(f ) 8 8 4 2 8 verific˘ a ˜ R(h) = 0 Alegˆnd x0 = 0 . f (t) 0 t(1 − t)dt = 1 3 1 1 3 ˜ = − [x0 . atunci se impune conditia ca f (rj −1) (xj ) s˘ existe.25). x1 = a (3.24) = Rn (em+1 )[x0 . . x1 .. ¸ a Spre exemplu s˘ consider˘m formula a a (3.. 1] astfel ca .26) este a . 16 x0 + x1 + x2 = Din Corolarul 9 deducem c˘ restul din a 8 π 1 . xm+1 .mai bun˘” decˆt (3. Preciz˘m faptul c˘ dac˘ ˆ (3. w(t) = t(1 − t) R(e2 ) = − 1 8 3 2 . a a . 8 4 2 8 3 1 − j+2 8 2 8 π 2j+2 j+1 4j (j + 2) − .26) 8 π 1 1 2 pentru orice h din Π3 .23) unul dintre xj este un nod multiplu de ordinul a a a ın rj .corectat˘” de cuadratur˘ a a 1 3 1 1 ˜ f (0) + f + f (1) + R(f ) 8 4 2 8 f (t) 0 t(1 − t)dt = care are gradul de exactitate efectiv egal cu trei. formula de cuadratur˘ (3. x2 = 1 concludem cu formula . x2 .94 atunci formula de cuadratur˘ a b Alexandru Lupa¸ s f (t)w(t) dt = a n (3. . ˆ particular In R(e1 ) = 0 Fie xj ∈ [0. R(e0 ) = 0.

µ) ∈ Rn ¯ In (f .. . λc. Justificarea acestei chestiuni const˘ c˘ din (3. b > n . .27) a f (t)w(t)dt = In (f . ˆ plus ın F (x)W(x) dx = a = b−a β−α n ck F a + (b − a) k=1 zk − α + Rn (F ) β−α unde F ∈ LW (a. z) + Rn (f ) λ>0 µ = (µ. rezult˘ a µ+λb (3. b) ¸i s Rn (F ) = b−a ˜ rn (F ) β−α ..28) µ+λa ˜ F (x)W(x) dx = In (F . −∞ < a < b < +∞.28) este o transformare afin˘ a formulei de cuadratur˘ (3. . µ. zn ) ∈< a. Totodat˘. este de asemenea o pondere. Fie Combinatiile liniare ¸ z = µ + λz . b). t−α ˜ F (t) = F a + (b − a) . b) ¸i a s β n unde f (t)w(t)dt = α k=1 ck f (zk ) + rn (f ) .. z ) + Rn (F ) ¯ x−µ . atunci functia ¸ W(x) = w α + (β − α) x−a b−a b . x ∈< µ + λa.. λc. ¯ ¯ In (F . cn ) ∈ Rn z = (z1 .. λ Vom spune c˘ (3. c. se verific˘ u¸or valabilitatea urm˘toarelor afirmatii (vezi [?]): a s a ¸ W(x) = w Lema 21 Dac˘ −∞ < λ < β < +∞ iar w este o pondere pe (a. . β) . µ + λb > .Metode Numerice 95 3. f ∈ Lw (α. pe (a.3..27). . c.27) prin intermediul unei transform˘ri a a a liniare ale variabilei. β−α . z) = ck f (zk ) k=1 unde c = (c1 ..2 Transform˘ri ale cuadraturilor a n S˘ introducem notatia a ¸ In (f . x ∈ (a. Mai a a a precis. z ) ¯ le vom considera echivalente. z2 . consider˘m formula exact˘ de cuadratur˘ a a a a b (3. z) ¸i s . c2 ... c. b) .

b]. se obtine : ¸ Lema 22 Fie a. +∞).96 Alexandru Lupa¸ s ˆ cazul ˆ care intervalul de integrare este semi-infinit. este s a a 1 1 f (t)dt = −1 −1 L2 − z1 . α ∈ (−∞. 0. 5 A¸a numita formul˘ de cuadratur˘ a lui Gauss-Legendre. +∞) . S˘ not˘m a a z1 = 0. ii) dac˘ F ∈ LW (a.774596669241483. f |t dt = = 5 8 5 f (−z1 ) + f (0) + f (z1 ) + r3 (f ) 9 9 9 . +∞) avem a +∞ n F (x)W(x) dx = a k=1 ck F (zk + a − α) + Rn (F ) . −∞ < a < b < +∞ . z1 . este o pondere. Pentru f ∈ C (6) [−1. f ∈ Lw (α.. +∞) ¸i w o pondere pe intervalul (α. +∞). x ∈ (a. Pentru a ilustra utilitatea acestor propozitii consider˘m cˆteva exemple. 1] se cuno¸te c˘ exist˘ θ ∈ (−1. ¸ a a Exemplul 1. +∞). F ∈ C (6) [a. 1) astfel ˆ at s a a ınc˘ r3 (f ) = 1 f (6) (θ) 15750 . pe baza Lemei 21 se constat˘ c˘ are loc formula exact˘ de cuadratur˘ a a a a b F (x) dx = a = 5(b − a) 18 8 a+b F a + r(b − a) + F + F a + s(b − a) 5 2 + . pe trei noduri.. atunci i) W (x) = w(x + α − a). ˜ unde Rn (F ) = rn (F ) . ˜ F (t) = F (t + a − α) . Dac˘ s a +∞ n f (t)w(t) dt = α k=1 ck f (zk ) + rn (f ). de exemplu de forma In ın (a. Dac˘ dorim s˘ efectu˘m o aproximare a unei integrale de forma a a a b F (x) dx a . = 3 .

s˘ folosim una dintre formulele de cuadratur˘ destinate calculului integralelor de a a forma 1 f (x)w(x) dx 0 . ne permite s˘ scriem (vezi [7]) a a +∞ f (t)e−t dt = c1 f (x1 ) + c2 f (x2 ) + r2 (f ) 0 r2 (f ) = unde j 1 2 1 (4) f (θ) 6 . ¸i ˆ plus s ın Pentru evaluarea lui I se poate proceda ¸i altfel. 0) ¸i s f (x) = e−x .20). deci c1 c2 I≈ √ + √ e 1 + x1 e 1 + x2 c1 c2 I− √ − √ < 0. b) . a se vedea ¸i (3. Dac˘ dorim s˘ calcul˘m aproximativ a a a +∞ I := 1 1 √ e−x dx x . +∞) .146446609407. s 2 2 Exemplul 2.5. .4 e 1 + x1 e 1 + x2 . xj 0.. 3. cj 0..585786437627.5) − 0 1 √ e−x dx x ¸i s Γ(0. w(x) = xp (1 − x)q . pentru functii a ¸ de clas˘ C 4 [0. utilizˆnd Lema 22 avem a 1 eI = c1 F (1 + x1 ) + c2 F (1 + x2 ) + F (4) (η) 6 unde 1 F (x) = √ x . . θ = θ(f ) . η>1. cu (p..Metode Numerice + 1 b−a 15750 2 7 97 . +∞) . η ∈ (a.. Formula de cuadratur˘ a lui Gauss-Laguerre.. s = 1−z1 .414213562373.5) = √ π.. θ ∈ (0. q) = (−0. 0.. Deoarece s 1 I = Γ(0. F (6) (η) cu r = 1+z1 ..853553390593.

g˘sim a 1 A(f ) = A(p) + m! 1 m! b b A(ϕt )f (m+1) (t) dt = a = ΦA (t)f (m+1) (t) dt a ceea ce demonstreaz˘ (3. b] → R unde ΦA (t) = A(ϕ) . a Facem urm˘toarele observatii : a ¸ . ¸ ¸ −∞ < a < b < ∞ . Demonstratie. Dac˘ functia a ¸ ΦA : [a.29) A(f ) = 1 m! b ΦA (t)f (m+1) (t)dt a . atunci pentru orice f din C m+1 [a. Dac˘ f ∈ C m+1 [a. atunci exist˘ un polinom p ∈ Πm astfel ca ¸ a a x (3. Peano ) Fie A : Y → R o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘ cu ¸ a a s a a gradul de exactitate m . b] . este continu˘ pe [a. m! p(x) = k=0 f (k) (a) (x − a)k k! .98 Alexandru Lupa¸ s 3. atunci A(p) = 0 pentru orice polinom p de grad cel mult m . relativ la a ¸ variabila x . Urm˘toarea a teorem˘ este atribuit˘ lui Giuseppe Peano (1858-1932). x−t≥0 x−t<0 este un element al spatiului Y . b] . b] are loc reprezentarea a (3.30) se poate scrie ¸i ˆ urm˘toarea manier˘ : a a s ın a a (3.29).31) functionala A . a a Teorema 33 (G.30) Mai precis f (x) = p(x) + a m (x − t)m (m+1) f (t)dt . b] . b] functia ϕt : [a.4 Teorema lui Peano Fie Y un spatiu liniar de functii reale definite pe un interval [a. presupunem c˘ a a a C m+1 [a. Dac˘ m este un num˘r natural fixat. . ¸ Reamintim c˘ dac˘ A : Y → R este o functional˘ liniar˘ cu gradul de exactitate a a ¸ a a m .31) 1 f (x) = p(x) + m! b ϕt (x)f (m+1) (t) dt. a Aplicˆnd peste (3. b] ⊆ Y ¸i de asemenea c˘ pentru orice t ∈ [a. Remarc˘m c˘ (3. b] → s a ¸ R definit˘ prin a ϕt (x) = |x − t|m = + x − t + |x − t| 2 m = (x − t)m 0 .

(3.35) 0 f (t)w(t)dt = f ˜ tp (1 − t)q B(p + 1. • dac˘ ˆ (3. b) .32) a tj ΦA (t)dt = m!j! A(em+j+1 ) (m + j + 1)! .4. Peano s˘ conın ¸a a sider˘m formula exact˘ de cuadratur˘ a a a 1 (3.31)) a b b A a ϕt (x)f (m+1) dt = a A(ϕt )f (m+1) (t) dt se face prin intermediul teoremei lui Fubini. b] → R se nume¸te functia de influent˘ a functionalei A . q + 1) p+1 + R(f ) p+q+2 .29) constituie o reprezentare pe ¸ ın In subspatiul C m+1 [a. f ∈ C m+1 [a. are loc inegalitatea (3. g˘sim a ın a b (3. p > −1. ¸ s ¸ ¸a ¸ Prin aplicarea teoremei de medie a calculului integral obtinem ¸ Corolar 10 Fie A o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘ care are gradul de exactitate ¸ a as a a m . Dac˘ ΦA p˘streaz˘ semn constant pe (a. w(t) = ˜ .Metode Numerice 99 • din (3. ˆ realitate. b] . Definitia 21 ΦA : [a. b] .29) reiese c˘ functia ΦA : [a. • justificarea faptului c˘ (vezi (3.b] |f (m+1) (x)| 3. ξ ∈ [a.29) alegem f = em+j+1 . q > −1 . b] . b] a functionalelor liniare avˆnd un grad de exactitate ¸ ¸ a m.34) 1 |A(f )| ≤ f (m+1) m! b |φA (t)| dt a unde φA este functia de influenta ¸i ¸ ¸˘ s f (m+1) = maxx∈[a.33) A(f ) = A(em+1 ) f (m+1) (ξ) (m + 1)! Corolar 11 Dac˘ A : Y → R este o functional˘ liniar˘ cu gradul de exactitate a ¸ a a m . atunci pentru orice f . astfel ˆ at a ¸ ıncˆ (3. atunci pentru orice f din a a a C m+1 [a. b] exist˘ cel putin un punct ξ . b] → R este independent˘ de alegerea a ¸ a functiei f ˆ C m+1 [a.1 Restul ˆ unele formule de cuadratur˘ ın a Pentru punerea ˆ evident˘ a modului de aplicare a teoremei lui G.

Tiberiu Popoviciu” ). 1] relativ la variabila ¸ ˜ a x . 1] ea admite ˆ orice punct din [0. Deoarece In s ¸ ¸a ϕt este convex˘ pe [0. Avem a ¸ ¸a ΦR (t) = R(ϕt ) adic˘ a ΦR (t) = 0 1 . t as a a . x0 ∈ [0. t ∈ [0. 1] cel putin o dreapt˘ de a ın ¸ a sprijin. (p + q + 2)2 (p + q + 3) ceea ce ne arat˘ c˘ m = 1 . a ¸ S˘ determin˘m gradul de exactitate al acestei formule: avem a a R(e0 ) = R(e1 ) = 0 R(e2 ) = . a a a ¸ Rezultatele lui Tiberiu Popoviciu sunt citate frecvent ˆ cele mai recente monografii din ın ¸ar˘ ¸i str˘in˘tate. 1] . exist˘ un num˘r real a a a a λ = λ(x0 ) astfel ca inegalitatea ϕt (x0 ) + λ(x0 − x) ≤ ϕt (x) s˘ aib˘ loc pentru orice x din [0. La prima vedere pare dificil˘ problema determin˘rii unei forme convenabile a lui a a ΦR (t) .3 ne permite s˘ reprezent˘m restul pe spatiul a a a a ¸ C 2 [0. astfel ˆ at ıncˆ (3. p+1 ≤ p+q+2 1 ϕt (x)w(x) dx ˜ 0 3. 1] .4. pe [0. 1] va exista cel putin un a a ¸ punct ξ. Pentru aceasta se impune s˘ studiem functia de influent˘ a restului. 1] .. director al Institutului de Calcul al a Academiei (actualmente Institutul de Calcul .2 Restul pe C[a.100 Alexandru Lupa¸ s unde R reprezint˘ restul formulei iar B este functia Beta. 1] . ˆ ınmultim inegalitatea cu w(x) iar apoi o integr˘m. ın a a ın 1 Tiberiu Popoviciu (1906-1975) -matematician romˆn. ξ ∈ [0. Din Corolarul 10 concludem c˘ dac˘ f este de clasa C 2 [0. Alegem a a x0 = p+1 p+q+2 . membru al Academiei Romˆne . Profesor la Unia a versitatea din Cluj. n˘scut la Arad. 1] . Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ oricare ar fi x0 . Se obtine ¸ ϕt ceea ce ne arat˘ c˘ a a φR (t) ≥ 0 . creatorul Teoriei Functiilor Convexe de ordin superior. ˆ schimb se poate studia u¸or semnul functiei de influent˘. Teorema 3.36) R(f ) = (p + 1)(q + 1) f (ξ) 2 (p + q + 3) (p + q + 2) 2! . fondatorul ¸colii de s Analiz˘ Numeric˘ din Romˆnia. (p + 1)(q + 1) . ϕt (x) = |x − t|+ p+1 p+q+2 |x − t|+ w(x)dx − ϕt ˜ . b] ˆ cele ce urmeaz˘ prezent˘m unele rezultate stabilite de c˘tre Tiberiu Popoviciu In a a a 1 ˆ leg˘tur˘ cu reprezentarea restului ˆ unele formule liniare de aproximare.

b] → R este de form˘ simpl˘ pe ¸ ¸ a a a a subspatiul C m+1 [a. dac˘ pentru orice f ∈ C[a.. b] . . b] → R s˘ ¸ as a ¸ a a a fie de forma simpl˘. dac˘ oricare ar fi f din C m+1 [a. . em+1 ] ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ (3. ( xi = xj pentrui = j ) 101 m pe Preciz˘m c˘ o functie f se nume¸te concav˘ de ordinul m . este ca a (3..40) F (h) = 0 pentru orice functie h din C[a.. (m + 1)! De exemplu.. b] dac˘ pentru orice sistem de puncte distincte din [a. Popoviciu [26]) O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca o functional˘ liniar˘ F : C[a. b] cel ¸ a a ın putin un punct ξ. . b] care este convex˘ de ordinul m pe [a. θ1 . θ1 . θm+1 .35) este de form˘ simpl˘ pe subspatiul C 2 [0... θ1 . h] > 0 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ F (h) = 0 .. Definitia 24 O functional˘ liniar˘ F : C[a. θm+1 .. .37) alegem f = em+1 . xm+1 . θ1 .. xm+1 are loc inegalitatea [x0 ..Metode Numerice Definitia 22 O functie f : [a.. . . 1] .38) are a a ¸ a ın gradul de exactitate efectiv egal cu m . .. ¸ a Necesitatea conditiei (3.. a a . atunci a a a a ın F (em+1 ) = K[θ0 . astfel ˆ at ıncˆ (3.38) F(f ) = F(em+1 )[θ0 . ... a s Definitia 23 O functional˘ liniar˘ F : C[a.36) functionala rest R din formula de cuadratur˘ ın ¸ a (3. θm+1 . b] a x0 .40) este imediat˘: presupunˆnd c˘ are loc (3. f ] unde K este un num˘r diferit de zero ¸i independent de functia f .37)-(3. astfel ca: ¸ (3. .39) F (f ) = F (em+1 ) f (m+1) (ξ) . b] . x1 . f ] Remarc˘m de asemenea faptul c˘ o functional˘ cu imaginile precizate ˆ (3. b] . b] exist˘ ˆ [a.. x1 .. ˆ conformitate cu (3.38). b] un sistem de puncte distincte a a ın θ0 . f ] ≥ 0 . dac˘ functia −f este a a ¸ s a a ¸ convex˘ de acela¸i ordin m . θ1 .. ¸ a a a dac˘ h este convex˘. a s ¸ S˘ observ˘m c˘ dac˘ ˆ (3. . . b] → R este de form˘ simpl˘ pe ¸ ¸ a a a a C[a. b] → R se nume¸te convex˘ de ordinul ¸ ¸ s a [a. θm+1 . b] exist˘ ˆ [a. atunci a a F (em+1 )F (h) = F 2 (em+1 )[θ0 . ξ = ξ(f ). a a ¸ Teorema 34 (T. θm+1 .37) se poate transcrie sub forma a a (3.37) F(f ) = K[θ0 .

atunci F este de form˘ simpl˘ pe a a a a a ˆ ıntreg spatiul C[a. f ]. (m + 1)! atunci pentru orice f ∈ C[a. Demonstratie. . adic˘ a ΦF (t)F (em+1 ) ≥ 0. ¸ ¸˘ ¸ Dac˘ F este de form˘ simpl˘ pe C[a. de grad de exactitate m . . b]. Cu alte cuvinte. F˘r˘ a restrˆnge generalitatea. . θ1 .41) F (em+1 )ΦF (t) ≥ 0 pentru orice t ∈ [a. b] atunci (3. . de a puncte distincte din [a. a Pentru simplificarea notatiei fie ¸ s(t) = ¸i s x t1 t2 tm 1 ΦF (t) m! h0 (x) = a a a . . k = 0. m ∈ N fixat ¸i F : C[a. dac˘ ¸ a i) F (em+1 ) = 0 ii) pentru orice h ∈ C m+1 [a. .41) este verificat˘. b]. θm+1 . . .102 Alexandru Lupa¸ s Teorema 35 (T. . b] ¸i h0 ¸ s = s − |s| . b] este necesar ¸i suficient ca s˘ avem a s a (3. dtm+1 (m+1) Functia h0 este din C m+1 [a. vom presupune F (em+1 ) > 0 . Pentru ca F s˘ fie ¸ a as a a a de forma simpl˘ pe C[a. . b] . b] astfel ˆ at ıncˆ F (f ) = F (em+1 )[θ0 . Teorema 36 (vezi [11] ) Fie F : [a. b]. b] astfel ca a F (h) = F (em+1 ) h(m+1) (θ) . ¸ a a s a a Dac˘ F este de form˘ simpl˘ pe C m+1 [a. b] → R o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘. Deoarece a F (ek ) = 0. b] → R o s functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘. . θi = θi (f ). 1. Popoviciu [26]) Fie m . θ1 . m. b] exist˘ un punct θ = θ(h) ∈ [a.. h ∈ C m+1 [a. a s(tm+1 ) − |s(tm+1 )| ). ˆ adev˘r. . comform teoremei lui Peano 1 F (h) = m! b ΦF (t)h(m+1) (t) dt. dt ( dt = dt1 dt2 . .. b] . b] ¸i astfel trebuie s˘ ¸ a s a + avem F (ϕt )F (em+1 ) ≥ 0. b] exist˘ un sistem θ0 . . unde ΦF este functia de influenta a functionalei F . Din comportarea aa a . a a a a In a functia ϕt (x) = |x − t|m este convex˘ de ordinul m pe [a. Continuitatea functionalei F implic˘ faptul c˘ functia de influent˘ ¸ ¸ a a ¸ ¸a ΦF este continu˘ pe [a. θm+1 .

ˆ concluzie F (h0 ) = 0 adic˘ In a b s(x) − |s(x)| a 2 dx = 0 sau s = |s| pe [a. 2 R(e2n+1 ) = Prin urmare . π 22n iar Teorema 36 permite s˘ reprezent˘m restul R pe ˆ a a ıntreg spatiul C[−1. . G˘sim a R(T2n+1 ) = 2 2n 1 · K = 2 R(e2n+1 ) = −1 n 2n T2n+1 (t) √ dt − 1 − t2 = − 2π 1 2j − 1 T2n+1 (−1) + T2n+1 cos π 2n + 1 2 2n + 1 j=1 =− 2π 2n + 1 − 1 + cos (2j − 1)π) 2 j=1 n =π. (m + 1)! Pe de alt˘ parte a b F (h0 ) = a 1 s (x) − s(x)|s(x)| dx = 2 2 b 2 s(x) − |s(x)| a dx . a ¸ Considerˆnd ponderea a 1 w(t) = √ pe intervalul (−1. Fie a h(x) = T2n+1 (x) = cos(2n + 1) arccos x = 22n x2n+1 + . θ1 . 1]. b]. 1] astfel s a a a ca h(2n+1) (θ) R(h) = K · (2n + 1)! unde K = 0 este o constant˘ relativ la h. 1] prin ¸ intermediul egalit˘¸ii at π θi = θi (f ) ∈ [−1. ∀ t ∈ [a. b] astfel ¸ ¸ a a a ˆ at ıncˆ s(θ) − |s(θ)| F (h0 ) = F (em+1 ) ≤ 0. R(f ) = 2n [θ0 . . . b] rezult˘ c˘ exist˘ un punct θ ∈ [a. Prin urmare ΦF (t) ≥ 0. θ2n+1 . . Se cunoa¸te c˘ dac˘ h ∈ C (2n+1) [−1. iar Teorema 35 completeaz˘ demonstratia.Metode Numerice 103 functionalei F pe subspatiul C m+1 [a. . Aceasta este un caz particular al a¸a numitei formule de cuadratur˘ a lui Bouzitat s a (vezi [7]). . atunci exist˘ θ ∈ [−1. 1) 1 − t2 s˘ cercet˘m cum se poate reprezenta restul R pe spatiul C[−1. dac˘ a a ¸ a 1 f (t) √ −1 dt 2π 1 2j − 1 = f (−1) + f cos π 2 2n + 1 2 2n + 1 1−t j=1 n + R(f ) . f ] . b]. 1] . 1] .

b) ¸i ¸ ¸ s b n ∗ ∗ c∗ f (zkn ) + Rn (f ). Definitia 25 Fie U o submultime din Lw (a.104 Alexandru Lupa¸ s 3. b) → [0. a a Definitia 26 Dac˘ ponderea w este simetric˘. < znn sunt puncte din < a. b > ¸i ponderea w.42) a f (t)w(t) dt = k=1 ckn f (zkn ) + Rn (f ). .n . . ∀ p ∈ Π2s+1 . S˘ not˘m cu Cn multimea tuturor egalit˘¸ilor s a a ¸ at 3. . cnn ¸i eventual ale ¸ ¸ s nodurilor z1n . b) . a Teorema 37 Dac˘ formula de cuadratur˘ (3.. Cn f ∈U atunci (3.n = a + b − zn+1−j.. . . a a a Punerea ˆ evident˘ a formulelor optimale relativ la anumite clase de functii este ın ¸a ¸ interesant˘ dar dificil˘.42 obtinute pentru diverse alegeri ale coeficientilor c1n .. ∀ x ∈ (a. . .n = cn+1−j. .42) se nume¸te formul˘ simetric˘ de cuadratur˘. Presupunem ca elemente fixate intervalul < a. z2n . unde z1n < z2n < .42) este simetric˘ ¸i a a as Rn (p) = 0 atunci Rn (h) = 0 . s a a a O proprietate a acestor formule este ilustrat˘ ˆ urm˘toarea propozitie care a ın a ¸ ne arat˘ c˘ gradul maxim de exactitate al unei formule simetrice este ˆ a a ıntotdeauna un num˘r impar. . n s ın cj. . .5 Clasificarea formulelor de cuadratur˘ a b S˘ consider˘m o pondere w : (a. . Exist˘ un polinom ¸ a aa a a ϕ de grad ≤ 2s astfel ˆ at ıncˆ e2s+1 (t) = t − a+b 2 2s+1 .43) a f (t)w(t) dt = Dac˘ a ∗ |Rn (f )| = inf sup |Rn (f )|.43) este o formul˘ optimal˘ de cuadratur˘ relativ la U . kn k=1 (3. . b) atunci (3. Demonstratie. adic˘ ¸ a a a w(x) = w(a + b − x) ¸i ˆ plus pentru j = 1. + ϕ(t) = h0 + ϕ(t) . +∞) ¸i formula de cuadratur˘ de forma a a s a n (3. 2. Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ Rn (e2s+1 ) = 0 . f ∈ Lw (a. b >. ∀ p ∈ Π2s . znn .n ¸i s zj.

Metoda de cuadratur˘ (3. . a a a a Definitia 29 Dac˘ ˆ (3.42) cu gradul de exactitate efectiv egal cu m ¸i ΦRn functia ¸ de influent˘ a restului.42) este o formul˘ (metod˘) pozitiv˘ de cuadratur˘. a s ¸ Definitia 30 Fie (3. . b) . ¸a Dac˘ a ΦRn (t) ≥ 0 .Metode Numerice Prin urmare Rn (e2s+1 ) = Rn (h0 ) + Rn (ϕ) = Rn (h0 ) = b n 105 = a h0 (t)w(t) dt − k=1 b ck. formula (3.42) se nume¸te formul˘ de cuadratur˘ pozitiv definit˘ s a a a (pe subspatiul C m+1 [a. atunci (3.n − = −Rn (e2s+1 ) . . b) . n . . . dac˘ a a a ¸ a n→∞ lim Rn (f ) = 0 oricare ar fi f ∈U . O metod˘ de cuadratur˘ este convergent˘ pe o submultime U ⊆ Lw (a. b] ). b) . 2. ¸irul de egalit˘¸i cu termenul general (3. adic˘ Rn (e2s+1 ) = 0 . ˆ studiul convergentei metodelor de cuadratur˘.42) se nume¸te negativ ın s definit˘. . 2. ∀t ∈ (a.42) se nume¸te cona a a s vergent˘ pentru f0 . avem ¸ a ck. ˆ cazul ˆ care a s a In ın z1n = a ¸i s zn.n = b vom spune c˘ (3. dac˘ a a n→∞ lim Rn (f0 ) = 0 . a Definitia 27 Pentru n variabil. f0 ∈ U ⊆ Lw (a. atunci (3.n zk.42) avem ¸ a ın z1n = a ¸i s zn. k = 1.42) este o formul˘ ˆ a a ınchis˘. un rol important ˆ joac˘ cele In ¸ a ıl a care sunt pozitive. ¸ ˆ In cazul ˆ care ΦRn (t) ≤ 0 . .n > 0 . a . t ∈ (a.n − a+b 2 2s+1 = = a n h0 (a + b − t)w(t) dt− a+b 2 2s+1 − k=1 cn+1−k zn+1−k. b) .n = b .42) con¸ s at stituie o metod˘ de cuadratur˘. atunci formula de cuadratur˘ se nume¸te deschis˘. Definitia 28 Dac˘ pentru n = 1.

pentru care functia de influent˘ p˘streaz˘ a a a a ¸ ¸a a a semn constant ¸i care posed˘ un anumit grad de exactitate. Pentru a elucida aceast˘ terminologie s˘ consider˘m w(t) = 1 ¸i a a a s fie rp restul ˆ formula de cuadratur˘ ın a β p (3. n s˘ ˆ a ınsum˘m (3.45) xk−1 F (x) dx = = unde b−a n(β − α) p cj F xk + j=1 b−a b−a ˜ (zj − β) + rp (Fk ) n(β − α) n(β − α) b−a (t − β) n(β − α) ˜ Fk = F xk + . Definitia 31 Formula de cuadratur˘ precizat˘ prin (3. . . . b] (vezi Teorema 36).46) a n p F(x) dx = b−a = n(β − α) unde (3.44) α f (t) dt = j=1 cj f (zj ) + rp (f ). S˘ consider˘m un interval finit [a. . f ∈ C[α. b] : avem a a ¸ xk (3. are proprietatea remars a cabil˘ c˘ restul ei admite o form˘ simpl˘ pe spatiul C[a. k = 0. Obtinem a ¸ b (3. Lema 21 ne permite s˘ aplic˘m (3. a a a a ¸ ˆ literatura de specialitate exist˘ ¸i termenul de formul˘ de cuadratur˘ obtinut˘ In as a a ¸ a prin juxtapunere.106 Alexandru Lupa¸ s Observ˘m c˘ o formul˘ de cuadratur˘. . 1. . .47) se nume¸te trans¸ a a s formata prin juxtapunere a formulei (3. b] ¸i a a s xk = a + k (b − a) n . . n .45). < zp ≤ β < +∞). β]. .46)-(3.44). (−∞ < α ≤ z1 < z2 < . 2.47) cj F xk + k=1 j=1 b−a (zj − β) + Rn (F) n(β − α)   Rn (F ) =    ∗  F (t)  n = b−a ∗ β−α rp (Fn ) 1 n n k=1 b−a n(β−α) (t F xk + − β) . . Pentru k = 1.44) functiilor F din C[a. .

b] cel putin un punct ξ = ξ(F ) astfel ca ¸ F ∗ (m+1) (θ) = δ m+1 n n F (m+1) xk + (θ − β)δ = δ m+1 F (m+1) (ξ). β] . Utilizˆnd proprietatea lui Darboux2 a functiilor continue concludem c˘ exist˘ ˆ a ¸ a a ın [a. b] sub forma ¸ (3. restul din (3. Ecuatii diferentiale. aleg^nd convenabil parametrul ¸ a n putem g˘si o formul˘ juxtapus˘ ^n care restul Rn este suficient de a a a ı mic. . avem ¸ Rn (F ) = nδ · rp (em+1 ) F ∗ (m+1) (θ) (m + 1)! . ¸ ın a Geometrie diferential˘ .Metode Numerice 107 Un motiv pentru care uneori este mai indicat s˘ utiliz˘m ”juxtapusa” unei a a formule de cuadratur˘ reiese din urm˘toarea teorem˘. deoarece restul ¸ ı a a Rn este direct proportional cu acesta. b] Demonstratie.] s-a notat partea ˆ ıntreag˘ .este indicat ca δ < 1 . Din (3. ¸i s δ= Rn (F ) = nδ m+2 · rp (em+1 ) F (m+1) (ξ) (m + 1)! b−a n(β − α) . k=1 Prezenta ^n (3. Din 1902 a devenit membru al Royal Society ¸ a ¸ ¸ . mentionat˘ ˆ a a a ¸ a ın cadrul Exemplului 1 : 1 f (t) dt = −1 5 f − 9 8 5 3 + f (0) + f 5 9 9 3 + r3 (f ) 5 cu r3 (f ) = 2 1 f (6) (θ) 15750 . 1] . 1]. a De exemplu.46) obtinut˘ prin juxtapunere se reprezint˘ pe ¸ a a spatiul C m+1 [a. adic˘ a a rp (f ) = rp (em+1 ) f (m+1) (θ) (m + 1)! . ceea ce afecteaz˘ volumul a ın a de calcule. deci In n ≥ n0 = 1 + b−a β−α unde prin [.47) . f ∈ C (6) [−1. θ ∈ [−1. Din forma lui δ reiese c˘ n va fi ˆ general mare. s˘ relu˘m formula de cuadratur˘ a lui Gauss-Legendre. ˆ general. Jean Gaston Darboux (1842-1917) matematician francez cu contributii ˆ Analiz˘ .48) a factorului δ m+2 ne arat˘ c˘.44) admite o form˘ a a simpl˘. β] . a a a Teorema 38 Dac˘ pentru f ∈ C m+1 [α. atunci restul Rn al formulei (3. θ = θ(f ) ∈ [α.48) unde ξ = ξ(F ) ∈ [a.

utilizˆnd aceast˘ formul˘. 2. n ≥ 2. . 1 (10n)−6 ≤ 10−8 2 adic˘ n ≥ 2 . . . 1] . coeficientii ck sunt determinati ˆ mod a ¸ ¸ ın unic de (3. unde. n .1 Cuadraturi clasice Formule de tip Newton-Cotes b S˘ consider˘m o formul˘ de cuadratur˘ de tip interpolator.6 3. .5 k−β + 8.F n n n k=1 √ 1 15 β= − . b] . adic˘ a a a a a n (3. vom avea precizia dorit˘. z2 . Utilizˆnd formula juxtapus˘ (3. zn sunt puncte distincte din [a.50) 1 ck = ω0 (zk ) b a ω0 (t) dt .F Rn (F ) = Deoarece |Rn (F )| < alegˆnd pe n astfel ca a 1 F (6) (ξ) . . 1 18n + Rn (F ) .6.50). 2016 · 103 n6 ξ ∈ [0. . n) iar z1 . f ∈ L[a. j = 1. F (6) ≤ 1 . 1] . a a 3. .108 Alexandru Lupa¸ s Presupunem c˘. . . b] . dorim s˘ calcul˘m cu ¸apte zecimale a a a a a a s exacte 1 F (x) dx 0 unde F ∈ C (6) [0. avem (3. 1 1 (10n)−6 F (6) ≤ (10n)−6 2 2 . 2.49) a f (t) dt = k=1 ck f (zk ) + R(f ) . . .46) avem a a 1 F (x) dx = 0 n k−1+β k − 0. 2 10 cu restul Rn admitˆnd reprezentarea ¸a = 5. comform teoremei (29) . Fixˆnd nodurile zj . t − zk n ω0 (t) = (t − zk ) k=1 (k = 1. . ˆ functie de alegerea nodurilor distingem urm˘toarele metode In ¸ a aproximative de calcul .F + 5.

se aleg astfel ca 0<h≤ b−a n−1+β . h > 0 . h) =    (3. adic˘ a a a b n (3. h)f (xk ) + R(f . h .53)     ω(t) =  1 ω (xk ) b a ω(t) t−xk dt n ω(t.51). h) = (t − xk ) k=1 include ca ¸i cazuri particulare cele trei formule mentionate. Astfel avem urm˘torul s ¸ a tabel: Formula Newton-Cotes (ˆ ınchis˘) a β 0 h b−a n−1 b−a n+1 b−a n Newton-Cotes (deschis˘) a 1 Maclaurin 1 2 . β. h) este restul ¸i s    ck (β.Metode Numerice Formula (ˆ ınchis˘) a lui Newton-Cotes : ˆ acest caz a ın zk = a + (k − 1) b−a n−1 . h) unde R(·.52) a f (t) dt = k=1 ck (β. 109 Formula deschis˘ a lui Newton-Cotes are nodurile a zk = a + k Formula lui Maclaurin cu nodurile zk = a + k − Pentru o tratare unitar˘ vom nota a (3. β. unde parametrii β . β. Formula de cuadratur˘ corespunz˘toare nodurilor (3. b−a n+1 .51) xk = a + (k − 1 + β)h 1 b−a 2 n .

atunci coeficientii (3. n k h k n+2β−1 0 1 t−β t−k−β+1 n .54) ceea ce implic˘ a cn+1−k (β.52) se poate scrie sub forma b f (t) dt = (3.52) cu nodurile (3.110 Alexandru Lupa¸ s Definitia 32 Formula (3. 2.56) = b−a n+2β−1 n k=1 a ck (β)f a + k+β−1 n+2β−1 (b − a) + +Rn (f . k = 1. .55). n) Demonstratie. unde a λ = 2β − 1 + n − b−a n . h) = ck (β.51) ¸i coeficientii precizati ˆ (3. atunci formula generalizat˘ a lui Newton-Cotes este a Demonstratie. a λ = 0 . h) = (k − 1)!(n − k)! (t − j − β) dt . n Utilizˆnd (3. ¸i ˆ plus s ın dt (k = 1. Deoarece ¸ ω (xk ) = (−1)n−k (k − 1)!(n − k)!hn−1 g˘sim a (3.53) admit reprezentarea (3.54) obtinem (3. .53) ¸ s ¸ ¸ ın se nume¸te formula generalizat˘ a lui Newton-Cotes. . h) ia valorile precizate ˆ tabel. h) = (−1) n−k b−a h n−1 j=0 (−1)n−k h ck (β. . . . 0 t−k−β+1 . a a a ¸ Lema 24 Dac˘ parametrul de control λ este zero.52) este simetric˘. n . Se observ˘ c˘ n + 2β − 1 = ¸ a a n−1 b−a h (t − j − β) = n! j=0 t−β . a a a ın ın ın a Lema 23 Dac˘ simetric˘. β) . s S˘ observ˘m c˘ ˆ cazul ˆ care (β. . a ¸ ˆ cazul λ = 0 avem h = b−a ceea ce ˆ In ınseamn˘ c˘ formula de cuadratur˘ a a a n+2β−1 (3. avem λ = 0 . s a Num˘rul real λ . .55) ck (β. h) ˆ acela¸i timp w(t) = 1 ¸i In s s xk + xn+1−k = a + b + (n − 1 + 2β)h − (b − a) = a + b + λh = a + b adic˘ (3. 2. se nume¸te parametrul de control al formulei generalizate a lui Newton-Cotes.

β) respectiv b f (t) dt = a b−a a+b b−a f − + m 2 2β + 2 +(m − 2) unde a+b a+b b−a +f + 2 2 2β + 2 6 (β + 1)2 + R3 (f . n n = 1.  ınchis˘) a  β = 0 =⇒ Newton-Cotes (ˆ β = 1 =⇒ Maclaurin 2  β = 1 =⇒ Newton-Cotes (deschis˘) a Pentru n ∈ {2.formula de cuadratur˘ a lui ¸ s a Newton-Cotes.Metode Numerice unde n ≥ 2 . . iar Rn (·.6. Vom spune c˘ Hn sunt polinoamele lui Laplace de grad n + 1. ˆ cele ce urmeaz˘ un rol important ˆ joac˘ polinoamele Hn . Din (3. 3. 3} formula de cuadratur˘ (3. de grad n + 1. 2.56) se nume¸te β .2 β−Formula de cuadratur˘ a lui Newton-Cotes a Definitia 33 Egalitatea (3. β ≥ 0 . β ≥ 0. β) m= . . a Primele polinoame ale lui Laplace sunt .57) ck (β) = (−1) n−k 0 t−β 1 t−k−β+1 n dt . definite In a ıl a prin x Hn (x) = 0 t−β dt .55) deducem n k k n+2β−1 111 (3.56) devine: a b f (t) dt = a = b−a 2 f a+b b−a a+b b−a − +f + 2 2(2β + 1) 2 2(2β + 1) + R2 (f . β) este restul formulei. .

n − 1 + 2β] Deoarece . Deoarece 1 Hn (x) = n! din (3. 1 24 x(x − 2β − 2) x2 − (2β + 2)x + 2β(β + 2) ˆ cele ce urmeaz˘ folosim notatia In a ¸ n−1 Jn = [0. . qn (t) = k=0 (t − k − β) .58) qn (t) = (−1)n qn (n − 1 + 2β − t) . n−1 qn (λ + t) = j=0 n−1 (λ + t − j − β) qn (λ − t) = (−1)n j=0 [λ + t − j − β + (n − 1 + 2β − 2λ)] se observ˘ c˘ pe intervalul Jn polinomul qn verific˘ urm˘toarea proprietate de a a a a simetrie n − 1 + 2β n − 1 + 2β qn + t = (−1)n qn −t 2 2 sau (3.112 n 0 Hn (x) x 1 2 x(x Alexandru Lupa¸ s 1 − 2β) 2 1 12 x 2x2 − 3x(1 + 2β) + 6β(β + 1) 3 .58) rezult˘ a Hn (n − 1 + 2β − x) = (−1)n = n! n−1+2β−x x qn (t) dt 0 qn (n − 1 + 2β − t) dt = 0 n−1+2β (−1)n = n! qn (t) dt = x . .

1] . (n = 2m + 1) . b) Pentru β ∈ [ 2 − 1. x ∈ [0. β) = n+2β−1 =h unde n+1 n! 0 t−β ∆n (β. f .59) Lema 25 1 1 Hn (x) = (x − n − β + 1)Hn−1 (x) − n n Hn−1 (t) dt . . f . . presupunˆnd c˘ β = 0 sau β ∈ ¸ a a √ [ 2 − 1. n! n x 113 . atunci pentru x ∈ [0. 2m − 2] a H2m−1 (x) ≥ 0 √ si H2m (x) ≤ 0 . t) = [a + βh. . a a at Lema 26 Fie Rn (f . t) dt n ∆n (β. afirmatia rezult˘ imediat. . Utilizˆnd un rationament prin inductie ¸ a a ¸ ¸ complet˘. . .Metode Numerice = (−1)n+1 Hn (x) + (−1)n Hn (n − 1 + 2β) Dar Hn (n − 1 + 2β) = (−1)n Hn (n − 1 + 2β) Hn (n − 1 + 2β − x) = Hn (x) Pentru n par avem Hn (x) + Hn (n − 1 + 2β − x) = Hn (n − 1 + 2β) ˆ general. f . 2m − 2 + 2β] . atunci a a a a . din (3. 1] au loc inegalit˘¸ile at H2m−1 (x) ≤ 0 ¸i s H2m (x) ≥ 0 .60) Rn (f . t) dt } ∂t . . Integrˆnd prin p˘rti. β) = n!{ Hn (n + 2β − 1)[a + βh. β) restul ˆ β-formula de cuadratur˘ a lui Newton-Cotes. atunci: n + 2β − 1 (3. a + th . Pentru m = 1 sau m = 2 . pentru n arbitrar In Hn (x) = 1 1 qn (x) = (x − n − β + 1)Hn−1 (x) . . 0 a) Dac˘ β = 0 . f ] sau (3. a + (n + β − 1)h. Deoarece a a ¸ H2m−1 (x) = H2m−1 (2m − 2 + 2β) rezult˘ c˘ egalit˘¸ile din Lema 26 sunt verificate pe intervalele precizate. ın a b−a Dac˘ h = a . se obtine a a¸ ¸ (3. a + (n + β − 1)h. ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ dac˘ n este un num˘r impar. Demonstratie.61) =h n+1 n+2β−1 Rn (f . .59) se completeaz˘ demonstratia. b . f ]− − 0 Hn (t) ∂ ∆n (β.

Ultima egalitate (3. a + (β + n − 1)h. . . β) = hn+1 n!Hn (n + 2β − 1) . . n = 1.3 Coeficientii lui Laplace ¸ Definitia 34 Numerele ¸ 1 Lβ n := (−1) n−1 0 t−β n dt . .59). deci Rn (f . .63) Rn (en . a + (β + n − 1)h. Demonstratie.63) este o consecint˘ a lui (3.56) este ¸ a ın a de tip interpolator. . a + (β + n − 1)h. . f ] dt cu Qn (t) = n (t − a − (β + j − 1)h) j=1 . a + (β + 1)h. se numesc coeficientii lui Laplace. Justificarea lui (3. x . t . pentru aceste valori ale parametrului β se obtine ¸ Lβ n . Totodat˘ a (3. 2. β) = hn+2 (n + 1)!{Hn+1 (n + 2β − 1)+ + a(n + 2β − 2) + b(3n + 2β) Hn (n + 2β − 1) } 2(n + 1)(b − a) . b] ) . . ¸ Sunt importante cazurile β ∈ {0. ek (t) = tk . .60) se face avˆnd ˆ vedere faptul c˘ (3.114 Alexandru Lupa¸ s (f ∈ Cn+1 [a. en ] = 1 din (3. 1}. .60). Egalitatea (3.61) rezult˘ integrˆnd a a a a a prin p˘rti (3. ¸ ¸a 3.60).62). . .6. β) = b = a Qn (t)[a + βh. .60) rezult˘ (3. 1/2.61): se a ¸a folose¸te faptul c˘ s a n [a + βh. x. Rn (en+1 . Deoarece a¸ [a + βh. . . en+1 ] = x + j=1 (a + (β + j − 1)h) iar apoi relatia de recurent˘ (3.62) (3. Efectuˆnd o schimbare de variabil˘ g˘sim (3.

L1/2 ≤ 0 .64) 1 12 − − 5 12 3 1 24 − 1 24 − 3 8 4 19 720 − 223 5760 − 251 720 5 3 160 − 103 2880 95 − 288 Unele dintre propriet˘¸ile coeficientilor lui Laplace sunt urm˘toarele: at ¸ a • functia generatoare ¸ ∞ Lβ tk = (1 − t)−β k k=0 t ln(1 − t) . ın . Lβ = − n n+β−1 n . L1 < 0 . . n at • inegalit˘¸i n−1 0 n L < L0 < L0 n+1 n+1 n n+1 n . . . β>0. n = 1. • semnul unor coeficienti ¸ L0 > 0 .Metode Numerice 115 n\β 1 0 1 2 1 2 1 − 1 2 0 1 24 2 (3. 2. |t| < 1 . n n Atˆt aceste propriet˘¸i ale coeficientilor lui Laplace cˆt ¸i altele se g˘sesc prezena at ¸ a s a tate ˆ monografia lui Helmut Brass [6]. • relatia de recurent˘ ¸ ¸a Lβ = − n+1 • forme asimptotice n+β n+1 n − k=0 1 Lβ n+2−k k . . (n → ∞) L0 = n 1 1 O ln n n ln2 n 1 1 +O ln n ln2 n .

b] exist˘ un punct a ¸ a ξ . 1] a . a + b] → R este Riemann integrabil˘ pe domeniul de a a a definitie. atunci pentru orice functie f din C (2m+2) [a.66) Hn (n + 2β − 1) = 0 t−β n dt = (−1)n+1 − 1 Lβ .67) t−β n+2 Hn+1 (n + 2β − 1) = Lβ + (−1)n − 1 Lβ . considerˆnd ˆ (3.Cotes. a Dac˘ n = 2m + 1 . Atunci se verific˘ imediat c˘ ¸ a a a b (3. n+1 Considerˆnd ˆ egalitatea (3. β) restul din β− formula s de cuadratur˘ a lui Newton . β) = b−a 2m + 2β   <0  >0 2m+3 β (2m+2) Lβ (ξ) . 2m+2 − L2m+3 f dac˘ β = 0 a √ dac˘ β ∈ [ 2 − 1. b=1 . Deoarece t−β n = t+1−β n+1 − t−β n+1 . b] astfel ca (3. 1] ¸i Rn (f .65) a ın a = n + 2β − 1 g˘sim a n+2β−1 .65) 0 [g(t + b) − g(t)] dt = 0 [g(a + b − t) − g(t)] dt .68) ˆ plus In β Lβ 2m+2 − L2m+3 R2m+1 (f . n+1 n+2 √ Teorema 39 Fie β = 0 sau β ∈ [ 2 − 1. ξ ∈ [a.116 Alexandru Lupa¸ s S˘ presupunem c˘ g : [0.65) a ın g(t) = se arat˘ c˘ a a (3. . g(t) = t−β n+1 0 t−β n 1 dt = 0 n+β−t t−β − n+1 n+1 dt . Dar faptul c˘ a n+β−t n+1 ne permite s˘ scriem a n+2β−1 = (−1)n+1 t−β n+1 (3.

formula ˆ ınchis˘ a lui Newton-Cotes : a b f (t) dt = a b−a (b − a)3 [f (a) + f (b)] − f (θ1 ) 2 12 . b] .63) din enuntul Lemei ¸ a s ¸ 26 deducem reprezentarea restului mentionat˘ ˆ (3.68)-(3. 3) obtinem . formulele lui Maclaurin : 2 b f (t) dt = a b−a 3a + b a + 3b f +f 2 4 4 .69) R2m (f . 1] . f ∈ C (2m) [a. 2880 (n = 3) . b] . Aplicˆnd Teorema 36 ¸i egalitatea (3. b] un punct θ astfel ˆ at a ın ıncˆ (3. (n = 3) . s s II.Metode Numerice Demonstratie. (n = 2) Aceast˘ egalitate se mai nume¸te . care se mai nume¸te ¸i Formula . . 2β) = −2 b−a 2m + 2β − 1 2m+1 (2m) Lβ (θ) 2m+1 f . β = 0. ˆ mod asem˘n˘tor se demonstreaz˘ ın In a a a √ Teorema 40 Dac˘ n = 2m ¸i β ∈ {0} ∪ [ 2 − 1.. (n = 2) + + b (b − a)3 f (θ2 ) 96 f (t) dt = a 3(b − a) 2 a+b 5a + b a + 5b f + f +f 8 6 3 2 6 + 7 (b − a)5 f (4) (ξ2 ) 5184 . Pentru n impar ¸ Hn (n + 2β − 1) = − Hn (n + 2β − 1) adic˘ a Hn (n + 2β − 1) = 0 ..69) a a ın a ın precum ¸i (3. Formula lui Kepler ” In ¸ b f (t) dt = a b−a f (a) + 4f 6 a+b 2 + f (b) − − (b − a)5 (4) f (ξ1 ) . exist˘ ˆ [a. atunci pentru orice a s f .68).. a s ˆ cazul (β.64) g˘sim urm˘toarele formule exacte de cuadratur˘ : s a a a I. β) este de form˘ simpl˘ pe a a a a spatiul C (2m+2) [a. Formula trapezului ”. n) = (0.butoiului ” .56) n = 2 iar apoi n = 3 . 117 Din Lema 26 se constat˘ c˘ R2m+1 (f . β = 1 . Avˆnd ˆ vedere (3. + . Semnul lui H2m+2 (2m + ¸ a ın 2β) este precizat ˆ Lema 26. S˘ consider˘m ˆ (3.

b] ¸i depind de In at ın s alegerea functiei f .118 Alexandru Lupa¸ s III. ˆ cazul β = 0 .6. .formulei de cuadratur˘ ¸ a I.57) ak = 2(−1)n−k kn n n−1 k n−1 t n 0 t−k+1 dt .4 Coeficientii β . β = 1. 2. b] . . ˆ egalit˘¸ile de mai sus. b f (t) dt = a 2(b − a) 3a + b 1 a+b a + 3b f − f +f 3 4 2 2 4 + + 7 (b − a)5 f (4) (ξ3 ) 23040 . presupus˘ ca fiind element fie ˆ C 2 [a. (n = 3) . Mention˘m cˆteva valori ale lui ak = ak (n) .70) a f (t) dt = b−a 2 n ak f a + k=1 k−1 (b − a) + Rn (f ) . n−1 Din (3. vom avea ˆ vedere proprietatea de ¸ a a ın simetrie ak = an+1−k . formulele deschise ale lui Newton-Cotes: b f (t) dt = a b−a 2a + b a + 2b f +f 2 3 3 + + (b − a)3 f (θ3 ) 36 . punctele θi . (n = 2). fie din C 4 [a. n . Coeficientii din (3. formula ˆ In ınchis˘ a lui Newton-Cotes se poate scrie sub forma a b (3. . ξi sunt situate ˆ [a. k = 1. . ¸ a ın 3. b] . . β=0.70) ¸ .

10496 1575 . . − 928 1575 . 5888 1575 . . ). . − 4540 1575 . pe care o vom rescrie ¸ b (3. .71).56) obtinem formula lui Maclaurin.Metode Numerice 119 n 2 a1 2 a2 2 a3 a4 a5 a6 3 1 4 1 4 1 7 9 3 32 9 3 12 9 1 32 9 7 9 5 . . β = ¸ 1 2 . . . se pot g˘si ˆ tabelul urm˘tor: a ın a Coeficientii formulei lui Maclaurin (3.5) k=1 b−a 1 + Rn (f . 10496 1575 II. din (3. . 9 . . . . 989 1575 . . . . iar pentru primele valori ale lui n . n 2 unde bk = bk (n) verific˘ relatia de simetrie a ¸ bk = bn+1−k .71) a f (t)dt = b−a 2(n − 1) n bk f a + (k − 0. Dac˘ β = a sub forma 1 2 .

72) a f (t)dt = b−a 2n n ck f a + k=1 k (b − a) + Rn (f . Formula deschis˘ a lui Newton-Cotes se obtine din (3. 1).120 n 2 b1 1 3 2 Alexandru Lupa¸ s b2 1 3 2 b3 b4 b5 b6 3 1 11 8 4 13 8 11 8 13 8 5 275 144 100 144 402 144 100 144 275 144 6 247 128 139 128 254 128 254 128 139 128 247 128 7 24745 11520 882 11520 −25028 11520 272 60 56007 11520 882 11520 8 295627 138240 71329 138240 471771 138240 128953 138240 128953 138240 471771 138240 9 832221 358400 −260808 358400 2903148 358400 −3227256 358400 52397900 358400 −3227256 358400 III. Aceast˘ formul˘ de cuadratur˘ se poate scrie astfel a a a b (3.72) ¸ . n+1 Unii dintre coeficientii ck = ck (n) .56) considerˆnd a ¸ a β = 1 . care satisfac ¸i ei relatia de simetrie ¸ s ¸ ck = cn+1−k se pot g˘si ˆ tabelul de mai jos : a ın Coeficientii ck = ck (n) din (3.

Metode Numerice n 2 c1 2 c2 2 c3 c4 c5 c6 121 3 4 11 3 −2 1 3 4 1 3 11 3 4 5 11 2 −14 2 26 2 −14 2 11 2 6 611 120 −453 120 562 120 562 120 −453 120 611 120 7 920 135 −1908 135 4392 135 4967 280 33340 504 −4918 135 43927 135 −1908 135 4867 280 −55070 504 8 1787 280 −2803 280 −1711 280 −1711 280 9 4045 504 −11690 504 −55070 504 67822 504 10 2752477 362880 −660319 362880 1567388 362880 −17085616 362800 8891258 362880 8891258 362880 3.73) a f (t)dt = b−a [f (a) + f (b)] + RT (f ) 2 . b] un punct θ astfel ˆ at ıncˆ (3. unde RT (f ) este restul. Formula trapezului este b b f (t)dt = a a L1 (a.5 Formula trapezului Aceast˘ formul˘ este ˆ a a ınchis˘ ¸i de tip interpolator: ˆ (3. f |t)dt + RT (f ).6.74) RT (f ) = − f ∈ C 2 [a. ˆ paragraful anterior am demonstrat c˘ dac˘ In a a [a. b] . b. Prin efectuarea calculelor reg˘sim a b (3. atunci exist˘ ˆ a ın (b − a)3 f (θ) 12 .56) se consider˘ β = 0 ¸i as ın a s n = 2 . .

74) a restului ne arat˘ c˘. 3 f (ηk ) ( xk−1 ≤ ηk ≤ xk iar prin ˆ ınsumare obtinem a¸ numita .. b] . Dac˘ xk = a + n (b − a) . formul˘ juxtapus˘ a trapezului”.76) εn. . k = 1. . 2. aproximarea este cu atˆt mai bun˘ cu cˆt lungimea intervalului [a. dorim s˘ evalu˘m integrala a a a 10 I= 0 f (t)dt. n). b] . In s b RT (| · −t|+ ) = a b |x − t|+ dx − b−a |a − t|+ + |b − t|+ = 2 = t (x − t) dx − (b − a)(b − t) (b − t)(t − a) =− ≤0. .T (f ) . η ∈ [a.74). .75) a f (t) dt = b − a f (a) + f (b) + n 2 n−1 f (xk ) + εn. t ∈ [0. Se observ˘ c˘ avem a a a RT (e0 ) = RT (e1 ) = 0 ¸i s RT (e2 ) = − (b − a)3 . de exemplu. . Utilizˆnd aceast˘ observatie. k=1 unde restul εn. anume ¸ s a a b (3. 2 2 Conform teoremei lui Peano. pentru f ∈ C 2 [a. atunci a xk f (t) dt = xk−1 b−a 1 b−a f (xk−1 ) + f (xk ) − 2n 12 n . Dac˘. 10]. ˆ practic˘ se consider˘ formula juxtapus˘ a a a ¸ ın a a a k a trapezului.T (f ) = − (b − a)3 f (η) 12n2 .122 Alexandru Lupa¸ s Reprezentarea (3. f ∈ C 2 [a. a Forma simpl˘ (3. cu |f (t)| ≤ 1 . cel putin pentru functiile de clas˘ a a a ¸ ¸ a C 2 [a. 6 Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ gradul de exactitate al formulei trapezului este efectiv egal cu a a 1 .74) a restului putea fi dedus˘ direct . 2! ceea ce demonstreaz˘ (3. b] .T (f ) admite reprezentarea (3. b RT (f ) = a RT | · −t|+ f (t) dt = RT (e2 ) (a≤θ≤b) f (θ) . ˆ acela¸i timp. b] . b] este a a a mai mic˘.

. a) s a (3.3 In 3. x1 . El a utilizat formula trapezului pentru calculul aproximativ al functiei eliptice ¸ complete de speta a doua. 1. 123 ceea ce nu constituie o certitudine a obtinerii unei valori aproximative a num˘rului ¸ a I .74) avem a |RT (f )| < 100 . . France a ın 6. λ). S˘ consider˘m formula juxtapus˘ a trapezului :de exemplu. 48(2). vor fi necesare 1002 apeluri ale functiei f (x) . f˘cˆnd abstractie de erorile de rotunjire.77) coincide cu a 1 a [f (0) + f (a)] .73) nu este indicat˘: aceasta deoarece din (3. . . Inst.M. a] . au fost tabelate cu ajutorul unor formule de cuadratur˘ ¸ ¸ a asem˘n˘toare formulei juxtapuse (3. n ∈ N . atunci membrul drept din (3. ∞) ¸i f : (0. x1001 } . Not˘m h = n .77) 1 f (x) = a a 0 2 f (t) dt + a ∞ j=1 0 a f (t) cos 2πj(t − x) dt . Turing ¸ ın (Proc. Soc. a Dac˘ x = 0 sau x = a. g˘sim o aproximatie cu cel a a ¸ a ¸ putin trei zecimale exacte a lui I . Si alte functii speciale. Dac˘ ˆ (3.76) rezult˘ In a |εn.78) 0 f (t) dt = h ε [f (a) − f (0)] + 2 1 0 dac˘ a dac˘ a n−1 f (λh + kh) k=0 + rn (f. 1] . Intervine ˆ schimb un dezavantaj : utilizˆnd ¸ ın a un calculator ¸i alc˘tuind un subprogram pentru calculul sumei din membrul drept s a din formula juxtapus˘ .75) a fost efectuat de c˘tre Denis s a Poisson (1781-1840) ˆ ıntr-un memoriu ap˘rut ˆ anul 1823 (Mem.77) a ın a ın se consider˘ x = xk iar apoi se ˆ a ınsumeaz˘ relativ la k . din (3. ˆ anul 1945. ˆ general. ∞) → R o functie care admite pe (0. Sci. x ∈ a ¸ {x0 . de exemplu anumite ¸ ¸ ¸ functii Bessel sau functia eroare. . ˆ schimb. De asemenea. ˆ cazul ˆ care am dori s˘ g˘sim valoarea lui I cu o precizie ε . Un studiu aprofundat al formulelor (3. ∞) derivate de orice s ¸ ordin. a a . matematicianul A. a s 2 Punctele xk = (λ+k)h . alegˆnd ˆ formula juxtapus˘ a trapezului un num˘r natural n astfel ca a ın a a 10 n≥1+ √ ε obtinem ¸ |εn. n−1 .Metode Numerice formula (3.T (f )| < 100 n2 . se afl˘ situate ˆ [0. ¸i a a a a s n = 1001 .6.73) ¸i (3.6 Generalizarea formulei trapezului Fie a ∈ (0. Prin urmare. ¸i fie λ ∈ [0.Acad. ε= 3 λ=0 0<λ<1 . 180-197) consider˘ aplicatii ale formulei trapezului la a ¸ calculul valorilor functiei Zeta a lui Riemann. 571-602). .75). Din teoria seriilor Fourier se cunoa¸te c˘ pentru x ∈ (0. aceasta va reduce viteza de calcul. k = 0. London Math. ε > ın ın a a 0 . dac˘ ε = 10−4 .T (f )| < ε. . obtinem a ¸ a (3. 0 ≤ k ≤ n − 1 . .

iar unele numere Bn sunt prezentate ˆ urm˘torul tabel. c˘ a a¸ a s rn (f. h ˆ egalit˘¸ile de mai sus. (2k)! s+1 Qs = (−1) h 2 2π ∞ j=1 (−1)j j 2s a f (2s) (t) cos 0 2πjt dt . 0 iar ˆ cazul formulei modificate a trapezului. λ) = ∞ a = −2 j=1 0 f (t) cos 2πnjt 2πnjt cos 2πλj + sin sin 2πλj dt = a a a ∞ =−2 j=1 0 f (t) cos 2πj λ − t dt . prin integrare prin p˘rti. j≥1 .78) este cunoscut˘ sub numele de formula generalizat˘ a trapezua a lui. n Bn 0 1 1 −1 2 Numerele Bn ale lui Bernoulli 2 4 6 8 10 12 1 6 14 7 6 16 − 3617 510 − 1 30 1 42 − 1 30 5 66 − 691 2730 . iar pentru a a s a 1 λ = 2 a¸a numita formul˘ modificat˘ a trapezului.124 Restul rn (f. 1 ) se poate estima prin ın 2 rn f. |t| < 2π . s-au notat numerele lui In at Bernoulli definite prin intermediul functiei generatoare ¸ t = t−1 e Se constat˘ c˘ a a B2j+1 = 0 . . s 1 = 2 = − cu k=1 h2k (1 − 21−2k )B2k (2k−1) f (a) − f (2k−1) (0) + Qs . . ın a ∞ Bk k=0 tk k! . prin Bk . k = 0. s a a Se demonstreaz˘. 0) = − k=1 h2k B2k (2k−1) f (a) − f (2k−1) (0) + Rs . restul rn (f. . . 1. h Egalitatea (3. se reg˘se¸te formula juxtapus˘ a trapezului . λ) este precizat prin Alexandru Lupa¸ s rn (f. Dac˘ λ = 0 . (2k)! a unde h2s B2s |Rs | ≤ (2s)! f (2s) (t) dt .

. atunci a RK (f ) = − (b − a)5 (4) f (ξ) 2880 . este de tip interpolaa ¸ a ın tor. t ∈ [a. ξ ∈ [a. In a s pentru unele clase particulare de functii se pot deduce anumite informatii. .79). RK (e4 ) = − (b − a)5 . a ≤ t ≤ a+b 4 3 2 .6. mentionat˘ ˆ (3. . ¸ ¸ Teorema 41 Fie f ∈ C[a. Multi autori atribuie formula (3. b] . atunci a a RK (f ) ≤ RT (f ) . anume de a ın a a a a determina aproximativ volumul butoaielor de vin. aceast˘ reprezentare a restului putea fi dedus˘ direct din teorema ¸ a a a a lui Peano observˆnd c˘ a a   1 (t − a)3 t − a+2b . RK (| · −t|3 ) = +  1 (t − b)3 t − 2a+b . f |t . a simetric˘. b] . a Formula de cuadratur˘ a lui Kepler. Totu¸i.79) a f (t)dt = b−a f (a) + 4f 6 a+b 2 + f (b) + RK (f ) .regula butoiului”. . ˆ realitate. formula trapezului nu este comparabil˘ cu formula lui Kepler.Metode Numerice 125 3.7 Formula lui Kepler Johannes Keppler (1571-1630) a considerat pentru prima dat˘ formula a b (3. b] .79) ˆ leg˘tur˘ cu o problem˘ pragmatic˘.79) .79) constituie o formul˘ de tip ˆ a ınchis˘ . Egalitatea (3. b] .8 Un criteriu de comparatie al formulei ¸ trapezului cu formula lui Kepler ˆ general . Simpson a considerat un caz special. Keppler a introdus (3. . 3. atunci a ¸ a RK (f ) ≥ RT (f ) ii) Dac˘ f este concav˘. de tip Newton-Cotes. a+b < t ≤ b 4 3 2 J. a egalit˘¸ii at aproximative a+b f (t) ≈ L2 a. Din aceast˘ cauz˘ (3. 120 Si de aceast˘ dat˘. i) Dac˘ f este o functie convex˘ pe [a. RK fiind restul formulei.6. b] . obtinut In ¸ prin juxtapunere din (3. b . Th. b] 2 Am v˘zut c˘ a a RK (e0 ) = RK (e1 ) = RK (e2 ) = RK (e3 ) = 0 iar dac˘ f ∈ C 4 [a.79) lui Thomas Simps ¸ son (1710-1761).79) se mai a a nume¸te . Din punct de vedere analitic ea provine din integrarea pe [a.

a Inegalitatea (3. b] ¸i pe intervalul [a. In ∆n (f ) = ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ a a ∆n (f ) > 0 pentru orice functie f convex˘ (ˆ sens strict) pe [a. 6 Teorema 34 a lui Tiberiu Popoviciu ne furnizeaz˘ egalitatea a ∆(f ) = ∆(e2 ) f (η) 2! . b] . 2.80). Pe C[a..80) .75) ¸i (3. Este clar c˘ (3. b].82) . b] . se obtine a ¸ ∆n (e0 ) = ∆n (e1 ) = 0 ˆ plus. b] definim functionala ∆ = RK − RT .. b] au loc inegalit˘¸ile a s at f atunci | n.T ¸i εn. (b − a)3 (b − a)3 m2 ≤ RK (f ) − RT (f ) ≤ M2 12 12 .126 iii) Pentru f ∈ C 2 [a. Observ˘m c˘ avem a a ¸ a a ∆(e0 ) = ∆(e1 ) = 0. ∀x ∈ [a. −| n. ¸ a ın 2b−a 3 n n k=1 . 6n f (xk−1 ) + f (xk ) xk−1 + xk − f( ) 2 2 Formul˘m astfel urm˘torul rezultat: a a Teorema 42 Fie εn.81) poate contribui la compararea celor dou˘ metode de cuadratur˘.K (f )| ≤| n. atunci a (3. . . s ın s Dac˘ ∆n = εn.. Avem ¸ ¸ ∆(f ) = RK (f ) − RT (f ) = = f (a) + f (b) 2 (b − a) −f 3 2 a+b 2 = ≥0 ≤0 f f convex˘ a concav˘ a ceea ce demonstreaz˘ primele dou˘ afirmatii.T (f )| . η ∈ [a. a Dac˘ f ∈ C 2 [a.75) respectiv (3. f ∈ C 4 [a.T (f )| ≤ (b − a)3 ||f || 12n2 . Demonstratie. ceea ce justific˘ (3.82).T . a a a Dac˘ de exemplu. ∆(e2 ) = (b − a)3 .K functionalele rest din s ¸ formulele de cuadratur˘ (3. n = 1. b] .T (f )| ≤ (b − a)3 f 12n2 ¸i s | n. b] .81) |εn.K (f ) − εn.80) se poate extinde ¸i ˆ cazul formulelor juxtapuse (3.k − εn.K (f )| ≤0 ¸i s f (4) ≤ 0 . Alexandru Lupa¸ s m2 ≤ f (x) ≤ M2 avem (3. ∆n (e2 ) = (b − a)3 .

f (t) dt = x2k b−a [f (x2k ) + 4f (x2k+1 ) + f (x2k+2 )]− 6n 1 b − a 5 (4) f (θk ) . b] . n unde rn. 1. b] . . f (t)dt = a b−a f (a) + 4 6n n−1 f a+ k=0 2k + 1 (b − a) + 2n n−1 +2 k=1 f a+ k (b − a) + f (b) + rn. 1. Teorema 39 ne permite s˘ afirm˘m c˘ dac˘ f ∈ C 4 [a.regul˘ a trei optimilor” (”Three eights Rule”): a b f (t) dt = a (b − a) 2a + b a + 2b f (a) + 3f + 3f + f (b) + rs (f ) 8 3 3 unde rs (f ) este restul formulei. .s (f ) .9 Formula de cuadratur˘ a lui Simpson a k (b − a) . 2880n4 θ ∈ [a.6. . Simpson: este a¸a numita as a a a a s . .Metode Numerice 127 3. . n − 1 . b] . atunci a a a a rs (f ) = − (b − a)5 (4) f (η) 6480 .79) a lui Keppler pe fiecare dintre intervalele a [x2k . 2n ˆ intervalul [a. . Ea este un caz particular al formulei ˆ ınchise Newton-Cotes. 2n. x2k+2 ] obtinem succesiv ¸ x2k+2 .s (f ) = − (b − a)5 (4) f (θ). . Exist˘ ¸i o alt˘ formul˘ de cuadratur˘ atribuit˘ lui T. x2k+2 ] 2880 n iar prin ˆ ınsumare deducem formula lui Simpson − b . b] s˘ consider˘m punctele In a a xk = a + k = 0. . obtinˆndu-se pentru ¸ a n=4. . iar f ∈ C(4) [a. θk ∈ [x2k . b]). η ∈ [a. k = 0. Aplicˆnd formula (3..

restul R1 (f .5 (b − a) n + εn.84) poate fi considerat˘ a a ¸i ca o formul˘ de tip interpolator.72) a lui Newton-Cotes. 3. (3. atunci formula exact˘ a a de cuadratur˘ a b (3. rezult˘ c˘ pentru a a a a f ∈ C 4 [a. aproximarea a a a b f (t)dt ≈ (b − a)f ( a a+b ) 2 constituie .72) verific˘ pe spatiul C 2 [a.k (f ) . astfel ca a ¸ (3.83) εn. z1 = a+b 2 sau ca ¸i un caz particular al formulei deschise (3. b] → R este Riemann integrabil˘. b−a 2 3 [L1 − 2L1 ]f (ξ) 2 3 ˆ mod natural. b] . ξ ∈ [a.formula punctului de mijloc” (Mittelpunktverfahren. b] exist˘ cel putin un punct θ .85) RM (f ) = (b − a)3 f (ξ) 24 . 1) = g˘sim a (3. Egalitatea (3.128 Alexandru Lupa¸ s Transformata prin juxtapunere a formulei (3.79) a lui Kepler este b f (t)dt = a b − a f (a) + f (b) 1 + n 6 3 n n−1 f a+ k=1 k (b − a) + n (3. pentru s a n=1 .86) a f (t) dt = c1 f (z1 ) + r(f ) . 1) din (3.82) 2 + 3 f a+ k=1 k − 0.84) se poate deduce astfel : s˘ consider˘m formula exact˘ In a a a b (3. b] . θ ∈ [a. unde εn.6.84) a f (t) dt = (b − a)f a+b + RM (f ) 2 este atribuit˘ lui Leonhard Euler (1707-1783). Utilizˆnd Teorema 38. z1 ∈ [a. Middpoint quadrature formula).k (f ) = − (b − a)5 (4) f (θ) 2880n4 . b] .10 Formula punctului de mijloc Presupunˆnnd c˘ f : [a.k (f ) reprezint˘ restul formulei. Dac˘ RM (f ) este restul care intervine.. Deoarece s conform Teoremei 38. b] a ¸ R1 (f .

Teorema lui T. Observˆnd c˘ RM are ¸ a a a gradul de exactitate unu. ϕt (x) = |x − t|+ . t ∈ [a.88) unde RM (f ) = a Φ(t)f (t) dt . . a+b 2 (b − a)3 . ξ ∈ [a. b] . deci f (ξ) RM (f ) = RM (e2 ) .b].Metode Numerice 129 ¸i s˘ determin˘m parametrii c1 ¸i z1 astfel ˆ at (3. f ∈ C 2 [a. a a a ın s avem RM (f ) > 0 . 12 a+b − z1 2 reprezint˘ solutia problemei. b] Φ(t) = RM (ϕt ) Dar Φ(t) = ceea ce ne arat˘ c˘ a a 0 ≤ Φ(t) ≤    1 2 (t 1 2 (t . z1 ) = b − a.85). concludem cu (3.87) rezult˘ teorema de medie (3. Utilizˆnd teorema de medie a calcului integral ˆ (3. RM (e2 ) = Prezent˘m ¸i alte demonstratii ale reprezent˘rii (3.88).86) s˘ posede un grad maxim s a a s ıncˆ a de exactitate. a a s a ¸ Deoarece b RM (f ) = a f (t) + f (a + b − t) a+b −f 2 2 dt pentru f convex˘ de ordinul intˆi pe [a. Popoviciu privind forma simpl˘ a unor functionale. 2 Avˆnd ˆ vedere (3.84) avem a ¸ In a ın (3. Popoviciu ne arat˘ c˘ RM este de form˘ simpl˘ a a a a pe C 2 [a. ˆ plus r(e2 ) = 0 . <t≤b . b] . a ın a A treia demonstratie se bazeaz˘ pe teorema lui Peano. Deoarece r(e0 ) = b − a − c1 . conditia r(e0 ) = 0 implic˘ c1 = b − a . − a)2 − b)2 1 (b − a)2 8 .87) RM (e0 ) = RM (e1 ) = 0 . a ın . deci strict convex˘ ˆ sens obi¸nuit.85).85) a restului RM (f ) pentru a s ¸ a f presupus˘ ˆ C 2 [a. a ın Prima demonstratie o consider˘m cea obtinut˘ prin particularizare din Teo¸ a ¸ a rema 38. b] . din (3. Se obtine a ¸ r(e1 ) = (b − a) ceea ce atrage dup˘ sine faptul c˘ a a (c1 . A doua demonstratie utilizeaz˘ ˆ mod esential atˆt conceptul de functie ¸ a ın ¸ a ¸ convex˘ cˆt ¸i teoria lui T. b] . a≤t≤ a+b 2 a+b 2 .29) putem scrie b (3. Cu aceast˘ valoare a coeficientului s˘ ¸ a a a calcul˘m r(e1 ) . adic˘ ˆ (3.

89) a f (t) dt = b−a n n f a + (k − 0. b] ¸i θ ∈ [a. .M (f ) = (b − a)3 f (θ) 24n2 unde f ∈ C 2 [a.6. n} . . s .130 Alexandru Lupa¸ s 3. . b] . anume a b (3.5) k=1 b−a + n n.punctului de mijloc” a k (b − a) n Aplicˆnd (3.M s-a notat restul.90) n. 2.84) pe fiecare dintre subintervalele a [xk−1 . se genereaz˘ transformata prin juxtapunere a formulei punctului de mijloc . xk ] . xk = a + . k ∈ {1. Din Teorema 38 avem n..11 Formula juxtapus˘ a .M (f ) unde prin (3. .

.b=limitele de integrare n=nr. Geometrie . dabs(vi-vf)> eps hi=(b-a)/n hf=hi*0.m zj=a+(k-0. ın a Algebr˘.b.vf.a.7 Polinoame ortogonale clasice Prin ¸ir de polinoame ortogonale clasice ˆ ¸elege unul dintre urm˘toarele ¸iruri polis ınt a s nomiale (Qn )∞ unde Qn poate s˘ fie: a n=0 α. Ln (0) = n+α .β α.5 si=0 sf=0 m=2∗n do 100 k=1. dabs(vi-vf)≤ eps (precizia s-a atins !) kod=1 . (α) (α) Ln -polinomul lui Laguerre4 .5)∗hi si=si+f(xk) vi=hi∗si do 200 j=1.5)∗hf sf=sf+f(zj) vf=hf∗sf teta=dabs(vi-vf)-eps if(teta) 1.2 kod=0 return kod=1 return end 3.vi.punctului de mijloc” a 131 C C C C C C C C C C C C 100 200 1 2 subroutine middle(f.n xk=a+(k-0. Rn (1) = 1.1. β > −1.Metode Numerice Subprogram destinat calculului aproximativ al integralelor definite Metoda : Formula juxtapus˘ a . Teoria Functiilor Speciale a ¸ . α > −1 n 4 Edmunde Nicolas Laguerre (1834-1886) matematician francez cu rezultate ˆ Analiz˘. o-z) DESCRIEREA PARAMETRILOR INPUT : f=functia care se integreaza a.kod) implicit double precision (a-h. punctelor intermediare eps=precizia OUTPUT : vi=aproximare initiala vf=valoarea (finala) aproximativa a integralei kod=cod de eroare kod=0 .n.β Rn -polinomul lui Jacobi .eps. α > −1.

iar λn este independent relativ la variabila x . a Aceste ¸iruri polinomiale care sunt ortogonale pe < a. atunci ¸i polinoamele a s αn · Qn (αn x + bn ) . b(x) este polinom de gradul ˆ ai ıntˆ (aceste polinoame fiind independente de n ) . . lim x−n Hn (x) = 2n .β) Rn (α) Ln kn (−1)n 2n Γ(n+α+1) Γ(α+1) n! (−1)n q(x) 1 − x2 1 1 Hn (d) (Qn ) formeaz˘ un ¸ir ortogonal referitor la o pondere w care satisface o a s ecuatie diferential˘ de tip Pearson : ¸ ¸ a N (x) w (x) = w(x) q(x) . Polinoamele a. relativ la o anumit˘ pondere w1 . s a (c) Qn satisface o anumit˘ formul˘ de tip Rodrigues a a Qn (x) = 1 Dn (w(x)q n (x)) kn · w(x) .91) a(x)y (x) + b(x)y (x) + λn y(x) = 0 . N (x) = B(x) − q (x) . Parametrii kn ¸i s qn sunt urm˘torii : a Qn (α. 1] (1 − t) (1 + t) [0.β) Rn (α) Ln < a. unde a(x) este un polinom de grad cel mult doi.β) Rn (α) Ln a(x) 1−x x 1 2 b(x) λn Hn β − α − (α + β + 2)x n(n + α + β + 1) α+1−x n −2x 2n ∞ a s (b) Sirul derivatelor Qn+1 n=0 formeaz˘ un ¸ir polinomial care este ortogonal ¸ pe acela¸i interval. y = Qn . (q(x)w(x)) = B(x)w(x) . x→∞ se vor considera c˘ sunt polinoame clasice. β > −1 α > −1 Hn [−1. unde intervalul de ortogonalitate ¸i ponderile corespunz˘toare sunt mentionate s a ¸ ˆ urm˘torul tabel : ın a Qn (α. b ¸i m˘rimea scalar˘ λn sunt specificate dup˘ cum s a a a urmeaz˘: a y (α. De asemenea . αn · an = 0 . b > relativ la ponderea s w .132 Alexandru Lupa¸ s Hn -polinomul lui Hermite . n≥0 unde kn ∈ R \ 0 iar q(x) este un polinom independent de n . dac˘ Qn (x) este clasic. b > w(t) α β Observatii ¸ α > −1. ∞) e−t tα 2 (−∞ + ∞) e−t au anumite propriet˘¸i comune dintre care amintim : at (a) termenii generali sunt solutii polinomiale ale unei anumite ¸ ecuatii diferentiale liniare de tip Sturm-Liouville ¸ ¸ (3.

. . g >= a f (t)g(t)w(t) dt . . . . exceptˆnd un factor multiplicativ. n ∈ {0. . . } unde b < f. . h0 > . Expresiile lui An . k ∈ {0. h1 .94) < ϕj . λn = 0 . dac˘ a (3. . . h1 > . ϕn (x) = cn · . ... . a ın ∞ Reamintim c˘ un ¸ir polinomial (ϕn )n=0 este ortogonal relativ la o pondere w pe a s (a. 1... ∞) . . . b) . Dac˘ ˆ plus. Bn .94). Fiind dat˘ ponderea w : (a. ¸irul (ϕn )n=0 este unic a s determinat. ϕk >= δjk . . h0 > < h 1 .. iar (Qn ) verific˘ o relatie de recurent˘ de ordinul doi a ¸ ¸a (3. atunci (ϕn )n=0 verific˘ (3. h1 > < h 1 . w = 0 . hn > h1 (x) . < h 0 .} . b > relativ la aceea¸i pondere w . . j=k j=k ∞ . hn . . . distincte ¸i situate ˆ (a. j. hn (x) unde {h0 . h0 > h0 (x) < h 0 . .93) ˙ Qn+1 (x) = (An (x) + Bn ) Qn (x) − Cn Qn−1 (x) . δjk = 0 1 . a De exemplu. (Ψn )n=0 este un ¸ir polinomial a a ın s ortogonal pe acela¸i interval < a. a a s ın . b) .β) An (2n+α+β+1)(2n+α+β+2) 2(n+α+β+1)(n+α+1) Bn (α2 −β 2 )An (2n+α+β)(2n+α+β+2) Cn n(n+β)(2n+α+β+2) (n+α+1)(n+α+β+1)(2n+α+β) Ln (α) 1 − n+1 2n+1+α n+1 n+α n+1 Hn 2 0 2n Preciz˘m unele chestiuni care se pot consulta ˆ literatura de specialitate. h1 > . 133 An An−1 Cn > 0 . b > . atunci exist˘ s s a ∞ un ¸ir de numere (λn )n=0 . .92) unde (3. astfel ˆ at s ıncˆ Ψn (x) = λn ϕn (x) ∞ . . . Teorema 43 Dac˘ (ϕn )n=0 este un ¸ir polinomial ortogonal pe < a. hn > < h 1 . atunci a s toate r˘d˘cinile lui ϕn sunt reale .} constituie un sistem polinomial care este liniar indepen∞ ∞ dent. 1. < hn−1 .Metode Numerice (e) Q0 (x) = 1 . . < hn−1 . Cn sunt precizate prin : Qn Rn (α. b) → [0. . . hn > . . iar pentru n ≥ 1 a < h 0 . < hn−1 . dac˘ cn = 0 .

deoarece pentru n ≥ 1 ¸ a a a b ϕn (t)w(t)dt = 0 a rezult˘ c˘ ecuatia ϕn (x) = 0. rezult˘ c˘ exist˘ constantele a0n . (x − xk ) Pe de o parte b . atunci a s termenii acestuia verific˘ o relatie de recurent˘ de forma a ¸ ¸a ϕn+1 (x) = (an x + bn )ϕn (x) − cn ϕn−1 (x) Dac˘ se presupune ϕn (x) = c0. . ϕn > ¸i cn = s c0.n ϕn−1 (x) . S˘ presupunem c˘ (ϕn ) verific˘ (3. atunci a an = ˆ plus an an−1 cn > 0 . Fie x1 < x2 < .n xn + . formeaz˘ o baz˘ ¸ a a a ˆ algebra polinoamelor. ϕn−1 > . . .n = 0 . Presupunˆnd prin absurd a a ın a k < n . Aceasta ar ˆ ınsemna c˘ < ϕn . 0≤k ≤n−2 .n ın a a a astfel ˆ at ıncˆ n+1 k=0 ∞ ∞ . . In Demonstratie. an+1. < xk toate a a a a r˘d˘cinile multiple de ordin impar situate ˆ (a. akn =< xϕn . Se constat˘ c˘ a a ¸ ¸ ¸ a a x1 este o r˘d˘cin˘ multipl˘ de ordin impar a lui ϕn . h >= 0 ceea ce exte o contradictie. gk > Deoarece < ϕn . ϕ−1 = 0 . unde a h(x) = (x − x1 ) . b) .n an−1 < ϕn−1 . . Deoarece (ϕn )n=0 . ann . c0. .94). b).are cel putin o solutie x1 . an+1. xϕn (x) = an+1. Teorema 44 Dac˘ (ϕn )n=0 este un ¸ir polinomial care este ortogonal. .134 Alexandru Lupa¸ s Demonstratie. presupus c˘ ar fi ortogonal.n+1 an < ϕn . b) . < ϕn . ar ˆ ınsemna c˘ h ∈ Πn−1 .n ϕn (x) + an−1. ϕk >=< ϕn . . . . gk >= 0 avem pentru cu gk (x) = xϕk (x) . x ∈ (a. . xϕn (x) = Dar akn ϕk (x) .n ϕn+1 (x) + an. a1n . n ≥ 0 . h >= a ϕn (t)h(t)w(t) dt = 0 iar pe de alt˘ parte a ϕn (x)h(x) ≥ 0 sau ϕn (x)h(x) ≤ 0 ∀x ∈ (a. distincte ˆ a a a a ıntre ele ¸i situate ˆ intervalul s ın de ortogonalitate. ˆ concluzie k=n a ¸ In ceea ce implic˘ c˘ r˘d˘cinile sunt simple.

.95) ˆ plus In an = ϕn+1 (x) = (an x + bn )ϕn (x) − cn ϕn−1 (x). ˆ anul 1935 matematicianul francez Jacques Favard (Sur les polynˆmes In o de Tchebycheff.Metode Numerice an+1. (c) . ϕn−1 > .n xn + .1 Formula lui Christoffel-Darboux Termenii unui ¸ir polinomial care este ortogonal satisfac o interesant˘ identitate s a care are multe aplicatii ˆ Analiza numeric˘. (b) . 135 adic˘ exist˘ ¸irurile numerice (an ). ϕn > . a Teorema 45 (J. Math. die q-Differenzengleichungen genungen.n+1 c0. . atunci exist˘ un interval < a. a a Pe de alt˘ parte.94). ¨ De asemenea. 29(1929). Math. at ¨ De exemplu. .95 ) ¸i relatia de recuren˘ (3. ıncˆ a a ıa Subliniem faptul c˘ (3. b] → [0.R. . . ¸ ın a Teorema 46 (Formula lui Christoffel-Darboux) Fie (ϕn )n≥0 un ¸ir ortogonal ¸i s s ϕn (x) = c0.7.. s a a ¸ deci Jacobi. Hahn. ∞ 3. se constat˘ c˘ ın a a (3. Acad Sci. (bn ) ¸i (cn ) astfel ˆ at a as s ıncˆ (3. unde c0. .4-34) arat˘ c˘ singurele polinoame ortogoa a ∞ nale (ϕn ) pentru care ϕn+1 n=0 sunt de asemenea ortogonale . 1. ˆ literatura de specialitate se arat˘ c˘ a ın a a (a) .n unde (3. W.730-736) determin˘ toate solutiile polinomiale ale ecuatiei diferentiale a ¸ ¸ ¸ (3. Paris 200 (1935) 2052-2055) demonstreaz˘ urm˘toarea a a afirmatie. an−1 < ϕn−1 . ϕk > (3.95) caracterizeaz˘ toate ¸irurile de polinoame ¸ ¸ ¸a a s ortogonale.92) este demonstrat˘. . sunt cele clasice. Nachrichten 2(1949). wk = 1 . Laguerre sau Hermite.97) k=0 wk ϕk (x)ϕk (y) = λn · ϕn+1 (x)ϕn (y) − ϕn (x)ϕn+1 (y) x−y c0. Bochner (Uber Sturm-Liouvillesche Polynomsysteme. . n = 0.n ¸i s cn = an < ϕn . Zeit. S.96). c0. b > ¸i o pondere w : [a.n c0. (d) sunt propriet˘¸i caracteristice numai polinoamelor clasice. (Uber Orthogonalpolynome.91) ¸i arat˘ c˘ singurele solutii polinomiale care sunt ortogonale sunt cele clasice. ϕn (x) = c0.98) λn = c0. C.n este coeficientul lui xn ˆ ϕn (x) .96) an an−1 cn > 0 Prin intermediul lui (3.n+1 . < ϕ k . Atunci n . s ¸ a a Observatie : Relatia de recurent˘ (3. care este ˆ ¸ ıntr-un anumit sens o reciproc˘ a teoremei de mai sus.95) nu caracterizeaz˘ numai polinoamele ortogonale clasice. ∞) astfel a s ˆ at s˘ aib˘ loc conditˆ de ortogonalitate (3. Favard) Dac˘ (φn )n=0 este un ¸ir polinomial care verific˘ (3. . De asemenea . .n = c0.n xn + . ϕ−1 = 0.n+1 wn .95)a s a (3.

S˘ presupunem c˘ (ϕn )n=0 verific˘ (3.97) ¸ In n wk (t)ϕk (xjn ) = −λn · ϕn+1 (xjn ) k=0 ϕn (t) .n (2n+α+β) n 2n (n+α) n (−1)n n! wn (2n+α+beta+1)Γ(n+α+β+1)Γ(n+α+1) 2α+β+1 Γ(n+β+1)Γ2 (α+1)n! λn Γ(n+α+2)Γ(n+β+α+2) 2α+β (2n+α+β+2)Γ(n+β+1)Γ2 (α+1)n! Ln (α. formula lui Christoffel-Darboux”. In ¸ a s ϕn Rn (α. atunci pentru j ∈ ¸ a {1.95). a Lema 27 Cu notatiile din Teorema 46.97) este denumit˘ .99) a ϕn (t) c0. t − xjn Integrˆn relativ la ponderea w . .n w(t) dt = . . obtinem a ¸ b −λn ϕn+1 (xj n) = a ϕn (t) =1 t − xjn w(t)dt . Atunci ¸ a a a ϕk+1 (x)ϕk (y) − ϕk (x)ϕk+1 (y) = = ak (x − y)ϕk (x)ϕk (y) + ck [ϕk (x)ϕk−1 (y) − ϕk−1 (x)ϕk (y)] adic˘ a wk (x − y)ϕk (x)ϕk (y) = wk [ϕk+1 (x)ϕk (y) − ϕk (x)ϕk+1 (y)]− ak wk−1 [ϕk (x)ϕk−1 (y) − ϕk−1 (x)ϕk (y)] ak−1 (w−1 = 0 . t − xjn c0. . . an x−y ˆ vederea aplicatiilor prezent˘m valorile lui c0.136 Alexandru Lupa¸ s ∞ Demonstratie. .n . .n−1 wn−1 ϕn−1 xjn Demonstratie. wn ¸i λn pentru cazul clasic. 2. 1. ˆ conformitate cu (3. dac˘ ϕn (xjn ) = 0 .β) n! Γ(n+α+1) − (n+1)! Γ(n+α+1) Hn 2n 1√ 2n n! π 1 √ 2n+1 n! π Identitatea (3. k = 0. .β) c0.) Prin ˆ ınsumare n wk ϕk (x)ϕk (y) = k=0 wn ϕn+1 (x)ϕn (y) − ϕn (x)ϕn+1 (y) . n} avem b (3. .. .

Soc. ” a a Lema 28 Dac˘ (3.8 Formule de tip Gauss C. Demonstratie.. c2n .100) are gradul de exactitate m. xnn (3. b) → [0... Prin absurd s˘ presupunem c˘ m ≥ 2n . s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui sistem de noduri a ¸ s x1n ¸i a coeficientilor s ¸ c1n . III (1816) 39-76 . S˘ presupunem c˘ Rn se anuleaz˘ pe Π2n−1 .Metode Numerice Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ (vezi ¸i (3.Methodus nova integralium a ın valores per approximationem inveniendi” 5 ˆ care rezolv˘ urm˘toarea problem˘: ın a a a .. f0 ∈ Π2n .101) m ≤ 2n − 1 .100) este de tip interpolator.100) care are gradul de exactitate 2n − 1 . Atunci Rn se va ¸ a a a anula ¸i pe Πn−1 . III . ˆ concluzie m ≤ 2n − 1 .G¨tt.100) a f (t)w(t) dt = k=1 ckn f (xkn ) + Rn (f ) s˘ aib˘ gradul maxim de exactitate. atunci a (3. Pe de o parte Rn (f0 ) = 0 iar pe de alta b Rn (f0 ) = a f0 (t)w(t) dt > 0 .F.. ceea ce ˆ s ınseamn˘ c˘ (3. a . Fie ˆ (3.99). 137 3.100) ¸ a a ın n f0 (t) = (t − xjn )2 j=1 .. Demonstratie.. ˆ plus.. formula de cuadratur˘ ıncˆ a a b n .95)) a a s ϕn+1 (xj n) = −cn ϕn−1 (xjn ) = 0 ˆ Inlocuind valoarea lui cn g˘sim (3.Sc. vezi ¸i Gauss Werke vol. a a In din (3.14) (3. publicat˘ ˆ a ın ¸ ¸ a o a ın Comm. Gauss (1777-1855) public˘ ˆ anul 1816 lucrarea .. ∞) este o pondere.. x2n . cnn astfel ˆ at dac˘ w : (a. In a a a a Teorema 47 Exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘ de forma (3.163-196 o s .Math.102) ckn = 1 ϕ (xkn ) b a ϕn (t) w(t) dt t − xkn 5 prezentat˘ ˆ 1814 La Societatea Stiintiic˘ din G¨ttingen .

s a s Din (3. Deci a ϕn ⊥ Πn−1 iar x1n .n−1 ϕn (xkn )ϕn−1 (xkn ) . G˘sim s ¸ a c∗ = jn b gj (t)w(t) dt a . S˘ consider˘m a ın a a h(t) = ϕn (t)p(t) cu p ∈ Πn−1 . . . ϕn−1 > = c0. admit reprezentarea c∗ = kn c0. p >= 0 .100) rezult˘ Rn (h) =< ϕn . . ortogonal pe < a. 2. x2n . x2n . . k=1 A = 0.99) ¸i (3. b > ¸i la ponderea w . Din (3. . . . . c∗ nn 1n .104) = ˆ plus In 1 λn−1 ϕn (xkn )ϕn−1 (xkn ) . . . 1 ≤ j ≤ n. . (3.138 unde ϕn (t) = A · R˘mˆne s˘ ar˘t˘m c˘ egalitatea a a a aa a Rn (h) = 0 Alexandru Lupa¸ s n (t − xkn ).102) conclude cu afirmatia : s ¸ Teorema 48 Formula lui Gauss cu gradul de exactitate 2n − 1 este b n (3. Impunem conditia ca Rn (gj ) = 0. xnn sunt r˘d˘cinile lui ϕn (t) = c0. . xnn .n < ϕn−1 . Se impune s˘ justific˘m pozitivitatea coeficientilor.b > a a relativ la w . . . a a b ϕn (t)ϕm (t)w(t) dt = 0 coeficientii ¸ a c∗ .103) a f (t)w(t) dt = k=1 ∗ c∗ f (xkn ) + Rn (f ) kn unde : x1n . . c∗ > 0 kn k ∈ {1. Dac˘ ¸ a a ¸ a gj (t) = ϕn (t) ϕn (xjn )(t − xjn ) 2 . . Demonstratie. ∀h ∈ Π2n−1 . . . . .100) care are gradul de exactitate ¸ a 2n − 1 se nume¸te formula lui Gauss relativ˘ la < a. Definitia 35 Formula de cuadratur˘ de forma (3. . ∗ atunci gj ∈ Π2n−2 ¸i gj (xkn ) = δjk . . . n=m. n}. xnn sunt r˘d˘cinile polinomului de grad n . determin˘ ˆ mod unic nodurile x1n .n tn + .

β) R (x) = n dx n + α−β (α. c∗ . . ˆ cazul polinoamelor ortogonale clasice au loc urm˘toarele relatii diferentiale de In a ¸ ¸ recurent˘: ¸a (1 − x2 ) d (α. 1) . 1) w(t) (1 − t)α (1 + t)β α > −1 .0) Rn (x) = Pn (x) = 1 2n n! [(x2 − 1)n ](n) . β > −1 (0. . a a jn Definitia 36 Coeficientii pozitivi c∗ . b) (−1. t ∈ (−1.104) avem urm˘toarele forme ale numerelor a a a lui Christoffel c∗ din (3.104) se numesc numerele ¸ ¸ nn 1n 2n lui Christoffel.1/2) Rn (x) = Tn (x) = cos(n arccos x) (0. c∗ din (3. Deoarece (−1/2. dx Dac˘ apel˘m la aceste formule.1 Cazuri particulare ale formulei lui Gauss w(t) = (1 − t)α (1 + t)β Consider˘m valori particulare ale lui (α.103) : kn (a. din (3.8. +∞) e−t tα α > −1 (−∞. .β) − x Rn (x)+ 2n + α + β 2n(n + β) (α.β) R (x) 2n + α + β n−1 d (α) (α) L (x) = nL(α) (x) − (n + α)Ln−1 (x) n dx n d Hn (x) = 2nHn−1 (x) .Metode Numerice adic˘ a c∗ = jn 1 [ϕn (xjn )] 2 a b 139 ϕn (t) 1 − xjn 2 w(t) dt ceea ce demonstreaz˘ faptul c˘ c∗ > 0 . β) ˆ cazul ponderii a ın . . +∞) e−t 2 c∗ kn 2α+β+1 B(α+1.β+1)(n+α+β+1)(n+β ) n (α.β) (n+α+β+1)(n+α)(1−x2 ) Rn n n kn 2 (xkn ) (n+α)Γ(α+1) n xkn |Ln (α) (xkn )| 2 √ 2n+1 n! π |Hn (xkn )|2 3.

n (a. 1) √ 1 1 − t2 π 22n−1 22n+1 (n!)4 (2n + 1)!(2n)! π 22n n!Γ(n + α + 1) √ n! π 2n (−1. 1] ın exist˘ ξ. 1) 1 (−1.103) g˘sim a ∗ ∗ Rn (f ) = Rn (e2n ) f (2n) (ξ) (2n)! = 1 c2 0. iar pe de alt˘ parte se cunoa¸te c˘ Rn este de form˘ simpl˘ pe spatiul C (2n) [−1.n .n ¸i s ∗ Rn (e2n ) = 1 ∗ 2 2 Rn (ϕn ) c0. 1] 1 c2 wn 0. Pentru orice f ∈ C (2n) [−1. +∞) Se obtin astfel urm˘toarele metode exacte de cuadratur˘ : ¸ a a (A) Formula lui Mehler-Hermite : 1 (3.n < ϕn . 2n 2 (2n)! . g˘sim urm˘torul tabel : a a a 1 c2 wn 0.140 Alexandru Lupa¸ s (1/2. astfel ca a ∗ Rn (f ) = 1 c2 wn 0. 1] a s a ∗ a a ¸ (vezi de exemplu [6]-[10] ). ∞) e−t tα α > −1 e−t 2 (−∞. b) w(t) εn := (−1.1/2) Rn (x) = Un (x) = sin(n + 1) arccos x √ (n + 1) 1 − x2 .n · f (2n) (ξ) (2n)! . din (3. ξ ∈ [−1. 1] . Alegˆnd ponderea w. ξ ∈ [−1. 1) √ 1 − t2 (0. ϕn >= Prin urmare are loc afirmatia : ¸ ∗ Teorema 49 Fie Rn restul ˆ formula lui Gauss.105) −1 f (t) √ dt π = f 2 n 1−t k=1 n cos π 2k − 1 π + 2n−1 f (2n) (ξ1 ) .

6 = 0.n .Metode Numerice sf (B) Formula lui Gauss-Legendre : 1 n 141 f (t)dt = −1 k=1 Akn f (xkn ) + 22n+1 (n!)4 f (2n) (ξ2 ) (2n + 1)(2n!)3 unde xkn sunt r˘d˘cinile polinomului lui Legendre a a Pn (x) = 1 2n n! x2 − 1)n (n) iar coeficientii Akn = c∗ (α. De exemplu. avem x1.238619186083197 A3. n (E) Formula lui Gauss-Hermite : √ n+1 1 +∞ n!2 π e−t f (t) dt = −∞ k=1 2 n f (xkn ) + |Hn (xkn )|2 + 1 22n+1 f (2n) (η) (2n)! .6 = 0.6 = A4. β).6 = −x6. α = 0. sin2 kπ + n+1 + (D) π f (2n) (ξ3 ) 22n (2n)! n Formula lui Gauss-Laguerre : 1 n!Γ(n + α + 1) + f ∞ e t f (t) dt = k=1 −t α f (xkn ) xkn |Ln (α) 0 (2n) (xkn )|2 + (ϕ) (2n)! .6 = x4.661209386466265 A2. care a s satisfac xkn = −xn+1−k.171324492379170 x2.467913934572691 ˆ [16] se g˘se¸te expus un algoritm pentru generarea lui xkn ¸i a lui Akn ˆ cazul In a s s ın n > 150 . verific˘ egalitatea ¸ a kn Akn = 2 (1 − x2 )|Pn (xkn )|2 kn . pentru n = 6 . Hn (xkn ) = 0 .6 = A6.6 = 0.360761573048139 x3.932469514203152 A1. Akn = An+1−k. L(α) (xkn ) = 0 .n .6 = 0. β = 0 .6 = 0. (C) Formula lui Gauss pe nodurile polinomului lui Cebˆsev de speta ı¸ ¸ a doua : sin(n + 1) arccos x √ Un (x) = .6 = 0. (n + 1) 1 − x2 1 f (t) 1 − t2 dt = −1 π n+1 n f k=1 cos kπ n+1 .6 = A5. .6 = −x5. Exist˘ tabele care includ pentru n ≤ 150 valori numerice ale lui xkn ¸i Akn .

b . < x2 < x1 < +1 . s˘ not˘m prin xi .. 0 < θ < +∞ . Tik (f ) = f (hi + Hxk ) + f (hi − Hxk ) . r˘cinile polinomului PN al lui Legendre care poate fi definit cu ajutorul relatiei de a ¸ recurent˘ ¸a P0 (x) = 1 . Cea mai simpl˘ formul˘ juxtapus˘ se genereaz˘ prin aplicarea repetat˘ a formulei a a a a a de cuadratur˘ (3. atunci exist˘ cel putin un a s a ¸ ¸ a ¸ punct θ .L}. . 2.108) a f (x) dx = H c(N ) i=1 f (hi ) + k=1 ck i=1 Tik (f ) + RN. hi = a + a + (2i − 1)H 2L . b) ¸i w sunt cele corespunz˘toare situatiei particulare ¸i a s a ¸ s de asemenea c˘ f ∈ C (2n) [a. b] . M= N 2 . b) . a Dup˘ cum se ¸tie. 1 ≤ i ≤ N . ai+1 ] S˘ not˘m a a H= b−a . formula juxtapus˘ este a b L M L (3. iar R(f ) = R(f . ˆ functie de L . . j j Pentru o functie integrabil˘ f : [a. b] → R formula lui Gauss-Legendre este ¸ a b (3.142 Alexandru Lupa¸ s S-a presupus c˘ f ∈ Lw (a. ai = a + i−1 L . a a a a −1 < xN < ..L (f ) . Dac˘ N este un num˘r natural fixat.106) a b−a f (x) dx = 2 N ck f k=1 a+b b−a + xk 2 2 + R(f ) unde c1 . . N ) reprezint˘ restul. θ ∈ [a. [a. Punctele intermediare verific˘ a a inegalit˘¸ile at −1 ≤ ξj ≤ 1 .107) R(f ) = (b − a)2N +1 2N 2N + 1 N −2 f (2N ) (θ) (2N )! . −∞ < η < +∞ ...9 Implementarea formulei lui Gauss-Legendre 1. dac˘ f apartine spatiului C 2N [a. Introducere. 3. limitele In ¸ a ¸ s de integrare . ¸i de a . num˘rul aplicatiilor repetate ale formulei (3.. astfel ˆ at ıncˆ (3. 2≤j≤N . b] sau f ∈ C (2n) (a. b]. i ∈ {1.cN asunt coeficientii lui Christoffel definite prin ¸ ck = 2 (1 − x2 ) |Pn (xk )| k 2 .106) pe fiecare dintre intervalele a [ai .. P1 (x) = x 2j − 1 j−1 Pj (x) = xPj−1 (x) − Pj−2 (x) .106). b] .

−2 1 (2N )! L f (2N ) (θi ) i=1 . b] .L (f ) = Folosind inegalit˘¸ile at √ 4n < πn + a 2n n <√ 4n πn + b . atunci exist˘ un sistem a a a θ1 . b] atunci din (3. .106)-(3.. unde 2.Metode Numerice unde c(N ) =   0    22n−1 2M   N2 M −2 143 if N = 2M if N = 2M + 1 2. astfel ca a a RN. se demonstreaz˘ a Lema 29 a.... b] . ..L (f ) = L · 3. .[?]). N >2. b] astfel ca RN. Restul RN. ˆ sectiunea referitoare la teeorema lui Peano am v˘zut c˘ dac˘ In ¸ a a a R : C[a. ¸ Dac˘ f ∈ C 2N [a.L (f )| < 2π (2N )! H 2 2N +1 f (2N ) . a a Restul RN. ¸ ˆ cele ce urmeaz˘ prezent˘m o reprezentare a restului RN. Dac˘ f ∈ C 2N [a. · reprezint˘ norma uniform˘. b= π 4 .L pe spatiul C[a. s Acest rezultat ne permite s˘ concludem cu afirmatia : a ¸ Teorema 50 Dac˘ f : [a.107) rezult˘ c˘ exist˘ punctele a a a a θ1 .L . b] → R este o functional˘ liniar˘ ¸i m˘rginit˘ care are o form˘ simpl˘ pe ¸ a as a a a a subspatiul C n+1 [a. R˘d˘cinile polinomului lui Legendre Fie a a Ij = cos 4j − 1 jπ . (3.θ2N +1 de puncte distincte din [a. (2H)2n+1 2N 2N + 1 N . ¸ (vezi ¸i [16].θ2N +1 .109) b. (2H)2N +1 2N 2N + 1 N −2 · [θ1 . θ ∈ [a. θi ∈ [ai . cos π N +1 4N + 2 . atunci R are o form˘ a simpl˘ pe ˆ ¸ a a ıntreg spatiul C[a. b] → R este continu˘ [a.L pe spatiul functiilor ın a a ¸ ¸ continue .L (f ) = (2H)2n+1 2N 2N + 1 N −2 ·L· f (2N ) (θ) . b] . . ai+1 ] . b] . b] . b] . b] atunci exist˘ θ. a= 8 9 .n>2. b] avem |RN. f ] . pe spatiul C 2N [a.θL astfel ca RN. (2N )! Pentru f ∈ C 2N ) [a..

1. Folosind acest test de a a precizie s-a observat c˘ a |SN (2k)| ≤ 10−14 .106) este exact˘ pentru orice polinom de grad ≤ 2N − a ın a a 1 . 1≤j≤M . S˘ observ˘m c˘ Ij ∩ Ii = ∅ . vezi [20] . x1 .. k = 0.. j ∈ {1. PN (xj (k0 ) ) ≤ 10−20 cu k0 ≥ 1 este verificat˘ . . Preciz˘m c˘ SN (2k − 1) = 0 .. < x2 < x1 < +1 sunt r˘d˘cinile polinomului lui Legendre a a a PN . S˘ not˘m a a SN (k) = 1 − (−1)k+1 − (xj )k · cj = R ek . . xN +1−j = −xj .. atunci se cunoa¸te c˘ (see [30]) s a xj ∈ Ij . N k+1 j=1 N .M } .. 2.. S˘ not˘m a a I(f ) = a 6 b f (x) dx .. . k ∈ {0.N − 1} ..xM Pentru determinarea aproximativ˘ a a a a a r˘d˘cinilor xj folosim metoda iterativ˘ 6 a a a xj (0) = cos 4j − 1 π 4N + 1 (k) . peentru a testa precizia metodei iterative . xj unde = F xj F (x) = x − PN (x) (k ) PN (x) PN (x)PN (x) 1− PN (x)2 O iteratie xj 0 se consider˘ c˘ este o . j ∈ {1.. i = j .. peentru toate valorile considerate ale lui N a PN xj (k3 ) ≤ 10−15 . Avˆnd ˆ vedere c˘ (3. N − 1. Cu ajutorul valorilor aproximative ale r˘d˘cinilor se determin˘ coeficientii Christofa a a ¸ fel cj .. ˆ urma test˘rii acestei metode iterative pentru N = a In a 2. [−1. am cercetat dac˘ valorile a SN (2k) . k≥1.. Implementarea FORTRAN . 1 sunt zero. −1 < xN < . 1 s-a observat c˘ prima inegalitate a fost satisf˘cut˘ pentru k0 = 3 .. .aproximare bun˘ ” a lui xj dac˘ cel putin ¸ a a a a ¸ una dintre inegalit˘¸ile urm˘toare at a xj (k0 ) − xj (k0 −1) ≤ 10−18 . 200. (k−1) xj (0) ∈ Ij . 4. 1 ≤ k ≤ N . a a a Pe de alt˘ parte. M }. . 2. . square-root interation method” . +1].144 Alexandru Lupa¸ s Dac˘ xi .

1. > X(N 1) ale polinomului lui Legendre.. R. X(2). L. precum ¸i coeficientii Christoffel corespunz˘tori s ¸ a W (1). B= limitele de integrare a.. declar˘m N := 4 a a a a a a a at a 2.. Principalii pa¸i ai acestui algoritm FORTRAN sunt prezentati ˆ cele ce urmeaz˘. X(N 1) ale polinomului lui Legendre. f ) 4. L. Pentru a evalua I(f ) s-a construit o subrutin˘ a GAUSS1 (F. W.. Se calculeaz˘ o aproximare initial˘ RINIT a lui I(f).. 1} . f ) = H · c(N ) i=1 f (hi ) + k=1 ck i=1 Tik (f ) Formula de cuadratur˘ (3.. B. KOD ∈ {0. ¸i s care include numerele lui Christoffel .Metode Numerice L M L 145 G(N. ITER. EPS. adic˘ L (final)≤ ITER a a Parametrii de ie¸ire sunt : s • R=aproximarea final˘ pentru I(f) a • X= vector de dimensiune 1 + N 2 care contine r˘d˘cinile nenegative ¸ a a X(1) > X(2) > . Preciz˘m c˘ N 1 = a a N 1 = 1 + N pentru N impar. Se calculeaz˘ valorile aproximative ale r˘d˘cinilor a a a X(1). declar˘m EPS:= 10−8 3. f ) . .. X. . Test˘m dac˘ N > 3 . A.108) ne furnizeaza˘ aproximarea a a I(f ) ≈ G(N. Test˘m dac˘ 0 < EP S < 10−7 . W (2). b • N=gradul polinomului lui Legendre • L =num˘rul initial de aplic˘ri al formulei lui Gauss-Legendre a ¸ a a a • EPS= num˘r pozitiv care simuleaz˘ precizia • ITER= num˘r maxim de cicluri iterative permise. Dac˘ aceste inegalit˘¸i nu au loc. Mai precis a ¸ a RIN IT := G(3. N. 2 • W= vector de dimensiune 1 + N 2 W (I) := ci corespunz˘toare lui X(I) a • KOD= cod de eroare . Dac˘ aceasta este fals.. s ¸ ın a 1. W (N 1) N 2 ˘ dacA N este par . KOD) unde parametrii de intrare sunt : • FON= functia f care urmeaz˘ s˘ fie integrat˘ ¸ a a a • A. L.

f). |R|) . a a Programul este urm˘torul7 : a 7 comentariile s-au inclus ˆ limba englez˘ ın a .110) nu are loc. se testeaz˘ a (3. Preciz˘m c˘ L ˆsi poate modifica continutul ˆ timpul calculului . atunci KOD=0 ¸i RETURN a a s 7. s a a Acest proces iterativ continu˘ pˆn˘ cˆnd testul de precizie (3. N. num˘rul de iteratii . Testarea preciziei : mai precis. Dac˘ 2L ≥ IT ER ¸i a a a a ¸ as s a s (3.110) |R − RINIT| ≤ EPS min(1. . Se determin˘ aproximarea R a integralei I(f). RIN IT := R ¸i o nou˘ aproximare R etse construit˘. f ) 6. sau pˆn˘ cˆnd L.146 Alexandru Lupa¸ s 5.110) ın ¸ ın nu este verificat se testeaz˘ dac˘ a a 2L < IT ER ˆ caz aafirmativ In L := 2L . ˆ cele ce a a ı¸ ¸ ın ın urmeaz˘ vom nota prin LFINAL valoarea final˘ a lui L. anume R: =G(2L.110) este ˆ a a a a ındeplinit. dep˘¸e¸te ITER. Iterarea metodei de integrare : ˆ situatia ˆ care criteriul de precizie (3. atunci KOD = 1 ¸i s RET U RN . L.110) este verificat˘. Dac˘ (3. Aceasta ˆ a ınseamn˘ c˘ a a R := G(N.

A.A. R.ENDPOINTS OF THE INTERVAL OF INTEGRATION N . B) METHOD : GAUSS-LEGENDRE QUADRATURE FORMULA USAGE : CALL GAUSS1(F.ITER.B.A. B) EPS .THE FUNCTION WHICH IS INTEGRATED A.N.N.ITER.N.THE MAXIMUM NUMBER OF ITERATIVE CYCLES PERMITTED KOD .B.AN ARRAY OF DIMENSION 1+N/2 WHICH INCLUDES THE CHRISTOFFEL NUMBERS R . KOD .KOD) DESCRIPTION OF PARAMETERS : F .X.THE DEGREE OF THE LEGENDRE POLYNOMIAL L .W.ITER OUTPUT PARAMETERS : X.AN ERROR CODE : KOD=0 MEANS THAT A CERTAIN ACCURACY TEST IS VERIFIED.THE APPROXIMATIVE VALUE OF THE INTEGRAL ITER .L. OTHERWISE. KOD=1 INPUT PARAMETERS : F. W.EPS.A TOLERANCE VALUE X .L.EPS.VECTOR OF DIMENSION 1+N/2 WHICH CONTAINS THE NON-NEGATIVE ROOTS OF THE LEGENDRE POLYNOMIAL W .KOD) ============================= PURPOSE : THE APPROXIMATIVE INTEGRATION OF A FUNCTION F ON AN INTERVAL (A.B.R.X.L. B .Metode Numerice 147 C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C C SUBROUTINE GAUSS1(F.W.NUMBER OF EQUIDISTANT SUBINTERVALS FROM (A.R.EPS.

148
C C C C C C C C REMARKS : 1.

Alexandru Lupa¸ s

L IS DESTROYED DURING COMPATATION 2. A DECLARATION EXTERNAL F MUST BE USED BEFORE CALL GAUSSI(F,A,B,N,L,EPS,X,W,R,ITER,KOD) IMPLICIT DOUBLE PRECION (A-H, O-Z) DIMENSION X(1), W(1) = = = TEST ON N = = = IF (N-3) 1, 2, 8 N=4 = = = TEST ON EPS = = = EPX=EPS- .1D-6 IF(EPS*EPX) 2, 9, 9 EPS=.1D-7 =+= THE INITIAL VALUE OF R, NAMELY RINIT, IS CONSTRUCTED =+= H1=(B-A)0.5 P=(A+B)*0.5 ROOT=H1*0.774596669241483 P1=P+ROOT P2=P-ROOT RINIT=(F(P1)+F(P2))*0.888888888888889*F(P) =+=INITIAL VALUES =+= M=N/2 TN=DFLOAT(N) AN=1./TN CSI=1./(4*TN+1.) DEV=(1.+TN)*TN =+ START OF THE ITERATION METHOD WHICH FURNISHES US THE ROOTS X(1) ... X(M) AND THE WEIGHTS W(1) ... W(M) += DO 100 K=1, M TED=(4.*DFLOAT(K)-1.)*CSI V=TED*3.1415926535897932 X(K)=DCOS(V) NTER=0

C 1 C 8 9 C C 2

C

C C C C C

Metode Numerice
300 C C P2=X(K) P(1)=1. = COMPUTE P3, THE VALUE OF THE LEGENDRE POLYNOMIAL PN(X) AT X(K)= DO 70 IT =2, N ZI=1./DFLOAT (IT) P3=(2.-ZI)*X(K)*P2 - (1.- ZI)*P1 P1=P2 P2=P3 CONTINUE = CALCULATE THE SUCCESIVE APPROXIMATION OF THE ROOT X(K) = U= 1. - X(K)*X(K) U1=P3∗X(K)-P1 Q=U*AN/U1 GW=P3*Q DE=U+2.*X(K)*GW + GW*GW*DEV DER=DABS(U/DE) EPSI= GW*DSORT(DER) IF(DABS(P3)-1.D-19) 100, 100,5 IF(DABS(EPSI)-1.D-17) 100,100, 6 IF(NTER-10) 7, 7, 100 NTER=NTER + 1 X(K)=X(K)+EPSI GO TO 300 W(K)=2.*Q*Q/U = = CALCULATE THE APPROXIMATION R OF THE INTEGRAL = = IF(2*M - N) 3, 4, 3 AM=1 DO 50 I=1, M TIX=2.* DFLOAT(I)-1. AM=AM* (1. + 1./TIX) NM=M+1 W(NM)=AM*AM*AN*AN X(NM)=0 GO TO 44

149

70 C C C

5 6 7

100 C C 3

50

150
4 44

Alexandru Lupa¸ s
NM=M H=H1/DFLOAT(L) R=0 DO 444 K= 1, NM ZW=H*X(K) S=O DO 80 I=1, L ZI= 2.* DFLOAT(I)-1. SI=A+ZI*H S=S + F(SI + ZW)+F(SI - ZW) R=R+W(K)*S R=R*H RABS=DABS(R) IF(RABS-1.) 90 , 90 , 91 DEZ=DABS(R-RINIT)-EPS*RABS GO TO 92 DEZ=DABS(R-RINIT)-EPS == TEST ON ACCURACY == IF(DEZ) 93, 93, 94 L=2*L IF(L-ITER) 95, 96, 96 RINIT=R == ITERATION OF THE INTEGRATION METHOD== GO TO 44 KOD=0 GO TO 99 KOD=1 L=L/2 IF(N-NM) 401, 500, 401 == FINDING THE TRUE WEIGHT W(M+1) = = W(NM)=2.*W(NM) RETURN END

80 444

90 91 C 92 94 95 C C 93 96 99 C C 401 500

5. Exemple numerice. Algoritmul de mai sus a fost testat pentru unele functii, calculele fiind f˘cute ˆ dubl˘ precizie. ¸ a ın a 5.1. f (x) = x + π · sin(πx) , a = 0 , b = 1 , N = 10 , L = 128 , IT ER = 1000 , EP S = .1D − 14 Rezultate : R = .250000000000000E + 01 , LF IN AL = 512 , KOD = 1 I(f ) = .250000000000000E + 01 . 5.2. f (x) = 1 + ex , a = 0 , b = 1 , N = 4 , L = 40 , IT ER = 500 , EP S = .1D − 5 Rezultate : R = I(f ) = .271828182845905E + 01 , LF IN AL = 160, KOD = 0 .2718281828459045...E + 01 = e .

I(f ) = .131450472063418E + 02 . LF IN AL = 400 . LF IN AL = 256 . KOD = 0 .. KOD = 0 . IT ER = 50 . a = 1 . LF IN AL = 200 . LF IN AL = 20 .131450472065968E + 02 .4. L=200 R = . LF IN AL = 100 . b = π/2 . EP S = . f (x) = x · arctg x . Cu N = 200 .131450472058757E + 02 .. EP S = .5. L=200 R = .693147180559953.. a = 0 .3. −. KOD = 0 .. f (x) = x + ln x . N = 5 . IT ER = 4000 . EP S = . L = 20 . EP S = . L = 256 .1D − 8 Rezultate : R = I(f ) = 5.285398163397448E + 00 . 2.E + 02 = 5. N=100 .693147180559945E + 00 . g˘sim a R = .E + 00 = − ln 2 √ f (x) = 6 + 2π(sin x)3/2 .636294361119892E + 00 . I(f ) = . b = 0 .E + 00 = 0. KOD = 0 −.1314504765969.1D − 7 Rezultate : R = I(f ) = 5.5 − arctg1 . KOD = 0 . se obtine ¸ R = . a = 1 .1D − 7 Rezultate : 1. N=44 . KOD = 0 −. 3.. L=400 R = . IT ER = 500 ..131450472065969E + 02 .285398163397448.63629436111989061884. KOD = 0 . Dac˘ N = 150 . . atunci a R = . b = 2 . N=4 . N = 15 . 4.6. Γ 1 4 2 151 .Metode Numerice 5. LF IN AL = 160 .E + 00 . KOD = 0 .636294361119892E + 00 . 2. b = 0 . a = 1 . LF IN AL = 400 . −. f (x) = 1/(1 + x) . N=5 . IT ER = 300 .1D − 7 Rezultate : 1. L=100 ... LF IN AL = 40 . L = 20 . L = 10 .

152
5.7. f (x) = 0.5x +

Alexandru Lupa¸ s
1 + 0.25x2
13

· P10 (x) ,

a = −1 , b = 1 , IT ER = 4000 , EP S = .1D − 8 ˆ cele ce urmeaz˘ not˘m prin Pn polinomul de grad n al lui Legendre . In a a Rezultate : 1. Pentru N=90 , L=80 se g˘se¸te a s R = .1188281590606595E − 01 , LF IN AL = 80 , KOD = 0 ; 2. Dac˘ L=400 ¸i N=5 , respectiv N=6 , atunci a s LF IN AL = 800 , KOD = 0 ¸i s R = R = I(f ) = 5.8. .1188281590606931E − 01 , resp. .1188281590606417E − 01 √ .1188281590606678...E − 01 = 65 5/12288

.

f (x) = (1 − x − ln x)x)/((1 − x) · ln x) , a = 0 , b = 1 , IT ER = 4000 , L = 1400

Rezultate : 1. Cu N = 10 , EP S = .1D − 9 se obtine ¸ R = .577215655361789E + 00 , LF IN AL = 2800 , KOD = 1 ; 2. Pentru N = 50 , EP S = .1D − 8 calculatorul furnizeaz˘ a R = .57721566480130E + 00 , LF IN AL = 2800 , KOD = 1 ; I(f ) = .57721566490153286...E + 00 = γ = constanta lui Euler. x 5.9. f (x) = ln 2 + , (sin x + cos x) sin x a = 0, b = π/4, IT ER = 400, EP S = 1.D − 9, N = 10, L = 1200 Rezultate : R = .915965594177221E + 00 , LF IN AL = 2400 , KOD = 0 I(f ) = .915965594177219015...E + 00 = G = constanta lui Catalan . 5.10. f (x) = 9728 · P9 (x) (1.25 − x)
−0.5

,

a = −1 , b = 1 , IT ER = 4000 , EP S = .1D − 8 Rezultate : 1. Dac˘ N=8 , L=1000 , atunci a R = .2000000000000189E + 01 , KOD = 0 , LF IN AL = 2000 ; 2. Pentru N=9 , L=1000 se obtine ¸ R = .2000000000000120E + 01 , KOD = 0 , LF IN AL = 2000 , I(f ) = .2000000000000000E + 01 .

Capitolul 4

REZOLVAREA ECUATIILOR ¸ TRANSCENDENTE
4.1
4.1.1
(4.1)

Localizarea r˘d˘cinilor ecuatiilor polinomiale a a ¸
Regula lui Lagrange
f (x) ≡ xn + a1 xn−1 + a2 xn−2 + . . . + an = 0 , f (xν ) = 0 .

Teorema 51 Fie ecuatia ¸

Presupunem c˘ numai coeficientii ai1 , ai2 , . . . ais sunt numere negative ¸i fie aj primul a ¸ s dintre coeficientii a1 , a2 , . . . , an care este negativ. Deci ¸ a1 ≥ 0 Dac˘ a α=
k∈{i1 ,i2 ,...,is }

,

a2 ≥ 0 , . . . aj−1 ≥ 0 max |ak | ,

, L=1+

aj < 0 √ j α,

.

atunci orice r˘d˘cin˘ real˘ xk a ecuatiei (4.1) verific˘ a a a a ¸ a |xk | ≤ L .

Demonstratie. Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ f (x) > 0 pentru x > L . ¸ a aa a Pentr x > 0 avem
j−1 n

f (x) = xn +
n k=1 n

ak xn−k +
ν=j

aν xn−ν ≥

≥ xn +
ν=j

aν xn−ν ≥ xn − α
ν=j

xn−ν = xn − α(xn−j + xn−j−1 + . . . + 1)

adic˘ a f (x) ≥ xn − α

xn−j+1 − 1 x−1

.

153

154

Alexandru Lupa¸ s

Dac˘ avem o r˘d˘cin˘ xk ∈ [0, 1] , atunci evident |xk | ≤ L . Fie xk o r˘d˘cin˘ a a a a a a a real˘ cu proprietatea xk > 1 . ˆ a Inseamn˘ c˘ a a 0 = f (xk ) ≥ xn − α k deci xn ≤ α k xn−j+1 − 1 k xk − 1

xn−j+1 xn−j+1 − 1 k ≤α k xk − 1 xk − 1

adic˘ xj−1 (xk − 1) ≤ α . ˆ cazul nostru xj−1 (xk − 1) ≥ (xk − 1)j , ceea a In k k ce implic˘ (xk − 1)j ≤ α , adic˘ 1 < xk ≤ L . Cu alte cuvinte, am ar˘tat a a a c˘ orice r˘d˘cin˘ pozitiv˘ verific˘ inegalitatea din enuntul teoremei. Implicatia a a a a a a ¸ ¸ xk < 0 =⇒ −L ≤ xk se poate face prin studiul ecuatiei f (−x) = 0 . ¸

4.1.2

,, Span” -ul unui polinom

a Definitia 37 Dac˘ a1 , a2 sunt numere reale fixate, atunci P(a1 , a2 ) ¸ este multimea tuturor polinoamelor , cu toate r˘d˘cinile reale, de forma ¸ a a f (x) = xn + a1 xn−1 + a2 xn−2 + b3 xn−3 + ... + bn , Presupunem c˘ r˘cinile lui f sunt ordonate descresc˘tor, adic˘ a a a a x1 ≥ x2 ≥ ..., ≥ xn , f (xi ) = 0 . bk ∈ R .

Num˘rul x1 − xn se nume¸te ,, span ”-ul lui f . a s De exemplu, dac˘ Hn este polinomul lui Hermite normalizat de a
x→∞

lim Hn (x) = 1 . 1 a1 = n n
n

,

atunci Hn ∈ Pn 0,

n(1 − n) 4

Este evident c˘ numerele x = − a ¯

xk ¸i s
k=1

∆ : = (n − 1)a2 − 2na2 = 1 (4.2) =n
k=1 n n

(xi − xj )2 =
1≤i≤j≤n n 2

(xk − x) = n ¯
k=1

2

x2 k


k=1

xk

sunt caracteristici comune polinoamelor din clasa P(a1 , a2 ) . ˆ aceast˘ sectiune ne propunem s˘ g˘sim valorile extremale ale functioIn a ¸ a a ¸ nalelor d, rk , m care sunt definite pe P(a1 , a2 ) prin imaginile lor, dup˘ cum urmeaz˘ a a d(f ) = x1 − xn rk (f ) = xk m(f ) = min (xi − xk ) .
1≤i≤k≤n

unde f ∈ P(a1 , a2 ) , f (xi ) = 0 , x1 ≥ x2 ≥ ..., ≥ xn . ˆ cele ce urmeaz˘ , simbolul [·] reprezint˘ partea ˆ In a a ıntreag˘. a

¸ Demonstratie. n La stˆnga. a2 ) → [0. ≤ d(f ) ≤ 2 ∆ . Fie d : Pn (a1 . a2 ) ∆ n 2 n+1 2 . a a a . x± ¯ 1 n ∆ = = n¯ = −a1 x n (rk (f∗ ))2 = k=1 2 2 n = 2 x ¯ 1 n n+1 2 n 2 ∆ n+1 + 2 1 x± ¯ n . a2 ) .3) x−x ¯ 1 x−x± ¯ n n 2 n+1 2 [ n+1 ] 2 ∆ f ∗ (x) = apartin clasei Pn (a1 . Avem ¸ (x − x)2 − ¯ ∆ 2n (x − x)n−2 ¯ n rk (f∗ ) = k=1 n+1 2 n 2 n 2 n+1 2 = n 2 x ¯ 1 n ∆ + n+1 2 . cazul de egalitate are loc dac˘ ¸i numai dac˘ f = f∗ . +∞) definit˘ prin a d(f ) = r1 (f ) − rn (f ) = x1 − xn Pentru orice polinom f ∈ Pn (a1 .Metode Numerice Lema 30 Polinoamle 1 n n+1 2 n 2 155 [n] 2 ∆ f∗ (x) = (4. ˆ timp ce a a s a ın marginea superioar˘ este atins˘ numai dac˘ f = f ∗ . n 2 n+1 2 ∆ = = n¯2 + x Prin urmare 1≤i<j≤n ∗ 1 ∆ = a2 − 2a2 1 n ri (f∗ )rj (f∗ ) = a2 . Teorema 52 [15]. ¸i o demonstratie similar˘ se poate face s ¸ a pentru polinomul f .

Astfel (4. a Marginea inferioar˘ .4) implic˘ ¯ 2 a ∆≥ n 2 d (f ) 2 . demonstratia este comın ¸ plet˘ . anume f ∗ definit ˆ (4.v. existenta c˘reia a fost enuntat˘ sub forma unei conjecturi de a ¸ a ¸ a c˘tre T. n adic˘ a d(f ) ≤ Dac˘ f ∈ Pn (a1 . ≥ xn ¯ g˘sim a Pe de alt˘ parte a k(n − k) ≤ cu egalitate dac˘ ¸i numai dac˘ as a k= n 2 sau k= n+1 2 . ˆ fine .3). atunci . span”-ul polinomului f . a2 ) este de forma a f (x) = (x − x1 )(x − xn )(x − x)n−2 ¯ . (f ) 4 cu egalitate numai dac˘ a 2 ∆.. ˆ multimea Pn (a1 .Sz. Avˆnd ˆ vedere c˘ Pn (a1 .156 Alexandru Lupa¸ s 2 Marginea superioar˘ a a a ın a n ∆ a fost g˘sit˘ ˆ [31] de c˘tre J. are loc egalitatea.Popoviciu [22]. poate fi g˘sit˘ ˆ urm˘toarea manier˘ : din a a a ın a a ∆= este evident c˘ a (xi − xj )2 1≤i≤j≤n ∂∆ = 2n(xi − x) ¯ ∂xi .. ˆ conformitate cu (4.. Observ˘m c˘ (¯ − x1 )(¯ − xn ) ≥ − d a a x x x = 1 (x1 + xn ) . a2 ) contine a a a ın a ¸ numai un element de acest tip.. k= n 2 sau k= n+1 2 . [?]). Presupunˆnd a x1 ≥ . a2 ) toate elementele de forma In ın ¸ (x − x1 )k (x − xn )n−k . ([?]-[19]. . Demonstratie. -Nagy iar apoi redescoperit˘ de T.2) In n−1 (4.. num˘rul d(f ) se nume¸te a a a a s . ≥ xk ≥ x ≥ xk+1 ≥ . n+1 2 n · d (f ) 2 2 ∆ ≤ k(n − k)(x1 − xn )2 . Dup˘ cum am v˘zut . S˘ demonstr˘m c˘ ¸ a a a f ∈Pn (a1 .4) ∆ = n(x1 − xn )2 + 2n(¯ − x1 )(¯ − xn ) + n x x k=2 2 (xk − x)2 ¯ .Popoviciu [22]. dup˘ cum am v˘zut .a2 ) max d(f ) = d(f ∗ ) = 2 ∆ n .

. A B a b . ˆ concluzie a ın In min d(f ) = d(f∗ ) = ∆ · n+1 2 . . A a b B . atunci d(f ) ≤ d f (n−k) n(n − 1) k(k − 1) . 2 t[ n+1 ] = .6) elementul minimal este f∗ definit ˆ (4.26 pag 205) : at dac˘ a ≤ ti ≤ A. n}) . a a a a a ın a variante discrete” a inegalit˘¸ii lui Gruss (vezi [?]... = z[ n ] = z 2 .Metode Numerice se rezum˘ la f∗ definit ˆ (4.a2 ) n 2 O alt˘ metod˘ de a g˘si marginea inferioar˘ const˘ ˆ utilizarea urm˘toarei .5) n k=1 tk zk − k=1 tk · k=1 zk ≤ (A − a)(B − b) n n+1 · 2 2 cu egalitate pentru t1 = t2 = .3). A = B = x1 − x ¯ . k ∈ {2.-Nagy [32]) Fie f un polinom cu toate r˘d˘cinile reale ¸i distincte. ˆ conformitate cu (4. .5) alegem a ın tk = zk = xk − x ¯ rezult˘ c˘ a a n T Z . 157 f ∈Pn (a1 ... adic˘ a d(f ) ≥ ∆ n 2 n+1 2 ..3). (4. .. .. In ın Un rezultat interesant este urm˘torul : a Teorema 53 (J. n − 1} .6) z1 = z2 = . b ≤ zi ≤ B(i ∈ {1. z[ n+1 ] = . . . ¯ n k=1 (xk − x)2 ≤ ¯ n n+1 2 · d (f ) 2 2 . = tn = T 2 . 3.. unde matricea t z este una din urm˘toarele a a A b B Dac˘ ˆ (4... a B A b . von Sz. a = b = xn − x . = zn = Z 2 . = t[ n ] = t.2.. atunci a n n n (4. Dac˘ d(f ) este span-ul lui a a s a f . .

(k = 2. 1 ≤ k0 ≤ n − 1 .fn sunt definite ˆ (4.. . atunci a x+ ¯ x− ¯ x− ¯ 1 n 1 n ∆ 1 ≤ r1 (f ) ≤ x + ¯ n−1 n (n − 1)∆ ≤ rn (f ) ≤ x − ¯ (n − 1)∆. n) . A se vedea ¸i 3. (1 ≤ k ≤ n) .. 1 ≤ i ≤ n − 1.n}) sunt definite de a rk (f ) = xk atunci x− ¯ 1 n (n − 1)∆ ≤ rk (f ) ≤ x + ¯ 1 n (n − 1)∆(k = 1. a2 ) . ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ 2 Observ˘m c˘ a a k0 k0 ∆=n i=1 (xi − x) + n ¯ i=1 2 (xi − x) ¯ − 2n (xi − x)(xj − x) ¯ ¯ 1+k0 ≤i<j≤n .7) apartin clasi Pn (a1 .. unde f1 . Dac˘ f ∈ Pn (a1 .8) x1 − x ≥ x2 − x ≥ .1.n − 1).... ın Demonstratie. f2 . Laguerre [12] ) Dac˘ rk : Pn (a1 ..2.. ¸ Teorema 55 vezi [15] . a2 ) . max ri (f ) = ri (fi ). .3 Rezultatul lui Laguerre Teorema 54 (E. Fie x1 ≥ x2 ≥ . s ˆ continuare ne propunem s˘ realiz˘m un studiu mai am˘nuntit cu privire la comIn a a a ¸ portarea functionalelor rk . min rj (f ) = rj (fj−1 ).4 Delimit˘ri optimale pentru r˘d˘cini a a a n−j j Se verific˘ faptul c˘ polinoamele a a fj (x) = 1 x−x+ ¯ n j 1 ∆ x−x− ¯ n−j n (1 ≤ j ≤ n − 1) n−j ∆ j .... Mai precis a ın ¸ min r1 (f ) = r1 (fn−1 ). . x1 ≥ x2 ≥ . a2 ) → R(k ∈ {1. n n−k+1 n k Aceste delimit˘ri sunt optimale ˆ multimea Pn (a1 .. astfel ˆ at a a ıncˆ (4.xn . 1 n ∆ ... ..7). a2 ) .158 Alexandru Lupa¸ s 4. Exist˘ un num˘r natural k0 . (4. f (xk ) = 0 . ¸ 4.1. ≥ xn − x .. a2 ) . 2 ≤ j ≤ n. ≥ xn r˘d˘cinile unui polinoim arbitrar din ¸ a a Pn (a1 .28 din [?]). n−1 1 k−1 1 n−k ∆ ≤ rk (f ) ≤ x + ¯ ∆.. ≥ xk0 − x ≥ 0 > xk0 +1 − x ≥ . max rn (f ) = rn (f1 ).

n n−1 cu egalitate dac˘ ¸i numai dac˘ x1 = x2 = .. Atunci a a a n (4. C 2 ≥ C1 . = xp−1 = a + x ..... C2 ≥ C1 . . a a ın S˘ presupunem c˘ p este un num˘r natural . (b < 0). = xn = b + x ¯ .a2 ) . f ∈Pn (a1 .xk0 ... atunci rj (f ) ≥ n n−j+1 ∆ este verificat˘ ˆ mod trivial.. 1 n (n − 1)∆ .a2 ) j−1 1 Dac˘ j ∈ {1. Astfel. k0 } . 2 ≤ 1 + k0 ≤ p ≤ n . as a Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ polinomul minimal trebuie ales astfel ca a a r1 (f ) ≥ x + ¯ f (x) = (x − C1 )(x − C2 )n−1 Conditiile ¸ C1 (n − 1)C2 = −a1 ne conduc la C1 = x − ¯ Prin urmare min r1 (f ) = r1 (fn−1 ) = x + ¯ 1 n ∆ n−1 .9) constat˘m c˘ rp (f ) ≥ x − n n−p+1 ∆ cu egalitate dac˘ ¸i numai a a ¯ 1 dac˘ : a  ¯ (a ≥ 0).  x1 = x2 = . p−1 as Din (4.9) ¸i s Avem mp = i=p (xi − x) ≤ (n − p + 1)(xp − x) ≤ 0 ¯ ¯ (xp − x)2 ≤ (xp+1 − x)2 ≤ . ¯ ¯ ¯ Cu alte cuvinte 1 ∆ .. ≤ (xn − x)2 ¯ ¯ ¯ n mp ∆= m2 + n xi − x + ¯ p−1 p p−1 i=1 2 p−1 2 n .. k0 = n − 1 . . pentru k ∈ {2. +n i=1 (xi − x)2 ¯ ≥ adic˘ |xp − x| ≤ a ¯ n(n − p + 1) (xp − x)2 + n(n − p + 1)(xp − x)2 ¯ ¯ p−1 p−1 n−p+1 ∆ 1 n . 2 2 C1 + (n − 1)C2 = a2 − 2a2 1 .. .. C2 = x + ¯ 1 n ∆ n−1 ..  xp = xp+1 = . .Metode Numerice k0 159 n(1 + k0 ) i=1 (xi − x)2 ≤ nk0 (1 + k0 )(x1 − x)2 ≤ n2 (n − 1)(x1 − x)2 .. n} min rk (f ) = rk (fk−1 ) = x − ¯ 1 n p−1 ∆ n−p+1 . f ∈Pn (a1 .

8).. ¯ ¯ rezult˘ din inegalit˘¸ile de mai sus c˘ a at a ∆ = n s s n (xi − x)2 + ¯ i=1 i=s+1 n (xi − x)2 ≥ ¯ ≥ i=1 1 ((s − i)m(f ) + (xs − x))2 + ¯ ((xs − x) + (s − i)m(f ))2 .. . a2 ) ¸i f (xi ) = s 2 n 3∆ −1 m(f ) ≤ cu egalitate pentru n n2 f (x) = p∗ (x) = k=1 x−x− ¯ n − 2k + 1 n 3∆ n2 − 1 . Not˘m ¸ s ın a  dac˘ |xk0 − x| ≤ |xk0 +1 − x| a ¯ ¯  k0 . 1 ≤ k0 ≤ n − 1 . autorul demonstreaz˘ urm˘toarele.160 Alexandru Lupa¸ s Pˆn˘ ˆ prezent s-a rezolvat numai problema de minim. . −1/2) . Demonstratie. ¯ i=s+1 ˆ englez˘ order statistics ın a . Deoarece pentru i > s i−1 xi − x = (xs − x) − ¯ ¯ j=s (xj − xj+1 ) + (xs − x) ≤ (xs − x) + (s − i)m(f ) .. x2 . Marginea superioar˘ va a a ın a rezulta prin considerarea polinomului p(x) = (−1)n f (−x) care apartine clasei ¸ Pn (−a1 .xn sunt r˘d˘cinile unui polinom de clas˘ ¸ a a a a Pn (0. Dac˘ x1 . In a a a Teorema 56 Dac˘ m(f ) = 0 . adic˘ xk . sunt numere care verific˘ a a n n xk = 0 k=1 . Fie k0 . ales ca ¸i ˆ (4. statistici ora s donate” 1 (vezi [?]-[5]). a2 ) . atunci 1≤i<k≤n min (xi − xk ) unde f ∈ Pn (a1 . ˆ [15].. Observatie. k=1 x2 = 1 k atunci teorema de mai sus furnizeza˘ margini pentru a¸a numitele . (k ∈ {1.. n}) . s=  1 + k0 dac˘ |xk0 − x| > |xk0 +1 − x| a ¯ ¯ Pentru ˆ ınceput s˘ remarc˘m c˘ pentru i ≤ s a a a s−1 xi − x = ¯ j=1 (xj − xj+1 ) + (xs − x) ≥ (s − i)m(f ) + (xs − x) ¯ ¯ ..

. . Din punctul din plan T0 ≡ (t0 . b) .1 Metode pentru rezolvarea ecuatiilor transcen¸ dente Metoda lui Newton S˘ presupunem c˘ f : [a.xn . t0 ∈ [a. Fie t1 abscisa punctalui de intersectie dintre (t) ¸i axa Ox . a ¸ Fie t0 .10) g˘sim ¸ a a ∆ (n2 − 1) 2 ≥ m (f ) n2 12 sau m(f ) ≤ 2 n 3∆ n2 − 1 . De asemenea facem ipoteza c˘ ecuatia a ¸ f (x) = 0 . n − 1}) .2. b] → R este derivabil˘ pe domeniul de definitie ¸i ˆ plus a a a ¸ s ın c˘ a f (x) = 0 . f (t0 )) . b] are o singur˘ solutie x ∈ (a. ∀x ∈ [a. n}) . y y = = f (t0 )(x − t0 ) + t0 0 .. b] . O alt˘ demonstratie a acestei teoreme poate fi g˘sit˘ ˆ a a ¸ a a ın [13]..10) egalitatea avˆnd loc dac˘ ¸i numai dac˘ r˘d˘cinile x1 .. ¸ s rezolvˆnd sistemul de ecuatii a ¸ (t) (Ox) g˘sim a t1 = t0 − f (t0 ) f (t0 ) . x ∈ [a. (j ∈ {1. Existenta ¸i unicitatea ¸ a a ¸ s acesteia ne este asigurat˘ de fptul c˘ functia este derivabil˘. Cu alte cuvinte.2 4. b] un .. . 4. 161 (4. . deci numai dac˘ f = p∗ . verific˘ a as a a a a xs − x = ¯ n − 2s + 1 m(f ) 2 .... situat pe graficul functiei f s˘ tras˘m tangenta (t) la grafic.Metode Numerice Aceasta poate s˘ fie scris˘ sub forma a a ∆ 6n2 − 6s(n + 1) + (n + 1)(2n + 1) 2 ≥ m (f )+ 2 n 6 +(2s − n − 1)(xs − x)m(f ) + (xs − x)2 ¯ ¯ unde cazul de egalitate are loc dac˘ ¸i numai dac˘ as a xj − xj+1 = m(f ) Tinˆnd seama de (4. Ecuatia explicit˘ a a a ¸ a ¸ a tangentei este (t) y = f (t0 )(x − t0 ) + t0 .punct de start” . (s ∈ {1.. .

Avem evident a ¸ f (a)f (b) < 0 ceea ce atrage dup˘ sine ˆ mod evident c˘ f (a) = f (b) .}... tn .} . Din conditia c1 ≡ (c) ∩ Ox ..coarda” [AB] intersecteaz˘ axa Ox ˆ a a ıntr-un singur punct c1 .. .. . x ∈ [a.. f (a)) ¸i s B = (b.11) tn+1 = tn − f (tn ) f (tn ) .. adic˘ ¸ a   y = f (b) − f (a) (x − a) + f (a)  b−a   y = 0 .12) tn+1 = Nf (tn ) . succesive definesc metoda lui Newton sau ¸ ¸ .. Presupunem c˘ ecuatia s a ¸ are o singur˘ solutie x . .. c1 ∈ (a. f (x) f (x) Construirea acestor aproximatii .. tN . . Ecuatia s a a a ¸ explicit˘ a acestei drepte este a (c) sau (c) y= y= f (b) − f (a) (x − a) + f (a) b−a f (a) − f (b) (x − b) + f (b) ..162 Alexandru Lupa¸ s Se consider˘ c˘ t1 este o prim˘ aproximatie a solutiei x .13) Metoda coardei f (x) = 0 .2 (4. adic˘ dreapta pe care se afl˘ situat˘ . b) .. 1. x ∈ (a... . 1. b] → R prin a Nf (x) = x − observ˘m c˘ (4. deci se construiesc succesiv termenii ¸irului ¸ a s t1 . tn+1 . b] Fie −∞ < a < b < ∞ ¸i f ∈ C[a. a a 4.2.metoda tangentei ”. b] . a−b Este clar c˘ . datorit˘ interpret˘rii geometrice . b) . iteratii . n ∈ {0.. n ∈ {0. t2 . deci x ≈ t1 . a ın a S˘ consider˘m ˆ planul xOy punctele a a ın A = (a. Procedeul a a a ¸ ¸ de aproximare al solutiei x se repet˘. f (b)) ¸i fie (c) dreapta (AB) . Metoda coardei const˘ ˆ efectuarea aproximatiei a ın ¸ x ≈ c1 . unde (4. Dac˘ definim Nf : [a. .11) devine a a (4.coarda” [AB] .

. ˆ calculator” s-ar putea s˘ avem ın a c19 = c20 = 0. . 1) care va . b] se g˘se¸te solutia a a s ¸ x . procedeu . Preciz˘m urm˘toarele posibilit˘¸i de STOP. . . • se repet˘ metoda : de exemplu. .. numit ¸i ¸ir iterativ.. 0. a .. iar numerele din (4..fantezia” programatorului. Evident . cN ..15) c1 . c2 .2. s ın ¸ 4. cn+1 .. b) ¸i avem a a c2 = b − f (b)(b − c1 ) f (b) − f (c1 ) .simula a preciza” ¸i un num˘r natural N care va reprezenta .15) se mai numesc iteratiile obtinute s s ¸ ¸ cu ajutorul metodei coardei.123456789765312312358... ˆ realitate x20 = x19 .num˘rul maxim” de iteratii s a a ¸ care se vor calcula. c1 ) ¸i avem x ≈ c2 unde s c2 = a − f (a)(c1 − a) f (c1 ) − f (a) . dac˘ f (a)f (c1 ) < 0 . c1 ] sau [c1 .123456789765312 Deci nu mai are rost s˘ trecem la calculul lui c21 . de exemplu ca c19 c20 = = 0..14) c1 = a − f (a)(b − a) f (b)(b − a) =b− f (b) − f (a) f (b) − f (a) . Acest proces .3 Criterii de STOP Presupunem ca parametrii de intrare un num˘r EPS ∈ (0. ˆ cazul f (a)f (c1 ) > 0 ˆ s In ınseamn˘ c˘ x ∈ (c1 . s • se construiesc astfel termenii unui ¸ir (cn ) (4... adic˘ de oprire a calculului : a a at a • se poate . dar datorit˘ preciziei limitate a sistemului ın a de calcul .. .Metode Numerice sau   y    rezult˘ a (4.. cn . se opre¸te ˆ functie de .. atunci a a x ∈ (a.. y 163 = f (a) − f (b) (x − a) + f (b) a−b = 0 ˆ continuare acest reationament se repet˘ : In ¸ a • se determin˘ pe care dintre subintervalele [a.123456789765312989797.

ˆ situatia c˘ aplic˘m metoda lui Newton. Asem˘n˘tor. unde prin [α. overflow”). 10−4 .17) conducˆnd la ¸ ımp˘ ¸ ın at a numere reale foarte mari (. w0 ∈ {a. . • Deoarece ˆ cazul metodei coardei cn+1 se poate scrie ın (4. β . β. dac˘ avem EPS = a 10−6 iar tn . se poate utiliza criteriul de oprire a a ın (4. Este mult mai bine s˘ impunem ca eroarea relativ˘ s˘ fie mic˘ . . a a a operatia de ˆ artire care intervine ˆ egalit˘¸ile din (4. criteriul (4.} .164 Alexandru Lupa¸ s • Astfel un criteriu de oprire ar putea s˘ fie a |cn+1 − cn | ≤ EPS .. |tn | ≤ 1 |tn | > 1 .. adic˘ a f (β) − f (α) . atunci calculul lui xn+1 nu mai este posibil. ceea ce este a a a a echivalent cu (ˆ cazul metodei lui Newton) ın |tn+1 − tn | ≤ EPX unde EPX =   EPS  EPS · |tn | . f ] . β . β. Analog . . la metoda tangentei (Newton) se poate impune ca |f (tn )| ≤ EPS . b}.18) tn+1 = tn − f (tn ) f (tn ) .16) |tn+1 − tn | ≤ EPS . mici” . w0 . 10−16 . .. De exemplu. f (x) = 0 a at ¸ s • Datorit˘ continuit˘¸ii functiei f este de a¸teptat ca cn ≈ x =⇒ f (cn ) ≈ f (x) deci f (cn ) ≈ 0 . dac˘ a |f (c11 )| = 0. f ] ≈ 0 . unde de exemplu EPS ∈ {10−3 . avem In ¸ a a (4. tn+1 sunt de ordinul lui 10+60 . [α. ˆ cazul metodei lui Newton . |cn | .bun˘ ”. un alt criteriu de oprire ar putea sa-l constituie |f (cn )| ≤ EPS . aceste criterii sunt eficiente numai dac˘ a In a |x| . Not˘ : ˆ realitate . f ] s-a notat diferenta divizat˘ a functiei f pe punctele ¸ a ¸ α. |tn | sunt numere . .. f ] = β−α ˆ ınseamn˘ c˘ dac˘ [α. Mai precis. pentru exemplificare ...17) cn+1 = w0 − f (w0 ) [cn . a a Prin urmare.00000000000043125 s-ar putea considera c˘ aproximarea c11 ≈ x este .16) nu va fi niciodat˘ sesizat ca ˆ a ındeplinit de un sistem uzual de calcul ..

precizia nu s-a atins : vom atribui lui KOD s ¸ valoarea 1 . In ¸ a este foarte util˘ ¸i impunerea unui criteriu de stop de forma as |[cn . 4. x ∈ [a. ˆ cazul (S1) .4 Cod de eroare Este indicat de a introduce ca ¸i parametru de ie¸ire (OUTPUT) o variabil˘ ˆ s s a ıntreag˘ a KOD . prin a a s a In executarea celor N pa¸i . ˆ situatia (S2) metoda lui Newton nu este convergent˘ ¸i In ın ¸ as KOD := 2 .19) i se ata¸eaz˘ ˆ mod natural .19) are ˆ intervalul [a. f ]| ≤ 10−p iar ˆ cazul metodei lui Newton ın |f (tn )| ≤ 10−p unde p este un num˘r natural ..cod de eroare” care atˆt s˘ ilustreze precizia calculelor efectuate a a a de c˘tre sistemul de calcul cˆt ¸i s˘ permit˘ un dialog cu utilizatorul. adic˘ a |f (tk0 )| ≤ 10−p ¸i s k0 ≤ N .5 (4. ¸i s n0 ≤ N . b] Presupunem c˘ dorim s˘ rezolv˘m ecuatia a a a ¸ ˆ ipoteza c˘ (4. mai simpl˘” ( de In a ¸ ¸ a exemplu cu o functie polinomial˘ de grad inferior ) Lf . a.2. iteratii . rezumˆndu-ne la metoda tangentei . a a s a a De exemplu . x ∈ [a. b] .19) Metoda ecuatiilor apropiate ¸ f (x) = 0 . 4...Metode Numerice 165 • ˆ functie de ordinul de m˘rime al constantelor reale admise de calculator. b. ˆ Inseamn˘ c˘ ecuatiei (4.precizia dorit˘ ” a fost atins˘ ¸i declar˘m KOD = 0 . sau |[cn . x ∈ [a. denumit˘ . Facem ipoteza suplimentar˘ c˘ ecuatia a a ¸ (4. b] → R cu o functie . ˆ continuare.20) f (x) ≈ Lf (x) .21) Lf (x) = 0 . ın a ın a ¸ ˆ acest scop aproxim˘m functia f : [a. de exemplu a p ∈ {−35. dac˘ programul s-a terminat ˆ situatia (S0) vom subˆ ¸elege c˘ a ın ¸ ınt a . b] o singur˘ solutie x . s˘ retinem numai In a a ¸ urm˘toarele variante de STOP : a (S0) Dac˘ a |f (tn0 )| ≤ EP S (S1) ˆ cazul ˆ care In ın |f (tn0 )| > EP S (S2) .ecuatia apropiat˘” Lf (x) ≈ a a ¸ s a ın ¸ a 0 . −50}.2... ˆ fine . Cazul divergent ” . b] . Fie astfel ¸ a (4. −40. . f ]| ≤ 10−p . ¸i s n0 = N .

l2 .. . f |x) = f (a) f (x) ≈ L(a.19) cu . . b.166 Alexandru Lupa¸ s are ˆ [a. ln . . a a n→∞ . Datorit˘ simplit˘¸ii .20) consider˘m a x ≈ l1 . f |·) polinomul al lui Lagrange . f |x) = 0 .... .. b] ¸i substituirea .6 Metoda lui Wegstein Fie F : [a. 4. f |x) x ∈ [a. cu alte cuvinte a ¸ at x−b x−a + f (b) a−b b−a Presupunem c˘ f (a)f (b) < 0 ˆ care caz aproximarea a ın L(a. urmˆnd a se studia eroarea comis˘. . Se pune problema determin˘rii aproxi¸ a a ¸ a ¸ mative a unui punct fix x al acestei functii adic˘ rezolvarea ecuatiei F (x) = x . convergenta lui In a a a ¸ (ln ) iar ˆ caz afirmativ existenta unui ordin de convergent˘. n∈N  F (xn ) − xn   x = F (y n n−1 ) unde x0 este un .. Se demonstreaz˘ c˘ lim xn = x . s-ar putea ca aceast˘ solutie ın a ¸ a at a ¸ a lui (4.. a ın Dac˘ ˆ rationamentul de mai sus se consider˘ Lf ≡ Tf obtinem l1 ≡ a ın ¸ a ¸ t1 .ecuatia s ¸ a ¸ apropiat˘” ( ... • Metoda coardei .2. ˆ final se consider˘ x ≈ ln . ¸inˆndu-se seama de a a In a ¸ t a aproximarea (4. Desigur. lN . b] o functie surjectiv˘.. a • Metoda lui Newton . de grad ≤ 1 care interpoleaz˘ functia f pe extremit˘¸ile intervalului [a. Se consider˘ algoritmul a y0 = x0 . punctul t0 fiind ales ˆ [a. x ∈ [a. x1 = F (x0 )  F (xn ) − xn    yn = F (xn ) + x − y n n−1 −1 . ˆ aceast˘ situatie . acest rationament se poate . ın ¸ ¸a Vom considera dou˘ exemple. deci metoda lui Newton sau metoda tangentei. a Astfel am reg˘sit .ecuatia aproximativ˘”) a ¸ a Lf (x) ≡ L(a.. Fie L(a. ajungˆndu-se astfel la termenii unui ¸ a ¸ir s l1 . b. b] . b.. Regula Falsi” care se mai atribuie metodei coardei. b] . punct de start” din [a.itera” . b] → [a. Not˘m prin a 1 Tf (x) = k=0 f (k) (t0 ) (x − t0 )k = f (t0 ) + f (t0 )(x − t0 ) k! polinomul lui Taylor ata¸at functiei f presupus˘ derivabil˘ ¸i strict monos ¸ a as ton˘. ecuatiei adev˘rate” (4.. ln+1 . metoda coardei”.21) s˘ se poat˘ determina efectiv. b] ne furnizeaz˘ l1 ≡ c1 . b] . b] o singur˘ solutie l1 .. a Aceasta este o justificare a denumirii .. b.

.. din punct de vedere experimental. xm . . . . u1 . a interpola datele dintr-un a tabel ? Indicatie : Din punct de vedere empiric. a a ˆ practic˘ se efectueaz˘ aproximarea In a a f (x) ≈ F (x) . 1 TA.. prin interpolare se poate ˆ ¸elege . . o anumit˘ valoare aproximativ˘. deci tabelul s x f (x) x0 y0 x1 y1 . ... y1 . . citirea ¸ ınt printre rˆndurile unui tabel” . a a xk−1 < x < xk .. urmˆnd ulterior evaluarea restului f (x) − F (x) care exprim˘ eroarea ce se comite. . . j=0 2 αj > 0 167 . ı¸ Indicatie : Un sistem u0 . . b] .1 Test Nr. x1 . al lui C[a. b] care ¸ s contine punctele distincte x0 .. um unde uj : [a.. a a De obicei functiile F se aleg ca fiind reale ¸i definite pe un interval [a. . x1 . . . xm ym . de dimensiune finit˘. . b] → R se nume¸te ¸ s sistem Cebˆsev (sau T-sistem) de ordinul m pe [a. b] dac˘ orice combinatie liniar˘ ı¸ a ¸ a nenul˘ a acestor functii a ¸ m m αk uk (t) k=0 . . . s˘ ˆ a ıncerc˘m ca prin intermediul lui F s˘ atribuim lui f (x) . 2 Care este definitia unui sistem Cebˆsev ? Enumerati cˆteva propriet˘¸i ale ¸ ı¸ ¸ a at unui sistem Cebˆsev complet. de exemplu aceasta ˆ a ınseamn˘ c˘ fiind date punctele a a (distincte) x0 . xk−1 yk−1 x ? xk yk . xm ¸i valorile y0 . . . ym . Pentru ca ele s˘ fie u¸or de mˆnuit vom ¸ a s a considera c˘ sunt dintr-un subspatiu liniar... 1 Ce ˆ ınseamn˘.Capitolul 5 TESTE PENTRU VERIFICAREA CUNOSTIINTELOR ¸ ¸ 5. a ¸ a TA.

b] . 0 ≤ i. a ıncˆ TA. Prin ¸ a sistem de m + 1 puncte distincte x0 . P0 (x1 ) = 0. u1 . . um xm . . ¸¸ a Indicatie : Presupunem c˘ {u0 . . ∀x ∈ [a. formeaz˘ un sistem Cebˆsev complet. . um } este un CT-sistem atunci ¸ a r (5. . m} . . pe scurt un a ı¸ CT-sistem. 4 Enuntati problema interpol˘rii prin polinoame generalizate. . . . . .2) P0 (x) = ∆ u0 . . u1 . 3 Ce se ˆ ¸elege prin termenul de . .1) ˆ plus In (5. . . . . . .1). . b] ¸i {u0 . k=0 |βk | > 0 . . . . um . Functiile ¸ u0 . P0 (x2 ) = 0 . . b] . polinom generalizat” ? ınt Indicatie : Dac˘ u = {u0 .. . s TA. b] .168 Alexandru Lupa¸ s are cel mult m zerouri pe [a. Atunci : a) Exist˘ ˆ ˆ a ın ınvelitoarea liniar˘ a CT-sistemului un element a nenul P0 cu proprietatea (5. . . xm din [a. . sunt sisteme Cebˆsev pe [a. . . . xm puncte distincte din [a. u1 . 0 ≤ r ≤ m . + βm um (x) . b] . um+1 } este un CT-sistem pe [a. . x1 . . . b] vom ˆ ¸elege c˘ xi = xj pentru i = j . j ≤ m. u1 . uj ∈ C[a. um . Q(x2 ) = 0. . dac˘ multimile a ¸ {u0 . . . b]. . x2 . se nume¸te polinom generalizat sau u-polinom. Q(xm ) = 0 . u1 .3) P (x) = k=0 αk uk (x) . . r ∈ {0. . . x. um } . αk ∈ R . satisface egalit˘¸ile (5. verific˘ a Q(x1 ) = 0. 1. Not˘m ınt a a u = {u0 . de ordinul m pe [a. ur } . . b] . x1 . . . ı¸ Dintre propriet˘¸i amintim : at Fie x1 . . u1 . um } s un CT-sistem. u1 . P0 (xm ) = 0 . . . at b) Dac˘ a m Q(x) = β0 u0 (x) + β1 u1 (x) + . . . astfel ˆ at Q(x) = C · P0 (x) . . . . . . . atunci exist˘ C ∈ R \ {0} .

f |x) = m k=0 ϕk. at Indicatie : Amintim reprezentarea urm˘toare : Se noteaz˘ cu ϕk. m}.5) = sau ϕk. 1. b] → R . Lm ∈ a ¸ s Πm (u). .(x − xm ) (xk − x0 )(xk − x1 ). . Enumerati cˆteva pro¸ ¸ a priet˘¸i ale acestui polinom de interpolare.m . m} . .(x − xk−1 )(x − xk+1 ). . . x1 . xj ) = f (xj ) . 1. xm . . .m (x) = (x − x0 )(x − x1 ).. x1 . j ∈ {0. . 1.) ∈ Πm (u) astfel ˆ at ¸ a a a ıncˆ Lm (f . . . .. ·) cu propriet˘¸ile : at 1) Lm (f ... j ∈ {0. 6 Scrieti polinomul de interpolare al lui Lagrange. ¸ a a polinoamele fundamentale de interpolare ale lui Lagrange. . TA. . x) .(xk − xk−1 )(xk − xk+1 ). ˆ In cazul ˆ care Lm exist˘ ¸i este unic s˘ se g˘seasc˘ o expresie convenabil˘ a ın a s a a a a polinomului generalizat Lm .m (x) = unde m ϕk.. x1 ... f |·) verific˘ egalit˘¸ile : a at 1.. TA. m} se nume¸te polinomul generalizat de interpolare al lui Lagrange ata¸at functiei f ¸i s s ¸ s nodurilor distincte x0 . . . k = 0.. Deci (5. b] ¸ s (5. Diferenta divizat˘ este coeficientul lui um (x) ˆ ¸ a ın Lm (f . .. xm } se cere s˘ se studieze existenta ¸i unicitatea unui polinom Lm = Lm (f . . . x1 . Polinomul Lm (f . (reprezentarea): dac˘ f : [a.(xk − xm ) ω(x) (x − xk )ω (xk ) ω(x) = (x − xj ) . j=0 Polinomul Lm (x0 .. xm . . astfel ˆ at ıncˆ Lm (xj ) = f (xj ) .. .. xm . . . . .. atunci a Lm (x0 . . ·) ∈ Πm (u) 2) Lm (f . . xj ) = f (xj ) . 1.... b] → R ¸i sistemul de puncte distincte din [a.Metode Numerice 169 Problema interpol˘rii prin polinoame generalizate se poate enunta astfel : Fiind dat˘ a ¸ a o functie f : [a. 5 Ce se ˆ ¸elege prin notiunea de diferent˘ divizat˘ relativ˘ la un sistem Cebˆsev ınt ¸ ¸a a a ı¸ complet ? Indicatie : Se arat˘ c˘ exist˘ un singur polinom Lm (f . m.4) {x0 .) .m (x)f (xk ) . j ∈ {0.

.170 Alexandru Lupa¸ s 2.. Dac˘ ı¸ a xk = tk = cos atunci ω(x) = 1 2n−1 Tn (x) (2k − 1)π . xm . (m = n − 1) 2n . 3. x1 . . TA. .. Dar ˆ ¸ a ın cazul nodurilor lui Cebˆsev ? ı¸ Indicatie : Fie ¸ xk = x0 + kh . xm .. f |x) = x − x0 x − xm Lm−1 (x1 . 1. (proprietatea de proiectie): dac˘ h ∈ Πm ... xm ... Atunci ω(x) = hm+1 j=0 m x − x0 −j h ω (x0 + kh) = (−1)m−k hm k!(m − k)!. f |x) − Lm−1 (x0 . m} . ... . xm . . implic˘ a Lm (x0 .. xm .. . x0 .. . avem a Lm (x0 . avem a a (5... (relatia de recurent˘) : ¸ ¸a (5. xm . j = in{0. . m}... 1. xm ..6) 4.. h|·) . x1 . x0 + h.. 7 Scrieti polinomul lui Lagrange corespunz˘tor diviziunii echidistante. αf + βg|x) = = αLm (x0 . g ∈ D[a. xm .... x0 + mh. α. 2. . g|x) .. x1 .. x1 . f |x) xm − x0 xm − x0 h = Lm (x0 .... Tn (x) = cos n(arccos x) ¸i s ω (tk ) = n 2n−1 · (−1)k−1 1 − t2 k ..7) = Lm (x0 .. f ] . x1 . x1 . . k ∈ {1.. 5. x1 ...... f |x) + βLm (x0 . (liniaritatea): f. (proprietatea de interpolare): dac˘ f ∈ D[a. . atunci ¸ a (5. f |x) = ω(x)[x. xm . 6. k ∈ {0.. x1 .. b] .. h = 0 . x2 ..8) f (x) − Lm (x0 . f |xj ) = f (xj ) . . b]... .. . n} . Se obtine ¸ Lm (x0 . f |x) = = (m + 1) m x−x0 h m m+1 (−1)m−k k=0 x−x0 h m f (x0 + kh) = x−x0 k −k h (−1)m−k k=0 x−x0 h k −k−1 f (x0 + kh) m−k Cazul nodurilor lui Cebˆsev. β ∈ R . x1 . (reprezentarea restului): presupunˆnd c˘ x = xj . xm .

tn . A = 0. .. . x ∈ [0. se cere s˘ se a g˘seasc˘ coeficientii Ck din egalitatea a a ¸ P (x) = Q(x) m k=0 Ck x − xk . Q (xk ) TA.. 1] . x − xk 1 2 Notˆnd ω0 = . t2 . m m (−1)m−k mm k P .. xi = xj pentru i = j. 9 Fie P ∈ Πm ... Alegˆ ¸ a ınd x0 = 0 ¸i h = s P (x) = 0. tn .. f |x) = ωj Tj (x) f (tk )Tj (tk ) .. . .Metode Numerice Avem Ln−1 (t1 .. xk = x0 + kh ¸i presupunem c˘ s a P (x) = a0 xm + .. k!(m − k)! m . f |x) = 1 n 171 n (−1)k−1 k=1 Tn (x) 1 − t2 k f (tk ). P xm + . TA. are loc egalitatea a π π n ωj Tj (x)Tj (t) = j=0 1 Tn+1 (x)Tn (t) − Tn (x)Tn+1 (t) π x−t . deci a0 = k=0 m 1 m g˘sim a 1 2 .. . a G˘siti o margine superioar˘ a coeficientului a0 . n j=0 k=1 Dac˘ [f.. a ¸ a Indicatie : Folosim teoria interpol˘rii..(x − xm ). 1. tn . ˆ final se a ın a a ın obtine ¸ n n π Ln−1 (t1 .. S˘ alegem ˆ aceast˘ identitate t = tk . Tj ]Tj (x). .. Indicatie : Proprietatea de proiectie ne permite s˘ scriem ¸ ¸ a m P (x) = k=0 Q(x) P (xk ) (x − xk )Q (xk ) adic˘ Ck = a P (xk ) . 8 Dac˘ P ∈ Πm ¸i a s Q(x) = A(x − x0 )(x − x1 ).. . g] = a π n n f (tk )g(tk ) . t2 . f |x) = j=0 ωj [f.. Atunci k=1 n (5.9) Ln−1 (t1 . Dup˘ efectuarea unor calcule. verific˘ |P (x)| ≤ 1 .. j ≥ 1 .. ωj = .

. ¸i respectiv s n xn = k=0 S(n.. 1. xm . ..2 Test Nr. . 1. . en ] x(x − 1) · · · (x − k + 1) k=0 =x[k] ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ a a S(n. . m} . j ∈ {0..... . xk−1 . matricea de trecere de la baza B1 la B2 ” sau matricea de trecere de la baza B2 la B1 . en ] . . k. k)xk .... xm .. . k) = [0.. .(x − xk−1 )[x0 . h = 1..172 Prin urmare |a0 | ≤ mm m! Alexandru Lupa¸ s m k=0 m k = (2m)m m! ceea ce constituie o evaluare a coeficientului dominant. 2 TB. Se impune de a studia . k ∈ {0. . x1 . x2 . k) se pot exprima elegant prin intermediul unei diferente divizate : ¸ alegˆnd f (x) = xn . i = j.. x1 . xk .. .. k) x(x − 1)(x − k + 1) x[k] . 1. f |x) = = (x − x0 )(x − x1 ). . x. k) . f |x) este ¸ ¸ a ¸ ¸a a singurul polinom de grad ≤ m cu proprietatea de interpolare Nm (x0 ... k) = numerele lui Stirling de speta a doua. 10 Care este polinomul de interpolare al lui Newton ? Indicatie : Folositi urm˘toarea relattie de recurent˘ : dac˘ Nm (x0 . g˘sim a a n xn = [0. . se utilizeaz˘ terminologia: In a s(n.. . 5.. TA. x(x − 1)(x − m + 1)} . x. f |xj ) = f (xj ) . xm } = {1. ˆ literatura de specialitate. x1 . . . x0 = 0 . k) ¸i ¸ a a s S(n.... k.. f |x) − Nk−1 (x0 . ¸ Numerele S(n.. 1 Cum se definesc numerele lui Stirling ? Indicatie : S˘ consider˘m urm˘toarele dou˘ baze ale spatiului Πm : ¸ a a a a ¸ B1 B2 = {1. 0 ≤ n ≤ m. atunci Nk (x0 . xi = xj . coeficientii de leg˘tur˘” s(n.. n}= numerele lui Stirling de speta ˆ aia... x(x − 1) .. 1.. ¸ ıntˆ S(n. xk . x1 . k) din egalit˘¸ile at n x[n] = x(x − 1)(x − n + 1) = k=0 s(n. . . Intervin astfel . . f ] . x1 ...

. xk . s Se cere s˘ se g˘seasc˘ coeficientii ak din egalitatea a a a ¸ n A(f ) = k=0 n ak [x0 .11) = k=0 k=0 n n k k x (1 − x)n−k f k n 0.. 1 k . Se pune problema de a cerceta comportarea acestui operator pe subspatiul Πm . ψk (t) = (t − x0 ). . n n = k! n nk k . ψ0 (t) = 1. f xk . 1] → Πn unde n (Bn f ) (x) = k=0 n k x (1 − x)n−k f k k n .(t − xk−1 ) TB. Ar˘t˘¸i c˘ are loc implicatia a at a ¸ h ∈ Πm =⇒ Bn h ∈ (Πm ) .. 3 Operatorul lui Bernstein este Bn : D[0. . de forma ¸ a a n 173 (5.. pentru ck = In ak = ceea ce implic˘ a n n k k! nk n−k j=0 j+k cj+k k ... . k ≥ 1. f ] Indicatie : Se g˘se¸te ak = ¸ a s j=k cj (xj − x0 ).10) A(f ) = k=0 ck f (xk ) unde ck este independent de f ¸i xi = xj pentru i = j. 1 2 k . unde . f n n n unde ak = ˆ particular.(xj − xk−1 ) = A(ψk ) . x1 .. Indicatie : Folosind polinomul de interpolare al lui Newton. avem ¸ n k=0 k ck f n n = k=0 ak 0. . b] → R o functional˘ liniar˘. xk (1 − x)n−k n−k j=0 n! xk k (n − k)! n n−k j k! n k x (1 − x)n−k−j = k x j n k (Bn f ) (x) = (5. m ≤ ¸ n .. 2 Fie A : D[a. .Metode Numerice TB. .....

. . .68) obtinem ¸ dj dtj t − xk w(t) 2 aj (k) = . 1 k . 4 Cum se reprezint˘ restul ˆ interpolarea unei functii f ∈ C n+1 [a. x2 . . < xn un sistem de puncte distincte situate ˆ ıntr-un interval [a. ¸a s Problema interpol˘rii pe puncte distincte se poate extinde ˆ urm˘toarea manier˘ : a ın a a fiind dat˘ o submultime H din Dα [a. 5 Formulati problema interpol˘rii pe noduri multiple (Hermite). b] cu a ın ¸ ajutorul polinomului lui Lagrange . . 0 ≤ j ≤ αk − 1} . . Se noteaz˘ prin Dα [a. . f (α2 −1) (x2 ). construit pe un sistem de n + 1 puncte distincte din [a. . Punctul α ∈ Nn este . αn ¸i fie α = (α1 . Indicatie : (B) Cazul nodurilor duble : ˆ aceast˘ situatie ¸ ın a ¸ α1 = α2 = . Aceasta va ˆ ınsemna c˘ a pentru k ∈ {1. h = 0 n n pentru k ≥m+1 iar (5. xn contacte de ordin α1 − 1. x2 . = αn = 2 n .. b] s a multimea tuturor functiilor f : [a. . t=xk . . . b]. α2 . . αn ) . . . f |x) . . . b] se cere s˘ se studieze existenta unui operator a ¸ a ¸ H : Dα [a. (m + 1)! TB.12) (∆) : x1 < x2 < . a TB.174 Alexandru Lupa¸ s Dac˘ ˆ continuare presupuem h ∈ Πm avem a ın 0. .. α2 − 1. Dac˘ w(t) = a k=1 (t − xk ) . ¸ a Indicatie : Fie ¸ (5. . . f (αn −1) (xn ) . . din (1.13) (Hf )(j) (xk ) = f (j) (xk ) . . x2 . se cere s˘ se g˘seasc˘ expresia analitic˘ a lui a a a a a (H2n−1 f ) (x) := H2n−1 (x1 .11) atrage dup˘ sine Bn h ∈ Πm . b] → R cu proprietatea c˘ exist˘ derivatele ¸ ¸ a a f (α1 −1) (x1 ). . . . b) . ξ ∈ (a. . αn − 1 . b] ? Indicatie : ¸ f (x) − (Lm f )(x) = ω(x) f (m+1) (ξ) . α2 . x1 . . . 2. xn . . b] → H cu proprietatea c˘ oricare ar fi f din Dα [a. S˘ consider˘m nua a merele naturale α1 . 6 Dac˘ prin HN f se noteaz˘ polinomul de interpolare al lui Hermite corea a spunz˘tor nodurilor (). . . n} (5. xn . . . sau Newton. TB. . vectorul de incident˘ ata¸at diviziunii (∆)” . . b] functia Hf s˘ aib˘ cu f pe punctele a ¸ a a x1 . . N = 2n − 1 .

Parametrii α. h2 (x. M0. h1 (x.1 . j(1 − k). y) = y . y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 . a1 (k) = − 2 175 w (xk ) . δ ∗ ) = ((1 − k)(1 − j). β. xn .0 . k(1 − j).0 + γf0. y0 ) + βf (x0 + h1 . xn .1 + δf1. x) := f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − w (xk ) f (xk ) . . M1. x) . . x0 ) + k(1 − j) · f (x0 + h1 .j ) ≈ (1 − k)(1 − j) · f (x0 . y) = 1 . .0 + βf1. h3 (x.1 . ∀ h = axy + bx + cy + d ceea ce este acela¸i lucru ca egalitatea s αf (x0 . y) = axy + bx + a a a cy + d . y) = x . astfel ca aproximarea a ¸ s˘ fie exact˘ pentru orice polinom de dou˘ variabile de forma h(x. y0 + h2 ) . x2 . y0 + jh2 ) s˘ fie verificat˘ pentru a a h0 (x. kj) . ◦ • • • • se cere s˘ se aproximeze valorile pe nodurile Mk. x1 . δ se g˘sesc din conditia a a ¸ r(h) = 0 .j = αf0. y) = xy . γ ∗ . Indicatie : Se poate considera o aproximare de forma ¸ fk. y) pe punctele In a ¸ ? M0. . +j(1 − k) · f (x0 . w 3 (xk ) Cu notatia φk (x) = ¸ w(x) (x−xk )w (xk ) se obtine ¸ n H2n−1 (x1 . y0 ) + γf (x0 . f |x) = k=1 φk (x)Ak (f . y0 )+ . M1.0 .1 + r(f ) unde r(f ) este restul aproxim˘rii. β ∗ . x2 . Se obtine solutia ¸ ¸ (α∗ . y0 + h2 )+ +δf (x0 + h1 . 7 ˆ ipoteza c˘ se cunosc valorile unei functii f (x. unde Ak (f .j ale retelei . y0 + h2 ) + kj · f (x0 + h1 . γ. w (xk ) TB.Metode Numerice adic˘ a0 (k) = a 1 w 2 (xk ) . Se va efectua aproximarea f (Mk.

x2 . . x2 . se constat˘ c˘ ¸ a a L(x) = P123.iν ¸i cei doi ...N .. .3 Test Nr. .176 Alexandru Lupa¸ s 5. ..(i+m) = (x − xi+m )Pi(i+1). fiu” Pi1 i2 . ¸ Indicatie : Fie x1 . f |x) iar a pentru un x cunoscut. pentru a a N = 4 . conform relatiei de recurent˘ pe care o satisfac polinoamele de a ¸ ¸a interpolare. 1 Descrieti algoritmul lui Aitken-Neville. . . De exemplu.iν−1 ¸i Pi2 i3 .. xiν . 3 TC. Cu aceste notatii . .. de la stˆnga la dreapta. se noteaz˘ a  = L0 (xj . ¸ a a a Se pune problema implement˘rii formulei lui Lagrange. . Se bazeaz˘ ın a a a a a pe relatia de recurent˘ mentionat˘ dintre un .(i+m) ... . avem un singur descendent P1234 care se poate g˘si dup˘ algoritmul a a urm˘tor : a x1 y1 = P1 P12 P123 x2 y2 = P2 P23 P1234 (5. Mai precis. .iν = Lν−1 (xi1 . y2 = f (x2 ). f |x)    . yN = f (xN ) . Dac˘ L(x) = LN −1 (x1 . ..14) f (x) y1 y2 . xi − xi+m Algoritmul lui Aitken-Neville se bazeaz˘ pe aceast˘ egalitate . not˘m prin a a L(x) polinomul de interpolare de grad ≤ N − 1 ata¸at datelor experimentale din s tabelul urm˘tor a x x1 x2 .(i+m−1) + (xi − x)P(i+1)(i+2). avem Recurenta (*) ¸ Pi(i+1).     . a a Pe de alt˘ parte .. xN (5.. .iν s ..15) P234 x3 y3 = P3 P34 x4 y4 = P4 Algoritmul lui Aitken. xN un sistem de puncte distincte dou˘ cˆte dou˘ . . . . f |x)  Pj    Pij = L1 (xi ... ceea ce reprezint˘ r˘spunsul dorit. .. .Neville este o modalitate recursiv˘ de a completa numerele a ˆ acest tablou.. f |x) . cˆte o coloan˘ de fiecare dat˘. yn unde y1 = f (x1 )...  . . . x12 . xj . . xN . p˘rinti” ai ¸ ¸a ¸ a s a ¸ lui Pi1 i2 ....   Pi1 i2 . .

0 + f0. 3 Aproximati num˘rul ¸ a mentionate ˆ figura al˘turat˘ ¸ ın a a f0. . < xn ≤ b ¸i f : [a. −•− −•− −•− • se cere s˘ se determine o valoare aproximativ˘ Laplacianului a a 2 177 f0. .1 M0.0 M0. . (x. .0 + f0.0 + f0.−2 ) 12 .−1 M1. xn . y) pe punctele • • −•− −•− −•− −•− −•− • • G˘sim a 2 f0.−1 − 4f0. .0 . x = xj unde ω(x) = t . . S˘ se g˘seasc˘ o alt˘ s a a a a expresie analitic˘ a functiei ω(x) x0 . .0 + f0.0 M0. 2 O aproximare a Laplacianului. y) pe punctele a • M−1. . xn . − TC. f (t) a ¸ x−t (x − x0 ) · · · (x − xn ) . Cunoscˆnd f (x.0 ≈ 1 (f1. .Metode Numerice TC.0 ≈ 1 4 −5f0. x1 . f (t) x−t t .0 ) . y) ∂ 2 f (x. . x ∈ R. .y0 ) Indicatie : Se obtine ¸ ¸ 2 f0.y)=(x0 . y) + ∂x2 ∂y 2 .0 + f0.1 + f−1.1 + f−1. Indicatie : Are loc egalitatea ¸ Ln (x0 .0 + (f1. f |x) = ω(x) x0 . .0 cu ajutorul valorilor lui f (x.0 + f0.2 + f−2. b] → R . 4 Fie a ≤ x0 < . xn .−1 ) − h2 3 1 (f2. . h2 2 TC. .0 := ∂ 2 f (x.

ar˘tati c˘ Bn posed˘ propriet˘¸ile : a ¸ a a at Bn (f ) = [x0 . f ) + Rn (f . ¸ a Indicatie : U0 (x) = 1. . U3 (x) = 2x3 − x. . . Calculati ¸ (n + 1) 1 − x2 {0. b. 5 Dac˘ a este un num˘r real diferit de un ˆ a a ıntreg nepozitiv. U1 (x) = x. . x1 . acesta ˆ realitate a ¸ a ın va coincide Bn (f ) . xn . xn . . b. f ] xn + Bn (f )xn−1 + . . Indicatie : Se va folosi exprimarea polinomului lui Lagrange ca ¸i o combinatie ¸ s ¸ liniar˘ a valorilor functiei. x1 . s a 2 5. Bn (en−1 ) = 1 . x0 ) (5. 2. f ) := 1 h n . e1 f ] − [x0 . precum ¸ 5 ¸i faptul c˘ cos(arccos x) = x . en+1 ] [x0 .4 Test Nr. . 1 Care este forma general˘ a unei formule de derivare numeric˘ destinat˘ a a a calculului aproximativ al lui f (x0 ) ? Indicatie : vezi (2. Folositi formula sin(φ+ψ) = sin φ cos ψ+sin ψ cos φ . . f |x) = [x0 . 4} . k=1 astfel ˆ at s˘ aib˘ gradul de exactitate p . a.178 Alexandru Lupa¸ s TC. x1 . ak f (x0 + hbk ) (n ≥ 2). ¸ TD. . . xn . U2 (x) = 4x 3−1 .16) Dn (x0 . a+t t a(a + 1) · · · (a + n) Γ(a + n + 1) Indicatie : Utilizati problema TC. f ] Bn (h) = 0. 1. . . ∀h ∈ Πn−2 . ¸ ¸ TC. 4 TD. . a. xn . x1 . 1. . 2 Precizati conditii necesare ¸i suficiente pe care trebuie s˘ le satisfac˘ restul ¸ ¸ s a a formulei de cuadratur˘ a f (x0 ) = Dn (x0 . Justificati c˘ Un (x) este un polinom de grad efectiv egal cu n . . n . = = . Ar˘tati c˘ a ¸ a TC. . . . . se cere s˘ se arate a c˘ a 1 (−1)n (−1)n Γ(a) 0. . . . Determinˆnd coeficientul lui xn−1 .1). arcsin ((n + 1) arccos x) √ . 6 Dac˘ a Ln (x0 .4. U4 (x) = ¸ 1 16x4 − 12x2 + 1 . xn . . 7 Fie Un (x) = Un (x) = 2n n−1 xUn−1 x − Un−2 (x) n+1 n+2 Uk (x) pentru k ∈ . ıncˆ a a . x1 . 3.

 . . p} sunt parametrii de control corespunz˘tori unei formule de derivare a numeric˘ de forma (5. 3 Care sunt parametrii de control ai unei formule de derivare numeric˘ de a forma (5. 0.. O conditie necesar˘ ¸i a ¸ a s suficient˘ pentru ca formula de derivare numeric˘ (2. . σ1 . . j ∈ {2.16)? Cu ajutorul parametrilor de control. dac˘ ¸i numai dac˘ as a   1 1 . 3. . ep (x) = (x − x0 )p . .17) este echivalent˘ cu a (5. σ1 . e1 (x) = x − x0 ˜ . . pe care trebuie s˘ o verifice (5. .18) Rn (˜j . . . .   .. bn    2 2   b1 b2 . bp 1 bp 2 . . .16) . . . . Prin urmare este necesar ¸i suficient ca s˘ fie verificate egalit˘¸ile s a at  n   Rn (˜0 . b2   n  (5.19)   k=1       n    R (˜ . .21)   . ep }. exprimat˘ matricial. 1  b1 b2 .17) Rn (h. a a a Indicatie : Formula de derivare numeric˘ de ¸ a p. cu gradul de exactitate p . . . 1.16) astfe ca ea s˘ aib˘ gradul de exactitate p . este ca (5. . . . σp . σ2 . p ≥ 2 .20) (σ0 . . ∀h ∈ Πp .16) s˘ se a s a a anuleze pentru price polinom h ∈ Πp . 0) . Indicatie : Numerele σ0 . unde ¸ n n σ0 = k=1 ak . σj = k=1 ak bj k . j ∈ {1.Metode Numerice Indicatie : Dac˘ se noteaz˘ ¸ a a e0 (x) = 1 ˜ . bp n forma (5. ˜ 179 atunci polinoamele {˜0 . .16) s˘ aib˘ gradul de exactitate p este a a (5. a ¸ ¸ as a a TD. x0 ) = 1 − e ak bk (5. p} . . . x0 ) = 0 . Conditia e ˜ ˜ a ¸ ¸ ca (5. . 1.3) s˘ aib˘ gradul de exactitate a a a a p . .. . p ≥ 2. 0. . . . . . σ3 . x0 ) = − 1 ak e    h  k=1       n  Rn (˜1 . 2. 0              =     .. . .. constituie o baz˘ a spatiului liniar Πp . e1 . . . scrieti conditia necesar˘ ¸i ¸ ¸ a s suficient˘ pe care ace¸tia trebuie s˘ o verifice astfel ca restul formulei (5. σp ) = (0. . . . .16) are gradul de exactitate a1 a2 a3 . x ) = −hj−1  n ej 0 ak bj . . . x0 ) = 0 e pentru j ∈ {0.. .}  k k=1 TD. 4 G˘siti o conditie necesar˘ ¸i suficient˘ . . . an   0 1 0 . Dar (5.

16) care sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate. distincte dou˘ cˆte dou˘. a a a astfel ˆ at ıncˆ n 1 (ii) = 0 . n . ¸i s bk k=1 (iii) pentru k ∈ {1. Pentru demonstratie procedati prin reducere la absurd. 7 Caracterizati multimea tuturor formulelor de derivare numeric˘ de forma ¸ ¸ a (5. care a ¸ ¸ a sunt optimale. . n}  = lk (0)  ak    ω(x)   lk (x) =   (x − bk )ω (bk )      ω(x)    n = j=1 (x − bj ) . 8 G˘siti multimea formulelor de derivare . al unei formule de derivare numeric˘ de forma (5. . . . bn sunt diferite de zero. Problema mai dificil˘ este de a justifica existenta formulelor cu ¸ a ¸ grad maxim de exactitate. cu p ≥ n . 5 S˘ consider˘m formula de derivare numeric˘ (5. bi = bj pentru i = j ¸i s n k=1 1 =0 bk . . . . h = 0) ) care au gradul maxim de exactitate n sunt acelea ˆ care : ın (i) b1 . 2. ˆ acest sens a se vedea a In (2. . Acest rezultat se poate enunta ¸i sub urm˘toarea form˘ : ¸ s a a Formulele de derivare numeric˘ de forma (5. j = 1. .18). construite pe dou˘ noduri.22) f (x0 ) = (−1)n−1 h ω (bk )b2 k k=1 unde bj = 0 . x0 ) (5. 6 Care este gradul de exactitate maxim posibil. adic˘ al formulelor optimale de derivare numeric˘. 2. .180 Alexandru Lupa¸ s TD.16) avˆnd gradul de exaca a a a n titate p . Cum trebuie s˘ fie produsul P := a k=1 bk ? Indicatie : P = 0 . .17) ¸i (2.16) care au gradul maxim de exactitate a n sunt n b1 b2 · · · bn f (x0 + h · bk ) + Rn (f . x0 ) k=1 n≥2 .16) ? a Indicatie : p = n . s TD. b2 . . ¸ ¸ ¸ TD. . Pentru a a aceasta se apeleaz˘ la inversarea matricei Vandermonde. TD. Indicatie : Singurele formule de derivare numeric˘ de forma ¸ a f (x0 ) = ( 1 h n ak f (x0 + h · bk ) + Rn (f .

x0 ∈ I . x0 ) . aa a a Dac˘ I = [a. Care este gradul de exactitate al acestei formule ? Din punct de vedere computational. b] ¸i ¸ s 0<ε≤ Dac˘ a b−a a+b − x0 − 2 2 . TD. b] . x0 ) = 3 3 (4) h f (µ) 2 . h (b1 . x0 ) 2ε . pentru ε = 0 fixat. r(f . x0 + ε ∈ [a. 10 Se consider˘ formula de derivare numeric˘ a a 32f (x0 + 3h) − 27f (x0 − 2h) + 5f (x0 + 6h) + R3 (f . f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f . Restul admite reprezentarea ¸ R3 (f . Coeficientii formulei sunt numere ¸ a ¸ rationale. x0 . x0 ) 120h f (x0 ) = unde x0 − 2h < µ < x0 + 3h iar R3 (f . b] . .23) f (x0 ) = f (x0 + ε) − f (x0 − ε) + r(f . 2ε atunci exist˘ cel putin un punct ξ = ξ(f. astfel ˆ at a ¸ ıncˆ f (x0 ) = r(f . deci formula este optimal˘. ce particularitate ¸ are formula ? Reprezentati restul pe spatiul C 4 [a. ε = 0 va rezulta c˘ ˆ cazul a dou˘ noduri . b] . x0 ∈ [a.singurele formule a a ın a optimale de derivare numeric˘ avˆnd gradul maxim de exactitate p = 2 este a a (5. ¸ ¸ Indicatie : p = 3 . b] scrieti o reprezentare a restului r(f . b] este necesar ¸i suficient s˘ fie verificate inegalit˘¸ile s a at 0<ε≤ b−a a+b − x0 − 2 2 . ε). x0 ) = − ε2 f (ξ) . 3! TD.Metode Numerice Indicatie : S˘ consider˘m ¸ a a n=2 ¸i s 1 1 + =0 b1 b2 . x0 ) din formula a ¸ (5. x0 ) reprezint˘ restul formulei de derivare numeric˘. Indicatie : Fie f ∈ C(3) [a. ξ ∈ (x0 − ε. Notˆnd ε = hb1 . a a F˘r˘ s˘ restrˆngem generalitatea. x0 + ε). unde. vom presupune ε > 0 . 9 Dac˘ f ∈ C 3 [a. b2 ) ∈ B2 . b] . atunci pentru ca a x0 − ε ∈ [a.23). 181 Deducem imediat c˘ formulele de derivare numeric˘ pe dou˘ noduri sunt de forma a a a f (x0 ) ≈ f (x0 + hb1 ) − f (x0 − hb1 ) 2hb1 . x0 ) este restul.

cn se numesc coeficientii formulei de cuadratur˘. Dac˘ ˆ plus Rm (em+1 ) = 0 spunem c˘ formula de cuadratur˘ are gradul de a ın a a exactitate efectiv egal cu m . Indicatie : O formul˘ de cuadratur˘ are gradul de exactitate m dac˘ ¸ a a a (5. se nume¸te pondere pozitiv˘ pe intervalul (a. b) . q > −1 Intervalul (a. 3 Definiti gradul de exactitate al unei formule de cuadratur˘ de forma ¸ a b n (5.5 Test Nr. Rn (em ) = 0 .. 2) a w(t) dt > 0 . Numerele reale c1 . iar Rn (f ) reprezint˘ restul formulei.182 Alexandru Lupa¸ s 5. +∞) w4 (t) = e−t Freud — (−∞. Rn (e1 ) = 0 . s a Exemple de ponderi w(t) Denumire Conditii ¸ impuse asupra parametrilor p > −1 .. 1 Ce se ˆ ¸elege printr-o pondere pozitiv˘ pe un interval ? Prezentati exemple ınt a ¸ de ponderi pozitive. +∞) w3 = e−t Hermite 4 — (−∞.. +∞) cu propriet˘¸ile ¸ ¸ at b 1) pentru orice k ∈ N . 5 TE. . . ∞) TE. b) Laguerre α > −1 (0.24) a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) .. .. 2 Ce este o formul˘ exact˘ de cuadratur˘ . b) w1 (t) = (b − t)p (t − a)q w2 (t) = e−t tα 2 Jacobi (a. ¸ a a TE. b >→ [0. Indicatie : O functie w :< a. pe noduri simple ? a a a b n Indicatie : ¸ a f (t)w(t) dt = k=1 ck f (zk ) + Rn (f ) . exist˘ integralele a a b tk w(t) dt .25) Rn (e0 ) = 0 ..

µ ∈ (0. ii) ˆ cazul m = n − 1 exist˘ o singur˘ formul˘ de cuadratur˘. atunci a a i) pentru m < n − 1 exist˘ o infinitate de formule care au gradul de exactitate m . ˆ plus In ∆ R(f ) = αrp (f ) + (1 − α)εq (f ) TE. De asemeın a a a a nea m ≤ 2n − 1 . 5 Indicati o modalitate de m˘rire a gradului de exactitate al unei formule de ¸ a cuadratur˘ de tip interpolator. Dac˘ m este un ¸ a a a num˘r natural m ≤ n − 1 .24) are gradul de exactitate m . 1] . . < zn fixate. 4 Presupunem c˘ formula (5.. 2 2 a unde λ . g˘siti o formul˘ de cuadratur˘ pe trei noduri. TE.26) a f (t)w(t) dt = α k=1 ak f (xk ) + (1 − α) k=1 bk f (yk ) + R(f ) unde α = εq (em+1 ) .27) a f (t) dt = (b − a)f a+b 2 + r(f ) ? Indicatie : m = 1 . avˆd gradul de a ¸ a a n exactitate 5 . 6 Care este gradul de exactitate al formulei b (5.. are gradul de exactitate m + 1 . Ce leg˘turi a a exist˘ ˆ a ıntre m ¸i n ? s Indicatie : S˘ consider˘m nodurile z1 < z2 < . 7 Consider˘nd formulele exacte de cuadratur˘ a a b f (t) dt = (b − a)f a b−a a+b −λ + r1 (f ) 2 2 ¸i s b−a a+b +µ + ε1 (f ) . ∆ : = εq (em+1 ) − rp (em+1 ) = 0 (5. a Indicatie : Consider˘m formulele ¸ a b p f (t)w(t)dt = a b k=1 q ak f (xk ) + rp (f ) f (t)w(t)dt = a k=1 bk f (yk ) + εq (f ) Dac˘ resturile rp ¸i εq verific˘ conditiile a s a ¸ rp (h) = εq (h) = 0 atunci formula de cuadratur˘ a b p q ∀h ∈ Πm .Metode Numerice 183 TE. ¸ TE. f (t) dt = (b − a)f b .

R(e2 ) − r(e2 ) 3µλ Formula (5.29) are gradul de exactitate efectiv egal cu a a a doi . atunci (5. a a a Se obtine ¸ µ α= . µ+λ r1 (e1 ) = λ Prin urmare formula de cuadratur˘ a b (5.29) a f (t)dt = b−a a+b b−a a+b µf −λ + (µ + λ)(3µλ − 1)f + 3µλ(µ + λ) 2 2 2 +λf a+b b−a +µ 2 2 + R0 (f ) iar R0 (e0 ) = R0 (e1 ) = R0 (e2 ) = 0 R0 (e3 ) = (b − a)4 (λ − µ) 24 . ˆ plus In R(e2 ) = (b − a)3 (1 − 3µλ) 12 .27) ¸i (5.30) a f (t)dt = = b−a b−a a+b a+b f −µ + 2(3µ2 − 1)f + 6µ2 2 2 2 . ε1 (e1 ) = −µ 2 2 Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ cele dou˘ formule au gradul de exactitate efectiv egal cu m=0.28). Pentru λ = µ . Rezult˘ c˘ dac˘ λ = µ .184 Indicatie : Avem ¸ Alexandru Lupa¸ s r1 (e0 ) = ε1 (e0 ) = 0 (b − a)2 (b − a)2 .28) a f (t) dt = = b−a b−a a+b b−a a+b µf −λ + λf +µ µ+λ 2 2 2 2 + R(f ) are gradul de exactitate m = 1 . deci b (5.26) se scrie sub forma b (5. ˆ aceast˘ situatie s In a ¸ α= R(e2 ) 1 =1− . . S˘ repet˘m procedeul descris anterior considerˆnd ca ¸i formule de referint˘ pe a a a s ¸a (5.

.30) se va m˘ri. punctul de start” x0 = 0 . atunci gradul de exactitate al formulei (5. 1] ¸ a ¸ TF.32) xn+1 = xn − f (xn ) f (xn ) .Metode Numerice +f a+b b−a +µ 2 2 + R1 (f ) . 1 Fie f (x) = x3 − 2x + 2 . Prin efectuarea unor calcule elementare se arat˘ c˘ au loc ¸i egalit˘¸ile a a s at R1 (e4 ) = (b − a)5 48 3 − µ2 5 . Justificati faptul c˘ ecuatia are o singur˘ r˘d˘cin˘ . 185 atunci gradul de exactitate al acestei formule este m = 3 .6 Test Nr. µ ∈ (0.} aceste ecuatii. Aplic˘m metoda lui Newton a a a a a (5.31) a f (t) dt = a+b 5(b − a) f − 18 2 +f a+b + 2 3b−a 8 a+b + f + 5 2 5 2 3b−a 5 2 + RG (f ) = are gradul de exactitate m = 5 . a ˆ Intr-adev˘r. formula de cuadratur˘ a a b (5. 1] .. |µ| = 3 5 . n ∈ {0. Alegeti . ˆ aceast˘ manier˘ constat˘m c˘ dac˘ In a a a a a µ∈R . 5.. 1. Totodat˘ a RG (e6 ) = 0 mai precis RG (e6 ) = (b − a)6 2800 . 6 f (x) = 0 . x ∈ [−2. ¸ ¸ Este convergent ¸irul (xn )∞ ? s n=1 1 Dar ˆ cazul ˆ care x0 = 0 ¸i |x0 | < 10 ? ın ın s Indicatie : Avem (¸irul lui Rolle) ¸ s x f (x) f (x) −2 − − 2 3 2 3 1 + 0 + 0 + . .

. 2x3 n 3x2 − 5 n . 1 − (−1)n 2 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ ¸irul (xn ) nu este convergent. = = (−1)k k=0 5 (6)k k k! 5 (5) = 25 1 · 5! x2 − 1 = C · xg(x) . x3 = −1 etc. x0 = 1 iar (xn ) este ¸irul cu termenii generati de a s ¸ (5. ar˘tati c˘ a ¸ a x0 x1 Indicatie : G˘sim ¸ a xn+1 = = = x2 x3 = = x4 x5 = . Astfel x1 = −1 .1 . . O explicatie ale acestor chestiuni ¸ const˘ ˆ faptul c˘ derivata f se anuleaz˘ ˆ intervalul unde c˘ut˘m solutia. x0 = 1 . Sirul din metoda lui Newton s ¸ a a a a ¸ (5. . 2 Fie seria hipergeometric˘ a lui Gauss a ∞ 2 F1 (a.. b. a as Este interesant de a programa algoritmul ¸i de a vedea ce se ˆ ampl˘ dac˘ alegem s ıntˆ a a punctul de start x0 astfel ca x0 = 0 . (c)k k! Alc˘tuiti un algoritm pentru determinarea primelor 10 zecimale exacte ale celei mai a ¸ mari r˘d˘cini (reale) a ecuatiei a a ¸ 2 F1 (−5. 6 5 . atunci a 2(x3 − 1) n 3x2 − 2 n xn = . 1] . 1 Se constat˘ ca aceasta se afl˘ situat˘ ˆ intervalul a a a ın ˆ continuare aplicati o metod˘ iterativ˘. 10 2 5 x + . 1. 17 21 .1 .32) se obtine din ¸ xn+1 = Dac˘ x0 = 0 . x2 = 1 .. = +1 = .1 . 3 Dac˘ f (x) = x3 − 5x .32). In ¸ a a .186 Alexandru Lupa¸ s ¸i deci ecuatia are o singur˘ r˘d˘cin˘ x ∈ [−2.. . n = 0. 9 21 R˘mˆne s˘ aproxim˘m cea mai mare r˘d˘cin˘ a ecuatiei a a a a a a a ¸ g(x) = x4 − g(x) = 0 . = −1 . |x0 | < 0. z) = k=0 (a)k (b)k z k .. 2 1−x )= 2 1−x 2 k Indicatie : Au loc egalit˘¸ile ¸ at 2 F1 (−5. TF... a ın a a ın a a ¸ TF... 6 . 1−x )=0. c.

ˆ tabelul de mai jos sunt trecute anumite valori ale functiei f ın ¸ x f (x) 1 e−λ − ln λ λ (ln λ − 1) + Prin urmare . x∈R. Avem tn < x(λ) < cn iar dac˘ |cn − tn | ≤ EP S . ln λ) iar ˆ continuare consider˘m c˘ f : [a. x(λ) ∈ (1. algoritmul se opre¸te ¸i declar˘m x(λ) := (cn + tn ) ∗ 0. N (t) = t2 + λe−t . ∞) 187 pentru diverse valori ale lui λ . metoda tangentei cu a ın a a s a punctul de start t0 = 1 ne va furniza un ¸ir (tn ) . x ∈ [0. s tn+1 = N (tn ) . ∞) . λ ∈ [3. Prin urmare ecuatia are o singur˘ solutie ¸ a ¸ x = x(λ) . cea ¸ a ¸ mai mare r˘d˘cin˘ a ecuatiei a a a ¸ x − cos x = 0 . 5 Descrieti un algoritm care s˘ furnizeze. Indicatie : Not˘m f (x) = x − cos x .Metode Numerice TF. 1) care simuleaz˘ a a a precizia. a a a s a TF. Termenii ¸irului (cn ) constituie aproximatii prin adaus ale solutiei s ¸ ¸ x(λ) . Deoarece f ≥ 0 pe R ¸i ¸ a s f (−∞) = −∞ . C(t) = tet − λ − t(e − λ) . Dac˘ x = x(λ) este o solutie s˘ se a ¸ a arate c˘ x : (0. f (0)f (1) < 0 . cu cel putin 5 zecimale exacte .5 . Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ f este cresc˘toare ¸i concav˘. f (∞) = ∞ . tet − e unde c0 = ln λ . unde EP S este un num˘r din (0. ∞) → R este o functie cresc˘toare ¸i concav˘. t+1 termenii c˘ruia aproximeaz˘ prin lips˘ solutia x(λ) . a a a ¸ Metoda coardei genereaz˘ un ¸ir (cn ) cu a s cn+1 = C(cn ) . ∞) . ln λ] → ın a a R . 4 Rezolvati numeric ecuatia ¸ ¸ xex − λ = 0 . f (+∞) = ∞ ¸i ¸ a s f (x) = (x + 1)ex > 0 pe [0. a ¸ a s a Indicatie : Dac˘ f (x) = xex − λ atunci f (0) = −λ < 0 . s s a Derivˆnd egalitatea x(λ)ex(λ) = λ g˘sim a a x (λ) = ¸i s x (λ) = − x(λ) >0 λ (1 + x(λ)) x2 (λ) (2 + x(λ)) λ2 (1 + x(λ)) 3 <0 ceea ce implic˘ faptul c˘ x este cresc˘toare ¸i concav˘.

. Dac˘ acest criteriu este verificat pentru k = n concludem c˘ a a o aproximatie root a solutiei x este ¸ ¸ root : = (cn + tn ) ∗ 0.Avem a    ck+1 = 1 − f (1)(1 − ck )    f (1) − f (ck ) c0 = 0 . k = 1.. x ∈ [a. atunci s˘ se arate c˘ ecuatia a a a ¸ f (x) − f (a) − (b − x)f (x) = 0 are cel putin o solutie.. b) F (x) = a f (t) dt − (x − a)f (a) − a (b − t)f (t) dt . .. θ ∈ (a.. b] . Atunci ecuatia a a ¸ f (x) − f (a) − (b − x)f (x) = 0 are cel putin o solutie. b] → R cu imaginile ¸ x x . Avem F (a) = F (b) = 0 ceea ce . ¸ ¸ Indicatie : Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei H .. (tn ) sirurile ¸ iterative furnizate respectiv de cele dou˘ metode. t1 . 1) . ... Pe de alt˘ parte a F (x) = f (x) − f (a) − (b − x)f (x) . criteriul de precizie ¸i totodat˘ de stop fiind s a tk − ck = |tk − ck | ≤ 10−6 . tn . Not˘: Rezultatul este valabil pentru o clas˘ mai larg˘ de functii reale : vezi a a a ¸ Problema 7. 1) .   f (tk )   tk+1 = tk −  f (tk ) Algoritmul poate consta din calculul simultan al numerelor c1 . pe baza teoremei lui Rolle. . unde ¸ a ¸ H(x) = (x − a)f (a) − (x − b)f (x) Avem H(a) = H(b) = (b − a)f (a) ¸i s H (x) = (b − x)f (x) − ( f (x) − f (a) ) . b) astfel ca F (θ) = 0 . b) . Fie (cn ) .188 Alexandru Lupa¸ s ecuatia are o singur˘ solutie x ∈ (0.. b) . c2 . b] . TF. x ∈ (a. 7 Fie f ∈ C[a. . 6 Dac˘ f ∈ C 1 [a. . . t2 . cn .5 . x ∈ (a. Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ f > 0 pe ¸ a ¸ a ın a (0.. n . . ¸ ¸ Indicatie : Fie F : [a.... 2. iar metoda tangentei a ¸ a (cu punctul de start t0 = 1 ) o aproximatie prin adaus. metoda coardei furnizeaz˘ o aproximatie prin lips˘. . b] cu proprietatea c˘ f exist˘ pe (a. TF. implic˘ existenta unui a ¸ punct θ . t0 = 1 .

S.Bibliografie [1] Ahmad M. Janson S.. Johnson R. s s [14] Lupa¸ A.Mat. 381 -No.. Problem 246..Bull . Editura Tehnic˘.Mat. Elektrotehn. Fak. a [8] Ionescu D. Elektrotehn.. . Elektrotehn.R. 598 ( 1977) 79-85 . Univ. [5] Boyd A. Beograd. Fak.G¨ttingen. Math. New York. Approximate calculation of integrals. Fak. .Fiz.Fiz. Birkh¨user Verlag Basel. Beograd. On polynomials with real zeros... Publ...J.Bucure¸ti. 409 ( 1972) 13-16 . nr.Vesnik 8(23)(1971). Ossicini A. Cuadraturi numerice.. Fak.. (1968) 237-240.Fiz.412-460 (1973) 93-96.. . [13] Lupa¸ A. Jones R.Math. o [7] Ghizzetti A. [11] Lupa¸ A..Mat. a as ¸ [12] Laguerre E. Univ. [4] Beesack P. Elektrotehn.Mat. [2] Ash M. Publ.I. 1977.. Ser. a s [9] Kronrod A. No.V.. Calcolo 21 (1984) 151-169.L.Fiz. No. Beograd. Univ.. A remark on the Schweitzer and Kantorovich inequalities. Numerical integration by means of Gauss-Legendre Formula. Oeuvres. nr. Ser. Ser.357-380 (1971) 31-32. Canad. 189 . 1962. Bounds for order statistics. 577 -No.. Inequalities for the roots of a class of polynomials. s a s Revista de Analiz˘ Numeric˘ ¸i Teoria Aproximatiei 3(1974). On bounds for the range of ordered variates. Macmillan. Inc. . 1957. Mathematics of Commputation 37 (1981) 159-168.. [6] Brass H.J. Beograd. s [16] Lupa¸ A. [3] Ash M. V. 121-140. Mathematica-Revue d‘Analyse Num´rique et de Theorie de l‘Approximation e 9. 1 (1980) 81-92. Ser. Consultans Bureau Enterprises . Quadraturverfahren. [10] Krylov V. Quadrature Formulae. Vandenhoeck&Ruprecht. . Publ.. nr. Optimal Numerical Differentiation sing three Function Evaluation . Optimal Numerical Differentiation using n Evaluations .. 1970. I. Publ. s [15] Lupa¸ A . Teoreme de medie pentru transform˘ri liniare ¸i pozitive. 1965. Nodes and weights of quadrature formulas .L. Stuttgart. Univ. Paris -1898.N. 2.

.v . Notes sur les fonctions convexes d‘ordre sup´riuer (IX) . 27 (1918) 37-43. e Mathematica (Cluj) 43 . Uber algebraische Gleichungen mit lauter reelen Wurzeln.Mathematical Surveys nr. Math. [28] Sard A. [32] Sz. Amer. ¨ [31] Sz.... New York .E.Publ.. An integral representation of the differentiation operator. (1964) 157-184. Jber. . Optimal points for numerical differentiation. Hung. . D. Englewood Cliffs .5) 22(1913) 562-569. Soc.1-2 . Atti della Accademia dei Lincei. Deutsch.9.Soc.(1997) 109-115. 1959. 1963.190 Alexandru Lupa¸ s [17] Lupa¸ A..Sci. [30] Szeg¨ G.Acad.Math. [23] Popoviciu T.. nr. N.Meir. ¸ s Studii ¸i cercet˘rii de matematic˘ (Cluj) IX (1960) 119-145. [19] A. Numerische Matematik 2 (1960) 214-227. Wertverteilung bei Polynomen mit lauter reellen Nullstellen und Koefizienten. Nos.Colloq. s Gazeta Matematic˘ . Sur les ´quations alg´briques ayant toutes leurs racines r´elles..M. Solutions of equations in euclidean and Banach spaces. 11 (1968).Bull. e e tom XXVI . Rhode Island. Math. o Amer. Diferente divizate ¸i derivate.3-4 (1985) 188-192. Linear Approximation.J. [27] Salzer H.-Nagy J. . (1942) 85-141. s a a e [26] Popoviciu Tiberiu.. Orthogonal polynomials . Mathematica (Cluj) 6(29). [21] Peano G. s Revue d‘Analyse Num´rique et de Th´orie de l‘Approximation. 3 (1952) 269-274.v . a [18] Lupa¸ A.. 1973. Academic Press . 1966. A. Mache D. s a [25] Popoviciu T. New York .-Verein. .-Nagy J. e e e Mathematica (Cluj) 9 (1935) 129-145.Math. Canad. Prentice Hall . Math. Rendinconti (Ser. 443-445. Anul VI.Sharma : On zeros of derivaties of polynomials. Gaussian quadrature formulas . Resto nelle formule di quadratura espresso con un integrale definito.H and Secrest. On the Numerical Differentiation. Studii ¸i Cercet˘ri Matematice III (1952) 53-122. . vol. [29] Stroud A. . Acta. .seria A. . La simplicit´ du reste dans certaines formules de quadrature. ın a [24] Popoviciu T. [22] Popoviciu T. XXIII . Asupra restului ˆ formulele de derivare numeric˘ . [20] Ostrowski A..

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->