Sunteți pe pagina 1din 70

hieroglife ale sufletului

cristi mirea
hieroglife ale sufletului

Editura UNICON Timişoara


2000

1.

Cuvintele îmi curg necontrolat


De parcă nici nu aş exista.
Stau ascuns după o perdea
Şi sper să nu rămân blocat
cristi
2 mirea
Între gânduri fără viaŃă,
Într-o lume imaginară
În care viaŃa atârnă de un fir de aŃă.
Şi parcă mă trezesc,
ca pentru întâia oară,
Dintr-un somn adânc
Şi urlu de disperare.
Sunt singur şi plâng
Într-o tristeŃe fără hotare.

2.

Singur,
căŃărat pe ruinele unei iluzii,
AgăŃat de rădăcinile noduroase
ale unui copac putrezit:
decor într-o fotografie evaporată.

Privesc în jos,
spre haosul de pietre şi moarte,
iar prăpastia marilor speranŃe se măreşte.
Mă înghite.

3.

Franjuri de materie
roiesc în jurul oaselor.
Celule fără minte într-un
haos organizat, bine planificat
şi vapori de suflet.
Curbe şi extremităŃi.

4.

Frânturi de fericire şi exaltări episodice


se revarsă asupra ecuaŃiei de plăcere şi teamă.
Un fir de speranŃă prelingându-se
printre pietre ascuŃite, sângerând şi urlând.
Sclav al dorinŃelor spontane,
dependent de aroma pericolului iminent,
Trebuie să plec; să mă eliberez
de obsesia fanteziilor carnale, de lichide şi piele.
hieroglife ale sufletului
3
În adâncul mişcărilor extatice
stă ascuns germenele nebănuit,
plin de durere şi ură,
egoist al propriilor priorităŃi.

5.

Un ultim gând de fericire.


O ultimă silabă de gingăşie.
Ascuns sub roua cristalină
Privesc culorile spectrale
Ale ultimei dimineŃi milenare.
Mă tăvălesc prin iarba grasă
Gândindu-mă la culoarea preferată,
Zâmbind pentru mine.
Aud vuietul apropiindu-se
Şi un val de inspiraŃie mă cuprinde,
Încătuşându-mă.
Un simplu moment de puritate
Între multe gânduri implantate.
Expir şi un abur se desprinde
De trup şi suflet şi oseminte.

6.

Noaptea în care ne-am iubit


A fost noaptea în care nu ne-am întâlnit.

7.
căprioare şi felinare
idei împletite
şi gânduri izgonite
puncte luminoase
şi roiuri puturoase
sârme ruginite
împletite şi răsucite
graŃii imaginare
căprioare şi felinare.

8.

Printre jurăminte,
cristi
4 mirea
DespărŃirea de viaŃă
Se apropie şi nu poŃi opri
Valul rece care te cuprinde.
Gândul gol care te striveşte.
Printre îmbrăŃişări
Rosteşti cuvinte reciclate.
Deschizi ochii şi vezi
Ceea ce nu vezi.
Auzi ceea ce nu auzi.
Neologisme senzoriale
Te duc spre nimic.
Spre camera cu draperii
Cu franjuri purpurii.
Ucenic al eternului
Te strecori printre voci
Până ce ajungi de unde pleci.

9.

Sudoare,
Frisoane involuntare.
Trup fragil tremurând.
Ochi disperaŃi căutând.
Ruşine şi disperare.
O singură scăpare:
RenunŃare.

10.

Încă mai respir,


Continui să gândesc;
Clipesc şi privesc.
Inspir şi expir.
Cu îndeletniciri mărunte
Îmi testez memoria căruntă
Brăzdată de spasme
Curmată de instincte.
Inspir.
Pur anatomic şi banal
Fără motive însemnate
Sau intenŃii contemplate.
Mânat de ezitări ciclice:
hieroglife ale sufletului
5
Expir.

11.

Vânat de viitor
încerc să alerg printre oameni de carton
într-o permanentă coliziune cu fragmente.
Viitorul care mi-a fost trecutul preferat
mă aşteaptă la portiŃa din dos,
îmi face cu ochiul şi vânătoarea continuă.
Mă izbesc de zidurile putrezite şi pline de
igrasie ale amintirilor stelare.
O voce sacadată mă îndeamnă spre casa
profesorului,
Spre locul unde adevărul s-a cuibărit
Între coperŃile uzate ale prezentului trecut.

12.

Ciudată, se rostogoleşte
şifonând cearşaful, zâmbeşte.
Aroma extazului pluteşte,
pe buzele-i se despleteşte.
Înfocată se târăşte,
doritoare mă priveşte,
cu unduiri mă ispiteşte,
în adâncu-i mă doreşte.

13.

nu voi mai dansa


nu voi mai atinge pământul
fiecare pas va fi aşa de uşor
iar gândurile vor pluti
puf şi zâmbete
piruete vaporoase
într-o împletire caldă
trupurile atingându-se
ochii devorându-se
buze apropiindu-se
cristi
6 mirea
14.

apari şi dispari
fără să observi
tresar
sunt speriat
mă vezi?
m-ai uitat?
aştept şi aştept,
iar tu taci şi…
pleci

15.

Erau şi cabluri
întinse şi uleioase.
Erau şi ierburi
înalte şi luxoase.
Erau şi lespezi
grele şi murdare.
Erau şi oase
proaspăt devorate.

16.

s-a terminat.
Acum
sunt singur şi rece
printre gunoaie căutând,
văd gânduri fumegând.
Ploi murdare se revarsă
peste jarul ascuns
sub carnea arsă.
Flori uscate şi parfumate:
incendiate de mine.
Ferestre sparte
De plăceri clandestine,
toate spulberate,
toate uitate înainte de a fi create.
Nimicuri azurii
şi melodii demodate.
łipete ascunse după dorinŃe murdare.
hieroglife ale sufletului
7
Mânat de obsesii ireale,
dau interviuri imaginare.
Cuvinte pripite
Dezastre contopite,
De sânge stropite.

17.

Oboseli caniculare
şi frisoane celulare.
Imagini defazate
printre convorbiri uzate.
BraŃe-ncrucişate
cu polen presărate.
Fluturi dionisiaci
cu strămoşi de draci.
Cuvinte răsturnate
de fraze întortocheate
de flăcări uscate
şi de nimburi iluminate .

18.

Sunt un vânător
mânat de ritmurile
alerte ale turmei de demoni.
Pot mirosi
duhoarea singuratică
a fiarelor vânate
şi a formaŃiunilor ciudate.
Sânge gros
curge din rănile arse
ale prăzii singuratice,
iar misiunea e pe cale să fie încheiată
când gloanŃele sunt epuizate
şi doar lama cuŃitului
te mai călăuzeşte
în crima divină
spre potolirea demonilor
şi învierea morŃilor.
cristi
8 mirea

19.

Voi pretinde
că nu vreau mai mult.
Voi spune
că tot ceea ce aştept
e aici.
Dar,
Niciodată nu va fi;
căci
nu voi privi
spre locul potrivit
la timpul potrivit.
Iar,
şansa va pieri
cât aş clipi.

20.

De fapt suntem nişte dughene,


Pline de defecte
Privind spre zburătoare
Cu aripi şi pene.
Ne pierdem în praful încăperii
Pe podeaua căreia ne-am trântit
Privind spre flori în putrefacŃie
Şi gratii pe care le-am iubit,
CulcaŃi în plapuma moale
de betoane prefabricate.
Un puf de pană se ridică
şi vrea să se sinucidă.
Trezit complet de ciripituri
Sau de gânduri obsedante,
Te strecori printre crengi şi ierburi
Şi rădăcini aeriene:
Te plimbi printre şiruri perfecte:
Pepinieră cu arbori mărunŃi şi uscaŃi.
De fapt suntem nişte zei,
LipsiŃi de orice puteri;
Stăpâni pe nici o situaŃie,
Crezând că pururi vom domni,
hieroglife ale sufletului
9
Sperând că vom schimba ceva:
Un lux ce nu se va întâmpla.
De fapt ne merge bine
Cât timp mai respirăm,
Căci albul nu va mai fi alb
Când sângele se va închega
În vine întortocheate,
Pe drumuri pavate
Cu clinchet de copite
Şi mirosuri limpezite.
De fapt suntem animale
Cu dorinŃe primare
Şi aspiraŃii pătimaşe
Pline de vorbe uriaşe.

21.

plutesc printre sculpturi de ceară


dezbrăcat şi ruşinat
o privire amară
mă orbeşte obsedant
simt cum devin
obiect neînsemnat
savurez din plin
cum sunt înmormântat.

22.

Ochi şi buze.
Apropieri distante.
Rece şi cald
Linişte şi pace.
Priviri căutând.
Ochi văzând.
Imagini legănate
de lacrimi udate.

23.

Nu mă vede prin mulŃime;


După stânci false şi
Lumânări arse.
cristi
10 mirea
Doar umbra se prelinge
Peste nisipul rece,
Filtrată de lumina nocturnă.
Paşii dispar în apă.
Urmele se nivelează.
Umbrele se retrag.
Apa se răceşte,
De mine se izbeşte
Dar nu mă zăreşte.

24.

Amintiri cernute
Prin site mărunte.
Vise ciudate:
Bronzate.
Frunze migratoare
Spre destinaŃii terestre
Cu dansuri amăgitoare
În loc de zestre.

25.

Noaptea,
Când îngerii urlă
Şi lacrimile se adună;
Atunci îŃi simt lipsa
În timp ce privesc patul:
Mare şi gol.
Ating perna pe care o atingeai.
Mă întind pe plapuma pe care te întindeai.
Atunci când voi stinge luminile
Voi fi singur.
Doar eu cu lacrimile.
Doar eu cu gândurile
Pierdute printre rafturi,
Printre sunete dragi
Şi melodii vagi.
RenunŃ la atingerea ta
Deoarece ştiu că nu o pot avea.
Adorm sau sunt treaz?
Visez sau nu?
hieroglife ale sufletului
11
Îngerii nu mai urlă
Şi lacrimile se usucă.

26.

Clipele mărunte contează


când sfârşitul te onorează.
SecvenŃe de realitate se strecoară
Printre ritmuri violente;
Iar izbânda flăcării, care se zbate,
Devine ireală sub ploaia neagră.
Şi momentele importante
Devin neînsemnate,
Detaliile fiind ignorate;
Cu extirparea esenŃialului
Şi gustarea idealului.

27.

Lacrimi se desprind
din ochii injectaŃi de oboseli cotidiene:
de imagini preambalate
şi amintiri manipulate.
Circuite geometrice se preling
spre flori metalice
cu polen de pilitură
şi mireasmă obscură.
BeculeŃe colorate
pe tablouri virtuale:
sentimente explicitate
şi gânduri înseriate;
Lacrimi prefabricate.

28.

Aripi şi pene
Gânduri şi dileme
Panglici acoperind gene
Funingine
Petale ofilite
Iluzii şifonate
Foşnete alterate…
cristi
12 mirea

29.

Preziceri demodate
şi spasme policrome.
Hiene înfometate
cu instincte autonome.
Grămada închisă
în camera stinsă.
Printre halucinaŃii
Se strecoară
IncitaŃii.
E închisă iarăşi
Uitată de soare,
Printre străzi pustii.

30.

O stare ciudată
De indispoziŃie totală
Mă pândeşte.
Mă stăpâneşte.
O presimŃire bizară
Într-o viaŃă amară
Mă ispiteşte.
Remuşcări şi temeri
Îmi dau târcoale
Iar cu stomacul rău prevestitor
Simt că sunt muritor.

31.

Acum, când am închis uşa,


Nimeni nu va mai intra,
Doar tu eşti în mintea mea.
Nu voi mai deschide uşa,
Căci nimeni nu va mai vrea
Dragostea mea.
Dar poate vei veni;
Într-o zi, mă vei ispiti,
Până când voi muri.
hieroglife ale sufletului
13

32.

şi alerg
printre sprâncene
negre şi lipicioase.
şi mă zbat
să nu mă-nec
printre lacrimi şi salive.
şi mă trezesc
într-o baltă de sudoare
a unei realităŃi subconştiente.

33.

O somnolenŃă plăcută
Se aşterne peste trupul obosit.
O adiere înmiresmată
Se prelinge spre asfinŃit.
Legănat de ştreanguri împletite
Mă cufund între noduri potrivite,
Iar durerea plăcută
Se contopeşte cu extazul.

34.

Umbre pierdute
Pe pereŃi decojiŃi.
Flori ofilite
Pe podele murdare.
Vântul apare,
Cu puterea-i spulberă
Gânduri şi voci.
DespărŃiri imaginare
Purtate în minte
De parcă ar fi reale.

35.
cristi
14 mirea
Şi privesc spre uşa încuiată.
Şi privesc spre fereastra murdară.
Şi astept să apară cineva.
Aştept să fiu îmbrăŃişat.
Aştept să aud ceva.
Aştept vocea deja eronată.
Vocea care m-a călăuzit.
Vocea care m-a alintat.
Vocea pierdută.
Pierdută printre foşnete minore.
Pierdută printre ecouri.
Pierdută şi uitată.
Şi…

36.

Mă întorc şi râd la noapte.


Îi râd în faŃă, tot mereu.
Îngân ale ei şoapte
De mă simt un semizeu.

Ochii îmi râd de bucurie.


Fericit că trăiesc
Încep un dans nebunesc
Cu piruete pline de euforie.

37.

Se plimbă pe străzi mizere


Ducând conversaŃii imaginare
Cu interlocutori mentali
CreaŃi de o minte însingurată.

38.

Şi privesc spre fereastra


Închisă şi mată,
Dorind să nu mai privesc,
Dorind să nu mai gândesc.
Libertatea cotidiană o dată
E îngrădită de teamă,
hieroglife ale sufletului
15
De lipsa de sinceritate
Şi de gusturi sărate.
Simt îmbrăŃişarea
Cea plină de agonie
Ce mă-ndeamnă
Spre o orgie.
Şi vreau să mă eliberez
Din îmbrăŃişarea strâmtă
A cămăşii de forŃă.

39.

Dau perdeaua la o parte,


O rază de soare atinge betonul,
Un norişor de praf creşte în lumină,
O urmă de pantof în spotul incandescent:
Semn al unui pas imaginar.
Sosia unei persoane o dată existente
Se iveşte şi iar mă părăseşte.
Privesc din ascunzişul meu,
Inspirând aroma perdelei învechite.
Lăsându-mă sedus de acest clişeu,
Încep să aud o melodie în surdină.
Un vârtej de imagini instantanee, roind,
Lacrimi şiroind
Chipuri şi gânduri.
Clipesc.
Las draperia să cadă.
Nu mai gândesc.

40.

Doar un cuvânt de ai spune;


Ceva care să-mi demonstreze că trăieşti.
De ce stai aşa cuminte şi mă priveşti?
Îmi îngâni cuvintele fără a răspunde la întrebări
Mă priveşti de parcă m-ai şti
Cu toate că eu nu te cunosc.
De nu mi-ai fi imaginea în oglindă
Aş sta singur şi aş vorbi în gol,
Aşa măcar suntem doi.
cristi
16 mirea

41.

Să nu te mişti.
Exact aşa să stai,
Ca o stană de piatră
Sculptată cu neîndemânare,
Cizelată la întâmplare.
Nici nu clipi,
Doar priveşte în gol
Cum faci deobicei
Şi nu mai zâmbi.

42.

Ne plimbam.
Cică era vară
(dar eu nu cred)
Treceam printre pietre funerare.
Era plăcut şi liniştit
Printre morŃi şi marmură.
Citeam nume de pe cruci
Şi râdeam cu lacrimi,
Ştiind că acolo ne ducem
Când preotul va spune
Amin.

43.

Îi privi trupul.
Întinsă pe masa de inox:
Goală.
O pace confortabilă plutea,
Iar el se minuna:
Frumoasă.
Îi mângâie curbele:
Reci.
Sânii frumoşi:
Reci.
(părul care şi-a pierdut elasticitatea)
O sărută pe buzele inerte:
hieroglife ale sufletului
17
Reci.
(privi spre bisturiu, fierăstrău, foarfecă)
FrumuseŃea cadaverică se ofilea,
Iar interiorul i se deschidea:
Plin de organe şi secreŃii:
Moarte.

44.

Privea apa cristalină,


Asculta zumzetul ei atingând pietrele.
Urmări dâra de sânge
Cum lua un curs haotic,
Învârtită şi diluată de vârtejuri.
Dâra roşie se răspândea,
Iar ea privea:
Cum pulsa din braŃ,
Cum se prelingea
Şi se contopea cu apa.

45.

O flacără fugară.
Nimic deosebit.
Ceva ce luminează altceva.
O văpaie brăzdând smoala
Şi arzând mocnit.
O ating şi simt durerea.
Se plimbă peste palma fragilă
Şi arde pielea.
Doare,
Dar nu mă opresc.
Tortura se prelungeşte,
Palma se roteşte.
Mirosuri ciudate,
De păr şi piele:
Incendiate.

46.

Vroiai o scurtă călătorie,


Ceva spontan.
cristi
18 mirea
M-ai invitat fără să ştii
Şi am rămas surpins
Cum de am acceptat
Să te însoŃesc,
Neştiind unde vom merge,
Aflând când vom ajunge,
Colindând împrejurimi
(fantezii despre destinaŃii
şi gânduri despre inhibaŃii)
Sedus de traseu,
Visând la destinaŃie.
Stop.
47.

La fel de neagră
Era noaptea.
La fel de nemiloasă
Era soarta.
Cu ochii înceŃoşaŃi
Priveam în întuneric,
Apropiindu-mă tot mai mult
De marginea bordurii.
(judecând tot mai puŃin)
Vântul mă surprinse
În timp ce săream.
Cădeam şi zâmbeam
(am făcut-o)
AgăŃându-mă de crengi,
ÎnŃepându-mă de spini,
Lovindu-mă de pământ.
Nu mai zâmbesc.

48.

Efecte şi defecte.
Efecte cauzate de defecte.
Efecte ale unor defecte.
Efecte întărite de defecte.
Defecte fără efecte.
hieroglife ale sufletului
19

49.

Hieroglife ale sufletului


Tatuate pe pielea deshidratată
Prind viaŃă
Sub blestemul iadului.

50.

Ar fi precis mai bine


Să plec
Şi să nu mă mai întorc.
VoinŃa înfrângerii urla
Şi mă îndemna
Să renunŃ , să fug.
Printre lenjerii luxoase
Zăresc o oglindă.
Mă privesc.
Nu mă recunosc:
Haine pe care nu le port,
Camere în care nu locuiesc,
Tablouri pe care nu le suport.
Ce fac aici?
Unde sunt?
Privesc spre noptieră
Şi observ banii.
Apoi,
Se întoarce.
Aceeaşi figură:
Necunoscută.
Mă ridic
Şi
Plec.

51.

Oscilând într-un vis:


Plutesc.
Alunecând într-un abis,
Fumegând.
Nu te apropia.
cristi
20 mirea
Nu mă atinge.
Lasă-mă să cad.
Să zbor.
Să mor.

52.

Acasă,
În patul moale,
Mă strecor
Între cearşafuri de petale.
Vise despre ploaie.
Vise despre apă.
Vise despre petale plutind
Sub cerul brăzdat
De fulgere – o văpaie.
Vise despre înot,
Despre plutiri şi unduiri
Între cearşafuri de petale.
Mă strecor
În patul moale,
Acasă.

53.

Cred că era la fel de cald.


Sau era frig?
Mă plimbam - ca de obicei.
Ascultam – ceea ce auzeam.
M-am oprit, deoarece transpiram,
Sau pentru că visam.
Şoseaua nu exista.
Sunetul mi-l imaginam.
Eu dispăream
Între cearşafuri ale minŃii
Nici viu, nici mort,
Treaz sau adormit.
Smuls din vis,
Adormit de moarte.
Curând am realizat:
Fiecare trezire e o moarte.
hieroglife ale sufletului
21

54.

Să vii şi să pleci,
Să priveşti.
Aici sau acolo.
Aproape sau departe.
Să gândeşti
Înainte să îndrăzneşti.

55.

-Eşti frumoasă şi moartă.


Palidă şi încă perfectă,
Exact cum te ştiam.
Te ating.
Te mângâi ca de obicei,
Dar nu tresari.
Nu zâmbeşti.
Te sărut şi te părăsesc.

-Eşti frumos şi mort.


Te privesc şi mă minunez.
Te ating şi mă înfior.
ÎŃi mângâi părul
Îmi trec degetele prin el.
Te ating şi plec.

56.

Pietrificat.
Lipsit de viaŃă
Privesc în gol.
Smoala
Fierbinte atinge statuia:
O atracŃie de lichide şi solide,
De intimităŃi stupide.

57.
cristi
22 mirea
Lipit de cruce.
Înfipt în cuie.
Spinii străpungând pielea.
Sângele Ńâşneşte.
Divinitatea se risipeşte.

58.

Sânge.
Lipicios şi cald.
Picură,
Spre gânduri negre.
Te îndeamnă spre idealuri ale suferinŃei,
Spre o eternitate extracarnală.
Inexistentă
Şi totuşi prezentă.

59.

Parfum.
O adiere de vânt
Dinspre locul postum.
O strângere de mână,
Uitată, dar subestimată.
Ochii licărind în lumină
PierduŃi în spatele halucinaŃiilor
Dar ŃintuiŃi asupra esenŃialului.
Vegetez.
Noaptea uriaşă
Se prelinge printre oameni:
Negri.
Se înfige în suflet.
Apoi se zbate.
Privesc spre fotoliul în penumbră,
spre amprenta unui trup:
dorit.

60.

Despre nemurire vorbeam.


hieroglife ale sufletului
23
Despre stele: multe şi mărunte.
Despre lacrimi.
Am făcut şi planuri.
Am văzut cum s-au spulberat.
Despre oameni visam.
Despre ceea ce nu facem.
Despre lucruri abandonate
În mijloc de drum,
În praf şi pulbere.
Despre jurăminte supreme discutam.
Apoi stăteam puŃin:
Singuri.
Ne priveam, dar nu vorbeam.
Plângeam şi ne îmbrăŃişam.
Despre mine era vorba.
Cum cad.
Despre flăcări fierbinŃi.
Valuri înspumate şi sărate.
Despre locuri fără nume,
Uitate pe veci – dar îndrăgite.
Despre priviri reci,
Despre dispreŃuire şi ură,
Despre viaŃă şi moarte.
Am căzut şi m-am rănit.
Nu voi mai cădea de bună voie.
Nu voi mai pluti.
Nici măcar nu voi mai zâmbi
Fără vreun motiv.
Simplu şi pur.
Lipsit de logică,
Mânat doar de instincte.
De suflet.
Un suflet pierdut.
Uitat.
Înfometat.

61.

CeaŃa se prelinge,
Rece şi umedă
Printre oase şi suflete.
cristi
24 mirea
Se strecoară.
Se răspândeşte.
Coboară şi nimiceşte.
Mă sărută.
Mă străpunge.
Mă ucide.
Rece şi lăptoasă
Mă părăseşte.

62.

Mierea seducătoare a morŃii.


Fierea preferată a sorŃii.
De cârcele injectat
Mă târăsc prin iarba grasă,
Umedă şi slinoasă.
Mă desprind de suflet,
De principii învechite
Şi iluzii prăfuite.

63.

Spaime încâlcite
Pe coridoare prăfuite.
De flăcări împrejmuit
Şi lupi hăituit,
Mă ascund în ruinele unei amintiri.
Captat de păienjenişul speranŃei,
Dezamăgit de banalitatea situaŃiei
Mă las păcălit
De halucinaŃia spaimei.

64.

Noaptea care mă-nconjura


Se spulberă, iar din ea
łâşni un strop fugar
De sânge dulce-aromat,
Iar când momentul dispăru
hieroglife ale sufletului
25
Şi simŃul se prefăcu,
Stăteam la fel de neclintit
Cu Ńeava armei spre asfinŃit.

65.

Peste stratul de neplăceri,


De vise, cancer şi dureri
S-a aşternut calmul total
Al unui pact etern.
Reflectam spre abisul
Unui trai de mult ucis,
Dar încă mai speram
Şi mereu îmi spuneam
Că am avut şi plăceri
(sculpturi din oŃel).
În timp ce priveam spre cer
Mă cufundam în imens
Şi stelele mă-nconjurau
În timp ce mă ucideau
Cu vraja lor eternă -
O căldură maternă.

66.

Şi fiara urla în adâncul trupului asediat.


Durerea şi foamea trebuiau potolite.
Lăcomia pentru suflete inocente creştea,
Drumul spre pradă nefiind uitat;
Totul era la fel de real ca în zilele trecute
Când viaŃa altora era tot ce-şi dorea.

67.

Cerşetori nativi
Intonând nume biblice
Se tăvălesc pe trotuare
Late şi prăfuite.
Insomniaci ai sorŃii
cristi
26 mirea
CălăuziŃi de frig
Se chircesc
Sub mila trecătorilor demonici
Cu gânduri dispreŃuitoare
Şi gheare însângerate:
Ucigând din priviri.
Ignorând.
Uitând.

68.

Arhangheli prăbuşindu-se
În tufe cu spini,
ZgâriaŃi de gheare demonice
Şi lanŃuri metalice.
De oameni bătuŃi
Şi animale hăituiŃi,
Se ascund de soare şi lună,
De ploaie şi furtună.
Cu penele zdrenŃuite
Şi tălpile bătătorite
Se îndreaptă spre casa dărâmată
A spiritului uman.

69.

Te urăsc de atâta vreme.


Te urăsc din tot sufletul,
Încât cred că te iubesc
Pentru faptul că mă urăşti.
Te priveam când mă priveai.
Te răneam când mă răneai,
Dar ceva tot nu s-a schimbat
În acest răstimp,
Pierdut în ani simpli şi confuzi:
Mă vedeam: singur,
Proptit de un zid umbrit de viaŃă,
Dorind o atingere fragilă,
Dorind o iluzie inutilă.
Dar mă răneai iar şi iar,
Eu acceptam şi te iertam.
Nu te-a interesat că nu ne-am apropiat
hieroglife ale sufletului
27
În toŃi aceşti ani,
Cu toate că ştiam
Cum va fi când voi plânge
Iar tu nu mă vei atinge,
Hoinărind pe alte străzi,
Poposind în alte gări.
Te ascunzi în baruri mizere,
Arătându-mi spatele
Mă îmnebuneşti.
Te urăsc aşa de mult
Încât cred că te iubesc.
Nu vreau să te mai privesc.

70.

-Hei tu,
Om sărman care colindă străzi fără nume.
Pot simŃi golul care te înconjoară.
Da, tu. Cu tine vorbesc,
Copil pierdut în labirintul vieŃii
Fără un scop anume.
Nu vrei să te salvezi?
Nu vrei să scapi de durere?

-Nu mai am putere


să mă salvez. Tu străin
Care mă înŃelegi şi şti,
Spune-mi de ce nu pot
Trăi liniştit fără să gândesc,
Să nu mai aud Ńipetele,
Să nu mai văd suferinŃa.
Spune-mi!
Cum aş putea uita sângele?
Aşa roşu şi cleios.
Nu pot uita.
Nu vreau să uit,
Sunetul cald al pianului
Care-şi presară notele în noapte.
Cum aş putea uita melodia
Care mi-a alinat sufletul?
cristi
28 mirea

-Tu, trecător cu suflet sălbatic.


Nu te mai întreba de ce.
Încearcă să savurezi fiecare eveniment
Care te înconjoară. Fără a gândi.
Evitând a pune întrebări fără răspuns.
Trăieşte. Pur şi simplu.

71.

Zâmbete de politeŃe
pline de tristeŃe
se ofilesc în noapte
când se iveşte în zare
silueta fragilă
dintr-o amintire tactilă.
Izbit de zidurile mucegăite
ale unei imagini pierdute
mă desprind de stele
şi mă julesc de nuiele

72.

Nu ştiu ce să-Ńi spun acum.


Să pleci şi să nu te mai întorci?
Şi dacă vei alege acest drum
Capul îmi va fi plin de voci
Care mă vor certa şi huidui
Pentru dorinŃa mea nebună
De a nu te avea şi a te iubi
Încât crezi că totul e doar o glumă.
Dar într-o bună zi vei reveni
Ca dintr-un vis frumos şi uitat.
Bucuros şi speriat te voi privi
Şi voi spune: ce ciudat.

73.

TolăniŃi pe scaune,
AdormiŃi de noapte,
TreziŃi de situaŃie
Ne ameŃim cu fraze
hieroglife ale sufletului
29
Simple şi fără importanŃă,
Totul mascând oboseala lupŃii
Şi banalitatea morŃii,
Dorind să trăim
ÎncolăciŃi ca nişte şerpi.
Sărutând crucifixe
În baruri cu lumini stinse;
Mângâind gene
De lacrimi umezite;
Ne lăsăm duşi de ochi
Şi atingeri mediatice.
Totul fiind atât de bine plănuit
Mă las chinuit
De distanŃa care îngheaŃă
SperanŃa.
O privire inocentă
E răspunsul la întrebări,
Înlăturând incertitudini,
Declanşând plăceri la diferite altitudini
Şi înceŃoşând temeri.
Trăim.
74.

Soarele se revarsă
Peste gheaŃă,
Îndulceşte albul
Şi topeşte neantul.
Se proiectează pe suflete
Şi uluieşte.
Mă străpunge privind
Cum fără milă
Luminează totul
Înlăturând umbrele preferate
Şi deconspirând lacrimi uscate.
Mă obligă să gândesc
Şi să cântăresc.
Să nu mă las sedus
De noapte.
Să nu mă las păcălit
De şoapte.
Mă obligă să văd
Totul clar şi confuz
cristi
30 mirea
Fără favoruri şi excepŃii.
Mă ascund în umbrele grave
Ale după-amiezii glaciare
Pentru a simŃi
Şi a nu mai gândi.

75.

Nu voi Ńipa
Când voi muri.
Nu voi plânge
Când voi pleca.
Nu voi fi bun
Când va fi necesar.
Nu voi dormi
Când îmi va fi somn.
Nu voi dansa
Când voi dori.
Nu voi ucide
Când voi simŃi nevoia.
Nu voi cânta
Când voi amuŃi.

76.

Rătăceai pe coridoare
Reci şi afumate.
Priveai prin vitrine
Jegoase şi aburite.
Mă zăreai:
Obosit şi adormit,
Aşteptând să treci.
Nu mai dormeam.
Dorind să pleci
Te ignoram.
Din minte te alungam,
Dar reveneai cumva;
Mă loveai cu propriile-mi arme
Şi mă dezamăgeai
La fel ca ceilalŃi,
Apoi părăseai acele coridoare
Lăsând o dâră de ceaŃă,
hieroglife ale sufletului
31
De incertitudini şi speranŃă.

77.

Colindam străzi îngheŃate


În lumini scăldate
De lămpi stelate în noapte
Şi căutând acele dulci şoapte.
SecvenŃe ale spiritului
Se tăvălesc prin cristale de gheaŃă
Şi nu mă părăsesc,
Simt că înebunesc
Când mă eliberez
De gânduri protejate
De ziduri foarte înalte
Şi mă bucur că aud
Din când în când
O voce din pământ,
Săpată foarte adânc,
Încă fumegând,
Netezindu-mi simŃul.
Mă aştept să mai aud
GheaŃa cum se crapă
Sub tălpile de odinioară
Protejat de râsete simple
Şi plimbări nocturne.

78.

Unde e acea nemurire,


Prinsă între ghearele utopice ale edenului,
Violată de inocenŃa îngerilor,
ÎncolŃită de aspiraŃii pitice ale unui gând fugar,
Sau arsă de flăcările stacojii ale sfârşitului.
cristi
32 mirea

79.

Vocea ta rostindu-mi numele


Cu mici defecte de intonaŃie,
Dar presărată cu imaginaŃie.
Mă surprindeai cu nimicuri.
Mă uitai, apoi mă redescopereai:
Uitat în colŃul unei încăperi
TapiŃată cu nume şi adrese.
Mă priveai fără să-Ńi reaminteşti de mine,
Neştiind ce nume să-mi atribui.
Dorind să-mi vorbeşti
Te poticneşti,
Iar din politeŃe
Mă uiŃi în acelaşi colŃ.
Poate mâine mă vei regăsi
În acelaşi loc,
Plin de nume şi notiŃe,
De vieŃi şi destine.

80.

Cu degetele îngheŃate
Culeg flori betonate
Din grădina pavată.
Cu pălmile însângerate
Smulg nuiele cu spini
Stropite cu otravă.
Cu ochii înceŃoşati
Fac buchete de betoane şi otrăvuri.
Le sărut şi le dăruiesc.
Le distrug şi le mărunŃesc.
Las ca vântul să le ducă
Spre grădina îngheŃată,
Acolo unde simŃurile dorm
Şi visele mor.
hieroglife ale sufletului
33

81.

Cu hainele smulse de pe trup


Mă aventurez într-o
Combustie spontană a simŃurilor.
Mă izbesc de piele
Şi sărut pleoape.
Mă tăvălesc pe petale de sticlă
Şi ating fluturi nou-născuŃi.
Cu degetele încleştate
Mă cufund între pene
(cenuşă vulcanică).
Mereu mă lovesc de umbre.
Mereu îmbrăŃişez fantasme.
De atâtea ori atins.
De atâtea ori ucis.
Fug prin deşertul minŃii
Spre oaza morŃii.

82.

Te uram dimineaŃa
Când mă trezeam singur.
Te uram pe stradă
Păşind pe lângă nimeni.
Te uram când nu te vedeam.
Te uram când mânat de motive şterse
Te jucai cu alŃii.
Te uram că mă ucideai
Cu lipsa de interes.
Te uram când mă priveai.
Te uram când mă ignorai.
Te uram deoarece
Mă făceai să te urăsc.
cristi
34 mirea
83.

Nu mai vreau să mă aventurez spre plaiuri însorite.


Sunt sătul de atâtea încercări neobosite.
Ce rost mai are să privesc spre soare,
Când orice mic efort doare?
Îmi jur pentru a nu ştiu câta oară
Să fiu mai atent, să nu mă rănesc,
Dar nu pot scăpa de ceea ce îmi este scris.
Pot lupta oricât de tare,
Când soarta se înfurie nu mai am nimic de
zis
Şi nu există scăpare.

84.

Mă afund în plapuma durerii


Tot mai mult şi mai adânc.
Aş vrea să mai simt sărutul plăcerii,
Dar nu mai pot, şi-ncep să plâng.
Simt cum sfârşitul se apropie,
Dar nu sunt pregătit – urlu şi mă zbat,
Dar monstrul se apropie şi ştie
Că de multe ori l-am invocat.
Mai o clipă să mă laşi, să mai zâmbesc,
Să descopăr ce nu voi mai avea,
Dar nu mă lasă şi de nervi începeam să-l lovesc
Cu pumni şi cu picioare, dar nu murea.
Era mort deja.

85.

Inorogi în flăcări
Galopează pe străzi părăsite,
Mărginite de clădiri utopice.
Dispar spre soarele care apune
După orizontul de flăcări îngheŃate.
hieroglife ale sufletului
35
86.

şi demonii urlau
sub cerul dezlănŃuit;
cu ghearele zgâriau
uşile de lemn;
pe noi ne căutau,
să ne elibereze
de dureri şi plăceri;
deja vedeau
cum carnea ne-o spintecă;
deja ne simŃeau
sângele pe limbă:
se îmbătau cu chinurile noastre;
şi încă-i aud
zgâriind pe la ferestre.

87.

Niciodată nu am văzut.
Niciodată nu am simŃit.
Niciodată nu am auzit.
Mereu pluteam şi visam la:
Soare,
Atingeri,
Sunete.
Niciodată n-am îmbrăŃişat.
Niciodată n-am avut fantasme.
Niciodată n-am dorit.
Mereu cu capul în nori visam la:
Trupuri,
Iluzii,
Idealuri.

88.

Rădăcini noduroase
cristi
36 mirea
Înfipte în stânci calcaroase
Se strecoară în creier.
Smulse apoi de buldozere imaginare.
Transpus într-o comă artificială,
Plutesc printre cărămizi
Şi poposesc pe spini.
Mă tăvălesc prin mişcări mentale
Pe patul însângerat
Şi mă înec
În propria-mi sudoare.

89.

Mi-am ucis ultimul vis.


L-am sufocat sub plapuma realităŃii.
L-am suprimat aşa de tare,
încât doare.
Am uitat chipul acela,
Personaj într-un vis îndrăzneŃ,
Erou al unei fantezii,
Plăsmuire a unei minŃi
Ce fuge după iluzii.
Recunosc părul, trupul,
Dar unde este chipul?
E şters şi dispare.
Mă zbat – disperare.
Visare şi uitare.

90.

Încercam să zgârii umbrele de pe pereŃi;


Încercam să alung acele nuanŃe cenuşii:
Forme hidoase într-o continuă metamorfoză,
Demonii noştrii interiori,
ProiecŃii de lumină atotvăzătoare.
Poate voi putea fugi.
Poate nu mă vor urmări.

91.
hieroglife ale sufletului
37

Priveşte-mă cu atenŃie
În timp ce te îndepărtezi.
Aşa am fost mereu.
Aşa am gândit de când mă ştiu,
Şi nimic nu se va schimba
Când vei pleca.
De aceea priveşte
Încă o dată spre mine
Să vezi ceea ce nu vei mai vedea,
Să simŃi ceea ce nu vei mai simŃi:
Căldura unei îmbrăŃişări;
DulceaŃa unei sărutări.
M-ai privit destul.
Te-ai săturat de această epavă
Scufundată în mlaştina simŃurilor.
PoŃi pleca cu inima împăcată
Şi cu fruntea înălŃată.
Nu mă mai privi
Cum mă chircesc într-un vis
Din care mă voi trezi când pleci.
Priveşte-mă bine
Înainte de a-Ńi întoarce spatele
Şi dispari în mulŃimea anonimă
Ce inundă străzile înguste
Ale unei existenŃe lacustre.

92.

Bântuit de himere,
Ispitit de speranŃe matematice,
Sting lumina.
Mă târăsc pe trupuri despuiate
Ce lucesc în noapte.
Respirăm acelaşi aer
În timp ce murim îmbrăŃişaŃi
Privind spre aceleaşi stele.

93.

După lentile colorate


cristi
38 mirea
Se ascund lacrimi posedate
De demoni uzuali.
Încerc să le protejez de trecători
Translucizi şi infiniŃi,
Cu ochi albicioşi
Şi buze cusute.

94.

Nu va ploua la nesfârşit.
Odată se va termina,
Nu vom mai fi uzi.
Ne vom dezbrăca de hainele
Muiate în apa cerului.
Vom fugi prin ierburi înalte
Spre locul unde cerul se crapă.
Vom fugi cu toŃii,
Lăsând pălmile să atingă
Ierburile încâlcite.
Ne vom pierde în lanurile interminabile.
ForŃaŃi de soare
Ne tolănim în covorul viu
Şi privim cum norii se destramă.

95.

De 10 ori am plâns.
De 9 ori am sărutat.
De 8 ori m-am răzbunat.
De 7 ori am respirat.
De 6 ori am minŃit.
De 5 ori am sperat.
De 4 ori am visat.
De 3 ori am urlat.
De 2 ori am adormit.
O singură dată am murit.

96.
hieroglife ale sufletului
39
Cu dureri de cap permanente
Mă cufund în scaunul generic.
Înotând prin smoală
Mă îndrept spre muzeul de figurine
Conservate şi uitate.
După furtuni acide
Mă privesc în oglinzi zgâriate
Plângând.
Rugăciuni inutile
Lansez spre arbori
Şi mă consolez cu oboseli învechite.

97.

Vreau acasă;
Să mă ascund sub masă,
Să dorm ghemuit,
Şi să mă trezesc dezvelit.
Vreau să închid pleoapele,
Să nu mai gândesc,
Să ameŃesc,
Să mă trezesc,
Acoperit.

98.

câteodată
vrem să murim
câteodată
vrem să iubim
câteodată
vrem să vorbim
câteodată
vrem să dansăm
câteodată
vrem să plângem
câteodată
vrem să tăcem
câteodată
vrem să trăim
cristi
40 mirea
câteodată

99.

Libelulele urlau în amurg.


Se zbăteau în apa fiartă.
Cu capul plin de sunete
Fug prin roiul de zgârieturi.
Alerg spre întuneric
Pentru a mă ascunde.
Îmi acopăr faŃa cu pălmile
Pentru a mă apăra
De păsările nebune.
Lovind aerul cu pumnii
Înlătur îngerii
Care Ńipă de durere
Şi lipsă de putere.

100.

Ştiu cine sunteŃi.


Vă urmăresc şi vă cunosc.
Pe voi vă creionez
Când visez.
Nu veŃi scăpa,
Deoarece am văzut ce vine,
Şi nu puteŃi fugi,
Căci vă va prinde
Şi vă va ucide.

101.

Deci,
Despre asta era vorba.
Asta spuneau toŃi
Cei cu sufletul extirpat
Când se refereau la gol.
Un imens nimic
Începe să împrejmuiască
FiinŃe prostite de cuvinte;
hieroglife ale sufletului
41
Înghite naivi
Cu suflet nobil
Şi zâmbet pe buze.
Golul se aşterne peste tot
Veştejind lumina.
Nimeni nu mai vorbeşte
În timp ce ascultă sunetele
Finale ale unei simfonii mute
Cântată de pe portative nude.
Cu vinovăŃia bine ascunsă
Trec printre monoliŃi cenuşii
Şi mă îndrept spre altarul
Sacrificiului suprem
Fără a mă opune
Sfârşitului pentru care m-am născut.

102.

Fachir al simŃurilor
Mă las străpuns de ace,
Mă las dus de durere.
Mă afund tot mai adânc
În cuie ordonate.
Doar veninul plăcerii lipsea
Pentru a încorona suferinŃa.
Continui să mă tăvălesc
Pe patul de ace,
Dorind ca tu să fi cearceaful,
Ca sudoarea ta să fie veninul.

103.

Cred că azi voi muri,


Aşa cum am murit deja
De atâtea ori,
În fiecare clipă care a trecut.
Nu plângeŃi când trec.
Nu fiŃi trişti când nu mai respir,
Deoarece veŃi continua
Să vă trăiŃi viaŃa
Exact ca înainte
cristi
42 mirea
Şi totul va fi uitat
Odată ce am plecat.
Totul va fi ca un cer înnorat
Ce va pluti
Cândva
Deasupra unor amintiri învechite
Şi un zâmbet trist
Va rămâne pe faŃa voastră
Când vă veŃi aminti
De ceea ce am fost
Înainte de a muri
Şi nu mai reveni.

104.

acesta este ultimul cuvânt pe care-l rostesc.


acesta este ultimul moment în care vorbesc.
acesta este ultimul meu dans.
aceasta este ultima şansă de a spune ce simt.
aceasta este ultima clipă în care respir.
acesta aş vrea să-mi fie ultimul gând.

105.

Ascultând discuri zgâriate,


Îmi alint urechea
Obosită de foşnetul cotidian.
Mă proptesc de balustradă
Şi privesc în noaptea rece
Cu cerul înstelat
Şi aer prea curat
Pentru a fi savurat.
Mă trezesc în aceeaşi încăpere
Cu pereŃi zgâriaŃi
Şi mirosuri de mucegai.
Mai simt groaza coşmarului
Din care tocmai am evadat
Şi sunt fericit
În microcosmosul meu ferit
De teroarea acestui vis cumplit,
hieroglife ale sufletului
43
Bucuros în mizeria mea reală
Fără a mă lăsa păcălit
De frumuseŃi trecătoare,
Şi coproducŃii ereditare,
A două persoane unite
Prin trup şi suflet.

106.

Euforic şi flatat
Încet m-am scufundat
În nisipuri mişcătoare,
Fără cale de scăpare.
Efervescent ca o idee
m-a străpuns o viziune
despre poduri suspendate
şi ploi drogate.
Şerpuind printre castele
Din nisip şi nuiele
Am distrus zăcăminte:
O carte fără cuvinte.
Am clipit îndelungat
Când un gând m-a fulgerat
Şi fără a mă trezi din reverie
Nisip am inspirat.

107.

Şi soarele s-a ascuns


Când a apărut din adâncuri.
Doar norii au rămas
Să privească paşii în flăcări
Lăsând urme ale suferinŃei
Şi fragmente de moarte.
În mersul său profetic
Îşi legăna pletele demonice
Şi îşi flutura paltonul
Împrăştiind ispite virtuale,
În timp ce ofilea flori
Şi usca pomi.
A venit să privească
cristi
44 mirea
în adâncul oamenilor.
A venit să afle
cât să mai aştepte.

108.

Zbori spre ceruri însetate


După suflete zdruncinate.
Eliberează-te de material
Şi dispari între nori,
Lăsând în urmă durerea
Şi părăsind plăcerea.
Acum nu-şi mai au rostul
Şi totul pare aşa de normal
Când îŃi iei zborul
Spre acel loc eternal.

109.

…pentru cei cu inima curată


care privesc spre orizont
dorind să înoate prin noroaie
şi care se lovesc de stânci subacvatice,
în timp ce plutesc printre nori
îndepărtându-se tot mai mult
de ceea ce erau,
eliberându-se de ceea ce au fost,
planând spre ceea ce vor fi,
trezind ceea ce au uitat
şi adormind ceea ce sunt,
salvează ceea ce a mai rămas
înainte să mă nasc.

110.

Geniu însângerat
Alergând printre copaci nuzi;
Alergând spre stânca eliberării,
Spre locul unde nu mai există trup şi carne;
hieroglife ale sufletului
45
Acolo unde doar sufletul mai pluteşte
Ca un abur pe cale se dezhidratare;
Acolo este locul unde credinŃa geniului
Se încarnează pentru a fi eliberată.

111.

Mi-e teamă să respir


aerul care m-ar readuce la viaŃă,
când tot ce vreau e să dispar
în umbra cactuşilor mexicani
fiind biciuit de vânturi deşertice
şi apusuri edenice.
Mi-e teamă să respir,
deoarece ar trebui să trăiesc
când eu vreau să mor,
să vegetez între pereŃi cubici,
adormind lângă lumini artificiale,
mâzgălind foi şifonate,
citind versuri disperate,
silabisind cuvinte sofisticate
din dicŃionare prăfuite.
Fiind la un pas de delir
mi-e teamă să respir.

112.

Câteodată te Ńin de mână


În timp ce mă plimb.
Altădată te îmbrăŃişez
Fără să scot o vorbă,
Te strâng aproape de mine
Şi nu te mai las să pleci.
Atunci te zbaŃi,
Deoarece nu vrei să fi aici.
Nu vrei să fi atinsă.
Încerci să scapi de sărutul morŃii
Împotrivindu-te sorŃii.
Nu vrei să înŃelegi
Că nu ai unde să pleci.
cristi
46 mirea
Eşti al meu
Pe veci.

113.

Încerci să te lipseşti
De tot ce te înconjoară
Şi te aventurezi în subconştient,
Spre o călătorie prea lungă
Pentru a avea o destinaŃie,
Explorând amintiri,
Descoperind temeri.
Continui traseul,
Depăşind dureri
Te îndrepŃi spre adevăr,
Spre ceea ce eşti,
Şi apoi te trezeşti.

114.

Nu mai vorbim.
Ne cufundăm într-o tăcere opacă
Pendulând între priviri
Şi vorbe nerostite.
Comunicăm prin semne
Şi prin scrisuri,
Dorind să auzim ceva,
Un sunet care
Să spargă tăcerea
Acestei generaŃii amuŃite
De gălăgia gândurilor
Goale şi evaporate.

115.

Câtă risipă de materie


Gravitează în jurul minŃi.
Mult nimic
Născut din alt nimic.
Ne pierdem în detalii infime,
Supraevaluând banalul,
Venerând carnalul
hieroglife ale sufletului
47
Şi uitând umanul.
Deschişi spre intimităŃi mediatizate,
Suntem admiraŃi
Pentru aparenŃe cizelate
Şi nu vrem să fim uitaŃi,
Ignorând semnele diagnostice
Ale unei societăŃi egocentrice.

116.

ÎmbrăŃişaŃi,
Ne privim şi povestim.
ÎncolăciŃi
Ne confesăm şi ne sărutăm,
Ne mângâiem sufletele
Îndurerate şi îndepărtate.
Chiar ne atingem
Dacă ne străduim
Să ne reamintim
Cine suntem
Şi de unde ne cunoaştem.
Tresărim
Când realizăm
Că nu ne ştim.
Suntem doar oameni
Ce s-au întâlnit din întâmplare.

117.

Aşa de senzual şi trist


łi se leagănă trupul
Proiectând umbre pe pereŃi.
Dansezi singură
În camera aproape goală
Gândindu-te la un partener imaginar.
Te privesc la fel ca în fiecare seară
Şi te zăresc în camera ta
De pe cealaltă parte de stradă.
cristi
48 mirea
Aşa frumoasă şi vulnerabilă
În mişcări precise,
AmeŃeşti după o piruetă interminabilă
Şi cazi pe podeaua de lemn.
[Îmi creez poveşti
legate de tristeŃea ta,
bazate pe mişcări fragile,
lipsit de dovezi tactile
îndrăznesc să-Ńi descriu pielea
- mătăsoasă şi rumenă –
te gândeşti la el?
la cel cu care te iubeai
în nopŃi fierbinŃi;
te gândeşti la singurătatea
care s-a aşternut cu plecare lui]
Oricât mi-aş imagina
Tot nu voi afla
Ce se întâmplă în mintea ta
În timp ce păşeşti elegant
Prin încăperea de vis-à-vis
Şi eu te privesc surprins
Cum în fiecare seară
Dansezi pe aceeaşi melodie
Pe care o ascult în surdină
Din solidaritate sau curiozitate.
Te sărut de la distanŃă
Când stingi lumina
Şi mă părăseşti
În plină noapte.

Aştept următoarea seară


În care te voi vedea
Plutind prin cameră
Pentru a mă fascina.

118.

În timp ce te odihneai
După o ploaie senzorială
ÎŃi mângâiam părul
Decolorat de soare.
hieroglife ale sufletului
49
ÎŃi conturam curbele
Cu degetul arătător.
În timp ce în pace dormeai
Cercetam proeminenŃe
Şi exploram adâncuri.
Buimacă – te trezeai
Şi nu erai sigură
Dacă visai sau chiar trăiai
Acele atingeri învechite
Ale unei amintiri prăfuite.

119.

Muream,
exact cum am plănuit:
erou al unui somn prelungit,
păşind între lumi,
fără a simŃi plăceri,
doar amintiri
despre tot şi toate,
despre lacrimi pictate
pe tablouri cenzurate.
Mor, fără să observ
că nu mai respir,
fără să sesizez
că nu mai gândesc.
fără să simt
că nu mai sunt.

120.

Nu mai există uşi


Care să ne izoleze.
Nu mai există clipe
Care să se dezintegreze.
Vroiam să mă trezesc
Din somnul lung.
Vroiam să mă scârbesc
De tot ce mă-nconjoară,
Dar nu pot scăpa
De imaginea ta:
cristi
50 mirea
Cum mă dispreŃuieşti
Şi mă urăşti,
Deoarece mă las dus
De dorinŃe nude,
Atingeri sincrone
Şi sărutări obsedante.

121.

Erau vremuri când stăteam încremenit.


Priveam spre direcŃii încrucişate
Şi mă cutremuram.
Apoi au venit alte vremuri,
Când privirea mi s-a direcŃionat
Spre un obiect codificat.
M-am învârtit în jurul lui
Dorind să-i descopăr misterul,
Să-i descifrez parola.
Apoi am obosit.
Am renunŃat la obiect.
Am renunŃat la trecut.
Am renunŃat la ceva important:
La dorinŃa de a deŃine ceva,
Ceva preŃios şi unic.
Am urmat un scenariu pescris
Şi m-am împotmolit
În locul unde autorul nu a mai scris,
Lăsat baltă de inspiraŃie.

122.

Poate mă voi răzgândi.


Mă voi biciui
Cu cuvinte eronate.
Voi ajunge să nu mai rostesc
Fraze fără sens,
Ci voi privi mai intens,
Observând subtilul
Ce se strecoară între cuvinte rimate,
hieroglife ale sufletului
51
De oameni uitate,
În morminte îngropate.

123.

mă-nvârt
în acelaşi cerc vicios
de atâŃia ani
şi sper că o dată
voi scăpa
de speranŃe nefondate
şi nu voi mai tinde
să mă las sedus
de priviri furate
în treacăt.
vreau,
o singură dată
să savurez totalitatea
plăcerii,
cum se revarsă
peste epava mea personală,
de atâta vreme
ascunsă sub zâmbete
şi gânduri zdrenŃuite.

124.

Atinge-mă,
Cu pasiunea clipelor trecute.
Atinge-mă,
Aşa cum o făceai în visul meu.
Prosteşte-mă
Cu dorinŃa ta nebună.
Fă să-mi pierd minŃile
În timp ce mă atingi.

125.

Mi-au rămas doar clipele


Care despart ziua de noapte;
cristi
52 mirea
Clipe care îmi provoacă fiori
Ori de câte ori deschid ochii;
Clipe care îmi provoacă
Stări de slăbiciune atipice
Unui comportament echilibrat.
Măcar există aceste clipe,
Care îmi dau putere
Pentru a supravieŃui
Luptei permanente,
Care se dezlănŃuie
Când mă izolez de restul lumii
În interiorul minŃii.
Aştept cu nerăbdare
Momentul ce schimbă totul
Şi de fiecare dată
Mă minunez
De puterea incontestabilă
A unui surâs sincer
La momentul potrivit,
La locul potrivit.

126.

Tu nu şti cum e
Când îŃi doreşti ceva aşa de mult
Încât doare,
Când vezi clipa cum moare
Înainte de a se crea
În imaginaŃia ta
(căci nu despre chestii reale vorbesc).
Tu nu sesizezi
Cum fiecare atingere accidentală
Mă înfioară
Şi mă îndeamnă să ucid
Încă o dorinŃă subită.

127.
hieroglife ale sufletului
53
Cu sânge am scris aceste cuvinte
Pe propria-mi piele.
Oscilând între contradicŃii
Mă las sfâşiat
De ghearele animalelor
Ce mişună şi urlă.
Cu lacrimi am scris aceste cuvinte,
Ca pe o rugăciune
ÎnălŃată spre statui de calcar
Ce se deformează
Sub ploaia torenŃială
Ce inundă simŃurile
Şi îneacă gândurile.

128.

Mă plimbam
Pe aceeaşi stradă
De mult decedată.
SimŃeam cum totul se frânge
În mine şi în jur,
Cum nimeni nu mai plânge
Că zilele s-au scurs.
Trezit în mijlocul unei conversaŃii
Încerc să supravieŃuiesc unei situaŃii
Ce mă determină să-mi imaginez
Că există şi cotodian
Printre pagini murdărite,
Cu ură mâzgălite.
În timp ce cei din jur vorbesc
Simt cum mă îndepărtez
De ceea ce era clar odată,
Nu mai aud despre ce grăiesc
Şi mă înfiorez
Când realizez că acolo voi rămâne,
Îngropat între cărŃi de altădată
Savurate şi uitate.
Iar când pielea de hărtie
(cenuşă arsă de demult)
Se împrăştie în zare
Totul dispare
cristi
54 mirea
Ca o lacrimă pustie:
Rodul unui gest de simpatie.

129.

dorim să fim atinşi


în timp ce stăm întinşi
pe patul de petale.
vrem să savurăm
din plin pacea filiformă
ce se dezintegrează.

130.

N-am simŃit pericolul


Care s-a strecurat între noi.
N-am observat lipsa
De cuvinte care ne-au sufocat.
Am aşteptat să păşesc
Seducător prin faŃa ta
Şi să te oblig să mă priveşti,
Să mă doreşti.
Am uitat de ceea ce mi-am jurat
În timp ce mă jucam
Cu lama ascuŃită pe pielea catifelată.
Am uitat ce am învăŃat :
Că prezenŃa ta mă otrăveşte
Obligându-mă să vreau să continui
Ce nu a încetat
În mintea mea.
Dacă nu m-ai privi, aş reuşi.
Aş fi terminat şi aş fi deja uitat.
Dar mă bazez pe licărirea specială
Care apare în privirea ta
Când te-am revăzut
Doar pentru a fi sigur
Că nu greşesc,
Că nu aiuresc.
Dar am uitat de cei cu inima de piatră
Care îmi Ńipă în faŃă
Ce să fac şi ce nu.
hieroglife ale sufletului
55
Dar şi-au arătat vreodată afecŃiunea?
Şi-au lepădat amărăciunea,
Pentru a privi dincolo de umbre
Şi a înŃelege că totul se termină
Cu sau fără mine.
Dar ei nu privesc şi nu doresc
Ceea ce eu privesc şi doresc.
Mă vor călăuzi până la sfârşit
Cu explicaŃiile raŃionale

131.

Îmi lipsesc cuvintele.


Le-am uitat acolo unde
Le-am ascuns de mult.
Încep să vorbesc într-un grai
Perfect necunoscut mie
Doar pentru a nu tăcea.
DesfiinŃat de lipsa de importanŃă
Fredonez o melodie inventată
Din lipsă de preocupare.
Încep să dansez pe cioburi
Pentru a scoate o vorbă oarecare,
Un cuvânt cunoscut
Dintr-un trecut pierdut.
Ating hârtia presărată cu mâzgălituri
Adâncite cu voinŃă
Pentru a mă obliga să descifrez
Acele iscălituri
De provenienŃă arabă sau sanscrită.
Îmi doream să mai vorbesc
PuŃin din când în când
Înainte să uit că am şoptit
Ceva ce şi alŃii înŃelegeau,
Ceva ce şi alŃii iubeau.
O melodie de sunete
Aşa frumos aranjate
Într-o frază mută.
Doar linii şi curbe
Au rămas după trezire,
Şi nimic nu va mai exista
cristi
56 mirea
Dincolo de versurile
Neisprăvite şi pline de rezonanŃă
Tatuate postum
Pe trupul uscat de soare
Ce se priveşte în oglinda apei
Care i-ar înlătura deshidratarea.
Cuvinte cunoscute
Dar parcă special răsucite
Pentru a nu le divulga
Secretul pentru care au fost înfipte
Sub pielea uitată.
Ating oglinda lichidă
Şi totul dispare în valuri
Preferând să se destrame
La mal, lângă alaiuri
Ce păşesc oarbe pe lângă
Omul care a ştiut mai mult
Decât a crezut.

132.

Parcă timpul s-a oprit


Când ceasornicele au încremenit,
Şi am rămas uimit
De gravitatea situaŃiei ce s-a ivit.
În miezul zarvei
Am uitat să respir,
Iar unda de realitate
M-a lovit direct în faŃă;
Cu ghearele-i însângerate
Mi-a sfâşiat carne
Şi golit de speranŃe
În balta de sânge m-a lăsat,
În care nud mă zbăteam
Şi de teamă tremuram.

133.

Surprins de căldura spontană


Ce iradia din marea stea,
hieroglife ale sufletului
57
m-am simŃit cutreierat
de torente senzoriale.
Speriat de simplitatea situaŃiei,
m-am refugiat înapoi în carapace
şi am aşteptat ca vremea
să treacă precum o vijelie
peste o situaŃie promiŃătoare
şi să mă transpună
în ceea ce cunosc aşa bine.
Dar nimic nu s-a întâmplat
când căldura continua să curgă
şi să se reverse
peste muchiile unei concepŃii,
încercând să desfigureze
etalonul de fericire
la care m-am plafonat,
evitând pericolul unei apropieri
ce ar duce spre neplăceri.
Şi nimic nu m-ar salva
din flăcările fragmentate,
exact pentru a răni cu siguranŃă
ceea ce a mai rămas în viaŃă.
Pe care le strecoară între fraze banale,
Dorind să schimbe ce e scris.
Tot ei vor fi cei ce te vor ucide
Cu vorbe şi ameninŃări
Despre viitor şi amenajări
Nocturne lipsite de fantezie.
Tot ei vor fi cei care vor şti totul
Şi tot ei vor fi cei care ne vor părăsi
Atunci când vom muri.

134.

Şi toate lacrimile plânse se usucă.


Şi toŃi îndrăgostiŃii se contopesc.
Şi toate momentele îndrăgite
Dispar şi nu mai contează
În final.
O aud Ńipând în noapte după mine,
Dar nu o ajut.
cristi
58 mirea
O las să-şi găsească drumul.
Poate nici nu o aud.
Poate doar îmi imaginez cum o îmbrăŃişez,
Cum povestesc şi aiurez.
Şi toate visele s-au spulberat
Când nu mai ai dreptul să visezi.
(nici florile nu mai au strălucire
fiind lipsite de mireasmă)
Când timpul a venit să dau drumul,
Îngenunchez şi plâng
Că am rămas singur
În mijlocul încăperii
Care creşte cu fiecare respiraŃie,
Mă obligă să mă simt
Nimic.
Mic şi gol de simŃuri
În împărăŃia Ta
Pe care o aşteptăm
Şi pe care o urăsc
În timp ce mi-o doresc.

135.

Am încetat să număr
MorŃii ce mă-nconjoară
Când închid pleoapele
Şi nu pot adormi
De dorul unor clipe fericite
Presărate de trilogii divine.
Dar vreau să mă pierd,
Şi să cad fără să gândesc
Că nu mă voi trezi
Când golul de sub mine se va sfârşi.
Nu mai alerg de mult
Prin labirintul unei existenŃe postume
Ce parcă învăluie tot ce prinde
Între ghearele-i gigantice
Şi nu lasă loc luminii
Să mă atingă,
Şi mă îndeamnă
Să nu mai simt
Doar din adâncul sufletului,
hieroglife ale sufletului
59
Trecând la extreme
Ale unei supravieŃuiri spontane
Datorate laşităŃii
Ce se agaŃă de o speranŃă
Şi trimite impulsuri electrice
La creierul înceŃoşat,
Obligându-mă să atârn
De ceva aşa ireal,
Aproape banal prin simplitatea sa.
Şi, cred că va trebui
Să ascult ce toŃi îmi spun,
Despre lucruri codificate
În limbaje prea simple
Pentru a fi înŃelese
De o minte exersată
Să gândească prea mult,
Excluzând posibilităŃi
Ce ar duce la fericiri spontane
Camuflate de carnal.
Continui să mă trezesc
Singur între morŃi,
Uitând că trăiesc,
Simt că înnebunesc.

136.

Clipeam din când în când


În timp ce mă legănam
În interiorul încăperii mobile.
Luai viraje pufoase
Pe străzile pustii şi întunecate.
Din când în când
Priveam spre tine,
Doar pentru a fi sigur că nu visez,
Dar ceea ce vedeam era real,
La fel era şi oboseala.
Mă lăsam lovit de pereŃi invizibili
Cu speranŃa ca tu să apari
Şi să mă eliberezi
Din centrifuga simŃurilor
Punând punctul pe i
Şi explicitând ceea ce simt
cristi
60 mirea
Când plâng în mine,
Declanşând o tornadă de sentimente
Care ecplisează tot ce cunoşteai.
Fascinat de oboseală
Încerc să rezist somnului
Care m-ar îndepărta
De scurta noastră apropiere.
De n-aş şti mai bine
Aş spune că nu-Ńi sunt indiferent,
Dar raŃiunea mă pălmuieşte
Cu cruda realitate
Ce înlătură mierea
Care pentru o secundă imaginară
Mi-a îndulcit viaŃa.

137.

Ia-mi durerea ce o simt.


Nu mai am nevoie de ea.
Cum întunericul m-a cuprins,
Încep încet să zbor
Şi nu mai are rost să mint,
Aşa cum mă minŃeam cândva,
Căci ştiu ce sunt şi ce voi fi
Când ziua se va termina.
Cred că mă desprind
De lucruri dragi odată,
Presărate cu zâmbete
Dar umbrite de tristeŃe.
Mi-e dor de vântul ce adie
Şi-mi usucă lacrimile.
Mi-e dor de o strângere de mână
Ce-mi vindeca odată sufletul.
Mi-e dor de oamenii
Ce mă-nconjoară.
Nu mai vreau să-mi trag viaŃa
Pe acorduri de chitară,
Să cad între nisipuri,
Valurile să mă lovească,
Algele să mă-nvelească.
Dă-mi plăcerea libertină
hieroglife ale sufletului
61
Despre care tot visez.
Dă-mi o dragoste divină
Să mă minunez.
Vreau ca tot ce mă-nconjoară
Să încremenească odată,
Ca să pot păşi în grabă
Printre statuete de piatră.
Să le ating corpul rece
Ce nu simt şi nu ştiu
Că am vrut doar o şansă
Pentru a supravieŃui o speranŃă,
Ce demult m-a păcălit
Spunând că nu mai e nimic de iubit.
Şi cum tot ce mi-am dorit
Nu s-a îndeplinit,
Văd cum timpul se scurge
Fără ca cineva să-mi spună
Că e mai bine să nu ştiu
Ce era în mintea lor
Când de prezenŃa mea se bucurau,
Sau doar se prefăceau,
Şi de fapt nu mă iubeau.

138.

Dincolo de prefăcătoria cotidiană


Se întinde un teren deschis
De o vastitate surprinzătoare
La capătul căruia
Stă ascuns vlăstarul,
Gata să înmugurească,
Al sufletului real;
Care, înfricoşat de legile morale
Şi nepotrivirile sociale
Nu depăşeşte inhibiŃia.
[Asemenea liniştii de dinaintea furtunii,
care va schimba totul odată]

139.
cristi
62 mirea
Trezit în deşertul imens al singurătăŃii
Visez la o ploaie caldă de vară
Care să revigoreze instincte ruginite
Şi să înlăture obiceiuri prăfuite.
Fără să vreau
Realizez cum imaginea ta, clară odată,
Devine transparentă
Şi se udă sub ploaia de gânduri
Pentru a face loc noilor idealuri
Ce răsar din terenul îngrăşat
Cu deşeurile unei minŃi arhaice.

140.

Cunoşteai textul pederost


În timp ce-Ńi interpretai rolul.
Totul decurgea conform planului
Până am apărut din umbră.
[Un mix de dorinŃe şi tristeŃe
S-a desfăşurat, acompaniat
De trei triluri de sirenă
Prevestitoare de rău]
Şi ceva inevitabil te-a făcut
Să-Ńi doreşti să cobori
În pământul proaspăt inundat;
Să nu mai vezi lumina
Cum cade pe pielea transpirată,
Ştiind că nu mai ai timp
Să spui ceva
Aşa de important odată
Dar uitat
Doar pentru a evita
Ceva aşa de inocent.
În timp ce te stingeai
Mai vroiai să simŃi
ÎmbrăŃişarea caldă a vieŃii,
Să o simŃi cum Ńâşneşte
Din trupul lipit de al tău.
Ştiind că fiorii care te inundă
Când mă materializez în faŃa ta
Nu vor dispărea niciodată,
Îmi dă speranŃă în sfârşitul
hieroglife ale sufletului
63
Care se transformă
Într-un marş floral
Parcă pentru a venera
Ceea ce a plecat
Fără a spune ceva
Demn de memorat.

141.

Vreau să fiu pălmuit


De violenŃa cuvintelor
Care mă eliberează
De demonii domesticiŃi.
Vreau să lupt
Împotriva duşmanilor imaginari
Care imi distrug
Structura de rezistenŃă,
Dezechilibrându-mi sentimentele.
După loviturile violente
Aştept îmbrăŃişarea
Sărată a lacrimilor
Ce îmi reamintesc
De scopul incursiunii mele
În lumea interlopă
A afacerii cu fericirea
Ce se evaporă
Exact când adopt
Unul din zâmbetele prefabricate
Care mă îngroapă
Tot mai adânc
În sistemul de canalizare
Al gândurilor originale
Care nu se vor contopi
Cu acŃiunile mele reale.
Izbit de tapeturi prăfuite
Simt dâra de sânge
Ce Ńâşneşte din mine
Şi îmi fură orice speranŃă
De a coexista
Între cele două personalităŃi
Care încep să se lupte
În interiorul trupului
cristi
64 mirea
Asediat de toxine sintetice
Cu scopuri terapeutice.

142.

Tot ce era negru odată,


Străluceşte sub privirea ta opală,
Căci din neguri de demult
A răsărit ceva pierdut
Prin teama ce dăinuieşte
Şi sufletu-l răneşte.
Pierdut eram pe cărări înnodate
Când mi-ai întins mâna
Şi pe munte m-ai urcat,
Lumea mi-ai arătat.
Am văzut ce mulŃi nu văd
Când se uită îndărăt,
Şi doar puritatea ta
M-a făcut să vreau ceva
Dincolo de mântuire,
O secundă de mângâiere
Ce din suflet să vină
Şi pe mine mă alină,
Căci în braŃe Ńi-am căzut,
Tu din aripi ai bătut
Înlăturând puŃin durerea
Ce-mi umplea tăcerea.
Doar puŃin să mai stai,
O clipă să-mi mai dai
Să pot clar vedea
Imaginea ce mă tulbura
Şi în somn mă vizita
Pentru a mă îndemna
Să trăiesc în continuare,
Încă o zi fără soare,
Căci cu toŃii o ştiam
Despre ce anume vorbeam
Când politicoşi zâmbeam
Şi în braŃe ne strângeam.
De fapt nu asta era
Ceea ce cu adevărat conta
Când uitat de toŃi şi toate
hieroglife ale sufletului
65
Inima tot mi se zbate
Dorind să se elibereze,
Doar puŃin să savureze
Ceea ce a însemnat,
Ceva de mult uitat:
Un sentiment de libertate,
Fără acŃiuni coordonate,
Ce de fapt nu s-a întâmplat
În acest răstimp scurtat
De logici morale
Şi priviri vulgare,
Ce fără a înŃelege,
O decizie ar alege
Mai simplă pentru propria persoană,
Fără a pătrunde vreodată
În esenŃa situaŃiei,
Ce depăşeşte limita educaŃiei
Primite cu îndârjire
Despre ceea ce înseamnă iubire.

143.

Ne-a lăsat să ne ucidem


Sub cerul dezlănŃuit.
A plecat şi ne-a părăsit
Când aveam mai mare nevoie.
Ne priveşte şi ne judecă
Fără să ştie cu adevărat,
Cum e să te zbaŃi
Pentru fiecare clipă trăită,
Căci nu şti niciodată
Când se va supăra
Şi fără a te anunŃa
ViaŃa Ńi-o va lua.

144.

Cred că am redobândit ceva


Din inocenŃa primordială,
cristi
66 mirea
Când deghizat în straie umane,
Pentru întâia oară am realizat
Că la multe am renunŃat
Pentru binele altora,
Sau pentru a conserva
Un anturaj stabil
Şi a evita confruntări
Lipsite de substanŃă
Urmate de ignorări
Din partea persoanelor în cauză.
De aceea simt că mă apropii
De propriul martiriu,
Ce pe baricada speranŃei
Este executat
Sub ochii trecătorilor
LipsiŃi de importanŃă.
Pentru a păstra echilibrul primal
Mă lupt cu propriile-mi temeri,
Ce animate de ceva eternal,
Se dizolvă sub ochii severi
Ai propriului adevăr
Ce nu mă lasă să execut
Ceea ce mulŃi au făcut
Pentru a ajunge undeva,
Prin mijloace cunoscute
Dar nerecunoscute,
Trecând peste cadavre simbolice,
Fără a distinge
Lipsa unei conştiinŃe.

145.

Când te văd amuzându-te


La situaŃia în care m-ai adus
Mă faci să-mi doresc
Să mă ascund între pietre
În adâncul pământului
Şi să las ca uitarea
Să spele efectele situaŃiei
În care m-ai pus.
Cu răutatea ta nativă
Vrei să-mi distrugi speranŃa
hieroglife ale sufletului
67
În ceea ce demult clădesc:
Un gram de fericire,
O clipă de dăruire.
Dar, tu vii cu puterea demonică
Şi fără să iei notiŃe
Calci în picioare
Un univers întreg.
Mai bine ai tăcea
Şi m-ai lăsa să respir.
Dar nu, tu nu poŃi lăsa
Ceva aşa de minunat să apară.
Te privesc şi un singur lucru îmi doresc:
Să te pălmuiesc neîncetat
Pentru că mi-ai înstrăinat
Singurul lucru demn de idolizat.
Te-aş lovi cu toată puterea
Şi aş plânge de nebunie
Că nu asta vroiam de la tine.
După lupta noastră spontană
Te iau în braŃe
Şi cu o mângâiere caldă
Încerc să readuc la viaŃă
Ceea ce mi-ai luat.

146.

Nu suntem predestinaŃi eternităŃii


Care ne-ar înghite.
Trebuie să plutim
Printre zile de neuitat
Care să ne apropie
De idealul infinit
Al unei clipe perfecte
Pe care o vom despica
În mii de fâşii filiforme
Pentru a menŃine vraja
Ce dispare în surdină
Şi fiind doar muritori,
Ne stingem fără să facem furori,
În anonimatul eternal
Al unui vis global.
cristi
68 mirea
147.

Obsesii matinale
Încremenesc sub privirea de gheaŃă
A zburătoarei impresionante,
Ce cloceşte ouă de piatră
În sufletul secat
De clişee divine,
Ce după libertate tânjeşte
Şi fără să gândească
Se lasă dus pe o pajişte,
Unde cu străinul se-ntâlneşte.
Se privesc pentru o clipă,
Şi cu inima curată
Se îndepărtează,
Cunoscând spontan răspunsul
La ceea ce odinioară
Constituia o taină.

148.

Mă prăjeam
În arşiŃa unei zile oarecare.
Curând am realizat
Că am orbit
Privind la soarele
Ce răsărea câteodată
În preajma mea
Şi apoi dispărea
În culcuşu-i preferat.
Am aşteptat cu nerăbdare
Fiecare răsărit
Şi mă minunam
De frumuseŃea-i ireală,
Ca apoi să rămân dezamăgit
În umbra norului
Care-i interzicea strălucirea.
Acum că am orbit,
Toate aceste detalii,
Importante odată,
Se dezintegrează
Şi fără a vedea ceva,
hieroglife ale sufletului
69
Aştept răsăritul mult incantat,
Pentru a-i simŃi căldura
Ce-mi mângâie pielea zbârcită
De atâtea expuneri neprotejate.
Dar nu mai contează
Cum era odată,
Căci lucrurile nu vor mai fi la fel
Odată ce contopirea e realizată
Între mine şi soare.

149.

Parc-ar trece direct prin mine


Acel roi de albine,
Şi de lacrimi şi durere
Mă tăvălesc pe covoare
De petale ofilite
Şi speranŃe nimicite.
Simt cum valuri de căldură
Şi tristeŃi altoite
Îşi fac loc în ceea ce odată
Se numea viaŃă.
Şi cu inima uscată
Vreau să mai strâng în braŃe
Ceva cu trăsături umane,
Care să-mi amintească
De o existenŃă ştearsă
Din memoria mea infectată
Cu dorinŃe de altădată.

150.

minciuni peste tot


minciuni noaptea
minciuni ziua
minciuni în ochii oamenilor
minciuni în vorbele lor
minciuni în acŃiunile lor
minciuni în zâmbetele trecătorilor
minciuni în gândurile lor.
cristi
70 mirea

…mulŃumesc celor care au crezut în puterile mele


precum şi celor care mi-au luat ambiŃiile drept nişte
aberaŃii adolescentine. MulŃumesc celor, care fără să
observe m-au inspirat. MulŃumesc familiei, fără de care
nu aş fi ceea ce sunt…

ISBN 973-96850-3-X

www.cristimirea.go.ro
www.poezii-online.go.ro