Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
obsesii mărunte
-2006-
1.
La ce te-ai gândit
Când ai mai pierdut un Ńel
Care viaŃa îŃi călăuzea?
Mă minunam
Cum liniştea creştea
Şi Ńelul dispărea.
AsculaŃi-mă bine,
Cei ce în juru-mi sunteŃi,
Ce vă pasă dacă dorm diseară
Atâta vreme cât lupta continuă
Şi găsirea unui nou Ńel
Începe prin funerariile
Celui pierdut.
2.
3.
În plapuma de aşchii
Mă cuibăream
Şi asupra existenŃei contemplam.
Scriam tratate despre echilibru
Şi în nisip înotam.
Am împărŃit un vis
În care mintea şi inima
Se împleteau şi simŃeam
Cum se atingeau
Şi dragoste făceau,
Se încolăceau şi se sărutau.
Erau actorii
Unui film porno al fiinŃei
În care nu mai existau reguli
Şi în care cu cuŃite se ucideau
Pentru locul care-l ocupau
În persoana mea.
5.
7.
Spune-mi demon,
Dacă asta te linişteşte.
Spune-mi monstru,
Dacă aşa consideri.
Nu uita că şi eu m-am născut
Şi că nu am ales să fiu
Ceea ce nu mai tinde spre
Jocuri de noroc ascunse după
Zâmbete sincere sau fugare,
Din politeŃe sau obligaŃie.
8.
9.
Nu ar fi trebuit să uit
Că ceea ce sunt e real
Şi că gândurile mele
Nu sunt imaginare.
11.
12.
Am simŃit pace
Când vântul prin păr mi-a trecut.
13.
14.
Nu sunt aici.
Nu am fost niciodată.
Nu voi fi niciodată.
Totul e în mintea ta.
Nimic nu e real.
Totul e o minciună.
15.
16.
De-aş fi un gând,
Aş dispărea acum.
De-aş fi o amintire,
Nu te opreai acum.
De-aş fi doar eu,
În Ńăndări te-ai fi spart.
De-aş fi altcineva,
În braŃe m-ai fi luat.
17.
Oglinzi şi stele
În buzunar îndes
Să fac loc pe cer
La norul pe care l-am ales.
Îl ating în şoaptă
Şi uşor îl îndepărtez
Din cuşca în care
L-am Ńinut prizonier.
Îl storc de nervi
Şi lacrimile-i Ńâşnesc
Pentru ca apoi de ciudă
În pământ să se ascundă.
18.
19.
Eram eu şi tu într-una
Veşnic paşnic şi absurd.
Am făcut un pact cu luna
Că nu voi mai rupe fulgi,
Te voi pune între coperŃile
Care viaŃa o ascund
Şi hârtia ce o mesteci
Am reciclat-o din săpun
Ce cu bulbuci de fier inundă
O imitaŃie de ajun.
Hai, vino să mi te alături
În acest joc parşiv
Şi în timp ce bem lături
Mă vei ucide instinctiv.
O sirenă vei ignora
Când o lacrimă vei lăsa
Să-mi fie călăuză
În lumea cea cu draci
Unde sigur voi ajunge
Când voi fi eliberat.
20.
Gânduri rupte din o coastă
Am perforat în somn
Şi pe oase de peşte
Am cântat la unison
O rapsodie funerară
Ce spontan o remixez
Şi devine o ofrandă
Pentru cei ce cântă în Fa diez.
Fă pe prostu’ şi ascunde
LecŃia ce pe-de-rost o şti
Şi inventează o partitură
Din amintiri cu zmeură şi crini.
Vei vedea că toŃi te laudă
Când vei fii un inamic
Al amantei vieŃii tale
Ce acum e un buric
Şi dansează încercelat
Lângă o bară de metal
Ce în arşiŃa frecării
Se irită şi dispare
La un supermarket plin
Şi înghite pe nerăsuflate
Ce a sfărâmat un canin.
21.
22.
23.
Te văd
Bătută-n cuie de pereŃii vieŃii,
Incapabilă să simŃi,
Incapabilă să minŃi,
Ca un amant al pustiului,
Răstignit, ucis şi reînviat
Pentru o picătură de dragoste.
25.
Aho, aho
Copii şi fraŃi,
StaŃi pe loc şi cutezaŃi.
FiŃi ca cei ce mint
Şi vă preschimbaŃi
În dihori.
FiŃi iar sare şi piper,
Să vă dizolvaŃi în eter.
GâdilaŃi lumina albă
Ce mârşavă se înalŃă
Şi zdrobiŃi în palme
Ceea ce numesc eu carte.
26.
Liniştea e asurzitoare
Când aluneci în continuare
Spre tejghele lustruite
Şi mâncăruri mexicane,
Dar în urmă pierzi agale
Câte o fărâmă
Din viaŃa ta anterioară,
Să găseşti calea cea bună
Dacă muştele învie
Şi te alungă din morminte.
28.
Ia în mână cărticica
Ce cuvinte de slavă ’nalŃă
Şi pune-o între veşminte
Ce o să le porŃi în ascunzătoare.
29.
Vine-ncet precum îngheŃul,
O fâşie de duhoare
Din grădina de verdeŃuri
Ce se vrea în miez de seară
O insulă plutitoare.
După ce am preparat
Noua viaŃă pe o rocă,
O lansez în cerc continu
Să se-nvârtă, să se-nvârtă.
30.
Pace e, cu siguranŃă
Dacă tot din jur ignori,
Vei traduce iar sonete
Ca să vezi cum e să fugi
De un gând ce pace naşte
Dar Ńi-e teamă să-l asculŃi.
31.
Urmează pietrele
Care delimitează drumul
Spre o nouă religie,
O nouă descoperire a sinelui
Care nu e bună sau rea,
Doar este.
32.
Este simplu, chiar banal
Cum o singură sclipire
Poate fi un strop vital
Dintr-o otravă cireşie.
Să te eliberezi doreşti,
Din ghearele de fier forjat
Ce tot mai adânc te trag
În groapa comună
A sufletelor răstignite,
Expuse şi apoi nimicite,
Cu otravă-mbălsămate
Şi între frunze digerate
De viermi şi alte gângănii,
Ce acum devin mătănii.
33.
34.
Mai o lingură de sare
Din ocean azi am cules
Când de pielea mea scăldată
O pojghiŃă fină s-a ales.
35.
36.
38.
39.
E toamnă iar
Şi oamenii au început să moară;
Se duc pe rupte
Şi se transformă în ceară.
BucăŃi de suflete zbârcite
Se desprind şi sunt călcate în picioare
De cei ce linişte şi pace
Cunosc doar din scrisoare.
E târziu acum
Şi lanŃurile au amuŃit
În spatele clopotniŃei.
Un haos s-a poticnit,
Cerşeşte îndurare în prag de uşă
Căci iertare nu primeşte.
40.
41.
De o sută de ani
Nimeni nu a mai rostit nimic.
O tăcere colectivă
S-a răspândit instantaneu.
Nu mai aveam ce să ne spunem,
Aşa că am amuŃit.
Ne priveam şi zâmbeam,
Când de fapt ne uram.
Am încetat să mai minŃim
Şi suntem pe cale să învăŃăm
Să iubim.
42.
43.
44.
Eşti gura de licoare pe care ar fi trebuit să o refuz,
łigara pe care nu trebuia să o mai fumez
Şi numele pe care nu trebuia să-l fi rostit.
Eşti persoana de care nu ar fi trebuit să mă fi îndrăgostit.
45.
46.
48.
49.
Revin la început,
La vremea când oamenii
Alergau în cerc
Şi gesticulau cu arme în mâini.
Te strâng în braŃe,
Observ cum te acomodezi
Şi te contopeşti cu decorul
Precum un cameleon.
Lumea a înebunit,
Privesc derutat în jur
Şi văd păsări prăbuşindu-se
Suferind de suicid în masă.
Privesc în urmă
Dorind să schimb un vis
Care m-a adus azi aici
Îndepărtându-mă de mine.
Cu toŃii au adormit
Iar eu mă lupt cu insomnia
Universală a gândirii
Care renaşte din propria-i cenuşă.
50.
51.
De-aş vedea dincolo
De chipul îndurerat
Pe care zi de zi îl descopăr
În oglinda comună
A aglomeraŃiei sentimetale.
Nu mai pot observa
Linia care ne uneşte,
Căci se dezintegrează rapid,
Iar eu continui să păşesc
În această pseudo-fericire
În care nu mai ştiu ce vreau
Şi ardeiul iute din care muşc
Brusc îl simt dulce,
Căci m-am schimbat,
Însă nu am uitat,
Totul a rămas comprimat
În această amintire generală
A ceea ce a fost odată fericirea.
Aşa că acum privesc spre cer
Şi nu mai văd norii
Care în forme bine definite
Mă ajutau să visez
În timp ce pe spate, pe câmp stăteam,
Şi cu un fir de iarbă în gură
Savuram clipa.
Nu voi uita niciodată
Noaptea de vară
În care la uşa mea am bătut
Ca să pot intra
În viaŃa mea.
52.
53.
54.
Un mix de mirodenii
În foc se rumenesc
Şi un miros oriental
În cameră se împrăştie.
55.
Gândul se descompune
Şi îşi ia locul în amintirea alternativă
A unei zile de iarnă
În care croşetezi vise
Sau împerechezi ciorapi.
Obişnuiam să împărtăşesc
Liniştea unei seri de vară
În care aproape nud
Într-o curte stăteam
Şi fiecare fibră a trupului
Îmi spunea că trebuie să păstrez
Acest moment în vechiul almanah
Alături de plantele presate pentru ierbar.
56.
57.
Tu spui da
Eu spun nu.
Când încet închizi ochii
Şi mă priveşti printre gene
Te sărut scurt
Şi fug
Pentru ca tu să vi,
Să mă urmăreşti,
Să mă găseşti
Şi cu mine să te cerŃi,
Să Ńipăm unul la celălalt,
Să comunicăm.
58.
Încă o zi obosită,
Încă o linişte dorită.
59.
Te-am privit,
Aşa cum mereu mi-am dorit.
Te-am îmbrăŃişat,
Aşa cum mereu am visat.
Te-am sărutat
Şi tu nu te-ai ferit,
Ci mi-ai răspuns
Aşa cum îmi doream cândva:
„Ştii că asta va schimba totul”
60.
Am împletit lacrimi
Şi am îmblânzit şuviŃe rebele,
Am dezosat curmale
Şi am profanat sarmale,
Am încătuşat lalele
Şi am înodat perdele,
Am voalat filme foto
Şi am înecat vechi obsesii.
61.
62.
63.
64.
65.
66.
67.
68.
69.
Toate fetele din revistele pentru fete
Mă privesc înmărmurite de pe coperŃi lucioase
Ignorându-mi durerea
Care a depăşit graniŃa ficŃiunii
Şi se revarsă în valuri asupra mea
Înecându-mă sub puterea naturală
De miere şi melasă,
Luându-mi oxigenul.
70.
Nu te mai împotrivi:
Fii masochistă şi lasă totul
Să se revarse asupra ta
Pentru a simŃi viaŃa
În varianta pură,
În lipsa filtrelor impuse de societate.
71.
72.
73.
74.
75.
76.
Alcineva te atinge.
Altcineva te sărută.
Altcineva te doreşte.
Altcineva te iubeşte.
Altcineva îŃi zâmbeşte.
Altcineva te călăuzeşte.
Altcineva îŃi vorbeşte.
Altcineva te visează.
Altcineva, nu eu.
77.
78.
79.
80.
Vor trece zile, poate ani
În care nu voi privi în urmă
Şi totul va fi bine.
Vor trece chiar şi nopŃi
În care nu vei fi cu mine
În vise sau dorinŃe.
Vor trece toate într-o zi
Şi obsesiile mărunte nu mă vor mai urmări,
În ziua în care voi muri.
81.
Nu ai nevoie de un iubit
Care să te redescopere
Şi să clădească prin tine
Temelia unei existenŃe.
Nu mai ai nevoie
De pretenŃii imaginare
Pentru a te convinge
Că eşti inutilă.
82.
83.
84.
Se priveau pe furiş
Cu teama de a fi depistaŃi.
Nu şi-ar fi vorbit
Şi nu s-ar fi privit
Decât dacă ar fi fost inevitabil.
În lupta lor cotidiană
De a se evita, se apropiau tot mai mult
Şi atracŃia, demult prezentă,
Era la un pas de a exploda
Şi a nimici echilibrul lumii
Aşa cum o cunoşteau.
85.
În strânsoarea Ńevilor
Cu greu mă târam.
De interiorul ruginit
Pielea mi-o juleam.
Ecoul unei melodii de leagăn
Spre mine se strecura
Şi vibraŃiile-i
Creierul mi-l zdruncinau.
Claustrofobia încet apărea
Şi panica stapânire pe mine punea.
86.
87.
88.
Aş spune da,
Deşi aş minŃi cu neruşinare,
Aşa că mai bine voi tăcea
Şi nu voi accepta propunerea
De a mă elibera de durere,
De fantezii, de sentimente,
Deoarece doar aşa mai pot simŃi
Că nu sunt mort
Şi că încă mai respir.
89.
90.
Alerg pe un drum
Fără destinaŃie.
Las totul în urmă
Şi plonjez în necunoscut.
Ascult greierii cântând
Şi privesc licuricii explodând.
Observ păsări luând lecŃii de canto
Şi pisici exersând judo.
Alerg în continuare
Şi lumea din jur se diminuează.
Simt miros de fum,
Dar e doar mintea mea
Care hiperventilează.
Mestec tutun
Şi scuip scrum,
Dar asta nu mai contează
Căci alerg şi mi-e de ajuns.
91.
92.
93.
94.
Nu am vrut să plec,
Dar aşa s-a întâmplat.
Nu am vrut să mor,
Dar nimeni nu m-a întrebat.
Am iubit viaŃa,
Deşi am negat-o o vreme.
Nu m-am împlinit ,
Deoarece n-am avut curajul.
Am fost iubit,
Dar nu aşa cum îmi doream.
Voi fi uitat,
Fiindcă asta se va întâmpla.
95.
96.
97.
98.
99.
Sunt un laş
Şi nu voi înfrunta realitatea,
Deoarece mi-e teamă
De ceea ce s-ar putea întâmpla
Când aş deschide braŃele
Şi viaŃa ar veni.
100.
101.
Nu mă voi scuza
Şi nici nu voi regreta
Că am uitat să lovesc apa
Care în visurile mele
Pretutindeni se afla.
102.
103.
104.
Aş vrea să le povestesc
Despre lucrurile pe care mi le spui,
Să le povestesc
Despre dorinŃele şi pasiunile tale.
Aş vrea să le povestesc
Despre vocea ta care în mintea mea
Se propagă precum un ecou.
Aş vrea să le povestesc
Despre ochii şi zâmbetul tău,
Buzele şi...
105.
106.
107.
Nu te cunosc,
Nu ştiu cine eşti
Şi habar n-am ce-Ńi doreşti.
Nu ştiu nimic intim despre tine,
Deoarece aşa ai fost mereu:
PuŃin mister şi o distanŃă sănătoasă.
108.
Descotoroseşte-te
De hainele inutile.
Vreau să-Ńi simt pielea însetată
După atingerile mele.
Uită de inhibiŃii
Şi vino în îmbrăŃişarea mea
În care poŃi fi tu
Fără bariere şi reŃineri.
Doar tu şi eu.
109.
110.
În jurul meu
Lumea urla şi muzica Ńipa.
Am închis ochii
Şi am lăsat vibraŃiile să mă străpungă.
Am deschis ochii
Şi m-am trezit într-un ocean
De lumini şi braŃe.
FrumuseŃea insuportabilă a secundei
Am salvat-o în inimă
Şi m-am alăturat mulŃimii
Care prinse viaŃă şi forma un tot
Fiind născută din aceeaşi sursă
Şi care în măreŃia sa
A smuls o lacrimă
Din cel care de atâta timp
La acest moment visa.
111.
Nu mă întreba
Dacă sunt fericit.
Nu mă întreba
Dacă am găsit pace.
Nu mă obliga să mint,
Aşa că nu mă întreba.
Nu mă acuza
Că sunt mereu obosit.
Nu mă acuza
Că nu mai sunt cel de altădat’.
Nu mă obliga să te mint,
Aşa că nu mă acuza.
112.
113.
Nu am nevoie de tine
Ca să simt că trăiesc.
Nu am nevoie de tine
Ca să mă simt complet.
Nu am nevoie de tine
Ca să simt fericire.
Nu am nevoie de tine
Ca să mă simt bine.
Dar cu tine toate acestea
Sunt mai condimentate
Şi poate pentru o vreme,
Mai interesante.
114.
Erai rece,
Îmi spuneau că nu eşti pentru mine
Şi că nu voi simŃi niciodată
Pasiunea pe care o nutream
Pentru tine.
Erai rece,
Şi cu un aer distant mă tratai,
Destul pentru a nu mă jigni
Dar insuficient pentru ca eu
Să te pot iubi.
115.
O movilă de pietre
Am construit şi cu oase am ornat.
Cenuşa ta în aer am aruncat
Ce între pietre s-a răsfirat.
116.
117.
Ceara fierbinte
Aluneca cu viteză pe pielea ta.
Durerea caldă îŃi străbătea trupul
Şi o senzaŃie plăcută în tine declanşa.
118.
Te-ai trezit?
Sau încă mai dormi?
Ai deschis ochii să vezi lumina?
Sau întorci spatele realităŃii?
Priveşte pericolul în faŃă
Şi nu te lăsa intimidat
De viaŃa cotidiană
Care Ńi se poate părea monotonă.
Nu mai aspira la o aventură
Când supravieŃuirea unei zile
Este o înşiruire de aventuri
La nivel celular,
O cursă nemiloasă pentru
A asigura o continuitate
Pe care unii o percep eronat
Ca pe o zi ordinară.
119.
120.
FrumuseŃea ta demonică
Mă răvăşeşte.
Suntem o adunătură
De oameni dependenŃi
De afecŃiune şi durere.
Cei puternici se îndepărtează
Şi ne uită în ceaŃă,
Se pierd în zare
Iar noi ne spargem
În mii de cioburi colorate.
121.
Este o zi specială,
Deoarece trăiesc şi gândesc.
Este o zi specială,
Deoarece soarele a răsărit
Şi din somn m-a ispitit.
Este o zi specială,
Deoarece nu simt durere fizică
Şi astfel sufletul se poate ocupa
De lucruri cu adevărat importante.
Este o zi specială,
Deoarece încă nu am murit.
122.
Un fir de aer
s-a dezintegrat în părul tău.
Un strop de parfum
s-a evaporat de pe pielea ta.
123.
124.
ÎncăpăŃânarea ta incurabilă
Va fi duşmanul
De care nu te vei putea ascunde.
125.
126.
127.
128.
129.
130.
Cu visele sigilate,
Lumina difuză te atrage
În lumea desfigurată
În care viitorul te înspăimântă.
131.
Am uitat negrul
Şi nu m-am mai gândit
La ceaŃa care ne despărŃea.
Deşi tu nu mă vedeai,
Eu recunoşteam figura ta
Ascunsă în nebuloasa
Care te călăuzea mereu.
Ştiam unde te ascunzi
Deoarece şi eu purtam
PuŃină ceaŃă în buzunarul drept,
Doar pentru a-mi aminti
Că existenŃa este o plimbare
În ceaŃa proprie,
Mai deasă sau mai rară.
132.
Cu o gură de curaj
Şi un pic de gel de păr
Părăsesc locuinŃa
Motanilor în călduri
Şi mă afund în
Lumina fluorescentă a nopŃii.
Nu pe tine te căutam
Când de bar m-am sprijinit.
Şi dacă mâine oricum aveam liber
Am început să vorbesc
Despre pace, război şi iubire
În timp ce tu de plictiseală
Te dezintegrai.
SimŃind cum mâine
E doar sfârşitul lui azi
Şi cu teamă că drogul
Îşi va pierde efectul
Şi realitatea mă va pălmui,
Ruşinat te-am urmat,
Iar când am ajuns lângă pod
Tu te-ai întors spre mine şi m-ai ucis
Cu privirea ta criminală.
Deoarece nu mai conta,
M-am aruncat de pe pod
Şi am murit
Ca în filmele romantice
De pe vremea când totul era
În alb şi negru.
133.
134.
135.
136.
Spune-mi
Cum vrei tu,
Atâta timp cât
Vorbeşti cu mine,
Şi nu mă laşi
Să pier în ceaŃa
Unei amintiri.
137.
138.
Te-am muşcat,
Iar tu nu ai Ńipat;
Mai aproape m-ai tras
Şi m-ai sărutat,
Cămaşa mi-ai îndepărtat
Şi pielea mi-ai mângâiat.
Eu iar te-am muşcat.
139.
140.
141.
142.
Într-o dimineaŃă,
Când soarele iar va străluci,
Mă vei căuta,
Iar eu nu voi mai fi.
Mă vei căuta în locuri
În care obişnuiam să exist,
Dar nu vei mai găsi
Nimic din ceea ce
Reprezenta odată persoana mea.
143.
144.
La un pas de civilizaŃie
M-am întins pe petecul de iarbă
Din păduricea deasă
Şi am adormit în plină zi
În mijlocul lumii
Care frenetică se învârtea
Şi nu se oprea nici măcar
Să observe fericirea şi pacea
În care mă scăldam,
La doi paşi de civilizaŃie.
145.
În noaptea asta
Luna m-a smuls din somn
Cu lumina pe care o reflecta.
Am deschis fereastra
Şi am privit fascinat.
Lumina ireală s-a furişat în camera mea
Şi sub cearşaf s-a strecurat,
Aşteptând să revin.
146.
147.
148.
149.
Condimente exotice
Amestecate cu conversaŃii profunde
În lumina sălbatică a lumânării
Au fost preludiul
Dansului nebun
În care ne-am aventurat.
150.
3 septembrie 2006