Sunteți pe pagina 1din 2

POVESTIREA : „Iapa lui Vodă” de Mihail Sadoveanu

POVESTIREA este o operă cultă de mică întindere, în care este


prezentat un singur fapt din trecut, interesul naratorului
concentrându-se asupra naraţiunii, nu a personajelor, iar relatarea se
face din punctul de vedere al naratorului , martor sau participant direct
la întâmplare.
Opera „Iapa lui Vodă” este o povestire şi face parte din volumul lui Mihail
Sadoveanu, „Hanul Ancuţei”. Întâmplările sunt povestite de comisul Ioniţă din
Drăgăneşti, unul din cei nouă povestitori care se întâlnesc la Hanul Ancuţei .
Din punct de vedere structural, se observă că autorul foloseşte procedeul
inserţiei, adică include o povestire în altă povestire, procedeu care se mai numeşte şi
povestire în ramă. Inserţia este anunţată prin enunţul „Asta-i o poveste pe care aş putea
s-o spun dacă m-ascultaţi”.Cele două planuri ale naraţiunii sunt prezentate în
alternanţă, reluarea unui plan fiind anunţată prin enunţuri de tipul : „Cum vă spuneam,
domnilor mei” sau „urmă răzeşul”. În această povestire apar doi naratori : unul ,vocea
autorului care descrie atmosfera de la han şi oamenii de acolo şi comisul Ioniţă, care
relatează, amintindu-şi, o întâmplare al cărei protagonist a fost.
Primul plan narativ Al doilea plan narativ
Se fixează timpul şi spaţiul cu ajutorul
naraţiunii şi al descrierii : „într-o toamnă
aurie”, „într-o îndepărtată vreme, demult”
la Hanul Ancuţei. Hanul impresionează
prin grosimea zidurilor sale şi prin
mulţimea drumeţilor.
Personajele sunt călătorii adunaţi pe lângă
focuri, Ancuţa cea tânără şi comisul
Ioniţă din Drăgăneşti, care îi umeşte pe
ceilalţi prin calul său „vrednic de mirare”,
căci era „numai pielea şi ciolanele”.Ioniţă
se laudă cu descendenţa calului să din „iapa
lui Vodă”
Comisul Ioniţă îşi începe povestirea şi
evocă vremurile din tinereţea lui de la
acelaşi han, pe vremea celeilalte Ancuţe.
Atunci, el, foarte necăjit, călare pe iapa sa,
a pornit la vodă spre a i se face dreptate
pentru pământul moştenit de la tatăl său.
Se descriu reacţiile celor prezenţi şi
frumusţea peisajului de toamnă
La Hanul Ancuţei a întâlnit un mare boier,
căruia Ioniţă i s-a plâns de nedreptăţile
îndurate şi căruia i-a spus că , dacă nici
Vodă nu-i va face dreptate, atunci „să
poftească măria sa să-i pupe iapa nu
departe de coadă”.
Autorul notează reacţiile Ancuţei celei
tinere la spusele comisului.
Ajuns la curte, Ioniţă află cu uimire că
boierul cel mare întâlnit la han, era chiar
Vodă Mihalache Sturza .Vodă îi face
dreptate şi-l întreabă cu umor ce s-ar fi
întâmplat dacă îl nedreptăţea. Comisul
răspunde cu aceeaşi notă de umor : „Eu
vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste
drum!”
Răzeşul mărturiseşte că întâmplarea
relatată constituie un argument pentru ca
acest cal al său, un urmaş al iepei lui Vodă
să fie privit „ca un lucru rar”.

În această operă există o legătură directă între narator şi ascultători, fapt


realizat prin folosirea unor formule de adresare : „prietine Leonte”, „cucoane Ioniţă”,
„domnilor mei”.
Relatarea întâmplării cu iapa lui vodă se face la persona I, fapt care sporeşte
subiectivitatea povestirii.
Prin naraţiune şi evocare se crează o lume fabuloasă, de legendă. Astfel, calul
comisului este „calul din poveste înainte de a mânca tipsia cu jar” şi el „ rânji înspre noi
ca un demon”.Fabuloasă este şi descrierea de la începutul textului „au căzut de Sântilie
ploi năpraznice şi oamenii spun că au văzut balaur negru în nouri” sau descrierea
hanului care „nu era han,- era cetate” şi avea „nişte ziduri groase de ici până colo şi nişte
porţi ferecate cum n-am văzut de zilele mele”.
Limbajul povestirii se caracterizează prin oralitatea exprimării ,prin folosirea
unor construcţii exclamative şi interogative : „ cum să n-ascultăm”, „cum aşa”, „cum
rămâne” , a unor interjecţii : „ei”, „iaca”, „aha”, construcţii în Vocativ : „cucoane
Ioniţă”, „prietine Leonte”, „oameni buni”, expresii şi cuvinte populare sau regionale :
„vier”, „chimir”, „ a băga de seamă”, „ a sta stâlp”, „ a i se împăienjeni vederea”.
Textul literar „Iapa lui Vodă” are toate trăsăturile caracteristice unei
povestiri.