Sunteți pe pagina 1din 3

Narcis POPESCU, recenzie la Emil IANUŞ, Ion PRELIPCEAN, Anul 1949

în judeţul Suceava: arestări, asasinate, deportări, SUCEAVA: LITTLE


LAMB, 2010, ln: Arhivele totalitarismului, 395 pag.

Lucrarea sus-numită tratează modul în care s-a realizat sovietizarea României, după
modelul stalinist, prezentând evenimentele sângeroase care s-au petrecut în satele
Frătăuţii Noi şi Calafindeşti, din jud.Suceava în August 1949. Autorii acestei cărţi au
pornit cercetarea de la studiul lui Octavian Roske: Colectivizarea agriculturii în România
publicat în revista Arhivele totalitarismului, An I, nr.1/1993,pp.146-168, rezumat după:
Dosarul colectivizării agriulturii din România, 1949-1962, elaborat de Comisia pentru
cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, 1992. Emil Ianuş şi Ion
Prelipcean precizează că ”în studiul lui Roske există o serie de inexactităţi provenite din
confuzia de nume ale celor participanţi la evenimente, de aceea, după cercetarea noastră
în teren, am făcut corectările şi observaţiile necesare”1.
Realizatorii acestei lucrări consemnează faptul că deşi stadiul la care se află cercetările
acestui subiect în prezent nu permit formarea unei imagini complete a fenomenului
sovietizării (nici la nivel de ţară, nici la nivel de localităţi), scopul studiului realizat e de a
creea o perspectivă edificatoare cititorului, despre ce a însemnat opera comunistă de
sovietizare la sate, prin cazurile prezentate în carte2.
Autorii se poziţionează conceptual, după cum afirmă: la finele unui război pierdut de toţi,
cu multe victime şi nici un vinovat. „Colindăm printre ruine să căutăm unde a fost viaţă şi
cum a fost ea distrusă de forţele oarbe ale comunismului (...) asistând la atitudinea
indolentă a autorităţilor actuale de a nu cerceta situaţiile, de a nu idenfifica pe cei
responsabili”3.
Cercetarea celor doi autori a presupus muncă de teren (informaţii de la faţa locului,
mărturii ale supravieţuitorilor, victimelor şi urmaşilor acelor familii care au îndurat
teroarea comunistă),pentru a reconstitui fragmentar o istorie populară orală a
evenimentului întâmplat acum 61 de ani şi anume dezlănţuirea stalinismului în România.
Aceştia (n.r.autorii) s-au oprit punctual asupra a două localităţi numai, pentru a putea
expune cât mai concludent atitudini, gesturi, fapte, mentalităţi condamnabile, specifice
acelei perioade; în speranţa că popularizarea lor poate preîntâmina repetarea tragicelor
evenimente.
Lucrarea este împărţită din punct de vedere structural, în două parţi distincte, dar care se
îndreaptă în esenţă către acelaşi lucru.
Prima parte a cărţii prezintă contextul istoric, elementele ce au determinat şi dus la
declanşarea sovietizării în România cât şi metodele staliniste folosite de autorităţile
comuniste pentru schimbarea societăţii de la finalul celui de al Doilea Război
Mondial.Astfel încât, primul interval din corpul lucrării porneşte de la menţionarea
istoriei relaţiilor româno-ruse începând cu 1711(când oştile ruseşti au călcat prima oara
pe teritoriul românesc) până la 1958 (când U.R.S.S. şi-a retras trupele din România). Mai
departe este subliniat modul în care au evoluat evenimentele pe plan politic la finalul
1
Emil IANUŞ, Ion PRELIPCEAN, Anul 1949 în judeţul Suceava: arestări, asasinate, deportări,
SUCEAVA: LITTLE LAMB, 2010, p.194
2
Idem, p.6
3
Idem pp.5-7
celui de al Doilea Război Mondial pentru România şi felul în care comuniştii l-au
determinat pe Regele Mihai să abdice, instituind Republica la 30 Decembrie 1947, după
ce au falsificat alegerile din 1946.Mai apoi, sunt amintite transformările ce au avut loc în
ţară, la nivel economic (finanţe, bănci, agricultură) cât şi administrativ. „Două
evenimente politice majore vor determina în mod negativ soarta ţării (...) ducând la
instaurarea dictaturii comuniste în România, degradând nivelul de trai al oamenilor:
1.Instaurarea la 6 Martie 1945 a guvernului comunist dr.Petru Groza (...) 2.Plenara CC al
PMR din 3-5 Martie 1949, ce a trasat politic sarcina (...) deposedării ţăranilor de
pământ.”4 În continuare sunt prezentate elementele prin care s-a instrumentat deposedarea
ţăranilor de pământ: cotele, ariile, vânzări obligatorii, contracte obligatorii, chiaburia (şi
felul în care fost preluat termenul de la sovietici), întovărăşirea, colectivul, impozitul
agricol cât şi legile de care s-au folosit autorităţile comuniste. „Conform învăţăturilor
partidului în România existau trei clase sociale: moşierimea(boierii),
burghezia(capitaliştii), ţărănimea şi o pătură socială:intelectualitatea, dispersată în cele
trei clase. Toţi vor fi luaţi pe rând şi trecuţi cu violenţă prin răbojul suferinţelor provocate
de comunişti.”5
Partea a doua a corpului lucrării lui Emil Ianuş şi Ion Prelipcean,este intitulată
Evenimentele sângeroase petrecute în anul 1949 în actualul judeţ Suceava,şi este
segmentată în opt subcapitole corespondente localităţilor rurale (Rogojeşti, Stroieşti,
Bălăceanca, Calafindeşti, Grăniceşti, Frătăuţii Noi, Miliţăuţi, Horodnic de Sus) ce au fost
supuse metodelor staliniste de coletivizare. Spre deosebire de cazul celorlalte şase
localităţi, unde evenimentele sunt expuse succint, cazurile comunelor Calafindeşti şi
Frătăuţii Noi sunt prezentate detaliat (prin fişe de familie, mărturii ale supravieţuitorilor,
documente).
„Comuna Calafindeşti (...) Vineri 5 August 1949, ţăranul Diaconescu Ilie (nu Diaconescu
Amfilochie al lui Pintilie, cum greşit se afirmă în studiul lui Roske) a cosit ovăzul din
ţarnă, de pe ogorul său, aducând acasă doi snopi de ovăz (...) acesta a fost arestat de
miliţieni căci ordinul era ca fiecare cultivator să ducă recolta la arie, nu acasa (...) A doua
zi (6 August 1949) oamenii din sat merg la miliţie să ceară eliberarea arestatului (...)
Moaşa comunală a alertat securitatea după ce ţăranii au rupt firele telefonice, au sosit
două camioane cu miliţieni şi au tras în mulţime(...) a fost ucis pe loc Vasile Caciur (nu
Cuciur, cum se menţionează în studiul lui Roske), Filon Alexei, Dumitru Irimescu şi
Amfilochie Diaconescu.”6 Precizând şi corectând pe alocuri inexactităţile din lucrarea lui
Octavian Roske, autorii prezintă mai departe şirul evenimentelor, detaliind felul în care
au fost deportate familiile celor ucişi sau domiciliul forţat pe care l-au suportat până în
1955. Sunt consemnate mărturiile supravieţuitorilor cât şi ale rudelor acestora, sporind
astfel legitimitatea studiului. Relatările intervievaţilor sunt expuse în forma lor brută, fapt
ce nu ştirbeşte deloc veridicitatea informaţiilor împărtăşite, cât timp mărturiile atât ale
supravieţuitorilor cât şi cele ale rudelor victimelor interferează în multe puncte şi detalii.
În concluzie, se poate spune că autorii şi-au atins obiectivul în această lucrare, ţinând mai
ales cont de validitatea surselor folosite în elaborarea cercetării propriu-zise cât şi
pertinenţa de care au dat dovadă în prezentarea evenimentelor, dat fiind caracterul
revoltător al faptelor petrecute în perioada respectivă. Deci cu toate că Emil Ianuş şi Ion
4
Emil IANUŞ, Ion PRELIPCEAN, Anul 1949 în judeţul Suceava: arestări, asasinate, deportări,
SUCEAVA: LITTLE LAMB, 2010, p.49
5
Idem, p.97
6
Idem, p.195
Prelipcean notează ca incompletă cercetarea lor (din pricina faptului că nu li s-a permis
accesul la Dosarul SRI şi Dosarul de la Camera Deputaţilor prin care o comisie
parlamentară a întocmit un raport despre crimele comunismului) se poate afirma cu tărie
că „Anul 1949 în judeţul Suceava: arestări, asasinate, deportări” este o carte ce
conturează cu uşurinţă cititorului imaginea tragicelor evenimente comise în Calafindeşti
şi Frătăuţi incepand cu August 1949.