Sunteți pe pagina 1din 3

Chirita in provincie

Vasile Alecsandri 1818-1890, poet, prozator şi dramaturg. Se naşte la Bacău într-o familie
boierească. Primeşte o educaţie aleasă, întâi la ţara, apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul,dar
nu-şi încheie studiile de medicină. Este considerat ‘’poet naţional’’ înaintea de apariţia lui
Mihai Eminescu pe fundalul litreaturii române el este unul dintre cei mai citiţi şi studiaţi poeţi
români.
Alecsandri are meritul de-a fi creatorul pastelului românesc, nu numai ca specie literară, ci
şi ca termen literar, ştiut fiind faptul că termenul este cunoscut ca fiind al artelor plastice.
Alexandri surprinde în pastelurile sale un colţ din natură pa care-l invidiază.
La îndemnul lui Mihail Kogălniceanu , Alecsandri publică în numarul al treilea al revistei
‘’Dacia literara’’ nuvela’’ Buchetiera de la Florenţa’’.
Comediile lui Alecsandri au în centru un caracter, cu o singură trăsătură de caracter
parvenitismul, zgârcenia, gelozia, etc.
A luat parte la mişcarea revoluţionistă de la 1848 în Moldova, redactând unul dintre
documentele ei pragmatice ‚’’Protestaţie în numele Moldovei, a omenirei şi a lui Dumnezeu’.
Autorul publică poezii: ‘’Baba Cloanţa’’, Sora şi hoţul’’, Mioriţa’’, Miezul ierni’,etc.
Scrieri în proză:’’Istoria unui galben si a unei parale’, ‘’Legende’, Balta alba’’.
Teatru: ‘Chiriţa în Iaşi’’, ‘’Chiriţa în provinţie’,’’ Cucoana Chiriţa în voiaj’’. ’’Chiriţa în
balon’’.
La 9 iunie 1856 publică în Steaua Dunării a lui M. Kogalniceanu cântecul‘’Hora Uniri’’,
care cunoaşte o rapidă şi largă răspândire. Data de 17 ianuarie îi va aduce lui Alecsandri
funcţia de ministru al afacerilor de externe. La 4 iulie 1890, bolnav, Alecsandri revine la
Mirceşti ‘’am nevoie de mare linişte…‘’ afirma scriitorul.
În anul 1855, sub conducerea sa apare România literară, revistă care continuă programul
Daciei literare şi Propăşirea.
La 9 iulie 1856 publică în Steaua Dunării a lui M. Kogălniceanu cântecul Hora Unirii, care
cunoaşte o rapidă şi largă răspândire.
Întreaga operă a lui Vasile Alecsandri, fie ea poezie, proza, dramaturgie a contribuit la
consolidarea şi dezvoltarea literaturii române, într-un moment ăn care era nevoie de un spirit
novator. Într-o epocă plină de contraste, bradul de la Mirceşti deschide noi drumuri pentru
scriitorii ce vor urma.

Comedia este specia genului dramatic, in versur isau in proza, care satirizeaza intamplari,
aspecte sociale, moravuri.
Principalul mijloc artistic este comicul. o categorie estetica ce include situatii si personaje
ridicole, vicii si moravuri, fiind sanctionate prin ras si urmarindu-se, astfel, indreptarea
acestora. Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta dintre serios si derizoriu,
dintre iluzie si realitate, dintre efort si rezultatele lui, dintre scopuri si mijloace etc.
Formele de manifestare ale comicului sunt foarte variate: comicul de situatie, comicul de
caracter, comicul de limbaj, comicul de moravuri, comicul de intentie, comicul de nume.

In literatura romana, precursorii comediei au fost Costache Conachi si Iordache Golescu,


care au reprezentat epoca pasoptista. Insa primul care a scris comedii cu valoare artistica
deosebita a fost insa Vasile Alecsandri, care a inceput cu canticele cornice, farse, vodeviluri,
feerii pana la comediile atat de cunoscute, "Chirita in Iasi" si "Chirita in provincie". In
literatura romana moderna si contemporana, comedia a avut un larg camp de manifestare, prin
dramaturgii: Mihail Sebastian, Victor Ion Popa, Al.KiriJescu, Tudor Musatescu, Aurel
Baranga, Teodor Mazilu, Ion Baiesu si altii.
„Chirita in provintie” este structurata pe doua acte. Numita initial „Inturnarea cucoanei
Chirita”, aceasta comedie este urmarea „Chiritei in Iasi” sau „Doua fete si o neneaca”.
Actul intai prezinta personajele, si pe Chirita ceartandu-se cu taranii. Ea primeste un ravas de
la Iasi prin care sotul ei o anunta ca a fost avansat in functia de ispravnic. In actul doi, Chirita
se plictisise de provincie si hotaraste sa plece la Paris, unde va incearca sa ii logodeasca pe
Gulita si Luluta. Chirita este un prototip al micului proprietar dornic sa parvina in
protipendada, e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu candoare un
stupefiant jargon frantuzit. Chirita poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerat
sau pretins inovatoare, asa cum ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul
sclerozat in vechi tabieturi.
Tema comediei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale, iar ideea care se
desprinde din continul ei este ca o societate parazitara, bazata pe abuz, trebuie sa dispara.
Subiectul apartine comicului si critica arivismul micilor boieri rurali, care isi dau aere de
nobili.
Chirita, comedie de moravuri surprinde modul de viata, moravurile unei epoci.
Autorul apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor. Chirita
este structurata pe doua acte . Actul intai se prezinta personajele si Chirita se cearta cu
taranii. Ea primeste un ravas de la Iasi prin care sotul ei o anunta ca a fost avansat in
functia de ispravnic. Chirita incearca sa il logodeasca pe Gulita cu Luluta, tanara
orafana ramasa la casa Chiritei, insa aceasta il iubeste pe Leonas, un prieten din
copilarie. Leonas apare intr-un moment neplacut pentru Chirita, care il da afara de la
mosia Barzoieni. Inainte de a pleca, acesta ii promite Chiritei ca se va intoarce si ii va
face multe sotii.
In actul doi Chirita, deoarece se plictisise in provintie hotaraste sa plece la Paris. In
vederea plecarii, cucoana da o petrecere de ramas bun. Cu ocazia petrecerii urma sa il
logodeasca pe Gulita cu Luluta, insa aceasta logotna nu a mai avut loc deoarece Leonas
apare deghizat in actrita iar Luluta care se preface ca a innebunit cere sa fie logodita cu
actrita in fata tuturor celor veniti la logodna lui Gulita. In urma acestui fapt Chirita si
Barzoi sunt obligati sa accepte casatoria dintre cei doi, deoarece Leonas obtine functia
de ispravnic.
Chirita e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, folosind un fals jargon frantuzit.
Ea poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins inovatoare, asa
cum ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul in vechi tabieturi si vrajmas
oricarei primeniri. Gulita, fiul Chiritei, este un baiat lipsit de minte si de educatie care
vrea sa para foarte manierat si inteligent.
Comedia este realista prin spiritul critic, prin faptul ca eroii, conflictul, subiectul sunt
luate din viata sociala. Chirita este tipul arivistului, Barzoi este tipul ispravnicului
abuziv, Leonas este tipul tanarului inteligent.

Comicul este mijlocul prin care autorul realizeaza critica aspectelor abordate. Opera
aceasta este in primul rand o comedie de moravuri. Mijloacele de realizare a comicului
sunt variate :

• comicul de limbaj - personajele vorbesc o franceza modernizata (Gulitza furculision,


fripturision, trantition), utilizarea calcului lingvistic (Chirita "fleurs du coucou") ,
utilizarea unor neologisme cu forma gresita sau cu sens gresit (Chirita "nu sunt
ipocondra");
• comicul de caracter - personajele sunt ridicule prin contrastul dintre esenţă şi aparenta
(Chirita care se dădea o doamna cu idei noi, are încă obiceiuri orientale);
• comicul de nume - cele mai multe sunt diminutive - Luluţa, Gulită, Chiriţa ;
• comicul de moravuri - ipocrizia , incultura, snobismul, corupţia.
Formele comicului sunt umorul si ironia.
Ca moduri de expunere, autorul foloseste dialogul si monologul, iar caracterizarea
personajelor se face in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lor, ori direct de
catre alte personaje.
O alta modalitate o constituie indicatiile scenice prin care autorul isi "misca"
personajele, le da viata, folosind comicul ca principal mijloc artistic.
Opera "Chirita in provintie" se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul
satirizeaza cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule,
starnind rasul, cu scopul de a le indeparta.
Titlul este nominal şi cuprinde numele personajului principal precum şi cadru
acţiunii.
Relaţia cu Bârzoi:
Femeie voluntară, Chitiţa se foloseşte de Bârzoi, comod şi lipsit de iniţiativă ca să parvină şi
il obliga să-şi schimbe obiceiurile vestimentareşi culinare după modă. Împins de nevastă să
obţină isprăvnicia, provincialul ştie să obşina avantaje materiale din funcţia sa cu scena
repetată a curcanului. Femeia se plânge că sa plictisit la tară şi vrea să plece la Paris ” să mă
mai răcoresc că m-am uscat aici în provinţie ”
Relaţia cu Luluţa
Chiriţa este tutorele Luluţei, aceasta rămânând orfană de mamă, Chiriţa se preface că ţine la
ea şi doreţte să o căsătorească cu fiul ei Guliţă , doar pentu că este moştenitoarea unei
importante averi.
Relaţia cu Guliţă
Chiriţa este o mama lipsită de responsabilitate, nu stie să-şi educe copii, îl răsfaţă pe Guliţă
exagerat ‚’’mon odor’’, ăi dă lecţi de franceză, dar toate eforturile sunt zadarnice, il crede
foarte deştept şi inchide ochii la fapteke rele ale fiului şi îi ia apărarea.
Dincolo de contraste, Chiriţa nu este un personaj respingator, ba chiar este iubită de public.
Chiar dacă este atrasă de noua modă ea păstrează bunul simţ natural, uraşte că Guliţă stă toată
ziua, mersul la baluri, viaţa mondenă îi pare în fond o pierdere de vreme. Nici călăritul nu i-se
pare Ghiriţei interesant, dar îl practică pentru a fi la modă ca şi fumatul.
Vorbirea Chiriţei atrage desigur atenţia cititorului, ea îmbină limba maternă cu o limbă care
îi dă mereu dureri de cap. Ca să înveţe foarte bine franceză, Chiriţa il angajează pe ’’
monsiu Şarlă’’
Limbajul ei împestriţat, dar plin de savoare o caracterizează, o prezintă în esenţa ei
superficială cu o spoială de cultură , o snoabă.
Răsturnările de situaţie menţin dinamismul şi sporesc comicul dar, creează şi imaginea unei
lumi haotice.
Pentru George Călinescu ‘’ Chiriţa e o cochetă batrâna, dar şi o mamă bună , o burgheză cu
dar de parvenire, dar şi o inteligenţă deschisă pentru idea de progres, o bonjuristă ’’.
Influenţe ale comicului burghez din teatrul francez există fiindui foarte cunoscute lui
Alecsandri, însă acest lucru nu înseamnă că dramaturgul a copiat pur şi simplu modelele
franceze.