ECUAŢII DIFERENŢIALE

Se numeşte ecuaţie diferenţială relaţia dintre variabila x, funcţia

necunoscută y = f ( x ) şi derivatele ei y ′ = f ′ ( x ) , y ′′ = f ′′ ( x ) ,, y ( n ) = f ( n ) ( x ) ,
adică relaţia de forma F ( x , y , y ′ , y ′′ ,, y ( n ) ) = 0 .
Ordinul ecuaţiei diferenţiale se numeşte ordinul derivatei superioare
care figurează în ea.
Se numeşte soluţie a ecuaţiei diferenţiale date orice funcţie y = ϕ ( x )
care, fiind substituită în ecuaţia dată împreună cu derivatele ei
ϕ ′ ( x ) , ϕ ′′ ( x ) ,, ϕ ( n ) ( x ) , o transformă în identitate.

Ecuaţia de forma
F ( x , y , y ′) = 0
(1)
se numeşte ecuaţia diferenţială de ordinul întâi.
Dacă ecuaţia (1) poate fi rezolvată în raport cu y ′ , atunci obţinem
ecuaţia diferenţială
y′ = f ( x , y )
(2)
y′ = f ( x , y )
Se numeşte soluţie generală sau integrală generală a ecuaţiei
diferenţiale de ordinul întâi funcţia
y =ϕ ( x , C )
y′ = f ( x , y )
ce depinde de constantă arbitrara C şi satisface următoarele condiţii:
a) ea este soluţie a ecuaţiei date pentru orice valori concrete ale lui
C;
b) există aşa valoare unică C0 a constantei C, astfel încât funcţia
y = ϕ ( x , C0 ) verifică condiţia iniţială dată.

A soluţiona (integra) o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi înseamnă

a afla soluţia sa generală, dacă condiţia iniţială nu este dată, sau a afla soluţia
particulară a acestei ecuaţii ce satisface condiţia iniţială în cazul când ultima
este dată.
14.1. Ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile.
Ecuaţia de forma
y ′ = f1 ( x ) ⋅ f 2 ( y )
, (3)
y′ = f ( x , y )
unde f1 ( x ) şi f 2 ( y ) sunt funcţii continue, se numeşte ecuaţie diferenţială cu
variabile separabile.
Algoritm de soluţionare a ecuaţiilor diferenţiale cu variabile
separabile.
dy
1. În ecuaţia dată substituim derivata y ′ prin (după necesitate).
dx

2. Înmulţim ambele părţi ale ecuaţiei la dx (după necesitate).

3. Separăm variabilele prin împărţirea ambelor părţi ale ultimei

ecuaţii la produsul funcţiilor (presupunând că ele sunt nenule) ce „încurcă”

la integrare.
4. Integrând egalitatea obţinută în p.3,aflăm soluţia generală a

ecuaţiei examinate.
5. Aflăm soluţia particulară a ei în cazul când este dată condiţia

iniţială y ( x0 ) = y0 .
Ecuaţii diferenţiale omogene de ordinul întâi
Ecuaţia diferenţială y′ = f ( x , y ) se numeşte omogenă, dacă funcţia
f ( x , y ) este omogenă de ordinul zero.

ecuaţiile omogene pot fi scrise sub forma

y ′ = f (1 , y x )
(4)
sau
P ( x , y ) dx +Q( x , y ) dy = 0
, (5)
unde P( x , y ) şi Q( x , y ) sunt funcţii omogene de acelaşi ordin.
Ecuaţia (5) se reduce la o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile
prin substituţia y = ux , unde u este o funcţie necunoscută. Într-adevăr,
substituind y = ux şi y ′ = u ′x + u în ecuaţia (5), obţinem:
du
u ′x + u = f (1 , u ) ⇒ u ′x = f (1 , u ) − u ⇒ x =
dx

du dx du dx
= f (1 , u ) −u ⇒ x du = [ f (1 , u ) −u ] dx ⇒ ⇒∫
f (1 , u ) −u ∫ x
= = +C
f (1 , u ) −u x

. Substituim funcţia găsită u în egalitatea y = ux şi astfel obţinem soluţia

generală a ecuaţiei y ′ = f ( x, y ) .

Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi

Ecuaţia de forma
y′ + p ( x ) ⋅ y = f ( x ) , (6)
unde p ( x) şi f ( x ) sunt funcţii continue, se numeşte ecuaţie diferenţială
liniară de ordinul întâi.
Vom rezolva această ecuaţie, căutând soluţia ei sub forma
y =uv , (7)
unde u =u ( x ) şi v = v ( x ) sunt două funcţii continue necunoscute.
După substituirea funcţiei y = u v şi a derivatei ei y ′ = u ′v + uv′ în
(7), avem u ′v + uv′ + p ( x ) uv = f ( x ) sau [u ′ + p ( x ) u ] v + uv′ = f ( x ) . Alegem
funcţia u =u ( x ) , astfel încât u ′ + p ( x ) u = 0 . Atunci obţinem sistemul de
ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile
 u′ + p ( x) u = 0 , (8)
 u , nu contează care, a primei ecuaţii,
 u v′ = f ( x ) .
Găsim o soluţie particulară p

iar apoi soluţia generală v a ecuaţiei a doua u v′ = f ( x ) . Ca rezultat,

g p

obţinem soluţia generală yg a ecuaţiei (7). Aşadar,

yg = u p
(9)
 EXERCIŢII
Să se verifice că funcţiile date sunt soluţiile generale ale ecuaţiilor
diferenţiale indicate şi să se afle cele particulare cu condiţiile iniţiale
y ( x0 ) = y 0 :

14.1. y = C e x , y ′ = 3x 2 y , y ( 0) = 2 .
3

R.: y p =2ex .
C − x2 x+y
14.2. y= , y′ = − , y (1) =1 .
2x x

3 −x2
R.: yp = .
2x

x + Cx , x dy − ( x 3 + y ) dx = 0, y (1) =1 2 .
1 3
14.3. y=
2
1 3
R.: y p = x .
2

14.4. y =
( x + 1)
4
+ C ( x + 1) ,
2 dy 2 y
−
3
= ( x + 1) , y ( 0) = .
3

2 dx x + 1 2

( x + 1) 4 + ( x + 1) 2 .
R.: y p =
2

Să se soluţioneze ecuaţiile diferenţiale cu variabile separabile:

14.5. (1 + y ) dx −(1 − x ) dy =0 .

1
R.: y= −1 .
C (1 − x )

14.6. ( xy 2
+ x ) dx = ( y − x 2 y ) dy .

R.: (x 2
−1)( y 2 +1) = C .

14.7. 2 ( xy + y ) dx = x dy .
R.: y =C x 2 e 2 x .

14.8. cos x sin y dy = cos y sin x dx .

R.: cos y = C cos x .

14.9. e x (1 + e y ) dx + e y (1 + e x ) dy = 0 .

R.: (1 + e )(1 + e ) = C .
x y

14.10. y ′ = x 2 e x .
R.: y = e x ( x 2 − 2 x + 2) + C .

14.11. (1 + x ) dy − ( xy + x ) dx = 0 .
2

R.: y = C 1 + x 2 −1 .

14.12. x 2 y ′ −2 xy = 3 y .

3
R.: C x2 = y e x .

14.13. x + xy + y ′( y + xy ) = 0 .

R.: C ( x +1) ( y +1) = e x +y .

14.14. (x 2
+ x ) y ′ = 2 y +1 .

C 2 x 2 − ( x +1)
2

R.: y= .
2 ( x +1)
2

14.15. (1 + x ) dy − 2 x ( y + 3) dx = 0 , dacă y ( 0) = −1 .
2

R.: y = 2 x 2 −1 .

dx π 
14.16. 2
+ ctg x sin y dy = 0 , dacă y   =π .
cos x cos y 3

R.: cos 2 y = sec 2 x −3 .

14.17. y ′ 1 −x 2 = x , dacă y (1) = 0 .

R.: y = − 1 − x 2 .
14.18. x dy + xy dx = y dx , dacă y ( 0) = 1 .
2
 x 
R.: y =  x − +1 .
 2 

14.19. dy + y tgx dx = 0 , dacă y ( 0) = 1 .

R.: y = cos x .
Să se soluţioneze ecuaţiile diferenţiale omogene:
14.20. ( x − y ) ydx − x 2 dy = 0 .
x
R.: e y
=C x .

14.21. x 2 y ′ = y 2 − xy + x 2 .

x
R.: y =x − .
ln C x

14.22. (x 2
)
− 2 xy dy − xy − y 2 dx = 0 . ( )
x
−
R.: y2 =C x e y .

14.23. x 3 dy − y ( x 2 + y 2 )dx = 0 .
x2
−
R.: x = C e 2 y2 .

14.24. (2 xy − y dx +x dy =0 . )
x 2 C
R.: y= ln .
4 x2

14.25. xy ⋅ y ′ = x 2 + y 2 .

R.: y 2 = 2 x 2 ln Cx .
14.26. 2 xy ⋅ y ′ + x 2 − 2 y 2 = 0 .

C
R.: y 2 = x 2 ln .
x

14.27. xy ′ − y = x2 +y2 .
R.: y+ y 2 + x 2 −C x 2 =0 .

14.28. x y 2 y′ = x 3 + y 3 , dacă y (1) = 3 .

R.: y 3 =3 x 2 (ln x +9 ) .

14.29. ( x − y ) dx + x dy =0 , dacă y (1) = 0 .

1
R.: y = x ln .
x

14.30. (
y 2 dx + x 2 − xy dy = 0 , ) dacă y (1) =1 .

y −x
R.: y =e
−
x .

14.31. xy + y 2 −( 2 x 2 + xy ) y ′ = 0 , dacă y (1) =1 .

 x− y
R.: y 2 = x e y .

14.32. x 2 y ′ = xy + y 2 , dacă y (1) =1 .

R.: x +y (ln x −1) =0 .

14.33. y ′ ( x 2 + xy ) = y 2 , dacă y (1) = 2 .

 2 
R.: y =x  
2 +ln y .
 

Să se soluţioneze ecuaţiile diferenţiale liniare:

14.34. x y ′ − y = −x .

C
R.: y = x ln .
x

14.35. x y ′ + y = sin x .
C cos x
R.: y= − .
x x

14.36. x 2 y ′ −2 xy = 3 .

1
R.: y = C x2 − .
x

14.37. ( x +1) y ′ − 2 y = ( x +1) 4 .

1
R.: y= ( x +1) 4 + 1 C ( x +1) 2 .
2 2

14.38. (1 + x ) y ′ − 2 xy = (1 + x ) .
2 2 2

R.: y = (1 + x ) ( x + C ) .
2

14.39. y ′ + y = e −x .

R.: y = ( x +C ) e −x .

14.40. y ′ − y ctg x = ctg x .

R.: y =C sin x −1 .

14.41. (
xy ′ − xy = 1 + x 2 e x . )
 x2 
R.: y = ex 
 ln x + +C
.
 2 

14.42. xy ′ + y = 3 , dacă y (1) = 0 .

R.: x y =3 ( x −1) .

14.43. (1 + x ) y′ − xy = 2 x , dacă
2
y ( 0) = 0 .

R.: y =2 ( 1 + x 2 −1 ).
14.44. xy ′ − 3 y = x 4 e x , dacă y (1) = e .

R.: y = x 3e x .

π 
14.45. y ′ ⋅ sin x − y cos x =1 , dacă y   =1 .
2

R.: y = sin x −cos x .

14.46. xy ′ + y = x +1 , dacă y ( 2) =3 .

2 x
R.: y= + +1 .
x 2

14.47. xy ′ −2 y = x 3 e x , dacă y (1) = 0 .

R.: (
y = x2 ex − e ).
1
14.48. y ′ − y tg x = , dacă y ( 0) = 0 .
cos x
x
R.: y= .
cos x

14.49. x 3 y ′ +3 x 2 y = 2 , dacă y (1) =1 .

1 2
R.: y = − 3
+ 2.
x x
 3  2π
14.50. (1 + x ) y′ − xy =1x , dacă
2
y 
 2 = 3 .
 

arcsin x
R.: y= .
1−x2

1
14.51. y ′ +e x y = e 2 x , dacă y ( 0) = .
e

R.: y = e −e + e x −1 .
x

π 
14.52. xy ′ − y = x 2 sin x , dacă y  =π .
2

R.: y = x ( 2 −cos x ) .