Cronica moldo-rusa este prezenta in anexele oficiale a tarilor Moscovei din

veacul al XVI-lea, fapt explicat prin alianta lor cu Moldova si actiunea comuna
impotriva Jagellonilor.
Cronica de la Bistrita
Cea mai veche cronică moldovenească, însă scrisă slavoneşte, este Cronica de
la Bistriţa. Se cunoaşte o parte din ea cuprinsă în zbornicul de la Tulcea.
Aceasta s-a publicat însoţită de traducere română de I. Bogdan. Iată începutul
acestei cronici.«În anul 6867 (1359) veni Dragoş Vodă din ţara ungurească de la
Maramureş la vânat de zimbru şi domni 2 ani. După el domni fiul său Sas
Voevod 4 ani. După acesta domni fiul său Laţco Voevod 8 ani. După el domni
Bogdan Voevod 6 ani. Petru Voevod, fiul lui Muşat, domni 12 ani. Iar după el
domni fratele său Roman Voevod, fiul lui Muşat, domni 12 ani. Iar după el
domni fratele său, Roman Voevod 3 ani. După acesta domni fratele său Ştefan
Voevod 7 ani. Iar după el domni Iuga Voevod 2 ani".
Partea care urmează este intitulată "ţarii moldoveneşti" singura cronică unde
se dă acest nume domnitorilor noştri. De aci încolo, adică de la Alexandru cel
Bun, se dau mai multe amănunte, ceea ce dă drept a se crede că din vremea
acestuia încep letopiseţele moldoveneşti şi de aci încolo se copiază şi se
completează - şi una din aceste copii este şi manuscrisul numit Cronica de la
Bistriţa.
Această cronică merge până la războiul lui Bogdan cu Radu cel Frumos (1506).
Partea cea mai dezvoltată este domnia lui Ştefan cel Mare.

Cronica de la Putna, publicată tot de I. Bogdan, cu traducere, pare a fi formată

din două bucăţi: prima mai pe scurt de la Dragoş (1359) până la Petru Aron
(1456); alta mai pe larg, de la suirea lui Ştefan cel Mare (1457) până la Petru,
fiul lui Bogdan Chiorul (1525).
Partea întâia e mai mult o simplă genealogie, spunând al cui fiu era fiecare
domn şi câţi ani a stat pe tron. Ea are valoare pentru că e una din cele mai
vechi însemnări istorice moldoveneşti şi ne arată cum se făceau acestea. I.
Bogdan o atribuie unui călugăr numit Azarie, bazându-se pe faptul că un
adnotator al lui Ureche dă nişte notiţe care se găsesc în această cronică şi zice
că le-a găsit într-un letopiseţ sârbesc (adică slavon) al lui Azarie călugărul.
Cronica de la Putna a fost tradusă în limba polonă de Nicolae Brzeski, un sol
trimis de regele Sigismund al Poloniei la Poartă, dar reţinut în Iaşi de către
Alexandru Lăpuşneanu, care se temea să nu reclame contra lui.
Traducerea lui Brzeski s-a numit Cronica moldo-polonă pentru că a tradus
povestirea evenimentelor de la 1359 şi până la 1525, iar de aci şi până la 1566
a adaus de la sine. Lucrarea aceasta a fost publicată de Wojcki (1844) şi tradusă
de Hasdeu în "Arhiva istorică".