Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sonet I
Sonet II
Sonet III
Sonet IV
De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moştenire-a frumuseţii-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite şi curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogaţia ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânţi în strună
Esenţelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul şi fala
Şi-ţi vei minţi încântătorul sine:
Atunci când firea-ţi va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu ruşine?
Cu tine, frumuseţea-ţi, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.
Sonetul 43
Sonetul XVIII
Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă,
Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.
Sa fii plin de admiratie si departe de orice invidie; sa te inveselesti in mare masura de
binele altora; sa iubesti cu o asemenea generozitate a inimii incat dragostea ta sa fie o
posesiune draga in absenta rautatii; acestea sunt daruri ale soartei, daruri pe care banii nu
le pot cumpara. Cel care are asemenea comoara se va bucura de Univers ca si cum acesta
i-ar apartine si ii va ajuta si pe altii sa se bucure alaturi de el." - Robert Louis Stevens