Arta războiului

de prof. Maroneac Cristian

Şcoala cu clasele I-VIII Remetea

Dacă cumva titlul acestui mic articol vi se pare cunoscut, să ştiţi că nu vreau să
vă vorbesc despre Wesley Snipes şi filmul său Arta războiului, nici despre strategul
chinez care a scris manualul de strategie al războinicului japonez medieval, manual
preluat şi de armatele moderne ale lumii de azi. Nu, nu vreau să vă vorbesc despre
acestea. Vreau să vă vorbesc despre o criză şi despre un război pe care voi, elevii, şi
noi, profesorii, îl pierdem puţin câte puţin în fiecare zi. În ziua de azi se vorbeşte peste
tot de criza economică şi cât de rău ne afectează. Probabil că aşa este, suntem afectaţi
de această criză, unii mai mult, alţii mai puţin. Însă criza nu ne afectează din punct de
vedere educaţional. Cred şi-mi susţin ideea că adevărata criză care ne afectează este
criza morală. Războiul despre care spuneam că-l pierdem este războiul moral pe
care-l ducem cu societatea şi infuziile ei negative în mintea noastră. Pe toate canalele
de televiziune vedem la emisiunile de ştiri cît de bolnavă, coruptă, decăzută este
lumea în care trăim. Vă uitaţi la Măruţă, Acces direct, Poveştiri adevărate, etc. şi
vedeţi tot felul de evenimente. Oameni care nu au respect faţa de lege, copii care-şi
bat părinţii, eleve însărcinate în vărstă de 12 ani, elevi tăiaţi cu sabia în şcoală, false
vedete care de cum deschid gura spun tot felul de prostii, politicieni care ne mint în
faţă, bogătani cu patru clase care vă spun cum să trăiţi, cum să minţiţi, cum să furaţi,
cum să va ridicaţi în societate călcând peste ceilalţi. Aşa-i că sună cool, beton, super?
Mamă, ce mai aştept să cresc mare, să scap şi de părinţi şi de profesori! Să nu-mi mai
spună nimeni ce să fac! Să fiu liber! Să fac banii mei şi să-i sparg pe toţi! La
picioarele mele să-i văd! Să-mi iau maşină cu viteze si să-mi sfârşesc viaţa într-un
pom pe marginea drumului! Cum cîntă trupa Voltaj: Tânăr vreau mereu să fiu/ Să
trăiesc aşa cum ştiu/ Ca la 20 de ani/ Fără griji şi fără bani. Astea să fie oare visele
voastre? Nu cred şi nu vreau să cred. Astea sunt visele pe care vi le bagă pe gât
societatea, lumea, realitatea. Lumea aceasta are o artă atât de fină de a purta acest
război moral că nici nu vă daţi seama. Vă transformă puţin câte puţin, zi de zi, clipă
de clipă, şi vă treziţi( unii la sfârşit de clasa a 8-a, alţii în timpul liceului ) că urâţi
oamenii, că aveţi vicii care vă scurtează viaţa ( alcool, fumat, droguri ), că aţi devenit
deodată părinţi şi sunteţi prea tineri ( o, ce dulce a fost dragostea şi prin câte spaime
treci acum ), că sunteţi săraci şi material şi intelectual, că undeva în viitor vă aşteaptă
o slujbă plictisitoare şi prost plătită pe care o iei ca să ai ce mânca, sau ajungeţi la
concluzia că viaţa nu merită trăită şi lăsaţi în urmă doar un bilet de adio ( Doamne
fereşte! ). Aşa nu se poate!
Sunteţi la vârsta la care trebuie să visaţi frumos şi înalt. Vârsta asta cuprinsă
între 11-15 ani nu trebuie să vă fie otrăvită de gunoaiele toxice pentru creier şi pentru
viaţă pe care vi le dă societatea. Sunteţi la vârsta la care puteţi învăţa ce înseamnă şi
ce exprimă cu adevărat cuvintele DREPTATE ( nu spagă ), ADEVĂR ( nu minciună
întoarsă ), ONOARE ( nu om cu două feţe ), CURAJ ( nu ascundere în spatele
celorlalţi ), DRAGOSTE ( nu sex ), MILĂ ( nu răutate ), CREDINŢĂ ( să nu spunem
aşa să ne ajute Dumnezeu şi după aia te faci frate cu dracul ca să iasă banul ),
MORALITATE ( nu depravare ), CUNOAŞTERE ( să nu spunem că sfântul cinci ne-
a rezolvat problema ). Şi toate aceste cuvinte scrise cu litere de tipar le putem integra
în cuprinsul a două cuvinte: VIAŢĂ ADEVĂRATĂ. Eu sunt un profesor care predă
literatura, lumea cărţilor. De multe ori întreb elevii: Ce aţi mai citit? Voi ridicaţi din
umeri şi răspundeţi: Nimic. ( Să mă scuze elevii care citesc. )
Să ştiţi că literatura, cărţile, nu sunt un morman de hărtii pe care trebuie să le citim că
aşa ni se cere. Fiecare carte conţine o experienţă de viaţă din care puteţi învăţa enorm.
Biblia, de exemplu, este o carte care a schimbat viaţa a sute de milioane de oameni.
Alţii au fost marcaţi profund de operele scriitorului englez William Shakespeare.
Poate aţi văzut şi v-a plăcut mult filmele Troia, Stăpânul Inelelor, Harry Potter. Toate
aceste filme au fost făcute după cărţi. Scriitorul grec Homer descrie asediul Troiei si
cum se luptă Ahile în Iliada, J. R. Tolkien îi inventează pe Frodo, Legolas, Aragon şi
lumea aceea fantastică în trei volume de aproape 2000 de pagini, scriitoarea engleză J.
K. Rowling ne pune la lucru imaginaţia descriindu-ne aventurile unui băiat de la 11
ani până la 17 ani în şapte volume de peste 5000 de pagini! Destul de mult , nu? Şi
acum vreau să vă întreb: câţi dintre voi v-aţi imaginat că sunteţi Agamemnon, un rege
laş care vroia banii şi puterea cu orice preţ? Sau răul Sauron, vrăjitorul care vroia să
distrugă Pământul de Mijloc şi să-i facă pe toţi sclavii lui? Sau maleficul Cap-de-mort
care dorea puterea numai pentru el ca să facă numai rău? E la fel ca şi cum v-aş
întreba care vreţi să fiţi lupul din Capra cu trei iezi sau Scufiţa roşie. Cred că
recunoaşteţi că v-aţi visat să fiţi un Ahile puternic şi viteaz, un Aragon sau Legolas
care sare în ajutorul celor mai slabi, un Harry Potter care cât e el de mic nu se teme să
lupte împotriva răului.
Uitaţi-vă la eroii copilăriei voastre. Imi aduc aminte de Batman, Superman,
Spiderman, Zorro. Cine n-a visat un moment să se îmbrace într-o mantie, să se
mascheze si să schimbe lumea, să dea cu cei răi de pământ, să fie bine pentru toţi? Nu
vă spun ce-mi imaginam eu când eram copil! Undeva în sufletul şi mintea voastră
tânără este ceva care vă spune că aceşti eroi fac bine, apără ceva bun, luptă împotriva
răului, mizeriei, corupţiei, decăderii, minciunii, aşa cum puteţi face şi voi declarându-
vă de partea bună a lucrurilor. Învăţaţi de la personajele acestea de cărţi sau filme o
artă a războiului care vă va duce la momentul când veţi fi învingători în viaţă, veţi
privi în urmă şi nu veţi vedea minciună sau fapte rele. Vreau să vă recomand să citiţi
poezii de Eminescu. Veţi învăţa cuvinte de iubire adevărată care să atingă inima unei
fete şi nu fundul ei. Citiţi Colţ Alb de Jack London si veţi învăţa de la un personaj care
este cîine lecţii de loialitate şi înţelepciune mai mult decât învăţaţi de la un preşedinte.
Citiţi Winnetoou de Karl May sau Cei trei muşchetari de Alexandre Dumas si veţi
găsi mai mult curaj şi onoare, bărbăţie şi demnitate decât o bătaie în curtea şcolii, o
ţigară fumată în spatele toaletei sau sfidarea unui profesor sau unui părinte.
Nu lăsaţi ca visele voastre frumoase să fie terfelite de noroiul acestei realităţi
în care trăiţi. Învăţaţi arta războiului cu viaţa, folosiţi cărţile şi şcoala pentru binele
vostru, şi, când veţi fi mari schimbaţi realitatea asta urâtă. Doamne ajută!