1

JOCUL DIDACTIC – MODALITATE DE

DEZVOLTARE A CAPACITATII CREATOARE
LA DEFICIENTII DE AUZ
inv.ed.,MOCANU AURICA
SCOALA SPECIALA DE ARTE SI
MESERII

Scoala, ca factor activ al progresului, este necesar sa utilizeze cele mai

eficiente cai, cele mai variate metode si mijloace care sa asigure si sa stimuleze
cresterea ritmului de insusire a cunostintelor, in raport cu cuceririle stiintei si cu
cerintele actuale si de perspectiva ale societatii.
Intr-o acceptie larga, metoda de invatamant se poate defini ca o cale de
optimizare a actiunii de instruire si educatie, iar procesul de invatamant ca un
ansamblu complex si variat de actiuni de instruire si educatie, avand ca finalitate
formarea personalitatii omului.
In cadrul procesului instructiv-educativ activitatile celor doi subiecti, a
profesorului si a elevului, se contopesc intr-un mod comun si unitar de actiune,
ce se desfasoara in conditiile unei interdependente de mare subtilitate si de
inductie reciproca. Acest mod comun de organizare a actiunii, care imbina intim,
sistematic si la un inalt nivel de eficacitate eforturile profesorului si ale elevilor
sai este metoda de invatamant, concept care isi pastreaza si aici, semnificatia
originala ,,drum spre”, ,,cale de urmat” in vederea atingerii unor scopuri
determinate, a obtinerii unor rezultate asteptate.
Intre metoda si activitatea de invatare exista o unitate dialectica. Metoda
poate deveni o forma concreta de organizare a invatarii sau o cale de descoperire
a lucrurilor descoperite.
Invatamantul actual atribuie o mare insemnatate utilizarii metodelor activ
participative, care implica total elevul si intreaga clasa in indeplinirea sarcinilor
de invatare si munca. Elevul este subiectul activ al invatarii, coparticipant direct
la sfera propriei sale formatii.
Metodele fundamentate pe actiune practica pot fi metode de invatare prin
actiune efectiva (reala) sau metode de simulare ( de invatare prin actiune
fictiva,simulata), din randul carora cele mai importante sunt jocul didactic si
invatarea dramatizata. Se stie ca durabil este ceea ce se invata cu interes si
placere. Ar fi bine ca fiecare cadru didactic sa tina seama de acest principiu de-a
lungul tuturor anilor de scoala, dar mai cu seama la clasele I-IV unde elevii au
nevoie de puternice motivatii care sa le stimuleze curiozitatea cunoasterii, sa le
trezeasca si sa le mentina dorinta de a invata. Indemnurile sau argumentatiile
teoretice nu sunt suficiente, la formarea acestor motivatii contribuie in cea mai
mare masura lectia daca aceasta solicita participarea activa a tuturor elevilor,
daca strategiile didactice adoptate o fac atractiva, interesanta, placuta.
 2
Asimiland anevoios anumite cunostinte, inregistrand mai lent succese in
formarea deprinderilor uitand mai repede si mai mult decat ceilalti copii de
aceeasi varsta, elevii Scolilor Speciale de Surzi isi formeaza si pastreaza mai
greu anumite algoritmuri de calcul de invatare.
Invatarea matematicii solicita in mod frecvent eforturi de mai mare
intensitate si durata decat alte obiecte de invatamant, angajeaza toate functiile
mintale.Avand un caracter abstract notiunile matematice fac parte din randul
celor mai dificile notiuni pentru elevii din scolile de surzi.
Dificultatile pe care le intampina elevii, mai ales in realizarea analizelor si
sintezelor intelectuale, abstractizarii si generalizarii logice, impun educatorului
folosirea cu precadere a metodelor actionale propriu-zise, folosirea unui bogat
material didactic precum si a unor strategii de diferentiere de munca
independenta cu fiecare elev. Tinand cont de particularitatile de dezvoltare ale
elevilor surzi, intr-o ora de matematica, de dobandire sau de consolidarea unor
algoritmi de calcul, jocurile didactice prin specificul lor au un aport deosebit in
reusita lectiei.
Imbinand invatarea cu jocul se asigura o atmosfera placuta desfasurarii
lectiei, o atmosfera reconfortanta psihic, ce solicita participarea activa a tuturor
elevilor, solicita operatiile gandirii, perspicacitatea, intuitia, spiritul de
observatie.
Jocurile didactice pot fi folosite de propunator atat ca moment de
consolidare, predare-invatare cat si ca moment de evaluare.
De multe ori jocurile didactice vizeaza experienta de viata a copiilor; in
felul acesta favorizeaza realizarea de transferuri in domeniul unor cunostinte cu
caracter concret. De pilda, intr-o lectie de matematica cu scopul de consolidare a
deprinderii de a rezolva corect, constient exercitii de inmultire, fiecare situatie
de joc solicita elevilor dovedirea practica a existentei algoritmului de lucru,
solutionarea jocurilor didactice propuse explica aplicarea corecta si constienta a
algoritmului de calcul invatat.
Jocurile didactice matematice au valente educative complexe; ele pot
consolida, asa cum s-a mai spus, deprinderea de a rezolva corect exercitiile de
inmultire, adunare, sau scadere, dar in acelasi timp se dezvolta atentia si
gandirea logica, contribuie la formarea unui ritm de lucru omogen; altele
obisnuiesc elevii cu calculul mintal corect, cu deprinderea de a numara sau
rezolva in mod constient, cu folosirea corecta a semnelor de operatie, cu munca
independenta. Alte jocuri didactice dezvolta spiritul de inventivitate al elevilor,
dezvolta flexibilitatea gandirii creatoare imprimand lectiei un caracter mai viu si
mai atragator, dar in acelasi timp valorificand intreaga potenta intelectuala,
psihica, volitiva si chiar fizica a elevilor.
La matematica intr-o lectie de consolidare elevii pot fi solicitati sa aplice
corect, constient algoritmul de lucru invatat anterior in solutionarea diferitelor
situatii problematice organizate sub forma de joc de catre propunator. In acest
sens, acesta trebuie sa organizeze corespunzator fiecare situatie de joc, astfel
incat sa se stimuleze atentia si motivatia copiilor, sa se solicite operatiile
gandirii, perspicacitatea, intuitia, sa se realizeze pentru fiecare o atmosfera
 3
reconfortanta psihic. De exemplu, intr-o lectie de consolidare cu subiectul –
recapitularea inmultirii cu numerele 2,3,4,5 – unul din jocurile didactice care
ating toate obiectivele formulate mai sus poate fi jocul: ,,Unde e locul’’. Acesta
isi propune exersarea inmultirii intr-un concentru dat,dezvoltarea gandirii logice,
formarea unui ritm omogen de lucru. Invatatorul scrie pe tabla cateva exercitii
de inmultire. Rezultatele exercitiilor le scrie sub coloana dar inversand si
intercaland intre ele alte numere:
Exemplu: 2 x 8 =
3x6=
5x4=
4x9=

21, 36, 7, 20, 16, 18, 3.

Elevii socotesc pe rand exercitiile si incercuiesc rezultatele gasite in
coloana data. Pentru numerele care nu sunt incercuite, elevii cauta numerele care
inmultite sa dea unul dintre rezultate: 21 = 7 x 3.
La matematica prin intermediul jocurilor didactice se poate forma la elevi
convingerea ca aceasta disciplina de invatamant este usoara, frumoasa si poate fi
invatata de catre toti elevii. Acest procedeu stimulativ ii ajuta pe copii sa
sesizeze si latura placuta a matematicii generatoare de satisfactii pe care le ofera
rezolvarea de exercitii si probleme prin gandire si efort propriu si in acelasi timp
ii determina sa incerce exercitii si probleme tot mai complicate si mai
interesante.
Jocurile didactice ajuta la imbogatirea vocabularului si la folosirea
comunicarii verbale de catre copiii surzi.
Jocurile au valoare formativa in viata copilului, deoarece prin joc se
exerseaza si se dezvolta toate capacitatile psihice si fizice ale copilului. Prin joc
se imbogateste viata afectiva, deoarece reflectarea realitatii observate si traite
permite copilului sa-si adanceasca cunostintele despre realitatea inconjuratoare.
Actiunile de joc, de natura obiectuala, dezvolta capacitatea de analiza si
sinteza in mod direct si nemijlocit. Datele experimentale scot in evidenta faptul
ca in joc procesele memoriei ( intiparirea, recunoasterea si reproducerea) si
operatiile gandirii ( comparatia, generalizarea, clasificarea) se dezvolta mai usor,
mai efficient decat in alte conditii.
Situatia copiilor deficienti de auz este diferita in ceea ce priveste
comunicarea verbala, vocabularul. Ei nu-si pot insusi limba pe baza imitatiei
sonore, in conditiile relatiilor obisnuite cu cei din jur. Lipsa auzului si respectiv
a limbajului vor determina in anumite stadii ale copilariei tablouri psiho-sociale
specifice, manifestate in jocurile si activitatile cu obiectele. Micutul surd
exploreaza spatiul, cerceteaza obiectele, invata sa opereze cu ele, cu toate
acestea activitatile de adaptare sociala suntdeficitare ca urmare a imposibilitatii
receptionarii stimulentilor verbali veniti din mediul ambiant.
Forma tipica de reflectare si de cunoastere activa a realitatii, care-l
inconjoara, este pentru scolarul surd jocul, care devine activitatea sa dominanta.
Jocurile copiilor surzi merg pe o linie ascendenta de la observarea si manuirea
 4
obiectelor, jucariilor spre jocurile cu subiecte si roluri. Acesta este mersul firesc,
ca rezultat al activitatii lor organizate si desfasurate sub conducerea profesorului
demutizator si al educatorului. Fie ca este vorba de jocuri de miscare, de
constructie sau didactice, educatorul are nenumarate posibilitati de a introduce
limba ca mijloc de comunicare sub forma orala sau dactila. Toate activitatile de
joc cu jucarii trebuie sa fie insotite de vorbire. Astfel, leaganul papusii, aparitia
trasurii cu cai, trenul sunt insotite de exclamatii si onomatopee rostite de
copil ,,oaa’’, ,, prrr’’, ,,uuu’’. In organizarea si indrumarea jocurilor didactice
destinate insusirii limbii ca mijloc de comunicare se impune selectarea si
imbinarea laturii instructive cu cea distractiva in raport cu specificul jocului, cu
nivelul dezvoltarii limbajului si cu registrul psihologic al fiecarui copil.
De asemenea este necesara corelarea jocului didactic cu continutul
notional si lexical insusit in lectiile si activitatile anterioare in procesul
comunicarii cu cei din jur. In jocurile didactice cu elevii surzi este necesar ca
sarcina didactica sa fie prezentata intr-o forma atractiva saturata de elemente de
joc, care stimuleaza vorbirea, trezeste copilului surd dorinta si trebuinta de
comunicare.
O alta latura a jocurilor didactice careia trebuie sa i se acorde o atentie
speciala este materialul verbal folosit, destinat insusirii limbii.
In cadrul jocurilor, copiilor surzi li se dezvolta si li se activeaza
vocabularul, invata sa faca unele generalizari care duc la precizarea continutului
notional, li se dezvolta formele de analiza si sinteza verbala, creste potentialul
intelectual al elevilor. Majoritatea jocurilor didactice programate pentru primele
clase urmaresc imbogatirea vocabularului in stransa unitate cu extinderea sferei
cognitive.
Sarcina didactica de care se leaga direct sensul principal al jocului si
atractia copilului pentru el, apare sub forma unor probleme de denumire,
recunoastere, ghicire, comparare. Astfel, jocul didactic ,, Saculetul fermecat’’
poate fi folosit la toate clasele din primul ciclu pentru dezvoltarea si
consolidarea vocabularului.
Sarcina didactica difera de la o clasa la alta si chiar la aceeasi clasa de la o
tema la alta. Astfel, la clasa I si a-II-a la tema ,,Clasa’’ , materialul de joc a
constat din imagini reprezentand mobilierul din clasa si mobilierul natura. In
desfasurarea jocului materialul de joc s-a prezentat sub forma de surpriza. Intr-
un saculet sau cutie se afla imagini reprezentand mobilierul din clasa : banca,
dulap, masa, scaun, etc. Copiii solicitati de profesor se deplaseaza la catedra,
scot o imagine din saculet, o denumesc dactil, si in limita posibilitatilor oral,
apoi o plaseaza pe obiectele in natura. La clasele mai mari jocul isi pastreaza in
general aceeasi structura, dar continand sarcini noi. Accentul va cadea pe
verbalizarea actiunilor dupa un model de vorbire dat de profesor.
Jocurile cu imagini solicita reprezentarile copiilor, experienta lor de viata,
capacitatea si potentele lor de a folosi in mod independent cunostintele
dobandite in clasa si in alte ocazii. Din aceste motive am folosit foarte multe
imagini si jetoane in jocurile destinate consolidarii vocabularului cat si in
exersarea proceselor gandirii. Astfel, pentru consolidarea vocabularului in
 5
legatura cu notiunea gen ,,fructe’’am initiat urmatorul joc. Pe un stativ cu mai
multe buzunare se afla cartonase cu imaginea unor fructe. Intr-un plic folosit in
joc avem cartonase scrise denumind diferite fructe( mere, pere, mure, prune,
gutui ). Sarcina didactica consta in recunoasterea fructelor si denumirea lor
corecta, manuirea imaginii, asezarea pe stativ, gasirea cuvantului scris si
raportarea acestuia la imagine, folosirea notiunii gen ,, fructe’’. In partea a doua
a jocului am insirat pe masa cartonasele cu cuvintele scrise, fara o ordine.
Accentul se pune pe citirea rapida de pe buze a cuvantului pronuntat, alegerea
din sirul de cuvinte scrise si plasarea cartonasului scris in buzunaras, langa
imagine.
Dupa ce si aceasta parte a jocului ia sfarsit, elevii sunt intrebati cum se
numesc acestea : mere, pere, etc. In cazul in care nici un elev nu va da raspunsul
( notiunea gen ,,fructe’’) o face oral profesorul, apoi prezinta cuvantul scris, care
este asezat in partea de sus a stativului.
Un joc prin care au fost solicitate intr-un grad mai mare operatiile gandirii
l-am efectuat cu tema ,,Cine mananca’’. In acest joc mi-am propus ca obiectiv
raportarea fiintelor ( animale, pasari, oameni ) la actiunea de a manca,
recunoasterea si denumirea imaginilor, dezvoltand pe aceasta cale operatiile
gandirii. Sarcina didactica urmarea denumirea imaginilor alese si alcatuirea unor
propozitii simple. Am folosit ca material de joc imagini reprezentand diferite
fiinte si lucruri ( pisica, caine, lup, vaca, cal, fetita, baiat, gaina ) si lucruri
obiecte din clasa ( banca, dulap, caiet, etc. ),stativul cu buzunarase si un cartonas
scris cu cuvantul ,, mananca’’ pe care l-am asezat deasupra stativului.
Jocul s-a desfasurat astfel : un elev iese la catedra si scoate o imagine pe
care o prezinta colegilor si o denumeste. Daca imaginea poate fi raportata la
notiunea ,, a manca’’ formuleaza o propozitie: ,,Vaca mananca’’ si o asaza pe
stativ. In situatia in care imaginea reprezinta un lucru, il denumeste formuland o
propozitie negativa (Caietul nu mananca). Ceilalti elevi trebuie sa fie atenti
pentru a corecta eventualele greseli de asociere intre imagine si actiune.
Intr-o alta varianta, am urmarit raportarea unor alimente la imaginile
asezate pe stativ. Complicand jocul si marindu-le sarcina le-am pus
intrebarea : ,,Ce mananca ?’’ Am introdus cartonase scrise cu denumirea
diferitelor alimente : paine, lapte, iarba, carne, etc. Sarcina didactica se refera la
raportarea cuvantului scris la imaginea de pe stativ. Cu toate ca aceasta varianta
se adresa mai mult activitatii gandirii, participarea elevilor la joc a fost mai
entuziasmata si datorita momentelor de amuzament ce apareau in urma unor
greseli de asociere.
De mare eficienta s-au dovedit si jocurile prin care am urmarit clasificarea
obiectelor dupa incadrarea lor in notiunea gen de care apartine. Astfel jocul ,, Ce
este aceasta ¿’’isi propune ca sarcina didactica dezvoltarea capacitatii de analiza
si clasificarea imaginilor dupa incadrarea lor in notiunea gen careia ii apartin. Pe
buzunarasele de pe stativ am asezat cartonase scrise cu urmatoarele cuvinte
notiuni gen: ,,fructe’’, ,, animale’’, ,,pasari’’. Pe catedra erau asezate cu fata in
jos imagini ce puteau fi incadrate in notiunile scrise pe cartonasele asezate pe
 6
stativ. Am formulat ca reguli de joc luarea unei imagini, denumirea ei orala si
asezarea pe stativ sub cartonasul care avea scrisa notiunea in care se incadra.
Jocurile cu imagini stimuleaza in mare masura interesul si participarea
activa a elevilor la joc.
Cunoastem cu totii ca in general copiilor surzi le place sa se joace in clasa,
in aer liber, le place sa alerge, le plac intrecerile, plimbarile. Cu cat ne vom
apropia mai mult de ei tinand seama de varsta si de preocuparile lor, cu atat ii
vom intelege mai bine si-i vom ajuta mai mult.
Sa ne jucam cu ei si prin joc sa le dam tot mai multe cunostinte si
deprinderi folositoare.

inv.- ed., A. MOCANU