Decizia în Uniunea Europeană

Ipoteza de cercetare: Uniunea Europeană este o uniune politică de tip consensualist.

MODULUL 1
a. Ce înseamnă consensualismul? Care sunt variabilele de măsurare ale
consensualismului?
b. Societăţile plurale şi consensualismul.
c. Ce implicaţii are consensualismul asupra procesului decizional?

C1. CONSENSUALISM VERSUS MAJORITARISM (Democraţia de tip Westminster)

1 Sursă: Lijphart, Arendt. (1999) 2000. Modele ale democraţiei. Forme de guvernare şi
funcţionare în treizeci şi şase de state ţări. Bucureşti: Editura Polirom, pp.25-61.

Cuvinte cheie: democraţie consensualistă, democraţie majoritaristă.

Ce este democraţia?

1-Robert Dahl (Lijphart va dezvolta instrumentarul teoretic al poliarhiilor lui Dahl)

Ideal, un sistem care oferă (cumulativ) oportunităţi pentru:

1. participare efectivă: toţi membrii sistemului beneficiază de oportunităţi egale şi efective de
a-şi face cunoscute părerile în raport cu politica ce ar trebui adoptată;
2. egalitate la vot: decizia urmează a fi luată în condiţiile în care fiecare membru va avea
oportunitatea egală şi efectivă de a vota, iar toate voturile vor fi fost considerate egale;
3. înţelegere luminată – adică, informarea deplină şi completă a fiecărui membru asupra
politicilor relevante şi a eventualelor consecinţe implicate;
4. controlul asupra agendei – membrii ar trebui să beneficieze de oportunitatea exclusivă de a
stabili ce, cum şi când se stabileşte agenda de discuţii. „Astfel, procesul democratic nu este
închis niciodată”; şi,
5. cuprinderea deplină – termen ce trimite la includerea tuturor indivizilor (adulţi) în procesul
de luare a deciziilor publice.

Practic însă, un sistem în care există1:

1. oficiali aleşi prin vot: „controlul asupra deciziilor guvernamentale în privinţa politicilor
revine în mod constituţional oficialilor votaţi de cetăţeni”, fiind astfel satisfăcută primul dintre
criteriile minime ale democratizării: garanţia reprezentativităţii;
2. alegeri libere, corecte şi frecvente – pentru a oferi posibilitatea cetăţenilor de a exercita în
mod real controlul agendei politice, fără constrângeri regulate;

1
Dahl, R. A. [1971] 2000. Poliarhiile. Iaşi: Institutul European; Dahl, R.A. [1998] 2003. Despre democraţie. Iaşi:
Institutul European.
3. libertate de exprimare – în strânsă conexiune cu dimensiunea egalităţii politice şi a
controlului agendei politice: „cetăţenii au dreptul de a-şi exprima, fără ameninţarea unei
pedepse grave, opiniile asupra unor chestiuni politice precizate în linii mari, inclusiv critici la
adresa oficialilor, guvernului, regimului, sistemului socio-economic şi a ideologiei
predominante”;
4. surse alternative de informare – o transpunere palidă a înţelegerii luminate din varianta
ideală: „cetăţenii au dreptul de a căuta surse de informare alternative şi autonome” (protejate
prin lege şi ferite de influenţa guvernamentală ori a altor grupări politice);
5. autonomie asociaţională – exprimată prin recunoaşterea şi garantarea libertăţii de asociere
cetăţenilor (în sensul dreptului de a crea şi a adera la organizaţii); şi,
6. cetăţenie cuprinzătoare - în fapt, recunoaşterea drepturilor cetăţeneşti fundamentale tuturor
celor care au rezidenţă permanentă pe teritoriul respectivei ţări.

2.Arendt Lijphart:

Dacă democraţia este guvernarea poporului, pentru popor, ce se întâmplă atunci când poporul
are opinii divergente? Cine decide?

Răspunsul 1: majoritatea – sistemul majoritarist.

Răspunsul 2: cât mai mulţi – sistemul consensualist. „Cât mai mulţi” nu exclude însă
majorităţile.

10 variabile de lucru: grupate în două dimensiuni:

A. Dimensiunea EXECUTIV – PARTIDE

1. Concentrarea puterii executive: cabinete majoritare monocolore – coaliţii largi,

multipartidiste.
2. Relaţie executiv - legislativ: Executiv puternic – putere egală între executiv şi
legislativ.
3. Sisteme de partide: bipartidist – multipartidism (pluripartidismul este diferit de
multipartidism: numărul de partide permis spre existenţă; multipartidism: numărul de
partide ce guvernează)
a. Disproporţionalitate------Proporţionalitate teoretică (alocarea de locuri în
parlament) (Majoritar într-un tur --- Majoritar în două tururi --- Sistem
proporţional)
4. Sisteme electorale: sistemul majoritar şi disproporţional – reprezentare proporţională.
5. Grupurile de interes: sistem pluralist, competiţie deschisă tuturor – sistem corporatist,
concentrare şi compromis.

B. Dimensiunea FEDERAL – UNITAR

1. Organizarea guvernării: Guvernare centralizată şi unitară – guvernare descentralizată

şi federală.
2. Concentrare a puterii legislative: Sistem unicameral – sistem bicameral (cu puteri
egale, constituire diferită).
 3. Tipul Constituţiei: Flexibile, posibil de modificat rin legi ordinare – Rigide, posibil de
modificat exclusiv prin legi extraordinare (referire la tipul majorităţii).
4. Control constituţional: legislativ – sistem individualizat de curţi constituţionale.
5. Banca Centrală: dependentă de executiv – independente.

Majoritarist: Marea Britanie, Noua Zeelandă, Barbados.

Consensualist: Elveţia, Belgia.