Sunteți pe pagina 1din 4

|  


  
2      
      
 
            

 Funcţia senzorială: Adună


informaţii din mediul înconjurător,
dar şi din interiorul corpului
 Funcţia prin care se transmit
informaţii în mediul de procesare a
creierului şi a măduvei spinării
 Funcţia integrativă: Se
procesează informaţiile pentru
determinarea celui mai bun răspuns
 Funcţia motoare: Se trimit
informaţii către muşchi, glande şi
organe (efectori), pentru ca acestea
să poată trimite un răspuns corect
4             
 

Kn piele există celule de


diferite tipuri, acestea fiind numite
generic   . Fiecare dintre
aceste celule este sensibilă unor
anumiţi stimuli. Kn momentul în care
 le primesc un stimul suficient
de intens, se declanşează o schimbare
scurtă şi rapidă în sarcina sau
polaritatea electrică a  ului.
Ionii de sodiu sunt transmişi
instantaneu prin membrana plasmatică
în interiorul celulei, ionii de potasiu se
eliberează, se formează un impuls
electric, care este condus către partea
principală a neoronului. Aici acest
impuls, odată recepţionat, este
transmis către filamentele terminale
ale ului.
Kn acest punct, un transmiţător chimic, precum „  „, este eliberat în sinapsă, spaţiul
dintre axonul nervului activat şi receptorii dendritei altui neuron. Acest transmiţător activează
următorul nerv. Kn acest fel, impulsul este transmis de la neuron la neuron către o zonă
centrală, aproximativ cu viteza unui glonţ. Imediat după ce a fost activat, transmiţătorul chimic
din sinapsă este neutralizat de o enzimă numit㠄  „
, iar primul neuron revine la
starea iniţială, pompând în exterior ionii de sodiu şi readucând ionii de potasiu prin membrana
plasmatică. Aceste acţiuni fiind efectuate, nervul este din nou gata pentru a fi activat. Dacă un
stimul deosebit de puternic va suprasolicita nervul, se va simţi o intensitate a senzaţiei
percepute.
ºeuronii trimit mai departe impulsul către sistemul nervos central. Aceştia au
legături cu alte celule care, au axoni direcţionaţi spre zonele periferice. Impulsul este
transportat de aceste celule către extremităţile motoare din muşchi. Aceste capete
neuromusculare excită muşchii, determinându-i să se contracte.
Multe dintre acţiunile sistemului nervos pot fi explicate pe baza aşa-numitelor  

, care sunt lanţuri ale celulelor nervoase interconectate.

Un exemplu schematic a 
  arată astfel:

1. Să presupunem că la nivelul solului există un cui, pe care călcăm


2. Imediat, receptorii din piele sunt stimulaţi
3. ºeuronii senzoriali transportă impulsul către măduva spinării
4. Aici, un grup de neuroni activează automat neuronii motori
5. Aceşti neuroni motori contractă muşchii (efectorii) de la picior, distanţând talpa de la
pământ
Se poate observa că acest mesaj nu a ajuns la creier, ci a fost efectuat şi terminat în
măduva spinării.