P. 1
Parintii Fondatori Ai UE

Parintii Fondatori Ai UE

|Views: 831|Likes:
Published by Dehx Alez

More info:

Published by: Dehx Alez on Oct 31, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/24/2012

pdf

text

original

Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

În 1952. După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. 2 . în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. care să aibă şi o armată europeană. Din 1968 până în 1974. stingându-se din viaţă în acelaşi an. În 1965. Luxemburg. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena. China etc. În 1961.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet. Olanda. în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări. regiune din Tirolul de Sud. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni. Democrazia Cristiana). pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului. a devenit membru al Parlamentului Italiei. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. CEE şi Euratom din partea acestui stat. funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. Walter Hallstein a devenit. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige. Astfel.net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. Hallstein a susţinut. la adresa www. din partea Partidului Democraţia Creştină (it. După înfrângerea Franţei din 1940. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri. în 1958.degasperi. Partizan al integrării europene. om de stat francez. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. abia la începutul anilor 1950. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. Charles de Gaulle. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. nu state”. 2 Franţa. Italia. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. Belgia. iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953). cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare. când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer. de altfel. în special cu Franţa.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982.). iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO). Germania. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi).Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. semnat de cele şase state membre ale CECO2. De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. de bancher. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. când a fost cedată Italiei. din partea Partidului Popular. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA. Activitatea sa politică începuse.touteleurope. de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor. cât şi de om politic. La sfârşitul războiului. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. Aprobat de către Parlamentul European. În 1921. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. pe care îl fondase în 1943. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE.

karlspreis. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. care l-a propus. funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960. pe rând. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări.jean-monnet. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează.robertschuman. 3 3 . Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite. semnat în 1952. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. ministru al finanţelor. după cel de-al Doilea Război Mondial. Cariera politică şi-a început-o în 1919. iar mama luxemburgheză. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate. A făcut apoi parte din guvernul Franţei. Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. oraş din regiunea franceză Lorraine. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional. ca urmare. Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi). prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene.de (informaţii numai în limba germană). punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene.eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. De altfel. apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A devenit apoi membru al guvernului. propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. poate. şi-a schimbat. 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni. dincolo de suveranităţile naţionale. fiind. Monnet propune crearea unei armate europene. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene. respectiv Euratom. în 1950). şi. în 1958. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO. 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie. în calitate de ministru al afacerilor externe. când este ales deputat în Parlamentul Franţei. În 1976. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei.eu/education/programmes/ajm/index_en. se datorează şi formaţiei sale franco-germane. denumirea în Parlamentul European. După crearea comunităţilor europene. Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. Începând din 1990. Studiile le urmase în Germania. la adresa http://ec. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. După terminarea studiilor de drept. Detalii sunt disponibile pe site-ul www. în 1954. Monnet activează în acest comitet până în 1975. Tratatul CEA. Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. a intrat în politică.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). în 1956. ca ministru al transporturilor. Robert Schuman a profesat avocatura la Metz. când a încercat. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene. este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”. în 1953. în 1962. René Pleven. care aparţinea la acea dată Germaniei. denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. prim-ministru. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www. în 1952.ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este. Pregătire Profesională şi Multilingvism. Acesta. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei.europa. în zadar. a fost respins de Parlamentul Franţei.

proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951). Această comisie. Mişcarea Europeană. atât în plan politic. La începutul anilor 1950. însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii. În 1980. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli. În opinia sa.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război.europa. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an. a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia). În 1979. Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului. 9 Aveau să fie. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. Din 1970 până în 1976. pe 25 martie 1957. adoptat în 1984 de către Parlamentul European. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii. responsabil cu politica industrială şi cercetarea. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec. propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. în 1992. care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante. 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). Congresul Europei etc. a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. la secţiunea „Cronologie”. două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa). Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre.org.html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. Ambele tratate au fost semnate la Roma. la Conferinţa de la Messina8. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării. Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect.eu/italia/news/1104a4b0e71. proiect care a eşuat în 1954. cât şi în plan academic. prezidată de către Altiero Spinelli. 4 . Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. Spinelli înfiinţează.fondationspaak. adoptat de către Parlamentul European în 1984. elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. de fapt. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. secretar general al NATO (19571961). Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. În 1952. „Clubul Crocodil”. fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946). Consiliul Europei. Cu toate acestea. În 1955.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->