Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

Activitatea sa politică începuse. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. din partea Partidului Democraţia Creştină (it.). cât şi de om politic. stingându-se din viaţă în acelaşi an. Olanda. când a fost cedată Italiei. Charles de Gaulle. În 1952. de altfel. pe care îl fondase în 1943. fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. la adresa www. pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. Belgia. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. După înfrângerea Franţei din 1940. Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. Walter Hallstein a devenit. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. abia la începutul anilor 1950. în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. Germania. Hallstein a susţinut. iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO). În 1965. din partea Partidului Popular. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. în 1958. Democrazia Cristiana). semnat de cele şase state membre ale CECO2. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA. Aprobat de către Parlamentul European.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982. Din 1968 până în 1974. Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. CEE şi Euratom din partea acestui stat. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni. de bancher. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet. de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor.degasperi. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. În 1961.touteleurope. regiune din Tirolul de Sud. La sfârşitul războiului. în special cu Franţa. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman. nu state”. când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer. Italia. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige.net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi). După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. 2 . Astfel. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. Partizan al integrării europene. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. a devenit membru al Parlamentului Italiei. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. Luxemburg. Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. care să aibă şi o armată europeană. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. om de stat francez. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. China etc. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri. 2 Franţa. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. În 1921. iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953). cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare.

Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). denumirea în Parlamentul European. când este ales deputat în Parlamentul Franţei. Pregătire Profesională şi Multilingvism. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. în 1962.de (informaţii numai în limba germană). în 1956. care l-a propus. Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www. Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează. 3 3 . fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei. propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”. Acesta. Monnet activează în acest comitet până în 1975. 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie. în zadar. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene. ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei. prim-ministru. după cel de-al Doilea Război Mondial. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni. oraş din regiunea franceză Lorraine. Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei. ca ministru al transporturilor. respectiv Euratom. În 1976. prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional. Studiile le urmase în Germania. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene. dincolo de suveranităţile naţionale. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. A devenit apoi membru al guvernului.ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este. punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). în 1950). denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. ministru al finanţelor. De altfel. Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). iar mama luxemburgheză. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. a intrat în politică. Robert Schuman a profesat avocatura la Metz. Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi). fiind. Cariera politică şi-a început-o în 1919. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. în 1953. 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Tratatul CEA. Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO. Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. pe rând. în 1952. René Pleven. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania.robertschuman. Monnet propune crearea unei armate europene. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. semnat în 1952. în 1954. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.jean-monnet. la adresa http://ec. apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. poate.eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. şi. După crearea comunităţilor europene.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. se datorează şi formaţiei sale franco-germane. şi-a schimbat. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. în 1958. când a încercat. în calitate de ministru al afacerilor externe. a fost respins de Parlamentul Franţei. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene.europa. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări.eu/education/programmes/ajm/index_en. Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite. ca urmare. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate.karlspreis. După terminarea studiilor de drept. care aparţinea la acea dată Germaniei. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. A făcut apoi parte din guvernul Franţei. Începând din 1990.

Consiliul Europei. în 1992. În 1952. cât şi în plan academic. pe 25 martie 1957. La începutul anilor 1950.html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. În opinia sa. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european. însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii.fondationspaak. fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946). Cu toate acestea. Mişcarea Europeană. Spinelli înfiinţează. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării. atât în plan politic.org. de fapt. În 1979. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii. responsabil cu politica industrială şi cercetarea.europa. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951). propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa). a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. În 1955. la secţiunea „Cronologie”. Din 1970 până în 1976. secretar general al NATO (19571961). Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect. 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia). prezidată de către Altiero Spinelli. Ambele tratate au fost semnate la Roma. Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli.eu/italia/news/1104a4b0e71. Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an. două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec. 4 . Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. proiect care a eşuat în 1954. 9 Aveau să fie. adoptat de către Parlamentul European în 1984. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. la Conferinţa de la Messina8. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre. Congresul Europei etc. adoptat în 1984 de către Parlamentul European. În 1980. Această comisie. „Clubul Crocodil”. 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful