Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

touteleurope. în special cu Franţa. în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni. cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri. fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. 2 Franţa. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. Germania. Activitatea sa politică începuse. semnat de cele şase state membre ale CECO2. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman. nu state”. Italia. iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO). Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. de bancher. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. După înfrângerea Franţei din 1940. abia la începutul anilor 1950. de altfel. când a fost cedată Italiei. În 1965. CEE şi Euratom din partea acestui stat. pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului. care să aibă şi o armată europeană. din partea Partidului Popular. când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer. om de stat francez. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. În 1961. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige. Democrazia Cristiana).degasperi.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. la adresa www. primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi).). 2 . Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA. iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953). China etc. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare.net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. În 1921. pe care îl fondase în 1943. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena. de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet. Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie. În 1952. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. regiune din Tirolul de Sud. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Charles de Gaulle.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982. Luxemburg. din partea Partidului Democraţia Creştină (it. La sfârşitul războiului. Partizan al integrării europene. Hallstein a susţinut. funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. cât şi de om politic. stingându-se din viaţă în acelaşi an. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. în 1958. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. Olanda. în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. Walter Hallstein a devenit. Astfel. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE. Aprobat de către Parlamentul European. Din 1968 până în 1974. a devenit membru al Parlamentului Italiei. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. Belgia.

René Pleven. prim-ministru. în 1952. funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960. respectiv Euratom. După terminarea studiilor de drept. Robert Schuman a profesat avocatura la Metz. şi-a schimbat.europa. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene. când este ales deputat în Parlamentul Franţei. în zadar. dincolo de suveranităţile naţionale. ministru al finanţelor. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. După crearea comunităţilor europene. ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. ca urmare. poate. Studiile le urmase în Germania. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. care aparţinea la acea dată Germaniei. punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. Cariera politică şi-a început-o în 1919. Acesta. prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. Începând din 1990. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO.de (informaţii numai în limba germană).eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. Pregătire Profesională şi Multilingvism. a intrat în politică. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei. În 1976. în 1958. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni. Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www. denumirea în Parlamentul European. 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”. se datorează şi formaţiei sale franco-germane. propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei.jean-monnet. în 1962. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. în 1954. 3 3 . Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi). Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează. A devenit apoi membru al guvernului. A făcut apoi parte din guvernul Franţei. după cel de-al Doilea Război Mondial.robertschuman. Tratatul CEA. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate. 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Monnet propune crearea unei armate europene.eu/education/programmes/ajm/index_en. şi. ca ministru al transporturilor. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări. în 1950). în 1953. la adresa http://ec. în calitate de ministru al afacerilor externe. când a încercat. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania. apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Monnet activează în acest comitet până în 1975. iar mama luxemburgheză. a fost respins de Parlamentul Franţei. Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. în 1956. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis. semnat în 1952. pe rând. care l-a propus. denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. De altfel. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. oraş din regiunea franceză Lorraine. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene. fiind.ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este. Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei.

însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii. În 1955. Cu toate acestea. Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre. adoptat de către Parlamentul European în 1984. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec. Această comisie. „Clubul Crocodil”. proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. Spinelli înfiinţează. de fapt. În opinia sa. Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante. la secţiunea „Cronologie”. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. secretar general al NATO (19571961). Congresul Europei etc. atât în plan politic. Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. În 1980.fondationspaak. adoptat în 1984 de către Parlamentul European. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european. proiect care a eşuat în 1954. La începutul anilor 1950. a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia). care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. Mişcarea Europeană. cât şi în plan academic. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa).html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an. două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. 9 Aveau să fie.europa. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli. Ambele tratate au fost semnate la Roma. 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii. propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951). 4 . Din 1970 până în 1976. responsabil cu politica industrială şi cercetarea. Consiliul Europei. în 1992.eu/italia/news/1104a4b0e71. elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. În 1952. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946).org. pe 25 martie 1957. la Conferinţa de la Messina8. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării. Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect. a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. prezidată de către Altiero Spinelli. În 1979.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful