Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

După înfrângerea Franţei din 1940. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman.touteleurope. 2 . a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige. nu state”. fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. cât şi de om politic.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. Italia. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. a devenit membru al Parlamentului Italiei. semnat de cele şase state membre ale CECO2.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982. Belgia. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni. Astfel. În 1965. când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer. Charles de Gaulle. În 1952. în special cu Franţa. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. când a fost cedată Italiei. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. în 1958. Activitatea sa politică începuse.degasperi. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. de bancher. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953). De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. din partea Partidului Popular. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri. Partizan al integrării europene. Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet.net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO). de altfel. abia la începutul anilor 1950. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. care să aibă şi o armată europeană. Olanda. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. Luxemburg. Aprobat de către Parlamentul European. Democrazia Cristiana). stingându-se din viaţă în acelaşi an. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. la adresa www. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. din partea Partidului Democraţia Creştină (it. Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena. 2 Franţa. cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare. Walter Hallstein a devenit. de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor. CEE şi Euratom din partea acestui stat. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări. După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. În 1921. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE. Din 1968 până în 1974. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. La sfârşitul războiului. pe care îl fondase în 1943. Hallstein a susţinut. Germania. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. În 1961. om de stat francez. regiune din Tirolul de Sud.). primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi). China etc.

ministru al finanţelor. în 1954.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări. pe rând. Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi). Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www. Studiile le urmase în Germania. 3 3 . în zadar. oraş din regiunea franceză Lorraine. funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960.robertschuman. ca urmare. Monnet propune crearea unei armate europene. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate. a fost respins de Parlamentul Franţei.de (informaţii numai în limba germană). în 1953. dincolo de suveranităţile naţionale. Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează. iar mama luxemburgheză. Acesta. care l-a propus. a intrat în politică. prim-ministru. ca ministru al transporturilor. În 1976. la adresa http://ec. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). când este ales deputat în Parlamentul Franţei. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană.europa. în 1958. în 1962. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis. A devenit apoi membru al guvernului. ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei. poate. în calitate de ministru al afacerilor externe. Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). se datorează şi formaţiei sale franco-germane. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene. când a încercat. După terminarea studiilor de drept. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. Începând din 1990. denumirea în Parlamentul European. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional.jean-monnet. A făcut apoi parte din guvernul Franţei. Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. Cariera politică şi-a început-o în 1919. şi-a schimbat. Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. fiind. respectiv Euratom. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. Robert Schuman a profesat avocatura la Metz.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. René Pleven. Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei. De altfel. 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie.eu/education/programmes/ajm/index_en. După crearea comunităţilor europene. apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. Pregătire Profesională şi Multilingvism. şi. în 1956. propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. Monnet activează în acest comitet până în 1975. Tratatul CEA.eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. semnat în 1952. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania. Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene. fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei. în 1950). în 1952. după cel de-al Doilea Război Mondial. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. care aparţinea la acea dată Germaniei. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO. este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni.ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene. denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger.

de fapt. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. prezidată de către Altiero Spinelli. împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa). Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război. 9 Aveau să fie.europa. Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec.html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. Această comisie. „Clubul Crocodil”. 4 . În 1955. Consiliul Europei. proiect care a eşuat în 1954.eu/italia/news/1104a4b0e71. propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. la secţiunea „Cronologie”. Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli. la Conferinţa de la Messina8. Ambele tratate au fost semnate la Roma. Din 1970 până în 1976. adoptat de către Parlamentul European în 1984. Spinelli înfiinţează. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. Mişcarea Europeană. însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii. care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. La începutul anilor 1950. responsabil cu politica industrială şi cercetarea. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării. În 1952. 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). pe 25 martie 1957. secretar general al NATO (19571961). În 1980. fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946). 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia). a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. atât în plan politic. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect. în 1992. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951). elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană. cât şi în plan academic. adoptat în 1984 de către Parlamentul European. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an.fondationspaak.org. a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. În opinia sa. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii. În 1979. Congresul Europei etc. Cu toate acestea.