Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor. China etc. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE. Charles de Gaulle.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982. de altfel.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman. Partizan al integrării europene. stingându-se din viaţă în acelaşi an. Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. Germania. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. la adresa www. pe care îl fondase în 1943. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953). fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. Belgia. În 1961. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. semnat de cele şase state membre ale CECO2. CEE şi Euratom din partea acestui stat. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige. În 1965. cât şi de om politic. Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni. a devenit membru al Parlamentului Italiei. din partea Partidului Popular. După înfrângerea Franţei din 1940. când a fost cedată Italiei. iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO). în special cu Franţa. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. 2 Franţa. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena.touteleurope. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. regiune din Tirolul de Sud. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri. Italia. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. abia la începutul anilor 1950. cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. de bancher. În 1921. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări. în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA.degasperi. La sfârşitul războiului. om de stat francez. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Olanda. 2 . funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. Luxemburg. Astfel. Hallstein a susţinut. Walter Hallstein a devenit.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. Aprobat de către Parlamentul European. primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi). Activitatea sa politică începuse. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. Democrazia Cristiana). în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. În 1952.net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. din partea Partidului Democraţia Creştină (it. Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie. în 1958.). când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer. Din 1968 până în 1974. care să aibă şi o armată europeană. nu state”.

Robert Schuman a profesat avocatura la Metz. după cel de-al Doilea Război Mondial. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional.de (informaţii numai în limba germană). propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. a intrat în politică. Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează.ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este. în zadar. prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene. care aparţinea la acea dată Germaniei. ca ministru al transporturilor. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări. Tratatul CEA. Pregătire Profesională şi Multilingvism. în 1954.europa.eu/education/programmes/ajm/index_en. 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Cariera politică şi-a început-o în 1919. Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). la adresa http://ec. în 1952. A făcut apoi parte din guvernul Franţei. în 1958. ca urmare. Studiile le urmase în Germania. denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www.karlspreis. fiind. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene.eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. se datorează şi formaţiei sale franco-germane. denumirea în Parlamentul European. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. În 1976. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni. respectiv Euratom.jean-monnet. Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO. în 1956. Monnet propune crearea unei armate europene. René Pleven. a fost respins de Parlamentul Franţei. apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite.robertschuman. fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei. punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). şi-a schimbat. este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene. A devenit apoi membru al guvernului. oraş din regiunea franceză Lorraine. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. 3 3 . poate. care l-a propus. Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei. Acesta. Monnet activează în acest comitet până în 1975. când este ales deputat în Parlamentul Franţei. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei. şi. când a încercat. 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei. ministru al finanţelor. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene. Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi). prim-ministru. După terminarea studiilor de drept. Începând din 1990. în 1950). funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. După crearea comunităţilor europene. dincolo de suveranităţile naţionale. Detalii sunt disponibile pe site-ul www. în 1953. în calitate de ministru al afacerilor externe. pe rând. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate. iar mama luxemburgheză. semnat în 1952.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). De altfel. în 1962.

care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. La începutul anilor 1950. Ambele tratate au fost semnate la Roma. secretar general al NATO (19571961). la Conferinţa de la Messina8. Spinelli înfiinţează. Cu toate acestea. Această comisie. „Clubul Crocodil”. 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre. 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia). proiect care a eşuat în 1954. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli. propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. pe 25 martie 1957. elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării.europa. Consiliul Europei. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec. două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Congresul Europei etc. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951). 4 . fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946). Mişcarea Europeană. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii. Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. de fapt. 9 Aveau să fie. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. În 1980. cât şi în plan academic. prezidată de către Altiero Spinelli. atât în plan politic.fondationspaak. În 1979. în 1992. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an. adoptat de către Parlamentul European în 1984. Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect. la secţiunea „Cronologie”. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa). În 1952.html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. adoptat în 1984 de către Parlamentul European. În 1955.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război. responsabil cu politica industrială şi cercetarea. împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului. proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante. Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. În opinia sa. însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii. Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european.org.eu/italia/news/1104a4b0e71. a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. Din 1970 până în 1976.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful