Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

de altfel. semnat de cele şase state membre ale CECO2. din partea Partidului Popular. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. în 1958. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. nu state”. Din 1968 până în 1974. la adresa www. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer. pe care îl fondase în 1943.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982. iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO). iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953). funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman. În 1921. Partizan al integrării europene. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. Olanda. Belgia. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. În 1965. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet. CEE şi Euratom din partea acestui stat. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE.touteleurope. Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare. China etc.degasperi. om de stat francez. când a fost cedată Italiei. Italia. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. Germania. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. Aprobat de către Parlamentul European. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie. a devenit membru al Parlamentului Italiei. 2 Franţa.net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. La sfârşitul războiului. Charles de Gaulle. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. abia la începutul anilor 1950. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. Luxemburg. cât şi de om politic. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA. de bancher. regiune din Tirolul de Sud. După înfrângerea Franţei din 1940. care să aibă şi o armată europeană. În 1961. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. 2 . Democrazia Cristiana). pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului. stingându-se din viaţă în acelaşi an. Activitatea sa politică începuse. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări.).Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi). Hallstein a susţinut. din partea Partidului Democraţia Creştină (it. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige. în special cu Franţa. Astfel. În 1952. Walter Hallstein a devenit.

karlspreis. în 1953. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene. oraş din regiunea franceză Lorraine. denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. Pregătire Profesională şi Multilingvism.eu/education/programmes/ajm/index_en. în 1952. când este ales deputat în Parlamentul Franţei. 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate. Cariera politică şi-a început-o în 1919. propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. a fost respins de Parlamentul Franţei. prim-ministru.de (informaţii numai în limba germană). în 1956. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania.ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este. fiind. Robert Schuman a profesat avocatura la Metz. ca urmare. se datorează şi formaţiei sale franco-germane. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni. Detalii sunt disponibile pe site-ul www. ministru al finanţelor. Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi). Tratatul CEA. A devenit apoi membru al guvernului.robertschuman. Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). După crearea comunităţilor europene.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. în zadar. este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”. dincolo de suveranităţile naţionale. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. după cel de-al Doilea Război Mondial. 3 3 .eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei.jean-monnet. şi-a schimbat. De altfel. pe rând. când a încercat. care aparţinea la acea dată Germaniei. Monnet activează în acest comitet până în 1975. respectiv Euratom. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. iar mama luxemburgheză. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. René Pleven.europa. În 1976. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. în calitate de ministru al afacerilor externe. semnat în 1952. fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei. în 1954. a intrat în politică. Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei. funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO. ca ministru al transporturilor. Studiile le urmase în Germania. şi. A făcut apoi parte din guvernul Franţei. Acesta. Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează. la adresa http://ec. denumirea în Parlamentul European. Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. Monnet propune crearea unei armate europene. Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www. în 1962. Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite. Începând din 1990. prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei. în 1950). în 1958. care l-a propus. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. poate. După terminarea studiilor de drept. 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma.

Consiliul Europei. 4 .europa. „Clubul Crocodil”. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951). împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului. Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. în 1992. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. Cu toate acestea. adoptat în 1984 de către Parlamentul European. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. pe 25 martie 1957. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii. Această comisie. care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. Spinelli înfiinţează. În 1955. propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. responsabil cu politica industrială şi cercetarea.org. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec. atât în plan politic. Congresul Europei etc. Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre. 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia). a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. secretar general al NATO (19571961). Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an. de fapt. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. În opinia sa. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. la Conferinţa de la Messina8. Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante. elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană.fondationspaak. proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. cât şi în plan academic. Ambele tratate au fost semnate la Roma. Mişcarea Europeană. 9 Aveau să fie. a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. La începutul anilor 1950. Din 1970 până în 1976.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război. fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946). Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. În 1979. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa). Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. proiect care a eşuat în 1954. În 1980. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european. prezidată de către Altiero Spinelli. În 1952. însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii.eu/italia/news/1104a4b0e71.html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli. la secţiunea „Cronologie”. adoptat de către Parlamentul European în 1984.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful