Parintii Fondatori Ai UE

Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

om de stat francez. La sfârşitul războiului. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri.). Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. abia la începutul anilor 1950. stingându-se din viaţă în acelaşi an. cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare.touteleurope. 2 . cât şi de om politic. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. Walter Hallstein a devenit. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA. pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului. iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953).net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. din partea Partidului Democraţia Creştină (it. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. 2 Franţa. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. Germania. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. pe care îl fondase în 1943. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări. nu state”. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE. în 1958. în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. Astfel. Activitatea sa politică începuse. la adresa www. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. de bancher.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982. Din 1968 până în 1974. În 1921.degasperi. După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. Charles de Gaulle. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. din partea Partidului Popular. de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor. iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO). regiune din Tirolul de Sud. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige. De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. În 1965. După înfrângerea Franţei din 1940. a devenit membru al Parlamentului Italiei. Aprobat de către Parlamentul European. În 1952. Democrazia Cristiana). Belgia. Luxemburg. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. China etc. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. Hallstein a susţinut. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet. Partizan al integrării europene. care să aibă şi o armată europeană. primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi). În 1961. Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie. funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. semnat de cele şase state membre ale CECO2. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. Italia. când a fost cedată Italiei. de altfel. în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. CEE şi Euratom din partea acestui stat. în special cu Franţa. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. Olanda.

Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează. când a încercat. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. Cariera politică şi-a început-o în 1919. şi-a schimbat. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene. Studiile le urmase în Germania. După terminarea studiilor de drept. Robert Schuman a profesat avocatura la Metz. propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. semnat în 1952. ca urmare. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări. se datorează şi formaţiei sale franco-germane. în 1950). În 1976. Monnet activează în acest comitet până în 1975. A devenit apoi membru al guvernului. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei. A făcut apoi parte din guvernul Franţei. Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni. respectiv Euratom. prim-ministru.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei.de (informaţii numai în limba germană). poate. în 1953. Monnet propune crearea unei armate europene. în 1954. René Pleven. denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. De altfel. Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate. Acesta. a fost respins de Parlamentul Franţei. a intrat în politică. în 1958.jean-monnet. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). în calitate de ministru al afacerilor externe. pe rând. prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. în 1962. la adresa http://ec. După crearea comunităţilor europene.europa. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei. Detalii sunt disponibile pe site-ul www. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. iar mama luxemburgheză. dincolo de suveranităţile naţionale. în 1956. Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. Tratatul CEA.robertschuman. denumirea în Parlamentul European. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional. ministru al finanţelor. funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960. care aparţinea la acea dată Germaniei. apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania. în zadar. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”.eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. fiind. 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO. şi. care l-a propus.eu/education/programmes/ajm/index_en. Pregătire Profesională şi Multilingvism. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. după cel de-al Doilea Război Mondial. punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Începând din 1990. Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. 3 3 . 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie. oraş din regiunea franceză Lorraine. Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi). Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). în 1952. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. când este ales deputat în Parlamentul Franţei. ca ministru al transporturilor. Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite.karlspreis. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene.ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este.

În 1980. Din 1970 până în 1976. Spinelli înfiinţează. responsabil cu politica industrială şi cercetarea. care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an. atât în plan politic. prezidată de către Altiero Spinelli. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european. Mişcarea Europeană. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli. proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946). În 1979. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării. Consiliul Europei. Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre. adoptat de către Parlamentul European în 1984.org. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. la Conferinţa de la Messina8. de fapt. În 1952.fondationspaak. Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante. 9 Aveau să fie. a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951). propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. pe 25 martie 1957. Această comisie. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia).html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. cât şi în plan academic. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa). 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). Congresul Europei etc. însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii. Ambele tratate au fost semnate la Roma. împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. 4 . adoptat în 1984 de către Parlamentul European.europa.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii.eu/italia/news/1104a4b0e71. la secţiunea „Cronologie”. în 1992. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec. Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. La începutul anilor 1950. Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. „Clubul Crocodil”. secretar general al NATO (19571961). proiect care a eşuat în 1954. Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect. În opinia sa. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană. Cu toate acestea. două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. În 1955.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful