Nr.

36

Octombrie 2007

PĂRINŢII FONDATORI AI UNIUNII EUROPENE

Etapele importante din istoria Uniunii Europene, precum crearea Comunităţilor Europene, în anii 1950, şi a Uniunii Europene, la începutul anilor 1990, au fost posibile datorită activităţii unor personalităţi politice din Statele Membre, denumiţi „părinţii fondatori”. Vă prezentăm, în continuare, o serie de informaţii succinte despre cele opt personalităţi incluse în lista părinţilor fondatori ai Uniunii Europene de la adresa http://europa.eu/abc/history/1945-1959/index_en.htm Konrad Adenauer (1876-1967) Semnatar al Tratatelor de la Paris şi de la Roma din partea Republicii Federale Germania (RFG), Konrad Adenauer a avut o influenţă decisivă în evoluţia RFG după cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul mandatului său de cancelar, RFG a devenit membră a Consiliului Europei, în 1951, a NATO, în 1955. Adenauer a avut o contribuţie specială la reconcilierea franco-germană. RFG a devenit astfel membru fondator al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), înfiinţată în 1952, în baza propunerii de punere sub o autoritate comună a industriilor de profil ale celor două ţări. Importanţa acordată reconcilierii cu Franţa în politica externă a RFG a condus la semnarea unui tratat de prietenie în 1963. Adenauer şi-a început cariera în administraţia publică din oraşul său natal, Köln, al cărui primar devine în 1917. Demis de guvernul nazist, în 1933, a fost repus în funcţie după încheierea războiului şi din nou demis. După această a doua demitere, cariera sa politică s-a desfăşurat în cadrul Uniunii CreştinDemocrate, devenind primul cancelar al RFG în 1949, funcţie pe care o deţine până în 1963. În 1954, a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare1 şi a fost ales pe locul I la sondajul Mari germani (ger. Unsere Besten), organizat în Germania în urmă cu câţiva ani. Detalii sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Konrad Adenauer www.kas.ro Sir Winston Churchill (1874-1965) În 1945, a fost făcut un apel pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”. Apelul a fost făcut de către Sir Winston Churchill într-un discurs ţinut la Zürich, în Elveţia, în 1946. „Există un remediu...”, afirma Churchill în discursul ţinut la Universitatea din Zürich, „prin care, în câţiva ani, toată Europa ar deveni mai... liberă şi mai... fericită. Remediul este să recreăm familia europeană sau cât putem din ea şi să-i asigurăm o structură care să ne permită să trăim în pace, în siguranţă şi în libertate. Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei”. Churchill a fost, pe rând, cadru militar, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii, între anii 19401945, respectiv 1951-1955, fiind una dintre cele mai iubite personalităţi din istoria britanică. La sondajul Mari britanici (en. Great britons), a ocupat primul loc. Pe lângă acestea, a fost şi pictor şi scriitor. În 1953, i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură.
1

Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Detalii sunt disponibile pe site-ul www.karlspreis.de (informaţii numai în limba germană).

Părinţii fondatori ai Uniunii Europene Alcide de Gasperi (1881-1954) Prim-ministru al Italiei şi semnatar al Tratatelor CECO. Acest proiect nu a fost însă pus în practică. Astfel.fr/fr/union-europeenne/ue-au-fil-du-temps/les-personnages-cles/walter-hallstein-19011982. a devenit membru al Parlamentului Italiei. Belgia. cât şi de om politic. Provenind dintr-o familie de comercianţi de coniac. Democrazia Cristiana). cât şi al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene de Apărare. Alte informaţii despre Walter Hallstein sunt disponibile la adresa www. După o experienţă internaţională în perioada interbelică (SUA. pentru a coordona punerea în comun a capacităţilor de producţie ale celor două ţări. Germania. iar în 1954 a fost ales preşedinte al Adunării Comune a CECO (Parlamentul CECO).net Walter Hallstein (1901-1982) După ce a participat. de Gasperi era originar din Trentino-Alto Adige. Planul Hallstein este respins apoi prin veto-ul preşedintelui Franţei. Activitatea sa politică începuse. pe care îl fondase în 1943. când a fost cedată Italiei. A fost un susţinător puternic atât al Planului Schuman.degasperi. la începutul celui de-al Doilea Război Mondial este trimis de guvernul Franţei la Londra. la fondarea celor trei Comunităţi Europene. Hallstein a susţinut. nu state”. care să aibă şi o armată europeană. Monnet a participat la crearea Societăţii Naţiunilor. de bancher. pentru a putea lupta mai eficient împotriva nazismului.). în calitate de negociator-şef din partea Republicii Federale Germania. care a aparţinut Austro-Ungariei până la destrămarea acesteia în 1919. Alcide de Gasperi a contribuit la realizarea Planului Marshall şi la întărirea relaţiilor economice ale Italiei cu alte ţări europene. de altfel. Jean Monnet avea experienţă internaţională atât în calitate de om de afaceri. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. Luxemburg. Walter Hallstein a devenit. de Gasperi a fost mai întâi membru al Parlamentului de la Viena. Italia. în calitate de preşedinte al Comisiei CEE. Charles de Gaulle. a revenit în Franţa şi a primit sarcina de a coordona refacerea economiei franceze. regiune din Tirolul de Sud. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare. În 1965. semnat de cele şase state membre ale CECO2. Partizan al integrării europene. China etc. iar după Război a ocupat funcţia de prim-ministru timp de opt ani (1945-1953). CEE şi Euratom din partea acestui stat. la adresa www. Fiind convins că cea mai importantă condiţie pentru succesul unei integrări politice europene este crearea unor instituţii economice comune. De Gasperi viza crearea unei adunări constitutive a Comunităţii Europene de Apărare. Aprobat de către Parlamentul European. funcţie pe care a ocupat-o până în 1967. primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene (Comisia Europeană de astăzi). 2 . Monnet propune unirea Franţei cu Marea Britanie. După ce în timpul Primului Război Mondial participase la coordonarea resurselor aliate. Olanda. Până atunci fusese profesor de drept la universităţile din Rostock şi Frankfurt. realizarea cât mai rapidă a pieţei comune. care susţinea ideea potrivit căreia „unim oameni. fiind respins de Parlamentul Franţei în 1954. în 1958. Din 1968 până în 1974. În 1921. în 1920 fiind numit secretar general adjunct în această organizaţie. În 1952. Hallstein a prezentat o propunere de finanţare a PAC. funcţie pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. stingându-se din viaţă în acelaşi an. a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare. om de stat francez. abia la începutul anilor 1950. când a devenit Secretar de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul Adenauer.touteleurope. Walter Hallstein şi-a continuat angajamentul european în calitate de preşedinte al Mişcării Europene. de creare a unor resurse proprii ale CEE şi de revizuire a instituţiilor. După înfrângerea Franţei din 1940. din partea Partidului Democraţia Creştină (it.html Jean Monnet (1888-1979) Cel care a avut ideea de la care a pornit planul Schuman a fost Jean Monnet. În 1961. din partea Partidului Popular. 2 Franţa. Informaţii biografice detaliate se găsesc pe portalul dedicat. în special cu Franţa. La sfârşitul războiului.

Comunitatea Europeană a Apărării fusese concepută în baza planului Pleven (denumit după primul ministru al Franţei. Karlspreis) este unul dintre cele mai prestigioase premii europene.europa.karlspreis. denumirea în Parlamentul European. propunând ca sediile instituţiilor comunitare să se situeze într-un „district federal”. 4 Detalii despre acţiunea Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale pentru Educaţie. ministru al finanţelor. Biserica catolică luând în discuţie beatificarea lui. Acest comitet reunea organizaţii sindicale şi politice din cele şase state membre şi viza crearea unei federaţii europene.html 5 După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma. prin propunerea sa de a pune sub autoritate comună cele mai importante ramuri ale industriei de armament din cele două ţări. Jean Monnet a primit numeroase distincţii la nivel internaţional. Consiliul European de la Luxemburg i-a decernat titlul de „cetăţean de onoare al Europei”. în 1952. PaulHenri Spaak provenea dintr-o familie de politicieni. După terminarea studiilor de drept. poate. Tratatul CEA. ca urmare. Monnet activează în acest comitet până în 1975. De altfel. oraş din regiunea franceză Lorraine. fiind apoi ales deputat în Parlamentul Belgiei. Detalii sunt disponibile pe site-ul www. a intrat în politică. respectiv Euratom. este cunoscută sub numele de „Declaraţia Schuman”. Comitetul de acţiune pentru Statele Unite ale Europei.robertschuman. declaraţia rostită pe 9 mai 1950 fiind considerată punctul de plecare al construcţiei europene. După crearea comunităţilor europene. între care Premiul Internaţional Carol cel Mare. dincolo de suveranităţile naţionale. funcţie pe care o ocupă între anii 1958-1960.Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După crearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO). iar mama luxemburgheză. prin care săşi poată derula activitatea în sprijinul unităţii europene. Acest premiu este acordat în fiecare an de către oraşul german Aachen unei persoane care a contribuit la integrarea europeană. Jean Monnet demisionează de la preşedinţia Înaltei Autorităţi şi înfiinţează. în 1962. cele trei comunităţi europene au avut o Curte de Justiţie comună şi un parlament comun. care aparţinea la acea dată Germaniei. Mai multe informaţii despre Robert Schuman se găsesc pe site-ul Fundaţiei Robert Schuman www. În 1976. punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). A făcut apoi parte din guvernul Franţei. denumit iniţial Adunarea Parlamentară Europeană. timp în care participă la elaborarea tratatelor de instituire a Comunităţii Economice Europene. prezentată în Planul pentru Comunitatea Europeană de Apărare (CEA)3. apoi ca ministru al afacerilor externe (inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. a fost respins de Parlamentul Franţei. după cel de-al Doilea Război Mondial. Urmărind să meargă dincolo de obiectivele CECO. care l-a propus. să păstreze neutralitatea Belgiei) şi prim-ministru. 3 3 .de (informaţii numai în limba germană). Studiile le urmase în Germania. Comisia Europeană derulează o acţiune în domeniul educaţiei. în 1950). ca ministru al transporturilor. Succesul contribuţiei sale la reconcilierea Franţei cu Germania. semnat în 1952. fiind. pe rând. în 1956.eu Paul-Henri Spaak (1899-1972) Semnatar al Tratatului de la Roma din partea Belgiei. A devenit apoi membru al guvernului. Robert Schuman a obţinut Premiul Internaţional Carol cel Mare6 în 1958 şi a devenit un adevărat simbol al Europei unite. în calitate de ministru al afacerilor externe. în zadar. Începând din 1990. Robert Schuman devine primul preşedinte al Adunării Parlamentare Europene5 (Parlamentul European de astăzi).ch Robert Schuman (1886-1963) Schuman este. în 1954. şi-a schimbat. Jean Monnet devine primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a CECO (corespondenta Comisiei Europene). 6 Premiul Internaţional Carol cel Mare (ger. Monnet propune crearea unei armate europene. denumită Jean Monnet4 şi care promovează cunoaşterea integrării europene. iar părinţii erau de naţionalităţi diferite: tatăl francez. şi la proiectul de integrare a Marii Britanii în Comunitate. în 1958. prim-ministru. ministru al afacerilor externe şi ministru al justiţiei. când este ales deputat în Parlamentul Franţei. Acesta. Detalii despre Jean Monnet sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Jean Monnet pour l’Europe www. şi. în 1953. cel mai celebru dintre părinţii fondatori. la adresa http://ec. Cariera politică şi-a început-o în 1919.eu/education/programmes/ajm/index_en. Pregătire Profesională şi Multilingvism.jean-monnet. când a încercat. Robert Schuman a profesat avocatura la Metz. se datorează şi formaţiei sale franco-germane. René Pleven.

de fapt. raport care a precedat conferinţa interguvernamentală din acelaşi an. Detalii despre Altiero Spinelli sunt disponibile la adresa http://ec. proiect care a eşuat în 1954. La începutul anilor 1950. preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1949-1951).Părinţii fondatori ai Uniunii Europene După război. s-a implicat în elaborarea proiectului Comunităţii Europene a Apărării. Spaak a fost desemnat să conducă un comitet însărcinat cu pregătirea unui nou tratat9. proiectul Spinelli a constituit baza lucrărilor care au condus la elaborarea Tratatului de la Maastricht. Cei şase au hotărât demararea procesului de integrare economică a Statelor Membre. În 1955. a fost membru al Comisiei Comunităţilor Europene10. 4 . 9 Aveau să fie. Această comisie. a fost ales membru al Parlamentului European şi a rămas membru până în 1986. Spinelli înfiinţează. 10 1970-1972: Comisia Malfatti (preşedinte: Franco Maria Malfatti – Italia). care iniţiază crearea unei noi comisii în Parlament. cât şi în plan academic. propunând ca Adunarea comună a acesteia să aibă un mandat constituant. 1972-1973: Comisia Mansholt (preşedinte: Sicco Mansholt – Olanda). Alte informaţii despre Paul-Henri Spaak sunt disponibile pe site-ul Fundaţiei Paul-Henri Spaak www. unirea ţărilor prin tratate cu prevederi obligatorii era cel mai eficient mijloc de menţinere a păcii şi a stabilităţii. împreună cu alţi şapte membri ai Parlamentului. adoptat în 1984 de către Parlamentul European. În 1979. Mişcarea Europeană.europa. Conferinţa de la Messina (Italia) a avut loc la 1-2 iunie 1955 şi a reunit miniştrii afacerilor externe ai celor şase state membre CECO. la Conferinţa de la Messina8.org. „Clubul Crocodil”. fiind fondator al Institutului pentru Afaceri Internaţionale din Roma. Congresul Europei etc.fondationspaak.html 7 8 Corespondenta Parlamentului European de astăzi. Comitetul Spaak a emis un raport în 1956. Din 1970 până în 1976. pe 25 martie 1957. Consiliul Europei. Consiliul Comunităţilor Europene nu a dat curs acestui proiect. Ambele tratate au fost semnate la Roma. în 1992. Altiero Spinelli (1907-1986) Omul politic italian Altiero Spinelli a fost principalul susţinător al Tratatului pentru o Uniune Europeană federală – aşa-numitul Plan Spinelli. Cu toate acestea. s-a implicat în activitatea celor mai importante organizaţii şi iniţiative europene: Benelux. două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. În 1980. elaborează proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană.eu/italia/news/1104a4b0e71. atât în plan politic. Altiero Spinelli a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai federalismului european. 1973-1977: Comisia Ortoli (preşedinte: François Xavier Ortoli – Franţa). prezidată de către Altiero Spinelli. În 1952. însărcinată cu reforma instituţională a Comunităţii. a devenit primul preşedinte al Adunării Comune a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)7 şi a susţinut crearea Comunităţii Europene a Apărării. responsabil cu politica industrială şi cercetarea. După ce în tinereţe a fost susţinător al comuniştilor italieni. Spaak s-a aflat la conducerea mai multor organizaţii internaţionale importante. secretar general al NATO (19571961). adoptat de către Parlamentul European în 1984. la secţiunea „Cronologie”. În opinia sa. fiind primul preşedinte al Adunării Generale a ONU (1946).