CORPUL UMAN

- SISTEMUL OSOS -

Elev: Alecu Georgiana-Roxana

Clasa a V-a B
Liceul Teoretic “Horia Hulubei”
 Corpul uman
- Sistemul osos -

SCHELETUL uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite
articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica. Cel mai
mare os este femural, avand 50 de centrimetri, iar cel mai mic este scarita (2,6 mm), una din
oscioarele auditive.

Exista de asemenea mai multe tipuri de oase printre care putem enumera:

oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile, din
aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor.

oasele scurte, (cubice) sunt colturoase, groase: oasele carpiene si tarsiene

oasele late, coastele, craniul, spata reprezinta scuturi ale organelor vitale.
Peste 500 de muschi muschii scheletici se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin
intermediul prelungirilor numite ligamente. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari
sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular.Scheletul este flexibil datorita
articulatiilor care unesc oasele.

Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin
articulatii. Cele mai simple articulatii sunt cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta;
intre rotula si extremitatea distala a femurului.Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul
este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la actiunile din exterior. Alte 14 oase
intra in formarea fetei (craniul visceral); in cele doua urechi mai exista cate 3 oscioare auditive, iar
ultimul os este mandibula.

In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12
vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru, situat intre oasele
care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebra a coloanei este
coccisul fomat initial din 4 oase care s-au unit.Oasele care formeza toracele sunt in numar de 25. Pe
cele doua parti sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat
sternul.

Oasele centurii scapulare, ale bratului, antebratului si mainii sunt in numar de 64. In centura
scapulara de o parte si de alta sunt situate cate o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os,
iar antebratul din doua oase lungi: humerus radius si ulna.Centura pelvina si piciorul sunt formate
din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacru al coloanei vertebrale
formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula.

Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta - periost prin care
patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor. Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt
pline de mici cavitati.

MUSCHII corpului uman se grupeaza in trei clase:

muschii scheletici, adica muschii striati, care se fixeaza pe schelet, fiind controlati de creier
si impreuna cu oasele pe care se fixeaza cu tendoane, sunt responsabili de orice miscare;

muschii netezi, rolul lor este realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne;

muschiul cardiac.

Muschii scheletici (muschii striati) se gasesc in intregul corp uman din crestet pana in
picioare. Muschii scheletici sunt compusi din fibre musculare, alcatuite la randul lor din filamente;
fibrele musculare se grupeaza in manunchiuri mai mari numite miofibrile.Muschii se fixeaza pe
oase cu ajutorul unui tendon. Capacitatea noastra de a ne misca, de a sta stabil in picioare este
datorata interactiunii bune dintre muschii scheletici si schelet.
 SANGELE este purtatorul vietii din organism. Circuland prin arborele circulator,
alimenteaza fiecare celula vie din organism cu substantele nutritive necesare fiecareia. Sangele are
si rolul de a curata deseurile, transporta substantele inutile, bioxidul de carbon, care rezulta din
arderea substantelor nutritive. Sangele circula in organism printr-un circuit inchis de vase sanguine.
Acestea se pot clasifica in artere (care duc sangele de la inima la capilare), vene (care duc sangele
de la capilare spre inima) si capilare.

ANTICORPII sunt proteine produse de sistemul imunitar, pentru neutralizarea

antigenelor.Globulele rosii se produc in maduva hematogena, durata lor de viata fiind de 3-4 luni.
Este o cantitate uriasa incat organismul trebuie sa distruga in fiecare secunda 5 milioane de globule
rosii. Scaderea numarului de globule rosii si a altor celule duce la anemie, pentru producerea
hemoglobinei este nevoie si de fier.Globulele albe (leucocitele) sunt produse tot de maduva osoasa.
Exista doua tipuri principale: glanulocitele si limfocitele.

Coagularea este un mecanism de aparare a organismului impotriva pierderilor exagerate de

sange. Sistemul circulator este alcatuit din vase sanguine si din pompa de sange, inima. Se imparte
in doua: circulatia mica, cea care leaga inima de plamani si circulatia mare.

SISTEMUL OSOS
Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, braţului, degetelor. Oasele scurte, sau cubice,
sunt colţuroase, groase. Aşa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. Oasele neregulate,
conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formează unele parţi ale fetei si spatelui. In
final oasele late-coastele, craniul, spata- reprezintă scuturi ale oaselor vitale.
EVOLUTIA CRANIULUI

Capul uman este format in totalitate din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase;
acestea sunt bine sudate, pentru a proteja creierul sensibil la acţiunile din exterior. Alte 14 oase intra
in formarea fetei(craniul visceral), in cele 2 urechi mai exista 3 oscioare auditive, iar următorul si
totodată ultimul os al fetei este mandibula.

Cavităţile unor oase craniale reduc greutatea craniului. Oasele fetei protejează organele
senzoriale ale capului, printre care ochiul si limba. Pe lângă acestea, oferă un sprijin solid in
mestecarea hranei, in vorbire, si pentru muşchii responsabili de exteriorizarea sentimentelor. Oasele
craniului la omul adult sunt bine sudate, in timp ce la nou născut aceste articulaţii sunt uşor mobile,
pentru a uşura pătrunderea capului prin ductul genital îngust.

In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12
vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacrum, situat intre oasele
care formează bazinul, este alcătuit din sudarea a 5 vertebre sacre. Ultima vertebra a coloanei este
coccisul. Acesta era format iniţial din 4 oase care s-au unit.

Oasele care formează toracele sunt 25 la număr. Pe cele doua parţi sunt aliniate una sub alta
12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul. La extremitatea posterioara,
coastele sunt in legătura directa cu vertebrele dorsale, iar in fata cele 10 perechi superioare de
coaste se ataşează de stern prin intermediul unui cartilaj.

Oasele centurii scapulare, ale braţului, antebraţului si mâinii sunt in număr de 64,
reprezentând aproximativ o treime din numărul total al oaselor corpului uman. In centura scapulara
de o parte si de alta sunt situate cate o clavicula si o spata. Braţul este format dintr-un os, iar
antebraţul din 2 oase lungi: humerusul, respectiv radiusulul si ulna( prin aceasta anatomiştii
intelegand regiunea carpometacarpiana si regiunea falangelor).

Centura pelviana si piciorul sunt formate din 62 de oase: si acestea reprezintă aproximativ o
treime din numărul total de oase. Osul pereche al centurii pelviene, împreuna cu osul sacrum al
coloanei vertebrale formează bazinul. De aici in jos urmează femurul, rotula, tibia si fibula. In
regiunea gleznei de o parte si de alta se găsesc cate 7 oase tarsiene, cate 5 oase metatarsiene, si se
termina cu cele 2 falange ale degetelor mari, respectiv cele cate 3 falange ale celorlalte degete de la
picior.
Structura interna a oaselor

Oasele organismului viu nu sunt deloc atât de uscate , albe si rigide precum am putea crede văzând
scheletele expuse in muzee. Osul viu este de culoare cenuşie, fiind acoperit de o membrana
rezistenta –periost- prin care pătrund vasele sangvine si nervii destinaţi oaselor.

Trupurile noastre au fost create sa raspunda la situatii pretentioase. Daca veti adauga
activitatea fizica la programul dumneavoastra zilnic, veti fi vigurosi si zvelti, reducand
riscurile pentru dezvoltarea unor boli cronice.

De asemenea, va disparea anxietatea, va veti micsora suferinta si va veti recastiga

entuziasmul si energia necesara pentru a trai viata la maximum. Nu numai ca va veti simti mai
tineri, dar veti si arata astfel. Ce imagine aveti in minte atunci cand va inchipuiti o persoana in
floarea varstei? Un trup radiind de sanatate si forme frumoase? Cum credeti ca puteti dobandi acest
aspect tineresc? Cercetarile moderne au ajuns la concluzia ca adevaratul izvor al tineretii este
activitatea fizica regulata. Aceasta fortifica sistemul imunitar si ajuta in evitarea si vindecarea
rapida de raceli sau alte boli minore. De asemenea, va poate ajuta sa preveniti si chiar sa tratati
multe dintre problemele cronice asociate inaintarii in varsta: bolile arterelor coronariene,
hipertensiunea arteriala, diabetul, artrita, osteoporoza si depresiile. Daca sunteti inactiv, va pierdeti,
in timp, forta si tonusul muscular. Acest fapt ar duce si la un surplus de greutate, lucru ce v-ar
afecta inima si sistemul osos, crescand astfel riscul pentru dezvoltarea unor boli coronariene, a
hipertensiunii arteriale si a diabetului. Exercitiile fizice regulate va ajuta sa ardeti grasimile, sa va
intariti muschii si oasele. Odata cu cresterea rezistentei muschilor si oaselor, se va micsora
presiunea asupra sistemului osos, cardiovascular, respirator si a sistemului osos. Functionarea inimii
si a plamanilor va fi imbunatatita, astfel incat energia folosita de obicei pentru mentinerea
organismului va fi acum utilizata in activitatile zilnice. Adaugand la programul zilnic exercitii de
flexibilitate, puteti recapata elasticitatea pierduta, imbunatatindu-va mobilitatea articulatiilor si
inlaturand durerile de spate si articulatii.
Diagnosticarea problemelor coloanei este absolut necesara pentru o buna ingrijire medicala.
Medicul va analiza istoricul medical al pacientului si va efectua un control medical amanuntit. In
plus sunt recomandate o serie de teste de diagnosticare.
O raza X este o fotografie a anatomiei scheletului care este generata de utilizarea
materialelor radioactive. O scanare MRI este o procedura care utilizeaza unde radio si magnetice, in
scopul de a produce imagini bidimensionale ale anatomiei tesutului moale. O scanare CAT
utilizeaza raze X pentru a genera imagini ale sectiunii transversale ale ambelor oase si unor tesuturi
moi.
O mielograma este un examen radiologic al canalului spinarii si a radacinilor nervoase, prin
utilizarea culorilor de contrast . Scanarea unui os este o procedura utilizata pentru a genera imagini
ale anatomiei scheletice, de catre un scanner, cu material radioactiv injectat. Un EMG este un test
utilizat pentru a examina raspunsul muschilor la stimularea nervilor.
Blocarea articulatiei este o procedura in cadrul careia un anestezic si steroizi sunt injectati
direct in articulatia facet. Testarea in laborator a fluidelor colectate, cum ar fi sangele, poate fi
recomandata pentru a detecta problemele care nu sunt determinate de alte teste. Punctia rahidiana
este o procedura in cadrul careia fluidul cerebral este colectat din coloana vertebrala pentru
examinare. O discograma este un examen radiologic al discurilor vertebrale prin utilizarea de
radioactive colorante. Odata ce cauza problemei este identificata, se prescrie un tratament adecvat

Descoperirea si imbunatatirea noilor mijloace de investigatie au modificat continuu

cunostintele noastre asupra structurii functionale a osului. Cercetarea acestui organ cu ajutorul
difractiei cu raze X, cu microscopul electronic, cu diversele metode histochimice si in special cu
ajutorul izotopilor radioactivi a dezvaluit aspecte morfofunctionale si dinamice cu totul noi.
Contrar aspectului sau, osul nu este un organ inert, si ceea ce il caracterizeaza este tocmai
voiciunea exceptionala a schimburilor elementelor lui componente. Sistemul scheletic trebuie
considerat ca facand parte integranta din structura chiimica a fluidelor corpului, la baza
mecanismelor lui functionale stand un servosistem de reglare ionica si integrare, care include
receptori, efectori si fenomene de feedback.
Corpul omenesc dispune de un numar de 206 oase. Greutatea totala a acestora, in stare
uscata, este de numai 5-6,5 kg, ele reprezentand constuctii minime absolute(Pauwels-Kummer),
constructii, care cu material minim, asigura o rezistenta maxima.
Majoritatea oaselor corpului omenesc au forme si dimensiuni diferite, ceea ce demonstreaza
relatia dintre aspectul lor exterior si functiile care le revin. Din punctual de vedere al aspectului
exterior, oasele se impart intrei tipuri: