TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ

- Ghid pentru pacienţi-

1. Ce este tulburarea depresivă majoră?

2. Semne şi simptome
3. Cauze şi factori de risc
4. Stilul de viaţă
5. Tratament
6. Concluzii
7. Test de auto-evaluare

1. Ce este depresia? Pe cine poate afecta?

Termenul general de depresie este utilizat pentru a desemna o categorie de afecţiuni

psihiatrice care au în centrul lor o tulburare a stării afective, care duce la apariţia unei trăiri de
tristeţe sau de pierdere a speranţei pentru o perioadă mai mare de timp. Depresia (în latină –
„inhibiţie“, „tristeţe“) depăşeşte sfera unei simple perioade de tristeţe, de supărare sau de scădere
a energiei, care poate face parte din viaţa normală a unui individ, ea având un impact
semnificativ asupra domeniilor majore din viaţa individului (social, individual, ocupaţional etc.).
Persoanele care suferă de depresie nu pot trece peste ceea ce este rău, nu pot face faţă situaţiei.
Folosind termenul general de depresie, putem afirma că aceasta este o problemă de sănătate
publică importantă, ea ocupând locul 2 pe lista celor mai întâlnite afecţiuni medicale dupa
hipertensiune.
Depresia poate să apară la orice vârstă, la persoane aparţinând oricăror categorii sociale,
afectând atât bărbaţii cât şi femeile, existând însă câteva categorii de persoane mai predispuse la
depresie: femeile fac depresie de 2 ori mai frecvent decât bărbaţii (factorii biologici hormonali şi
psihologici fiind legați de rata mai mare a depresiei), categoriile sociale marginalizate (şomeri,
emigranți, persoane cu handicap), persoanele cu boli grave, precum şi cele care au avut în
antecedente episoade depresive.
Studiile efectuate arată că o persoană din 5 va suferi de depresie la un moment dat pe
parcursul vieţii. În România sunt înregistraţi la ora actuală peste 2 milioane de pacienţi depresivi
.
 2. Semne şi simptome
Simptomele cele mai frecvente ale depresiei sunt:

• Sentimentul de tristeţe accentuată, goliciune interioară în cea mai mare parte a zilei,
aproape în fiecare zi; la copii şi adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă.
• Anhedonie (diminuarea marcată a interesului şi a plăcerii pentru toate sau aproape toate
activităţile), în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi; nici măcar efectuarea activităţilor
vesele sau a hobby-urilor nu mai oferă plăcere persoanei afectate.
• Pierderea semnificativă în greutate/câstig ponderal, fără legătură cu o anume dietă (de
exemplu o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului într-o lună) sau scădere/creştere
a apetitului (mulţi indivizi sesizând că „se forţează” să mănânce).
• Insomnie sau hipersomnie (episoade prelungite de somn, dificultate de trezire etc)
aproape în fiecare zi.
• Agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi.
• Fatigabilitate („oboseală“, „epuizare“) sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.
• Sentimente de inutilitate sau culpă excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă).
• Diminuarea capacităţii de a gândi, de a se concentra ori de a lua decizii.
• Gânduri repetitive de moarte, ideaţie suicidară, tentativă de suicid.
• Semne de rău fizic, cele mai frecvente fiind: durerile de cap, ameţelile, disconfortul
gastric sau toracic, durerile articulare, tulburările de tranzit intestinal (constipaţie sau diaree),
scăderea performanţelor sexuale, tulburările menstruale.

Aceste simptome cauzează suferintă semnificativă clinic sau alterări sociale, profesionale şi
în alte domenii importante de funcţionare. Depresia are în general o evoluţie în episoade care pot
avea o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani după care în mod spontan există remisiuni; însă
prezenţa unui episod depresiv netratat creşte probabilitatea ca un alt episod să apară mai repede,
iar perioada de vindecare necesară să fie mai lungă.

3. Cauzele depresiei şi factorii de risc

Cauzele depresiei nu sunt încă elucidate pe deplin.

 A fost propus modelul bio-psiho-social care sugerează că factorii de natură biologică,
psihologică şi socială joacă roluri diferite, în grade variate, în apariţia depresiei. Actual, este
acceptată ideea că există o anumită vulnerabilitate peste care se suprapune la un moment dat un
eveniment stresant de viaţă, o afecţiune medicală sau alţi factori, producându-se un dezechilibru
al anumitor substanţe chimice din creier (neurotransmiţători). Vulnerabilitatea poate fi genetică
sau poate rezulta din concepţiile asupra vieţii învăţate în copilărie.

Factorii implicaţi în apariţia depresiei pot fi grupaţi în 2 categorii: factori biologici (aminele
biogene, reglarea neuroendocrină, perturbarea somnului, fenomenul Kindling, factorii genetici,
anomalii structurate cerebrale, alterări metabolice cerebrale) şi factori psiho-sociali (factori
subconştienţi sau psihanalitici, factori cognitivi, factori comportamentali, evenimentele de viaţă
stresante).
Printre factorii congnitivi care merită menţionaţi se numără: imaginea de sine negativă („eu sunt
rău de aceea toate lucrurile sunt rele“), interpretarea negativă a trăirilor („mereu totul a fost
rău“), privirea negativă asupra viitorului.

Situaţiile care pot declanşa un episod de depresie sunt: stresul, oboseala, sindromul
premenstrual, intervenţie chirugicală recentă, presiuni asupra copiilor şi adolescenţilor, consumul
de alcool, factori de stres acuţi (moartea unei persoane dragi), factori de stres cronici (sărăcia,
conflictele intrafamiliale), unele medicamente. Factorii de risc suplimentari pentru depresie la
femei sunt: naşterea recentă, folosirea anticoncepţionale orale precum şi un istoric de sindrom
premenstrual sever.

4. Stilul de viaţă

Persoanele depresive au nevoie de ajutor, boala lor îşi face simţit efectul şi asupra celor din
anturaj, de aceea este important ca aceştia să conştientizeze acest lucru şi să îşi ofere sprijinul.

Cel mai important lucru este ca persoana să fie îndemnată să caute ajutor specializat. Depresivul
are nevoie de sprijin vigilent, activ, pentru ca starea lui să nu se agraveze. De asemenea, este
important să fie încurajat să urmeze indicaţiile medicului şi să continue tratamentul.

Următorul lucru important este suportul emoţional. Pacientul are nevoie să fie înconjurat de
oameni care-l înteleg şi au răbdare cu el. Trebuie implicat în conversaţie şi ascultat cu atenţie,
antrenat în activităţi plăcute fără a-l forţa, încurajat să iasă din casă, scos la plimbare, la
cinematograf etc. Dacă respinge invitaţia trebuie insistat delicat. Deseori, depresivul are o părere
proastă despre sine şi trebuie subliniate calităţile sale, iar atenţia sa trebuie comutată asupra
aspectelor pozitive ale vieţii şi ale fiecărui lucru în parte. Nu trebuie îndemnaţi, pur si simplu, să
se trezească la viaţă, să iasă în lume, să fie veseli; aceasta ar dovedi lipsă totală de înţelegere.

Afecțiunile depresive fac persoana să se simtă epuizată, inutilă, lipsită de ajutor şi de

speranţă. Astfel de gânduri şi sentimente determină tendinţa de retragere faţă de alţi oameni, de
evitare.

Este important de ştiut că depresia are tratament şi că marea majoritate a temerilor vor
dispărea când tratamentul începe să-şi facă efectul. Câteva comportamente pot ajuta depresivul
să treacă mai uşor peste anumite simptome:

• fixarea unor ţeluri tangibile, neasumarea unor reponsabilităţi prea mari;

• sarcinile dificile trebuie împărţite în unele mai mici, importanţa şi ordinea realizării lor
trebuie stabilită clar; ele trebuie realizate în limita posibilităţilor;
• asteptările nu trebuie să fie prea mari, pentru a nu apărea sentimente de ratare;
• evitarea singurătății;
• practicarea hobby-urilor (sport, cinema, participare la activităţi religioase etc);
• amânarea deciziilor importante (schimbarea locului de muncă, căsătoria sau divorţul)
până când starea depresivă a trecut sau s-a îmbunătăţit;
• răbdare - starea depresivă nu dispare brusc; acest lucru se întâmplă foarte rar; nu trebuie
criticaţi dacă nu se simt mai bine;

În general, nu putem preveni primul episod de depresie, însă există câteva metode care pot
ajuta la reducerea riscului de apariţie sau reapariţie al depresiei. Astfel:

- a fi conştient de riscul de depresie poate ajuta depresivul să se prezinte la medic când

simptomele depresive nu sunt foarte severe.

- efectuarea unei evaluări psihiatrice sau psihologice dacă simptomele depresive şi-au făcut
apariţia.
 - dezvoltarea unui sistem de suport social: un grup de prieteni care îl pot sprijini în
prevenirea şi în tratamentul depresiei; un suport adecvat poate reduce efectele stresului şi riscul
de apariţie al depresiei.

- reducerea stresului: există o varietate de tehnici de relaxare care pot neutraliza anumiţi
factori ce contribuie la declanşarea depresiei (meditaţia, relaxarea progresivă şi yoga).

- adoptarea unui stil de viaţă sănătos prin: practicarea de exerciții fizice regulate care reduc
stresul şi schimbă dispoziţia în sens pozitiv, scăderea consumului de alcool care poate contribui
la agravarea depresiei precum şi printr-o dietă sănătoasă cu conţinut scăzut în grăsimi, bogată în
fibre, vitamine şi minerale; o igienă adecvată a somnului poate influenţa în sens pozitiv
tulburările de somn şi poate reduce riscul de depresie, insomnia cronică fiind considerată factor
de risc în apariţia depresiilor.

- respectarea tratamentului prescris de medic.

5. Tratament

Tratamentul depresiei cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, psihoterapia

sau combinarea celor două modalităţi.

1.Tratamentul medicamentos: în faza acută tratamentul are ca scop reducerea simptomelor

depresive cu scopul reluării funcţionării socio-profesionale a persoanei; în faza de continuare,
tratamentul are ca obiectiv prevenirea episoadelor de depresie; în comparaţie cu alte afecţiuni
mentale, tratamentul depresiei are rezultate favorabile, aproximativ 80% dintre pacienţii trataţi
corespunzător se vindecă în totalitate; spitalizarea este obligatorie când există ideaţie suicidară
sau elemente care detaşează pacientul de realitate.

Uneori este nevoie de mai multe încercări pentru a găsi medicamentul antidepresiv cel mai
eficient. Indiferent de opţiunea terapeutică şi de tipul de antidepresiv administrat, se estimează
că răspunsul terapeutic apare în decurs de 4 până la 12 săptămâni, de aceea este important ca
persoana cu depresie să colaboreze cu medicul curant în vederea raportării tuturor evenimentelor
care apar în această perioadă.
 Sunt anumite aspecte care trebuie luate în considerare în alegerea medicamentului:
cunoaşterea efectelor secundare ale medicamentului, informarea medicului în legătură cu toate
afecţiunile medicale şi cu toate medicamentele utilizate în prezent, informarea medicului cu
privire la răspunsul la tratamentele antidepresive utilizate anterior, vârsta pacientului, neoprirea
administrării medicamentelor din proprie iniţiativă, contactarea medicului curant în cazul în care
apar dureri în piept, dificultăţi de respiraţie, dificultăți la înghițire sau edem al buzelor.

Cele mai frecvente efecte adverse ale medicaţiei antidepresive sunt : greaţa, pierderea
apetitului, diareea, neliniştea, nervozitatea, tulburările de somn sau somnolenţă, durerile de cap;
aceste efecte adverse fiind în general temporare şi dispărând pe parcursul tratamentului. Unele
efecte secundare, cum ar fi senzaţia de gură uscată, constipaţia şi efectele asupra vieţii sexuale
pot fi continue.

Antidepresivele nu dau dependenţă.

Psihoterapia este o parte importantă în tratamentul depresiei. În cazurile de depresie se

poate apela atât la psihoterapie individuală cât şi la psihoterapie de grup sau de cuplu. Tipurile de
psihoterapii cele mai folosite sunt : psihoterapia integrativă, terapia cognitiv comportamentală,
psihoterapia interpersonală, terapia de tip problem-solving, psihoterapia narativă, psihoterapia
sportivă, psihoterapia de familie, terapia electrocovulsivantă.

Frecvent, depresia este subdiagnostică în cazul pacienţilor cu dureri cronice, deoarece

vizitele la medic sunt centrate pe simptomele şi semnele durerii cronice, semnele de depresie
fiind ignorate atât de pacient cât şi de medic. Se creează astfel un cerc vicios, durerea agravându-
se din cauza depresiei, ce provoacă agitaţie, insomnie, scăderea apetitului; accentuarea durerii
creează un stres suplimentar scăzând foarte mult aderenţa la tratament, iar simptomele depresive
se accentuează în contextul acestei stări de încordare permanentă. Impactul durerii şi al depresiei
asupra calităţii vieţii pacientului este major, fiind afectată întreaga existenţă a individului.

Depresia este principala cauză a suicidului, astfel că identificarea şi tratarea din timp a
depresiei constituie o premisă esenţială în scăderea ratei suicidului. Semnele prevestitoare ale
unei tentative de suicid se modifică în funcţie de vârstă; în cazul copiiilor şi adolescenţilor,
preocuparea în legatură cu moartea poate fi un semnal de alarmă; la adulţi, existenţa unui factor
de stres major, ca pierderea slujbei sau divorţul, consumul excesiv de alcool, precum şi
retragerea socială sunt de asemenea semne care pot prevesti posibilitatea unei tentative de suicid;
în cazul persoanelor vârstnice, moartea recentă a partenerului de viaţă sau diagnosticarea unei
afecţiuni grave pot favoriza apariţia unei tentative de suicid.

Persoanele din jurul pacienților cu depresie trebuie să fie foarte atente la diferitele semnale
de alarmă trase de pacienţi, pentru că ideea conform căreia suicidul este întotdeuna un act
impulsiv este greşită, adevarul fiind că 8 din 10 pacienţi care comit suicid şi-au comunicat într-
un fel sau altul intenţia. Astfel că ameninţarea cu sinuciderea trebuie luată în serios şi nu
considerată o manipulare. Cel care acţionează astfel suferă cu adevărat şi are nevoie de ajutor.
De asemenea trebuie subliniat faptul că dacă în anturajul nostru există persoane care au avut o
tentativa de suicid trebuie să fim precauţi în continuare, căci marea majoritate a actelor suicidare
au loc în primele 3 luni dupa obţinerea unei ameliorări. Iată câteva exemple de comportamente
care pot anunţa o tentativă de suicid:

Mesaje verbale şi aluzii la moarte: „ar fi mai bine să mor“ etc.;

Ameninţări cu suicidul: „tot ce vreau este să mă omor“, etc.;

Comportamente auto-mutilante, periculoase;

Aluzii indirecte la suicid: „în curând voi avea parte de pace“, „vă va fi mai bine fără
mine“ etc.;

Pregătiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio;

Dăruirea unor obiecte care au o valoare personală foarte mare;

Atracţie bruscă pentru arme sau produse toxice;

Retragere, căutarea solitudinii;

Ruperea contactelor cu familia, prietenii etc.;

Refuzul de a comunica, absenţa emoţiilor;

Atracţie şi preocupare pentru subiectul morţii, al reîncarnării;

Schimbări în aspect, neglijenţă;

Consum excesiv de alcool şi/sau droguri, medicamente.

6.Concluzii

• Depresia majoră este o boală severă, care însă poate fi tratată cu succes.
 • Diagnosticarea precoce, menţinerea tratamentului şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos ajută
persoana diagnosticată cu depresie să ducă o viaţă normală.
• Atât pacientul cât şi familia au nevoie de informare şi de susţinere din partea celor din jur
(medici, psihoterapeuţi, prieteni, colegi).
• Ameninţările de suicid din partea persoanelor depresive trebuie luate în serios,
pentru că depresia este principala cauză a suicidului.

Test: Cum pot şti dacă sufăr de depresie?

Prezentăm în continuare un test de auto-evaluare a depresiei care vă poate ajuta în cazul în

care vă întrebaţi dacă suferiţi de depresie. Acest test nu poate şi nu trebuie să fie folosit ca
înlocuitor al sfatului sau consultaţiei medicului dumneavoastră.

INSTRUCŢIUNI

Răspundeţi cu DA sau NU la toate enunţurile de mai jos care descriu cel mai bine felul în
care v-aţi simţit recent.

În ultimile 2 săptămâni aţi fost adesea (aproape zilnic) deranjat de ...

1. Descurajare, depresie sau disperare?

2. Pierderea interesului sau plăcerii pentru activităţi pe care altă dată le făceaţi cu
plăcere?
3. O schimbare neintenţionată, semnificativă a greutăţii sau poftei de mâncare (în
sensul scăderii/creşterii apetitului)?
4. Tulburări de somn, fie în minus, fie în plus?
5. Senzaţii de nelinişte, iritabilitate sau letargie?
6. Lipsa de energie sau oboseală?
 7. Simţăminte de pierdere a valorii de sine sau vinovăţie?
8. Dificultăţi de concentrare sau gândire?
9. Gânduri obsesive de moarte sau sinucidere?
10. Au fost simţămintele tale din ultima lună atât de intense încât să te deranjeze în
mod deosebit, sau să-ţi afecteze capacitatea de a funcţiona normal pe plan social sau la locul de
munca (ori la şcoală)?

INTERPRETAREA REZULTATELOR

• Dacă aţi răspuns cu DA la 5 sau mai multe din primele 9 enunţuri de mai sus şi aţi
răspuns cu DA la întrebarea nr. 10, este foarte probabil că suferiţi de depresie. Adresaţi-vă
medicului dumneavoastră pentru o evaluare mai temeinică şi pentru un tratament individualizat.
• Dacă aţi răspuns cu DA la mai mult de unul, dar mai puţin de 5 enunţuri la nr 1-9 şi aţi
răspuns cu DA la întrebarea nr 10, este posibil să suferiţi de o formă uşoară de depresie.
Adresaţi-vă medicului de familie pentru evaluare şi tratament.
• Dacă aţi răspuns cu DA numai la unul sau nici unul din cele 9 enunţuri de mai sus sau aţi
răspuns NU la întrebarea nr 10, probabil că nu suferiţi de depresie. Dacă aveţi însă nevoie de alte
informaţii sau clarificări, vă puteţi adresa medicului de familie pentru o evaluare şi recomandări
individualizate.

Adaptare după Chestionarul Wakefield