Sunteți pe pagina 1din 7

IMPLEMENTAREA ÎN ROMÂNIA A STANDARDULUI EUROPEAN DE BETOANE EN 206-1.

PROPUNERI DE UTILIZARE A CIMENTURILOR CARPATCEMENT®

Începând cu anul 2006 vom putea produce şi în România betoane mai rezistente, mai durabile şi în acelaşi timp
mai eficiente din punctul de vedere al costurilor şi energiei înglobate, în conformitate cu standardul european EN
206-1 (Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate). Acest standard, însoţit întotdeauna de
un Document Naţional de Aplicare sau Anexa Naţională, se află în vigoare în majoritatea ţărilor europene cu
excepţia României, Bulgariei, Bosniei, Serbiei, R. Moldova, Ucrainei şi Rusiei.

În toate aplicaţiile, în special în condiţii severe de mediu şi agresivitate chimică, alegerea corectă a tipului de
ciment, în condiţiile în care gama de cimenturi se va diversifica şi în România, are o puternică influenţă asupra
durabilităţii betoanelor.

Din acest punct de vedere, alegerea tipurilor de cimenturi uzuale prezente pe piaţă, fabricate conform SR EN 197-
1:2002 pentru diferite aplicaţii şi clase de expunere la acţiunea mediului înconjurător, se va face în conformitate cu
prevederile Documentului Naţional de Aplicare a SR EN 206-1:2002, care va reprezenta modificarea NE 012-1999.

Intrarea în vigoare, la începutul anului 2006, a Documentului Naţional de Aplicare a SR EN 206-1:2002 împreună
cu o serie de alte standarde aflate acum în lucru în Comitetele Tehnice ASRO, va reprezenta momentul de început
al implementării în România a “betonului european”, UN BETON DURABIL ŞI EFICIENT.

1. Durabilitatea betonului şi construcţiilor din beton

Noul concept de standardizare europeană privind construcţiile din beton caută să acopere două obiective
fundamentale:
ƒ să realizeze interfaţa între proiectare, execuţie, compoziţia şi producerea betonului şi
ƒ să asigure durabilitatea structurilor din beton armat supuse la diferite tipuri şi grade de expunere la acţiunea
mediului înconjurător.

Durabilitatea betonului este definită ca fiind proprietatea acestuia de a rezista acţiunilor climatice, chimice, de
abraziune sau oricăror altor procese de deteriorare; astfel, un beton durabil este acela care-şi păstreaza forma
iniţială, caracteristicile şi funcţionalitatea în condiţiile de mediu pentru care a fost proiectat. Durabilitatea unei
structuri din beton este puternic influenţată de condiţiile de mediu în care este exploatată respectiva structură pe
perioada de serviciu. Un beton poate fi proiectat să fie durabil în anumite condiţii de mediu; la schimbarea acestora,
comportarea lui poate deveni necorespunzătoare.

Asigurarea durabilităţii betoanelor expuse diferitelor acţiuni aparţinând mediului înconjurător, în condiţiile în care
tipurile de ciment existente pe piaţă se vor diversifica, reprezintă unul din scopurile principale ale viitoarelor
reglementări ce vor intra în vigoare începând cu 2006.

2. Clase de expunere la acţiunea mediului înconjurător

Proiectanţii trebuie să stabilească toate caracteristicile necesare betonului (rezistenţe mecanice, la îngheţ-dezgheţ,
raport A/C maxim, dozaj minim de ciment etc.) luând în considerare acţiunile mecanice şi din mediul înconjurător
(nivelul eforturilor, condiţiile de temperatură şi umiditate, prezenţa unor substanţe chimice etc.).
În concordanţă cu noile standarde europene de betoane, proiectarea durabilităţii se efectuează definindu-se clase
de expunere la acţiunea mediului înconjurător („X”) care se asociază cu măsuri privind compoziţia betonului,
grosimea stratului de acoperire, tratarea betonului şi deschiderea maxim admisă a fisurilor.

Cerinţele impuse de reglementările în vigoare privind compoziţia betonului sunt (cel puţin) definirea tipurilor de
ciment, stabilirea raportului A/C maxim, a clasei minime de beton, a dozajului minim de ciment precum şi a
măsurilor suplimentare privind utilizarea aditivilor (dacă este cazul).

Betonul în majoritatea cazurilor este supus la mai multe din acţiunile descrise în tabelele următoare (expus la
riscuri). În această situaţie proiectantul trebuie să definească o combinaţie de clase de expunere, adaptată în mod
specific amplasamentului (condiţiilor particulare).

2.1. Beton în mediu fără risc

Exemple informative unde


Cod Descrierea mediului
poate apărea clasa de expunere
NICI UN RISC DE COROZIUNE
Beton simplu în toate mediile de
expunere cu excepţia cazurilor de
înghet-dezgheţ, abraziune şi atac
X0 chimic. Beton aflat în interiorul clădirilor unde
umiditatea este foarte redusă
Beton armat în mediu
foarte uscat.
2.2. Beton expus la carbonatare

RISC DE COROZIUNE A ARMĂTURILOR INDUS DE CARBONATARE


Exemple informative unde
Cod Descrierea mediului
poate apărea clasa de expunere

Beton aflat în interiorul clădirilor unde umiditatea


Beton aflat în mediu uscat sau permanent
XC1 mediului ambiant este redusă. Beton aflat permanent
umed
sub nivelul apei

Beton aflat în mediu umed, Beton aflat pe termen lung în contact cu apa.
XC2
rareori uscat Majoritatea fundaţiilor.

Beton în interiorul clădirilor cu umiditate moderată


Beton aflat în mediu cu umiditate
XC3 (medie) sau ridicată. Beton aflat în exterior dar protejat
moderată
de intemperii

Beton aflat în mediu caracterizat prin Beton supus contactului cu apa


XC4
alternanţa umezire-uscare dar care nu intră în clasa de expunere XC2

2.3. Beton expus la atacul clorurilor

RISC DE COROZIUNE A ARMĂTURILOR DATORAT CLORURILOR


AVÂND O ALTĂ ORIGINE DECÂT CEA MARINĂ
Exemple informative unde
Cod Descrierea mediului
poate apărea clasa de expunere

Beton aflat în mediu caracterizat prin Beton expus la


XD1
umiditate moderată clorurile din atmosferă
Piscine, bazine, rezervoare.
Beton aflat în mediu umed,
XD2 Beton expus apelor industriale
rar uscat
ce conţin cloruri
Beton din structura podurilor expuse
Beton aflat în mediu caracterizat prin
XD3 stropirii cu apă ce conţine cloruri.
alternanţa umezire-uscare
îmbrăcăminţi rutiere

RISC DE COROZIUNE A ARMĂTURILOR


DATORAT CLORURILOR DIN APA DE MARE
Exemple informative unde
Cod Descrierea mediului
poate apărea clasa de expunere
Structuri de beton aflate pe litoral
XS1 Beton expus la clorurile din atmosferă, sau în apropierea acestuia
fără posibilitate de stropire
XS2 Structuri sau
Beton permanent imersat elemente de structuri marine
XS3
Beton expus stropirii (sau ceţei marine)
2.4. Beton expus la atac din îngheţ-dezgheţ

RISC DE ATAC DIN ÎNGHEŢ-DEZGHEŢ


CU SAU FĂRĂ AGENŢI DE DEZGHEŢARE
Exemple informative unde
Cod Descrierea mediului
poate apărea clasa de expunere

Suprafeţe de beton moderat saturate Suprafeţe verticale de beton


XF1
cu apă fără agenţi de dezgheţare. (expuse ploii şi îngheţului)

Suprafeţe de beton saturate moderat Suprafeţe de beton ale structurilor rutiere expuse
XF2
cu apă cu agenţi de dezgheţare. îngheţului şi agenţilor de dezgheţare

Suprafeţe de beton puternic saturate Suprafeţe orizontale de beton


XF3
cu apă fără agenţi de dezgheţare. (expuse ploii şi îngheţului)

Imbracaminti rutiere, tabliere de pod etc.


expuse la agenti de dezghetare.

Suprafeţe de beton puternic saturate


XF4 cu apă cu agenţi de dezgheţare Suprafeţe verticale ale betonului expuse
(sau în prezenţa apei de mare) stropirii cu agenţi de dezgheţare

Suprafeţe de beton aparţinând structurilor marine


expuse stropirii cu agenţi de dezgheţare.

2.5. Beton expus la atac chimic

RISC DE ATAC CHIMIC DIN SOL,


APE DE SUPRAFAŢĂ SAU APE SUBTERANE
Exemple informative unde
Cod Descrierea mediului
poate apărea clasa de expunere

Beton aflat într-un mediu cu


XA1
agresivitate chimică slabă.

Soluri naturale şi apă freatică.


Beton aflat într-un mediu cu
XA2 Evaluarea agresivităţii mediului se face
agresivitate chimica moderată.
după SR EN 206-1/2000

Beton aflat într-un mediu cu


XA3
agresivitate chimică intensă.
3. Legătura între clasele de expunere şi valorile limită ale compoziţiei şi proprietăţilor betonului
Plecând de la clasele de expunere („X”) la acţiunea mediului înconjurător anterior specificate, SR EN 206-1
(Anexa F informativă) face o serie de recomandări pentru alegerea valorilor limită ale compoziţiei şi proprietăţilor
betonului în funcţie de clasa de expunere („X”), în ipoteza unei durate de serviciu a structurii de 50 ani. Valorile
limită corespund unui ciment uzual CEM I 32.5, fabricat cf. SR EN 197-1 şi unor agregate cu dimensiuni nominale
maxime între 20 şi 32mm.
Clasele de rezistenţă minime au fost determinate plecând de la relaţiile existente între raportul A/C şi clasa
de rezistenţă a betonului fabricat cu ciment aparţinând clasei de rezistenţă 32,5. Valorile limită specificate ale
raportului A/C maxim şi conţinutului minim de ciment se aplică în toate cazurile în timp ce condiţiile referitoare la
clasa de rezistenţă a betonului pot să fie specificate complementar.

Tabelul 1. Valori limită ale betonului,


funcţie de clasele de expunere X0,XC,XS şi XD
Coroziunea armăturilor
Fara risc

Coroziunea armăturilor Cauzată de cloruri


Cauzată de carbonatare
Din apa de mare Din alte surse

XS
X0 XC1 XC2 XC3 XC4 XS 2 XS 3 XD1 XD2 XD 3
1
A/C max. - 0.65 0.60 0.55 0.50 0.50 0.45 0.45 0.55 0.55 0.45
C min. C12/ C20/ C25/ C30/ C30/ C35/ C35/ C35/ C30/ C30/ C35/
beton 15 25 30 37 37 45 45 45 37 37 45
Dozaj
min. de
- 260 280 280 300 300 320 340 300 300 320
ciment
[Kg/m3]

Tabelul 2. Valori limită ale betonului,


funcţie de clasele de expunere XF si XA

Atac din îngheţ-dezgheţ Agresivitate chimică

XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3


A/C max. 0.55 0.55 0.50 0.45 0.55 0.50 0.45
Clasa min.
C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C35/45
beton
Dozaj min. de
ciment 300 300 320 340 300 320 360
[Kg/m3]
Conţinut minim
de aer oclus - 4.0 a) 4.0 a) 4.0 a) - - -
min. [%]
Agregate cf. SR EN 12620 cu o rezistenţă suficientă la Ciment rezistent
Alte condiţii -
îngheţ-dezgheţ la sulfaţi b)
a)
Dacă betonul nu conţine aer antrenat, performanţa betonului trebuie să fie atunci evaluată prin comparaţie cu un
beton a cărui rezistenţă la îngheţ-dezgheţ, pentru clasa de expunere corespunzătoare (XF2, XF3 sau XF4), a fost
stabilită;
b)
Când prezenţa de ioni SO42- conduce la una din clasele de expunere XA2 sau XA3 este esenţial să fie utilizat un
ciment rezistent la atacul sulfatic. Dacă cimentul utilizabil este clasificat în funcţie de rezistenţa la sulfaţi, atunci este
necesară utilizarea cimenturilor cu o rezistenţă medie sau ridicată la sulfaţi în clasa de expunere XA2 şi trebuie
utilizate cimenturi având o rezistenţă ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA3.
4. Propuneri de utilizare a cimenturilor Carpatcement®

Pe baza rezultatelor cercetărilor desfăşurate până în prezent la INCERC Bucureşti, precum şi a studiilor şi
reglementărilor internaţionale (diferite Documente Naţionale de Aplicare din ţări europene), se propun şi în cazul
cimenturilor fabricate în România domenii de utilizare extinse.
Programul realizat în colaborare de către INCERC Bucureşti şi CARPATCEMENT HOLDING se află în
derulare şi a evidenţiat deja aspecte importante.S-au creat astfel condiţiile de revizuire a prevederilor româneşti
privind utilizarea diferitelor tipuri de ciment.
Astfel, în tabelul 3 se prezintă o propunere privind posibilităţile de utilizare a cimenturilor Carpatcement®.
Tabelul are un caracter orientativ până la apariţia la începutul anului 2006 a Documentului Naţional de Aplicare a
SR EN 206-1.

Tabelul 3. Propuneri de utilizare a cimenturilor Carpatcement® în funcţie de mediile de expunere

Clase de
expunere CEM
Componenţă / CEM CEM CEM CEM
relevante II B-M CEM I
Construcţie II A-S II A-M II A-V II B-S
pentru (S-V)
proiectare
Beton nearmat / armat în
XO FP FP FP FP FP FP
mediu foarte uscat
Elemente (protejate
împotriva îngheţului) XC1-XC4 FP FP FP P FP
P
situate în interior
Elemente situate în
exterior (neprotejate
XC,
împotriva îngheţului dar FP P P FP P FP
XF1
pe care nu stagnează
apa)
Elemente situate la
exterior, supuse la XC, XD,
FP PR PR P PR FP
îngheţ-dezgheţ şi agenţi XF2, XF4
de dezgheţare
Elemente situate în XC, XS,
FP P(*) PR P PR PR
mediu marin XF2, XF4
Elemente supuse la atac
XA P P (*) P P P(**) PR
chimic
Elemente situate în zone
XF4, XM P PR PR PR PR FP
cu trafic
Elemente supuse la
abraziune fără îngheţ XM P P (*) P P PR FP
(*) funcţie de natura adaosurilor
(**) pentru anumite grade de agresivitate, mai reduse
Legenda:
FP – utilizare foarte posibilă
P – utilizare posibilă
5. Concluzii:
5.1. Rezultatele experimentale ale primilor 3 ani din programul de cercetare încheiat între INCERC Bucureşti şi
CARPATCEMENT HOLDING confirmă aşteptările în ceea ce priveşte comportarea gamei de cimenturi analizate.
Este creată astfel baza de rezultate experimentale care va fundamenta Documentul Românesc de Aplicare a SR
EN 206-1:2002;
5.2. Cimentul CEM II/A-S 32.5R (cimentul utilizat in ~95% din staţiile de betoane) va fi pe viitor înlocuit, în anumite
lucrări, cu cimenturi CEM II/B mai eficiente sub aspect tehnico-economic, cu respectarea SR EN 206-1:2002;
5.3. Rezultatele experimentale confirmă faptul că cimenturile noastre CEM II/B-S si CEM II/B-M(S-V) pot fi utilizate
în beton armat, în combinaţia de clase de expunere XC4+XF1, adică în majoritatea aplicaţiilor „uzuale” ale unei
staţii de betoane. Această concluzie nu reprezintă o noutate şi este în conformitate şi cu exigenţele Documentelor
Naţionale din Germania, Polonia, Cehia etc.
5.4. Armonizarea reglementărilor româneşti cu standardele europene va conduce la modificări importante, în anul
2006, în ceea ce priveşte regulile de producere ale betonului, de proiectare şi executare a elementelor şi
structurilor, având ca scop sporirea durabilităţii construcţiilor din beton.

6. Bibliografie:
1. SR EN 197-1:2002 (Ciment. Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor
uzuale);
2. SR EN 206-1:2002 (Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate);
3. Conf. Dr. ing. D.P. Georgescu – Aspecte privind cerinţele de durabilitate ale betonului armat la nivelul
normelor europene şi nationale, Conferinţa Internaţională “Durabilitatea betoanelor şi lucrărilor din beton,
25-30 septembrie 2005.