FUNDAȚII CONTINUE

1. Conformarea fundaţiilor pentru pereţi interiori ai construcţiilor fără subsol

 Dacă H≤1,10m

Tencuiala impermeabila Pardoseala parter

Placa de beton armat
Hidroizolatie rigida Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
±0.00
Dop de bitum
Trotuar
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii

CTS 3..5%

C6/7.5
C4/5

CTF

 Dacă H≥1,10m şi B≥bz+(5..10cm), fundaţia se realizează în varianta cu soclu.

Tencuiala impermeabila Pardoseala parter

Placa de beton armat
Hidroizolatie rigida Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
±0.00
Dop de bitum
Trotuar
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii

CTS 3..5%

Soclu

Umplutura compactata

C6/7.5
C4/5
CTF

Conformarea fundaţiilor pentru pereţi interiori ai construcţiilor cu subsol.

Tencuiala impermeabila
Termoizolatie

Hidroizolatie rigida Pardoseala parter

Placa de beton armat
Termoizolatie - polistiren extrudat
Dop de bitum
±0.00
Trotuar
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii

CTS 3..5%

Protectia hidroizolatiei
Hidroizolatie

Pardoseala subsol
Placa de beton armat
Strat separatie(hartie kraft)
Termoizolatie - polistiren extrudat
C8/10
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
-2.60

C6/7.5
C4/5
CTF

1
 2. Criterii privind alegerea adâncimii minime de fundare.

Adâncimea de fundare Df se defineşte ca fiind distanţa minimă de la talpa fudaţiei la terenul înconjurător
natural sau sistematizat, Figura
Criterii de alegere a adâncimii de fundare:
1. Adâncimea de îngheţ.
Df min ≥ Hing + (10÷20 cm), (1.1.)
unde Hing – adâncimea de îngheţ, dată în documentul de referinţă STAS 6054/77,

±0.00

Pardoseala
Placa slab armata
Pietris
Teren natural
CTA

CTA

-2.60

CTF

CTF

Adâncimea minimă de fundare, funcţie de natura terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi nivelul apei
subterane poate fi adoptată conform Tabelului 1 (NP 112/04).
Tabelul 1.1. Alegerea adâncimii de fundare.
H - Adâncimea apei Adâncimea minimă de fundare (cm)
Hî - Adâncimea de subterane faţă de
Terenul de fundare
îngheţ (cm) cota terenului natural Terenuri supuse Terenuri ferite de
(m) acţiunii îngheţului îngheţ *)
Roci stâncoase oricare oricare 3040 20
Pietrişuri curate,
H2,00 Hî 40
nisipuri mari şi oricare
mijlocii curate H<2,00 Hî +10 40
Pietriş sau nisip H2,00 80 50
argilos, argilă grasă Hî≤70
H<2,00 90 50
H2,00 Hî +10 50
Hî>70
H<2,00 Hî +20 50
Nisip fin prăfos, praf H2,50 80 50
Hî≤70
argilos, argilă H<2,50 90 50
prăfoasă şi nisipoasă H2,50 Hî +10 50
Hî>70
H<2,50 Hî +20 50
*) Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota inferioară a pardoselii.

2
 2. Conditia de încastrare în terenul bun de fundare: fundatiile trebuie încastrate in terenul bun de
fundare cel puţin 20 cm. Acesta poate fi stratul de fundare natural sau îmbunătăţit.
Terenul bun de fundare, TBF, este acel pământ care sub influenţa încărcărilor exterioare nu suferă
deformaţii mari. Terenul dificil de fundare, TDF, este acel pământ care duce la apariţia unor deformaţii mari a
terenului de fundare. Încadrarea terenului de fundare în cele două grupe se face conform cu recomandările
(NP 074 / 2007).
Df ≥ HTBF + (10÷20 cm), (1.2.)
Unde HTBF – adâncimea la care se gaseşte terenul bun de fundare faţă de nivelul terenului
înconjurător(Fig. 1.4).
Pentru cazul în care terenul bun de fundare apare la adâncimi mai mari (2-3m), pentru atingerea cotei
minime de fundare se pot folosi blocuri de beton sau chesoane prefabricate.
3. Nivelul apelor subterane, NAS.
La alegerea adâncimii de fundare în cazul sistemelor de fundare directă, pe cât posibil se evită
fundarea sub nivelul apelor subterane. Dacă un nisip este afânat şi saturat, variaţia bruscă a nivelului apei
subterane, cât şi solicitările dinamice (vibraţii) îl pot aduce în stare de lichefiere, ceea ce are ca urmare o
tasare bruscă a fundaţiei. Chiar dacă avem de executat săpături cu adâncimi mici (50-70cm) în terenuri
nisipoase fine sub apă, apar deficienţe majore legate de prăbuşirea malurilor şi imobilitatea fundului săpăturii
care suferă o “afânare” şi deci o micşorare a capacităţii portante. În aceste situaţii pentru evitarea producerii
unor tasări, se recomandă adoptarea unor presiuni acceptabile reduse sau fundarea pe radiere generale.

CTN TBF

TBF

CTF CTF

Adâncimea minimă de fundare pentru TBF la

Adâncimea minimă de fundare adâncimi mari.

4. Criteriile tehnologice sunt legate de adâncimea minimă dictată de funcţiunile tehnologice.

3. Materiale utilizate la executarea fundaţiilor.

Clasele de beton folosite pentru fundaţii percum si caracteristicile betoanelor sunt date in normativul SR
EN 1992/2 şi NP 112 – 04.
 Betonul ciclopian: beton simplu cu 40% blocuri de piatra, folosit la fundaţiile construcţiilor de mica
importanţă, <P+2E; Acesta nu se foloseşte în medii cu agresivitate chimică sau la elemente la care se
impun condiţii de impermeabilitate. Bolovanii trebuie să îndeplinească condiţiile: să fie fără crăpături,
dimensiunea maximă 1/6 din cea mai mică dimensiune a elementului, roca să nu fie gelivă, să fie
curaţi şi spălaţi. Se va evita folosirea rocilor calcaroase în cazul unei agresivităţi chimice (sulfatice).
 Betonul simplu: folosit la blocuri de beton, umpluturi, cu clasa minimă C6/7,5;
 Betonul de egalizare este de clasa minima C2,8/3,5;
 Betonul armat: de clasa minim C8/10 pentru fundaţii obişnuite sau de clasa minim C12/15 pentru
fundaţiile construcţiilor cu încărcări mari sau fundaţii din elemente prefabricate. Agresivitatea apelor
subterane obligă folosirea claselor de beton cel puţin C18/20 (acţiunea apelor agresive chimic asupra
betoanelor neconformate duce la degradarea fundaţiilor). Tipurile de agresivitate întâlnite sunt:
sulfatică, carbonică, acidă, magneziană.
Funcţie de condiţiile de mediu, clasele de expunere a betonului sunt date în Tabelul 1.3.

3
 Tabelul 1.3. Clase de expunere în funcţie de condiţiile de mediu, conform SR EN 206 - 1.
Notare Exemple informative care prezintă alegerea claselor de
Descriere mediu înconjurător:
clasă expunere
1. Nici un risc de coroziune, nici de atac.
Beton simplu şi fără piese metalice înglobate: orice
expunere înafară de îngheţ/dezgheţ, de abraziune şi Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului ambiant
X0
de atac chimic. Beton armat sau cu piese metalice este foarte scăzută.
înglobate foarte uscat.
2. Coroziune indusă de carbonatare.
Beton la interiorul clădirilor, unde umiditatea aerului ambiant
XC1 Uscat sau umed în permanenţă
este scăzută. Beton imersat în permanenţă în apă.
Suprafeţe de beton supuse la contact de lung termen cu apa.
XC2 Umed, rareori uscat
Un număr mare de fundaţii.
Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului ambiant
XC3 Umiditate moderată
este medie sau ridicată. Beton exterior adăpostit de ploaie
Suprafeţe de beton supuse la contact cu apa, dar nu intră în
XC4 Alternativ umed şi uscat
clasa de expunere XC2.
3. Coroziune indusă de cloruri.
Suprafeţe de beton expuse la cloruri transportate pe cale
XD1 Umiditate moderată
aeriană.
Piscine.
XD2 Umed, rareori uscar
Elemente de beton expuse la ape industriale care conţin cloruri.
Elemente de pod expuse la stropire cu apă care conţin cloruri.
XD3 Alternativ umed şi uscat Şosele.
Dale de parcaje pentru staţionare vehicule.
4. Coroziune indusă de cloruri prezente în mare.
Expus la aer vehiculând sare marină, dar fără contact Structuri pe sau în proximitatea unei coaste.
XS1
direct cu apa de mare.
XS2 Imersat în permanenţă. Elemente de structuri marine.
Zone de marnage, zone expuse la stropire sau la
XS3 Elemente de structuri marine.
brumă.
5. Atac îngheţ / dezgheţ.
XF1 Saturare moderată în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton expuse ploii şi îngheţului.
Saturare moderată în apă, cu agent antipolei. Suprafeţe verticale de beton în lucrări rutiere expuse îngheţului şi
XF2
aerului vehiculând agenţi de dezgheţare.
XF3 Saturare puternică în apă, fără agent antipolei. Suprafeţe orizontale de beton expuse la ploaie şi îngheţ.
Saturare puternică în apă, cu agent antipolei sau Drumuri şi tăbliere de pod expuse la agenţi de dezgheţ.
apă de mare. Suprafeţe de beton verticale direct expuse la stropirea cu agenţi
XF4
de dezgheţ şi la îngheţ.
Zone ale structurilor marine expuse la stropire şi expuse la îngheţ.
6. Atacuri chimice.
Mediu cu slabă agresivitate chimică după EN 206-1, Soluri naturale şi apă în sol.
XA1
tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică moderată după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA2
206-1, tabelul 4
Mediu cu agresivitate chimică puternică după EN Soluri naturale şi apă în sol.
XA3
206-1, tabelul 4

4
 Tabelul 1.4. Evaluarea agresivităţii mediului, conform EN 206 - 1.
0 0
Mediile înconjurătoare agresive chimic, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri și pe ape subterane naturale la o temperat ură apă/sol cuprinsă între 5 C și 25 C și în
cazurile în care viteza de scurgere a apei este suficient de mică pentru a fi considerată în condiții statice.
Alegerea claselor se face în raport cu caracteristicile chimice ce conduc la agresiunea cea mai intensă.
Când cel puțin două caracteristici agresive conduc la aceeași clasă, mediul înconjurător trebuie clasificat în clasa imediat superioară, dacă un studiu specific nu a
demonstrat că acesta nu este necesar.
Metode de încercări de
Caracteristici chimice XA1 XA2 XA3
referință
Ape de suprafață și subterane
SO42-, mg/l SR EN 196-2 ≥200 și ≤600 >600 și ≤3000 >3000 și ≤6000
pH SR ISO 4316 ≤6,5 și ≥5,5 ≤5,5 și ≥4,5 >4,5 și ≥4,0
CO2 agresiv, mg/l SR EN 13577 ≥15 și ≤40 >40 și ≤100 >100 până la saturație
+
NH4 , mg/l SR ISO 7150-1 sau SR ≥15 și ≤30 >30 și ≤60 >60 și ≤100
ISO 7150-2
Mg2+, mg/l SR ISO 7980 ≥300 și ≤1000 >1000 și ≤3000 >3000 până la saturație
Sol
2- 3 b c c c
SO4 , mg/kg SR EN 196-2 ≥2000 și ≤3000 >3000 și ≤12000 >12000 și ≤24000
Aciditate, ml/kg DIN 4030-2 >200 Baumann Gully Nu sunt întâlnite în practică
a -5
Solurile argiloase a căror permeabilitate este inferioară la 10 m/s pot fi clasate într-o clasă inferioară.
b 2-
Metoda de încercare prevede extracția SO 4 cu acid clorhidric, alternativ este posibil de a proceda la această extracție de apă, dacă aceasta este admisă pe locul de
utilizare a betonului.
c
Limita trebuie să rămână de la 3000mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de sulfat în beton datorită alternanței perioadelor uscate și perioadelor umede sau
prin ascensiunea capilară.
NOTĂ – Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale și apelor
subterane indicate în Tabelul 2.2. se aplică și apelor subterane în contact cu suprafața betonului.

Alegerea clasei de betoane şi a tipului de ciment se face funcţie de natura agresivităţii chimice a apei
subterane, în conformitate cu recomandările SR EN 206 – 1, Tabelul 5, Figura 1.29.
Tabelul 1.5. Alegerea clasei de beton funcţie de clasa de expunere
Fără risc Atac din Agresivitatea chimică a mediului
îngheţ-dezgheţ înconjurător
X0 XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3
A/C max - 0,55 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45
Clasa min de beton C12/15 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C30/37 C35/45
Dozaj min de ciment - 300 300 320 340 300 320 360
Kg/m3
Conţinut minim de aer - - 4,0 4,0 4,0 - - -
oclus min. %
Alte condiţii - Agregate cf. SR EN 12620 cu o rezistenţă suficientă - Ciment rezistent la
la îngheţ-dezgheţ sulfaţi

Oţelul beton folosit este OB37, PC52, PC60, STNB.

Piatra: se foloseşte la fundaţiile construcţiilor de mica importanţă,<P+2E, în variantele: piatră brută umedă cu
mortar de var ciment M10 sau piatră brută uscată cu mortar de lut (praf nisipos cu apă). Roca din care se
extrag blocurile de piatră trebuie să fie rezistente la acţiunea umidităţii şi apelor agresive, să nu fie gelivă.

4. DIMENSIONAREA FUNDAŢIILOR CONTINUE RIGIDE.

Fundaţii continue rigide centrice.
I. Predimensionare
1. Calculul lăţimii B a tălpii fundaţiei.
 Din condiţii constructive: B=bz+2x100mm
 Din condiţii tehnologice:
- dacă H≥400mm →B>300mm;
- dacă 400<H≤700mm→B>400mm;
- dacă 700<H≤1100mm→B>450mm;
- dacă H>400mm→B>500mm
5
  Calculul se face pe un metru liniar de fundaţie.
Vd
p ef   p acc
Bx1m
p acc  pconv
Vd  Pd  Qd  Gf  1.2( Pd  Qd )
1.2( Pd  Qd )
  pconv
Bx1m
1.2( Pd  Qd )
B
1m  pconv

Detreminarea p conv se face conform STAS 3300/2-85 sau NP 112 – 04

Presiunea convenţională de calcul este stabilită în funcţie de granulozitate, umiditate şi gradul de
îndesare în cazul pământurilor necoezive şi în funcţie de plasticitate, porozitate şi consistenţă în cazul
pământurilor coezive. Tabelul prezintă valorile de bază ale presiunii convenţionale:
a - pământuri necoezive
Denumirea pământului îndesate îndesare medie
p conv (kPa)
Nisip mare 700 600
Nisip mijlociu 600 500
Nisip uscat sau umed 500 350
fin foarte umed sau saturat 350 250
Nisip uscat 350 300
fin umed 250 200
prăfos foarte umed sau saturat 200 150
b - pământuri coezive
p conv (kPa)
Denumirea pământului indicele consistenţa
porilor, e IC = 0,5 IC = 1,0
Cu plasticitate redusă (IP10%) 0,5 300 350
nisip argilos, praf nisipos, praf 0,7 275 300
Cu plasticitate mijlocie ( 10% < IP  0,5 300 350
20%): nisip argilos, praf nisipos argilos, 0,7 275 300
praf argilos, argilă prăfoasă nisipoasă, argilă nisipoasă, argilă 1,0 200 250
prăfoasă
Cu plasticitate mare şi foarte mare 0,5 550 650
(IP>20%): argilă nisipoasă, argilă 0,6 450 525
prăfoasă, argilă, argilă grasă 0,8 300 350
1,1 225 300
Obs: După precizarea adâncimii de fundare, Df, şi respectiv a stratului de fundare, valoarea de bază a presiunii convenţionale pentru
acel strat se determină prin interpolări liniare între valorile tabelului.
Valorile de bază corespund cu presiunile convenţionale pentru fundaţii având adâncimea de fundare
faţă de nivelul terenului Df = 2.0 m şi o lăţime a tălpii B = 1.0 m. Pentru alte adâncimi de fundare sau alte lăţimi
ale tălpii, presiunea convenţională de bază va fi corectată.
2. Determinarea înălţimii blocului de beton
 se face din condiţia neapariţiei tensiunilor de întindere în nici un punct al secţiunii periculoase a
blocului de beton simplu.
 Se impune condiţia: tg≥tgadm. Valorile tgadm se extrag din Tabel
Dimensiunile mimime ale blocului de beton simplu sunt:
Pentru bloc cu o treaptă: H≥400mm,
Pentru bloc cu 2÷3 treapte: H1≥400mm,
H2≥400mm.
6
 Valorile tgadm
tgadm
pacc kPa
Pardoseala parter
Placa de beton armat
C4/5 C8/10 sau mai mare
Strat separatie(hartie kraft)
Hidroizolatie rigida Termoizolatie - polistiren extrudat
Strat pietris pentru ruperea capilaritatii
200 1,15 1,05
±0.00
250 1,30 1,15
300 1,40 1,30
C6/7.5
C4/5
350 1,50 1,40
400 1,60 1,50
CTF
600 2,00 1,85

II. Verificare – conform EC 7 : SR EN 1997-1

La dimensionarea suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei se folosesc 3 metode:
1. Metoda directă (analitică),în cadrul căreia calculul terenului de fundare se face la:
-starea limită de capacitate portantă (ULS);
-starea limită de deformaţie(SLS).
2. Metoda semiempirică bazată pe folosirea unor încercări in-situ (încercarea presiometrică), (SR EN 1997-1
Anexa E).
3. Metoda prescriptivă bazată pe folosirea unor valori tabelare pentru evaluarea valorii presiunii acceptabile
pentru terenul de fundare , care să satisfacă atât condiţiile (ULS) cât şi (SLS). În accepţiunea normativului
NP 112-04, sunt considerate ca presiuni acceptabile atât valorile presiunilor convenţionale ( pconv ) cât şi
p
presiunea plastică ( pl ). Pentru determinarea presiunii acceptabile la fundaţii situate pe rocă se poate
folosi tabelul din SR EN 1997-1 Anexa G.
Ca metode de proiectare, funcţie de categoria geotehnică se recomandă:
Categoria geotehnică 1: Metode de proiectare bazate pe măsuri prescriptive şi proceduri simplificate, de
exemplu, utilizarea tabelelor cu presiuni convenţionale la fundarea directă. Calculele de stabilitate şi de
deformaţii să nu fie necesare.
Categoria geotehnică 2: Calcule de rutină pentru stabilitate/capacitate portantă şi deformaţii folosind metode
uzuale recomandate în normele în vigoare (SR EN 1997-1-2006).
Categoria geotehnică 3: Calcule mai complexe care pot să NU facă parte din normele în vigoare(MEF, etc.).

ETAPELE pe care le vom parcurge la verificarea dimensiunilor în plan a fundaţiilor:

1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd) ce actionează
asupra fundaţiilor
 Determinarea excentricităţiilor eforturilor verticale(eb ; el) şi a dimensiunilor reduse a tălpii
fundaţiei (B’ si L’) – daca este cazul
2. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă
a. Determinarea coeficienţilor
1. Determinarea coeficienţilor de capacitate portantă funcţie de valorile de proiectare a caracteristiciilor
geotehnice ale terenului, determinate conform tabel 6 pentru cazul de proiectare adoptat.
2. Determinarea coeficienţilor de înclinare i, funcţie de valorile de proiectare exterioare rezultate (Vd şi
Hd)
3. Determinarea coeficienţilor de tip s şi b (SR EN 1997-1)
b. Determinarea capacităţii portante de calcul a terenului de fundare cu relația:
Rd Rd Rd
p ,  /R
A' A' A'
c. Verificarea rezistenţei pentru stări limită ale terenului de fundare şi a elementelor structurale
(STR+GEO) se face după relaţia:
Ed≤Rd (1)
În care: Ed – efectul acţiunilor de proiectare (Vd, Hd, Md, etc.), Rd – rezistenţa de calcul a terenului de fundare.

7
 1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd)
 Determinarea acțiunilor din structură
Combinarea acţiunilor pentru starea limită de serviciu se face conform relaţiei:
Pentru Gruparea Fundamentală:
Vsd    G  Gk , i   Q  Qk , i   0,1  Qk , i (2)
Pentru Gruparea Specială:
Vsd    G  Gk ,i   l  AEk   2,i  Qk ,i (3)
Unde:
Gk,i –efortul pe fundaţie al acţiunii permanente, luat cu valoarea sa caracteristică : greutatea proprie a
construcţiei a echipamentelor fixate pe construcţie şi actiuni indirecte: contracţia betonului, tasări
diferenţiale, precomprimare, etc.
Qk,i –efectul pe structură al acţiunii variabile i: acţiuni pe plansee şi acoperisuri (acţiunea zăpezii acţiunea
vântului împingerea pământului , a fluidelor a materialelor pulverulente) luate cu valoarea lor
caracteristică.
AEk –valoarea caracteristică a acţiunii accidentale (seism conform P100-2006; acţiunea din explozii, impactul
vehiculelor)
Tabelul 1. Valorile coeficientului ψ.
Acţiuni ψ0 ψ1 ψ2
Încărcări utile (EN 1991-1-1)
Locuinţe şi birouri: 0.7 0.5 0.3
Săli de adunare şi spaţii comerciale 0.7 0.7 0.6
Depozite 1.0 0.9 0.8
Circulaţia vehiculelor vehicol≤30kN 0.7 0.7 0.6
30kN≤vehicol≤160kN 0.7 0.5 0.3
Acoperişuri: 0 0 0
Încărcări din zapadă(EN 1991-1-3)
Pentru amplasamente situate la altitudini H>1000m peste nivelul mării 0.7 0.5 0.2
Pentru amplasamente situate la altitudini H≤1000m peste nivelul mării 0.5 0.2 0
Încărcări din Vant 0.6 0.2 0
Acţiuni din variaţii de temperatura (EN 1991-1-5) 0.6 0.5 0
Cazurile de proiectare luate în considerare pentru verificarea terenului de fundare şi a elementelor
structurale la stările limită sunt date în Tabelul 2:
Tabelul 2. Coeficenţii parţiali de siguranţă pentru cazurile de proiectare.
Caz de proiectare Încărcări Parametrii terenului Rezistenţe
UNU
Combinaţia 1 A1 + M1 + R1
Combinaţia 2 A2 + M2 + R1
DOI A1 + M1 + R2
TREI A1/A2 + M2 + R3
SEISM A3 + M3 + R4
simbolul”+” implică „a fi combinat cu”
Seturile A, M şi R reprezintă valori ale factorilor parţiali de siguranţă care acţionează asupra valorilor acţiunilor
sau reacţiunilor dupa cum urmează:
A-pentru încarcări şi efectele încărcărilor
M- pentru caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare;
R- pentru rezistenţe.
Pentru verificarea trenului de fundare se vor efectua calcule in toate cazurile de proiectare; conform
calculelor facute s-a constatat ca, cel mai defavorabil caz de proiectare este cazul unu, combinatia 2: C1-
2: A2+M2+R1. Stările limită la care se fac verificările sunt: GEO – pentru terenul de fundare și STR – pentru
elementele structurale.
8
Valorile factorilor parţiali de siguranţă pentru fiecare acţiune se dau în Tabelul 3:
Tabelul 3. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru acţiuni.
Acţiune Notaţie EQU STR+GEO
Notaţie A1 A2 SEISM
Permanente
-nefavorabile  G,d 1,10 G 1,35 1,00 1,00
-favorabile  G,d 0,90 G 1,00 1,00 0,90
Variabile
-nefavorabile  Q,d 1,50 Q 1,50 1,30 1,00
-favorabile  Q,d 1,00 Q 0 0 0

Valorile coeficientilor parţiali de siguranţă pentru parametrii pământului(  M ) se dau in Tabelul 4:

Tabelul 4. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru parametrii geotehnici.
STR+GEO
Parametrii pământului Simbol EQU
M1 M2 SEISM
Unghi de frecare internă *
1,25 1,00 1,25 1,25
Coeziunea efectivă  c' 1,25 1,00 1,25 1,25
Rezistenţa la forfecare nedrenată  cu 1,40 1,00 1,40 1,40
Rezistenţa la compresiune (monoaxială)  qu 1,40 1,00 1,40 1,40
Greutatea volumică  1,00 1,00 1,00 1,00
Se aplică la valoarea tgφ’
Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe(  R ) se dau în Tabelul 5.
Tabelul 5. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe.
GRUPARE
Rezistenţe Simbol
R1 R2 R3 SEISM
Capacitate portantă  R,v 1,00 1,40 1,00 1,00

Alunecare  R,h 1,00 1,10 1,00 1,00

Rezistenţa pasivă  R, E 1,00 1,40 1,00 1,00
Valorile acţiunilor de calcul în secţiunea de încastrare a stâlpului în fundaţie se iau conform combinaţiei date
în SR EN 1990:2004/NA 2006 (relaţia 6.10; 6.11 şi 6.12)

 Determinarea acțiunilor la talpa fundației

Vd  Vsd  G f
G f  B 1m  H tot   k ,med    ,  k ,med  20...22kN / m 3 ,    1,00

2. Calculul terenurilor de fundare la starea limită de capacitate portantă - GEO

Se impune să se asigure respectarea condiţiei
Vd Rd
 (4)
A A
În care:
Vd – este solicitarea de proiectare verticală asupra terenului de fundare calculată la starea limită ultimă cu
una din combinaţiile din Tabelul 1. Aceasta poate fi de natura unei presiuni efective, forţă de alunecare,
moment de rasturnare.
Rd – capacitatea portantă de proiectare a terenului de fundare ; aceasta poate fi de natura unei presiunui
critice, rezistenţă la forfecare, moment de stabilitate.
9
Valoarea capacităţii portante de calcul a terenului este dată de relaţia
Rd
Rd
p
Rd
,  A' (5)
A' A'  R
A'  B'L' , - în cazul fundațiilor continue, încărcate centric A’ = A
B'  B  2  e B ; L'  L  2  eL (6)
Pentru excentricităţiile caracteristice se pune de asemeni condiţia ca: ekB  B / 6 ; ekL  L / 6
În care:
A’ – este aria redusă a suprafeţei în plan a fundaţiei ( L'B' ), determinată conform figurii şi se calculează cu
valorile reduse ale dimensiunii suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei.
pcr – presiunea critică de calcul , determinată conform SR EN 1997-1 (STAS 3300/2-85, NP 112-04)
Valoarea presiunii calcul se determină funcţie de condiţiile de amplasament, pentru condiţii drenate sau
nedrenate. Se limitează excentricităţiile la maxim 1/6 din dimensiunile tălpii fundaţiei dreptunghiulare sau la
0,20 din raza fundaţiei circulare. O prevedere importantă a eurocodului este aceea conform căreia dacă nu se
iau măsuri speciale pe parcursul execuţiei lucrării, se va lua în considerare o excentricitate de până la 0,1 m.
Valoarea presiunii critice a terenului de fundare se determină diferit pentru :
- condiţii nedrenate:
Rd / A'  (  2)  cu  bc  sc  ic  q' (10)
în care: b- factor funcţie de înclinarea bazei fundaţiei;
s- factor funcţie de forma suprafeţei tălpii fundaţiei;
i- factor funcţie de înclinarea încărcării produse de o încarcare orizontală H;
- condiţii drenate:
Rd / A'  c'N c  bc  sc  ic  q'N q  bq  sq  iq  0.5   'B'N  b  s  i (11)

Figura 4.
Calculul caracteristicilor terenului de fundare și a factorilor adimensionali pentru calculul presiunii:
 ' c' '
-condiţii drenate:  d '  k ; c 'd  k ;  'd  k
  c' 
k c 
-condiţii nedrenate:  d  ; cUd  U k q'   d ,med  D f ,  d ,med  k ,med
  cu 
Tabelul 6. Factori adimensionali pentru calculul presiunii terenului de fundare.
Condiţii nedrenate:
relaţie de calcul
Factor adimensional Notaţie
Forma rectangulară Forma circulară
înclinaţia bazei fundaţiei bc 1  2 /(  2)
forma fundaţiei sc 1  0,2( B' / L' ) 1,2

10
înclinaţia încărcării produse de
o încarcare orizontală
ic
1
2

 1  1  H /( A'cu ) 
Condiţii drenate:
Nq e tan  '  tan 2 45   ' / 2

Nc N q  1 1
Capacitate portantă tan  '
Nγ 2  ( N q  1)  tan  ' si    ' / 2
bq=bγ (1    tan  ' ) 2
Înclinarea bazei fundaţiei
bc bq  (1  bq ) /( N c  tan  ' )
sq 1  ( B' / L' )  sin  ' 1  sin  '
Forma fundaţiei sγ 1  0,3  ( B' / L' ) 0,7
sc (sq  N q  1) /( N q  1)
iq [1  H /(V  A'c' cot  ' )]m
Înclinarea încărcării iγ [1  H /(V  A'c' cot  ' )]m1
ic iq  (1  iq ) /( N c  tan  ' )
m  mB  [2  ( B' / L' )] /[1  ( B' / L' )] daca H acţionează pe direcţia B’
m  mL  [2  ( L' / B' )] /[1  ( L' / B' )] daca H actionează pe direcţia L’
m  m  mL  cos   mB  sin  H acţionează pe o direcţie care formează unghiul θ cu direcţia L’
2 2

Verificare:
Vd Rd
 
A A
 tg  tg adm

5. Dimensionarea fundaţiilor continue pentru structuri prevăzute cu goluri.

Dacă la parter sau la subsol avem goluri, calculul se face după cum urmează: presiunile ce apar
pe (Lo-2H/tgα) nu trebuie să producă forfecarea fundaţiei pe lăţimea golului.
2 H
Avem condiţia: ( L0  )  B  p  B  H  f ctd .
tg adm
Valorile tgadm se extrag din Tabelul - Valorile tgadm.
H
Dacă: L  2  fundaţia este solicitată numai la compresiune.
tg adm
H
L  2 fundaţia este solicitată şi la întindere;
tg adm

11
 Forţa tăietoare care apare în fundatie are valoarea:
 H 
T   L  2   p  B .
 tg  adm 

Dacă: T  B  H  f ctd - nu sunt probleme în ceea ce priveşte comportarea fundaţiei.

T  B  H  f ctd - pentru preluarea forţei tăietoare este necesară armare.
Armătura se dispune sub forma unor centuri de beton armat cu procentul minim de armare p>0,1% şi
diametrul armăturii ø>12mm. Pentru goluri de deschidere mare se impune verificarea la încovoiere a
fundaţiei. Se consideră deschiderea golului ca o grindă încastrată elastic (valoarea momentului încovoietor în
câmp fiind pl2/16, iar pe reazem - pl2/12) şi se dimensionează armătura longitudinală din centura superioară la
momentul încovoietor din câmp, iar cea inferioară la momentul încovoietor de pe reazem. În fundaţie
armătura longitudinală superiară se prelungeste cu o lungime de ancorare la, iar cea inferoara cu 2la.

6. Racordarea în trepte a fundațiilor.

Racordarea în trepte a fundaţiilor este necesară în urmatoarele situaţii:

 Amplasamentul se găseşte pe un teren în pantă;
 Pe zona amplasamentului avem o stratificaţie înclinată a terenului bun de fundare;
 Clădiri cu subsol parţial;
 Vecinătăţi de fundaţii având cote de fundare diferite (fundaţie perete exterior – perete interior,
extinderi de construcţii, etc.)
Se recomandă respectarea următoarelor condiţii.:
 Racordarea între cotele de fundare diferite se realizează în trepte;
 Linia de pantă a treptelor trebuie să respecte condiţia: tgδ≤0,65(2/3);
 Înălţimea treptelor se limitează la 0,50m în terenuri puţin coezive şi la 0,70m în terenuri coezive
sau compacte;
 Cota superioară a blocului de fundare se păstrează la acelaşi nivel pe cel puţin lungimea zonei de
racordare.

12