EVOLUȚIA STRUCTURILOR

MACROLIDICE ÎN LUPTA CU
AGENȚII MICROBIENI
Coordonator științific: farm. pr. drd. Aneta BADEA
Autor: GĂUREANU BOEV Monica

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

21-22 MAI 2010
 Click icon
to add pic
ture

Dezvoltarea
tratamentului
antimicrobian
Caracteristicile ce reunesc aceste antibiotice în aceeași clasă sunt:

inel lactonic
spectru antimicrobian larg
mecanism de acțiune
difuzie tisulară bună
toxicitate scăzută, toleranță crescută
complianță terapeutică bună – mai ales „noile macrolide”.
 Clasificare după numarul de atomi din inelul lactonic
Oleandomicina

15 atomi
Roxitromicina
Claritromicina
Eritromicina
14 atomi

Azitromicina

macrolide

Lankacidina

17 atomi
Rokitamicina
Spiramicina
Josamicina
16 atomi
Structura de bază - eritromicina
structura heterogenă glicozilată
2 grupări cetonice, care
potențează acțiunea
antibioticului
numeroase grupări CH3 –
caracterul hidrofob al moleculei
partea glucidică – D-
dezoxamina (L- cladinozina
specifică numai eritromicinei)
conferă un caracter bazic,
important în obținerea
derivaților solubili.
Lincosamide
structură mai simplă
decât a macrolidelor;
prezența unui atom de sulf
care imprimă activitatea
terapeutică;
clindamicina prezintă un
atom de Cl care îi crește
acțiunea terapeutică față
de lincomicină.
Streptogramine
peptide ciclice naturale
sau de semisinteză;
combinație de 2 molecule
cu acțiune sinergică:
streptogramine Grupa A –
macrolactone
polinesaturate - și Grupa B
– peptide ciclice.
acțiune bactericidă.
Ketolide
nucleu macrolidic;
structură glucidică - D-
dezoxamina;
multiple funcții cetonice –
de 20 de ori mai activă
decât eritromicina;
 cicluri mono- și diazolice.
Mecanismul
de acțiune al
macrolidelor
Mecanismul de acțiune
acțiunea se manifestă intracelular;
fixare pe unitatea 50S ribozomală;
situsul de legare 23S (competitiv cu cloramfenicolul);
inhibă elongarea peptidei în formare,blocând atașarea
următorului aminoacid;
inhibă translocarea ribozomală;
potențial mecanism de acțiune ar fi desprinderea precoce
a peptidil – ARNt de pe unitatea ribozomală;
blocarea canalului de ieșire a peptidei nou formate.
 Click icon
to add pic
Structura glucidică a
peptidoglicanului (acidul
ture
N – acetil muramic din
structura peretelui
bacterian)
Penetrarea peretelui bacterian
structura glucidică permite caracterul macromolecular și hidrofobicitatea
nu permit penetrarea membranei externe
penetrarea peretelui bacterian
 Macrolide - atuuri
 Bună concentrare intracelulara - activitate asupra germenilor cu dezvoltare intracelulară
 Chlamydia pneumoniae, trachomatis, psittaci
 Mycoplasma pneumoniae, hominis,
 Ureaplasma
 Legionella pneumophila
 Rickettsia spp, Coxiella burnetii (sensibilitate moderata), Rochalimae henselae
 Bună difuziune intratisulara, mai ales în plămân, amigdale, ureche internă;
 Posibilitatea administrării la pacientul cu insuficiență renala (metabolizare hepatica);
 Se pot administra în sarcină, în tratarea pacienților cu alergie la penicilină.
Atuuri pentru unii membrii ai familiei
 Activitate pe MAC (complexul Mycobacterium avium), în stadiile finale SIDA;
 Activitate pe Toxoplasma gondii, pe Staphilococcus aureus meticilin – rezistent;
 Timp de înjumătățire lung, ce permite administrarea 1cp/zi și scurtarea duratei
tratamentului;
 O mai buna toleranță.
 Macrolide – puncte slabe
Antibiotice clasic bacteriostatice (bactericide la concentrații mari);
Spectru destul de îngust
Nivel crescut de rezistență: pneumococ, streptococ grup B,
stafilococ MR
Activitatea pe Listeria și Neisseria nu este interesantă (eventual
profilaxie meningococ, datorită pătrunderii limitate la locul
infecțiilor cu acești germeni);
Interacțiuni cu numeroase medicamente (derivați de ergot,
teofilina, digoxina, carbamazepina, antiacide, anticoagulante)
Toxicitate hepatica (hepatita colestatica);
Dobândirea rezistenței.
Macrolide – indicații
Infecţii respiratorii înalte, joase (angine, ORL, pneumonie, BPOC
acutizat), infecţii cutanate, infecții genitale
Infecţii streptococice la bolnavi sensibilizaţi la penicilină
Difterie, Tuse convulsivă, Pneumonia, Mycoplasma /Chlamydii
Legionella
Infecţii uşoare / medii cu stafilococi MS
Toxoplasmoza la gravidă (spiramicina)
Eradicarea Helicobacter pylori ( claritromicina, azitromicina)
Infecţii cu micobacterii atipice în SIDA (MAC)
Infecţii urogenitale cu Chlamydia trachomatis
Infecții cu bacili Gram negativi: Salmonella, Schigella, Jersinia
Macrolide –
reacții Digestive: epigastralgii, greaţă,
adverse vărsături
Hepatită colestatică
Erupții alergice
Tulburări hematologice
Colita pseudomembranoasă după
lincomicină
Candidoză (bucală, genitală)
Reacţii cutanate alergice (rash,
urticarie, prurit)
Acufene, chiar surditate
Tratamentul infecțiilor cu Helicobacter pylori
Singura bacterie care reușește să se adapteze și să
se multiplice în condițiile mediului nefavorabil din
stomac;
Tulpinile tip I induc un răspuns inflamator gastric
mai intens și se asociaza mai frecvent cu ulcerul,
cancerul gastric, limfomul MALT;
Tratamentele sunt variate-combinații de inhibitori
ai pompei protonice, antihistaminice H2, cu
antibiotice beta-lactamice, macrolide, tetracicline,
cu metronidazol și subcitrat de bismut coloidal, în
diferite concentrații și pe perioade diferite de timp;
Antibioticele macrolidice care au activitate
terapeutică sunt: Claritromicina (Claritromicină,
Klacid, Klabax, Fromilid, Lekoklar), Azitromicina
(Azitromicină, Azytrox, Azatril, Sumamed).
Pneumonia comunitară

3 săptămâni – 3 luni –
Chlamidia trachomatis
Până la 5 ani –
Streptococcus pneumoniae
și Haemophilus influenzae
5-10 ani – Mycoplasma
pneumoniae
Tratamentul pneumoniei comunitare cu
telitromicină
telitromicina face parte din
clasa ketolidelor;
medicamentul existent pe piață
este Ketek – aviz din partea
EPAR pentru comercializare;
indicat în tratarea pneumoniei
comunitare la pacienți peste 18
ani;
tratamentul constă în
administrarea a 800 mg
telitromicină (2 cp.)/zi, timp de
7 – 10 zile.
Ketek
Indicații
pneumonie comunitară ușoară sau
moderată;
infecții cauzate de bacterii care sunt
sau pot fi rezistente (insensibile) la
betalactamine sau la macrolide;
acutizarea (reactivarea) bronșitei
cronice;
sinuzita acuta;
pacienți în vârstă de 12 ani sau peste
care prezintă amigdalite sau faringite
cauzate de Streptococcus pyogenes;
medicamentul se folosește atunci când
betalactaminele nu sunt adecvate, în
țările sau regiunile în care există un
nivel ridicat de rezistență la macrolide.
Contraindicații
 alergie la telitromicină sau la unul din excipienții
produlsului
 miastenia gravis (o afecțiune a nervilor care
determina slăbiciune musculară) sau care au avut
hepatită (icter) după administrarea anterioara a
telitromicinei.
Interacțiuni:
 cisaprida (afecțiuni gastrice) ;
 „derivați de alcaloizi ergotaminici”, (utilizate
pentru a trata migrenele);
 pimozida (utilizata pentru a trata bolile psihice);
 astemizol sau terfenadina (în simptomele
alergice);
 medicamente hipocolesterolemiante;
 la pacienții cu antecedente personale sau familiale
de „sindrom de QT prelungit” sau „interval QT
prelungit dobândit” (întreruperea bătăilor inimii);
 afecțiuni renale sau hepatice severe;
 nu se asociază cu anumite medicamente care pot
afecta metabolizarea telitromicinei, inclusiv
inhibitori de proteaza (utilizați în infecția HIV) și
ketokonazol.
Tendinţa în tratamentul antimicrobian al
infecţiilor

1998 2008
 Concluzie
Tratamentul infecţiilor severe

Evitarea rezistenţei
la antibiotice
Tratament optim

dilema

Ce ne rezervă viitorul?
O să avem antibioticele de care avem nevoie (ca să tratăm adecvat infecţiile)
sau o să avem germenii multirezistenţi pe care-i merităm
(datorită utilizării excesive/greşite a antibioticelor)?