R O M Â N I A

MMIIN
NIIS
STTEER
RUULL P
PUUBBLLIIC
C
P
PAAR
RCCHHEETTUULL D
DEE P
PEE LLÂ ÂN
NG GĂ Ă
ÎÎN
NAALLTTA
A CCU
URRTTEE D DEE C
CAAS
SAAŢŢIIE
E ŞŞII JJU
USSTTIIŢŢIIE
E
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
STRUCTURA CENTRALA

Bd. Libertăţii nr. 14, Sector 5 Bucureşti Telefon: 319.38.67, Fax: 319.38.58

Dosar nr.266/D/P/2008

ORDONANŢĂ
10.03.2009

Procurori ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Examinând materialul de urmărire penală din dosarul cu numărul de mai
sus,

Constată următoarele:

Cap.I Modul de sesizare

La data de 18.09.2008, prin ordonanţa din data de 26.05.2008 dispusă în

dosarul nr.175/P/2008, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi-a declinat
competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cercetarea evenimentelor din
14-15 iunie 1990 desfăşurate la Bucureşti, în favoarea Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-structura centrală.
În cuprinsul ordonanţei de declinare a competenţei, s-a motivat că în
cauză este începută urmărirea penală faţă de o serie de învinuiţi, printre altele şi
pentru infracţiuni contra siguranţei statului, fapt ce atrage competenţa de
cercetare a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism potrivit art.12 pct.1 lit.b din Legea nr.508/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
Dosarul a fost iniţial înregistrat sub nr.222/P/2007 la Secţia Parchetelor
Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-
a constituit prin disjungerea din data de 19.12.2007dispusă în dosarul înregistrat
la Secţia Parchetelor Militare sub nr.75/P/1998, în care ,pe lângă învinuiţii civili
mai sunt cercetaţi şi învinuiţi militari sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni în
timpul „Mineriadei” din 13-15 iunie 1990.
Motivul disjungerii şi a declinării dosarului de la Secţia Parchetelor
Militare la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, l-a constituit decizia
nr.610/20.06.2007 a Curţii Constituţionale a României, prin care s-a constatat că
prevederile art.III alin.2 şi 3 teza I-a din Legea nr.356/2006 prin care s-a
modificat Codul de procedură legală, sunt neconstituţionale.
În ordonanţa de declinare dispusă de Secţia Parchetelor Militare se
menţionează că în dosarul nr.222/P/2007 s-a început urmărirea penală faţă de
următorii învinuiţi:
1. Iliescu Ion – faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
09.06.2005 pentru săvârşirea infracţiunilor următoare: propagandă pentru
război – prev. de art.356 C.pen.; genocid – prev. de art.357 lit.a), b), c) C.pen.;
tratamente neomenoase – prev. de art.358 lit.d) C.pen.; subminarea puterii
de stat – prev. de art.162 C.pen.; actele de diversiune – prev. de art.163 C.pen.
 2. Măgureanu Virgil - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
12.06.2006 pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: genocid – prev. de
art.357 alin.1 lit.a şi b C.pem.; tratamente neomenoase – prev. de art.358
alin.1, 2 lit.d şi alin.3 lit.c C.pen.; distrugerea unor obiective şi însuşirea unor
bunuri – prev. de art.359 alin. ultim C.pen.; distrugerea, jefuirea sau
însuşirea unor valori culturale – prev. de art.360 C.pen.; subminarea puterii
de stat – prev. de art.162 alin.2 C.pen.; subminarea economiei naţionale –
prev. de art.165 alin.2 C.pen.
3. Costinaş Benoni Gheorghe-Ioan - faţă de care s-a început urmărirea
penală la data de 13.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de
stat – prev. de art.162 alin.2 C.pen.
4. Loiş Dorin - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
12.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
5. Ilinescu Constantin - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 12.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2C.pen.
6. Avramescu Ovidiu - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
12.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
7. Kleibel Vilhelm - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
12.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
8. Drella Matei Nicolae - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 16.211.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
9. Braiţ Petru - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
16.11.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
 10. Burlec Plăeş Cornel - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 16.11.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
11. Costea Petru Dan - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 20.09.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
12. Stanca Nicolae - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
05.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
13. Atomulesei Vasile - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 13.09.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
14. Soltănel Gheorghe - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 13.09.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
15. Nădejde Akexandru - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 13.09.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
16. Simion Iordache - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
06.09.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
17. Dihoru Valentin - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
08.09.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
18. Muntean Octavian - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 05.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
 19. Miclăuş Nicolae - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
10.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
20. Doroftei Petre - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
14.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
21. Mătieş Cornel - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
10.10.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
22. Stoica Emil - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
20.09.2000 pentru săvârşirea infr. de subminarea puterii de stat – prev. de
art.162 alin.2 C.pen.
23. Anghel Neculai - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
26.11.1997 pentru art.162 alin.2 C.pen. şi art.2 şi 3 din Legea nr.88/1990.
24. Temelescu Viorel - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
03.10.2000 pentru art.162 alin.2 C.pen.
25. Ciocan Nicolae - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
05.10.2000 pentru art.162 alin.2 C.pen.
26. Mihăilă Gheorghe - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 28.09.2000 pentru art.162 alin.2 C.pen.
27. Bacs Ştefan - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
16.11.2000 pentru art.162 alin.2 C.pen.
28. Napău Ion - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
18.03.1999 pentru art.162 alin.2 C.pen.

În aceeaşi cauză, procurorii militari au dispus prin rezoluţia din data de

28.05.2007 ora 10:00 începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii
infracţiunilor de: tratamente neomenoase – prev. de art.358 lit.d şi alin. ultim
C.pen.; distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale – prev. de
art.360 C.pen.; distrugere calificată – prev. de art.218 C.pen.; omor calificat
prev. de art.175 C.pen. faţă de învinuiţii: gen.(r) Chiţac Mihai; gen.(r)
Diamandescu Corneliu; gen.(r) Peter Petre; gen.(r) Dobrinoiu Vasile; gen.(r)
Atanasie Stănculescu; amiral (r) Dumitrescu Emil; gen.(r) Bâtlan Dumitru.
Rezoluţia menţionată se află depusă în fotocopie în vol.I fila 336.
Precizăm că în cuprinsul rezoluţiei de disjungere din data de 19.12.2007
dispusă de Secţia Parchetelor Militare în dosarul nr.75/P/1998 sunt nominalizaţi
ca fiind învinuiţi de săvârşirea infracţiunii de subminarea puterii de stat prev. de
art.162 alin.2 C.pen. şi următorii:
1.amiral (r) Dumitrescu Emil - faţă de care s-a început urmărirea penală
la data de 24.10.2000;
2.gen.(r) Chiţac Mihai - faţă de care s-a început urmărirea penală la data
de 24.10.2000;
3.gen.(r) Diamandescu Corneliu - faţă de care s-a început urmărirea
penală la data de 02.11.2000;
4.gen.(r) Bâtlan Dumitru - faţă de care s-a început urmărirea penală la
data de 19.10.2000;
5.gen.(r) Mateşoi Adrian - faţă de care s-a început urmărirea penală la
data de 17.11.2000;
6.col.(r) Borislavschi Dimitrie - faţă de care s-a început urmărirea penală
la data de 09.11.2000;
7.col.(r) Bondoc Titu - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
11.08.2000;
8.lt.col.(r) Pinta Ion - faţă de care s-a început urmărirea penală la data de
11.08.2000;
9.cpt.(r) Cămărăşescu Nicolae - faţă de care s-a început urmărirea penală
la data de 13.10.2000.
 Procurorii militari au menţionat atât în cuprinsul rezoluţiilor de
disjungere, cât şi al ordonanţelor de declinare, că faţă de generalii şi ofiţerii
enumeraţi, precum şi faţă de persoanele civile, s-a dispus începerea urmăririi
penale la datele consemnate, ca urmare a faptului că, în exercitarea atribuţiilor
funcţiilor pe care le-au îndeplinit, au determinat forţele militare ale Ministerului
de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi S.R.I., precum şi grupuri mari de
persoane civile din bazinele carbonifere Valea Jiului, Gorj, Prahova, Bacău şi
din centrele industriale Galaţi, Buzău, Călăraşi, Braşov, Constanţa, Alexandria,
Slatina şi Alba Iulia, să intervină în forţă pentru reprimarea demonstranţilor din
Piaţa Universităţii Bucureşti, precum şi a opozanţilor politici din acea vreme.
Totodată, procurorii militari menţionează că urmare a unor grave încălcări
ale legii, au fost ucise sau rănite prin împuşcare mai multe persoane şi au fost
vătămate corporal ori lipsite de libertate în mod ilegal peste 1000 de victime.

Plângeri şi memorii

La dosarul de urmărire penală au fost anexate şi următoarele plângeri.

ƒ Plângerea penală formulată de Asociaţia Victimelor Mineriadelor
1990-1991 care poartă numărul 12375/24.07.1997.
În aceasta se solicită cercetarea numiţilor: Cosma Miron; Cămărăşescu
Nicolae; Iliescu Ion; Roman Petre; Gelu Voican-Voiculescu; Virgil
Măgureanu; N.S.Dumitru; Traian Băsescu; Robu Ion Ghe.; Dan Iosif;
Niculescu Duvăz; Dan Predescu; Răzvan Teodorescu; Emanuel Valeriu;
Cazimir Ionescu; Torsan Ilie; Ţuculeanu Alexandru; Dinu Emil-Dumitru;
Benei Petre; Ghibănescu Horia şi Leancă Valentin, pentru infracţiunile prev.
de art.357 lit.a C.pen. şi art.323 C.pen.; art.162 alin.2 C.pen.; art.165 C.pen.;
art.197 C.pen.; art.181 C.pen.; art.163 C.pen.; art.161 C.pen.; art.208 C.pen.;
art.209 C.pen.; art.217 C.pen.; art.218 C.pen..
 ƒ Plângerea penală formulată de Asociaţia 21 Decembrie 1989 din
data de 09.06.2005 faţă de persoanele nominalizate în cuprinsul
acesteia pentru infracţiunile prev. de art.356; 357; 358; 359; 360;
361; 266; 267; 268 C.p. (vol.1 filele 14-21).

ƒ Memoriul Asociaţiei 21 Decembrie 1989 din data de 22.06.2007

(vol.1 filele 12-13).
ƒ Memoriile numitului Teodor Avram (vol.1 filele 40-41).
ƒ Alte înscrisuri ce conţin diverse solicitări ale asociaţiilor constituite
de persoanele care se consideră victime ale evenimentelor petrecute
în perioada 13-15.06.1990.
ƒ Alte înscrisuri ce reprezintă solicitări diverse ale persoanelor fizice,
care urmează să fie soluţionate după dispunerea unei soluţii în
cauză, în integralitatea ei.

*
* *

Cap. II Evenimentele din perioada 13-15 iunie 1990 din Bucureşti

După înregistrarea cauzei la D.I.I.C.O.T. şi analizarea materialului

probator compus dintr-un număr de 249 volume şi 12 anexe, prin raportare la
dispoziţiile art.12 pct.1 lit.b din Legea nr.508/2004 cu modificările şi
completările ulterioare, se constată că această structură specializată din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să se pronunţe
doar cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus de procurorii militari
începerea urmăririi penale, prevăzută în titlul I partea specială a Codului Penal,
indiferent de calitatea persoanelor la data săvârşirii faptelor reţinute în sarcina
lor, respectiv militar sau civil.
 Totodată, precizăm că la soluţionarea cauzei în legătură cu infracţiunile ce
atrag competenţa D.I.I.C.O.T. s-au avut în vedere faptele din perioada 13-15
iunie 1990 şi nu doar cele din perioada 14-15 iunie 1990, aşa cum rezultă din
ordonanţa de declinare a Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.

*
* *

Contextul l evenimentelor din perioada 13-15 iunie 1990

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, Partidul Naţional Liberal

şi Partidul Social-Democrat Român au protestat într-un comunicat prin care au
cerut Consiliului Frontului Salvării Naţionale să se autodizolve şi să se
constituie un nou consiliu în care să fie reprezentate toate forţele politice ale
ţării, iar Frontul Salvării Naţionale să intre în legalitate, înscriindu-se ca
formaţiune politică în condiţiile care fuseseră impuse tuturor partidelor politice,
prin decretul-lege nr.8 emis la data de 31.12.1989 privind înregistrarea şi
funcţionarea partidelor politice şi organizaţiilor obşteşti din România.
Conducerea provizorie a statului, nu a acceptat această solicitare şi ca
urmare cele trei partide au anunţat organizarea unei manifestaţii de protest
pentru data de 28.01.1990.

Tratativele purtate în zilele de 26 şi 27 ianuarie 1990 între puterea

provizorie şi cele trei partide menţionate, nu au dus la soluţionarea crizei, fapt
pentru care manifestaţia de protest a avut loc, aceasta desfăşurându-se fără a se
constata violenţe.
 *
* *

Evenimentele din 13-15 iunie 1990 petrecute în Bucureşti au fost

declanşate prin acţiunea de evacuare a ultimilor manifestanţi din Piaţa
Universităţii.
Manifestaţia continuă din Piaţa Universităţii a izvorât din nemulţumirea
unei părţi a populaţiei Capitalei faţă de evoluţia politică din ţara noastră, în
perioada dintre revoluţie şi alegerile din data de 20.05.1990 şi a debutat la data
de 22.04.1990.

Manifestaţia din Piaţa Universităţii a fost caracterizată prin două perioade:

- perioada de mare intensitate, care practic s-a încheiat în jurul datei de
24.05.1990, odată cu retragerea organizaţiilor studenţeşti şi a unor asociaţii;
- perioada de după 24.05.1990, în care manifestaţia se reducea continuu
cu tendinţa de a se stinge, prin reducerea numărului de manifestanţi permanenţi
la câteva zeci de persoane, cu precizarea că cei rămaşi în piaţă se radicalizaseră
şi declarau că vor rămâne în continuare alături de persoanele care făceau greva
foamei, având drept revendicare aprobarea instalării unui post de televiziune
liberă.

Manifestaţia din Piaţa Universităţii nu a fost autorizată.

Precizăm că ancheta a stabilit că, după modelul „Piaţa Universităţii” din
Bucureşti, în aceeaşi perioadă, în municipiile Piatra-Neamţ şi Constanţa, au avut
loc manifestaţii similare,dar de mica amploare.
 În acest sens sunt declaraţiile numiţilor Stoleru Lorendo-Cristinel; Tisa
Milică şi Moldoveanu Iacob în care sunt descrise activităţile desfăşurate în
municipiul Constanţa în perioada aprilie-iunie 1990, de solidaritate cu
manifestaţia din Bucureşti.

În declaraţiile numiţilor Ţuţuianu Constantin; Cosma Constantin-Viorel;

declaraţia numitului Roşca Ioan depusă la dosar la data de 21.12.2007, precum
şi a altora (vol.128), sunt descrise manifestaţiile de solidaritate ale unor persoane
din municipiul Piatra-Neamţ cu manifestaţia din Bucureşti din acea perioadă.

*
* *

Acţiunea de evacuare a Pieţei Universităţii din data

de 13.06.1990

Din cercetările efectuate de procurorii militari, care includ şi audierile

persoanelor implicate, efectuate de Comisia de anchetă a Parlamentului, a
rezultat următoarea situaţie de fapt:
La data de 12.06.1990, în baza Hotărârii Guvernului şi a comunicatului
Procuraturii Generale a României, Ministerul de Interne în cooperare cu
Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul
Sănătăţii şi Primăria Capitalei, a discutat şi adoptat concepţia şi planul de
acţiune pentru degajarea Pieţei Universităţii.
Din raportul sinteză privind acţiunile Ministerului de Interne pe timpul
desfăşurării evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nr.2448 din 23.06.1990
(vol.138) au rezultat următoarele aspecte:
La acţiune, s-a hotărât să participe:
 - 1400 militari din Ministerul de Interne (650 cadre de poliţie, 500 militari
în termen, 250 elevi) precum şi 3 maşini de pompieri;
- efective din cadrul S.R.I.;
- 80 militari din Batalionul de Poliţie Militară a Ministerului Apărării
Naţionale;
- 10 autosanitare cu personalul medical eferent, de la Ministerul Sănătăţii.
Totodată, s-a stabilit ca acţiunea să fie sprijinită de 2.000-3.000 muncitori
de la unele întreprinderi din Bucureşti, iar mobilizarea cetăţenilor civili i-a fost
încredinţată prim-vicepreşedintelui F.S.N., numitul N.S.Dumitru.
Menţionăm că numiţii Dan Iosif şi Niculescu Duvăz s-au opus antrenării
muncitorilor în acţiunile care puteau să conducă la conflicte între diferite
segmente ale populaţiei din Capitală.
Mobilizarea muncitorilor s-a propus totuşi, prin primarul general al
Capitalei şi primăriilor de sector , liderilor sindicali, care, nu au dat curs acestei
solicitări.
În seara zilei de 12.06.1990, premergător acţiunii, s-a difuzat prin reţeaua
de radio-televiziune un comunicat din partea Procuraturii Generale, prin care se
cerea Guvernului să ia măsuri pentru redarea în circulaţie a Pieţei Universităţii,
tocmai în scopul de a determina persoanele care continuau să blocheze Piaţa
Universităţii, să o părăsească.

*
* *

Desfăşurarea acţiunii
• La data de 13.06.1990, conform planului menţionat la ora 04:00 s-a
realizat blocarea pieţei cu 21 autovehicule grele şi cordoane din cadre de
poliţie.
 Concomitent cu blocarea, s-a realizat pătrunderea a două detaşamente
formate din 300 militari în termen şi 100 subofiţeri de poliţie, care au executat
ridicarea baricadelor şi a materialelor care blocau carosabilul.
Pentru protecţia lucrărilor de degajare şi deratizare a pieţei şi
executarea marcajelor rutiere, dispozitivul iniţial de blocare a fost întărit cu
militari în termen şi cu elevi de la şcoala militară superioară de ofiţeri a
Ministerului de Interne.
• Până la ora 07:00 au fost reţinute 263 de persoane, care au fost
conduse pentru cercetare, iniţial la arestul Serviciului independent Poliţie
Transporturi Bucureşti, iar ulterior la U.M. 0575 Măgurele.
Din raport rezultă că acestea au fost eliberate, cu acordul procurorului
general, în aceeaşi zi, între orele 17:30-18:30.
Cu ocazia adunării lucrurilor aflate în corturi, s-au ridicat:
- o cutie cu 115 buletine de identitate care nu aparţineau persoanelor
reţinute;
- câteva mii de exemplare ale ziarului „Dreptatea”;
- o cantitate mare de sticle golite de băuturi alcoolice;
- o cantitate mare de arme albe (cuţite, topoare, răngi, lanţuri cu bile,
etc.);
- medicamente, seringi de autoinjectare, etc.
Raportul precizează că în momentul declanşării acţiunii, în corturi se
aflau două persoane din cele aflate în greva foamei , care au fost transportate la
unităţi spitaliceşti, dar aceştia au refuzat internarea.
• În jurul orelor 09:00, în faţa cordoanelor de blocare, au început să-
şi facă prezenţa grupuri de turbulenţi, care incitau la dezordine.
• La ora 11:00, a sosit în sprijinul poliţiei, un grup de câteva sute de
muncitori de la I.M.G.B., care scandau lozinci de genul „I.M.G.B. – face
ordine” şi care îşi exprimau sprijinul pentru puterea investită în urma alegerilor
din data de 20.05.1990.
 Grupul de manifestanţi a încercat să intre în piaţă, dar cordonul de
poliţişti i-a oprit, motiv pentru care s-au îndreptat spre Institutul de Arhitectură,
au intrat în altercaţii cu studenţii, au distrus intrarea principală a institutului,
molestând studenţi şi cadre didactice, apoi s-au dispersat în masa de oameni din
jurul Pieţei Universităţii.
• În jurul orelor 13:00 pe străzile Edgar Quinet şi Biserica Enei, au
început să se formeze grupuri masive de civili, care acţionând cu deosebită
agresivitate, au forţat cordoanele de poliţie, elevi şi militari în termen, aruncând
cu cărămizi, sticle incendiare, ce conţineau benzină scoasă din autoturismele
parcate prin apropiere, au răsturnat o autodubă a poliţiei şi au început
incendierea autovehiculelor din barajele de blocare, alungând pe militari, care,
copleşiţi numeric au început să se retragă în afara zonei.
• La ora 14:00 grupul de pompieri Bucureşti intervine cu două
autospeciale pentru stingerea unor autovehicule incendiate în zona Biserica
Enei, dar acţiunea nu a reuşit din cauza agresivităţii civililor manifestata asupra
echipajelor maşinilor de pompieri, rezultatul fiind avarierea acestor maşini.
• În jurul orelor 16:30 au fost incendiate două autobuze ale
Ministerului de Interne în Piaţa Universităţii şi in faţa Muzeului de Istorie a
Municipiului Bucureşti, iar deplasarea pompierilor pentru stingerea acestora a
fost oprită de civili înarmaţi cu răngi care au spart parbrizele şi au agresat
echipajele.
• În jurul orelor 17:00, practic, efectivele de poliţie desfăşurate în
zona Pieţei Universităţii s-au retras, fiind copleşite de atacurile civililor, iar
aceştia au pătruns în piaţă cu strigăte de „victorie, victorie”.
Din balconul Universităţii unii „lideri” ai Pieţei Universităţii, au apelat la
calm şi nonviolenţă, dar civilii aflaţi în această zonă nu au ascultat aceste
îndemnuri şi s-au grupat pentru deplasarea la sediile instituţiilor statului,
respectiv: Poliţia Capitalei, Ministerul de Interne, S.R.I. şi Televiziunea
Română.
 În legătură cu aceste aspecte, din audierile efectuate de procurorii militari,
se conturează existenţa a două tipuri de manifestanţi, respectiv cei care erau
majoritari şi care nu erau violenţi fizic, doar asistau la ceea ce se întâmplă,
evident în contextul de agitaţie şi de nervozitate specific tulburărilor de stradă ce
implică violenţa fizică, practic erau „purtaţi de val” şi manifestanţi, în special
tineri, care se comportau extrem de violent şi care adresau îndemnuri celorlalţi
la atitudini violente.
Ancheta derulată de procurorii militari nu a dus la identificarea în mod
individual a persoanelor din această categorie, practic ,zecile de martori audiaţi
precizau existenţa acestora, dar nu au putut oferi date concrete care să ducă la
identificarea lor.

*
* *

Violenţele din după-amiaza zilei de 13.06.1990

Sediul Poliţiei Capitalei

Începând cu orele 17:00 a sosit din Piaţa Universităţii în faţa acestei
instituţii, un grup constituit din aproximativ 150 de persoane care strigau
sloganuri gen „Vrem arestaţii”, „Asasinii” etc.
Iniţial s-a încercat un dialog cu aceştia, în sensul că s-a format un grup de
5 reprezentanţi ai manifestanţilor care au intrat în sediul Poliţiei Capitalei, cu
revendicarea unică de a fi eliberate persoanele reţinute în dimineaţa aceleiaşi
zile, dar acest dialog a eşuat, întrucât persoanele reţinute nu se aflau acolo, ci în
locurile precizate mai sus.
În jurul orelor 18:00 a mai sosit un grup compact în faţa sediului,
moment în care a început un atac violent asupra clădirii, folosindu-se pietre,
sticle incendiare şi alte obiecte. Uşile instituţiei au fost forţate cu ajutorul unor
vehicule, iar un grup de civili au pătruns în clădire, acţionând în mod precis
asupra încăperilor în care se aflau serviciile de evidenţă a populaţiei, cercetări
penale, criminalistică, centrala telefonică, dispeceratul şi serviciul judiciar,
aceste locaţii fiind devastate şi incendiate.
Totodată, comisia parlamentară de anchetă relevă faptul că din sediul
Poliţiei Capitalei au fost sustrase 112 arme şi 340 cartuşe, uniforme de poliţie şi
documente de uz intern.
A fost incendiat şi garajul instituţiei iar din arest au fost eliberaţi 84
deţinuţi de drept comun.
S-a estimat o pagubă materială ca urmare a acestor acţiuni violente de
13,5 milioane lei (la nivelul anului 1990)

Sediul Serviciului Român de Informaţii

După orele 18:00 unii din manifestanţi au continuat acţiunea în aceeaşi
zonă, alăturându-se persoanelor care atacau sediul S.R.I. Grupuri organizate
violente au pătruns în sediu, au distrus centrala telefonică a instituţiei, au
incendiat parterul clădirii şi tunelul de transmisiuni.
Pe lângă diverse obiecte şi aparate, atacatorii au sustras şi o parte din
documentele instituţiei, fără a se stabili ulterior natura acestor documente.
Pagubele materiale au fost evaluate la suma de 65.000 lei (la nivelul
anului 1990) în care nu au fost incluse distrugerile provocate clădirii, întrucât
aceasta aparţinea Ministerului de Interne şi pagubele au fost incluse la această
instituţie.
Sediul Ministerului de Interne
După orele 18:30 atacul agresorilor s-a concentrat asupra sediului
Ministerului de Interne, unde, datorită împotrivirii persoanelor care apărau
clădirea, atacul s-a prelungit mult timp, fără a avea rezultatul scontat urmărit de
aceştia.
Mijloacele de atac erau identice, respectiv: pietre, sticle incendiare şi
vehiculele din zonă cu care se încerca distrugerea intrărilor.
Ancheta a stabilit că grupul de atacatori era compus din aproximativ 50-
100 de persoane, în special tineri, dar în jurul clădirii Ministerului de Interne se
mai aflau aproximativ 2.000 persoane, care asistau la cele ce se petrec, mulţi
dintre ei încurajând pe atacatori şi strigând diferite sloganuri împotriva forţelor
de ordine.
Deşi nu s-a reuşit să se pătrundă efectiv în clădirea Ministerului de
Interne, atacatorii au reuşit incendierea biroului de informaţii şi studioul
cinematografic al instituţiei,situate la parterul clădirii.
În jurul orelor 21:30-22:00 întrucât era iminentă pătrunderea în sediul
central al Ministerului de Interne, s-a deschis foc de avertisment de către
personalul gărzii.
Din declaraţiile persoanelor audiate de procurorii militari, rezultă că
personalul de pază a instituţiei au consumat un număr de 130 de cartuşe care au
fost trase în scop de avertisment şi descurajare.
Precizăm că pentru împrăştierea manifestanţilor în jurul Ministerului de
Interne au acţionat şi trupe aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, dar
datorită mijloacelor tehnice inadecvate, această intervenţie a rămas fără rezultat,
dimpotrivă, militarii au fost agresaţi iar tehnica militară a fost în unele situaţii
avariată şi în pericol de a fi capturată de manifestanţi, cu precizarea că militarii
din cadrul Ministerului Apărării Naţionale nu erau dotaţi cu muniţie de luptă.
La ora 0:30 (14 iunie 1990) agresorii care se aflau în jurul clădirii
Ministerului de Interne au fost îndepărtaţi.
Din evaluările acestei instituţii au fost produse clădirii pagube evaluate la
suma de 4,5 milioane lei (nivelul anului 1990).
 Sediul Televiziunii Române
În jurul orelor 17:30 au început să se adune în jurul televiziunii grupuri
de manifestanţi culminând în jurul orelor 19:30 când aproximativ 1.000
persoane se aflau în zona respectivă.
Manifestanţii au escaladat gardul şi au pătruns în clădire, unii ajungând
până la etajul 11 al clădirii, făcând presiuni asupra conducerii televiziunii să
difuzeze pe post o casetă, ceea ce nu s-a realizat, întrucât conducerea instituţiei a
decis întreruperea emisiunii din studio începând cu ora 20:15. Această decizie a
fost luată de numiţii Emanoil Valeriu şi Răzvan Teodorescu, întrucât în jurul
orelor 20:00 directorul instituţiei Emanoil Valeriu a solicitat telefonic
ministrului telecomunicaţiilor, numitul Stelian Pintilie, oprirea emisiunii, ceea
ce nu s-a realizat. La un interval de aproximativ 10 minute de la întreruperea
emisiei din studio, numitul Stelian Pintilie a ordonat telefonic întreruperea
emisiunii tv de la centrele de pe Calea Victoriei şi clădirea Presei Libere, de
unde programele preluate de la studioul din Calea Dorobanţi erau retransmise în
Capitală şi în restul ţării.
Şi în această agresiune s-au putut distinge din declaraţiile martorilor
audiaţi, grupuri care instigau şi susţineau agresiunile, grupuri care asistau pasiv
la evenimente şi un grup constituit din circa 50-60 persoane înarmate cu bâte şi
răngi, organizaţi, care au intrat în sediul Televiziunii şi au început să spargă
geamurile, să distrugă mobilierul etc.
La ora 21:00 în cooperare cu militarii din subunitatea de paraşutişti s-a
reuşit evacuarea agresorilor, dar asediul instituţiei a continuat, fiind aruncate
pietre şi sticle incendiare, până în jurul orelor 01:00 (14.06.1990) când s-a reuşit
evacuarea zonei.
Precizăm că o parte din victimele acestor evenimente au rezultat şi ca
urmare a altercaţiilor dintre persoanele civile venite în apărarea clădirii şi
grupurile atacatoare, fiind folosite bâte, răngi şi cuţite.
 Pagubele produse la Televiziune au fost evaluate la 8 milioane lei şi
aproximativ un milion dolari SUA (la nivelul anului 1990).
Aspectele menţionate privind derularea evenimentelor din data de 13 iunie
1990 din Bucureşti constând în: operaţiunea de evacuare a Pieţei Universităţii;
atacurile asupra sediului Poliţiei Capitalei; S.R.I.; Ministerului de Interne şi
Televiziunii Române au rezultat din analiza materialului probator al dosarului
constând în declaraţiile martorilor audiaţi de procurorii militari, a martorilor
audiaţi de comisia parlamentară de anchetă şi a înscrisurilor aflate la dosarul de
urmărire penală, dintre care evidenţiem cele mai relevante:
Astfel, în Planul de pază şi apărare al sediului central al Ministerului de
Interne nr.05572/026.100 din 18.05.1990/21.05.1990 (vol.121 f.9-69) sunt
prevăzute atribuţiile specifice fiecărui post de pază, precum şi forţele care
intervin, la ordin, pentru aplicarea măsurilor de apărare a sediului instituţiei
respective.
Modul de folosire a armelor de foc de către personalul ce asigura paza
sediului Ministerului de Interne, era prevăzut în trei documente: în planul sus-
menţionat; în Decretul nr.357 privind regimul folosirii armelor de foc şi
Regulamentul serviciului de gardă şi garnizoană.
Din declaraţiile învinuiţilor Chiţac Mihai date în dosarul nr.74/P/1998 al
Secţiei Parchetelor Militare (depuse în fotocopie la acest dosar de urmărire
penală,in care se efectueaza, de catre procurorii militari ,cercetari cu privire la
victimele prin impuscare ,rezultate in urma violentelor din data de 13.06.1990 )
– fost ministru de interne al României, până la data de 14.06.1990 (vol.121 f.71-
109); declaraţiile învinuitului Andriţa Gheorghe – fost adjunct al ministrului de
interne (vol.121 f.113-126); declaraţiile învinuitului Călin Traian-Ştefan – fost
şef al secţiei de pază şi control acces din cadrul Ministerului de Interne (vol.121
f.129-137); declaraţiile învinuitului Costea Dumitru – fost comandant al
Batalionului de Jandarmi Ploieşti, care a participat la apărarea sediului central al
Ministerului de Interne la data de 13.06.1990 (vol.121 f.156-164); declaraţiile
învinuitului Constantin Vasile – lt.col. în cadrul Comandamentului Aviaţiei
Militare – Trupele de Paraşutişti care a condus o subunitate de paraşutişti pe
parcursul atacurilor de la Televiziunea Română (vol.121 f.180-182), se
conturează situaţia de fapt din data de 13.06.1990, din viziunea forţelor de
menţinere a ordinii implicate direct în evenimentele respective.
Acestea sunt coroborate şi cu datele cuprinse în Raportul asupra
evenimentelor din 13-15 iunie 1990 emis de Ministerul Sănătăţii, la data de
25.06.1990 (vol.135 f.38-44), precum şi cu evidenţele privind persoanele care s-
au prezentat la camerele de gardă ale spitalelor din Bucureşti în vederea
acordării de îngrijiri medicale cuprinse în volumul nr.138.
Declaraţiile persoanelor care se aflau la data de 13.06.1990 la sediul
Televiziunii Române dintre care enumerăm: declaraţia seria D nr.0258082 din
data de 07.01.2007 a numitului Pumnea Cornel (vl.130 f.37-50); declaraţia seria
C nr.0093728 din 17.05.2006 a numitului Stejar Sergiu-Constantin (vol.131
f.240-249) cameraman al TVR care a filmat din elicopter în data de 13.06.1990;
declaraţia seria C nr.0345442 din 04.10.2006 a numitului Berea Neculai, precum
şi altor persoane audiate în cauză, conturează imaginea de ansamblu al
evenimentelor din data de 13.06.1990.

*
* *

Evenimentele din 14-15 iunie 1990

În seara zilei de 13.06.1990 preşedintele României din acea perioadă,

Iliescu Ion a transmis prin intermediul Televiziunii Române şi a posturilor de
radio, două comunicate la orele 19:35 şi 21:00, consemnate în Buletinul
Rompres din 13 iunie 1990.
 Primul comunicat, după ce expune sumar evenimentele petrecute în
Capitală,se încheie cu un apel adresat cetăţenilor Capitalei „să respingă cu toată
hotărârea actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în
restabilirea situaţiei de calm şi legalitate”. . . .
În al doilea comunicat adresat „. . . tuturor forţelor democratice ale ţării. .
.” sunt expuse „. . . acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar. .
.”.
La data de 13.06.1990 ora 23:08, Guvernul României a dat un comunicat
transmis la Televiziune şi posturile de radio al cărui conţinut, extras din
Buletinul Rompres din aceeaşi dată, este în esenţă de natură să îndemne
populaţia la un răspuns imediat faţă de actele de violenţă din Capitală.
Prin aceste comunicate s-a făcut apel, în repetate rânduri, la sprijinul
populaţiei civile, căreia i s-a indus o stare sufletească emoţională puternică şi
prin faptul că a fost oprită emisiunea TV timp de o oră, între 20:15-21:15, care a
avut un rol incitant asupra populaţiei ţării, sugerându-li-se telespectatorilor o
situaţie foarte gravă în Capitală.
Urmare a acestor comunicate, o serie de organizaţii teritoriale ale
Frontului Salvării Naţionale au procedat şi ele, la apeluri locale, solicitând
membrilor şi aderenţilor F.S.N. să se deplaseze la Bucureşti.
Astfel, consiliul coordonator al F.S.N. Galaţi a decis, redactat şi iniţiat
tipărirea unui număr de 30-40.000 exemplare de afişe prin care locuitorii din
Galaţi erau chemaţi la Bucureşti pentru apărarea Guvernului. Totodată, s-au
făcut demersuri la staţiile locale C.F.R. pentru obţinerea de garnituri speciale de
trenuri, atât la Galaţi, cât şi la Buzău pentru transportul unor muncitori din
această localitate.
Precizăm că şi unele sindicate, cum ar fi Sindicatul Liber din cadrul
Întreprinderii Miniere Comăneşti şi Sindicatul Întreprinderii Miniere Motru au
mobilizat membrii de sindicat şi au făcut demersuri la C.F.R. pentru formarea
unor trenuri speciale în vederea transportării minerilor la Bucureşti.
 Nu s-au putut stabili cu exactitate persoanele care s-au angrenat în această
activitate, dar se presupune că o asemenea activitate a fost de amploare, dacă ne
raportăm la numărul mare de persoane care au ajuns în Bucureşti în ziua de
14.06.1990 într-un timp relativ scurt.

Deplasarea minerilor şi a celorlalţi cetăţeni s-a făcut cu trenuri speciale,

autobuze şi mijloace auto proprii. Grupurile principale au pornit din Valea Jiului
(Petroşani, Petrila, Lupeni, Aninoasa, Vulcan Uricani, Câmpul lui Neah,
Bărbăteni); Comăneşti; Motru; Şotînga; Schitu Goleşti; Filipeştii de Pădure;
Albeni; Cavnic; Galaţi; Buzău; Brăila; Ploieşti; Botoşani; Deva; Braşov; Alba-
Iulia; Slatina şi Vâlcea.
Trenurile au fost formate în majoritatea cazurilor prin anularea unor
trenuri de persoane, care circulau conform orarului de mers, stabilindu-se că un
număr de 11 garnituri de trenuri şi trei vagoane speciale ataşate la alte trenuri
având în compunere un total de 120 de vagoane, au fost folosite pentru
deplasarea la Bucureşti. Totodată, s-a stabilit că prima garnitură de tren a sosit în
Bucureşti la data de 14.06.1990 ora 03:45 iar ultima la ora 19:08 în aceiaşi zi.
Astfel, în principiile dreptului public se consideră că puterea de stat
este puterea organizată sub forma aparatului de stat. Prin acest caracter legal de
organizare, puterea de stat se deosebeşte de alte puteri sociale. Ordinea
coercitivă se realizează şi se exercită numai de organe stabilite prin lege şi în
limitele legii, motiv pentru care nimeni nu se poate substitui organelor de ordine
şi nimeni nu are dreptul de a institui organe de ordine paralele celor existente
prin dispoziţiile legii.
Raţiunea unei asemenea interdicţii rezultă din faptul că astfel se ajunge la
situaţia că o secţiune a societăţii este ridicată împotriva alteia, iar forţele civile,
constituite ad-hoc în forţe de ordine, nu pot fi stăpânite, se comportă haotic,
dezlănţuit şi pot provoca corpului social, vătămări mai mari decât cele care ar
putea fi realmente produse de forţele anarhice împotriva cărora sunt ridicate.
 *
* *

Din declaraţiile persoanelor audiate, a rezultat că la data de 14.06.1990 au

fost exercitate o serie de violenţe de către grupurile de mineri sosite în
Bucureşti, fiind vizate în special sediile: Universităţii Bucureşti; Arhitectura;
P.N.Ţ.C.D.-ului; redacţia ziarului „Dreptatea”; Asociaţia Foştilor Deţinuţi
Politici din România; Uniunea Mondială a Românilor Liberi, precum şi
locuinţele numiţilor Corneliu Coposu – preşedintele P.N.Ţ.C.D.-ului; Ion Raţiu
şi Radu Câmpeanu – preşedintele P.N.L. Totodată, în data de 14.06.1990 au fost
vizate şi locuinţele unor persoane de etnie romă, acestea fiind suspectate,in
viziunea minerilor, de desfăşurarea unor activităţi comerciale ilegale în perioada
manifestaţiei din Piaţa Universităţii .
La data de 14.06.1990 au fost agresate multe persoane fizice şi
autoturisme particulare percheziţionate de grupurile de mineri, manifestări ce au
avut drept criteriu de „selecţie”: suspect de participare la manifestările din Piaţa
Universităţii; speculant – de regulă persoane de etnie romă; student, intelectual
sau ziarist sau persoană care nu recunoaşte dreptul la legitimare din partea
minerilor.
Grupurile de mineri şi muncitori sosiţi în Bucureşti la data de 14.06.1990
au fost cazate la Reg. 1 Mecanizat (499 persoane) şi Reg. 2 Mecanizat (460
persoane) din oraş, cărora li s-a distribuit alocaţia de hrană şi au fost dotaţi cu
efecte (haine şi articole de igienă personală), respectivele materiale fiind alocate
din fondurile armatei, care au fost aprobate la scădere.
 *
* *
Capitolul II Analiza infracţinilor care ţin de competenţa D.I.I.C.O.T.
Prezentarea succintă a evenimentelor din perioada 13-15.06.1990, aşa
cum a rezultat din analiza materialului probator, cu nuanţările cuprinse în
raportul comisiei parlamentare de anchetă, care relevă perspectiva clasei politice
din România din acea perioadă, a fost necesară pentru stabilirea contextului
socio-politic al perioadei în care au avut loc evenimentele, pentru care procurorii
militari au dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii din dosar, urmând
a fi analizate doar infracţiunile ce ţin de competenţa Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

• Infracţiunea de subminare a puterii de stat, prevăzută de art.162

C.pen. constă în „acţiunea armată de natură să slăbească puterea de stat (art.162
alin.1 C.pen.) precum şi în orice alte acţiuni violente săvârşite de mai multe
persoane împreună, de natură să atragă aceleaşi urmări (art.162 alin.2 C.pen.).
În literatura de specialitate, s-a menţionat că obiectul juridic generic al
infracţiunii de subminarea puterii de stat îl constituie relaţiile sociale a căror
existenţă este condiţionată de siguranţa statului, iar obiectul juridic special al
infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror normală formare, desfăşurare şi
dezvoltare depind de existenţa, exercitarea şi realizarea puterii de stat, aşa cum
sunt stabilite în Constituţie.
Săvârşirea infracţiunii de subminare a puterii de stat nu este condiţionată
de preexistenţa unei situaţii premisă şi implică o pluralitate de făptuitori, fără a fi
exclusă participaţia penală sub forma instigării sau a complicităţii anterioare.
Din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii, în situaţia prevăzută
de alin.1, elementul material are un conţinut relativ liber, care poate cuprinde
acte sau acţiuni destul de diferite în ce priveşte natura şi modalitatea lor concretă
de realizare. Legea nu conţine vreo precizare , expresia de acţiune armată,
aceasta implicând însă ideea de grup şi ideea de înarmat în sensul dispoziţiilor
art.151 C.pen.
Varianta prevăzută în art.162 alin.2 C.pen. elementul material al
infracţiunii constă în acţiuni violente prin care se înţeleg orice acte sau
manifestări săvârşite cu violenţă şi care pot consta în atacuri violente împotriva
unor persoane, în distrugeri sau devastări de localuri ale unor instituţii de stat, în
provocarea unor dezordinii, etc.
Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de subminare a puterii de
stat, în ambele sale variante, este necesar ca elementul material al infracţiunii,
deci acţiunea armată, respectiv acţiunile violente să fie de natură să slăbească
puterea de stat, în sensul că urmarea imediată să constea în crearea unei stări de
pericol pentru siguranţa statului, prin slăbirea puterii de stat, deci prin crearea
unei stări sau situaţii care pune în pericol existenţa sau funcţionarea puterii de
stat.
Întrucât infracţiunea de subminare a puterii de stat presupune o pluralitate
de subiecţi activi, este necesar, sub aspectul laturii subiective, ca între aceştia să
fi existat o înţelegere prealabilă asupra săvârşirii infracţiunii, această înţelegere
cuprinzând elementele esenţiale ale infracţiunii care urmează a fi săvârşită.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin raportare la
dispoziţiile legale ale infracţiunii prev. de art.162 C.pen., au rezultat următoarele
aspecte:
De săvârşirea acestei infracţiuni, au fost învinuiţi următorii:
1. Iliescu Ion – prin rezoluţia din data de 09.06.2005 – pentru art.162
C.pen. (vol.16, f.2), preşedintele in exercitiu al României la data săvârşirii
evenimentelor.
2. Dumitrescu Emil Cico – amiral (r) - prin rezoluţia din data de
24.10.2000 – pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.115 f.23) care la data săvârşirii
evenimentelor avea funcţia de şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi
Sport din cadrul Ministerului de Interne.
3. Chiţac Mihai - prin rezoluţia din data de 24.10.2000 – pentru art.162
alin.2 C.pen. (vol.115 f.202), fost ministru de interne în perioada evenimentelor.
4. Bîtlan Dumitru - prin rezoluţia din data de 19.10.2000 - pentru art.162
alin.2 C.pen. (vol.115 f.364), fost comandant al Poliţiei Capitalei în perioada
evenimentelor.
5. Mateşoi Adrian - prin rezoluţia din data de 17.11.2000 - pentru art.162
alin.2 C.pen. (vol.128 f.297), fost şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Alba
în acea perioadă.
6. Diamandescu Corneliu - prin rezoluţia din data de 02.11.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.115 f.135), fost şef al I.G.P. şi adjunct al ministrului de
interne.
7. Costea Petru-Dan - prin rezoluţia din data de 20.09.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.128 f.300), fost preşedinte F.S.N. Alba în perioada
evenimentelor.
8. Atomulesei Vasile - prin rezoluţia din data de 13.09.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.129 f.108), fost lider sindical la Exploatarea Minieră
Comăneşti.
9. Sultănel Gheorghe - prin rezoluţia din data de 13.09.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.129 f.113), fost director la Exploatarea Minieră
Comăneşti.
10. Nădejde Alexandru - prin rezoluţia din data de 13.09.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.128 f.118), fost inginer şef la Exploatarea Minieră
Comăneşti.
11. Ilinescu Constantin - prin rezoluţia din data de 12.10.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.174 f.9), inginer la Exploatarea Minieră Aninoasa, în
acea perioadă.
 12. Costinaş Benoni-Gheorghe - prin rezoluţia din data de 13.10.2000 -
pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.174 f.33), director general al Combinatului
Minier Valea Jiului în perioada evenimentelor.
13. Cămărăşescu Nicolae - prin rezoluţia din data de 13.10.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.174 f.111), care era încadrat ca inginer-conducător
formaţie de lucru la Exploatarea Minieră Aninoasa în perioada evenimentelor.
Precizez că prin rechizitoriul din 15.06.1998 dispus în dosarul
nr.278/P/1998, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a dispus trimiterea
acestuia în judecată pentru săvârşirea infr. prev. de art.2 alin.1 şi 2 din Decretul-
Lege nr.88/1990 – constând în aceea că, împreună cu alte persoane a pătruns în
sediul ziarului „România liberă” la data de 14.06.1990 (vol.174 f.144-154).
14. Mihăilă Gheorghe - prin rezoluţia din data de 28.09.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.129 f.12), preşedinte al F.S.N. Braşov în acea
perioadă.
15. Bondoc Titu col.(r) - prin rezoluţia din data de 11.08.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.172 f.167), fost ofiţer de informaţii S.R.I. la Secţia
Gorj.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus şi începerea urmăririi penale faţă de Pinta
Ion – lt.col. (r) pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.172 f.167), adjunct al Secţiei de
informaţii Gorj.
Precizăm că sus-numitul a fost scos de sub urmărirea penală prin rezoluţia
din data de 08.03.2002 dispusă de Secţia Parchetelor Militare în dosarul
nr.8/P/2002, pentru săvârşirea acestei fapte (vol.172 f.133-135).
16. Temelescu Viorel – prin rezoluţia din data de 03.10.2000 – pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.172 f.249), lider sindical la Întreprinderea Minieră
Motru, la data săvârşirii evenimentelor.
17. Ciocan Nicolae - prin rezoluţia din data de 05.10.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.171 f.133), lider sindical la Exploatarea Minieră Deva.
 18. Stanca Nicolae - prin rezoluţia din data de 05.10.2000 - pentru art.162
alin.2 C.pen. (vol.171 f.138), director la Exploatarea Minieră Deva la data
producerii evenimentelor.
19. Muntean Octavian - prin rezoluţia din data de 05.10.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.171 f.144).
Din declaraţiile acestuia (vol.171 f.145-148) rezultă că procurorii militari
au reţinut în sarcina sa faptul că din dispoziţia preşedintelui F.S.N. Hunedoara,
numitul Ignat Emilian, a însoţit la data de 14.06.1990 o garnitură de tren cu
mineri de la Exploatarea Minieră Deva la Bucureşti.
20. Miclăuş Nicolae - prin rezoluţia din data de 10.10.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.171 f.150), lider de sindicat la Exploatarea Minieră
Ţebea, la data producerii evenimentelor.
21. Doroftei Petru - prin rezoluţia din data de 10.10.2000 - pentru art.162
alin.2 C.pen. (vol.171 f.153) fost director la Exploatarea Minieră Ţebea.
22. Mătieş Cornel - prin rezoluţia din data de 10.10.2000 - pentru art.162
alin.2 C.pen. (vol.171 f.155), lider de sindicat la Mina Barza din cadrul
Exploatarea Minieră Brad.
23. Simion Iordache - prin rezoluţia din data de 08.09.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.171 f.243) director general la Întreprinderea
Metalurgică Buzău la data săvârşirii evenimentelor.
24. Dihoru Valentin - prin rezoluţia din data de 08.09.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.171 f.247), fost director tehnic la Întreprinderea Ductil
din Buzău.
25. Borislavschi Dimitrie - prin rezoluţia din data de 09.11.2000 - pentru
art.162 alin.2 C.pen. (vol.120 f.248) colonel în cadrul Ministerului de Interne la
data săvârşirii evenimentelor.
Precizăm că anterior începerii urmăririi penale pentru art.162 alin.2
C.pen., Parchetul Curţii Militare de Apel a dispus în dosarul nr.62/P/1998,
neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Borislavschi Dimitrie sub aspectul
săvârşirii infracţiunii prev. de art.2 din Decretul-Lege nr.88/1990.
Din declaraţia olografă a înv. Borislavschi Dimitrie rezultă că acesta a
fost cercetat în dosarul menţionat, pentru aceea că la data de 14.06.1990 ar fi
pătruns în sediul Facultăţii de Drept din Bucureşti. Ancheta derulată în cauza
respectivă a evidenţiat faptul că Borislavschi Dimitrie s-a deplasat la sediul
Facultăţii de Drept la data de 14.06.1990 împreună cu alţi poliţişti din dispoziţia
unor factori de conducere din cadrul Ministerului de Interne pentru a lua măsuri
de asigurare a bunurilor scoase din sediul Ligii studenţilor de către grupurile de
mineri care au fost anterior, în dimineaţa zilei de 14.06.1990, în acel sediu.
Precizez că numitul Borislavschi Dimitrie nu a fost audiat pe formular de
învinuit pentru infracţiunea prev. de art.162 alin.2 C.pen., iar la dosar nu există
alte declaraţii referitoare la el cu privire la fapta pentru care s-a dispus începerea
urmăririi penale.
26. Loiş Dorin - rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de
12.10.2000 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.13 f.2), lider de sindicat la
Exploatarea Minieră Livezeni în perioada evenimentelor.
27. Drella Matei - rezoluţia de începerea urmăririi penale din data de
16.11.2000 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.13 f.11), lider sindical la
Exploatarea Minieră Bărbăteni.
28. Avramescu Ovidiu - rezoluţia de începerea urmăririi penale din data
de 12.10.2000 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.13 f.24), director la Exploatarea
Minieră Câmpul lui Neag.
29. Kleibel Wilhem - rezoluţia de începerea urmăririi penale din data de
12.10.2000 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.13 f.30), fost preşedinte al
C.P.U.N. Petroşani.
30. Braiţ Petru - rezoluţia de începerea urmăririi penale din data de
16.11.2000 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.13 f.35), lider sindical la
Exploatarea Minieră Petrila.
 31. Bacs Ştefan - rezoluţia de începerea urmăririi penale din data de
16.11.2000 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.13 f.43) lider de sindicat la
Exploatarea Minieră Lonea.
32. Burlec Plăieş-Cornel - rezoluţia de începerea urmăririi penale din
data de 16.11.2000 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.13 f.55), adjunct al
ministrului minelor, petrolului şi geologiei în acea perioadă.
33. Napău Ion - rezoluţia de începerea urmăririi penale din data de
18.03.1999 - pentru art.162 alin.2 C.pen. (vol.12 f.7).
34. Măgureanu Virgil - rezoluţia de începerea urmăririi penale din data
de 12.06.2006 – pentru art.162 alin.1 C.pen. (vol.116 f.115), fost director al
S.R.I. în perioada evenimentelor.
Referitor la rezoluţia dispusă de Secţia Parchetelor Militare la data de
12.06.2006, precizez că se menţionează în cuprinsul acesteia, printre alte
infracţiuni şi infracţiunea prev. la art.362 alin.1 C.pen. Apreciez că suntem în
prezenţa unei erori materiale, fiind vorba de fapt de infracţiunea prev. de art.162
alin.1 C.pen., întrucât aşa este menţionat atât în ordonanţele de declinare ale
Secţiei Parchetelor Militare către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică,
cât şi în ordonanţa de declinare către D.I.I.C.O.T. Totodată, în Codul penal, la
art.362 sunt menţionate dispoziţiile finale.
Referitor la numitul Anghel Neculai, despre care atât în ordonanţa de
declinare din dosarul nr.175/P/2008 al Secţiei de Urmărire Penală şi
Criminalistică cât şi în ordonanţa de declinare din dosarul nr.222/P/2007 al
Secţiei Parchetelor Militare, se menţionează că s-a dispus începerea urmăririi
penale la data de 26.11.1997 pentru infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.; din
examinarea înscrisurilor referitoare la acesta se constată că prin rezoluţia din
data de 26.11.1997 din dosarul nr.179/P/1997 Secţia Parchetelor Militare a
dispus începerea urmăririi penale pentru art.2 şi 3 din Decretul-Lege nr.88/1990,
deşi în cuprinsul declaraţiei se face vorbire şi de infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen. (vol.2 f.1), motiv pentru care apreciez că nu are calitatea de învinuit în
raport cu această infracţiune în acest dosar, ci aceea de făptuitor.
Totodată, precizez că prin rezoluţia din data de 20.08.1998, dispusă în
dosarul nr.277/P/1998, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a dispus
scoaterea de sub urmărirea penală a numitului Anghel Neculai pentru
infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală de procurorii militari.
Cu privire la numitul Stoica Emil menţionat în ordonanţele de declinare
ca şi învinuit faţă de care s-a început urmărirea penală la data de 20.09.2000
pentru art.162 alin.2 C.pen., întrucât în urma examinării celor 249 de dosare care
reprezintă materialul de urmărire penală nu s-a identificat actul prin care s-a
dispus începerea urmăriri penale, acesta va avea calitatea de făptuitor.

*
* *

Din examinarea începerilor de urmărire penală sus-menţionate, se observă

că faţă de înv.Iliescu Ion s-a început urmărirea penală pentru art.162 C.pen.in
intergraliatea ei , faţă de înv.Măgureanu Virgil pentru art.162 alin.1 C.pen.,iar
faţă de restul învinuiţilor din dosar, dispunându-se începerea urmăririi penale
sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.
Din procesul-verbal din data de 23.02.2009, întocmit în baza delegării
dispusă în dosar, care cuprinde rezultatul verificărilor efectuate în bazele de date
a Institutului Naţional de Evidenţa Persoanelor, rezultă că învinuiţii: Avramescu
Ovidiu, Bîtlan Dumitru şi Munteanu Octavian figurează decedaţi, motiv pentru
care urmează să se dispună încetarea urmăririi penale.
Totodată, faţă de înv.Măgureanu Virgil urmează să se dispună încetarea
urmăririi penale, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit
art.121 alin.1 C.pen., fiind aplicabile dispoziţiile art.122 lit.a C.pen., în raport de
infr. prev. de art.162 alin.1 C.pen. Se constată că la data începerii urmăririi
penale de procurorii militari, termenul de prescripţie a răspunderii penale faţă de
această infracţiune se împlinise în luna iunie 2005, întrucât din probatoriul
dosarului a rezultat că nu a fost îndeplinit nici un act care să se încadreze în
cuprinsul dispoziţiilor art.123 alin.1 C.pen.
Referitor la ceilalţi învinuiţi urmează să se dispună scoaterea de sub
urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii de subminarea puterii de stat, din următoarele considerente:
Elementul material al acestei infracţiuni poate consta într-un atac armat
împotriva unui organ al puterii de stat, într-o împotrivire armată faţă de anumite
măsuri luate de un astfel de organ, în dezarmarea organelor de menţinere a
ordinii sau a unor unităţi sau subunităţi militare, dar şi în orice alte acte armate
sau acţiuni violente, îndreptate asupra acestor instituţii ale statului.

Ca urmare a alegerilor legislative din România, din data de 20 mai 1990,

rezultatul acestora fiind publicat în Monitorul Oficial nr.81-82/08.06.1990,
F.S.N. a obţinut la Senat un procent de 76,47% locuri, iar la Camera Deputaţilor
un procent de 66,41% din locuri, prin urmare a fost formaţiunea politică, care a
câştigat aceste alegeri.
La alegerile prezidenţiale din aceeaşi dată, înv.Iliescu Ion a obţinut
85,07% din voturi, fiind ales preşedinte.
Prin urmare, puterea de stat avea drept exponenţi la acea dată, o serie
dintre învinuiţii din dosar care îndeplineau anumite funcţii în stat, de la
preşedinte, până la ministru de interne,adjunct al acestuia sau şef al poliţiei.
Astfel, prin raportare la evenimentele din data de 13.06.1990, aşa cum au
fost descrise, este lipsit de logică juridică să se aprecieze că exponenţii puterii de
stat au acţionat direct sau indirect, pentru a săvârşi fapte de natură să slăbească
puterea de stat, deci, implicit, să se submineze singuri.
Raportându-ne la evenimentele din perioada 14-15.06.1990, din
probatoriu a rezultat că atât grupurile de mineri cât şi grupurile de muncitori,
care au sosit în Capitală în acea perioadă, aveau reprezentarea faptului că
sprijină în acest mod puterea de stat, instaurată în România după alegerile din
data de 20.05.1990 şi care s-ar fi aflat în pericol ca urmare a acţiunilor violente
din data de 13.06.1990.
Acest lucru este dovedit inclusiv prin faptul că grupurile de mineri şi
muncitori, transformaţi „ad-hoc” în forţe de ordine, au vizat prin acţiunile lor
sediile partidelor de opoziţie şi locaţiile în care considerau că se află persoanele
implicate sau răspunzătoare de acţiunile violente din data de 13.06.1990, sau
care au participat la manifestaţia din Piaţa Universităţii.
Din punct de vedere strict al probaţiunii penale şi al infracţiunii prev. de
art.162 alin.2 C.pen., se constată că urmărirea penală a fost începută doar faţă de
unii lideri de sindicat sau persoane cu funcţii de conducere din cadrul
exploatărilor miniere sau al întreprinderilor, iar din declaraţiile acestora, rezultă
tocmai faptul că ,au acţionat în sensul venirii la Bucureşti, ori la iniţiativa
personalului angajat din subordine, ori din proprie iniţiativă ca urmare a
difuzării comunicatelor din seara de 13.06.1990 sau imaginilor care prezentau
acţiunile violente din Bucureşti din acea zi,pentru a sprijini organele de ordine
ale statului,cu privire la care se crease imaginea că sunt depăşite de situaţie sau
se află în imposibilitatea de a asigura un climat de ordine şi legalitate in
Capitală.
Ancheta procurorilor militari nu a individualizat participarea fiecărui
învinuit la acţiuni concrete care să se încadreze în elementul material al
infracţiunii prev. de art.162 alin.2 C.pen., cu atât mai mult, cu cât minerii sau
muncitorii identificaţi că au fost mobilizaţi sau coordonaţi de către învinuiţi şi
care au fost efectiv în Bucureşti, au fost audiaţi în calitate de martori.
Prin urmare, nu s-a putut stabili gradul concret de participaţie al tuturor
acestor persoane, care au fost de ordinul miilor în Bucureşti, fiind săvârşite fapte
care pot căpăta încadrări juridice diverse, de la lovirea simplă, pătrunderea în
sedii, tâlhărie, etc., iar unora dintre persoanele identificate că au săvârşit astfel
de fapte, li s-au întocmit dosare penale separate, începând cu anul
1990.Ulterior,odată cu constituirea la nivelul Secţiei Parchetelor Militare a
dosarului 75/P/1998,o parte dintre dosarele aflate la unităţile de parchet civile
din Bucureşti sau la structurile de politie din aceiaşi raza teritoriala,care aveau
ca obiect fapte săvârşite, atât de către persoanele implicate in violentele din data
de 13.06.1990,cat si de către mineri,au fost adunate ,si constituie parte integranta
a probatoriului din acest dosar de urmărire penală .Totodată,se constata ca o
mare parte dintre persoanele fata de care s-au efectuat iniţial cercetări pentru
comiterea la data de 13.06.1990 a unor fapte dintre cele menţionate anterior,au
fost audiate de procurorii militari in acest dosar in calitate de părţi vătămate ale
infracţiunilor pentru care au dispus începerea urmării penale.
Cu privire la înv.Dumitrescu Emil, din declaraţiile acestuia, din datele de:
21.04.2005 seria C nr.0088923 – când a fost audiat în calitate de martor,
deşi avea calitatea de învinuit; 03.11.1998 când a dat o declaraţie olografă;
24.10.2000 când a fost audiat în calitate de învinuit; respectiv 19.07.2007 când
a dat o declaraţie olografă, deşi avea calitatea de învinuit, rezultă că la data de
13.06.1990 avea funcţia de şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport
din cadrul Ministerului de Interne, din sediul de pe str.Beldiman vis-a vis de
sediul Poliţiei Capitalei.
În acea zi, a fost sunat de preşedintele de atunci al României, înv.Iliescu
Ion, care l-a întrebat unde se află conducerea Ministerului de Interne
solicitându-i să se ducă la sediul Poliţiei Capitalei pentru a constata situaţia
concretă din zonă.
Cu această ocazie, înv.Dumitrescu Emil a fost bătut de nişte civili şi legat
de un stâlp de iluminat, după ce în prealabil i-au fost smulse însemnele militare
de la uniformă. După ce a fost eliberat de 3 tineri, la aproximativ 20 de minute
de la imobilizarea acestuia, înv.Dumitrescu Emil s-a deplasat la sediul
Inspectoratului General al Poliţiei unde i-a raportat situaţia ministrului de interne
de atunci înv.Chiţac Mihai şi înv.Diamandescu Corneliu, după care s-a reîntors
la birou, unde a stat aproximativ 4 zile.
Declaraţiile martorilor audiaţi de procurorii militari, respectiv Nistor
Lenuţa – seria C nr.0092981 din 09.05.2006; Dobrovicescu Maria – seria C
nr.0092821 din 12.05.2006; Stefoglu Ecaterina – seria C nr.0093821 din
24.05.2006, participanţi la manifestaţia din Piaţa Universităţii care se aflau în
acea locaţie la data de 13.06.1990 când s-a declanşat acţiunea de evacuare a
pieţei şi ulterior au fost reţinuţi cu acea ocazie, până în jurul orelor 19:00 când
au fost lăsaţi să plece, nu conţin indicii relevante cu privire la implicarea
înv.Dumitrescu Emil la agresarea numitei Epure Viorica, de care a fost reclamat
de Asociaţia Victimelor Mineriadelor.
Totodată, la dosar nu există probe din care să rezulte în mod concret,
acţiunile violente pe care le-ar fi săvârşit înv.Dumitrescu Emil în perioada 13-
15.06.1990, care să fie de natură să slăbească puterea de stat, aşa cum este prev.
de art.162 alin.2 C.pen., fapta pentru care procurorii militari au dispus începerea
urmăririi penale.
În ipoteza că înv.Dumitrescu Emil ar fi săvârşit în acea perioadă acte de
violenţă asupra unor persoane, aşa cum a reclamat asociaţia menţionată, faptele
acestuia au altă încadrare juridică, după caz.
Referitor la înv.Iliescu Ion, deşi procurorii militari au dispus la data de
09.06.2005, printre altele, începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infr. prev.
de art.162 C.pen., din examinarea acestui act procedural rezultă că nu este
menţionat în ce constă fapta pentru care s-a luat această măsură deşi, apărătorii
învinuitului, au solicitat în repetate rânduri acest lucru.
La dosar există o singură declaraţie, cea din data de 10.05.1999, când
înv.Iliescu Ion a fost audiat la acea dată, în calitate de martor.
În această împrejurare, ţinând cont de ansamblul probator al dosarului şi
de faptele reţinute în sarcina altor învinuiţi, se poate presupune că faţă de
înv.Iliescu Ion s-a început urmărirea penală pentru aceea că ar fi instigat la data
de 13.06.1990 la venirea minerilor şi muncitorilor în Bucureşti, prin
comunicatele transmise la televiziune şi radio.
După cum am mai precizat, pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii
de subminare a puterii de stat, în ambele sale variante, este necesar ca elementul
material al infracţiunii, deci acţiunea armată, respectiv acţiunile violente, să
vizeze puterea de stat şi să fie de natură să slăbească puterea de stat. Ori,
comunicatele din seara zile de 13.06.1990 au fost difuzate tocmai ca urmare a
acţiunilor violente din cursul acelei zile, care au vizat puterea de stat, prin
instituţiile atacate, prin urmare, în mod greşit s-a reţinut în sarcina înv.Iliescu
Ion săvârşirea acestei infracţiuni.
Aceeaşi situaţie o regăsim şi în cazul înv.Diamandescu Corneliu şi
înv.Chiţac Mihai.
Din declaraţiile înv.Diamandescu Corneliu din datele de: 02.11.2000;
11.01.2000; 07.11.1998; a procesului-verbal de confruntare din data de
06.11.2000, rezultă că în luna iunie 1990 ocupa funcţia de şef al Inspectoratului
General al Poliţiei şi adjunct al ministrului de interne. În acea perioadă s-a
confruntat cu o situaţie deosebită ca urmare a apariţiei fenomenului Piaţa
Universităţii din Bucureşti, împrejurare ce încalca dispoziţiile din Codul Penal,
Decretul nr.328/1966 şi Decretul nr.153/1968, acte normative aflate în vigoare
la acea dată.
La data de 13.06.1990, în jurul orelor 15:30 a dat ordin de retragere a
efectivelor de poliţie din perimetrul Pieţei Universităţii, datorită presiunii
exercitată de masele de manifestanţi, care generase pericolul de a fi încercuite.
Ordinul dat de învinuit a fost ca efectivele să se retragă fiecare la unitatea de
care aparţineau, după care s-a retras în sediul Inspectoratului General al Poliţiei
la birou.
În perioada 14-15.06.1990, învinuitul s-a deplasat la sediul Poliţiei
Capitalei pentru a constata distrugerile provocate clădirii, iar ordinele date de
acesta în calitate de şef al Inspectoratului General al Poliţiei au fost acelea de a
se respecta dispoziţiile legale, de către personalul din subordine.
Astfel, a dispus ca în aresturile poliţiei să nu fie introdusă nici o persoană
fără mandat emis de procuror.
Declaraţiile martorilor audiaţi de procurorii militari în cauză, respectiv
Tătar Alexandru; Chiriac Paul; Adam Stelian; Ivanovici Constantin şi alţii, nu
conţin aspecte incriminatoare cu privire la înv.Diamandescu Corneliu, care să
susţină acuzaţia de subminare a puterii de stat, aşa cum a fost menţionată în
începerea de urmărire penală.
Referitor la înv.Chiţac Mihai, la dosar se află declaraţiile acestuia din
datele de: 24.10.2000; 12.01.2000; procesul-verbal de confruntare din data de
21.01.2000, din care rezultă aceleaşi aspecte care au fost deja menţionate,
privind operaţiunea de evacuare a manifestanţilor din Piaţa Universităţii.
Audierile procurorilor militari au vizat în special elementele anchetei
derulate în dosarul nr.74/P/1998 al Secţiei Parchetelor Militare privind victimele
prin împuşcare rezultate la data de 13.06.1990 în urma atacării sediului
Ministerului de Interne, precum şi aspectele privind persoanele reţinute în
perioada 13-15.06.1990, fapte care, nu constituie obiectul acestui dosar de
urmărire penală, ci al dos. nr.74/P/1998, sau care nu se încadrează în conţinutul
constitutiv al infracţiunii de subminarea puterii de stat prev. de art.162 al.2
C.pen., ci eventual în alte infracţiuni pentru care procurorii militari au dispus
începerea urmăririi penale.
Concluzionând, faptelor încadrate de procurorii militari ca fiind
infracţiunea prev. de art.162 alin.2 C.pen., le lipseşte condiţia necesară
prevăzută de legiuitor, aceea de a fi de natură să slăbească puterea de stat, în
raport de faptul că nu au fost vizate instituţii ale statului în zilele de 14-
15.06.1990, aşa cum s-a întâmplat în ziua de 13.06.1990.
La încadrarea juridică a unei fapte trebuie să ne raportăm la consecinţele
ei, iar din această perspectivă ,venirea minerilor şi muncitorilor în Bucureşti la
data de 14.06.1990 a fost total inutilă din punct de vedere al restabilirii ordinii,
întrucât în jurul orelor 1:00 noaptea se restabilise ordinea în Capitală prin
acţiunile paraşutiştilor de la sediul TVR, ca episod final al violentelor din acea
zi, faptele săvârşite încadrându-se în conţinutul constitutiv al altor infracţiuni,
după caz, şi nu în cel al infracţiunii de subminarea puterii de stat prev. de art.162
C.pen.
Din declaraţiile învinuiţilor, atât cu ocazia audierilor de la Parchet, cât şi
cele ale Comisiei Parlamentare de anchetă,precum si ale numiţilor Gelu Voican
Voiculescu, Dan Iosif şi a altor persoane,rezultă faptul de necontestat, că este
împotriva celei mai elementare logici , ca în situaţia în care F.S.N. abia
câştigase puterea cu o majoritate confortabilă, componenţii acestei formaţiuni
politice ,care au calitatea de învinuiţi ,să fi avut nevoie de a intimida şi descuraja
opoziţia prin distrugerea sediilor sau agresarea fizică a membrilor şi
simpatizanţilor acesteia.
Infracţiunea de subminare a puterii de stat prezintă anumite legături şi
asemănări cu unele infracţiuni al căror element material constă sau se realizează
prin acţiuni violente, infracţiuni care aduc atingere diferitelor categorii de relaţii
sociale ocrotite de legea penală, de exemplu infracţiunile de lovire sau alte
violenţe şi vătămările corporale (art.180, 181, 182 C.pen.); tâlhărie (art.211
C.pen.); distrugerea (art.217 C.pen.); ofensă adusă autorităţii sau ultraj,
înlesnirea evadării, etc.
Deşi aceste infracţiuni sunt săvârşite tot prin acţiuni violente, ele se
deosebesc de infr. prev. de art.162 C.pen., în ceea ce priveşte urmarea imediată,
obiectul ocrotirii penale şi cerinţa esenţială a acestei infracţiuni.
Din analiza dosarului, se desprinde concluzia că acţiunile violente din data
de 13.06.1990, descrise în prezenta ordonanţă, prin natura şi destinaţia locaţiilor
atacate şi în parte devastate de persoanele care iniţial au manifestat împotriva
acţiunii de evacuare a Pieţei Universităţii din Bucureşti, ar fi de natură să se
încadreze în conţinutul constitutiv al infracţiunii de subminarea puterii de stat
prev. de art.162 alin.2 C.pen., dar ancheta iniţiată şi derulată de Secţia
Parchetelor Militare a vizat doar acţiunile din data de 14-15 iunie 1990, motiv
pentru care persoanele care au fost identificate ca participante la acţiunile
violente din data de 13.06.1990, ce a generat venirea minerilor şi muncitorilor în
Bucureşti, cu întreg lanţul de consecinţe, au fost cercetate la vremea respectivă,
în dosare penale separate, doar pentru infracţiuni minore, în special la Decretul-
Lege nr.88/1990.
Menţionăm că din analiza informării din data de 18 iunie 1992 privind
temeinicia şi legalitatea măsurilor de arestare preventivă a inculpaţilor arestaţi în
cursul evenimentelor din iunie 1990, s-a constatat că dintr-un număr de 72
dosare examinate, într-un număr de 59 de dosare măsura arestării preventive a
fost apreciată ca nelegală şi netemeinică, iar în 13 dosare s-a apreciat că privarea
de libertate a avut justificare probatorie.
Materialul respectiv a fost înaintat la acea vreme, conducerii Procuraturii
Generale pentru luarea măsurilor ce se impuneau în raport cu situaţia expusă în
informare.
Pentru infracţiunea prev. de art.162 alin.2 C.pen., se constată că a
intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit art.122 lit.a C.pen., în raport de
violenţele din data de 13.06.1990 şi cu privire la persoanele care le-au săvârşit.

*
* *
Infracţiunea prevăzută de art.163 C.pen.
Prin rezoluţia din data de 09.06.2005, procurorii militari au dispus
începerea urmăririi penale, printre altele şi pentru săvârşirea infracţiunii de acte
de diversiune, faţă de înv.Iliescu Ion.
Din examinarea elementului material al laturii obiective a infr. prev. de
art.163 C.pen., rezultă că acesta constă în una dintre următoarele trei acţiuni:
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a vreunuia din
bunurile care constituie obiectul material al infracţiunii, respectiv: uzinele,
instalaţiile industriale, maşinile, căile de comunicaţie, mijloacele de transport,
mijloacele de telecomunicaţie, construcţiile, produsele industriale sau agricole,
ori a altor bunuri a căror distrugere este de natură să aducă atingere siguranţei
statului.
Fiecare dintre acţiunile care constituie elementul material al acestei
infracţiuni poate fi săvârşită prin explozii sau incendii, ori prin orice alte
mijloace adecvate naturii bunului asupra căruia se săvârşeşte infracţiunea.
Din examinarea sumară a conţinutului constitutiv al infracţiunii reţinute în
sarcina înv.Iliescu Ion, se constată că aceasta nu există, motiv pentru care
urmează să se dispună scoaterea de sub urmărirea penală.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză, nu au rezultat indicii
sau date care să probeze faptul că înv.Iliescu Ion – care avea calitatea de
preşedinte al României în perioada evenimentelor din 13-15 iunie 1990, ar fi
săvârşit în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, infr. prev. de art.163
C.pen.
De altfel, în rezoluţia de începere a urmăririi penale este doar enumerată şi
această infracţiune, printre altele, fără să se precizeze în vreun mod care sunt
acţiunile concrete pe care le-ar fi săvârşit, calificate de lege drept infracţiunea de
acte de diversiune, în calitate de preşedinte al României, în contextul
evenimentelor cercetate.
Din probele dosarului rezultă că în data de 13.06.1990 au fost incendiate
de către autori necunoscuţi o serie de autovehicule şi clădiri aparţinând
instituţiilor statului, dar ancheta derulată de procurorii militari în acest dosar nu
a vizat aceste aspecte. Totodată şi în acest caz, în raport de infracţiunea prev. de
art.163 C.pen. a intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit art.122 lit.a
C.pen., faţă de făptuitori.

*
 * *
Infracţiunea de comunicarea de informaţii false, prev. de art.1681 C.p.
Prin aceeaşi rezoluţie, Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea
urmăririi penale faţă de înv.Iliescu Ion şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de
comunicarea de informaţii false, în contextul evenimentelor din perioada 13-15
iunie 1990.
Infracţiunea de comunicarea de informaţii false prev. de art.1681 a fost
introdusă în Codul Penal prin Legea nr.140/1996, publicată în Monitorul Oficial
nr.289 din 14.11.1996.
Prin urmare, prin rezoluţia din 09.06.2005, procurorii militari au dispus
începerea urmăririi penale faţă de înv.Iliescu Ion şi pentru o fapta, care, la data
presupusei săvârşiri, respectiv iunie 1990, nu era incriminată, iar potrivit art.11
din Codul Penal, „legea penală nu se aplică faptelor care, la data la care au fost
săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni”.
Pentru aceste considerente, urmează să se dispună scoaterea de sub
urmărire penală în raport de infr. prev. de art.1681 C.pen.
*

* *

Infracţiunea de subminarea economiei naţionale prev. de art.165 alin.2 C.P.

Prin rezoluţia din data de 12.06.2006, Secţia Parchetelor Militare a dispus,
printre altele şi începerea urmăririi penale faţă de înv.Măgureanu Virgil sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de subminarea economiei naţionale „prin folosirea
unei unităţi din cele la care se referă art.145Cod penal” prev. de art.165 alin.2
C.pen.
Referitor la această infracţiune, cu privire la pagubele produse în perioada
13-20 iunie 1990 economiei naţionale, prin pontarea fictivă a persoanelor
chemate la Bucureşti, transportul, cazarea şi aprovizionarea cu alimente a
acestora, precum şi nerealizarea producţiei la unităţile miniere şi celelalte unităţi
economice, Secţia Parchetelor Militare a dispus la data de 04.06.2007 o
expertiză financiar-contabilă pentru exploatările miniere din Valea Jiului
(vol.181 f.186-189), stabilindu-se drept onorariu final cuvenit experţilor suma de
150.000 RON (vol.181 f.191).
În ordonanţa de declinare din data de 29.04.2008 dispusă de Secţia
Parchetelor Militare în dosarul nr.75/P/1990, trimis la Secţia de Urmărire Penală
şi Criminalistică aflat în prezent la D.I.I.C.O.T. se precizează că expertiza
financiar-contabilă menţionată a fost întreruptă printr-o rezoluţie a şefului
Secţiei Parchetelor Militare.
Potrivit art.165 din Codul Penal, aflat în vigoare la data săvârşirii faptelor
reţinute în sarcina înv.Măgureanu Virgil, pedeapsa în cazul prevăzut de
alineatul 1 este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi
confiscarea parţială a averii, iar în cazul prev. de alin.2, pedeapsa era închisoarea
de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
Se constată că, atât la data începerii urmăririi penale, 12.06.2006, cât
şi la data la care s-a dispus efectuarea expertizei financiar-contabile,
04.06.2007, răspunderea penală era prescrisă din iunie 2005 potrivit art.121
alin.1 C.p. întrucât a intervenit termenul de prescripţie prev. de art.122 lit.a
C.pen., pentru această infracţiune.
Din aceste motive, urmează să se dispună încetarea urmăririi penale faţă
de înv.Măgureanu Virgil sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art.165 alin.2
C.pen.

*
* *
 Din examinarea rezoluţiilor de începere a urmăririi penale dispuse de
procurorii militari, aflate în cuprinsul dosarului de urmărire penală, se constată
următoarele aspecte:
Rezoluţiile nu îndeplinesc condiţiile de fond prevăzute de art.6
paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit
căreia, orice persoană acuzată are dreptul în special, să fie informată în cel
mai scurt timp, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit asupra
naturii şi cauzei acuzaţiei aduse contra sa. Potrivit jurisprudenţei Curţii
Europene a Drepturilor Omului, prin „acuzaţie” se înţelege notificarea
oficială emanând de la o autoritate competentă privind învinuirea,
referitoare la săvârşirea unei infracţiuni. Prin „natura acuzaţiei” se înţelege
calificarea juridică dată faptelor materiale reproşate persoanei urmărite,
iar prin „cauza acuzaţiei” se au în vedere însăşi faptele materiale de care
este acuzată persoana urmărită, reprezentând de fapt o simplă enumerare a
unor articole din Codul Penal.
Această precizare privind actele procedurale aflate la dosarul de urmărire
penală, se impune întrucât, prin acestea s-a dispus începerea urmăririi penale
faţă de un număr semnificativ de persoane, faţă de care s-a reţinut săvârşirea
unor fapte deosebit de grave, unele imprescriptibile.

*
* *

Cu privire la infracţiunile enumerate în plângerile şi memoriile menţionate

în cap.I al ordonanţei, se constată că, exceptând infracţiunile contra păcii şi
omenirii cărora li se aplică prevederile art.121 alin.2 C.pen., sunt prescrise din
luna iunie 2005, întrucât, potrivit art.123 C.pen., cursul termenului de prescripţie
a răspunderii penale, se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit
legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului, iar în acest dosar de
urmărire penală a fost dispusă începerea urmăririi penale doar faţă de învinuiţii
menţionaţi şi pentru infracţiunile cuprinse în cadrul rezoluţiilor pentru care s-au
luat aceste măsuri.
Analiza materialului probator al dosarului de urmărire penală cu privire la
infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, altele decât cele
ce revin competenţei de cercetare a D.I.I.C.O.T., sau cu privire la infracţiunile
imprescriptibile enumerate în plângerile şi memoriile anexate la dosar, în care
persoanele reclamate au calitatea de făptuitori, urmează să fie efectuată de către
Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit disp. art.29 C.proc.pen. în raport de
calitatea învinuiţilor şi persoanelor reclamate, la data săvârşirii faptelor reţinute
în sarcina lor.
Faţă de cele constatate,
În baza art.249 C.proc.pen. şi art.243 C.proc.pen. rap. la art.11 pct.1 lit.b
şi c C.proc.pen. şi art.10 lit.a, b, d şi g C.proc.pen.; art.45 C.proc.pen. rap. la
art.42 C.proc.pen., rap. la art.29 pct.1 lit.a, b, d C.proc.pen.; art.228 alin.6
C.proc.pen. rap. la art.10 lit.g C.proc.pen.;

DISPUN:

I. Scoaterea de sub urmărire penală a numiţilor:

-Iliescu Ion pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 C.pen.; art.163
C.pen.; art.1681 C.pen.;
-Dumitrescu Emil Cico pentru săvârşirea infr. prev. de art.162
alin.2 C.pen.;
-Chiţac Mihai pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
 -Mateşoi Adrian pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Diamandescu Corneliu pentru săvârşirea infr. prev. de art.162
alin.2 C.pen.;
-Costea Petru-Dan pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Atomulesei Vasile pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Sultănel Gheorghe pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Nădejde Alexandru pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Ilinescu Constantin pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Costinaş Benoni-Gheorghe pentru săvârşirea infr. prev. de
art.162 alin.2 C.pen.;
-Cămărăşescu Nicolae pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Mihăilă Gheorghe pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Bondoc Titu col.(r) pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Temelescu Viorel pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Ciocan Nicolae pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Stanca Nicolae pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
 -Miclăuş Nicolae pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Doroftei Petru pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Mătieş Cornel pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Simion Iordache pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Dihoru Valentin pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Borislavschi Dimitrie pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Loiş Dorin pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.;
-Drella Matei pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.;
-Kleibel Wilhem pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Braiţ Petru pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.;
-Bacs Ştefan pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.;
-Burlec Plăieş-Cornel pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2
C.pen.;
-Napău Ion pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.
II. Încetarea urmăririi penale faţă de numiţii:
-Măgureanu Virgil pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.1
C,pen. şi art.165 alin.2 C.pen.
întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
-Avramescu Ovidiu, Muntean Octavian, Bâtlan Dumitru pentru
săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.
întrucât a intervenit decesul acestora.
 III. Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii Anghel
Neculai; Stoica Emil pentru săvârşirea infr. prev. de art.162 alin.2 C.pen.,
precum şi faţă de toţi făptuitorii nominalizaţi în plângerile şi memoriile anexate
dosarului de urmărire penală, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în titlul
I partea specială din Codul Penal menţionate în plângerile respective, întrucât a
intervenit prescripţia răspunderii penale în raport de aceste fapte.

IV. Declinarea competenţei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală

şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie pentru soluţionarea cauzei sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art.357
C.pen.; 358 C.pen.; 359 C.pen.; 360 C.pen. şi a altor infracţiuni pentru care
Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale la datele de
28.05.2007; 09.06.2005, respectiv 12.06.2006 faţă de înv.Iliescu Ion;
Măgureanu Virgil şi alţii, precum şi faţă de făptuitorii menţionaţi în plângerile
şi memoriile anexate dosarului, reclamaţi de săvârşirea acestor infracţiuni.