DIN MASIVUL COZIA ÎN MASIVUL FĂGĂRAŞ

La cabana Cozia am ajuns pe unul din traseele cunoscute. De la cabană am plecat

dimineaţa devreme, cerul era încă înstelat, iar spre răsărit o vagă undă de lumină
arăta locul unde vă răsări soarele. Am urmat drumul carosabil ce coboară de la Releu şi
am parcurs rapid, în răcoroasa dimineaţă. circa 1 km. În locul numit «La Mocirle»,
drumul coteşte spre dreapta, iar noi am urmat poteca marcată, la început clară,
pe urmă prin pădurea căzută, peste vîrful Omu spre poiana Perişani. Din poiană,
drumul prin stîngă noastră spre satul Perişani. Intrăm în sat trecînd podeţul peste
pîrîul Băiaşu şi ne continuăm drumul spre Cîineni, pe drumul naţional Curtea de
Argeş — Cîineni, circa 1 km. pînă la bifurcaţia spre dreapta ce duce la Mlăceni. Urcăm
pe acest drum ce duce spre Mlăceni pînă ce ieşim pe platoul din capul satului. Aici
ne înscriem spre stînga noastră, pe o potecă pe valea unui izvor, pe urmă pe
coasta dealului şi ieşim pe culmea dealului ce înconjoară satul dinspre nord spre
sud. Putem ieşi pe culme şi pe altă potecă, toate aceste poteci se întîlnesc pe
culmea dealului. De aici drumul nostru continuă numai pe culme, urmînd mereu
poteca ciobănească prin pădurea de fag. La primul luminiş în faţa noastră, spre
nord, se întinde masivul Făgăraş; În stînga, în vale se vede drumul Cîineni iar spre sud
este vîrful împădurit Omu din munţii Cozia, de unde am venit.
Urmăm drumul nostru spre nord, şi urcăm mereu. Depăşim zona pădurilor
de fag şi bradul devine predominant. Spre seară am ajuns într-o poiană numită
Golul Clăbucetului. Sîntem la 1 540 m altitudine. Aici există izvor şi loc de popas sau
tabără. Dimineaţa continuăm drumul pe la Zănoaga, stîna Călugăru, vîrful
Călugăru, numai pe creastă. Pădurea de brazi lasă loc golului alpin. Urcăm vîrful
Leu şi pe urmă pe vîrful Faţa lui Sfîntu Ilie (1940 m). În faţa noastră se profilează
creasta dură a Făgăraşilor, cu vîrfurile Suru, Budislavu, măreaţa stîncă a Ciortei,
Scara, Şerbota şi în zare vîrful Negoiu. Ne continuăm drumul pe creasta din ce în ce mai
îngustă a muntelui Pietriceaua; În stînga, abrupturile duc spre căldările Budislavului,
iar în dreapta pajişti, intense pajişti cu turme, stîne şi peisaj alpin neasemuit de
frumos. Urcînd spre vîrful Boiu, creasta devine din ce în ce mai accidentată; pe vîrf
ajungem la 2 352 m altitudine şi urmărim din nou imensa stîncă accidentată a Ciortei,
unde dorim să ajungem. Acum este necesar să facem ultimele verificări la echipament:
urmează cea mai grea parte a drumului. Coborîm vîrful Boiu spre Valea Scara — pînă
putem ocoli peretele ce întrerupe drumul de creastă. Sîntem atenţi să nu alunecăm şi ne
asigurăm fiecare pas. Nu mai există potecă. După ce trecem de perete, revenim
pe creastă, urcăm vertiginos şi ajungem pe vîrful Ciortea (2426 m). Zărim jos,in
căldarea din faţa noastră, lacul Avrig, unde ajungem prin portiţa Avrigului şi ne
ridicăm tabăra. Se lasă seara şi în căldura sacului de dormit ne amintim de
frumuseţea drumului făcut.

EUGEN RECEANU
Scanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.com
Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/