Sunteți pe pagina 1din 48

nemaivåzutå çi având efecte ce, mai apoi, s-au vådit a fi nu mai

så-i îmbie pe primii oameni cu – så zicem – o licoare miraculoaså,


cilor sinceritatea aceea otråvitå çi, prin nu çtiu ce vicleçug zeiesc,
adevårat lucrarea çi se vorbirå pe datå så afuriseascå în veci ve-
Fåcând atunci sfat, zeii toÆi au hotårât så-çi încheie o datå cu
se pråpådeau çi se topeau pe picioare, nu alta.
de care nu puteau scåpa nici în ruptul capului. Çi, tocmai de aceea,
sinceritate organicå, visceralå, de neståvilit; în sfârçit, o sinceritate
am spune noi aståzi, påcåtuiau printr-o sinceritate excesivå. – O
bunå-creçtere – nu puteau så ascundå nicicum lucrul acesta. Cum
mare påcat în faÆa acelor zeitåÆi care mai cå nu plesneau de atâta
aceçti oameni originari çi ne-ispråviÆi, çi – ceea ce era cel mai
complet stråine unul altuia. Cåci nu se suportau deloc unii pe alÆii,
lor singuråtate; un univers de universuri trufaçe, glaciale çi
colice, incomunicabile çi nihiliste, pråpådindu-se în prea marea
çi triste pânå la autodesfiinÆare. Un univers de monade melan-
fåpturi absolut izolate çi singure – zburlite, înfrigurate, solitare
prea-zeiascå, a putut så iaså ceva atât de puÆin asemenea lor: niçte
de neconceput cum, din mâinile lor çi din generozitatea lor
facå în toate felurile, cåci le era ruçine din cale afarå çi li se pårea
început så bombåne, så se certe ca la uça cortului între ei çi så se
pierdutu-s-au råu de tot cu firea çi înfuriatu-s-au atunci foarte. Au
çi auzind ei ce nemaivåzutå çi nemaiauzitå ciudåÆenie le-a ieçit,
Cicå zeii, dupå ce i-au fåcut întâia oarå pe oameni, çi våzând
19 iulie 19...
ColecÆie coordonatå de DAN PETRESCU
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 13
Coperta colecÆiei: VALENTIN NICOLAU totul cu bine: va fi atât de simplu cå nici nu-Æi vei da seama.
IlustraÆia: Rembrandt, Portret de evreu båtrân, 1654, Ermitaj ObiçnuinÆele dialectice ale minÆii tale înaripate çi „veçnic crea-
toare“ vor surmonta pe loc – dacå, nu cumva, vor „dizolva“ de-a
dreptul – orice obstacol apårut.
Ethosul acela ascetic atât de specific care face din cineva un
„intelectual“, un fel de benedictin al vremurilor moderne, cu acces
privilegiat la lucruri „interioare“, la „lucruri ascunse de la facerea
lumii“, ei bine, ethosul acela – copleçit parcå de propria-i flexi-
bilitate – se stricå încetul cu încetul, se înstråineazå treptat de sine
çi, într-o bunå zi, dispare de-a binelea. Fireçte, insul continuå så
se poarte ca un „intelectual“, are manierå, çarm, zice frumos
„såru’ mâna“ la cucoane: vorbeçte, råspunde, cuvânteazå strålu-
citor în felul „intelectualilor“, înså, dacå te vei uita mai atent la
el, îi vei descoperi numaidecât apucåturile proaspete de cocotå.
Cåci el nu e acum un oriçicine: el, bunåoarå, nu mai cugetå acum
decât la teme vandabile – marketable – nu mai scoate din gurå
decât lucruri bine sponsorizate çi nu-çi mai face treaba oriunde,
ci numai la „simpozioane“ çi sindrofii cu totul speciale; fårå a i
se fi cerut explicit acest lucru, el nu mai produce decât exact acel
gen de idei care se açteaptå de la el. Cum s-ar zice, el face acum
COSTICÅ BRÅDÅæAN parte, pe deplin, din establishment (stabiliment, pe româneçte).
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN Mai cu seamå, el dobândeçte acum un simÆ în plus: „simÆul
puterii“. SimÆul acesta nu e localizat nici în nåri, nici în ochi sau
în timpane, çi nici în vreun alt loc cunoscut, înså funcÆionarea
© Editura Nemira, 2001
lui e neîndoielnicå çi ireproçabilå. Prin acest simÆ suplimentar,
„intelectualul“ çtie acum cu precizie unde anume se aflå puterea,
Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså. çi tot ce va face el de aci înainte, tot ce va scrie çi va cugeta, se
va învârti în jurul acelui centru nevåzut al lumii care e locul unde
Difuzare: se aflå puterea. Çi câÆi fiori, cât deliciu mai presus de limbå stå
S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti în aceastå existenÆå de floarea-soarelui! FascinaÆie? – nu, acesta
Telefax: 314.21.22, 314.21.26 e un cuvânt încå prea palid pentru a exprima adevårata lui stare
Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti existenÆialå. Iar tot misterul situaÆiei stå în aceea cå el nu se va
gråbi så ia el însuçi puterea: nu, ci va çti så stea mereu la o
e-mail: editura@nemira.ro
anume – igienicå – distanÆå, arta lui va fi aceea de a opina prudent,
www.nemira.ro
de a încrunta întotdeauna cu tâlc din sprâncene çi de a scutura
semnificativ din pipå; nu se va arunca prosteçte în arenå, unde
ISBN 973-569-484-0
çi-ar putea frânge iute gâtul, ci – de la înålÆimea conceptelor sale –
pentru a mai råmâne încå în viaÆå.
pentru ziua de mâine nu întrevezi vreun motiv, cât de cât serios,
extazului, înså poÆi foarte bine så te spânzuri din cauzå cå nici
controverselor metodologice asupra experienÆelor sumeriene ale
ele nu pot Æine loc de Dumnezeu. Nu poÆi avea insomnii din cauza
vorbeçti – så vorbeçti frumos, inteligent, cuceritor, înflåcårat. Înså
Cåci despre sacru, arhetipuri, structuri çi paradigme poÆi doar så
„ÇtiinÆa religiilor“ nu are absolut nici o legåturå cu credinÆa.
al tuturor „çtiinÆelor religiei“!
Dumnezei, nici un Dumnezeu: iatå marele principiu axiomatic
cu atât mai puÆin tu însuÆi vei avea unul singur al tåu. – Mai mulÆi
al copilåriei! Cu cât vei studia existenÆa mai multor Dumnezei,
spiritului, adio nesfârçitå blândeÆe çi bunåtate a Dumnezeului unic
pråbuçire mai mare ori angoaså mai cruntå. Adio virginitate a
frontal, nemåsluit cu sensul real al istoriei religiilor. – Nu existå
pentru un spirit neînclinat patologic spre aventurå decât contactul
Luând înså lucrurile în serios, nu existå ranå mai cumplitå
dintr-o datå, ståpân peste lumi, peste zei çi peste oameni.
vieÆii, ci ai råzbåtut la nivelul ei cel mai înalt imaginabil. Iatå-te,
banalå a semenilor tåi, nu mai eçti acum la nivelul fleacurilor
måguleçte çi nu te flateazå mai mult: tu nu mai tråieçti acum viaÆa
pe când ei – ei nu mai sunt de mult ç.a.m.d. Nimic, parcå, nu te
critic“, så ai sentimentul îmbåtåtor çi pervers cå, iatå, tu eçti viu,
zei çi zeiÆe, så-i måsori, så-i compari, så le aplici un „demers
mintea – aça, neînfricat – peste toate trecutele lumi, peste råposaÆii
15 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
14 COSTICÅ BRÅDÅæAN
va aborda simandicos çi savant toate tainele „vieÆii politice“ çi COSTICÅ BRÅDÅæAN
se va bucura, pe îndelete, precum adevåraÆii cunoscåtori, de toate
rafinamentele, cvasi-erotice, ale fenomenului puterii.
*
În sfârçit, am ajuns la Dumnezeu. „Intelectualul“ este acela
care, printre primele lucruri ce le-a fåcut qua „intelectual“, a fost
så se informeze temeinic mai cu seamå asupra „istoriei religiilor“.
Întrucât el nu e unul dintre cei dispuçi „så creadå ca babele“,
întrucât „moçul cu barbå“ ar fi pentru el un Dumnezeu mult prea
mårunt – dacå nu de-a dreptul hilar, unul cu care Æi-e ruçine –
„intelectualul“ adevårat întreprinde, ca într-o veçnic reluatå
råtåcire prin deçert, acel demers cum nu se poate mai temerar care
e cåutarea propriului såu Dumnezeu. E vorba, fireçte, de un Dum- JURNALUL LUI
nezeu mult mai „interesant“ çi mai elaborat, un Dumnezeu al
nuanÆelor çi al lucrurilor delicate, în sfârçit, un Dumnezeu pe
ISAAC BERNSTEIN
måsura minÆii lui infinit-sofisticate. Cåci, e ceva de ordinul evi-
denÆei: doar n-o så-mi luxez eu mintea siluind-o så priceapå ideea
nu çtiu cårui Dumnezeu rustic, absurd çi straniu, ci el – dacå e
un Dumnezeu adevårat çi cât de cât rezonabil – så binevoiascå a
lua forme compatibile cu disponibilitåÆile minÆii mele. Nici un
„intelectual“ ce se respectå cât de cât n-ar putea admite, în ruptul
capului, så se prosterneze aça, necondiÆionat, în faÆa oricårui fel
de Dumnezeu. Nici vorbå: existå niçte cerinÆe, niçte „coman-
damente“ raÆionale care dirijeazå constituirea unui concept accep-
tabil de Dumnezeu. Ç.a.m.d., ç.a.m.d.
*
Numai cå vreau så-l våd eu pe acel ins onest care a luat în
serios „istoria religiilor“ (çi „çtiinÆa religiilor“ çi „filozofia reli-
giei“ çi toate de acest gen), çi care, astfel, nu çi-a pierdut definitiv
inocenÆa spiritului. (Nu intrå aici în discuÆie, fireçte, lecturile
popeçti ale istoriei religiilor – am mai spus cå må refer doar la
oamenii oneçti.) Ah, da, cum så nu? – era så uit: e o adevåratå
plåcere så te îndeletniceçti cu „istoria religiilor“, så-Æi porÆi
fantomatic, de existenÆe veçnic tânguindu-se între-da-çi-nu.
spre a funcÆiona, le împrumutå finalmente çi lor chipul fumigen,
obçte, neavând câtuçi de puÆinå nevoie de vreo fårâmå de materie
Aça încât, „lumile interioare“ cu care se îndeletnicesc ei înde-
goale, cåci „a mânui concepte“ nu e decât o metaforå oarecare.
çi cu gemetele, pe când „intelectualii“ – „intelectualii“ cu mâinile
coarnele plugului în mânå, soldatul cu puçca, târfa cu tandreÆile
stå toatå raportarea lor la lume. Plugarul îçi petrece viaÆa cu
tual“ ce se respectå cât de cât. UçurinÆå – acesta e numele sub care
e doar o producÆie a minÆii mele“, trebuie cå simte orice „intelec-
intern al propriei lor gândiri: „Lumea aceasta, aça cum o vedeÆi,
talitatea lor, n-ar fi decât un accident logic oarecare, un eveniment
så se poarte ca çi cum toate cele din jur, cu toatå obråznicia çi bru-
face så se subÆieze, pânå la „descårnare“, çi în propria lor gândire,
låuntric, imaterial, pururea ascunçi de ochiul nesåtul al lumii, îi
curentå de a fi se desfåçoarå undeva într-un registru nevåzut,
ce-i înconjoarå, cu corporalitatea ei. Faptul cå modalitatea lor
Mai întâi, ei se aflå într-un raport foarte special cu lumea
totul trebuie gândit cu altå minte.
constatåri cu totul çi cu totul neobiçnuite: evident, în cazul lor,
apucåturile çi ciudåÆeniile curente ale existenÆei lor îÆi prilejuiesc
bunul Dumnezeu så existe; ei aproape cå Æin de altå specie. Iar
altfel.) E limpede cå ei sunt seminÆia cea mai sucitå din câte a låsat
Cât despre „intelectuali“ – numai de bine. (Ca så nu zicem

16 iulie 19...

12 COSTICÅ BRÅDÅæAN

ele cât de cât. Existå o anumitå jenå intelectualå în faÆa cåilor prea
îndelung båtåtorite ale acestei lumi, çi Æi se poate întâmpla chiar
o scådere în proprii tåi ochi atunci când n-ai fost în stare så te abaÆi
måcar „atâtica“ de la fågaçele blestematei „normalitåÆi“. Chiar nu
ai voie så aduci çi tu o datå ceva nou, Æie så-Æi fie håråzit oare
numai epigonismul etic çi gloria aceea leçinatå de veçnic copist
al virtuÆii? De ce så îmbåtrâneçti çi tu – al câtelea? – în umbra unor CUVÂNTUL AUTORULUI
precepte rås-coapte, obosite, epuizate – reluate de atâtea çi atâtea
ori? (Çi – trebuie så o recunoaçtem – aici este çi ceva oarecum
de înÆeles: nu e oare un lucru recomandabil, bunåoarå, så încerci
a te Æine cât mai departe de acele femei despre care se çtie cå au Dacå Isaac Bernstein n-ar fi existat, atunci pesemne cå ar
trecut prin mâini prea multe?) fi trebuit inventat. El aproape cå nici nu este o persoanå – în
De ce, atunci, så nu-Æi inventezi propria ta moralå, una înÆelesul obiçnuit çi propriu al cuvântului, un om aça ca mine sau
curatå, igienicå – una, ca så zic aça, „de unicå folosinÆå“? Nimeni ca dumneavoastrå, ci mai curând o stare de spirit. Ce vreau så
nu-çi va mai pune pe ea mâinile plebee, nimeni nu Æi-o mai pipåie, spun? Cå pe dânsul n-ai så-l întâlneçti neapårat în felul în care
nu Æi-o mai împinge – e a ta çi numai a ta. De ce så nu ai bucuria îi întâlneçti pe toÆi ceilalÆi oameni, la piaÆå, în tramvai ori într-una
intelectualå, bucuria esteticå a fåuririi unei morale noi – „flexi-
din plimbårile tale, ci l-ai putea întâlni foarte bine chiar fårå så
bile“, „multiforme“, „pluraliste“, „tolerante“, „fårå obligaÆii“,
ieçi deloc din caså, încruciçându-Æi drumurile cu dânsul – ca så
„fårå sancÆiuni“ çi fårå alte sâcâieli – care så-Æi ofere în fiecare
zic aça – pe traseele çi cårårile propriei tale deveniri interioare.
zi alte çi alte delicii, mereu alte çi alte savori? O eticå pe måsura
Pur çi simplu, vine o vreme când nu mai poÆi evita så te confrunÆi
omului – una în care el så fie cel care are imperativele în ståpânire,
çi nu acestea så-l tiranizeze pe el. Cåci – ce Dumnezeu! – etica e cu el, så i te açezi hotårât în faÆå çi, în sfârçit, så încerci a te vedea
cea fåcutå pentru oameni, çi nu oamenii pentru eticå. Iar pe tine însuÆi printr-însul (prin lumea lui). Nu çtiu cum iese el
„intelectualii“, evident, cu atât mai puÆin. din aceastå întâlnire, dar tu, cu siguranÆå, nu poÆi ieçi altfel decât
mai bogat ca înainte.
* Aç putea spune cå întâlnirea cu Isaac Bernstein n-a fost
pentru mine chiar o chestiune de purå întâmplare; ea a fost,
Existå, apoi, în aceastå privinÆå, altfel de „vremuri intere- într-un anumit fel, o întâmplare provocatå. (CunoaçteÆi, doar,
sante“, unele care nu, nu te mai vor jupuit. Dimpotrivå, le-ar foarte bine acest gen de situaÆie: Æii mult så întâlneçti pe cineva,
plåcea chiar så te vadå rumen în obraji, rotunjindu-te çi pro- întrebi în dreapta çi-n stânga despre el, îi çtii de la o vreme toate
sperând pe zi ce trece. Sunt acele vremuri care te îmbie, care te drumurile, iar când, în sfârçit, Æi se pare cå rostul întâlnirii
poftesc så fii „al lor“. Vorba vine „te poftesc“: ai toatå libertatea aceleia s-a „copt“ destul în sufletul tåu çi te hotåråçti så-l abor-
så nu li te dai, atâta doar cå aça vei cråpa puÆin de foame. Acum dezi – ei bine, atunci, pomenindu-te înaintea lui, aråÆi o suprizå
nu te mai paçte smulsul unghiilor sau altceva de felul acesta, ci cât toate zilele de mare, simulând actoriceçte toatå întâmplarea
prostituÆia. – Çi în ce chip minunat – çi subtil, çi parçiv-sofisticat – întâlnirii.) Astfel am ajuns çi eu så-l cunosc pânå la urmå pe Isaac
se petrece totul! Însåçi raportarea ta atât de liberå, de „fluidå“ çi Bernstein. Dar ce spun eu? Am ajuns – cum veÆi vedea prea bine
de „flexibilå“ la chestiunile etice este cea care te va ajuta så treci çi în paginile ce urmeazå – så påtimesc pe propria-mi piele aceastå
Jurnalului såu (C.B.). cu minuÆie, prin tortura nesomnului, prin blidul de mâncare pe
transcrie (fårå a le comenta câtuçi de puÆin), la momente diferite, în foile vi se spargå odatå dovleacul åsta prost), prin unghiile smulse
texte (din feluriÆi autori) pe care Isaac Bernstein a gåsit de cuviinÆå så çi le
la început, cå am låsat, în prezenta formå a Jurnalului, çi cele câteva astfel de
vânduÆi çi cosmopoliÆi ce sunteÆi – asta meritaÆi voi, bå, asta: så
la Editura FunaÆiei Culturale Române, în 1998). Trebuie så menÆionez, încå de 'telectuali, hå!, 'tu-vå muman-n cur de reacÆionari!, trådåtori
Nicolae Balotå, în al såu Caiet albastru, volumul al II-lea, la pagina 189 (apårut pereÆi, prin pata roçie låsatå acolo ('raÆi ai dracului de bandiÆi,
* Isaac Bernstein ar fi putut så gåseascå faptul (re-)povestit çi de cåtre aceastå lume – så se producå tocmai prin capul lovit cu sete de
ca noul tåu contact cu corporalitatea lumii – botezul tåu întru
interioarå a fratelui-porc. Çi ironia incredibilå a vieÆii mai face
în detaliu toatå maçinåria meschinå çi perfecta coordonare
mul îngerilor, iatå cå tocmai ei sunt cei nevoiÆi acum så cunoascå
rialiceçte, care fuseserå odinioarå atât de aproapiaÆi de metabolis-
ei, cei care – s-ar putea spune – aproape cå nici nu existau mate-
oamenilor. Or, aça ceva e parcå anume fåcut pentru „intelectuali“:
nåstruçnicå cu trupurile, cu mådularele, cu dinÆii çi cu maÆele
vremuri så fie brutalitatea, çi, mai precis, tortura: ocupaÆia aceea
cumplitå a vieÆii face ca însoÆitoarea cea mai fireascå a acestor
umble nici mai mult, nici mai puÆin decât la ...corporalitate. Ironia
iar în astfel de vremuri se întâmplå ca „intelectualilor“ så li se
Se întâmplå înså ca, uneori, så existe „vremuri interesante“,
så cumperi piei. Atunci de ce minÆi, Klein, de ce minÆi?!“*
*
la Czernowitz så vinzi lemne. Dar tu, de fapt, te duci la Lemberg
spui cå mergi la Lemberg så cumperi piei, ca eu så cred cå te duci
Grün explodeazå: „De ce minÆi, må Klein, de ce må minÆi? Îmi locul nu çi-l aflå.
„Må duc la Lemberg så cumpår piei.“ Lungå tåcere. Deodatå, nu vrea så audå, pentru cå prea sunt sofisticaÆi... Oricum ar fi, ei
Grün çi Klein se întâlnesc în tren. Grün: „Încotro Klein?“ respinge, pentru cå par mai degrabå îngeri – iar cerul, cerul nici
çi reci, înÆelepte çi dând, prea-adesea, în gropi. Påmântul îi
fåpturi exaltate çi neîntregi, supra-omeneçti çi ne-ispråvite, febrile
Iar asta, evident, îi face så devinå niçte monçtri de neînchipuit:
i-ai putea vedea risipindu-se-n våzduh de-ar veni un vânt mai mare.
dacå nu s-ar Æine bine de stilou, i-ar lua curentul çi – negreçit –
dispare våzând cu ochii; tangenÆi din ce în ce mai puÆin la viaÆå,
oameni de hârtie. CondiÆia lor se descårneazå çi greutatea le
lor, pentru a le intra în vine çi a-i face din ce în ce mai mult niçte
încep, într-o bunå zi, så iaså din cårÆile ce poartå pe cotor numele
„Constructele“ teoretice, „fantasmele“ çi „edificiile conceptuale“

COSTICÅ BRÅDÅæAN 10

6 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 11

cunoçtinÆå cu un „neliniçtitor“ ca dânsul – cåci nu e o simplå jumåtate gol pentru care ajungi în curând så-Æi vinzi tot: mamå,
„conversaÆie“ cea pe care o ai cu el çi, cu siguranÆå, nici „cor- suflet, Dumnezeu, absolut tot.
dialå“ nu se poate numi încolÆirea aceea neîncetatå în care te Toate aceste lucruri existå. Existau – la fel de ferm çi de pås-
simÆi prins imediat dupå primele vorbe ce le-ai schimbat cu tos-consistent – chiar çi atunci când tu, atât de iscusit çi beat de
dânsul. Isaac Bernstein este acel gen de personaj pe care nu poÆi inocenÆå, te îndeletniceai cu „lumile interioare“, cu „universurile
nicidecum så-l bånuieçti cå-Æi adreseazå explicit – anume Æie, posibile“ çi cu „catedralele de idei“. Existå de când lumea: dar
celui de faÆå – toÆi acei ghimpi ai retoricii sale, ci el vorbeçte ce spun eu? Ele sunt lumea, lumea cea autenticå, a cårei necu-
întotdeauna doar despre „situaÆii generale“, despre „starea lumii“, noaçtere se plåteçte – iatå, dupå cea mai cinstitå måsurå – cu
„lucruri abstracte“ etc. – numai cå, nu çtiu cum se face, dar tu creierii låsaÆi pe pereÆi, cu genunchii zdrobiÆi mårunt-mårunt, cu
te simÆi în permanenÆå primul vizat de toatå acea vorbire a lui. falangele subÆiate, cu toate aceste întruchipåri însângerate ale
Cu toate acestea, i-am stat cât am putut în preajmå, l-am corporalitaÆii tale (cea care – îÆi mai aminteçti? –çi pe tine, odi-
iscodit, l-am plictisit, l-am agasat, m-am fåcut de o mie de ori nioarå, te dezgusta atât de mult).
de râs çi m-am simÆit ridicol de încå çi mai multe ori. În sfârçit, Ce e drept, o astfel de lume e de negândit. Mintea iese cople-
poate cåutându-mi çi o anumitå compensaÆie, nu m-am låsat pânå çitå çi umilitå irevocabil din aceastå experienÆå fundamentalå, care
ce nu i-am obÆinut consimÆåmântul spre a-i aranja çi tipåri o o ajutå så priceapå cå este cu putinÆå ca niçte vergi la tålpi – niçte
(micå) parte din hârtii. Or, rezultatul este tocmai ceea ce dumnea- gâdilåturi oarecare la „materialitate“ – så schimbe totul în ordinea
voastrå aveÆi chiar acum în faÆå. Judece fiecare, dupå måsura sufletului, så te converteascå cum nici Dumnezeu din ceruri, dacå
sufletului såu, însemnåtatea a ceea ce a çi început så råsfoiascå, s-ar ivi, n-ar face-o. Dar – c’est la vie! Gândeçte asta sau nu mai
confruntå-se fiecare, cum crede de cuviinÆå, cu lumea acestei gândi nimic.
cårÆi, çi hotårascå de meritå laude ori numai uitare. În ce må
priveçte, cred cå deja nu mai pot fi chiar atât de imparÆial faÆå de
*
aceste pagini – o recunosc deschis çi – cum så spun? – un pic
bucuros. Cum oare ar mai putea fi imparÆial acela care s-a trezit
Apoi, pentru „intelectual“ unul dintre cele mai desuete
de atâtea ori zicându-çi: Isaac Bernstein c’est moi?
lucruri din câte ar putea så fie este etica çi – în genere – tot ce e
legat de moralitate. Câtå ascuÆime a minÆii nu pune el în joc
Ce-aç mai putea spune? Ce-ar mai putea face un editor în
faÆa (prefaÆa) autorului såu decât så tacå çi så surâdå complice? pentru a demonta orice „obstacol etic“, câte teorii nu iscå el din
nimic pentru a dovedi – aça, negru pe alb – cå cutare sau cutare
C.B. ticåloçie nu doar cå nu e câtuçi de puÆin ticåloaså, dar, dacå stai
bine så te gândeçti, are çi nu çtiu ce aer de „superbie“ sau de
„metafizicå frumuseÆe“?
Ca så spunem o datå lucrurilor pe nume, un „intelectual“
autentic s-ar simÆi destul de prost så se supunå tocmai acelor
precepte pe care çi prostimea, în mojicia ei, le urmeazå çi le
respectå orbeçte. El vede aici, pesemne, o nu çtiu ce degradare,
primejdia vreunei nesånåtoase contaminåri, cåci nu se poate ca,
de atâta folosinÆå, acele precepte så nu se fi uzat sau murdårit çi
somnului – pentru a te duce direct în tabåra (mai degrabå în „lagårul“) ei.
„încânte“, så te adoarmå çi, în cele din urmå, så te råpeascå – în timpul
sclifoselile pompieresc-optimiste cu care vrea så te „vråjeascå“, så te
peste picior, så râzi de toate hlizitele ei formulåri „raÆionale“, de toate
çi simplu, nu trebuie så-i acorzi absolut nici un credit – s-o iei neîncetat
în esenÆa ei – lumea aceasta este chiar nemåsurat de tristå. Ç.a.m.d. Pur
dimpotrivå. Nici nu inspirå veselie, cum vor så ne mintå câte unii, ci –
lumea aceasta nu este frumoaså, cum tot repetå ea cå este, ci chiar
inventå tocmai ea, prin vocile ei predilecte, despre sine. Nu, trebuie så çtii:
de a nu crede câtuçi de puÆin în minciuna optimistå, bucolicå ce-o tot
sånåtoaså, rezonabilå, singura formå de a nu-Æi pierde minÆile este aceea
este çi una teribil de insidios-învåluitor-mincinoaså, singura atitudine
Or, în faÆa unei lumi atât de smintite, dar care – pe deasupra – mai
må astupå sub el, må striveçte çi må face så nu mai însemn nimic?
de vreme ce subiectul må copleçeçte, må ståpâneçte, cade peste mine,
acestuia. Cine ar mai putea zåri ceva din mine, cu semnåtura mea cu tot,
mai bine må „camufleazå“, cum spui dumneata, chiar grozåvia subiectului
çi de bolnavå – despre care scriu? Auzi, ce întrebare! Påi, pe mine cel
a lumii despre care scriu, a lucrurilor lumii acesteia – atât de descreieratå birul lui de inocenÆi.
ceva „temeritatea“ sau „obråznicia“ mea în faÆa obråzniciei fårå de sfârçit Pesemne cå astfel înÆelege Cerul så-çi cearå, din când în când,
de tot, se vede asta de la o poçtå! Dar mai conteazå, mai înseamnå oare cutezåtoare a muritorilor în deprinderea bunelor obiceiuri.
Dar ce de parale dai dumneata pe toate spusele oamenilor! Te-au cucerit acelui Nu-çtiu-cui din ceruri, atât de feroce gelos pe înaintarea
– Stai, opreçte-te, çi nu mai continua aça pentru cå må faci så râd!
mielul sacrificat, Isaac urcat – iarå çi iarå – pe munte spre a fi jertfit
ca ale dumneavoastrå... cvasi-angelici, cåci ei nu sunt decât prinosul de jertfå, sângele curs,
texte atât de obraznice, dacå nu cumva „de-a dreptul descreierate“ minÆile. Dar – så çtiÆi! – ei chiar sunt fårå de vinå, imaculaÆi çi
drept o pieså de mare temeritate så semnezi „Isaac Bernstein“ niçte så aibå absolut nici o vinå – nu mai rezistå çi îçi pierd uçurel
nu atrage asupra-vå toatå pornirea unora... ÇtiÆi, ar putea trece singur. Iar asta, chiar dacå unii dintre prea-cucernicii ipocriÆi – fårå
mai bunå pentru a vå camufla çi a vå ascunde întrucâtva, pentru a prometeic, ca una dintre cele mai elegante forme ale lui a nu fi
luat totuçi un pseudonim oarecare? Poate cå ar fi fost o strategie
– Domnule Isaac Bernstein, nu çtiu cum så zic..., de ce nu v-aÆi
înaltå, sublimå, måreaÆå; råmâne oricum un lucru cu adevårat
sufletul domniilor voastre: ipocrizia råmâne oricum o virtute
liniçtiÆi – potoliÆi-vå çi nu låsaÆi tulburarea så se strecoare în
ce a fåcut ca mintea ta så se disloce de ea însåçi. Dar fiÆi, rogu-vå,
çi de trudnic se vådeçte a fi fost, în exact acelaçi timp, çi „prilejul“
„dedublarea“, „paranoia“ etc., etc. ExerciÆiul acesta atât de eroic
demenÆa, ori, dacå vreÆi cu vorbe mai frumoase, „schizofrenia“,
tate – çi pierderea minÆilor, faptul de a o lua razna, sminteala,
se produce – prin cea mai riguroaså çi mai necruÆåtoare necesi-
obolul. Cåci tocmai în felul descris mai sus e foarte probabil cå
nemåsurat, neînchipuit de crudå – çi, ca atare, ea îçi cere regulat

COSTICÅ BRÅDÅæAN 20

32 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 17

Iatå, açadar, simplificat, çi mecanismul mincinos al acestei puÆin zeieçti. Ei bine, o foarte veche çi înÆeleaptå tradiÆie spune
mistici de trei parale: o oarece întâmplare ce are legåturå numai, cå, atunci, zeii le-au întins cumva oamenilor o capcanå çi astfel
cel mult, cu fåptura ta de humå, e ridicatå – Dumnezeu mai çtie s-a întâmplat cå le-au strecurat ipocrizia în sânge. Cåci, de fapt,
cum! – în rândul faptelor primordiale; un detaliu dintre cele mai „ipocrizie“ era pe atunci numele unei licori, zice-se, cu totul
banale al înfiinÆårii tale în lume e ipostaziat drept eveniment îmbåtåtoare, ce provoca un prea-plåcut çi minunat delir.
providenÆial çi devine sårbåtoare scumpå în ordinea fiinÆei tale Çi s-a petrecut atunci, sub cerul primilor oameni, o minune cu
låuntrice, moment hotårâtor în istoria sufletului tåu. Or, aceasta adevårat zeiascå, o råsturnare absolut de neînchipuit pentru mintea
nu e decât o jalnicå scamatorie care face, pânå la urmå, din apar- noastrå mårginitå de acum: au început, cu toÆii, så se apropie unii
tenenÆa contingentå la o comunitate oarecare punctul de plecare de alÆii, så se miroase, så se atingå, så se mângâie çi så se încål-
al unui întreg bâlci secular: accese isterice çi regulate de fericire zeascå; au început så-çi râdå çi så se îndrågeascå, så-çi facå poeme
çi daruri unii pentru alÆii; så-çi cânte, så-çi facå curte, så-çi aducå
patrioticå, jalnice çezåtori çi smiorcåieli literare, fanfare çi tobe,
reciproc laude nesfârçite, så se uimeascå unii de alÆii; au ajuns pânå
steaguri çi mititei, bulucealå prin pieÆe çi încåieråri prin cârciumi.
acolo încât så se întristeze (ori, må rog, så parå astfel) atunci când
Dar – mai ales – scamatoria aceasta îçi vådeçte toatå ticåloçia ei
se stingea vreunul dintre ei. Cu alte cuvinte, cum am spune noi
funciarå atunci când face din aceeaçi apartenenÆå un motiv arhi-
cu oarece simÆ critic: au început, în sfârçit, så se suporte.
suficient pentru a-l schimonosi, pentru a-l deplânge, pentru a-l
blama ori pentru a-l nimici de-a dreptul pe celålalt; pe celålalt *
care – nenorocitul de el! – nici måcar nu s-a învrednicit så fie,
ca tine, român predestinat, ca unul ales încå de dinainte de facerea Cred, din toatå inima mea de „intelectual sofisticat“, cå ipo-
lumii pentru aceastå patrie, unicå çi providenÆialå. (Or, astfel, crizia este o modalitate exemplarå a generozitåÆii în lumea civi-
aprofundând aceeaçi lume meschinå a detaliilor, nu te poÆi stå- lizatå. Cå ipocrizia este – pentru oamenii moderni çi simandicoçi
pâni så nu te întrebi: n-ar fi oare la fel firesc çi de logic ca moaça care suntem – forma cea mai rafinatå de a nu fi singur; iar acest
care te-a moçit, ca una ce a participat atât de... nemijlocit la lucru înseamnå, negreçit, generozitate. Cunosc mai mulÆi oameni
triumfala ta sosire în lume, så fie trecutå imediat, çi ea, în rândul foarte, foarte ipocriÆi, dar nu må pot ståpâni så nu-i socotesc, la
marilor sfinÆi, ori rufele ce le-ai udat întâia oarå – sau albia ce urma urmei, drept veritabile naturi ascetice çi truditoare. Chiar
te-a cuprins mai apoi – så fie puse çi ele în altar, printre odoare? aça! E foarte simplu så nu fii ipocrit. E simplu çi câtuçi de puÆin
Ori câte altele...) meritoriu. Nu faci altceva decât så-Æi „urmezi natura“, så te retragi
çi så îngheÆi sub carapacea singuråtåÆii tale funciare – çi cu asta
* basta! Or, ipocrizia adevåratå înseamnå agitaÆie, trudå, iuÆealå în
reacÆii, ascezå çi transpiraÆie cât e ziua de lungå. Înseamnå muçchi
(Dar dacå te-ai fi nåscut pe mare, în furtunå? Ori, într-un chip mobili ai feÆei, ochi jucåuçi, sprâncene sprinÆare, o colecÆie bogatå
çi mai plin de tâlc, dacå mumå-ta te-ar fi fåcut prin pustiuri de surâsuri puså cu grijå deoparte spre a fi folositå în „variile
neumblate, urmându-l pe taicå-tåu ce cåuta fantasme de lapte çi situaÆii ale vieÆii“; ipocrizia înseamnå, apoi, atenÆie încordatå, un
miere? BineînÆeles – çi altfel nici cå se putea – atunci leagånului suflet în stare perpetuå de alarmå çi, peste toate acestea, ceva
tåu i s-ar fi zis primejdie, dupå cum patria ta s-ar fi chemat extraordinar de subtil: rafinament social. Orice actor cu vocaÆie
drumul, iar odihnå çi caså nu Æi-ar fi fost decât peregrinarea.) va înÆelege prea bine ce vreau så spun eu aici.
doar cå viaÆa aceasta a noastrå se vådeçte a fi pânå la urmå crudå – pe indiciul celei mai amare decåderi; ei bine, atunci îmi pare de o
Atâta doar – ca så închei într-o notå ceva mai tristå – atâta se poate så nu-Æi resimÆi corporalitatea, a ta çi a lumii din jur, ca
ce te sufocå; când – dacå eçti cât de cât cinstit cu tine însuÆi – nu
* cosmosul acesta enorm nu e, la rigoare, decât asemenea unui bârlog
så fie, fiind totuçi de o cu totul altå naturå decât e sufletul –
ruçinoase? De ce? De ce? pentru nesfârçirea sufletului tåu; atunci când – oricât de mare ar fi
virtuÆii, iar ipocrizia e açezatå în rândul påcatelor celor mai
lumea aceasta, toatå, e încå prea strâmtå pentru îndråzneala çi
actorie? De ce oare treaba aceasta din urmå se cheamå culmea
dupå måsura çi însemnåtatea propriei sale naturi. Atunci când
çi fiare stupide faÆå de care nu trebuie câtuçi de puÆin så faci
în deçert, într-un pustiu neted çi neproblematic, între fantasme cându-le çi inversându-le importanÆa, ci ia întotdeauna orice lucru
cel puÆin la fel de important ca – så zicem – fuga aceea simplistå interveni în aceastå lume însåçi, agresând lucrurile ei, ameste-
oamenii în stare? Nu înseamnå oare aceastå întreagå ascezå ceva fireascå çi cât de cât decentå la lumea în care te trezeçti nu poate
puÆin obiçnuit) este una dintre cele mai înalte virtuÆi de care sunt ridicolå, sado-masochistå – auto-încarcerare. Or, o raportare
aceastå „ipocrizie“ (de fapt, cum våzuråm, acest travaliu atât de odinioarå“ au nutrit o silå organicå faÆå de aceastå – înjositoare,
Çi atunci – spuneÆi-mi! – nu trebuie oare så socotim cå påmânt? Vremurile cu adevårat bune, timpurile glorioase „de
puÆin tot restul zilei.) la ce bun så te mai legi aça, prosteçte, de o bucatå nenorocitå de
acaså fericit – dar de-adevåratelea fericit – çi va fi aça pentru cel legare de glie. Cåci, atunci când ai, oricând, la îndemânå Cerul,
a minciunii îl va bine-dispune çi-i va da speranÆe, çi se va întoarce mare nu a îngåduit vreodatå o astfel de – mai mult decât jalnicå –
pe ins, e mai mult ca sigur cå toatå aceastå neruçinatå comedie insul biped. Nici o epocå „sånåtoaså“, nici un timp cu adevårat
sunt toate numai miere. (Pentru a nu mai spune cå, çtiindu-l bine foarte subtile – degeneråri spirituale ce-l nåpådeçte, câteodatå, pe
ocrotitor. Fierea îÆi då peste margini, dar vorbele – vorbele tale Patriotismul e, dupå toate aparenÆele, semnul unei anume –
rosul! – ochiul tåu aruncå asuprå-i reflexe tandre ce-l învåluie
psihiatriei.
blestemi çi-l deteçti pe „nenorocit“, dar ochiul tåu – prea-gene-
adecvat, decât în termeni teologici sau, eventual, în termenii
în subteranele cele mai nevåzute ale fåpturii tale. Cu gândul îl
momentul potrivit så le întoarcå din cale çi så Æi le zåvorascå adânc Despre patriotism. Despre patriotism nu se poate vorbi,
sufletului tåu („sincer“ çi însingurat), intenÆii pe care reuçesc la
ocolesc çi înving toate reÆinerile çi toate intenÆiile „murdare“ ale 25 iulie 19...
sfântå dintre asceze, se încordeazå, se încing çi luptå, se opintesc,
soi de virtute: muçchii tåi faciali trudesc acum ca pentru cea mai
oameni. Aici te izbeçti, frontal, de tot tragismul çi sublimul acestui
bani, e ascunså toatå frumuseÆea tristå a convieÆuirii dintre
Dar aici – vedeÆi! – aici, în aceastå mostrå de actorie de doi
bucuros de o mie de ori la dracu’.
voi fi ajuns deja la nevrozå çi – poate exact în acea clipå – îl trimit
cu toate cå – cum vå spuneam – în nevåzutul cugetului meu, eu
dânsul sunt rostite toate zaharicalele mele. Da, întocmai! Iar asta,
cå anume lui i se cuvin toate acestea, çi – dintre toÆi – doar pentru

19 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

18 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 31

Iatå, bunåoarå: eu nu pot deloc så-l sufår pe insul acesta cu stupizenie nåprasnicå, deçertåciunea deçertåciunilor îmi pare, så-Æi
care tocmai stau de vorbå, nu må intereseazå nici cât negru sub fereci çi så-Æi îngropi sufletul sub un petec oarecare de påmânt; çi
unghie ce-i cu el, ce-i face nevasta, câÆi ani îi face odrasla, dacå asta – numai pentru simplul motiv cå Æi s-a întâmplat så te naçti
mai are probleme cu ficatul çi dacå are ce mânca disearå. Pur çi pe-acolo.
simplu, nu må priveçte çi nu må va privi vreodatå; çi aflu o mare Patriotismul presupune, dupå cum se vede, un fel de misticå
çi nespus de plåcutå liniçte interioarå în faptul cå nu må privesc degeneratå, o misticå maimuÆåritå obraznic çi sufocatå sub toate
astfel de lucruri. Ca så zic aça, existenÆa mi-e mult mai simplå çi
gunoaiele vulgaritåÆii: se acordå caracter providenÆial, caracter de
mai linå fårå ele. Ducå-se dracului, cu nevasta çi cu ficaÆii lui
cu tot – cu toate socotelile çi chestiile lui „vitale“. (Ba, vedeÆi bine, lucru hotårât de dinainte de facerea lumii unor împrejuråri care,
dimpotrivå: må çi indispune la culme mereu cu felul lui leçi- prin chiar natura lor, sunt fiicele bune ale întâmplårii, odraslele
nat-lålâu de a fi, cu vorbirea lui veçnic tåå-råå-gåå-naa-tåå, cu hazardului çi ale capriciilor omeneçti. Cåci – în faÆa misterului
låmuririle çi cu explicaÆiile lui ultra-detaliate çi bolnåvicios-me- fundamental prin care cineva se iveçte într-o bunå zi în lume –
ticuloase privind ba niçte promisiuni ce i s-au fåcut de curând, locul, peisajul çi celelalte detalii casnice ale respectivei iviri pålesc
ba nu çtiu ce disputå în care ar fi intrat cu dracu’çtie cine, ba vreo cu desåvârçire. Eu: fiinÆa aceasta cea mai consistentå, mai presus
boalå nouå ce i se pare c-ar avea-o, ba... naiba så-l ia – cå pe de toate câte sunt, mai însemnat çi mai evident decât oricine
mine m-au trecut deja toate sudorile.) Mi-e cel mai adesea silå de altcineva; eu – aceastå adevåratå parodie de Dumnezeu (de alt-
omul acesta, çi – aproape invariabil – dupå numai câteva minute, minteri, singurul lucru prin care am învåÆat så-l cunoaçtem cât
ascultându-l, må înfierbânt çi må înfurii pânå aproape de isterie. de cât pe acest Dumnezeu); eu, deci, aceastå curatå minunåÆie, nu
Aç da oricât numai så scap de el, så scap o datå de tortura aceasta
câçtigå çi nu pierde nimic, nu sporeçte çi nu scade, nu râde çi nu
sistematicå, înceatå, ce vine picåturå cu picåturå peste urechile
mele çi peste toÆi nervii mei, så nu mai fiu cumva de faÆå, så må plânge, nu e mai bun çi nici mai råu dacå se trezeçte în lume într-un
evapor discret de sub pietroiul åsta de moarå care e prezenÆa çi Æinut cåruia i se zice Germania, ori FranÆa, ori dacå nu cumva i
vorbåria lui toatå. se spune de-a dreptul Sri Lanka. Cå e srilanchez, bunåoarå, eu
Ei, dar acum urmeazå tot dichisul situaÆiei, aici stå tot aflå destul de târziu, iar aceastå descoperire a maturitåÆii nu-i
clenciul çi aça pot så-mi vådesc eu semnul decisiv al generozitåÆii adaugå nimic calitåÆii sale fundamentale de eu. Ba chiar, dacå
mele victorioase çi al binecuvântatului meu rafinament social, acest eu e destul de sånåtos çi de senin, va çti så-i parå råu çi så
al artei mele neîntrecute de a tråi: cåci eu urlu çi må înfurii numai se ruçineze atunci când, så zicem, „ideii de srilanchez“ i se vor
pe dinåuntru, må înfurii çi spumeg doar aça, pentru mine; e asocia de prea multe ori ticåloçia, mizeria låuntricå, laçitatea ori
adevårat, må trec toate apele suportându-l, dar numai eu çi bunul prostia patentå. Atunci nu-l va mai mângâia câtuçi de puÆin
Dumnezeu çtim de acest lucru. Atâta, numai noi doi! Cåci, în „srilanchezitatea“ naçterii sale çi va trebui så descopere çi så
toatå vremea asta, amicul are în faÆå chipul cel mai deschis çi
recunoascå limpede cå, de bunå seamå, fiinÆa lui moralå este cu
mai ospitalier din lume, privirile cele mai blânde çi mai compå-
timitoare îl învåluie; el beneficiazå, în toatå vremea aceasta, din mult mai adâncå çi mai esenÆialå decât faptul accidental de a fi
partea-mi, de un surâs mereu complice çi mult-înÆelegåtor. Îl prind srilanchez. Faptul metafizic copleçitor cå te-ai nåscut în aceastå
discret de braÆ, îi aranjez haina çi îl Æin numai în sfaturi priete- lume umbreçte pe vecie, irevocabil çi definitiv, împrejurarea cu
nos-înÆelepte, îl încurajez cu multe vorbe generoase çi faÆa mea totul neînsemnatå cå ai fåcut-o în cutare sau cutare loc sau cå la
este pentru el toatå numai zâmbet. Fac în aça fel încât så creadå acea naçtere a cântat popa, rabinul sau vraciul guraliv al tribului.
maniere“ reparå pretutindeni proastele întocmiri ale firii, iar bine- S-a spus doar: çi nåscocitorii de mituri mai moÆåie câteodatå.
oamenii cred, din ce în ce mai mult, cå nu sunt singuri. „Bunele çi se vådeçte a fi cu prea puÆin har întocmitå.
CivilizaÆia triumfå astfel pretutindeni, pe zi ce trece, iar aceea råsuflatå cu pietroiul lui Sisif råmâne una cu totul palidå
curvelor, hoÆilor, cerçetorilor çi a bårbaÆilor întreÆinuÆi – fabula
* zimea tulburåtoare, very exciting, a acestui soi de revoltå – revolta
Tocmai de aceea, pe lângå subtilitatea teologicå çi profun-
vântatå purtare. Peste måsurå de cuviincioaså. atentå i-ar fi fost cåutarea.
Admirabil ins, prietenul acesta al meu. Ireproçabilå, binecu- nu va fi putut afla nimic de felul acesta, oricât de îndârjitå çi de
ultimul lucru la care te-ai fi putut gândi în momentul acela. înfåÆiça ruçinat, tot cu mâinile goale: degeaba l-am tot açtepta,
cele casnice çi de toate celelalte, deçi bag mâna-n foc cå åsta era câteva veacuri bune, iar când, în sfârçit, va fi så vinå, ni se va
doare-n cur de viitorul meu. M-ai întrebat, apoi, de familie, de nici o milå – så caute çi iar så caute. Degeaba! Am avea a-l açtepta
întrebat ce planuri de viitor mi-am fåcut pânå acum, deçi te cam atenÆie, så scotoceascå îndelung, så trudeascå cercetându-se fårå
M-ai întrebat – oh, prea-bunule! – plin de minunatå grijå, m-ai fåcut prin ocolirea acestui teribil blestem! Så caute cu înzecitå
darurile cu care zeii çi çcolile nu s-au zgârcit så te håråzeascå. çi så ne spunå, apoi, dacå då cumva acolo peste ceva ce s-ar fi
nu mai spun cå astfel, bunul meu prieten, Æi-ai vådit încå o datå într-adevår, revoltå metafizicå! Caute oricine în tainiÆele vieÆii sale
adevårat vrednic çi virtuos care çtiu cå eçti de când lumea. Ca så cele mai nemiloase, cele mai tiranice legi ale vieÆii – asta da,
purtat admirabil, încântåtor, „cu multå civilitate“, ca omul cu Så ocoleçti sistematic blestemul stråmoçesc, så fentezi cu artå
trecând deci peste aceastå neînsemnatå çi scuzabilå scåpare, te-ai
nu çtiu cum ai ajuns s-o capeÆi pentru „jalnica“ mea persoanå, *
la început, când era cât pe-aci så-Æi iaså pe faÆå sila aceea pe care N-a fost så fie!
trecând – fireçte – cu vederea peste clipa aceea de neatenÆie de am fi fost negreçit cu totul alÆii.
criziei tale. Aståzi când, dupå atâÆia ani, ne-am întâlnit din nou, mai nobilå; ei traduc posibilitatea unei condiÆii la sânul cåreia
de temeinic çtiu så preÆuiesc generozitatea çi rafinamentul ipo- o altfel de umanitate, una doar posibilå, dar, fårå îndoialå, cu mult
– Da, bunul meu prieten, da: vezi bine doar cât de mult çi luciferice: hoÆii, curvele çi toÆi ceilalÆi pomeniÆi mai sus vådesc
simÆuri – în sfârçit, fåpturi atât de problematice, complotive çi
20 iulie 19... nal în actul privirii – de la Aristotel încoace, cel mai nobil dintre
plative, artiçti înnåscuÆi ai expectaÆiei, fiinÆe concentrate profesio-
în sfârçit, o întreagå istorie universalå. Veritabile naturi contem-
chicoteascå çtrengåreçte împotrivå-i. Aça azi, aça ieri, aça mâine –
ca çi cum i-ar fi întors nonçalant spatele çi n-ar fi încetat så tot
çi când în grådina Edenului nu s-ar fi petrecut nimic semnificativ;
fiecare zi pe bunul Dumnezeu peste picior çi s-au purtat mereu ca
çi tulburåtor-îndråzneÆe care, de la Facere încoace, L-au luat în
tocmai pe aceçtia – dråguÆii de ei?) sunt acele fåpturi prea-fericite
bine, çi nobila tagmå a bårbaÆilor întreÆinuÆi; cum de i-oi fi omis
da, cum så nu: aveÆi toatå dreptatea! Am putea adåuga aici, foarte
COSTICÅ BRÅDÅæAN 28
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 25
a foamei. Iar ei, naturi superior înzestrate, sunt primii care simt
apropiindu-se astfel de spectre, sunt cei care le våd limpede
înainte ca alÆii så le bånuiascå måcar; ei primii se „alerteazå“, çi
asta chiar dacå lor li se întâmplå så prospere la momentul res-
pectiv. Chiar dacå încå nu flåmânzesc câtuçi de puÆin – ca simbo-
luri vii ce se aflå, ca fåpturi mediumnice çi alese, ei se pomenesc
dintr-o datå råvåçiÆi çi locuiÆi de lucruri mai adânci çi mai
însemnate decât ei înçiçi. Neapårat, ei trebuie socotiÆi a fi unii
dintre aleçii secreÆi ai lumii, ei – ca nimeni alÆii – întreÆin o relaÆie
întru totul specialå cu Dumnezeul blestemului stråmoçesc. Or,
21 iulie 19... se çtie prea bine cå forma imanentå, cea mai la îndemânå, sub care
ne este dat a ne întâlni cu blestemul acesta este foamea: pur çi
Çi ochiului meu i-a fost dat aståzi så vadå acest lucru cu simplu, nevoia aceea vie, compulsivå, de a apuca çi a devora puÆin
adevårat minunat, a avut parte de una dintre acele revelaÆii coti- câte puÆin lumea din jur. Dumnezeu nu ne putea ruçina într-un
diene çi umile care pesemne cå, puse cap la cap, fac mult mai mult chip mai cumplit decât fåcându-ne så ne fie foame; cu tot ceea
decât toatå mult-låudata çtiinÆå omeneascå de prin biblioteci çi ce urmeazå de aici.
academii. Am våzut, açadar, aståzi, curvele çi hoÆii de buzunare Or, iatå cå, dintre atâÆia muritori, Dumnezeu a gåsit de cu-
agitându-se parcå mai abitir ca niciodatå înainte. „Vremuri de viinÆå så-i aleagå pe unii în care så ipostazieze – plastic, expresiv,
såråcie cumplitå, m-am trezit spunându-mi: iatå-le barometrul, în carne çi oase – limita noastrå fundamentalå, marginea ruçinatå
barometrul lor viu, palid çi håmesit.“ Curvele ieçiserå la agåÆat cu çi jalnicå a fiinÆei; så-i aleagå pe unii pe care så çi-i facå icoana
o våditå disperare, te pofteau så faci târgul totodatå cu obråznicie sa preferatå despre noi – imagine pe deplin catalepticå çi ilus-
çi cu implorare: niçte fåpturi frenetice çi firave, desfåçurându-se tratoare a puÆinåtåÆii noastre existenÆiale. Ei existå ca så ne amin-
undeva între leçinul de inaniÆie çi exaltarea religioaså. La rându-le, teascå mereu, cu teologicå exactitate, cine suntem; ce fel de fiinÆe,
çi hoÆii pe care i-am våzut se zåpåciserå de tot, lucrau neglijent, aproximative çi precare, am fost fåcuÆi så fim. – Curvele, hoÆii
fåcând prea multe concesii publicului de rând çi, astfel, primej- çi cerçetorii (cåci, e limpede, çi despre aceçtia din urmå ar putea
duindu-se în chipul cel mai grav; de unde altådatå lucrau cu cea fi vorba aici) trebuie socotiÆi agenÆii discreÆi ai vrerii lui Dumnezeu
mai desåvârçitå artå çi doar ochiului expert îi era dat så-i ghi- pe påmântul oamenilor: spre a le trasa acestora marginile meta-
ceascå, acum se pripeau çi aproape cå încercau, ca niçte jalnici fizice ale condiÆiei lor çi a-i dådåci fårå încetare despre adevårata,
profani, så-Æi rupå pâinea din mânå. Se trådau, ca proçtii, prin mårunta lor måsurå: „În sudoarea feÆei tale îÆi vei mânca pâinea ta,
cel puÆin o mie de gesturi, lucru absolut stråin acestei brançe çi cu pânå te vei întoarce în påmântul din care eçti luat...“
totul nedemn pentru condiÆia lor. Aça încât, celui ce çtie så priveascå cu oarece onestitate la
Era, açadar, ceva la mijloc, ceva însemnat çi primejdios, dacå ceea ce se petrece cu lumea din afara sa, toatå povestea istoriei
çi unii çi alÆii îçi încålcau canoanele seculare într-un chip atât de universale nu i se va mai putea pårea, la rigoare, decât una banalå,
puÆin elegant. Era ceva esenÆial ce lovea drept în miezul condiÆiei blestemat-repetitivå, o relatare fårå sare çi piper despre truda
lor. – Ei bine, am realizat atunci cå nu poate fi decât un singur generaÆiilor asudând la nesfârçit pentru a-çi mai putea purta încå
lucru: såråcia tot mai våditå a vremurilor din urmå, fantoma urâtå o zi, încå un ceas, încå o clipå måcar trupul de carne prin lume.
smulså trudei). Iatå, açadar, cum curvele, hoÆii çi cerçetorii (Oh,
(cum spuneam, o moarte anticipatå çi degustatå cu fiece noapte
a cåror formå curentå de a fi este agonia, faptul de a fi pe moarte
oamenilor una iremediabil bolnavå, iar din oameni un soi de fiinÆe
så sfideze, prometeic, trauma originarå, cea care a fåcut din specia
Çi, astfel, ei råmân ca atare, råmân aça in aeternum. Råmân
pieziç înÆelepciunii divinelor planuri.)
veacurilor. E ca çi cum, trufaç la culme çi nelegiuit, te-ai pune
împotriveçti unor lucruri ce s-au hotårât încå înainte de începutul
au ceva ce amintesc de siguranÆa predestinårii! E zadarnic så te
un hoÆ de buzunare este legat de punga celor ce asudå, toate acestea
astfel, cu care un cerçetor Æine mâna întinså, fanatismul cu care
(N-aÆi remarcat oare: îndârjirea cu care o curvå Æine så råmânå
cåci cine a våzut vreodatå negociindu-se vocaÆia?
Nu existå, în cazul lor, aproximaÆii, cedåri çi lucruri negociabile –
picioare, mai degrabå ar cråpa pur çi simplu decât så se predea.
çi-au dat-o obol. Ei mai degrabå ar leçina de foame, s-ar usca pe
sudoarea lor lipså, prin agonia unei munci ce ei niciodatå nu
aça fel încât så „fenteze“ armonia çi desåvârçirea creaÆiei prin
feÆei tale îÆi vei mânca pâinea ta...“ Ei veçnic au çtiut så facå în
ei zi, så ocoleascå acest cumplit ultimatum divin: „În sudoarea
celui mai desåvârçit – au çtiut încå de la începutul lumii, din prima
nåucitoare nonçalanÆå, binecuvântaÆi fiind cu taina meçteçugului
ca niçte îngeri, curvele, hoÆii çi cerçetorii au çtiut pururea – cu o
Ei bine, dar iatå acum minunea cea mare: firavi çi discreÆi
toatå întinderea veacurilor.
niilor voastre, o zi – una singurå – mai lungå çi mai tristå decât
se cheamå cå aÆi urmårit „o zi din viaÆa omului“, din viaÆa dom- nament, încep så sarå råu de tot preÆurile la sedative.
må rog – atunci când este cel mai puÆin.) În sfârçit, cum se spune, soare – atâta doar cå în lumea aceasta, transfiguratå de atâta rafi-
existenÆei el çi-o atinge mai cu seamå atunci când nu este, sau – Atâta doar – dacå tot m-am apucat din nou så caut pete în
logic, cea mai înaltå fericire este pentru el så nu fie, plenitudinea novatå çi uitucå.
fericire posibilå så zacå çi så doarmå astfel. (Aça încât, urmeazå Jubileazå! Se hlizeçte – çi e fericitå! Sigur cå da: fericitå, nevi-
a o mai putea spune de-acum – va fi pentru el cea mai întreagå sårbåtoare, abandonatå frenetic unui nesfârçit carnaval secular.
çi se va împårtåçi bucuros din blânda nefiinÆå a pietrei. Çi – fårå a fiinÆei bipede: solitudinea. Lumea e acum – iat-o! – mereu în
cåzut – va dormi negreçit somnul pietrei, çi va visa visele pietrei, ale singuråtåÆii, de durerea aceasta îngheÆatå, înnåscutå çi esenÆialå
umilit, devastat, se pråbuçeçte ca un bolovan. Iar atunci – aça facerile societåÆii te silesc acum så uiÆi de spaimele necruÆåtoare
27 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 22
26 COSTICÅ BRÅDÅæAN
Nimic nu mai råmâne din spectacolul lumii în afara acestui chip
trudit, asudat, desfigurat de muncå pânå la nimicire; aici e con-
Æinut totul, tot ceea ce este mai esenÆial, determinaÆia fundamen-
talå a fåpturii noastre, legea noastrå ultimå: restul nu e decât
frivolitate, iluzie çi vorbårie filozoficå. (Çi cât de mult ar câçtiga –
în profunzime çi adevår, învåÆåtura omeneascå dacå – din nu çtiu
ce pudibonderie teologicå, n-ar înlocui pretutindeni cuvântul
acesta viguros, tulbure çi råsunåtor: „blestem“, cu acela, mult
mai blajin çi mai puÆin înfricoçåtor, al „legii“! GândiÆi-vå numai,
câtå cinstitå çi francå exactitate ar fi cuprinså atunci în niçte
formule de genul: „blestemul gravitaÆiei“, sau „blestemul gene- Un hoÆ vroia så scoatå din grådina lui Rabi Volf un sac de
ticii“, sau „blestemul cererii çi ofertei“!) cartofi. Rabi ståtea la fereastrå çi våzu cum se chinuieçte omul så
Prin urmare, economia politicå trebuie socotitå drept cea mai scoatå sacul. Se gråbi så iaså çi-l ajutå så-çi aburce sacul pe umeri.
însemnatå dintre toate çtiinÆele oamenilor, ca una ce se ocupå Ai lui îl mustrarå: „Chiar tu l-ai ajutat så fure cartofii!“
sistematic cu studiul urmårilor çi cu aplicaÆiile practice ale påca- Le råspunse: „Nu credeÆi cå orice om, fie el çi hoÆ, trebuie
tului originar: a acelui crucial eveniment divino-uman, singurul ajutat?“*
care då un sens ferm vieÆii omului çi o direcÆie preciså istoriei sale.
Dar, mai ales, singurul care îi då un contur hotårât çi o înaltå
ipostaziere bunului Dumnezeu: cåci – spuneÆi-mi! – cine altcineva
decât un Dumnezeu cu adevårat mizericordios putea îngådui så
existe o fåpturå atât de jalnicå, atât de neînchipuit de slutå – veçnic
håmesitå çi oricând pregåtitå spre a se deçerta – precum e omul?
Iatå-i, bunåoarå, o frânturå oarecare din „viaÆå“: o datå cu
primii zori, omul acesta – trezit întotdeauna cu punctualitate de
maÆele lui goale – se ridicå, se scarpinå, salutå printr-un amplu
cåscat lumea, çi abia dacå se mai dumireçte pe jumåtate cå numai-
decât se çi aruncå spre a face så porneascå toatå zumzåiala plane-
tarå, spre a pune iaråçi în funcÆiune tot tåråboiul acestui mare azil,
întreÆinând astfel – pentru încå o clipitå – superba inutilitate cos-
micå. Or – çi aici e partea cea mai neverosimil de tristå a întregii
afaceri – în toatå vremea aceasta el nu e nicidecum fericit: ca unul
ce trudeçte mai vajnic decât o vitå de povarå, asudå çi plânge,
sângereazå çi se då de ceasul morÆii, cârteçte çi îçi blestemå zilele * Dupå toate aparenÆele, aceastå nåstruçnicå povestire Isaac Bernstein çi-o
cât e ziua de lungå. Tot spectacolul acestei patologii at work – çi va fi putut copia (çi låsat-o printre foile sale) çi din traducerea româneascå a
nu unul nemaipomenit de interesant, la urma urmei – nu va cårÆii lui Haim Bloch, Povestiri hasidice, de la pagina 195 (apårutå la Editura
conteni decât abia cåtre apusul soarelui, când insul cade ruçinat, Cartea Româneascå, în 1994). (C.B.)
råmâne mereu aceeaçi. Pe scurt, mori cu adevårat atunci când nu
au aflat despre dânsa. – E ca çi cum, cu sau fårå ei, lumea ar
lumii acesteia – astfel încât så tråiascå, så-çi asume ceea ce tocmai
ei nici n-ar mai fi, ca çi cum nici nu s-ar mai regåsi ca fiind ai
vedea, ce vor citi çi vor auzi – totul va trece pe lângå ei ca çi cum
tot ceea ce vor mai afla despre lumea din jur, tot ceea ce vor mai
lor låuntrice, cå – din clipa aceea, tot ce li se va mai întâmpla,
Råspuns: înseamnå cå li se închid iremediabil toÆi porii fiinÆei
chipul acesta ciudat, råmânând încå multå vreme în viaÆå?
Dar ce înseamnå, la urma urmei, cå oamenii mor, cå mor în
de când se vedeau tineri, în „floarea“ vârstei.
vor „råci“, ei înså vor fi murit deja de multå vreme, poate încå
maticå; ceva limpede pentru oriçicine. Or, atunci – atunci când se
o moarte aparentå. Una oarecum vulgarå, våditå çi neproble-
trupul – trupul acela aparÆinåtor lui dupå fire – aceasta e numai
lumea, moartea prin care påmântul îçi cheamå violent-grosolan
moarte, moartea comunå, de care çtie çi pe care o vede toatå
adesea ea li se întâmplå fårå ca ei måcar så-çi dea seama. Cealaltå
ca unul ce s-a vândut definitiv evreilor çi masoneriei mondiale.
adevårata lor moarte, moartea lor propriu-ziså, chiar dacå cel mai nezeu prea desuet, prea vetero-testamentar, „înstråinat“, „desÆårat“,
întotdeauna, mai întâi, într-un chip discret. Çi totuçi, aceasta e solut nici o çanså: va fi scos în afara legii, cåci va fi socotit un Dum-
apoi îi vedem încå treji, umblând çi agitându-se prin viaÆå; ei mor Dumnezeul clasic cu care ne-a deprins teologia, nu mai are ab-
rosimil de tineri. Aça se face cå ei mor, mor de tot, chiar dacå mai eventual cu un „mânca-Æi-aç“ în coadå. Altfel, så çtiÆi, Dumnezeu,
Regula este ca oamenii så moarå tineri – neînchipuit, neve- ba învåÆând så arunce aça, printre dinÆi, câteva vorbe neaoçe –
M-am gândit aståzi la urmåtorul lucru: (çi socotindu-l numaidecât pe Çtefan atât „mare“ cât çi „sfânt“),
cu frumosul brâu tricolor, ba punându-se la punct cu istoria Patriei
1 august 19... a se îmbråca în mândre straie populare, înfåçurându-çi mijlocul
împrumute câte ceva din specificul naÆional: ba deprinzându-se
teze la noua situaÆie – decât dacå va fi destul de inspirat ca så
mai rezista în competiÆie decât dacå va fi isteÆ çi va çti så se adap-
acesta devine, evident, unul oarecum învechit çi superfluu. Nu va
Avraam çi Isaac, Dumnezeu lui Petru çi al lui Toma, Dumnezeul
s-a aråtat printre tunete çi în furtunå, Dumnezeul lui Iov, al lui
Dupå toate acestea, adevåratul Dumnezeu, Dumnezeul ce
un uçor tremur în glas. Ç.a.m.d.
le vor rosti, vor fi învåÆaÆi så stea cu capul descoperit çi så aibå
vor mai învåÆa rugåciuni cu îngeri, ci „poezii patriotice“, iar când

COSTICÅ BRÅDÅæAN 36

48 COSTICÅ BRÅDÅæAN

tråiascå çi alÆii, cåci mie îmi ajunge atâta cât a fost pânå aici; e
destul, e prea destul; må copleçeçte, må istoveçte, prea må simt
depåçit de toatå aceastå curgere ce n-o mai pot pricepe!) – Çi,
astfel, ajungem så ne retragem tot mai mult din viaÆå – din viaÆa
cea vie – çi, tot cåutându-ne tihna, så începem a muri: ajungem så
gândim çi så raÆionåm în automatisme, så rostim çi så fim spiri-
tuali prin automatisme, så mâncåm, så bem çi så ne îndestulåm
cu automatisme, så iubim slujindu-ne mai ales de automatisme
ç.a.m.d. Nimic nu mai poate råmâne în afara tiraniei lor atotcu-
prinzåtoare; totul, de la o vreme, totul începe så fie cuprins de
rutinå, de moarte çi de repetiÆie: moartea – atotståpânitoare, çi Så examinåm... un extras din jurnalul intim al lui Johann
repetiÆia – vadul prin care intråm în moarte. Paul Kremer, medic la Auschwitz în 1942. Pe data de 5 sep-
Cåci moartea, dintre atâtea cu care ne întâlnim în viaÆå, e tembrie, el scrie: „Am asistat pe la prânz la o acÆiune specialå
legatå cel mai strâns de repetiÆie çi de nevinovåÆia, de inconçtienÆa în lagårul de femei (musulmane) – cea mai cumplitå oroare.
„facerii aceluiaçi lucru“. ÎnvåÆându-mi mâna så facå, inconçtient Adjutantul Thilo, chirurg militar, avea dreptate când mi-a spus
çi mecanic, cutare treabå, e ca çi cum, fåcând-o, eu încetez într-o aståzi cå ne aflåm la sfârçitul lumii (anus mundi). Seara, pe la
bunå måsurå så mai fiu; eu mor pe jumåtate, çi numai mâna mea orele 20, a avut o altå acÆiune specialå cu un detaçament din
råmâne – amintire vagå a ceea ce am fost. Iatå, astfel, punctual, Olanda.“ În ziua urmåtoare, pe 6 septembrie, el noteazå cu totul
unde anume s-ar putea localiza începutul neaçteptat al morÆii altceva: „Aståzi, o excelentå maså duminicalå: ciorbå de roçii,
mele – încå în viaÆå fiind! o jumåtate de pui cu cartofi çi salatå de varzå roçie, desert çi
(Dar de unde aceastå – atât de tulburåtoare – vecinåtate a excelenta cremå de vanilie.“ Så fie oare aceeaçi persoanå care
morÆii cu repetiÆia? De ce, dintre atâtea câte se petrec în lume, constatå într-o zi cea mai cumplitå oroare, notând expresia... anus
moartea çi-a ales tocmai repetiÆia drept vad çi poartå? mundi, çi care, în ziua urmåtoare, nu face altceva decât så descrie
Pesemne – încercând un soi de explicaÆie istorico-arhetipalå – meniul de la cina servitå? Nu trecuserå decât douåzeci çi patru
pentru cå repetiÆia este modalitatea cea mai eficientå çi mai directå de ore. De fapt, tranziÆia este çi mai brutalå: punând pe hârtie
de a opri timpul „pe loc“, de a-l „descânta“ çi a-l „vråji“ pânå la evenimentele din ziua de 6 septembrie, Kremer nu putea så nu
înmårmurirea completå. Iar cercul, ca reprezentare figurativå citeascå çi rândurile scrise în ziua precedentå, dar el citeçte una,
arhetipalå a repetiÆiei, este locul unde poÆi „fereca“ tot ceea ce apoi adaugå altceva: o trimitere la moarte care provoacå groaza,
pofteçti – inclusiv timpul, dragostea çi viaÆa; trasând cercul com- o cinå gustoaså.*
plet, cu grijå pânå la ultimul punct, ai çi închis într-însul – magi-
co-ideogramatic – tot ceea ce Æi-ai propus. De aceea, repetiÆiile,
mai ales repetiÆiile rituale, miçcårile repetate întocmai la nesfârçit,
au fost întotdeauna „cheia“ unei deschideri cåtre dincolo, cåtre
patria „statorniciei“, a nemiçcårii çi a morÆii. RepetiÆia, ritualistica, * Sursa acestui citat este clarå, çi anume Tzvetan Todorov, Confruntarea
canoanele – toate acestea au fost pretutindeni modalitåÆile cele cu extrema (traducerea româneascå a apårut la Editura Humanitas, în 1996), la
mai curente de a invoca çi de a comunica cu nevåzutul, cu Æinutul pagina 155. (C.B.)
ne era de trebuinÆå. (Gata! – mie unuia îmi ajunge! Så mai chiar unii dintre teologi – ca cei ce cunosc ca nimeni alÆii toate
al nostru. Restul nu ne mai intereseazå; ne-am luat tocmai cât desueÆii teologi. Dacå nu cumva, lucru mult mai semnificativ,
çi så råmânem locului spre a ne trage sufletul într-un timp numai de comportament – iar aceçtia sunt cei ce i-au înlocuit acum pe
atunci, obosiÆi çi håituiÆi de atâta timp, cåutåm så-l oprim cumva cialiçti, experÆi în întreÆinerea çi dirijarea acestei recente mutaÆii
pentru cå nu-i reziståm, mai are nevoie încå de alÆii çi alÆii. Çi cuiva rob umil – acestea au råmas întregi în ins. Vor exista spe-
insuportabil pentru noi. Ne copleçeçte çi ne epuizeazå rapid; câmpul vederii lui, dar propensiunea de a adora, voinÆa de a fi
Or, timpul e întotdeauna ceva prea tare, prea nåucitor çi prea Patriei ce vor fi spânzurate peste tot. Cåci o fi dispårut Cerul din
timpului, a timpului lui Dumnezeu curgând peste aceastå lume. de slavå, pânå la måreÆele, înfricoçåtoarele icoane ale Pårintelui
cådem råpuçi sub neputinÆa de a ne mai împårtåçi din triumful comportamentului religios: de la tremuratele, îmbåtåtoarele imnuri
s-au nåscut din femeie; e soarta mea, çi a ta, çi a atâtora încå: så purtarea insului în faÆa Puterii va începe så îmbrace toate semnele
– Aceasta, moartea aceasta e soarta celor mai mulÆi dintre cei ce încât – ca rezultat al evenimentului inversator pomenit mai sus –
care – atât de fidel! – traduce ruina nevåzutå a fåpturii lor terestre. va aråta pretutindeni obedienÆå çi prea-umilå plecåciune. Aça
sålaç, din rutina funebrå ce-i învåluie iremediabil çi-i macinå, çi adevårat Dumnezeu; i se vor aduce osanale, prinos de laudå, i se
dinea îndelung çi grijuliu cultivatå sub care çi-au såpat ultimul çi proclamat atotputernic, så fie cinstit çi preamårit asemenea unui
comune“ ce-Æi råmâne pe suflet dupå ce i-ai întâlnit; din platitu- are çi, mai ales, çtie cum så-çi arate puterea, så fie socotit de îndatå
morminte; moartea aceasta se simte din cenuça tuturor „locurilor Astfel, se întâmplå, bunåoarå, ca cel ce – aici, pe påmânt –
cu coroanele din flori de hârtie ce se açeazå pretutindeni peste mai terestre pe toate cele ce nu le mai poate atinge în Ceruri.
mulele tip, alcåtuirile foçnitoare de cuvinte care aduc atât de mult så le socoteascå cereçti pe toate cele ce le vede pe påmânt, çi tot
sub care se îngroapå adânc – frazele acelea çablonizate, for- mai mare nechibzuinÆå de care pot fi oamenii în stare: va începe
inçi: ei, cei de altådatå. Asta se simte mai cu seamå din frazele fårå nici måcar så-çi dea seama de ce face – va fi în stare de cea
sunt decât propriile lor cadavre ambulante ce amintesc de niçte çi neostoit încå pentru a fi pierdut Cerul din vedere, atunci el –
vremea asta, ei nici nu sunt de faÆå, ei sunt deja morÆi, ei nu mai oboseala çi rutina spiritualå a veacului, atunci, cu ochii în påmânt
întrebi de familie, çi le urezi sånåtate, dar – de fapt – în toatå insului devin prea grele çi când ele ajung så se încarce de toatå
întâlneçti, firesc, pe stradå, dai mâna cu ei, îi îmbårbåtezi, çi îi Tot despre patriotism. Pesemne cå, atunci când pleoapele
acum respirå çi umblå, unde se nutresc, dorm çi procreeazå. – Îi
meritatå tihnå, e mediul cel mai adecvat, cel mai blând, unde ei 26 iulie 19...
automatismul e acum patria lor primitoare çi aducåtoare de bine-
cum ei înçiçi ar deveni doar un imens, un monstruos automatism;
ciudate, care te mai laså o bucatå de vreme så „tråieçti“. E ca çi
çi mai „urât mirositor“ al morÆii lor; al morÆii acesteia discrete,
tisme çi stereotipii – acesta ar fi semnul decisiv, cel mai agresiv
îngroape definitiv sub rutinå çi obosealå sufleteascå, sub automa-
nu çtiu cårui obscur blestem ce le dirijeazå vieÆile, reuçesc så se
Oamenii mor, pesemne, în acest fel atunci când, sub puterea
îÆi vine foarte greu så umbli aça, neprevenit, printre morminte.)
nu çtii de unde så-l iei pe ins: çi duci instinctiv mâna la nas, cåci
47 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
46 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 35
mai vezi cum creçte iarba, ori atunci când, våzând frunzele cum tainele închinåciunii çi toatå maçinåria secretå a sufletului – se
cad, nu te mai poÆi gândi decât c-a venit toamna; mori cu adevårat vor dovedi acum cei mai de neînlocuit, cei mai pricepuÆi în
atunci când începi så pierzi timpul. treburile Puterii. Cåci nu e nimeni ca ei atât de adânc deprins
Îl auzi pe câte unul vorbindu-Æi mereu despre copilåria ori cu sufletul omului – cu materialul acesta moale, reavån, care nu
despre adolescenÆa lui minunatå, scriind (alte çi alte) cårÆi numai foloseçte, nu poate folosi la nimic altceva decât la subjugare çi
despre acel timp aurit; legånându-se, îmbåtat, în nostalgiile acelor dresaj. (Så te mai miri atunci aflând cå, la curtea nu çtiu cårui
vremi paradisiace. Tot ceea ce s-a petrecut cu el mai târziu n-a mic tiran al vremurilor din urmå, tocmai un teolog fusese acela
mai avut deloc însemnåtate, e ca çi cum nici n-ar fi fost, ca çi cum ce susÆinea mai abitir introducerea ritualului de tip bizantin în
nici nici nu s-ar fi întâmplat – e ceva mort. El s-a oprit de mult politicå, cåci, spunea el, e ceva îndelung verificat çi sigur supu-
acolo, în anii lui de liceu, când – ce lucru mare! – a descoperit nerea completå a prostimii la acest soi de liturghie!)
lumea, iar, oricând mai târziu, lumea aceasta – în fiecare zi proas- Apoi, în aceeaçi ordine råsturnatå a lucrurilor, locul unde Æi
påtå, în fiecare zi alta – lumea aceasta n-a mai fost pentru el alta s-a întâmplat så te trezeçti în lume va fi nici mai mult nici mai
decât tocmai aceea descoperitå atunci, în prima, frageda lui puÆin decât Patria, adicå Æinutul acela însorit, serafic, locul a toatå
tinereÆe. Oricare alta ar fi ilicitå çi, mai ales, „urâtå“, o lume nein- fericirea çi mângâierea din preajma lui Pater. (Oh, da, aÆi ghicit,
teresantå çi, mai ales, „stråinå“. BineînÆeles, el va fi deseori socotit fireçte: cerul s-a çi pogorât – generos – peste påmânt, iar ceea ce
„copilåros“, poate chiar „infantil“, se va „copilåri“ çi se va alinta odinioarå Augustin numea „in Patria“ nu mai înseamnå acum
la nesfârçit cu trecutul lui idilic, iar asta va alcåtui de fapt toatå „în ceruri“, alåturi de Tatål, ci în mahalaua bucureçteanå, alå-
viaÆa lui ulterioarå. CårÆile adolescenÆei îi vor råmâne pururea cårÆi turi de sectoristul plutonier major.) Iar aici vei auzi, precum într-o
„de cåpåtâi“ – adevåratele depozitare ale înÆelepciunii speciei veritabilå bisericå, trâmbiÆându-se din toate pårÆile: „påmântul
noastre, ceva niciodatå egalat; prietenii descoperiÆi atunci vor fi sfânt al Patriei“, „jertfå pe altarul stråbun al Patriei“, „a-Æi sluji
oamenii cei mai buni pe care i-a fost dat så-i cunoascå, singurii Patria“, „în slujba idealurilor naÆionale“ etc., etc. Toate atributele
prieteni cu adevårat; drumurile båtute atunci vor fi cele mai çi numele cu care îl chemam odinioarå pe bunul Dumnezeu sunt
însemnate drumuri pe care cineva le-ar putea stråbate într-o viaÆå îndreptate acum cåtre acest cer mai mic, atât de la îndemânå çi
de om. Întreagå fiinÆa lui låuntricå fiindu-i legatå iremediabil de de darnic în epifanii, spre acest Eden prea-accesibil care e „på-
acei ani, iar el proiectat parcå pentru eternitate în amorÆirea acelui mântul patriei“, cu conducåtorii çi teologii lui cu tot. Toate lucru-
timp, toatå noutatea lumii, tot misterul timpului: minunea zilei de rile credinÆei vor fi re-direcÆionate acum dinspre Cer înspre
mâine – faptul acesta umil, dar cu adevårat dumnezeiesc, cå vine „Æåriçoarå“ çi vor purta semnul specific: cruciada, sacrificiul în
ziua de mâine – îi vor fi, negreçit, interzise. numele a ceva sfânt, va fi rebotezatå çi va purta ciudatul nume
Sau, tot aça, îl regåseçti, „dupå douåzeci de ani“, pe un „vechi de „lupta sfântå pentru eliberare naÆionalå“ (sau altceva de felul
amic“; çi te minunezi cå-l afli çi acum – cum spune limba cu atâta acesta), iar credinÆa nu va mai fi credinÆå pur çi simplu (credinÆå
ironie – „neschimbat“. Într-adevår, e neschimbat, e parcå „acelaçi“. înfioratå çi timidå, credinÆå nesperatå çi imposibilå, credinÆå
Çi nici nu se poate altfel: pentru cå morÆii nu se mai schimbå, lor îndelung râvnitå çi niciodatå pipåitå, în sfârçit, credinÆå: cel mai
nu li se mai întâmplå nimic, afarå doar, o vreme, de creçterea mare miracol al vieÆii), nu – nicidecum! – ci ea va fi acum „cre-
unghiilor çi a pårului. E acelaçi insul, cu aceleaçi expresii, cu dinÆå stråmoçeascå“. Çi, cu cât va fi mai stråmoçeascå – chiar dacå
aceleaçi ticuri, cu aceleaçi bancuri ofilite: parc-ar fi nemuritor. va ajunge så fie mai puÆin credincioaså – cu atât ea va fi mai
(Te simÆi uçor incomodat, te fâsticeçti fårå încetare, pentru cå respectabilå çi mai neruçinat flatatå. Tot aça, copiii de çcoalå nu
pricina aflându-se la pagina 223. (C.B.) acelaçi Tzvetan Todorov, la pagina 155 (C.B.). * Dupå
traducerea româneascå a cårÆii, apårutå la Editura Univers în 1998, textul cu
în rânduri repetate cå îl iubeçte nespus). Pentru conformitate, am recurs la
Povestirile hasidice ale lui Martin Buber (despre care, de altfel, a mårturisit
Isaac Bernstein îçi va fi copiat acest fragment, în Jurnalul såu, din
*
în locul altcuiva, care s-ar ruçina så vinå.“*
Putea liniçtit så vinå singur, amågindu-må cu vorbe cum cå vine
çiret tensionat. „Prietenul tåu“, a spus rabinul, „este un prost.
Rabi Naftali çi-a privit surâzând vizitatorul cu chipul în mod
sarå pentru fiecare påcat în parte. moartea fiinÆelor umane care îi semånau?*
intereseze ce operaÆie de purificare corespunzåtoare este nece- am înfåptuit acele acte“. De ce muzica îl fåcea så plângå, çi nu
nu s-a mai putut hotårî så vinå singur, dându-i însårcinarea så se jatå; la procesul såu declara: „N-am simÆit nici o emoÆie când
un prieten al såu care ar fi påcåtuit atât de mult încât, de ruçine, gazare, observându-le agonia printr-o ferestruicå special amena-
pocåinÆa de dezlegare. De aceea, se apucå så povesteascå despre înainte, el împingea cu mâna lui femeile dezbråcate în camera de
påcatele, çi totuçi trebuia så le mårturiseascå pentru a primi nute care nu mergea destul de repede; la Struthof, unde lucrase
gândul cå va trebui så-çi recunoascå în faÆa rabinului toate Birkenau, era capabil så-i spargå capul cu ciomagul unei deÆi-
Ropschitz ca så afle ce îndatoriri are în acest scop. Se ruçina la çi care fusese librar înainte de a fi comandantul lagårului de la
Un påcåtos doritor så se cåiascå a venit la rabinul din Dar acelaçi Kramer, care plângea când asculta Schumann
40 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 41
Orice ai face, aceasta e prima evidenÆå, cea mai neîncetat-pre- acelaçi deopotrivå çi pentru regi çi pentru plebe, çi pentru sfinÆi çi
zentå çi mai teribilå, din viaÆa oricårui muritor: singuråtatea. pentru bicisnici, çi pentru frumoçi çi pentru sluÆi, çi pentru înÆelepÆi
Descoperindu-må atât de singur, atât de iremediabil singur, pur uscåÆivi, çi pentru oligofreni cu bale la gurå, çi pentru curve casate
çi simplu må tulbur dincolo de orice måsurå, må pierd dintr-o datå çi nemângâiate, çi pentru fete båtrâne, veçnic bolnave de misticism
cu firea într-atâta, încât ajung så må înduioçez de mine însumi çi råvåçite de nostalgii pururea fårå obiect, çi pentru..., dar pentru
çi-mi vine så-mi plâng în hohote de milå. Så plâng çi iar så plâng, cine nu e singuråtatea lucrul cel mai de seamå? Singuråtate – cea
pânå så-mi sece ochii! Dar, la urma urmei – poate cå mai apuc care alåturi de moarte îi faci pe toÆi muritorii cu desåvârçire egali!
eu så-mi zic – la ce bun så plângi, la urma urmei, atâta vreme cât
nu te vede nimeni, când nu e nimeni så te vadå? Çi ce plâns mai *
e åsta? Så plângi aça – laç, mediocru – singur ca un prost. Så plângi
de unul singur: åsta e un adevårat chin; aça ceva e un plâns defi- Dar oare nu cumva singuråtatea e chiar o moarte în minia-
nitiv ratat, forma cea mai mizerå çi mai jalnicå de ratare. Ori, poate, turå? O moarte în viaÆå, o moarte cotidianå çi nelåmuritå? Singu-
doar una dintre percepÆiile cele mai discrete çi mai fine ale ratårii? råtatea, singuråtatea concretå, purå çi simplå, nu e ea oare cea mai
neaçteptatå, cea mai subtilå çi mai discretå experienÆå a morÆii?
*
Dar, ca så fiu niÆel profund, oare te-ai putea simÆi ratat – ar
fi cu putinÆå så existe o astfel de simÆire – într-o lume în care n-ai
fi chiar atât de singur pentru cå Dumnezeu ar binevoi så existe?
*
Oglinda este trupul singuråtåÆii; epifania ei tristå çi rece,
ipostaza ei transparent-vizibilå. De aceea, întotdeauna acolo unde
existå multe oglinzi, existå çi multå singuråtate. Oglinda, cu neantul
ei discret, molatec-argintiu, însoÆeçte pretutindeni singuråtatea,
precum ar face-o o umbrå subtilå. Cåci condiÆia oglinzii este
tocmai zodia sub care pare a se fi nåscut singuråtatea: oglinda este
forma cea mai perfectå, cea mai întreagå a lui a fi singur, arhetipul
imemorial al lui a fi singur, pentru cå oglinda aratå cå sunt doi
acolo unde, de fapt, e numai unul, unul singur – întocmai cum,
în viaÆå, ni se pare mereu cå suntem mai mulÆi, pentru ca mai apoi
så descoperim uluiÆi cå nu, cå de fapt ne-am înçelat çi eram singuri.
*
Singuråtate – oh, cumplitå, necruÆåtoare zeiÆå! Singuråtate –
otravå leneçå, prezenÆå perverså, cålåu prea-subtil, diurn çi nocturn –
însemnate, mai dureroase ale vieÆii – nici måcar ei, absolut nimeni
renumite pentru nesimÆirea lor funciarå în faÆa lucrurilor celor mai
råresc: fiÆe culturale. Nimeni, nici måcar filozofii – fåpturi atât de
ce mai existå – nu poate fi decât vorbårie, retoricå çi moft cårtu-
dacå nu cumva imposibil, de înçelat. Restul – restul cuvintelor
nilor; cea mai tiranicå çi mai dominatoare – ca una atât de greu,
mai serioaså çi mai respectabilå dintre toate problemele oame-
vreodatå gura çi sufletul vreunui muritor: singuråtatea. Ea e cea
cel mai însemnat dintre toate – cel mai greu cuvânt ce-a umplut
naçtem, nu existå decât un singur cuvânt cu adevårat însemnat –
iremediabil frivolå ca aceea în care tocmai ne-a fost dat så ne
unei respiraÆii comune în care a încercat så se lase uitat atunci. pentru nedemna lor existenÆå. Aça se face cå, într-o lume atât de
çi-a închipuit cå ar afla-o frecându-se de cei din grup, pentru aburii nitiv în faÆa ei, s-ar retrage çi aproape cå, spåçite, çi-ar cere scuze
L-a trådat – iatå! – pentru puÆina, firava cåldurå animalå ce gravitatea metafizicå de excepÆie a singuråtåÆii, s-ar ruçina defi-
înaintea curÆii.“ celelalte lucruri ale lumii, resimÆind çi proclamând numaidecât
tågåduit zicând: Nici nu çtiu, nici nu înÆeleg ce zici. Çi a ieçit afarå naturå încât, în jurul ei, tot restul se ofileçte. Ca çi cum toate
s-a uitat la el çi a zis: Çi tu erai cu Iisus Nazariteanul. El înså a mai cruntå singuråtate. O singuråtate otråvitoare, letalå, de o aça
våzându-l pe Petru încålzindu-se, [una din slujnicele arhiereului] având såditå într-însa, în chiar miezul ei, cea mai cotropitoare çi
îndoielnicå a acelui foc laolaltå cu ceilalÆi asemenea lui: „Çi chipul çi asemånarea“ sa, fireçte cå n-o putea face altcumva decât
så poatå sta çi el puÆin lângå foc, împårtåçindu-se de la cåldura fidelå însoÆitoare a singuråtåÆii. Apoi, fåcând el astå lume „dupå
Råmåsese de foarte puÆinå vreme singur çi l-a trådat, zice-se, ca prea mare plictisealå – acea plictisealå, fiicå bunå çi pretutindeni
atunci nu s-a putut abÆine så nu trådeze. Çi a trådat, fireçte. dumnezeieçte de singur. Cå n-a fåcut-o, prin urmare, decât dintr-o
pricopsise împrietenindu-se cu Însuçi bunul Dumnezeu, chiar çi cå se simÆea prea singur: cumplit, råvåçitor – ca så zic aça,
omeneçte, încât pânå çi atunci când omul – dråguÆul de el! – se Tare må tem cå Dumnezeu n-a fåcut lumea asta decât pentru
A tråda e ceva atât de omeneçte, atât de profund çi de visceral
trådarea acelui cineva? 29 iulie 19...
pentru ca, finalmente, så se transforme tocmai în opusul ei, în
ce s-a ivit, creçte într-un anume ritm, se intensificå çi då în clocot,
lege fundamentalå a inimii: orice afecÆiune pentru cineva, dupå
çi o singurå datå, cât de necruÆåtor-matematic funcÆioneazå aceastå
însemnatå adânc în inima çi în såmânÆa lui. Cine n-a våzut, fie
poÆi spune om çi så nu spui, totodatå, trådare – cåci aceasta e
pe care, de la începutul timpului, Adam a fost pus så umble. Nu
pe vecie toÆi paçii omului; ea e asemenea unei orbite încremenite
viaÆa insului; ea este acel drum bine båtåtorit de care råmân legaÆi
Aça se face cå trådarea are o prezenÆå extrem de denså în
43 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 39
nu scapå de muçcåtura acestui çarpe omniprezent çi neiertåtor al
singuråtåÆii. Ba încå, dacå ar fi så må iau dupå vorbele dichisite
ale unui oarece amic, care, cicå, s-ar fi dedicat subiectului, „orice
filozof mare care, pe deasupra, se mai çi stråduieçte så scrie bine,
trebuie suspectat neapårat de o mare nevoie låuntricå de semeni, de
o singuråtate cumplitå de care numai marii filozofi sunt în stare“.
*
Singuråtatea – tåcerea aceasta esenÆialå ce, fårå încetare, se
30 iulie 19... Æese tot mai strâns în preajma fiinÆei mele; disoluÆia progresivå
çi fårå de leac a lumii din jur, nemângâierea ce mi-o aflu – iatå! –
Çi, totuçi, cât de sucit, cât de neînÆeles e întocmitå firea omului! din ochii tåcuÆi ai acestei femei frumoase, ori din acest dureros
Cât de neaçteptate sunt lucrårile çi ticåloçiile acestei firi în lume! apus de soare; çi golul veninos, spaima neostoitå din pieptul meu,
Cåci – întotdeauna, alåturi de singuråtate, poate cu vreo doi paçi din gândurile, din visele çi din coçmarurile mele; tristeÆile acestea
în urmå, vine tiptil-tiptil... trådarea. De neînÆeles, nu-i aça? Poate så rebele ce-mi tot macinå viaÆa mårunt-mårunt – ei bine, aça ceva
existe ceva mai opus çi mai duçman singuråtåÆii decât îi e trådarea? înseamnå pentru mine, în clipa de faÆå, negreçit mult mai mult
Or, a te simÆi singur, a-Æi dori cu ardoare så ai pe cineva în decât toate mitologiile gogonate, decât toate bârfele çi poveçtile
preajmå çi, apoi, imediat, a tråda sunt douå acte omeneçti – douå istoriei universale; nesfârçit mai mult decât toate „sistemele“
feÆe-surori ale dialecticii vieÆii – tot atât de bine çi de necesar filozofilor la un loc. Cåci, e lucru vådit, toate acestea, çi încå
îngemånate cum sunt, bunåoarå, inspiraÆia çi expiraÆia. Urmeazå oricâte altele la fel, n-au darul de a putea smulge måcar un surâs,
unul altuia cu încåpåÆânarea, cu inflexibilitatea cu care se petrece unul singur, câtuçi de palid, omului singur.
Sunt singur cu trupul meu – de care mi-e silå, cu respiraÆia
totul în naturå. Acum, bunåoarå, iatå-te singur, aça de singur cå
mea poticnitå, cu plåmânii mei, cu durerile de dinÆi çi cu memoria
te dai de ceasul morÆii, te çi întrebi dacå n-ai murit deja; – ce så
tuturor ticåloçiile cårnii mele. Singur-singur! Sunt singur çi cel
mai, singur-cuc. Çi abia dacå mai are celålalt vreme så se apropie
mai însemnat lucru ar fi pentru mine acum så çtiu pe cineva care
cât de cât de tine, cå numaidecât te çi vezi sufocat, copleçit de så må vadå astfel. – Iatå, sunt doar douå lucruri cu adevårat esen-
toatå fiinÆa aceluia; nu mai încapi de el, nu mai ai unde så te miçti, Æiale, doi poli metafizici între care acum, în faÆa ta, se constituie
cauÆi imediat un pretext oarecare ca så-i dai papucii. (Mi-ajunge! parcå lumea toatå: eu – pe de o parte, eu însinguratul, çi cineva
Gata! Ducå-se în treaba lui! Omul åsta e de-a dreptul obositor, care ar putea så fie, care ar putea så må vadå, cineva care poate
Æi se bagå în suflet, nu-Æi då voie nici måcar så respiri, îÆi ia aerul cå, totuçi, se ascunde îndåråtul acestei grozave, nesfârçite singu-
de dinainte – te omoarå pur çi simplu; dar ce spun eu? Omul åsta råtåÆi – pe de altå parte. Cartografia singuråtåÆii? Ca så må im-
e un monstru! Çi ce purtåri grosiere, ce apucåturi de Æoapå! Am provizez teolog, e limpede cå aici, în acest interval atât de încins
Æinut mahalaua în caså; cum de am putut sta, Doamne, lângå aça çi de zbuciumat, s-ar mai putea descoperi unul din locurile de
ceva atât amar de vreme?) baçtinå ale bunului Dumnezeu: anume din lacrimile çi din spai-
Çi atunci – trådezi. mele singuråtåÆii se naçte Dumnezeu.
minunat al sufletului, rodul vizibil al frumuseÆii låuntrice, semnul adunatå în actul privirii, çi întreg universu-i låuntric îi freamåtå,
cel mai înalt posibil? Se poate oare ca binele, fructul cel mai ochiului, a ne-spunerii. Toatå fiinÆa lui s-a concentrat, stå strâns
ca el så aibå menirea de a „aminti“ – prin prezenÆa sa – de Binele El nu e deloc o fåpturå a rostirii, a cuvintelor, ci mai ales una a
Poate oare så existe pe acest påmânt vreun bine, cât de mic, fårå Aça se face cå timidul este, iremediabil, o fiinÆå a ochiului.
naçtere“, de vreme ce Pårintele Binelui nu existå câtuçi de puÆin?
aceastå bunåtate nesfârçitå, care-i e sursa, izvorul, „locul ei de *
Apoi, nu te poÆi abÆine så nu te mai întrebi çi altceva: de unde
siluiascå cu „îndråzneala prezenÆei“ sale.
numai el e în stare.
cu totul indecent så se vâre aça, „nepoftit“, în sufletul lor çi så le
întreabå Jacob W., cu acea nesfârçit de blândå ironie de care pentru el), întrucât i s-ar pårea ceva ilicit çi, mai cu seamå, ceva
„soarele care trudeçte så råsarå în fiecare zi, fårå excepÆie“? – te „le însoÆeçte cu privirea“ (dacå nu cumva chiar çi atâta e prea mult
platå“? Dar floarea care creçte, pe ea cine o mai „råsplåteçte“, sau marginea lucrurilor: el doar asistå, sfios, la petrecerea lor – doar
care te trezeçti pur çi simplu cå o ai – så existe undeva o „rås- ceva. Aça se face cå timidul råmâne, întotdeauna, undeva la
Pentru un dat al firii – pentru o oarece înzestrare „naturalå“ pe mai cu seamå gândul cå ar putea så atingå, så „råneascå“ el însuçi
„råsplåteascå“? Ar izbucni de-a dreptul în hohote dacå m-ar auzi. comiså asupra lumii. Mai mult, pe timid îl råneçte çi-l terorizeazå
cuvânt aici? Jacob W. så aibå nevoie – el! – de cineva care så-l lucrurilor. Aça ceva i s-ar pårea o prea „îndråzneaÆå“ violentare
plåteascå? Så Æi-o „råsplåteascå“? Ce mi-o fi venit så aduc acest de a se introduce, de a se integra cât de cât în ordinea curentå a
de ce? De ce atâta bunåtate, de vreme ce nu are cine så Æi-o rås- ca så nu-l råneascå pe insul timid. L-ar råni pânå çi simplul fapt
så faci un lucru bun când ai putea mai curând så nu-l faci? Atunci, acolo – orice l-ar copleçi. Nimic nu e destul de blând ori de suav
pentru ce atâta bunåtate? De dragul cui atâtea fapte bune? De ce undeva la marginea vieÆii çi tot priveçte, fårå så clipeascå, de
de înÆelegere – îÆi chinuie mintea ca nimic altceva pe lumea asta: de mult“, parcå se çi gråbeçte el så-Æi çopteascå. Pe el – care stå
çi îÆi batjocoreçte fårå milå, cât e ziua de lungå, sårmana-Æi putinÆå prea mult pentru el: pentru „umila lui persoanå“. „ – Nemeritat
cå le Æii în mânå. În rest, firea lui sucitå, nåucitoare, îÆi provoacå bucura liber de minunea, de binecuvântarea existenÆei. – E mult
vede, capetele aÆei pe care poÆi så le prinzi çi så spui, fårå så minÆi, aceastå lume „la îndemânå“, cå poate dispune oricând çi se poate
Asta e ceea ce çtim sigur despre Jacob W., asta e ceea ce se Despre timiditate. Timidului nu-i vine deloc så creadå cå are
iluçtrilor sfinÆi, puså alåturi de necredinÆa celor mai mari sceleraÆi!
monumentalå. Bunåtatea lui, demnå abia de credinÆa marilor, 3 august 19...
nepotrivitå çi oarecum „exoticå“ lângå o astfel de necredinÆå
neobiçnuitå, stranie, „cåzutå din cer“ parcå – o bunåtate cu totul
dentå, declaratå çi rås-declaratå a lui Jacob W. çi bunåtatea lui
important çi serios în cazul nostru este necredinÆa vizibilå, stri-
mist-consolatoare, un pic neserioase. Ceea ce este cu adevårat
desåvârçitå „stare de credinÆå“.) Dar astea-s ipoteze vagi, opti-
situaÆie, Jacob W. se aflå nici mai mult nici mai puÆin decât într-o
ceva mai multå imaginaÆie ar putea spune chiar cå, prins în aceastå
ingrata, îçi permite så întârzie atâta. (Dacå nu cumva un teolog cu
så çtie, o are sau måcar o açteaptå înfrigurat, în vreme ce ea,

61 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

64 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 49

* morÆii. Marile civilizaÆii ritualiste – civilizaÆiile liturgice – precum


Egiptul çi BizanÆul, au fost cele ce au întreÆinut tocmai astfel cel
Dar ce spun eu? ToÆi suntem niçte diletanÆi. Åsta-i curatul mai bun comerÆ cu „lumea de dincolo“. Într-o astfel de civilizaÆie
adevår! (Oh, da, sigur, veÆi spune cå asta e deja o micå impos- ritualistå, conjurat, transcendentul poate da nåvalå oricând, poate
turå, cå Æin så-mi scuz un neajuns, un viciu, atribuindu-l întregii irumpe generos sub plictisul vieÆii cotidiene, pânå la a se instaura
specii çi deci nimånui în acelaçi timp; cå un viciu pe care-l aici – puÆin câte puÆin. Iar poarta pe unde transcendentul çi
practicå toÆi, nu mai e deloc viciu; – credeÆi ce poftiÆi, eu unul moartea çtiu så intre în viaÆå este repetiÆia sau, la nivelul cel mai
înså aça våd lucrurile! Ca så nu mai spun: cine e oare atât de prozaic al lucrurilor, automatismul.)
prost så-çi împårtåçeascå bunåtate de viciu cu întreaga spiÆå
omeneascå? Nu l-aç fi påstrat oare, în lipså de altceva mai *
însemnat, exclusiv pentru mine, spre a må fåli çi a-l face marca
inconfundabilå a unicitåÆii mele?) ToÆi suntem, în cazul cel mai Înså, trebuie observat numaidecât cå nu toÆi oamenii mor
bun, nimic altceva decât niçte jalnici diletanÆi. Tragedia mea, astfel. Unora le este dat så sufere çi så reziste în faÆa rutinei çi a
tragedia aceasta a cunoaçterii este, la urma urmei, tragedia speciei. automatismului, så nu se poatå integra într-însele çi, astfel, så
Cåci cunoaçterea, cunoaçterea prin ea însåçi, înseamnå vådirea çi råmânå veçnic ca o tangentå la soarta comunå. Ei sunt cei ce
proclamarea unei precaritåÆi originare, epifania condiÆiei noastre supravieÆuiesc rutinei. Iar rutina, ruçinatå parcå, råmâne în urma
lor, proclamându-le numaidecât elecÆiunea. Cåci, într-un anume
jalnice, semnul cel mai convingåtor al umilei, nenorocitei naturi
sens, ei sunt adevåraÆii sfinÆi, sfinÆii discreÆi çi subtili ai tuturor
omeneçti. Cunoaçterea înseamnå, pânå la urmå, nevolnicie, ne-is-
timpurilor – ca unii ce au çtiut så se bucure cum se cuvine de
pråvire. A voi så çtii înseamnå a-Æi recunoaçte o stare de profundå
timpul lui Dumnezeu. Ei se sustrag rutinei, sorÆii comune, çi totuçi –
incompletitudine, insuficienÆå çi umilire. Singur çi håituit de
prin chiar acest lucru – comunicå, cu totul altfel, cu Æinuturile
neçtiinÆå, începi numaidecât så te agiÆi, så te consumi, så pipåi nevåzute de dincolo. Calea lor trebuie cå este calea cea strâmtå,
somnambulic lumea în care te-ai trezit (dar te-ai trezit oare?), e calea aleçilor ce urcå de-a dreptul pânå sub tålpile lui Dumne-
doar-doar vei ajunge så cunoçti çi tu ceva care så-Æi slujeascå la zeu. Lor – lor limba ceasului nu le sapå groapa. Nu! Ci le vesteçte,
mai buna-Æi råmânere în aceastå lume. Voind så cunoçti, prin chiar clipå de clipå, triumful. Clipa, clipa cea nouå, fårâma de viaÆå
acest lucru, recunoçti cå eçti ceva esenÆialmente ne-întreg, nevol- ce tocmai stå så vinå e marea çi perpetua sårbåtoare de care çtie
nic, ne-ispråvit. Cåci ceea ce este întreg nu mai are deloc nevoie så se bucure sufletul lor; e semnul decisiv cå lumea aceasta nu e
så cunoascå, ceea ce este întreg, în sfânta sa încremenire, çtie pur a nimånui, ci poartå cumva într-însa urma degetului lui Dumne-
çi simplu. Çtie çi atât! Ceea ce este perfect nu-çi iese niciodatå din zeu. Cåci nimic din aceastå lume nu e mai strâns legat de
fire ca så umble, de ici-colo, bezmetic, în cåutarea a ceva ce-i Dumnezeu decât e timpul. RepetiÆia e de argint, dar timpul, timpul
lipseçte; ceea ce este adevårat nu întreabå, nåuc, în stânga çi-n ce curge neîngrådit e din aurul cel mai curat. Nimic nu e mai
dreapta, despre ceva care s-ar putea så fie adevårul. Cåci ceea dumnezeiesc în lume, çi mai subtil çi mai discret, decât substanÆa
ce este perfect stå pururea îngheÆat într-o sacrå çi tåcutå imobilitate aceasta cea mai minunatå – timpul, timpul ce-a pornit cândva
çi nu mai are nevoie de nimeni çi de nimic. Dumnezeu nu mai din Dumnezeu çi, încet-încet, le-a cuprins apoi pe toate. Nimic
are nevoie så cunoascå – el çtie – la el toate sunt altfel, lui nu-i nu este mai cuprinzåtor, mai „generos“ ori mai grandios decât e
mai pot spune nimic toate vorbele noastre. Cel ce este întreg ar timpul. Nimic nu se poate în afara lui. Iar aceçti aleçi, adevåraÆii
socoti o blasfemie så i se spunå „cunoscåtor“. Ar trebui så sfinÆi ai timpului lui Dumnezeu – ei, cei ce çtiu s-açtepte – sunt
tura sa, este çi va råmâne pururea departe de ei.
ard ceas de ceas så se împårtåçeascå din ceva care, prin chiar na-
så fie al lor çi ei så-i fie ståpân – ei, liliputanii! Vor, sårmanii,
vor så „cucereascå“ adevårul, så-l îmblânzeascå, så-l domoleascå,
întruchipåri ale påmântului, veritabile fåpturi de humå, oamenii
omului care vrea så çtie, tragedia imposibilei cunoaçteri: greoaie
tragicå. Problema fundamentalå a diletantismului este tragedia
cåci diletantul este, oricât de neaçteptat ar putea så parå, o naturå
tragedie – este tragedia inconfundabilå çi eternå a diletantului,
putinÆa lui de înÆelegere. Tragedia mea – da, jalnica, mårunta mea
de cea mai mare însemnåtate çi, neapårat, situându-se peste
marginea a ceva despre care el bånuieçte cå ar fi esenÆial. EsenÆial,
la marginea plenaritåÆii existenÆei – în orice caz, întotdeauna la
çtiinÆei adevårate, la marginea cunoaçterii, la marginea adevårului,
mereu sentimentul cå råmâne, undeva la margine: la marginea
Cåci diletant – diletant adevårat – este acela care råmâne, çi are
eu – håråzit parcå din veçnicie marginalitåÆii çi diletantismului!
çi din perspectiva cåruia mi-e îngåduit så våd lumea. Acesta sunt
destinul tiranic numai înåuntrul cåruia eu pot så cresc, så devin,
diletantismul mi-ar fi „modelul arhetipal“, matricea originarå,
hotårât de vocaÆia mea – sigurå, atestatå – de diletant. Ca çi cum
mine, pare mai „important“, mai „vrednic“ çi mai „serios“, Æine
mediabil. Çi al naibii de suficient, pe deasupra. Tot ceea ce, la
Sunt un diletant. Da, chiar aça, un diletant patologic çi ire-
7 august 19...
putinÆå aça ceva – ei bine, iatå cum çtiu unii så ia Cerul cu asalt!
ochilor tåi stupefiaÆi, se face ceva ce n-a mai fost încå, cå e cu
Minunea cå ceva se petrece, cå poÆi pricepe cum, în faÆa
unii ce çtiu, aidoma lui, ce înseamnå a se înnoi.
du-se în repetiÆii. Ei sunt cei mai asemånåtori lui Dumnezeu, ca
cei ce au câçtigat definitiv ceea ce toÆi ceilaÆi au pierdut råtåcin-
COSTICÅ BRÅDÅæAN 50
62 COSTICÅ BRÅDÅæAN
exterior al celei mai alese virtuÆi çi al celei mai armonioase
alcåtuiri sufleteçti, se poate deci ca binele acesta så se nascå din
nimic, într-un suflet care n-are nici o çtiinÆå despre Pårintele
absolut al oricårui bine posibil?
Da – spre stupoarea noastrå perpetuå – s-ar pårea cå se poate:
e tocmai bunåtatea lui Jacob W., cel care ne spune çi ne tot repetå
cå habar n-are cå ar exista pe undeva „vreun fel de pårinte care
çi-ar putea revendica aceastå – chipurile! – bunåtate a mea“. Çi –
naiba så-l ia! – trebuie så-l crezi pe cuvânt, pentru cå unul ca el
nu te minte niciodatå. Iar asta pe mine må încurcå la culme, må
intrigå çi må inhibå: totul mi se pråbuçeçte în minte, cåci, de – Çi atunci, aceste texte ale dumneavoastrå...
undeva din adâncul sufletului, îmi tot revine, ca un refren nele-
giuit-profanator, vorba aceea teribilå a rusului: „Dacå Dumnezeu – Nu, stai så stabilim, încå de la început, un lucru foarte clar: cu
nu existå, atunci totul e permis“. „Totul“, adicå – e limpede – tot sau fårå prezentele texte, lumea aceasta a dumitale va råmâne absolut
råul, absolut tot råul, toatå ticåloçia, absolut orice nelegiuire, aceeaçi cu cea de dinaintea scrierii lor. Astfel de texte oricum nu
canibalismul desåvârçit, tåierea gâtului fratelui tåu, siluirea mamei schimbå cu nimic ordinea lucrurilor. Oooh, dar te întreb, apoi: ce
tale, så dai foc universului, så otråveçti fântânile, så ucizi cu sânge farmec ar mai avea ele dac-ar putea schimba ceva? ÎÆi dai dumneata
seama cum ar aråta lumea aceasta dacå fabulaÆiile tuturor tråsniÆilor,
rece pruncii ce abia au început så gângureascå – în sfârçit, absolut
dacå „sistemele“ çi teoriile ce se Æes incontinent pe marginea lumii –
tot ce se poate închipui. pe marginea tuturor detaliilor, mizeriilor çi ciudåÆenilor ei – ar schimba-o
Çi, în toatå vremea asta, existå Jacob W., care e omul cel fie çi pentru puÆinå vreme? Ar ajunge, cu siguranÆå, cea mai hidoaså çi
mai bun de pe lume – un adevårat înger – fårå a crede câtuçi de mai insuportabilå dintre lumi. Dar ce spun eu? O aça hidoçenie nici
puÆin cå Dumnezeu existå. måcar nu s-ar putea imagina. O fi lumea asta urâtå, dar dacå ar fi så fie
refåcutå – chiar çi numai pentru jumåtate de ceas – dupå ideile vreunui
* filozof, atunci..., atunci pânå çi cel mai cumplit coçmar Æi s-ar pårea de-a
dreptul paradisiac.
Acuma, fireçte cå Jacob W. nu este decât o ficÆiune de-a mea,
ceva ca un personaj poetic, un om doar posibil, dar „cazul“ såu –
spre scandalul perpetuu al minÆii noastre – råmâne, în sine, unul
întru totul valabil.
nu Æi-e dat så întâlneçti de douå ori în viaÆå un astfel de sfânt –
de-ar fi ca acest lucru så te facå pe tine cât de cât fericit. În sfârçit,
ceda bucuros, pentru întreaga eternitate, propria lui mântuire –
ardent în mântuire, Jacob W. ar fi tocmai acel gen de om care Æi-ar
çapte såptåmâni; pur çi simplu, dacå ar fi un credincios çi ar crede
pe care çi i-a påstrat cu grijå pentru pâinea çi ceaiul urmåtoarelor
så-Æi dea – cu inima pe deplin liniçtitå – pânå çi ultimii såi bani, cei
så te poatå vedea bucuros cå ai obÆinut ceea ce voiai; e în stare
la un moment dat numai çi numai ca så-Æi poatå fi cumva de folos,
e în stare, bunåoarå, så-çi lase baltå orice treabå în care s-ar afla
celorlalÆi, aproape cå Æine de domeniul suprafirescului. Jacob W.
minii lui låuntrice peste toatå precaritatea fiinÆelor noastre, a
când stai lângå dânsul. Bunåtatea lui, revårsarea perpetuå a lu-
E atât de bun omul acesta, cå nu se poate så nu te simÆi prost
cå aça ceva este ultimul lucru din lume pe care el çi l-ar dori. –
chiar cå bunåtatea lui pur çi simplu te umileçte, deçi e limpede
cu care te dezarmeazå çi te råvåçeçte. Ce så mai, aç putea spune
dar omul acesta parcå tot iradiazå mereu. Are întotdeauna ceva så se ruçineze de acest lucru.
çi poartå aça, firesc, lumina într-însul. – Nu çtiu cum çi de unde, dezgolite, despuiate, çi mai ales så nu trebuiascå, tehnic vorbind,
luminos – dacå vorba asta poate spune ceva: cineva care cuprinde natura îndeletnicirii lor face ca ele så stea foarte multå vreme
bun, cu sufletul mai suav, mai blând çi atât de cald. E un om scârboçenii çi så-çi umple gura cu toate porcåriile – pentru cå
mi-a fost dat så-l cunosc vreodatå! Nu, nu e altul ca el. Altul mai mai mari „nesimÆiri“ – ca unele ce Æin så vorbeascå tot timpul
timp – necredinciosul cel mai desåvârçit çi mai consecvent pe care ne-ruçinate. Ele par întruchiparea perfectå a neruçinårii, a celei
Jacob W.: omul cel mai bun de pe lume çi – exact în acelaçi treptat orice sfioçenie fireascå çi le-a fåcut, implicit, så fie çi
Deprinderea lor profesionalå de a sta mereu despuiate le-a sufocat
4 august 19... matematic necesar ca, bunåoarå, târfele så fie çi ne-ruçinate.
goale, mai multe pårÆi ale trupului. De aceea, e absolut necesar,
så provinå mai întotdeauna din obiçnuinÆa de a-Æi låsa la vedere,
fiecare caz în parte. Asta face ca, genealogic, starea de ne-ruçinare
leagå de aceastå situaÆie arhetipalå çi parcå o demonstreazå cu
FuncÆionarea curentå, cotidianå a mecanismelor ruçinårii se
fii „cuviincios“.
çinii – este instanÆa în faÆa cåreia trebuie veçnic så te acoperi, så
secret – nevåzut, dar care te vede. Ochiul acesta – pårintele ru-
nu e nimeni de faÆå, bånuieçti totuçi întotdeauna un ochi ascuns,
Atunci când Æi se întâmplå så-Æi fie ruçine, chiar dacå çtii bine cå

COSTICÅ BRÅDÅæAN 56

60 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 53

credinÆei“, mintea lui nevolnicå „s-ar putea så se înçele“, sau strunit, sub gene. Riscând o definiÆie, sfioçenia este acel ceva care
vorbele lui „så nu poatå cuprinde tot adevårul“; ori s-ar putea prea nu-çi aflå niciodatå cuvintele çi cåreia îi este dat så se „împli-
bine – credincios de-ar fi så fie – ca el, de fapt, nici måcar så nu neascå“ çi så se consume pururea doar în faptul mut, ascetic al
creadå, „în sensul adevårat çi precis al cuvântului“, ci doar så se privirii. Timidul n-ar putea tråi niciodatå aça, abandonat, uitat
înçele crezând cå crede. Cåci, bånuindu-l el pe Dumnezeu ca fiind de sine, în voioçia çi sfåtoçenia aceea lipsitå de griji a buzelor,
(dacå ar exista, fireçte) ceva peste måsurå de sfânt çi de primej- ci el veçnic fuge de cuvinte spre a se ascunde în tåcerea chinuitå
dios – ceva cumplit, înfricoçåtor, Æinând evident de natura focului, çi în abisul acesta apåsåtor care e ochiul. FiinÆa timidului nu poate
atât de stråin minciunii çi, mai cu seamå, duçmanul (auto-) amå- trece dincolo de pragul buzelor, nu îndråzneçte niciodatå så
girii; închipuindu-çi cå Dumnezeu ar fi „o prezenÆå peste måsurå treacå; pe insul timid nu-l auzim niciodatå, ca çi cum vorbele sale
de severå çi de preciså“, el preferå atunci mai curând så spunå s-ar face întotdeauna cioburi încå înainte de a fi fost rostite, pie-
cå pur çi simplu nu crede, cå e un ateu ca oricare alt ateu, decât rind mereu undeva pe drum, cu mult înainte de a se aråta – „cu
så spunå pripit cå da, cå este un credincios, sau chiar vreun „bun mare neruçinare“, ar spune el – lumii întregi.
credincios“, cu toate cå s-ar putea prea bine så nici nu fie, ori Timidul îçi ocoleçte semenii pentru bunul motiv cå el nu
s-ar putea så nu fie exact în chipul în care el spune cå este. considerå cå are semeni; cu el nimeni nu poate så semene, cåci
Çi încå nu se sfârçeçte totul aici. Poate cå abia acum te întâl- el se considerå întotdeauna mai prejos decât oricine altcineva.
neçti cu partea cea mai scandaloaså a susÆinerii sale, cåci – susÆine Pe ceilalÆi el poate, cel mult, så-i priveascå, dar niciodatå – în
el – dacå, totuçi, Dumnezeu ar exista cu adevårat (çi n-ar putea-o ruptul capului! – så li se adreseze. Un nesfârçit spectacol mut
face decât în felul sever, descris mai sus), „atunci Dumnezeu mai ar fi tot paradisul ce çi l-ar dori, in aeternis, timidul. El nu-çi
curând l-ar ierta pentru aceastå ne-credinÆå scrupuloaså decât poate reprezenta cå cineva i-ar putea da dreptate în vreo
pentru o eventualå credinÆå çubrezitå din naçtere, prea puÆin chestiune, cå ar putea exista cineva cu care el så cadå de acord,
riguroaså, afirmatå pripit prin autoamågire“. VedeÆi: credinÆa e, så convinå asupra cutåror sau cutåror ipoteze çi teorii. Mai cu
pentru acest prieten al meu, ceva insuportabil de fin, ceva ca o seamå, el nu çi-ar putea închipui cå ar exista pe lumea asta
adiere mult prea subtilå, un porÆelan prea gingaç, un lucru mult cineva pe care så-l convingå. Timidul nu poate deloc så „punå
prea delicat ca så poatå råmâne întreg în mâinile sale. Çi atunci, lucrurile la punct“, îi lipseçte, pur çi simplu, organul de a voi
peste måsurå de timorat, el preferå – „pentru orice eventualitate“ – så se pronunÆe – aça cum face tot muritorul – råspicat, definitiv,
så o „Æinå la depårtare“. apodictic, så se pronunÆe justiÆiar asupra tuturor celor ce sunt.
Nu çtiu exact, la urma urmei, så vå spun în ce måsurå este Lui nu-i vine deloc så creadå cå i s-ar cuveni çi lui, o datå, så
el necredincios, çi în ce måsurå credinÆa însåçi – prin natura ei – aibå ceva de spus; nu, ci toatå viaÆa el nu çi-o va dori decât ca pe
nu îçi gåseçte nici o compatibilitate cu o astfel de alcåtuire o umilå asistenÆå pe lângå deja prezenta, nemåsurata, prea-tåcuta
sufleteascå. Într-un anume sens, parcå credinÆa ar fi cea care îl înÆelepciune a firii. – Oricât de prost ar fi întocmite lucrurile,
refuzå pe el: iar acest lucru mi se pare a fi unul dintre cele mai oricâtå ne-ispråvire ar mai fi råmas într-însele, oricum el nu ar
semnificative lucruri pentru cei ce se îndeletnicesc cu treburile putea propune – nici pe departe – ceva mai bun.
sufletului. CredinÆa e capricioaså, alege generos sau respinge
brutal, credinÆa „adie încotro îi e voia“, se açeazå aici sau dincolo, *
dupå vrerea ei suveranå çi pururea necunoscutå.
Fireçte, s-ar putea specula aici îndelung: poate cå el (Jacob W.) „ÎndråzneÆul“ înså – la capåtul celålalt – îndråzneÆul crede
a avut credinÆa, çi nici n-a çtiut de ea, çi poate cå çi acum, fårå întotdeauna cå tocmai lui, çi numai lui, i se cuvine accesul la
cumva s-o celebreze pe aceasta dintâi – completå çi arhetipalå. parcå prea le întrece pe toate: auzi ce poate el så spunå – nu crede
n-au mai fåcut parcå altceva decât s-o aminteascå, s-o repete, çi îl mai socoteçte altfel decât un mare çi inofensiv excentric, dar asta
acoperåminte.“): toate ruçinårile ulterioare ale omului în istorie perceptibilå melancolie). Ce om sucit! De multå vreme lumea nu
cunoscut cå erau goi, çi au cusut frunze de smochin çi çi-au fåcut dar hotårât (trådând totuçi, pentru cei ce îl cunosc mai bine, o abia
iescului ochi („Atunci li s-au deschis ochii la amândoi çi au putea întâmpla. Necinstit: chiar aça zice el, cu glasul lui timid-suav,
surprins, pentru prima oarå dupå påcat, de vigilenÆa dumneze- susÆine el, „ar fi lucrul cel mai absurd çi mai necinstit“ care i s-ar
ruçinare trimite numaidecât la starea-arhetip în care Adam fusese nu îi vine deloc så creadå; credinÆa într-un Dumnezeu oarecare,
frica teribilå, spaima originarå de a fi våzut gol. Aça încât, orice lenÆå. În aceste condiÆii, Jacob W. pur çi simplu nu poate så creadå,
cu starea de dezgolire çi tulburarea adâncå ce urmeazå de aici: Pentru el, Dumnezeu este imposibilitatea logicå prin exce-
mensiunea sa arhetipal-originarå, de legåtura strânså ce o întreÆine de formå påtratå.
în urmå çi aminteçte, într-un mod extrem de semnificativ, de di- nu are cum så existe un triunghi cu patru unghiuri sau un cerc
tot ceea ce Æine de patologie – ruçinarea aceasta se întoarce mult existe nicåieri în aceastå lume – sau în oricare alta – întocmai cum
intrå biniçor în spaÆiul patologiei. Dar totodatå – ca, de altminteri, precizie, ca så zic aça, matematicå; Dumnezeu nu are cum så
În cazul timidului, e limpede, ruçinarea då peste margini çi loc, aici, în care så încapå. Pentru el, Dumnezeu nu existå cu o
partea cea mai preÆioaså çi mai vulnerabilå a fiinÆei sale. pentru nimic în lume, din viaÆa çi din inima lui, nu existå nici un
toate urechile lumii; îi este ruçine så-çi dezgoleascå, tråncånind, lipsa completå a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate face parte,
ceas, fiecare clipå din viaÆa lui nu se poate petrece altfel decât în
vinte de care – îçi închipuie el – se vor bucura, pofticios-grosolan,
nevoie så-l presupunå, în vreun fel, pe bunul Dumnezeu; fiecare
ruçine så se arate, så-çi descopere sufletul prin cuvinte, prin cu-
nimic din ceea ce i se poate întâmpla, nu-l presupune, nu are
så iaså – cât de cât sigur pe sine – în faÆå; timidul resimte o teribilå
nimic – dar absolut nimic – din ceea ce are legåturå cu Jacob W.,
lui i se pare întotdeauna indecent så spunå cutare sau cutare lucru, care înseamnå viaÆa lui – care face toatå substanÆa vieÆii lui. Cåci
rea de aceastå boalå stranie, absentå din toate cårÆile doctorilor: nimicul cu care i se înfåÆiçeazå lui cerul, cu necredinÆa radicalå
În sfârçit, sintetizând, s-ar putea spune cå timidul suferå puru- elecÆiunii, care e bunåtatea lui organicå, esenÆialå, cu pustiul çi
Nu reuçesc în ruptul capului så împac semnul acesta vådit al
* fiinÆei sale çi spre care i se îndreaptå hotårât toate drumurile vieÆii.
tåtoare la care îl conduc, în chipul cel mai logic, toate fibrele
meritå så devinå. gol – nelocuit – de deasupra lui: absenÆå desåvârçitå çi înspåimân-
ce îndråzneÆul crede de cuviinÆå cå acela – timidul, sfiosul – absolutå a lui Dumnezeu din sufletul lui, cu cerul completamente
adreseze, s-o descânte, s-o vråjeascå çi s-o cucereascå – tot ceea teascå“, fårå nici o måsurå, neverosimilå – a lui Jacob W., cu lipsa
cåci istoria li se då întotdeauna îndråzneÆilor, care çtiu så i se minÆii, aç putea împåca vreodatå bunåtatea – bunåtatea „pros-
cu încredere peste el; în sfârçit, devine tot ceea ce îndråzneÆul – însumi, n-aç putea dormi noaptea dacå, prin nu çtiu ce vicleçug al
raÆie de sacrificiu“, drum tocmai bun pentru ca çenilele så calce Cåci nu izbutesc så am liniçte, så må împac cât de cât cu mine
El devine atunci, dupå caz, carne de tun, piatrå de temelie, „gene- ori mi se întâmplå så må gândesc la lucruri aça-zis „importante“.
dreaptå“, nu-çi refuzå dreptul çi deliciul de a se petrece peste el. Or, nu se poate ca Jacob W. så nu-mi vinå în minte ori de câte
Dar, uneori, istoria aceasta, trufaçå cum e çi „întotdeauna Ar sminti-o cumva, ar da-o peste cap.
întotdeauna, vorbitul îndelung. armonia çi echilibrul creaÆiei så existe douå astfel de exemplare.
înflåcårarea çi mai ales sentimentul de dreptate pe care Æi le dau, un sfânt fårå Dumnezeu cum e el. Ar fi parcå prea mult pentru

55 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 58

54 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 59

cuvinte, la toate cuvintele; îndråzneÆul are – sau måcar crede cå pentru cå „ar fi necinstit“ så creadå! Iar asta o spune iar çi iar, cât
oricum existå – câte un råspuns la toate; îndråzneÆul nu se sfieçte e ziua de lungå; tot ceea ce çtie så spunå – în bunåtatea lui nemå-
så ofere (vedeÆi: så ofere – el, prea-generosul!) un sens anumit suratå – este cå n-are nici o idee despre nici un Dumnezeu.
lumii çi o direcÆie preciså istoriei, dar, mai ales, el nu se sfieçte Çi, cu toate acestea, trebuie så-l crezi, eçti oarecum silit så-l
så çi împlineascå, så fåureascå „în carne çi oase“ acest sens ne- crezi întrucât vezi bine cå bunåtatea lui este tocmai acel soi de
sperat, så schimbe hotårât albia faptelor çi a destinelor oamenilor bunåtate sorå bunå cu o curåÆenie låuntricå desåvârçitå, cu o ones-
pentru a o face tocmai bunå ca så primeascå într-însa noul, realul titate de cristal çi cu tot ceea ce mai face ca cineva så fie un om
sens care – graÆie providenÆialei intervenÆii a spiritului îndråzneÆ – de mare calitate. Or, unui astfel de ins nu putea nicidecum så-i
iatå cå, în sfârçit, i s-a dat. Dintre îndråzneÆi întotdeauna se recru- lipseascå încå o virtute fundamentalå, cea mai frumoaså dintre
virtuÆi – virtutea aceea discretå, dar crucialå, mai importantå chiar –
teazå – adicå ei se recruteazå pe ei înçiçi – fåuritorii unor „lumi
dupå opinia lui Jacob W. – „decât însåçi credinÆa“: sinceritatea
mai bune“, pionierii unor „vârste mai fericite“ ale neamului ome-
cu sine însuçi. Çi, astfel, sincer de tot cu sine însuçi, nemilos de
nesc. Cåci îndråzneÆul are fanatismul siguranÆei de sine, ceea ce sincer cu sine însuçi, Jacob W. nu poate, de dragul nimånui – „nici
îi este prea-îndeajuns ca så çi poatå muta istoria çi munÆii din loc. måcar de dragul lui Dumnezeu în persoanå“, cum iaråçi spune
Iar aceastå miraculoaså siguranÆå a lui de sine îi devine instan- el – nu poate så se ascundå dupå nu çtiu ce scamatorie sufleteascå
taneu çi surså a adevårului pe care nu conteneçte så-l proiecteze çi så spunå cå da, cå, totuçi,... întrucâtva, s-ar putea spune cå çi
asupra lumii din jur; graÆie acestei siguranÆe, el ajunge så fie nici el... crede, cå are unele momente când i se pare cå..., când... are
mai mult, nici mai puÆin decât instanÆa care decide, finalmente, sentimentul vag cå ar crede oarecum, cå nu e dintre cei care..., dar
unde este çi unde nu este adevårul. ÎndråzneÆul are darul de a nu nici dintre cei care... Etc., etc.
se îndoi decât foarte puÆin: îndoiala ar fi ca un lux pentru el; un
viciu prea scump, pe care acum nu çi-l poate permite. (Mai întâi *
faptele – faptele, tovaråçi, çi apoi vom mai vedea noi! În stadiul
actual, orice îndoialå, orice cådere pe gânduri este de-a dreptul Çi totuçi, toatå purtarea lui curentå – dacå stai så-l observi
mai îndeaproape – fiece surâs, oricât de greu perceptibil, a lui
deçånÆatå – deçånÆatå, trådåtoare çi reacÆionarå; sunt întrebåri?
Jacob W., îÆi reveleazå, te fac så crezi în natura lui iremediabil
Mai are cineva ceva de spus? – Nu mai sunt, foarte bine; atunci,
tragicå, în nu çtiu ce sortire ce a fåcut ca sufletul acesta ales så
tovaråçi, så trecem la fapte!) fie împårÆit – în acest fel atât de puÆin obiçnuit – între o necru-
Ei bine, dar în toatå vremea aceasta, cum spuneam, timidului Æåtoare onestitate çi sinceritate cu sine, pe de o parte, çi o deså-
nu-i vine deloc så creadå cå çi lui i s-ar cuveni så se împårtåçeascå vârçitå, perfect coerentå cu sine necredinÆå în Dumnezeu, pe de
din puterea ce stå în cuvinte. Printr-un ciudat defect al firii sale, altå parte. Pe el, s-ar putea spune, tocmai acest lucru îl omoarå:
el socoteçte cuvintele – çi facultatea folosirii lor – ca pe un lucru scrupulozitatea sufleteascå. Grija bolnåvicioaså de a nu face vreo
mult prea înalt pentru „umila lui fåpturå“, ceva strivitor çi fier- confuzie în treburile sufletului çi de a nu provoca nu çtiu ce mare
binte, o demnitate la care blajina lui persoanå nici nu poate catastrofå acolo îi paralizeazå çi-i råvåçeçte permanent toatå fiinÆa.
îndråzni så aspire. În toatå vremea aceasta, el tace – tace spåçit Omul acesta e atât de scrupulos încât îi e o teamå de moarte så
çi priveçte împlinindu-se måreÆele, îndråzneÆele planuri proiectate spunå, så-çi spunå, aça, simplu, cum face toatå lumea, cå da, cå
de celålalt asupra istoriei. Aça încât istoria aceasta se petrece çi el crede în Dumnezeu – pentru cå, spune el, „într-un domeniu
întotdeauna fårå el, ignorându-l cu trufie: este tocmai trufia, atât de sever, de riguros, cum e cel al lucrurilor divine çi al
mitea“; el oricum era nelegiuit, „nu avea nici un Dumnezeu“,
lui asta îi era întrucâtva „permis“ så facå – sau, må rog, „îçi per-
altå parte. Într-un anume fel, era çi de açteptat ca nazistul så ucidå;
rasistul nazist, pe de o parte, çi rasistul gardist (legionar), pe de
Apoi, existå o diferenÆå crucialå, o pråpastie de netrecut între

raÆional, calculat, cum se zice, „impardonabil“ de lucid.


privilegiu al maturitåÆii, acela de a fi un rasist cu sânge rece –
ce ar putea avea scuza pripirii çi necunoaçterii; aståzi, el are acest
rasistul de aståzi nu se mai poate låsa pradå vreunui entuziasm
însângerat. Toate sunt atât de clare çi de bine stabilite acum încât
lacune, pete albe, totul se çtie acum – totul e acum limpede çi
rigoare – ca så zic aça – deutch, totul s-a fiçat, n-au råmas deloc
gerea. Fiecare detaliu stå la locul lui, pus în ordine, totul e de o
nimic, are toate datele, nimic nu-i mai stânjeneçte acum înÆele-
întreagå, realå çi incredibilå a nelegiuirii. Lui nu-i mai lipseçte
acum în faÆå toatå panoramå însângeratå a veacului – dimensiunea
participant la) lagårele de exterminare; întrucât cel de aståzi are
decât antisemitul militant de odinioarå, acela contemporan cu (çi
Într-un fel, antisemitul de aståzi e chiar mult mai vinovat
çi ne sufocå, çi ne laså sufletele împurpurate pentru eternitate.
laså açteptat, ci numaidecât se pogoarå peste noi, çi ne cuprinde,
toate; dacå-i bal, apåi bal så fie!) Çi, într-adevår, sângele nu se
asta toatå; Æåndåri – nimic altceva decât Æåndåri så se aleagå din
leascå-mi furia, înece-mi-se mânia! Spargå-se-n fårâme lumea
evidentå a locutorului. (Chiar aça, curgå valuri sângele, poto-
anumitå „cunoçtinÆå de cauzå“ – fie ea çi perturbatå de isteria pe ramurå etc., etc.)
cå cel ce spune (sau reitereazå) aça ceva trådeazå cå el se aflå într-o „secrete profesionale“, reÆete de fabricaÆie, competiÆii çi întreceri
atunci – este vorba de sânge, de o vårsare concretå de sânge, çi mai umil; ceva ruçinos, ridicol, cu meseriaçi, calfe çi ucenici, cu
noastrå çi asupra copiilor noçtri.“ E lucru vådit cå acum – ca çi ca oricare alta, tehnicå lamentabilå, meçteçug cum nu se poate
çi se împårtåçeçte din vorba aceea cumplitå: „Sângele lor asupra çi nebunia superbå a filozofiei! – devenind o biatå îndeletnicire
cazul când e pus pe glume teribiliste), repetå çi el, parcå „liturgic“, îçi pierde irevocabil toatå frumuseÆea – frumuseÆea aceea tristå
stranie de a se mai declara aståzi, så zicem, „antisemit“ (afarå de så capete apucåturi „çtiinÆifice“, când începe så se „specializeze“,
sacralizat care-l „întemeiazå“: cel ce are aceastå îndråznealå o teorie potrivit cåreia atunci când o filozofie oarecare începe

77 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 68

80 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 65

Dumnezeu însuçi l-a fåcut pe cutare så fie, cå El i-a dat viaÆa – cunoascå dacå nu ar çti ceva; or, el este omniscient – omniscient
lucrul cel mai de preÆ, pânå çi în ochii lui Dumnezeu. Nu! Acum çi completus (cumplit, adicå).
tot ceea ce poate fi mai sfânt a încåput în fapta mâinilor tale, iar
buzele tale, inspirate subit, pot spune acum cå çi a lua viaÆa cuiva *
poate fi lucru cu adevårat sfânt, curatå „faptå de sfinÆenie“, dacå
aça s-a hotårât la „cuib“. Çi, astfel convins, începi a slobozi E limpede, pe de altå parte, cå a voi så çtii, „foamea“ de
generos moartea printre semeni, tocmai cei pe care tu trebuia så-i adevår nu trebuie deloc socotitå doar în sine, separat. Aça ruptå,
iubeçti „ca pe tine însuÆi“ – cum se spune în cårÆile Dumnezeului råtåcitå, umblând nåucå prin ascunziçurile naturii umane. Nici-
pe care-l invoci de çapte mii de ori pe zi; îi înçirui pe aceçtia prin decum, cåci aceastå dorinÆå – cum se spune – „insaÆiabilå“ de
abatoare, în locul vitelor tåiate, îi jupoi de vii, îi tai feliuÆe, în cunoaçtere, nevoia aceasta compulsivå de a astâmpåra un neajuns
sfârçit, faci din ei tot ceea ce Æi-a poftit vreodatå „inima-Æi agasant se dovedeçte a nu fi, la rigoare, decât o altå faÆå – chi-
neînfricatå“. Iar ca çi cum atâta nelegiuire nu ar fi de ajuns, ai apoi purile, mai „nobilå“! – a foamei celeilalte, a foamei propriu-zise:
teribila îndråznealå de a-l amesteca çi pe bunul Dumnezeu în toatå ruçinoase, vulgare, de care se bucurå, democratic, toatå plebea.
afacerea asta, îl faci çi pe El så se împårtåçeascå din pornirile La volonté du savoir – dråguÆa de ea! – nu e decât o sorå geamånå
tale ascunse çi tulburi, din infernul sufletului tåu. a stårii aceleia de ameÆealå care te împinge, care îÆi porunceçte
Acum, negreçit, te vei fi suit deja – iatå-te! – deasupra Dum-
de cel puÆin trei ori pe zi så-Æi umpli maÆele goale, çi care, la o mai
nezeului Celui Preaînalt, fåcându-Æi-L pårtaçul tåcut al crimelor
atentå çi temeinicå cercetare, se dovedeçte a fi singurul lucru „cu
tale, degradându-L într-o umilå unealtå a demenÆei, ticåloçiei çi
adevårat important“ din aceastå lume, adevåratul „principiu meta-
mizeriei tale sufleteçti. Çi – de aici încolo – nimic nu-Æi va mai
fizic“ al progresului fåpturii bipede, motorul nevåzut care a
putea tulbura urcuçul: „Tu care ziceai în cugetul tåu: Ridica-må-voi
împins toatå istoria omului înainte. Aceeaçi „neliniçte“, aceeaçi
în ceruri çi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi
açeza jilÆul meu! În muntele cel sfânt voi pune sålaçul meu... febrilitate, aceeaçi nevoie de întregire, acelaçi neastâmpår existen-
Sui-må-voi deasupra norilor çi asemeni cu Cel Preaînalt voi fi.“ Æial çi într-o parte, çi în cealaltå. Aça încât, çi foamea de adevår
Tu – tu care ziceai în cugetul tåu... çi foamea maÆelor goale înseamnå pânå la urmå vådirea aceleiaçi
„lipse originare“ care, pânå la urmå, defineçte fåpturile bipede
* çi fårå pene.
Çi cât de bine au çtiut cårÆile vechi çi înÆelepte ale evreilor
Iatå, în sfârçit, cum omul acestui secol a ajuns la performanÆa så înÆeleagå toate acestea, cât de izbutit çi de frumos au çtiut ei
neverosimilå de a Æine într-o mânå sfântul potir, çi mitraliera în så amestece aceste douå lucruri, aceste douå „porniri“ gemene ale
cealaltå. Nici o pråpastie, nici o nepotrivire. PoÆi lua firesc viaÆa naturii omeneçti, çi cu cât superior haz, cu câtå måiastrå ironie
cuiva, într-o clipå îl poÆi lipsi pe vecie de lumina aceasta blândå au çtiut så se prefacå – nevinovaÆii – cå le-au confundat! Se spune
a zilei, de cåldura çi frågezimea irepetabilå a acestei lumi, îi poÆi acolo: „...din pomul cunoaçterii binelui çi råului så nu månânci“;
sfâçia pe loc seninul cerului, çi – numaidecât – nu te vei gândi „...femeia, socotind cå rodul pomului este bun de mâncat çi plåcut
deloc la carcerå pentru asta, ca så ispåçeçti acolo ceva din ceea ochilor la vedere çi vrednic de dorit, pentru cå då çtiinÆå, a luat
ce mai poate fi ispåçit, ca så afli acolo o aproximare påmânteascå, din el çi a mâncat çi a dat bårbatului såu çi a mâncat çi el“. (Sfântå
o oarece anticipare a Infernului – iar astfel så începi cumva a ambiguitate! A „muçca“ din cunoaçterea binelui çi a råului, a
mai fie. Nu mai înseamnå nimic acum pentru tine faptul cå înçealå de-a dreptul, fiind, de fapt, singur çi neînconjurat de
numiri, ai çi început så hotåråçti cine meritå çi cine nu meritå så care, evident, nu se poate såtura nimeni; – dacå nu cumva se
nici mai urâte, întru totul asemenea Æie. În virtutea acestei stranii câtorva firiçoare de adevår, o pulbere neverosimilå de çtiinÆå, cu
månåtoare Æie: nici mai bune, nici mai rele – nici mai frumoase, prin a se vedea înconjurat doar de umbra – abia desluçitå – a
stânga çi-n dreapta, så împuÆinezi lumea de fiinÆe întru totul ase- påtimaç çi pururea respins al plenitudinii, el sfârçeçte întotdeauna
çi fantasmatice „numiri“, te-ai çi apucat, bårbåteçte, så ucizi în la nesfârçit de cunoaçtere, fanatic al re-cuceririi întregului, iubitor
nevolnicå, fluture de-o zi. Apoi, în virtutea acestei descreierate Iatå, în sfârçit, ne-am întors la toatå tragedia diletantului: flåmând
vorbå!) tu însuÆi te-ai numit – tu, fåptura cea mai fragilå, fiinÆå fidel – prin faptul de a fi diletant, de a nu fi „decât un diletant“.
nu-Æi era decât o fantasmå mai ardentå, iar „pedepsitor“ (ce lui Buridan çi cu tine.) Iar asta se traduce – în modul cel mai
cele mai înalte. Fireçte cå nu te-a „delegat“ nimeni, „mandatul“ tu recunoçti cå, la urma urmei, nu poÆi så çtii nimic. (Mågarul
suferind, ai început så crezi cå-Æi poÆi vârî nasul în treburi dintre lacomå, çi voieçti så çtii totul, atunci – bunule! – prin chiar aceasta,
persoanå, condus doar de fantasmele tulburi ale ego-ului tåu totuna cu a-Æi fi foame. Apoi, evident, dacå mai eçti çi o fire
gur – doar tu – ai fost cel ce te-ai cåÆårat acolo; îmbåtat de propria-Æi neterestru çi pierdut pentru vecie, a voi så çtii e, açadar, aproape
altcumva de felul acesta. Or, nenorocirea cea mare este cå tu sin- Din punctul de vedere al integralitåÆii, al locului aceluia
cuprindå în puterea Sa executivå, numindu-te „pedepsitor“ sau
Sale, colaborator apropiat, consilier intim; cå a hotårât så te
*
nezeu. Hotåråçti cå El a hotårât så te ia drept partener în afacerile
te açezi chiar deasupra lui Dumnezeu: tu hotåråçti pentru Dum-
eternitate – undeva la margine.
ticåloçia pe seama voinÆei lui Dumnezeu, e limpede cå tu însuÆi
çine, pururea flåmânzi çi neîntregi. Çi råmânând a sta – pentru
a spune cå Dumnezeu e cel ce-Æi miçcå mâna ce ucide? Punându-Æi
istoria umil, perpelindu-ne fårå încetare, våicårindu-ne fårå ru-
Dar existå oare trufie mai mare, orgoliu mai nesåbuit, decât
cu „såbii de foc“ – în vreme ce noi, noi nevolnicii, ne petrecem
* încoace adevårul a råmas tot acolo, întreg, neatins, påzit straçnic
omului: a însemnat începutul håituirii Adevårului. Or, de atunci
poate opune oare ceva voinÆei tale de a ucide? aceea asupra pomului cunoaçterii a marcat, hotårât, începutul
Or, cu un astfel de generalissim patron deasuprå-Æi, i se mai urmat „dupå“ råmâne ceva cu totul nesemnificativ. Nåpustirea
Instructorul de tragere. nuarea spectacolului secular al nevolniciei speciei; tot ceea ce a
de çapte mii de ori pe zi ca unul ce-i era „patron spiritual“. ce-a urmat n-a fåcut decât så asiste, så contemple inocent conti-
ghelul Mihail, cåpetenia oçtilor cereçti, era invocat cu neruçinare adåuga ceva, ceva esenÆial, acestei povestiri. Restul, restul istoriei
ucigaç ce se afla; nu, ci ca un adevårat arhanghel; însuçi Arhan- tot ce putea fi mai important. Nimeni çi nimic n-ar mai putea
mitraliera în mânå ca un ucigaç de duzinå, ca un nenorocit de „rodul pomului celui din mijlocul raiului“. Iar asta a fost totul –
atunci – atunci, în ceasul infernal al crimei – el nu mai Æinea nindu-se dintr-o datå håmesit çi ne-întreg, s-a aruncat orbeçte cåtre
act înfocat de credinÆå, executa literalmente cereçtile porunci. Iar în istoria omului s-a petrecut, açadar, în clipa când acesta, pome-
så mai cåsåpeascå a doua zi. Iar el – el, „pedepsitorul“! – ca un Cel mai important eveniment ce-a putut avea loc vreodatå
conspirative, iar Dumnezeu îi comunica discret, numai lui, pe cine puteai întâlni o astfel de simÆire metafizicå a lucrurilor acestora.)
burtå. Ca çi cum – aça, firesc – ei se întâlneau seara prin cârciumi „pofti“ la rodul pomului cunoaçterii! Ei bine, numai la evrei
79 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 66
78 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 67
pentru simplul motiv cå, dacå era cu adevårat nazist, nu putea nimic, ci doar de cele câteva fantasme, ce au cåpåtat oarece trup,
så creadå în Dumnezeu, så creadå cå existå, cå ar putea exista ale dorinÆelor lui mult prea ardente.
pe undeva ceva de genul unui Dumnezeu. Or, atunci, unuia ca
el totul, absolut totul îi era permis. Ucigând, el nu mai cålca nici *
o poruncå: „så nu ucizi“ nu exista pentru el, întrucât nu exista,
n-avea cum så existe cineva care så fi poruncit aça ceva. Ba încå În sfârçit, ar mai fi poate de adåugat aici – ca o preÆiozitate
paradoxul face ca, ucigând astfel, el så se fi aflat într-o situaÆie „culturalå“ – cå forma superioarå a diletantismului, împlinirea lui
de „legalitate“, de vreme ce Führerworte haben Gesetzeskraft, ultimå este filozofia. Filozofia este fireasca, adevårata, binecuvân-
adicå ceea ce spunea Führerul era lege pentru el. Oricum, în tata patrie a diletantismului. Nicicând nu va fi repetat îndeajuns
general, dacå era un „bun nazist“, atunci el îçi era sieçi Dumnezeu, lucrul acesta. Nu existå diletant mai întreg çi mai desåvârçit decât
având, ca atare, çi un drept de viaÆå çi de moarte asupra celorlalÆi. filozoful. „Reginå a çtiinÆelor“, mathesis universalis, scientia
Toate acestea – în timp ce legionarul, infinit mai subtil çi mai universalis, învåÆåturå stranie ce se îndeletniceçte îndeobçte cu
teolog, nu se putea abÆine så nu-l amestece çi pe bunul Dumnezeu totalitatea, cu întregul celor ce sunt (ba chiar, uneori, çi a celor
în toate ticåloçiile sale. El nu ucidea aça, vulgar – nu ucidea pur ce nu sunt), filozofia se întâlneçte cum nu se poate mai bine cu
çi simplu, ca un ucigaç oarecare, întunecat de resentiment çi vråjit diletantismul. A zbiera mereu cå vrea så cunoascå totul este obiç-
de puterea ce te cuprinde în preajma mitralierei; nu, el ucidea nuiÆa cea mai curentå a celui ce-çi zice „filozof“. Apoi, în filozof,
într-un fel teologic, întotdeauna ascultând „poruncile divine“. Aça diletantul se trezeçte subit, se dumireçte oarecum çi – lucrul cel
se face cå el nici nu era un ucigaç, ci un „pedepsitor“ çi un mai însemnat – aflå despre sine cå este diletant; prin filozofie
„råzbunåtor“. Crima lui nu Æinea de dreptul penal, ci de teologia diletantismul îçi dobândeçte, açadar, conçtiinÆa de sine. Or, asta
dogmaticå; ea figura negreçit într-un plan secret al lui Dumnezeu e ceva cu adevårat minunat, un spectacol de zile mari: aflând acest
cu privire la istoria oamenilor, plan în care tocmai lui – lui, lucru despre sine, filozoful – ca çi cum çi-ar fi gåsit prin vechi
„aducåtorul de dreptate“ – i-a fost dat så aibå rolul cel mai însem- cufere nu çtiu ce titlu de nobleÆe ce l-a crezut de mult pierdut –
nat. Crima lui nu mai era o simplå crimå, cu tot infernul ce se înduioçeazå la culme, se încântå de sine çi se înfierbântå, se
transpare într-o crimå, ci era tocmai expresia directå a voinÆei lui însufleÆeçte peste måsurå çi se pomeneçte dintr-o datå inspirat,
Dumnezeu vizavi de vieÆile oamenilor. Nu era un gest de teribilå problematizeazå declamativ çi se întristeazå, în vorbe mari, faÆå
decådere, ci unul de binemeritatå înålÆare. Prin mâna ta ucigaçå de „nevolnica fire omeneascå“, „asprul destin“ çi toate celelalte.
se vådeçte nici mai mult, nici mai puÆin decât elecÆiunea. (Iatå, ai BineînÆeles, îçi plânge romantic de milå – lui çi întregii specii
fost ales – tu, tu çi nici un altul – ai fost ales så fii mâna cea bipede, se då cu capul de toÆi pereÆii, în sfârçit, câte nu mai face
dreaptå çi råzbunåtoare a lui Dumnezeu pe påmântul oamenilor; çi nu mai spune filozoful atunci când se întâlneçte facie ad faciem
prin tine – ce demnitate înaltå! – tocmai prin tine unii vor råmâne cu diletantismul? (Bunåoarå, iscusit la culme çi sofist, se çi apucå
în viaÆå, iar alÆii nu, unii vor mai putea så vadå çi mâine råsåritul, de ticluieçte numaidecât o amplå çi nåucitoare teorie asupra
iar alÆii så-çi ia adio, unii vor iertaÆi, iar alÆii damnaÆi pe vecie; – diletantismului, o teorie potrivit cåreia filozofia, ea însåçi, nu este
çi, culmea, tocmai Æie Æi se datoreazå toate acestea! Te ia ame- decât cea mai strålucitå încununare a diletantismului, diletan-
Æeala, nu alta!) tismul însuçi în haine de sårbåtoare, filozofia e „patria adevå-
Ucigaçul legionar putea crede astfel cå se aflå în cea mai ratå“ a diletantismului; o teorie potrivit cåreia filozofia, „filozo-
mare familiaritate cu bunul Dumnezeu. Aproape cå se båteau pe fia mare“, sau a fost dintotdeauna diletantå sau n-a fost deloc;
acÆiuni e cum nu se poate mai simplu, cåci existå çi un arhetip
ai fi tu însuÆi, în bunå måsurå, ucigaç. Mecanismul acestei retro-
participa deschis, încå o datå, la toate cele petrecute – e ca çi cum
înflåcårat – fie çi de la distanÆå – cu ucigaçii e ca çi cum ai
A fi (a spune cå eçti) aståzi „antisemit“, bunåoarå, a simpatiza
mai ticålos dintre toate.
astfel de motive rasiale, în acest din urmå veac – cel mai lung çi
murdåria sufleteascå çi toate crimele fårå de numår comise din
asuprå-Æi çi a revendica pentru tine toatå nelegiuirea, toatå
mult nici mai puÆin decât faptul de a-Æi asuma retroactiv, de a lua
atâta ticåloçie – ei bine, aça ceva trebuie cå înseamnå nici mai
nicicând; a te recunoaçte aståzi rasist, dupå acest secol obosit de
påmântul unei Europe demente, bezmetice çi mai nelegiuite ca
platitudine çi pentru moÆåialå care e felul nostru de a fi sub soare.
de toate numeroasele „fåcåturi“ ale acestei lumi – ale existenÆei întru necuvântåtoarele, pråjiÆi pe îndelete ori îngropaÆi de vii sub
contra-vrajå cu care poÆi så råmâi treaz, så nu te laçi „råpit“ çi så te aperi Buchenwald çi Lublin; dupå milioanele de semeni vânaÆi precum
Paradoxul (binecuvântat fie-i numele în vecii vecilor!) este un fel de rasist? A te mårturisi aståzi rasist, dupå Auschwitz çi Treblinka,
toatå strålucirea minciunilor ei „oficiale“ e nevoitå så se subÆieze. bunåoarå, îndråzneala inimaginabilå de a mai spune, aståzi, cå eçti
faÆå“, cum se blocheazå, cum se fâstâceçte çi cum, încetul cu încetul, Cåci cum altfel decât ca un rod al uitårii mai poate fi våzutå,
bucuria, deliciul suprem de a o vedea cum numaidecât se „schimbå la çi sufletul.
nu meritå altceva! Or, aruncându-i toate paradoxurile în faÆå – vei avea ce ne-ar tulbura amarnic çi ne-ar urâÆi fårå de leac chipul, mintea
Aça-i çi trebuie – asta så-Æi fie råzbunarea! O astfel de lume nici lucrurilor, tu ne fereçti – ocrotitoareo! – ne Æii departe de tot ceea
paradoxurile tale. albind fårå cântar çi fårå socotealå toatå întinarea çi tot urâtul
açteaptå: ai så vezi cå, într-o bunå zi, lumea va începe så semene cu
aceastå lume, aç zice aça: totul e så fii paradoxal. Fii paradoxal çi
omåtul, açezându-te deopotrivå peste toate necuråÆiile lumii,
– Pânå la urmå, dac-ar fi så-Æi dau o reÆetå de raportare igienicå la Sfântå uitare! Miraculoaså, binefåcåtoare uitare! Tu eçti ca
– ... 10 august 19...
72 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 73
Un om defect: viaÆa, viaÆa spontanå çi „vie“ îl refuzå, îl laså nu-i va råmâne decât så se mulÆumeascå cu o lume „fabricatå“,
pururea undeva la margine, de unde nu-i råmâne decât så se fantomaticå, cu o împåråÆie oniricå, cu o realitate de mâna a doua.
priveascå tråind. Acesta este blestemul lui fundamental: el nu Evident, filozoful nostru nu se va putea abÆine çi va transforma
poate så fie pur çi simplu, nu poate så tråiascå çi în exact acelaçi „dialectic“ aceastå neputinÆå demnå de toatå mila într-o calitate
timp så nu se vadå tråind. El se aflå, concomitent, în douå locuri a sa fundamentalå, veritabilå pecete de nobleÆe metafizicå.
(dacå se poate închipui aça ceva): fiinÆa lui se aflå într-o situaÆie, Schopenhauer, bunåoarå, unul dintre exemplarele cele mai reuçite
atât de puÆin confortabilå, de „strabism“ existenÆial. Iar fåptura din acest punct de vedere, socoteçte neputinÆa de a tråi pur çi
lui despicatå, imposibilitatea lui tragicå de a se aduna, face ca din simplu çi nesiguranÆa metafizicå funciarå a filozofului drept o
plenitudinea, cåldura çi culoarea lucrurilor, el så nu se aleagå decât mare binecuvântare, un adevårat „dar“ ce l-ar avea unii – anume
cu resturile çi cu cenuça lor. El, bunåoarå, n-ar putea vreodatå cei cu adevårat „sortiÆi“ filozofiei – de a vedea, uneori, „oamenii
muçca omeneçte din ceva pentru cå, muçcând, ar vedea imediat çi lucrurile ca simple fantome sau imagini onirice“. Çi, vedeÆi
cumplita decådere ce stå în hrånire. Cåci a avea nevoie så te bine, ca o culme a iscusinÆei filozofice, el ajunge så spunå nici
hråneçti înseamnå, pentru el, a te recunoaçte definitiv çi irevocabil pe departe cå aici ar fi ceva în neregulå, ci chiar cå acesta ar fi
umilit. Tot aça, el nu poate så bea omeneçte ceva, pentru cå, pri- semnul cel mai vådit al „elecÆiunii“ cuiva pentru filozofie.
vindu-se în oglinda tulbure a vinului din pahar, ar citi, înspåi-
mântat, curgerea ireversibilå spre neant care este felul de a fi al *
naturii noastre, sau cine çtie ce-o mai vedea el acolo. Aça se face
cå, acolo unde toÆi ceilalÆi se pot bucura – plenar çi senin – de În al doilea rând, filozofia înseamnå o minunatå, desåvârçitå
frumuseÆea çi de noutatea lumii, el nu se va alege decât cu deçer- abilitate sofisticå. Firea lucrurilor, generoaså çi înÆeleaptå, nu
tåciunea ei; acolo unde oricine altcineva se instaleazå paçnic în putea så lase neråsplåtitå neputinÆa filozofului de a tråi pur çi
miezul lucrurilor, el nu va gåsi decât nefiinÆa – ståpânitoarea simplu, nu putea låsa undeva o lipså adâncå fårå a pune altundeva
oricårui lucru. El nu poate tråi niciodatå în primå instanÆå. Un un prisos cu atât mai mare. Da, e adevårat: el, filozoful, aparÆine
viciu de structurå îl împinge mereu pe alte çi alte planuri, tot mai unui soi de oameni nevolnici çi ciudaÆi, dar – iatå! – a fost dåruit,
întortocheate, întotdeauna undeva în umbra vieÆii adevårate. Fårå ca nimeni altul, cu acest dar zeiesc: putinÆa spunerii oricårui
îndoialå, pentru asta el are o vorbå frumoaså, savantå – auto- lucru. I se va fi atrofiat organul vieÆii, pofta de viaÆå i se va fi stins,
reflexivitate – iar dacå ai sta puÆin så-l asculÆi, îÆi va înçira teorii dar nu-i nimic: asta nu se traduce decât printr-o sporire çi mai
meçteçugite privind „beneficiile metafizice incomensurabile ale mare a puterii lui spirituale. ViaÆå e mai puÆinå la filozof, e nevol-
acestei ståri de autoreflexivitate“ çi despre câte altele; dar toatå nicå çi palidå, dar spiritul – spiritul, în schimb, prisoseçte, då
aceastå vorbårie nu va putea så înmoaie câtuçi de puÆin duritatea generos peste margini. Spiritul (cuvintele, frazele strålucite,
cumplitå a destinului såu. – Destinul såu råmâne, în pofida oricårei „argumentele“, „supoziÆiile“, pe scurt: putinÆa spunerii oricårui
teorii pe care el ar nåscoci-o, unul profund trist, destinul unei lucru) – ei bine, spiritul transfigureazå acum viaÆa çi çi-o face
fåpturi „cu fundul în douå luntre“, veçnic håituite între a fi çi a dupå chipul çi asemånarea sa. ViaÆa a råmas ruçinatå, îngenun-
çti cå eçti. cheatå la picioarele spiritului, ca o plåmadå moale, inertå, tocmai
Nici nu se putea ca unui astfel de ins privirea så nu înceapå bunå spre a fi convertitå în alte çi alte – temerare – „fapte ale
a-i tremura, o ceaÆå dureroaså så i se pogoare peste lume çi în- culturii“. Ea nu mai poate opune acum nici o rezistenÆå, acum
doiala – atotståpânitoarea – så nu i se întroneze în suflet çi så-i ea trebuie så tacå, nu are dreptul så mai fie ea însåçi în faÆa unei
devinå tiranicå ståpânå. Neputând avea lumea în primå instanÆå, demnitåÆi atât de înalte: spiritul filozofic. „Dacå faptele nu con-
în serios. mântui in aeternis; ca çi cum, confiscat de trimiçii ideilor
Marx pentru a fi avut cumplitul ghinion de a fi fost luat atât de astfel – e limpede – e ca çi cum te-ai transfigura subit çi te-ai
De aceea, niciodatå nu voi conteni så-l deplâng pe fratele te înålÆa irevocabil deasupra lumii tale de mici condeieri. Iar
urât, mai monstruos, nici nu se poate închipui! nu çtiu care mare filozof înseamnå numaidecât a te înnobila, a
de Evanghelie dupå care se va croi istoria de aci înainte. Ceva mai (A fi, bunåoarå, literat çi a împrumuta nu çtiu ce ticuri de la
milor posibile, så devinå dintr-o datå „platformå program“, literå spiritului în general.
sufletului doritor så se cufunde în contemplarea armoniilor lu- soi de çamani ai culturii, ståpânii tuturor produselor minÆii çi ai
sau a Simfoniei a IX-a. Ceva destinat purei bucurii intelectuale, clamat çi ståpânii cuvintelor, ai gândurilor çi ideilor „mari“, un
„punerea în practicå“ a Iliadei, bunåoarå, sau a Divinei Comedii, i-au socotit drept ståpânii lor incontestabili; mai mult, i-au pro-
cu cât încerci så-Æi închipui ce-ar putea însemna „înfåptuirea“, semene filozofilor cât mai mult cu putinÆå. I-au curtat asiduu çi
„înfåptuiascå“. Absurdul situaÆiei iese cu atât mai mult în evidenÆå måsura în care au voit så fie çi ei cât de cât ceva, au cåutat så le
îndatå ce îi trece prin cap vreunui tråsnit s-o ia în serios çi s-o çi de fiÆe din toatå civilizaÆia cårÆii. CeilalÆi, simplii muritori, în
cel mai odios çi mai sângeros nåscocit vreodatå de oameni de am putea adåuga noi – çi cea mai tiranicå, mai plinå de ciudåÆenii
serios!“ Cea mai suavå çi mai înålÆåtoare filozofie devine lucrul scrise, figura cea mai „çtiutoare“, cea mai venerabilå, dar, totodatå –
titlu, o notiÆå – un Warning! – de genul: „A nu se lua prea în najul principal“ în jurul cåruia s-a Æesut oricare dintre culturile
ruinå, orice lucrare de filozofie ar trebui så conÆinå, imediat dupå mai atentå, descoperi cå filozoful a fost mai întotdeauna „perso-
pentru a evita abuzurile, pentru a-çi preveni propria întinare çi lucru peste måsurå de profitabil çi de instructiv, cåci, la o cercetare
i se poate întâmpla unui filozof este så fie luat în serios. Practic, fantastica fåpturå a „filozofului“. Cu siguranÆå, acesta ar fi un
Prin urmare, lucrul cel mai urât, cel mai cumplit lucru care filozofårii“ çi la ce s-ar putea reduce, pânå la urmå, nåucitoarea,
clipeascå, pe cea de-a doua. filozofice prin excelenÆå, unde anume s-ar putea localiza „darul
limpede: între Adevår çi FrumuseÆe, filozofia o va alege, fårå så nåtate så afli çi så poÆi aråta aça, cu degetul, care sunt facultåÆile
Æiunii doritoare de adevår sau de dreptate. E cum nu se poate mai oameni ce-çi zic „filozofi“. Ar fi un lucru de cea mai mare însem-
altui fel de a fi al lumii, fårå vreun amestec constrângåtor al ra- cel mare, reÆeta ascunså a îndeletnicirii acestui soi ciudat de
a sufletului, a sufletului ce ajunge så se bucure de posibilitatea Apropo de filozofie, m-am tot gândit care ar putea fi secretul
el unul de naturå esteticå, så Æinå de domeniul contemplaÆiei pure
urmare, felul deliciului ce Æi-l procurå filozofia trebuie så fie çi 8 august 19...
nevinovat, cum se Æes, singure, poemele çi poveçtile poeÆilor. Prin
poieticå, creatoare: filozofia adevåratå se Æese din nimic, aça,
spiritul Creatorului. Facultatea filozofårii este, açadar, o facultate
poate ceva din måreÆia ei originarå, din natura ei comunå cu
ordine. Reconstruind metafizic lumea, mintea omului regåseçte
de ordin practic nu-i mai stå acum minÆii în cale, chemând-o la
çi nevoile vieÆii; bucurie – deci – cu atât mai mare cu cât nimic
minÆii libere çi fericite cå a scåpat pentru o clipå de constrângerile
a minÆii ce nåscoceçte, ce iveçte din nimic lumi peste lumi, a
proclamå filozofii înçiçi despre filozofie. Filozofia e purå bucurie
75 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
74 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 71
firmå teoriile mele, cu atât mai råu pentru fapte!“ Vorba aceasta absolute, Æi-ai lua definitiv tålpåçiÆa din aceastå lume murdarå çi
minunatå a lui Hegel e parcå mårturisirea de credinÆå a întregii strâmtå, pe sub privirile – plânse, moarte de invidie – ale colegilor
spiÆe filozoficeçti. Dacå viaÆa mai continuå så fie ea însåçi, så fie de breaslå. Bolboroseala aceasta nouå, acest fel inedit de a
ceea ce are ea poftå så fie, e limpede cå aça ceva e cu atât mai combina cuvinte neobiçnuite, oraculare – aceastå manierå
råu pentru viaÆå! Dacå ne supåråm, noi plecåm çi o låsåm aça cum uluitoare de a fi criptic çi misterios, te scot, hotårât, din neamul
am gåsit-o: viaÆå brutå, fapticå, haos vizibil. Iar asta este, evident, muritorilor de rând, al oamenilor din carne çi oase, propulsându-te
cu atât mai råu pentru ea! undeva în sferele pure, esoterice çi descårnate printre care obiç-
Adevåratul filozof e întotdeauna un mare vråjitor. Pe filozof nuiesc så-çi aibå domiciliul stabil filozofii.)
nu-l intereseazå atât så spunå „cum anume este lumea în ea Nu çtiu cum naiba s-a fåcut, dar filozofii au fost întotdeauna
însåçi“, cât mai ales – Æinta lui cea mai înaltå este – så te facå så copiii råsfåÆaÆi ai culturii, mandarinii absoluÆi ai spiritului, cei
crezi cå lumea e aça cum spune el cå este. Tocmai de aceea cåtre care s-au îndreptat mereu privirile leçinate de umilinÆå ale
filozoful trebuie socotit ståpânul cuvintelor (lucru ce-i va simplilor muritori. Ei au fost – alåturi, poate, doar de nebunii de
complexa in aeternis pe toÆi literaÆii de profesie), îndråzneÆul ce prin azile – singurii ce çi-au putut permite så scoatå limba – aça,
voieçte så-Æi re-modeleze sufletul prin puterea cuvintelor sale, så senin – la toatå seriozitatea çi cuminÆenia lumii celorlalÆi. Ba încå,
Æi-l re-facå, så-i dea un alt chip, så-Æi devinå, astfel, çi Æie ståpân. nu s-au sfiit câteodatå så-l ia peste picior çi pe însuçi bunul
Scamatoria logicå çi îndråzneala speculativå ajung, la filozof, de-a Dumnezeu. (Un motiv destul de serios pentru a te întreba dacå nu
dreptul în pragul magiei – te-a prins puÆin, ai apucat deja så-i cumva scoaterea limbii la lume çi luatul peste picior al lui
urmåreçti primele cuvinte: ei bine, asta a fost totul, s-a sfârçit cu Dumnezeu fac parte chiar din obligaÆiile lor profesionale.) Prin
tine, cu tine cel ce ai fost pânå în clipa de faÆå – cåci, de aci înainte, urmare, ar fi lucrul cel mai folositor så-i pândeçti, så-i spionezi,
nu vei mai fi decât cel ce vrea el så fii. Înståpânirea temeinicå asupra så-i filezi, så-i descoçi çi så afli ce anume îi face filozofi pe filozofi.
sufletelor – visul magicienilor dintotdeauna – se produce, açadar, Eu, unul, studiindu-le îndelung scrierile çi urmårindu-le îndea-
cu atât mai izbutit cu cât marii filozofi sunt çi mari poeÆi nemårtu- proape vieÆile, am putut reduce, deocamdatå, toatå babilonia care
risiÆi: în abisul gândului lor ei te vor atrage hoÆeçte, îÆi vor intra e fåptura filozofului la trei lucruri esenÆiale (dacå nu cumva sunt,
noaptea – ca furul – în caså, te vor råpi çi vei aluneca prea-lin, cu de fapt, numai douå):
ochii închiçi, „vråjit“ pe de-a-ntregul çi adormit de muzica vorbelor
lor. – Ba încå, culme a culmilor iscusinÆei vråjitoreçti, filozoful te *
va mai çi convinge cå lucrul acesta trebuia så se întâmple, cå stå
în firea adâncå a lucrurilor ca tu så fi ajuns a crede în spusele lui. Mai întâi, filozoful este stigmatizat cu o adâncå silå faÆå de
Cåci, så nu te înçeli, nu el vorbea – nu, el nu e decât o umilå slugå viaÆå. Aceasta ar fi principala neputinÆå care naçte filozofia.
a limbii; în general nu el vorbeçte, ci limba, limba vorbeçte – Die Filozofii sunt un fel de cârcotaçi metafizici universali: nimic nu
Sprache spricht! El, umil, doar o asistå, încântându-te. le place, niciodatå çi nicåieri; nimic nu-i poate mulÆumi câtuçi
de puÆin. Neputându-se adecva la lumea aceasta, råmânând puru-
* rea un fel de „tangentå la cercul vieÆii“ – açadar, neputând tråi pur
çi simplu – ei vor scoate numaidecât de aici cå viaÆa însåçi e ceva
În sfârçit, dacå nu cumva avem de-a face çi aici tot cu abi- corupt çi impur. Iar sila aceasta adâncå este çi cea care le dislocå
litatea sofisticå, filozofia înseamnå nåscocire perpetuå, fruct al definitiv felul lor de a fi în raport cu felul de a fi al lumii în care
imaginaÆiei. Asta, evident, în ciuda a ceea ce spun, a ceea ce tot s-au trezit cå tråiesc. Asta face ca filozoful så fie o fiinÆå împårÆitå.
Cum se zice: råmâne de våzut.)
tainicå, venitå de sus. mai are pe cine surprinde.
låreçti pe celålalt – nu, nici vorbå, ci o misie sfântå, o poruncå fie cå Dumnezeu nu mai catadicseçte så se trezeascå çi acela nu
timentele puturoase, nu orbirea ochilor tåi te-au fåcut så-l måce- lumea din mâini de o spulberå, o face toatå numai Æåndåri, fie cå...
cåci nu ticåloçia din sufletului tåu, nu firea ta cea proastå çi resen- posibilitåÆi nu sunt: fie cå omul scapå – cåscatul de el! – scapå
icoanele în cea mai minunatå continuitate. BineînÆeles, chiar aça: n-a mai vrut så revinå. Creadå fiecare ce o vrea, dar prea multe
marea chemare religioaså. Laçi puçca frumos la uçå çi apoi såruÆi spus mie povestea aceasta, a schimbat vorba în acest punct, çi apoi
intra în cea mai apropiatå bisericå spre a-Æi respecta, netulburat, (Mai încolo nu çtiu, zåu, ce se mai întâmplå. Cåci cine mi-a
a fi fost un atât de fidel executant al voinÆei lui Dumnezeu, vei încât, la trezire, så se poatå fuduli cu, iatå, ce a çtiut el så facå.
tåÆile tale de mare performer, aducându-Æi incontinent laude pentru El vrea, cum s-ar zice, så-i sfârçeascå treaba în locul lui – aça
viaÆå çi moarte. Nu – ci, încântat la culme de tine însuÆi, de abili- Dumnezeu, atrågându-çi – måcar aça – divina atenÆie asuprå-i.
învåÆa care e pânå la urmå diferenÆa dintre Cer çi Infern, dintre surprindå pe Dumnezeu. Så-i smulgå o clipå de uluialå bunului
81 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 96
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 93
paradisiac – va fi, cum se spune, cetåÆeanul unui „nou påmânt çi
al unui cer nou“, ca unul ce a demolat pentru vecie edificiul lumii
vechi. GândiÆi-vå numai: absolutul va coborî atunci printre noi
çi, locuindu-ne, va începe aça, firesc, så umble pe stradå. Atunci
veÆi sta – binecuvântaÆilor! – veÆi sta toatå ziua cu burta la soare
çi cu paiul între dinÆi: ba vå veÆi gâdila apatic între degetele de
la picioare, ba veÆi vâna alene, ba veÆi fi – din preaplinul divinei
plictiseli – neîntrecuÆi artiçti – toate dupå pofta inimii voastre.
Cåci totul va fi bine atunci, çi orice nefrumuseÆe sau vråjmaçå
nepotrivire se va fi topit de mult în „armonia finalå“.
13 august 19.. Doamne, çi cât de simplu a fost totul! Nu aveam reÆeta, nu
çtiam cum så aflåm poarta prin care så scåpåm o datå din bala-
Existå câteva chestiuni care, în chipul cel mai lipsit de echivoc, mucul, din infernul lumii relative. Nu veniserå încå ei, ideologii,
transcend lumea aceasta. Sunt ca niçte fisuri discrete ivite în Æe- så ne spunå vorbele lor magice, så ne arate – aça, negru pe alb –
såtura compactå a lucrurilor lumii – fisuri prin care, dac-ai så fii cum stau lucrurile în istorie, cât de raÆionalå, cât de realistå çi de
cât de cât atent, ai så poÆi privi, cu siguranÆå, dincolo. Sunt, de alt- matematic-exactå e posibilitatea de a arunca într-o zi tot urâtul lumii
minteri, realitåÆi destul de palpabile, imediat reperabile çi oricând celei vechi, tot råul ei în „lada de gunoi a istoriei“, çi de a påstra din
la îndemânå. ViaÆa ta de zi cu zi då întotdeauna peste ele, aproape ea numai ceea ce-çi vådeçte perfecÆiunea. Çi – nu puÆin lucru – de
cå te „împiedici“ în ele, într-atât de ståruitor Æi se aratå. Atâta doar a ne uita atunci drept în propriii noçtri ochi: sårbåtoresc prilej de a
afla despre noi înçine cum cå suntem eroici, dumnezeieçti çi
cå ele nu se sfârçesc în ele însele, nu se epuizeazå pe sine, ci trimit
sublimi, întru totul demni de a locui în cele mai alese odåi ale cetåÆii
mereu la altceva. Am acum în minte trei astfel de lucruri, dar e
cereçti. Nu ni se låmurise – în întunericul de pânå atunci – nu ni
limpede cå s-ar mai putea gåsi çi altele. Må gândesc la suferinÆå,
se aråtase sensul adevårat çi incredibil al „mersului istoric“.
la moarte çi la dorinÆa înnåscutå de nemurire.
Or, asta a fost totul! Vorba lor ne-a mers drept la inimå, ne-a
Tråsåtura cea mai însemnatå a unor astfel de realitåÆi este påtruns imediat în suflete ca o adevåratå, ca adevårata Evan-
evidenta lor putere simbolicå: un capåt al lor se vede aici, în lumea ghelie. Cåci – o datå ce ai sensul, legea sub care stå istoria – totul
noastrå „cea de toate zilele“, iar de celålalt capåt eçti îndreptåÆit devine limpede, totul se deschide çi poate fi citit ca într-o carte.
så crezi cå se aflå dincolo; astfel de lucruri sunt ca niçte vehicule Nimic nu mai este acum enigmatic, oglindå întunecatå, ci, dintr-o
ale Absolutului, ale realitåÆii ultime ce binevoieçte, printr-însele, datå, totul s-a fåcut transparent, toate ni s-au vådit în adevårul
a-çi face apariÆia çi a mai Æine legåtura cu viaÆa noastrå. Întâmpi- lor ultim. Aceasta este lumea noastrå, çi nicidecum alta. Nu-Æi mai
nându-le, ai mereu sentimentul izbitor cå nu sunt ceva „din lumea råmâne – dacå pofteçti – decât så pui çi tu puÆin umårul çi så-i
asta“, ai intuiÆia unei alteritåÆi radicale. Te tulburå iremediabil, asiçti, pedagogic, såvârçirea: la ce bun råtåcirea, la ce bun så mai
te urmåresc, te „locuiesc“, inculcându-Æi pânå la urmå ideea cå ceea umble omul aça, bezmetic, prin necunoscutul timpului, de vreme
ce avem noi la îndemânå – lumea aceasta ce se vede çi se aude ce tu çtii prea bine unde anume trebuie el, finalmente, så ajungå?
nemijlocit – nu e totul. Cå sunt altundeva lucruri esenÆiale, rea- Çi de ce nu l-ai lumina çi pe el cu adevårul tåu, dacå oricum altul
litåÆi privilegiate ontologic pe care, stând aici, poÆi cel mult så le nu e? Cåci tu, ca om nou çi „totalitar“ ce te afli, ai mereu în faÆa
un înÆeles serios. Råmâne doar un cuvânt anemic, fårå pic de
påmântul oamenilor, atunci el – statul acesta – nu mai are nici
înjuråtura printre dinÆi de a înfåptui paradisul lui Dumnezeu pe
ca o tentativå parodicå, ca o încercare cu fruntea în Æårânå çi cu
sau am murit deja fårå så-mi fi dat seama? Uite, de aia scriu! Aça se face cå, atâta vreme cât statul totalitar nu e înÆeles
tulbura grozav cåutând så råspund la aceastå întrebare: mai sunt încå viu
vis sau altceva de felul åsta. Or, dacå nu le-aç scrie, må tem cå m-aç *
convingi singur cå eçti treaz çi cå nu te afli, de fapt, în miezul vreunui
exist aievea. Altfel n-aç fi foarte sigur. E un fel de „a te ciupi“ ca så te icoane.
aceste texte? Ce vrei: må tot stråduiesc çi eu så-mi dovedesc cumva cå dintre oameni nu poate så nu se înduioçeze în faÆa unei astfel de
våzut pe aici), când vorbeam despre rostul paradoxului. De ce scriu E cum nu se poate mai limpede, nici cel mai puÆin simÆitor
– Må rog, se pare cå nu prea erai de faÆå adineauri (deçi eu te-am
fi în istorie. – Çi ce frumuseÆe în toate! Ce mare destin!
degrabå decât så nu le fi scris deloc? vânta astfel „dispariÆia statului“ – felul nostru de odinioarå de a
n-o schimbå), atunci de ce aÆi scris toate aceste lucruri mai cocheÆi – puÆin din prisosul pocalului de ambrozie, vom binecu-
nimic starea lumii (çi dacå, cum spuneÆi, e chiar foarte bine cå vom sårbåtori regeçte marea sårbåtoare; vårsând – superstiÆioçi çi
De ce aceste texte, la urma urmei? Dacå ele tot nu schimbå cu bani în låutari ori ciupind çtrengåreçte de fund zeiÆele din preajmå,
ciudatå cum cå nu trebuie, nu ai voie niciodatå „så te iei în serios“? reasca condiÆie. Printre râgâituri, sughiÆuri çi sarmale, aruncând cu
mare sofist“!), ori – o am chiar acum în faÆå – aceastå teorie çi toatå durerea lui a fi în istorie, savurându-ne acum noua, ce-
dupå pårerea dumneavoastrå, sofistica („Dumnezeu – cel mai vom fi ajuns în sfârçit la liman, vom fi låsat în urmå toatå întinarea
despre acest lucru mare, aceastå „glorie a spiritului“ care ar fi, mai raÆionale perfecÆiuni. GraÆie raÆiunii çi harului ideologilor,
„singuråtatea“ lui Dumnezeu, despre timiditate çi diletantism,
nici moarte, ci vom råmâne proiectaÆi in aeternis pe cerul celei
tutea ipocriziei“, despre mizeria çi „patologia patriotismului“,
– Ce e cu toate aceste... opinii ale dumneavoastrå despre „vir- „superbe bestii blonde“. Nu va mai fi nici istorie atunci, nici timp,
cei asemenea nouå, fåpturi superioare, multilaterale, ori printre
– Çi atunci ce? clase“ – totul va fi atât de plåcut, cåci ne vom afla numai printre
muncå“, ne vom binecuvânta condiÆia zeiascå çi „societatea fårå
– Çi atunci? bairam, ne vom îndestula pururea „dupå nevoi“ çi niciodatå „dupå
în locuri minunate, unde o vom Æine tot într-o chermezå çi-un
Iar acolo, în „påmântul fågåduinÆei“, în „locuri de verdeaÆå“,
peste noapte munÆii çi toatå istoria din loc.
elocvent. O astfel de icoanå: fantasmå nemaiîntâlnitå care mutå
miçcå braÆul revoluÆionar çi cea care te face så cuvântezi atât de
ceea ce-Æi umple Æie viaÆa, toate zilele çi nopÆile tale, cea care îÆi
clase, fårå de rase – a post-istoriei. O astfel de icoanå e tocmai
odioasa tiranie a istoriei çi a intrårii în suava împåråÆie – fårå de
înfåÆiçarea sosirii finale, icoana apoteoticei noastre ieçiri de sub
ochilor – poate mai viu încå decât chipul propriilor tåi copii – ai

COSTICÅ BRÅDÅæAN 94

JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 95

viaÆå, o vorbå goalå – în stare, ce-i drept, så dea de mâncare çi


multå importanÆå generaÆiilor de savanÆi politologi, dar atâta çi
nimic altceva.

Este evident, apoi – çi nu e deloc mare scofalå så ajungi la o


concluzie ca aceasta – cå, în cazul „omului totalitar“, nu se mai
pune deloc problema credinÆei sau a necredinÆei în Dumnezeu, ci
aceea – mult mai rafinatå çi mai îndråzneaÆå – a încrederii sau
12 august 19... neîncrederii în Dumnezeu. Modalitatea – fie çi implicitå – de a
se raporta la Cer a „omului totalitar“ nu mai e aceea a credinÆei
clasice, umile çi timide, ci ea este mai curând una partenerialå,
Filozofii istoriei sunt precum corbii coborându-se asupra çi are în centru ideile de „credit“ (credibilitate) çi de „lipså de
stârvurilor. O datå ce descoperå – au ei semnele lor! – cå ceva s-a credit“ (non-credibilitate), de care se poate bucura Dumnezeu în
sfârçit, cå un timp oarecare „a apus“ çi a înÆepenit pentru veçnicie, raport cu lumea pe care, cândva, ar fi creat-o. Çi toatå tristeÆea
se nåpustesc, flåmânzi, asupra-i, cåutând så-çi ia, fiecare, o bucatå acestei concluzii vine de acolo de unde gåseçti cå – conçtient sau
cât mai graså. Timpul acela plin de odinioarå, ceea ce era atunci nu – „omul totalitar“ nu mai are încredere în Dumnezeu, în putinÆa
viaÆå vie, bogatå çi caldå – nevinovatå devenire çi purå bucurie lui de a-çi mai conduce lumea – istoria – pânå la capåt. De a-çi
de a fi neconçtientå de sine – iatå-l acum devenit „concept“, „para- încheia lucrarea. Cum s-ar spune, „omul totalitar“ l-a luat la bani
digmå“ ori „structurå“: ceva iremediabil rece, inert, întins Æeapån mårunÆi pe Dumnezeu çi l-a gåsit insolvabil. Cine mai e acesta –
pe catafalcul simandicoasei lor profesii. Tot ceea ce odinioarå un Dumnezeu fårå providenÆå çi fårå sceptru, fårå capital semni-
însemna geniul tumultuos, polimorf çi imprevizibil al vieÆii, este ficativ çi fårå cotaÆii bune? „Omul totalitar“ constatå, cu un
redus acum – cu o profesionist-funebrå satisfacÆie – la „legile oarece – pervers çi ticålos – sentiment de uçurare, cå el, pur çi
istorice“ ori la alte chestii de acest fel çi ferecat pe vecie în
simplu, nu mai poate avea încredere cå Dumnezeu îçi va mai putea
cimitirul arhivisticii çi speculaÆiei pure; tot ceea ce era atunci
realiza „planurile lui finale“ pe acest påmânt, cå se va mai putea
spontaneitate çi creçtere liberå, nuanÆå localå çi apariÆie irepe-
Æine de promisiunile fåcute: o fi aÆipit, såracu’ – mai moÆåie çi el.
tabilå, nu mai înseamnå acum decât „principii ale devenirii
Iar atunci, el se apropie pe nesimÆite, se uitå prevåzåtor în jur
istorice“, „pattern“-uri çi „dialecticå istoricå“.
çi – cine ar fi crezut? – ... îi trage lui Dumnezeu lumea de sub
Riscând o definiÆie, filozoful istoriei este acel ins ce a avut
picioare, i-o çterpeleçte cu artå – chipurile, ca så i-o ducå el însuçi
pervers-geniala inspiraÆie de a-çi face din ascunsa, ruçinoasa sa
„nåzuinÆå cåtre moarte“ motorul îndeletnicirii sale respectabile la bun sfârçit, låsându-l pe acela „så mai doarmå puÆin“. (ÇtiÆi bine
de o viaÆå. doar – aça obiçnuiesc çi copiii så facå cu pårinÆii lor: se apucå
vitejeçte de câte o treabå a acestora, doar-doar îi vor înduioça
çi le vor smulge un zâmbet çi o exclamaÆie admirativå.) Or, se
vede prea bine cå, la rigoare, „omul totalitar“ – singur, plictisit,
neconsolat, dar çi cu apucåturi vådite de bufon – vrea cumva så-l
transcris din cartea aceluiaçi H. Bloch, de la pagina 103. (C.B.) * Text
seascå nici un început de sens.
Fårå a mai spune cå, în suflet, nu mai obiçnuieçte så popo-
acoperi de mult spaimele, înfrigurarea, suferinÆa çi moartea.
înseamnå; o Æesåturå stråvezie, o coajå subÆire ce nu ne mai poate
leçie! – o sumå de vorbe de care nu ne mai amintim deloc ce
Iar atunci religia nu va råmâne decât un drog palid – curatå
ginabilå care e o astfel de „preoÆie“).
flåmândå, înfriguratå çi laçå (låsând la o parte impostura inima-
temåtor de suferinÆå çi de moarte, iepure fricos, biatå fåpturå
problemei, så te porÆi çi tu ca un ins oarecare, bântuit de spaime,
nu vei face decât så te açezi, ca prostul, cu totul çi cu totul în afara
du-Æi – abil-avocåÆeçte – celebrul verset despre „ce-i al cezarului“,
så fii viu cu orice preÆ“. Iar spunându-Æi asta, çi mai adåugân-
biserica, trebuie så fii viu“ nu se poate traduce decât prin: „trebuie
religios“ – fie el patriarh, papå, rabin, orice-ar fi – „ca så slujeçti
misiunii çi a poverii cumplite ce apaså pe umerii unui „lider
adevårurilor ultime, în ordinea suferinÆei çi a morÆii, în ordinea
le cinstesc çi le respectå“.* stingher: iar dacå va muri, aduce multå roadå.“ În ordinea
mincinos, cel puÆin s-o fac în veçminte sfinÆite, pe care oamenii tele de grâu, când cade pe påmânt, dacå nu va muri, råmâne
så mintå çi så înçele. Mi-am zis atunci: dacå tot mi-e dat så fiu în tine, în cei temåtori de moarte çi nevoitori de preot: „...gråun-
çi meçteçugarul este nevoit så-çi mintå clienÆii. Stå în firea omului Numai murind astfel laçi viaÆa så se nascå în cei ce au încredere
meseriaç, ba chiar båieç. Când am îmbåtrânit, am înÆeles înså cå problema: „Ca så slujeçti cu adevårat biserica, trebuie så mori.“
så-i mintå, iar eu doream så fiu un om cinstit. Am vrut så må fac nezeu“ n-a zåbovit niciodatå prea mult. Cåci tocmai asta e toatå
rabinul este adesea nevoit så-i linguçeascå pe oameni çi chiar de vorbå dintr-o gurå preoÆeascå, e limpede cå „duhul lui Dum-
rârea så nu primesc niciodatå funcÆia de rabin. Gândeam cå rilor în chestiuni religioase. Acolo unde a putut så iaså o astfel
Rabi Naftali a spus cândva: „Când eram tânår, am luat hotå- desåvârçitå exterioritate în raport cu funcÆionarea intimå a lucru-
în ceea ce priveçte toate „arcanele“ vieÆii religioase, o stare de
asta nu poate så traducå decât o ignoranÆå perfectå, transparentå
rafinatå, cinic-eufemisticå a suspomenitei piese de folclor.) Or,
trebuie så fii viu.“ (Açadar, nimic altceva decât o formå mai
spune – aça, senin, spre auzul obçtesc: „Ca så slujeçti biserica,
acel ceva din care ceilalÆi så-çi ia viaÆa çi nemurirea. Aici se poate
siunea suferinÆei çi a morÆii, aici nu mai e nimeni care så iradieze
Cåci aici nu mai e nimeni care så se îndeletniceascå cu profe-
så se descurce cum gåseçte de cuviinÆå, oricum de unul singur.
metice, în veçnicå derivå, din care scapå numai cine poate: fiecare

COSTICÅ BRÅDÅæAN 88

92 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 85

råmânå încremenitå într-o desåvârçire pururea inalterabilå. De ce, bånuieçti. Iar calea bånuielii tale e tocmai cea configuratå de
atunci, så nu faci ceea ce e de fåcut pentru ca så fii çi tu pårtaç suferinÆå, de moarte çi de dorinÆa de nemurire.
la aceastå perfecÆiune, så fii co-perfect cu dânsa? Cåci totul e Fiind realitåÆi peste måsurå de grave çi de însemnate, ele nu
neverosimil de simplu (sigur cå da: întotdeauna în liniçtea, în puteau face decât obiectul celei mai grave çi mai însemnate dintre
istovirea apusurilor toate sunt neverosimil de simple), totul se toate preocupårile oamenilor: religia. Religiei i-a fost dat dintot-
reduce la acest adevår geometric: lumea, în esenÆa ei, e bunå, råul deauna så gestioneze çi så aibå în grijå aceste „realitåÆi fundamen-
nu e decât pe ici-pe colo, råul e local çi – mai cu seamå – e foarte tale“; så le administreze cu måsurå çi så le medieze adecvat între
lesne localizabil. Pentru „omul totalitar“, råul nu mai e acel ceva Dumnezeu çi bieÆii oameni; så-i apere pe aceçtia de ele ori så-i ajute
teribil de dificil, difuz, neçtiut, alunecos, semånat adânc în lume; så le digere cum se cuvine; în sfârçit, religiei i-a fost dat så le
råul nu mai e acum firesc çi esenÆial. Nimic din toate acestea. Råul transfigureze çi så le împace: så facå suportabilå suferinÆa çi
Æine pentru el doar de coaja subÆire çi nedemnå a lucrurilor: e doar moartea proiectându-le deopotrivå în nesåÆioasa dorinÆå de nemu-
o chestiune de cosmeticå. Asta a çi fåcut din omul totalitar un rire. Mai exact, convertindu-le pe amândouå în dorinÆa de nemu-
reputat specialist în toate problemele råului, un neîntrecut profe- rire. Acum, spuneÆi-mi: s-a putut da vreodatå o sarcinå mai grea?
sionist al detectårii çi vânårii råului, oriunde s-ar fi pitit acesta: Or, tocmai de aici – puterea çi prestigiul dintotdeauna çi de
råul e burghezul, råul e capitalul, råul e contrarevoluÆionarul, råul pretutindeni ale sacerdotului (çaman, profet, rabin, preot, pastor
e evreul, råul e rasa inferioarå – înlåturaÆi toate acestea çi, pur çi
etc., etc.) – modalitatea încarnatå, nemijlocitå de a fi a religiei. Nu
simplu, a doua zi vå veÆi trezi în cea mai perfectå dintre lumile
existå – în imaginarul chinuit al veacurilor – figurå mai venera-
perfecte. AdunaÆi undeva toate acestea çi daÆi-le iute foc: din
bilå, mai adoratå çi mai tiranicå pentru sufletul temåtor de durere
tulburarea acestui fum se va isca – limpede çi neverosimil – cel
çi de moarte decât cel de la altar. Insului de la altar toate îi stau
mai întreg, cel mai cristalin dintre paradisurile locuibile de cåtre
în putinÆå, lui îi sunt deschise oricând cerurile, el deÆine cheile
om. Atunci – urmeazå logic – råul va înceta så mai fiinÆeze, atunci
nu vor mai fi clase, exploatatori, rase inferioare çi comploturi potrivite så deschidå toate nevåzutele împåråÆii, lui îi sunt întot-
masonice, sabotaje perfide, protocoale criminale çi ticåloase deauna limpezi tainele cumplite ce chinuie çi întunecå inima
otråviri de fântâni. Prin urmare – iaråçi urmeazå logic – în omului. El çtie så „citeascå“ acolo unde toÆi ceilalÆi doar se înspåi-
absenÆa råului, lumea aceasta va înceta så mai fie una relativå çi mântå; el este cel ce pune o ordine, o „lege“ în lumea aceasta
„neclarå“, istoria va fi çi ajuns atunci la capåtul, la împlinirea ei pururea bântuitå de diavoli çi de spaime; el este cel ce pe toate
finalå, iar picioarele noastre – picioarele noastre vor cålca numai le face pe potriva omului, a fåpturii acesteia bolnave de frica de
„Æinuturi de verdeaÆå“. Or, atunci, noi – bravii de noi! – cine alÆii moarte. Sacerdotul are puterea miraculoaså de a „direcÆiona“
vom fi decât împlinitorii providenÆiali ai istoriei? angoasele, de a le potoli, de a le vråji çi exorciza, de a le preface
Çi, din preaplinul înålÆårii noastre, când totul nu va mai fi pe toate în iubire înfocatå: în nåzuinÆa de absolut. El are puterea
decât o sårbåtoare çi o paçnicå voroavå, nu ne vom refuza atunci de îmblânzi aceste stihii: suferinÆa çi moartea, de a le face supor-
deliciul binemeritat de a le râde în faÆå sårmanilor proçti ai vre- tabile dându-le un sens. El e, oricând çi pretutindeni, „doctorul
murilor trecute, tuturor acelor smiorcåiÆi ce s-au tot crezut „sub sufletelor“, apåråtorul çi cålåuza celor singuri çi înspåimântaÆi, a
vremi“: ce se vor vådi a fi, atunci, toÆi aceçtia dacå nu robi celor ce s-au trezit dintr-o datå cå au a parcurge tot întunericul
irevocabili çi laçi ai istoriei, çerbi pe vecie ai lumii relative? Or, vieÆii. Pe drumul acesta anevoios, dificil pânå la absurd, pe traseul
„omul totalitar“ care suntem, devenit atunci „om nou“ – om acesta de la nicåieri cåtre niciunde, care e viaÆa noastrå, el asistå
disperare mutå ce nimiceçte viaÆa unei lumi. A unei lumi bez- så se sfârçeascå imediat ce-çi „face“ el toÆi anii de pensie! Gata!
un alt nume pentru un cancer profund çi necruÆåtor, pentru o ca çi cum, încå de la începutul timpului, s-ar fi hotårât ca istoria
vreme; iar preotul – ca papagal. Un astfel de folclor nu este decât pania! Dar ce flatare çi cât de mågulitor sunt rânduite toate – e
çi scamatorie popeascå; preoÆia ca afacere, vorbårie çi pierdere de çi istoria însåçi. Uite-aça: tocmai acum se desfiinÆeazå çi com-
expresia cea mai limpede a preoÆiei percepute public ca çarlatanie incredibilå coincidenÆå! – o datå cu el se sfârçeçte, se pensioneazå
tristeÆea cea mai devastatoare. Cåci aça ceva nu poate fi decât ca oricare altul: ci unul dintre aceia care are certitudinea cå – ce
te poÆi gândi mult la aceastå vorbå fårå se te cuprindå numaidecât om în retragere. Çi asta nu e totul, cåci nu e „un om în retragere“
de folclor de felul: „Få ce spune popa, çi nu ce face popa!“ Nu timpului“, lui nu mai are a-i spune nimic: el este, de aceea, un
existe o viaÆå religioaså realå acolo unde a putut så aparå o pieså mine o datå cu „toatå treaba asta“. Ceea ce s-ar putea chema „taina
Drept urmare, e foarte greu de imaginat cum ar putea så „Omul totalitar“ este, istoriceçte, un om obosit. Vrea så se ter-
så „pipåie“ çi så Æinå în mânå, ocrotitor, „sfârçitul istoriei“.
* aståzi dupå-amiazå. Vrea så se convingå el însuçi, cu ochii lui,
aça, o Apocalipså mai la îndemânå: dacå s-ar putea, una chiar
prin învåÆare çi dådåcealå, ci printr-un fel de iradiere.
deçart, çi care – e limpede – nu-i va aduce nici un folos. El ar vrea
pentru bunul motiv cå, în ordinea religiei, comunicarea nu se face
så se chiorascå la nesfârçit cåtre un Omega invizibil, improbabil,
obÆine de aici puterea de a-i face çi pe alÆii „så nu moarå“. Iar asta,
nu vrea så mai vadå totul mereu îndoielnic, „ca prin ghiciturå“,
însuçi suferinÆå çi moarte, murind puÆin câte puÆin, spre a-çi putea
punându-se mai întâi pe sine în suferinÆå çi în moarte, fiind el aceasta, nu mai suportå neclaritatea ei, cåci i s-au istovit çi ochii:
zeascå spaimele çi så risipeascå angoasele n-o poate face decât întârzie inutil într-o lume atât de relativå çi de imperfectå cum e
Cel ce vorbeçte despre suferinÆå çi moarte, cel ales så îmblân- råtoare – ce obosealå så tråieçti! – nu vrea så mai stea, så mai
mierea, dar dupå ce am mâncat-o pântecele meu s-a amårât“.) vrea, çi gata! Nu mai vrea så ducå viaÆa aceasta atât de împovå-
mâna îngerului çi am mâncat-o; çi era în gura mea dulce ca nu mai are råbdare. – Gata, s-a såturat! Lui îi ajunge! Nu mai
fidelå çi rece, a unei ståri de fapt. („Atunci am luat cartea din atât de ramolit çi de puÆin eroic – este omul care, în primul rând,
zeu“ nu mai e o vorbå frumoaså nåscocitå de poeÆi, ci e descrierea, Omul totalitar – eroul acestui veac, figurantul acestui veac
foarte propriu çi nemediat: aici a-Æi „însuçi cuvântul lui Dumne-
niului face ca aici toate lucrurile så se petreacå dupå un scenariu 20 august 19...
corectå, cinstitå a misiunii tale. „Economia“ interioarå a dome-
înseamnå situarea ta înåuntrul chestiunii, înseamnå funcÆionarea
pretate çi astfel). Pur çi simplu, propria-Æi suferinÆå çi moarte
mulÆimea neiniÆiatå çi temåtoare (deçi lucrurile ar putea fi inter-
pe care, astfel, le-ar înfåÆiça cel „ales“ spre a fi multiplicate de
Iar aici nu e vorba nici måcar de niçte exempla moralizatoare
moarte. Acesta e semnul inconfundabil al vieÆii în religie.
decât printr-un singur çi suprem silogism: propria-Æi suferinÆå çi
încape decât „logica“ suferinÆei çi a morÆii, care nu se poate dovedi
reçte, argumenteazå, refuzå sau nåscoceçte teorii. Aici nu mai

87 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

86 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 91

sufletul omului çi-i då mereu sentimentul nepreÆuit cå se aflå chiar Nu mai e nimic de fåcut acum, lucrurile toate çi-au împlinit
pe „drumul cel bun“. menirea, s-au copt çi, iatå, tocmai stau så dea în pârg.
În sfârçit, preotul (în sens larg) este cel ce trebuie så çtie a
spune: suferinÆa çi moartea nu sunt nimic, nemurirea e totul. Or, *
iaråçi, existå oare misiune mai neimaginat de grea çi de apåså-
toare? Pomenit-aÆi destin mai tiranic çi mai neomenesc? Ce fel de E tocmai timpul când ideologii i-au vestit „omului totalitar“
oameni vor trebui så fie aceçtia? Ce fel de fåpturi neasemuite, Adevårul, adevårul cel mare al direcÆiei încotro merg istoria çi
de ce aleaså obârçie? Poate oare cel nåscut din femeie så poarte toate treburile omeneçti. (Doar suntem la un pas – un singur pas –
în spate o astfel de povarå? de perfecÆiunea ultimå, de fericirea finalå; ca niciodatå înainte
lumea nu e mai aproape de absolutul ei; – haideÆi, deci, tovaråçi,
* så dåm acest ultim çi decisiv brânci lucrurilor, pentru ca
perfecÆiunea sfârçitului så ni se arate în toatå splendoarea ei!)
Din toate cele de pânå aici urmeazå cå felul curent de a fi al Atâta doar, numai atâta – çi îi va fi fost prea îndeajuns „omului
preotului trebuie så fie sacrificiul complet de sine çi martirajul. totalitar“ pentru a se laså cuprins, cu toatå oboseala sa, de cea mai
Preotul trebuie så fie un profesionist neîntrecut al durerii, un nemaipomenitå febrilitate istoricå din câte va fi påtimit omul
maestru perfect al suferinÆei, un intim al morÆii. Firea lui – så vreodatå: o adevåratå „varå indianå“ transpuså exhibiÆionist la
semene mult prea puÆin cu a tuturor celorlalÆi. Cåci, bucurându-se scarå planetarå; un bâlci monstruos dupå consumarea cåruia s-a
de un prestigiu atât de neobiçnuit, înveçmântat în semnele dem- putut constata cå lumii i se conferise un cu totul alt chip decât
nitåÆii celei mai înalte, el nu-çi „întemeiazå“ altundeva puterea va fi purtat ea oricând înainte.
decât tocmai în putinÆa lui nemåsuratå de a suferi, în deprinderea Or, ståtea în firea „omului pre-totalitar“ så suporte lumea
lui formidabilå de a sta în preajma morÆii. Familiaritatea cu aceasta aça cum este. Så alunece, somnolent, printr-însa, så se
durerea çi cu moartea este – trebuie så fie – secretul cel mare al adapteze întrucâtva la rigorile ei çi, pânå la urmå, chiar s-o çi
demnitåÆii lui preoÆeçti. El trebuie så fie primul care så intre în iubeascå – aça proastå cum era. El o socotea întotdeauna mai
cuptor, cel dintâi care så se arunce în groapa cu lei – tocmai el, curând un fel de „caså de vacanÆå“, låcaç provizoriu, rezidenÆå
cel cåruia i-a fost dat så vorbeascå atâta despre suferinÆå çi despre temporarå – loc pe care trebuie, ce-i drept, så-l mai deretici câte
moarte. În preajma unor esenÆe atât de fierbinÆi, lucrurile îçi pierd puÆin, dar pe care nu te poÆi apuca, nicidecum, så-l schimbi din
obiçnuita separare, cuvintele çi sensurile lor se amestecå între ele, temelii. – La plecare, trågea discret uça lumii acesteia dupå
intrå unele în altele: discursul despre moarte devenind moartea dânsul, tot timpul purtându-se ca çi cum voia s-o tulbure cât mai
însåçi, pedagogia suferinÆei fiind chiar oasele zdrobite çi ochii puÆin cu putinÆå, prin scurtul çi inofensivul såu popas într-însa;
scoçi. Cåci suferinÆa çi moartea nu pot så fie deloc, pentru sacer- era ca çi cum el, sfârçindu-se, ar fi fåcut-o printr-un murmur fâs-
dot, „toposuri“, simple „teme“ de discuÆie, banale „probleme“ tâcit çi infinit-îndatorat de genul: „ScuzaÆi, vå rog, deranjul!“
de abordat. Nicidecum, nici în ruptul capului (la propriu) – ci Dar... dar a trecut vremea aceea. Lucrurile îçi ies acum nåval-
realitåÆi curente çi esenÆiale ce i-au fost sortite anume lui spre nic din matcå çi omul – tot mai nevrotic-nemulÆumit de ele – s-a
administrare çi îmblânzire, spre asumare çi întrupare. Iar în spaÆiul hotårât, în sfârçit, så le îndrepte cåtre perfecÆiunea, cåtre soluÆia
acestor realitåÆi fundamentale nu mai încape deloc logica noastrå lor „finalå“. De la ideologi, el auzise cå lumea aceasta poate fi
curentå, gândirea diurnå çi clarå, care cerceteazå, bånuieçte, låmu- fåcutå så fie perfectå, ba chiar cå, într-o bunå zi, ea e sortitå så
însemnat. AscultaÆi-må deci cu multå atenÆie pentru cå doar eu sunt cel Æårânå din påmânt, a fåcut pe om çi a suflat în faÆa lui suflare de
ascultaÆi-må cu toatå luarea aminte! Vå voi spune acum ceva cu adevårat fundamentale“. Cåci, se çtie doar: „...luând Domnul Dumnezeu
voi så spui ceva“ nu înseamnå oare, în subtext: „Gata, faceÆi liniçte çi cu Dumnezeu, o ispitå de a umbla, fie çi cu briçca, la „lucrurile
de putere“: putere a mea asupra celorlalÆi? Asupra tuturor celorlalÆi? „A semen la semen“ – o nevoie mai „specificå“ de råfuialå a omului
conÆine întotdeauna o anumitå afirmare implicitå de autoritate, o „poziÆie Este aici probabil – mai mult decât o simplå afacere „de la
cå spusa aceasta a mea – tocmai fiindcå, dråguÆa de ea, e a mea! – tire“? Cu ce îl va ajuta?
Cåci ce înseamnå oare, pânå la urmå, „a spune ceva“? Nu înseamnå
rostirea celor câteva fraze? Ce-i va aduce lui nou aceastå „ros-
n-o fac, e doar pentru cå må simt prea slab pentru asta.
îmi vine câteodatå så-mi impun un fel de „juråmânt al tåcerii“. Dacå
aproapele, de a-i umbla la måruntaie spre a obÆine, în schimb,
din gura sau din mâinile omului. Ceva care må amåråçte atât de tare încât a tortura. De ce simte veçnic omul muritor nevoia de a-çi jumuli
este ceva extraordinar de trist în orice „spunere“ sau „scriere“ ce iese så existe un sens mai adânc, nevåzut al torturii çi al intenÆiei de
altfel, se poate spune oricum. Iar tocmai aici se aflå toatå tragedia! Cåci astfel de întrebåri – dintr-un punct de vedere superior, trebuie
întocmai, te rog så må crezi: se poate spune çi aça, se poate spune çi Çi totuçi, chiar dacå nimeni nu ne va råspunde vreodatå la
– Se poate spune çi aça! (Izbucneçte singur în hohote.) Da,
*
amâna pe altådatå.
aici, dacå sunteÆi obosit ori, dacå nu vå convine discuÆia, o putem sale biserici, tocmai în astfel de condiÆii?
crezut cå – chiar – vreÆi så staÆi de vorbå cu mine. Ne putem opri putea fi acela care te-ar påråsi, care te-ar „urgisi“ din sânul sfintei
– Nu vå înÆeleg! Cum adicå... „se poate spune çi aça“? Eu am ai ieçit din mâinile acelor „apostoli“? Sau, ce Dumnezeu ar mai
nou te-ar mai primi la sânul lui aça jupuit, urât çi neîntreg cum
– Se poate spune çi aça.
poate fi aceea obÆinutå la o astfel de temperaturå? Çi ce Dumnezeu
„retorici“ în aceste texte). firesc! – lucruri atât de pråpåstios deosebite. Ce „convertire“ mai
voastrå (sau cel puÆin aça reiese din folosirea unei anumite de a-i râde-n nas acestei lumi în care se pot întâlni – atât de
tigaÆi cumva pe celålalt pentru ideea, pentru „versiunea“ dumnea- Råspunsul lui Smerdeakov e un fel – profund ironic çi viclean –
sunteÆi treaz. Mi se pare cå vå stråduiÆi çi så-l convingeÆi, så-l câç- decât tocmai prin astfel de sofisme çi o cazuisticå de doi bani.
mult decât atâta, decât så vå „ciupiÆi“ pentru a vå demonstra cå ticåloase provocåri nici nu i se putea råspunde mai cu dreptate
– Çi totuçi, mi se pare cå – fie çi inconçtient – tindeÆi spre mai Întocmai! – Întocmai, încå çi încå o datå! Cåci unei astfel de
poate lua douå piei de pe o vitå!“
så-l pedepseascå pentru asta cå doar, vorba ceea, nimeni nu
fie çi în ceruri, pentru cå nu s-a nåscut creçtin, çi poate cineva
Çi atunci poate cineva så-i cearå socotealå unui tåtar spurcat...
så må lepåd de Hristos, fiindcå nu mai am de cine så må lepåd.
nåtåÆii? Iar dacå nu mai sunt creçtin, înseamnå cå nu mai pot
gând så må lepåd de el, çi am çi fost surghiunit din sânul creçti-
m-am lepådat de Hristos, când eu, numai cât mi-a trecut prin
cearå socotealå pe lumea cealaltå, ca unui creçtin adevårat, cå
printre creçtini, atunci cum s-ar putea, çi cu ce drept, så mi se
COSTICÅ BRÅDÅæAN 112
100 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 109
de meschinåriile logicii aristotelice; sofistica îi aratå fårå jenå lumii, stråmutå vieÆi çi destine, face – peste noapte – din tineri
limba lui 2 + 2 fac 4 çi-i râde voioaså în nas oricårui Aristotel moçnegi çi açeazå çtreangul la gâtul altora. Cåci, într-o anumitå
cârcotaç. Aici spiritul a uitat de toate socotelile çi grijile frate- ordine a lucrurilor, aceastå simplå rostire face mai mult decât toatå
lui-porc çi jubileazå fericit – celebrându-çi somptuos-ludic liber- tåria convingerilor tale „interioare“: recunoscând în genunchi
tatea. – Sofistica înseamnå, astfel, acea încercare de transgresare ceea ce Æi s-a cerut, ai acceptat prima çi cea mai nåprasnicå intru-
asumatå, seninå a habitudinilor înåuntrul cårora creçte çi se ziune în lumea ta interioarå; spunând ceea ce te-a pus acela så
dezvoltå viaÆa – spre ceva ce nu mai este „viaÆå curentå“ çi unde spui, te-ai çi golit de fiinÆa ta cea mai secretå çi mai profundå
nu mai opereazå constrângerile çi regulile ei. Iar acest lucru – pentru a deveni simplul, deçartul instrument vocal prin care acela
împotrivirea în faÆa vieÆii çi efortul depåçirii meschinåriilor ei – îçi urlå acum triumful. (Dupå cum prea bine se vede, lumea
îi conferå numaidecât sofisticii o aurå profundå, de naturå asceticå interioarå e ca çi fecioria: nu se pierde decât o singurå datå-n
çi tragicå. viaÆå.) Nu mai interesezå de aci înainte câtuçi de puÆin viaÆa ta
„– Çi totuçi“, veÆi spune, „logica aristotelicå...“ – Ei, çi: „låuntricå“; umilirea aceasta te-a privat, parcå pentru eternitate,
logica aristotelicå – mare scofalå! O propensiune cu totul parti- de dreptul de a spune cå ai o viaÆå cu adevårat låuntricå. Ori de
cularå spre cele mai nåzdråvane platitudini – ridicatå la nivel de câte ori Æi se va pårea cå eçti singur, cå eçti – cum se spune – doar
principiu metodologic. Cåci e un lucru cum nu se poate mai vådit: „cu tine însuÆi“, te vei înçela amarnic, cåci nu vei fi deloc singur,
este infinit mai greu çi mai bårbåteçte så faci un sofism decât så-l cel ce te-a îngenuncheat cândva va fi çi el acolo, de faÆå, çi – mai
desfaci. Nu e nimic semnificativ çi cutezåtor în a dårâma nu çtiu precis – el va fi chiar în tine însuÆi, în trauma ce-a binevoit s-o
ce sofism, e chiar ceva îngust-amårât-meçteçugåresc (ca så nu mai lase el, pentru eternitate, acolo.
vorbim de invidia nemåsuratå ce-l roade pe cârpaciul cu pricina) –
dar câtå artå çi cuget liber vådeçte acela ce a construit sofismul! *
Orice Aristotel îÆi vine, îçi pune simandicos ochelarii pe nas –
se mai çi uitå la tine sclifosit, foarte de sus – çi-Æi desface Çi nu e oare aceasta cea mai ciudatå dintre lumi, cea mai
pedant-çcolåreçte frumuseÆe de sofism. Toatå fericirea lui este uluitoare çi mai strâmb întocmitå – lumea aceasta în care func-
så-Æi arate – aça, mårunt ca un contabil – unde anume a stat çme- Æionarea, miçcårile, durerile çi lacrimile „boÆului de humå“ hotå-
cheria, care e „cheia trucului“ – dar, mai cu seamå, så se arate råsc ce este adevårat çi ce nu este, unde sfârçeçte mendacium çi
pe sine mereu priceput çi atent, „vigilent“ çi vajnic vânåtor. (CitiÆi, unde începe veritas? Încå o datå de vei strânge menghina aceasta
rogu-vå, Respingerile sofistice çi vå veÆi convinge de asta încå cu falangele într-însa, çi vei obÆine – ce miracol nemaivåzut! – vei
de la primele pagini!) Ce så mai, e limpede: cel ce desface sofis- obÆine trecerea triumfalå de la neadevår çi orbecåire la adevårul
mul face parte din acel gen foarte special de oameni pe care „nu-i cel mai curat çi mai neîndoielnic. Încå puÆin, încå o noapte de
duci cu una, cu douå“. – Ei, çi!? Råmânå cu asta! Asta så le fie torturå prin nesomn, çi gura lui va rosti – în sfârçit, copleçitå, va
toatå fericirea – mierea çi deplinul vieÆii lor. rosti – adevårul cel mai adevårat, va re-pune ordinea în lucruri,
Dar, de partea cealaltå, câtå libertate de spirit çi ce nemårginitå va ajuta så se reinstaureze armonia în lume. Sângele de pe braÆele
îndråznealå – ce sfântå nepåsare faÆå de tot „ce spune lumea“, faÆå menghinei se va usca çi se va çterge – va fi în curând uitat; în
de toate întocmirile meschine ale firii, faÆå de „calea bine båtutå“ schimb, lumea toatå va sårbåtori, fericitå, triumful final çi atot-
a gândirii „logic corecte“ – ce titanism la cel ce face sofismul! Iatå, binefåcåtor al adevårului. Acela trebuia, doar, så recunoascå: un
bunåoarå, acest fragment din Euthydemos-ul lui Platon: adevår nerostit çi de gura lui era un adevår încå parÆial, un adevår
unde 2 + 2 nu mai fac 4, çi unde nimeni nu vrea så mai çtie nimic ce Æinuturi îndepårtate, la graniÆa dinspre Asia, fiind silit cu
cåtre ceea ce îl mårgineçte çi îl neagå – cuprinzându-l. Este locul „Un soldat rus care cåzuse prizonier undeva, prin nu çtiu
al libertåÆii, al cutezanÆei çi creaÆiei; cåtre ceea ce este în afara sa, Smerdeakov la situaÆii de acest fel:
çi cea care deschide spiritul cåtre altceva-ul såu. Cåtre un spaÆiu Este aici tot scandalul çi toatå adâncimea ironicå a soluÆiei
rafinatå – artå trista seriozitate a normei, sofistica este, totodatå, de adevår: acesta nåclåit de sânge çi umezit de lacrimi ç.a.m.d.
intelectual al instinctului de conservare. Veçtejind cu multå – çi bine, o astfel de lume nici nu meritå altceva decât chiar un astfel
existenÆei çi a rigorilor gândirii practice – firav epifenomen mai mult nici mai puÆin decât unde anume se aflå adevårul – ei
decât un anumit tip de aservire a spiritului faÆå de fatalitatea o lume în care durerile çi gemetele „boÆului de humå“ hotåråsc nici
histrionic çi adânc expresiv – cå regula, norma logicå nu înseamnå putinÆå pentru întrebåri ca acestea: o lume atât de ciudat întocmitå,
acesta; sofistica este acel gest intelectual care dovedeçte – te „locuiascå“ – råspunsul cel mai potrivit çi mai „adevårat“ cu
de la regulå“, ori o „sfidare a normei“, ori orice altceva de felul Çi Æi se poate întâmpla uneori så Æi se strecoare în suflet – så
soarea nevoilor çi umilirilor vieÆii. Nu este deloc o simplå „abatere
întruchiparea celei mai pure çi mai frumoase eliberåri din strân- *
siguranÆå, una dintre cele mai înalte forme ale libertåÆii spiritului,
çi precarå – çi cu atât mai puÆin o gândire vicioaså – ci e, cu stare så-çi revendice o astfel de lume?
prejudecåÆi – sofistica nu e o gândire bolnavå, o gândire proastå Apoi, se va mai gåsi oare, pe undeva, vreun Dumnezeu în
vorbe! Cåci – contrar celor mai înverçunate çi mai resentimentare ceasul çi pântecele ce l-au adus pe lume?
fi fost acei inçi care-au çtiut så-çi crucifice mintea între astfel de de lacrimi, acesta nåscut din gura unuia ce tocmai îçi blestema
aceasta! Ce spirite înalte çi cât de dumnezeieçte-liberi trebuie så urmei, ce adevår mai e acesta? Acesta nåclåit de sânge çi umezit
ciune travestitå çi câtå ameÆitoare adâncime – într-o frazå ca a fost scos cu forcepsul din primul om astfel torturat? Çi, la urma
ce nu çtie, întrucât nu çtie ce anume så cunoascå.“ Câtå înÆelep- nu s-a pråbuçit spontan atunci când, pentru prima oarå, adevårul
nevoie så cunoascå ceea ce çtie deja; çi nu poate cunoaçte ceea så hotårascå în treburile spiritului? Cum se face cå lumea aceasta
çtie. Nu poate cunoaçte ceea ce çtie, fiindcå, çtiind, n-are nici o Adevårului çi ordinea cårnii? Cum de se poate ca treburile humei
„Omul nu poate cunoaçte nici ceea ce çtie, nici ceea ce nu stihii, aceste douå ordini atât de pråpåstios deosebite: ordinea
narului? Cum e cu putinÆå oare så stea, amestecate, aceste douå
22 august 19.. acesta inimaginabil, prefåcându-se a se naçte dintre cleçtii torÆio-
spiritul çi în gura omului – Adevårul – så se prostitueze în halul
sfânt çi mai dumnezeiesc ce-a putut så se iveascå vreodatå în
Dar ce lume mai este asta? Cum de se poate ca lucrul cel mai
måduitor, peste minciuna çi peste falsurile acestei lumi.
era tocmai ceea ce mai împiedica adevårul så se reverse, suav-tå-
acum alt gust çi altå culoare. Zdrobirea aceea, s-ar putea spune,
Acum s-a reinstaurat, în sfârçit, plenitudinea, iar existenÆa are
rile ignoranÆei çi obscurantismului çi a påtruns irevocabil în lume.
glorios testiculele – adevårul a zdrobit çi el, numaidecât, zågazu-
neadevårat, unul încå bastard çi contestabil. Zdrobindu-i-se aceluia

COSTICÅ BRÅDÅæAN 110

98 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 111

ce, în sfârçit, vå va spune Adevårul“? Atunci când „eu“ deschid gura ameninÆarea cu moartea çi a celor mai cumplite torturi så se
ca så-mi rostesc ideea, mai las oare pe undeva, prin aceastå lume, vreun lepede de legea creçtinå çi så treacå la islamism, nu se îndu-
locçor çi pentru eventuala spuså a altuia? Gândeçte-te bine çi råspun- plecase în ruptul capului så-çi schimbe credinÆa, drept care fusese
de-mi sincer! Cuvintele tale – devenite, parcå, ceva distinct de tine, schingiuit çi jupuit de viu çi-çi dåduse duhul preamårind numele
„obiectivate“, cum se spune – oare nu vor ele så se întindå çi iar så se
lui Hristos...“
întindå pânå ce acoperå tot cuprinsul lumii? Mai poate råmâne oare ceva
neatins de puterea lor? Spune oare cineva ceva cu gândul cå „s-ar putea“ Acestea sunt faptele, iar soldatul cu pricina pesemne cå se
doar ca lucrurile så stea astfel, çi cå – în mod sincer – îçi „då çi el cu aflå de mult în patria sfinÆilor, ocupând – pios – vreo rubricå de
pårerea“? calendar. Dar – ne place sau nu – trebuie så recunoaçtem cå cei
Nu, nici vorbå! Çi ar fi bine så reÆii lucrul åsta! Vorbirea oamenilor ca el sunt exemplare cu totul rarisime pentru specia noastrå, sunt
e doar un joc de putere, o blestematå arenå înfierbântatå, un råzboi din nesemnificative, sunt exemplare exotice çi aproape ireale. Atât de
care, cum se spune, „iese cel mai tare“. Asta e legea lumii – lucrul acesta rare çi de exotice încât insul obiçnuit, aflând de un astfel de caz,
se petrece pretutindeni, din parlamente çi cancelarii, din tribunale çi çcoli îçi pune instantaneu întrebåri privind „starea mentalå“ a aceluia,
pânå în cârciuma cea mai puturoaså. Cel mai tare „ia“ cuvântul (îl ia dacå nu cumva era „atins de vreo afecÆiune“ ce are ca simptom
de sub nasul celor mai slabi, fireçte), „combate“ temeinic în stânga çi-n
tocmai „fanatismul religios“. Cum nu se poate mai obiçnuitå çi
dreapta çi, tot vorbind el aça, se „impune“ pânå la urmå asupra celor-
lalÆi. În vorbirea aceea înfierbântatå a lui, el devine – într-un fel – însuçi mai realå e, în schimb, durerea cumplitå a pielii jupuite çi scan-
demiurgul ce face lucrurile spunându-le, spusa lui e „puternicå“, „tare“, dalul unei astfel de asocieri: între jupuirea pielii çi o mårturisire
spusa lui e adevårul însuçi care „loveçte“ aprig în jur çi care devine çi de credinÆå. Cum de se poate aça ceva? Ce legåturå poate fi între
adevårul celorlalÆi. Spunând – chiar aça, în clipa spunerii – el pune lumea treburile zoologiei çi adevårul unei credinÆe sau al alteia? De ce
în ordine, o „guverneazå“, açezând-o definitiv în albia adevårului ei. Or, e cu putinÆå ca, în chestiuni atât de fierbinÆi çi de înalte, în ches-
nu poate exista decât un singur adevår. Çi acela, evident, nu poate fi tiuni atât de „cereçti“, så hotårascå în cele din urmå simpla rezis-
decât adevårul meu. Aça e fåcut omul åsta: cuvântul (lui) så fie la tenÆå fizicå a animalului care suntem?
început. (La început, la mijloc çi la sfârçit.) Drept råspuns – un råspuns teribil, întocmai pe måsura între-
Tocmai de aceea, „se poate spune çi aça“ vrea så însemne cå nu
bårii – Dostoievski pune în gura epilepticului Smerdeakov urmå-
vreau – uite-aça, nu mai vreau – så mai „împåråÆesc“ lumea prin cuvin-
tele mele. ÎÆi mårturisesc cå am cam obosit de atâta demiurgie. toarele:
„...nici n-o så apuc bine så le spun nelegiuiÆilor: «Må lepåd
de legea creçtineascå...», çi pe loc, chiar în momentul când am
så rostesc vorbele astea, pronia cereascå må va judeca, aruncând
asupra mea anatema, çi voi fi urgisit din sânul sfintei biserici ca
orice pågân. Aça o så se întâmple, cum vå spun, chiar în clipa
când voi avea pe limbå vorbele astea, ba mai mult, în clipa când
må voi gândi numai så le rostesc... Çi din moment ce nu mai
sunt botezat în legea creçtineascå, înseamnå cå nu i-am minÆit pe
cålåii mei atunci când m-au întrebat dacå «sunt sau nu creçtin»,
fiindcå însuçi Dumnezeu m-a scos din rândul creçtinilor, numai
çi numai pentru gândul ce mi-a venit în minte înainte chiar de a
apuca så deschid gura. Iar din moment ce locul meu nu mai e
scurtå povestire hasidicå de-a lui Rabi Martin Buber!)
aceasta nu este deloc vreo altå pildå filozoficeascå, ci doar o
çi cå totuçi exist“. Oh! Dar nu, nu – nu vå neliniçtiÆi degeaba:
Æat. Sensul nimicului l-am învåÆat. Am învåÆat cå nu sunt nimic
La insistenÆele oamenilor, el a adåugat: „Nimicul l-am învå-
învåÆåtorul såu, Marele Maghid. „Nimic“, a råspuns el.
(Rabi Ahron a fost întrebat o datå ce anume a învåÆat de la
a omului?
purå, abis dumnezeiesc strecurat pe nesimÆite în mintea strâmtå
fi (nicidecum) comunicat.“ Dar ce altceva e aceasta decât teologie
(presupunând prin absurd) ar putea fi cunoscut, atunci nu ar putea
acest ceva nu ar putea fi (câtuçi de puÆin) cunoscut. Çi dacå totuçi
nimic. Dacå (prin nu çtiu ce minune) ar exista totuçi ceva, atunci
aceasta a lui Gorgias – cel mai tulburåtor dintre sofiçti: „Nu existå
plite tristeÆi, a celei mai negre melancolii poate fi înÆeleaså vorba
Çi atunci, oare cum altfel decât ca expresie a celei mai cum-

se lase pe sine în urmå.


låmurit marginile spre a çi le putea frânge mai apoi. Pe scurt, så
fortant pentru un spirit decât så încerce perplexitatea, så-çi vadå
çi agonie. – Cåci nu e lucru mai sånåtos, mai igienic çi mai recon-
loc, så te nåuceascå de tot, så te arunce fårå cruÆare în perplexitate
fapt sofistul: cu måiestria artei lui, så te facå så-Æi stea mintea-n
aici e toatå „iscusinÆa vicleçugului“ sofist, tocmai asta çi vrea de
de felul: „Pesemne c-a çi venit, de n-a mai venit“.) Ei bine, tocmai
„Nu m-ai cåuta, dacå nu m-ai fi gåsit“. (Ori vreo altå nåzbâtie,
unul singur, unul de felul acesta: face sofisme. întocmai ca atunci când aude o „monstruozitate logicå“ de genul:
Råspunsul ce-Æi vine nu poate fi, dupå toate acestea, decât se înfrigureazå çi se trezeçte locuitå de presimÆiri nedesluçite,
lui singuråtate? çi te Æine, dureros, în çah. FiinÆa ta se alarmeazå toatå çi geme,
poÆi ståpâni så nu Æi-o pui: ce-o tot face Dumnezeu acolo, în sfânta tulbure çi ameninÆåtor. E ceva care îÆi scapå, care te intrigå adânc
În sfârçit, oricât de îndråzneÆ-påcåtoaså ar fi întrebarea, nu te çeçte, se tulburå çi înghite umilinÆa. E ceva întunecat aici, ceva
cunoascå.“ ÎÆi „stå mintea-n loc“, nu altceva. Spiritul Æi se råvå-
* çi nu poate cunoaçte ceea ce nu çtie, întrucât nu çtie ce anume så

105 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 104

108 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 101

într-adevår ne intereseazå – nu e câtuçi de puÆin „adevårul meta- „Ascultå, Ctesippos, a spus Dionysodoros, ai så te învoieçti
fizic“, cel de dinainte de facerea lumii, cel ce sålåçluieçte – solemn de îndatå cå lucrurile stau aça, dacå îmi råspunzi. Spune-mi, ai
çi mucegåit – undeva în absolutul Cerului sau în cårÆile metafi- un câine? – Am, çi încå unul foarte råu. – Are cåÆei? – Are; çi ei
zicienilor, ci e tocmai acela ce se iveçte – aça, sonor çi aburind – la fel de råi. – Açadar, câinele le este tatå? – L-am våzut cu ochii
din gâtlejul çi din maÆele gâdilate ale unor muritori ce tocmai au mei încålecând cåÆeaua. – Buun! Çi câinele e-al tåu, nu? – Al
încåput pe mâna unora dintre semenii lor. Acesta e adevårul de meu. – Açadar, de vreme ce este tatå çi este al tåu, înseamnå cå
care au oamenii nevoie – singurul cu adevårat interesant çi acest câine este tatål tåu çi tu eçti frate cu cåÆeii?“
omeneçte semnificativ. Çi Dionysodoros, ca så nu apuce Ctesippos vorba, se gråbi
Cel puÆin aça reiese din nevoia ce-o resimt aproape întot- iar så spunå: „Încå o vorbuliÆå aç vrea så aud: îÆi baÆi câinele?“
deauna oamenii çi comunitåÆile, în constituirea istoriei, de a li se Çi Ctesippos, râzând: „Îl bat, pe zei! Cå pe tine nu pot så te bat. –
confirma ceea se întâmplå så creadå ei la un moment dat cå este ÎÆi baÆi deci propriul tatå?“
adevårul, de a obÆine – „cu orice preÆ“, nu-i aça – recunoaçterea
adevårului „lor“ din partea celorlalÆi. Acesta abia e socotit ade- *
vårul adevårat, tocmai acesta obÆinut – atunci când intrå çi puterea
în joc – pe calea regalå a vivisecÆiei, printre gemete çi horcåituri, Gândirea „logic corectå“ – duçmanul de moarte al sofisticii –
printre lacrimi, blesteme çi apostazii. Iar ceea ce tocmai se petrece este acea gândire care cântåreçte çi måsoarå, care trudeçte çi „pune
acolo (oh!, nu, nu vå înçelaÆi deloc, vedeÆi bine: chiar acolo deoparte“, care asudå çi cautå mereu „la ziua de mâine“; este
printre acei cleçti, reflectoare, cazane, frânghii, curele, scripete, gândirea eficientå çi verificatå a insului ce vrea så se conserve, så
ace çi cuÆite) e unul dintre evenimentele capitale în devenirea prospere, så nu piardå nimic în ordinea lucrurilor, ci – dimpo-
lucrurilor omeneçti: acolo are loc alchimia secretå a adevårului, trivå – så câçtige cât mai mult, så sporeascå lumea din jur çi så
procesul laborios, complicat çi ocult ce face cu putinÆå ca veritas se sporeascå pe sine. Gândirea „logic corectå“ este – lucru cât
så se cristalizeze pe îndelete çi apoi, strålucitor, så se iveascå în se poate de clar – operå susÆinutå în slujba fratelui-porc. Ea este
lume. În afara acestei faze esoterice nici un adevår n-ar fi demn „raÆiune“, facultate de a împårÆi totul cu cumpåtare pentru a ne
de acest nume, n-ar fi adevår cu adevårat, ca unul ce n-a trecut mai råmâne ceva „çi pentru ziua de mâine“ – altfel spus, capaci-
încå de proba decisivå. tatea de a face „raÆii“ în vederea unei cât mai îndelungate supra-
Altfel spus, acolo se då båtålia recunoaçterii adevårului. Nu vieÆuiri.
conteazå deloc ce mai crezi în sufletul çi în inima ta; totul este Gândirea „logic corectå“ apare imediat acolo unde cineva
så proclami, så recunoçti – sonor, înfrânt, umilit – adevårul care vrea så vândå, iar altul så cumpere. E primul lucru ce se iveçte
Æi se cere. (Spune asta, båi nenorocitule, çi ai så scapi! – nu fi în astfel de ocazii, aça încât e un lucru de bun simÆ så legi „çtiinÆa
prost, ce te costå? Uite numai în ce hal ai ajuns! Eu am mai våzut logicii“ – cu principiile, axiomele çi regulile ei – de zornåitul
mii çi mii ca tine, ascultå-må pe mine cå-Æi spun cu frumosul: arginÆilor în curs de numårare, mai curând decât de nu çtiu ce
nimeni, dar absolut nimeni nu rezistå; çi, atunci, de ce te mai obârçie înaltå, mitologii simandicoase çi personaje mondene din
încåpåÆânezi ca boul?, nenorocit ce eçti!) Doar atâta Æi se cere Olimp. – Dar ce spun eu? Logica nici nu putea så aparå altfel
(Æi se ia): un gest expresiv de supunere exterioarå, så rosteçti, „clar decât mirosind izbitor a peçte, ca una nåscutå la o naÆie de
çi distinct“, ceea ce vreau eu så rosteçti. E ca într-o vrajå: singur marinari; çi råsunând aça, metalic-argintiu, ca una ce a început
gestul acesta incantatoriu are imediat efecte asupra stårii reale a „så se rosteascå“ printre monezi, cântare, târgoveÆi, avocaÆi çi
fiindcå, çtiind, nu are nici o nevoie så cunoascå ceea ce çtie deja; cartea aceluiaçi Tzvetan Todorov, de la paginile 67-68. (C.B.) * Din
ceea ce çtie, nici ceea ce nu çtie. Nu poate cunoaçte ceea ce çtie,
de suflete este întotdeauna sofistul: „Omul nu poate cunoaçte nici
Dar ce mare artist, ce adânc cunoscåtor çi strålucit manipulator
suficientå – altceva îl salveazå pânå la urmå pe ins.
gândirea diurnå çi „logic corectå“ nu-i este omului câtuçi de puÆin
decât så repete adevårul acesta nesfârçit de dureros: gândirea,
du-çi aceastå funcÆie extrem de ingratå, sofistul nu face, în fond, dulgher acaså; era principala sa calitate de meseriaç“.*
Immanuel Kant, sau la cine mai doriÆi dumneavoastrå. Asumân- Treblinka cu aceeaçi conçtiinciozitate cu care-çi fåcea meseria de
iaråçi çi iaråçi toatå istoria gândirii, de la Zenon din Elea la constatå: „Tatål meu... a abordat probabil munca lui de la
firea raÆiunii noastre: nu poÆi ocoli lucrul acesta, la asta revine mai bine cu putinÆå. Aça sunt eu.“ Fiul unui alt gardian din lagår
întregi çi prosperi.) El aratå lumii cå aporia e semånatå adânc în demnitate: „Tot ce fåceam din proprie voinÆå,... trebuia så fac cât
se face, dar pe iluçtrii såi demascatori îi vedem întotdeauna însuçi, råspunzând la o întrebare, îçi asumå aceastå atitudine de
altul decât el este acela ce-çi sparge astfel Æeasta? Nu çtiu cum încå de „plåcerea evidentå pe care i-o procura munca lui“. El
nile încremenile pe vecie ale condiÆiei noastre. (Çi – atenÆie! – cine Treblinka: treizeci de ani mai târziu, foçtii deÆinuÆi îçi amintesc
care – într-un chip violent çi exemplar – se då cu capul de margi- se poate spune çi despre Stangl, comandant de la Sobibor çi
pune degetul pe limita ultimå a cugetului nostru; sofistul este cel punctul de vedere al „fericirii viitoare a omenirii“! Acelaçi lucru
trionicå, autoironicå la culme çi superior-parodicå, sofistul indicå, puÆinå demnitate de acest gen ar fi fost desigur preferabilå, din
nu se poate mai tristå çi mai tragicå: printr-o stilisticå vådit his- „Nu te mai gândi la serviciul tåu, mai gândeçte-te çi la noi!“ Mai
noastre. Contrar atâtor frivole prejudecåÆi, fiinÆa sofistului e cum maÆii pot ajunge så se opunå. Astfel încât soÆia lui îl dojeneçte:
fårå nici o falså pudoare întreg scandalul çi tot adevårul condiÆiei plan orice sentiment uman“: vedem, açadar, cå cele douå afir-
Sofistica e, de aceea, o gândire cinstitå: ea då pe faÆå, vådeçte nuå el. „Nu må gândeam decât la munca mea, låsând pe ultimul
„Må dåruisem cu trup çi suflet îndeplinirii misiunii mele“, conti-
* aceeçi frazå cå munca lui constå în a ucide la scarå industrialå.
sine ca fiind „obsedat de munca lui“ – uitând så precizeze în
tre fundamentale. Rudolf Hoess, comandantul de la Auschwitz, se descrie pe
moartea, cu neantul çi cu Dumnezeu. Açadar, cu categoriile noas-
funcÆii neînchipuit de însemnate: abia noaptea ne întâlnim cu
ne presimÆim altceva-ul; în economia fiinÆei noastre, noaptea are
Æelesul çi obscuritatea câte unui sofism, este cea care ne face så
de alte lucruri tulburi. Çi tocmai noaptea aceasta, ivitå din neîn-
çi non-inteligibilitatea, çi zonele tenebroase, çi cel puÆin o mie
gândirii „logic corecte“, în noi existå adânc instalatå çi noaptea –
sinceritatea cu noi înçine. Cåci, îngemånându-se cu lumina
ea este tocmai cea care ne ajutå så ne dobândim onestitatea çi
aluziv frivolitatea vieÆii çi iminenÆa teribilå a morÆii. Or, astfel,

103 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

102 COSTICÅ BRÅDÅæAN

cåmåtari. Nu poÆi agonisi, nu poÆi prospera çi nu poÆi „råmâne


pe piaÆå“ decât folosindu-te de o gândire „logic corectå“. Mai
presus de toate, o astfel de gândire nu-çi poate permite, în ruptul
capului, acte gratuite – sublimitåÆi din acelea jucåuçe çi nemo-
tivate. Mai mult încå, chiar çi atunci când pare generoaså çi
risipitoare, fårå de griji çi puså pe çotii – mai ales atunci så nu
vå bazaÆi deloc pe ea, cåci „îçi are ea socotelile ei“! În genere,
orice licenÆå – faÆå de adevårata sa misiune – ce çi-ar permite-o
gândirea „logic corectå“, i-ar putea fi oricând de-a dreptul fatalå.
Or, asta face ca ea så fie, încå din prima zi de viaÆå, o gândire
în genunchi, o gândire flåmândå çi veçnic umilitå. – Cu våditele 28 august 19...
ei apucåturi de slugå, gândirea „logic corectå“ nu då seamå decât
de încarcerarea çi de nevolnicia spiritului, de încåtuçarea lui atât „Blânzii Æårani ruçi crucificau ofiÆerii albi, le spårgeau burta
de umilitoare lângå „boÆul de humå“. Or, sunt unele semne cå çi îi gâdilau pe maÆe ca så audå cum mor în hohote de râs. ToÆi
insul ar vrea, totuçi, de la viaÆå, ceva mai mult decât atâta. râdeau. Çi crucificaÆii çi crucificatorii. În 1956, Æåranii unguri
Gândirea „logic corectå“ încarcereazå spiritul mai cu seamå jupuiau responsabilii de partid, iar muncitorii de la Györ le smul-
pentru cå este unilateralå çi teleologic conduså. Este o gândire geau gâtlejele cu cleçtele.“ – Iatå, în cea mai bunå dintre lumile
în luminå: gândirea orelor zilei, a condiÆiei noastre solare, prinse posibile, cum se face, cum se vådeçte dreptatea istoricå – cum,
în contururi limpezi, clare çi neproblematice. Ea face lucrurile ce-i discret çi umil, se naçte „progresul“ çi „mai binele“ în laboratoa-
cad în mânå mai simple çi mai uçor de negociat, mai puÆin grave rele istoriei!
çi mai dispuse la convertibilitate. Dar pentru aceasta, gândirea Dar trebuie så çtiÆi cå asta încå nu e totul. Nu, cåci nu numai
„logic corectå“ – vândutå cum e supravieÆuirii çi agoniselii – este Dreptatea çi Binele se bucurå de aceastå maieuticå subtilå, ca-
nevoitå så råmânå pururea superficialå, så nu aibå deloc a se sapo-anatomicå. Tot astfel se naçte çi o altå valoare sacrå a clasi-
împiedica, a se încurca în ecoul mai adânc çi mai întunecat al citåÆii: Adevårul. Or, aici rafinamentele sunt însutite. Felurimea
lucrurilor. Tocmai de aceea, ea uitå – de fapt, trebuie så uite – çi clasificarea lor te copleçeçte, iar simpla lor înçiruire n-ar încåpea
de „tainele nopÆii“, de tot coçmarul, de multele spaime çi tenebre într-un singur mare volum. Nu existå încå pe lumea aceasta
din care e plåmåditå, cu prisosinÆå, condiÆia noastrå. vreo måsurå – afarå poate doar de nåvala hainå a morÆii – care
Sofistica abia – transparentå, sincerå, disperatå – este cea care så opreascå, care så mårgineascå cumva nemårginitele capacitåÆi
te învaÆå orbecåirea: consubstanÆialå naturii noastre, ea este cea ale corpului omenesc, ale „boÆului de humå“, de a produce, de a
care, printr-un sofism sau altul, te pune în situaÆia – profund sem- secreta – aproape fiziologic – adevårul. Unghiile smulse cu cleç-
nificativå – a lui nu çtiu încotro s-o apuc. Sofistica ne ridicå în tele de cuie, ochii scoçi cu andreaua, oasele zdrobite cu încetini-
conçtiinÆå starea de crizå çi de aporie care e felul nostru curent – torul, genunchii zdrobiÆi, pielea jupuitå pe îndelete, çocurile
deçi mascat – de a fi în lume; creatoare perpetuå de „situaÆii fårå electrice, båtaia la tålpi, compania çobolanilor, a çerpilor, a
ieçire“, ea este cea care-i prilejuieçte spiritului epifania nopÆii, gândacilor, a båtåuçilor profesioniçti – iatå tot atâtea (doar câteva)
locul precis unde el se sfârçeçte çi unde începe altceva; prin veritabile „locuri de naçtere“, izvoare miraculoase din care se
îngheÆul pe care i-l induce spontan minÆii, ea este cea care anunÆå iveçte – quasi ex nihilo – adevårul. Cåci adevårul – adevårul care
cartea aceluiaçi Tzvetan Todorov, de la pagina 63. (C.B.) * Din
cereascå lipså de vigilenÆå çi atunci tråieçte, se sileçte så tråiascå
çi rågaz så fie. Ca atare, el se çi gråbeçte så se foloseascå de aceastå
la generozitate. O divinitate ca aceasta îi då omului, în sfârçit, voie
mai puÆin aprige, o zeiate oarecum delåsåtoare çi neglijentå pânå
ficiile nespuse ce Æi le aduce slujirea la curtea unei zeitåÆi cu mult
Ei bine, în toatå vremea asta, intolerantul se bucurå de bene-
existe doar pentru sine.
nici un interval de existenÆå proprie, nici un loc unde acesta så
numai pentru sine – de adorare, zeul acesta nu-i mai laså insului
capricios la culme. Înzestrat cu o mie de capete setoase – fiecare
la altarele unui zeu cum nu se poate mai gelos, unul trufaç çi
nioarå – så ne mitologizåm ideile, am spune cå tolerantul oficiazå
este Unul. Dacå ar fi så ne alintåm puÆin çi – cum se fåcea odi-
care-i då fiinÆå, este Multiplul, întocmai cum categoria intoleranÆei
Categoria din care se hråneçte secret toleranÆa, stihia nevåzutå
atunci – bineînÆeles – spunem eu.
aici. Este treaba noastrå!“* suntem nevoiÆi så fim, aproape invariabil, intoleranÆi. Çi, tot
„Vrei så fii eroinå! Ai chef så te sinucizi! Pentru asta suntem noi artiçti, çi nici destul de copii ca så vedem lumea sub specia artei,
trebuia totuçi s-o execute câteva minute mai târziu, se înfurie: a se mai gåsi decât pe sine. Aça se face cå atunci când nu suntem
cu o lamå de ras ascunså asupra ei. S.S.-istul de serviciu, care platitudine, într-o oglindå mincinoaså çi stearpå, în care el nu are
ce s-a adresat tuturor camarazilor), ea reuçeçte så-çi taie venele çi i se refuzå cu toatå frumuseÆea ei, prefåcându-se de îndatå într-o
råtorii din lagår, în mijlocul deÆinuÆilor. În acel moment (dupå într-însa, så se punå adicå pe sine în lume, aceasta se retrage speriatå
numele complicilor, dar a tåcut; atunci au dus-o în faÆa spânzu- îndura nesfârçirea lumii çi se simte dator så punå o ordine
de la Auschwitz, dar a fost prinså; au torturat-o ca så spunå atotpustiitor. De îndatå înså ce omul nu mai suportå, nu mai poate
gardieni. Aceasta va fi povestea Malei Zimetbaum. Ea a avadat altceva, açadar, decât lumea neatinså încå de simplismul nostru
Reuçita unei sinucideri sfidåtoare îi înfurie la culme pe încå de obsesiile tiranic-unificatoare ale minÆii noastre; nimic
paradisul nici nu e altceva, la urma urmei, decât lumea neîntinatå
aceastå fericire nespuså, adamicå a pluralitåÆii. – Pesemne cå
çi – eventual – atunci când e copil, el s-ar mai putea bucura de
rile så se spunå printr-însul. Abia în måsura în care omul e artist,
adevårat nu spune niciodatå eu, çi-l face så tacå çi doar laså lucru-
babil, doar Æinutul unui ins privilegiat: artistul. Cåci artistul
peste puterile bietelor noastre fåpturi! Omeneçte, toleranÆa e, pro-
se vor spuse – ei bine, asta ar fi o ascezå prea cumplitå, cu mult
så învåÆåm, açadar, a tåcea într-o lume în care ni se pare cå toate
la capåt diversitatea aceasta – aproape tiranicå – a înfåÆiçårii lumii;

COSTICÅ BRÅDÅæAN 116

128 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 113

cât un bob de muçtar, veÆi zice muntelui acestuia: Mutå-te de aici viaÆå çi s-a fåcut omul fiinÆå vie.“ Or, pânå çi nelegiuitul cel mai
dincolo, çi se va muta; çi nimic nu va fi vouå cu neputinÆå.“) nelegiuit simte cå, dintre toate câte sunt, „suflarea de viaÆå“ – çi
Or, secretul acesta e atât de „incredibil“ de simplu încât o minte sensul ei profund: rostirea liberå – e „lucrul cel mai însemnat“
obiçnuitå – una „normal“ construitå çi mobilatå cu toate achiziÆiile dintre toate, e ceea ce face dintr-un leç un om viu, firul ce leagå
secolului – va ocoli, invariabil, soluÆia de mai sus. Fireçte, o astfel zoologia de Cer; çi mai simte cå, înståpânindu-se, într-un fel sau
de minte se apucå numaidecât de fåcut calcule, imagineazå, presu- altul, asupra „suflårii de viaÆå“ din acela, se va apropia oarecum
pune, face çi desface teorii, îi re-pune sub observaÆie atentå pe çi de acel „lucru fundamental“ çi se putea va împårtåçi – fie çi în
orbi çi pe ologi, îi iscodeçte pe geologi despre feluritele moduri felul acesta nelegiuit – dintr-însul. Se vede limpede, e aici o voinÆå
în care pot fi mutaÆi munÆii din loc – dar niciodatå, în ruptul de „a fi asemenea lui Dumnezeu“, chiar dacå una întoarså pe
capului, o astfel de minte nu se va trezi vizitatå de revelaÆia dos – una ce nu då viaÆå, ci procedeazå tocmai la operaÆia inverså.
aceasta a Dumnezeului simplitåÆii: crede cå lucrurile stau aça, De aceea, simplul fapt de a „lua viaÆa“ cuiva are toate datele unui
çi atunci ele chiar stau. act originar. Mai mult încå, spintecându-i unuia pântecul çi mai
çi silindu-l så recunoascå ceva, mânuitorul cuÆitului nåzuieçte
* så aibå un çi mai mare control çi putere asupra „suflårii de viaÆå“:
semenul så-i întoarcå acuma lui – så-i „sufle în faÆå“ – ceea ce a
Doamne, çi ce porÆelan subÆire, ce lucråturå gingaçå! Fåcutå – primit odinioarå direct de la „Domnul Dumnezeu“.
de nevåzute mâini angelice – din limpezimea cea mai profundå,
din substanÆa cea mai subtilå çi mai rafinatå a cerului. Nimic nu
e destul de curat çi de suav ca så n-o poatå råni çi s-o spulbere
într-o clipitå. Nimic nu e atât de nevinovat ca så n-o poatå jigni
çi s-o alunge cât ai clipi. Sunt lucruri atât de neînsemnate çi de
infime cele care pot speria credinÆa, cå nici nu le poÆi percepe:
le vezi doar efectul, pe ele nu le vezi. Abia dupå ce te trezeçti
singur – singur çi pustiit – te mai pomeneçti spunând: „Trebuie,
totuçi, så fi fost ceva.“
Çi atunci – blestematå så fie ziua aceea! – în exact acelaçi
chip miraculos în care a sosit, te trezeçti cå s-a çi prefåcut toatå
în fum çi s-a risipit într-o singurå clipå. Fie cå eçti în tramvai,
ori îÆi iei ceaiul, ori scrii nu çtiu ce carte – ei bine, se întâmplå
cå te poÆi trezi dintr-o datå buimåcit çi så te descoperi necredin-
cios; ca çi cum ar fi venit furul çi – cu cea mai desåvârçitå artå –
Æi-ar fi çterpelit-o, atât de bine cå nici n-ai putut så simÆi ceva.
(Întinzi leçinat mâna, tremuri, te sufoci, întinzi mâna iar, o cauÆi,
Æi se pare cå totuçi e, cå mai e pe undeva, dar, de fapt, nu mai e
câtuçi de puÆin pe nicåieri; nu te laçi, cauÆi ceva så pipåi, så
prinzi, så te prinzi, dar nu mai e absolut nimic de care så te Æii:
sunt astfel. („Cåci adevårat gråiesc vouå: Dacå veÆi avea credinÆå gina 104. (C.B.)
cå toate acestea au loc – crede cå sunt astfel, çi atunci ele chiar Din cartea lui Martin Buber, mai sus numitå, çi anume de la pa-
*
Secretul este unul neverosimil de simplu: trebuie doar så crezi
mintea cea strâmtå a omului; atunci, ce le mai poate susÆine?
totuçi, niçte nåzdråvånii care – oricum ar fi – nu pot så încapå în
singur motiv – credinÆa. Or, cum de se poate aça ceva? Sunt,
bolnavå a omului spre a i-o înÆelege. Çi toate se petrec dintr-un
nu se mai poate ståpâni çi face una nemaifåcutå: intrå în carnea
reascå gravurile pe boabe de orez – nici måcar Dumnezeu însuçi
pietruit; ologii încep så umble çi så facå balet, iar orbii så urmå-
dizolvå çi se preface în pulbere finå, iar marea adâncå, în drum
cå aça ceva schimbå într-o bunå zi toatå faÆa lumii: muntele se
ferecat cu çapte lacåte în coçul pieptului – cum e credinÆa, iatå
de „registrul minor“, ceva cu totul nevåzut, infim, discret-umil,
totul çi-a schimbat importanÆa fireascå: ceva Æinând mai curând
duit nouå så çtim despre El.) Çi toate proporÆiile s-au råsturnat,
nezeu sub chipul acesta de „Dumnezeu låuntric“ – ne este îngå-
putere çi vine så-Æi locuiascå sufletul. Sau, cel puÆin, atâta – Dum-
cel care decide så se prefacå în aceastå neverosimilå, uluitoare
cumva n-o fi chiar Dumnezeu în persoanå – sau vreo parte a lui –
vine så se instaleze-n tine! (Într-atâta încât te întrebi dacå nu
CredinÆa – ce lucru nemåsurat de mare! Ce tårie nefireascå
de prânz. În timpul rugåciunii nu este permis så existe discuÆii“.*
* „Pleacå de aici“, îi spuse rabinul, „çi întoarce-te când va fi masa
Odatå, în timp ce rabi Iehiel se ruga, îi apåru cel Råu.
mieii çi lupii påscând laolaltå?
n-a våzut munÆii mutându-se, orbii våzând, ologii ridicându-se,
dreptul – dar credinÆa, credinÆa la lucru, cine n-a cunoscut-o? Cine
cel zåvorât în prea-înaltul cerurilor sale, nimeni nu l-a våzut de-a
dat omului la îndemânå: pânå una-alta, pe Dumnezeu cel viu,
tot. E parcå singurul lucru cu adevårat dumnezeiesc ce-i i-a fost
plåcutå vråjitorie ce ne face så nu murim, så nu murim de tot-de
CredinÆa: leacul acesta miraculos – cea mai frumoaså çi mai
Sub cerul credinÆei toate sunt cum nu se poate mai bune.
çi cu fratele-porc, çi cu sora-moarte, çi cu orice ar mai fi så fie.
127 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
5 septembrie 19... 1 septembrie 19...
Fårå îndoialå, aça ceva e curatå minune: o råsturnare, o Starea naturalå a insului este, bineînÆeles, starea de intole-
înfrângere totalå a mersului obiçnuit al firii, o transfigurare cum ranÆå. Numic nu se potriveçte mai bine supravieÆuirii – care nu
nu s-a mai våzut; o binecuvântare ce se pogoarå – prea-milostiv – e decât un alt nume al condiÆiei lui – ca starea de intoleranÆå. Çi
asupra a tot çi a toate. O bucurie denså, temeinicå, o nouå stare nimic nu contribuie mai mult la întârzierea, la „amânarea“ sfâr-
a lumii påtrunde acum în tot ceea ce întâlneçte ochiul tåu în cale. çitului såu decât o face intoleranÆa. Or, e limpede cå sfârçitul,
Çi toatå lumea, laolaltå cu tine, intrå într-o nesperatå – uluitå, fårå sfârçirea, e adevårata patrie a omului, zodia blândå sub care el s-a
de sfârçit – sårbåtoare. Toate în jurul tåu cântå, se cheamå între nåscut çi are a se petrece, oarecâtva, în aceastå lume; vorba
ele çi îçi råspund. Au început så aibå, toate, un sens; ca çi cum neamÆului: Sein zum Tode! Atunci, urmeazå cå omul va trebui
abia acum ar fi început, cu adevårat, så fie. Cåci, în sfârçit – iatå! – så fie intolerant, sau nu va mai fi deloc.
totul s-a schimbat: de aståzi, din clipa aceasta în sufletul tåu a Starea de intoleranÆå nu e, la drept vorbind, decât o umilå
„cale de mijloc“, o binecuvântatå, providenÆialå „cale de mijloc“,
început eternitatea: a venit „ceva“ sau „cineva“ så-l locuiascå.
la capåtul cåreia, urmând-o cuminte, am putea afla un sfârçit cât
A venit credinÆa. – Iar aça ceva schimbå întotdeauna totul.
de cât onorabil. Într-o parte avem, cum ar fi fost çi de açteptat,
CredinÆa – cea care face om din fiece lighioanå; cea care
starea de toleranÆå, iar în cealaltå, ceva mult mai cumplit: faptul
populeazå çi umple cu prisosinÆå cerul; care aduce ploaia çi ziua de de a-Æi fi totuna. Så le luåm deci pe rând:
mâine; care face râurile så curgå spre mare çi så se iveascå pruncii 1) Am fi cu adevårat toleranÆi dacå am putea privi lumea cu
în pântecele mamelor lor; cea care Æine stâlpii lumii çi n-o laså ochiul lui Dumnezeu. Altfel spus, dacå am fi într-atât de generoçi
nicidecum så cadå; care n-o laså bezmeticå, pustie çi orfanå, ci o încât så låsåm lucrurile så fie aça cum sunt, aça cum le-am gåsit.
sfinÆeçte dându-i numaidecât un început çi punându-i înainte un Numele adevårat çi întreg al toleranÆei este, iatå, unul cum nu se
capåt, un Omega spre care lumea aceasta are de acum, „glorios“, poate mai umil çi mai simplu: obiectivitatea. Or, aça ceva este,
a se îndrepta. Çi toate sunt bune acum, cum nu se poate mai frumoase evident, o utopie. Privirile noastre sunt departe de fi chiar atât
çi mai bune: lumea aceasta e bunå, cu tot ce se gåseçte într-însa, de nevinovate încât så lase netulburat spectacolul lumii, diversi-
cu sfântul çi cu ucigaçul; cu pruncul nevinovat çi cu nelegiuitul ce tatea çi felurimea ei. Så privim fiecare lucru dupå måsura adevå-
l-a oferit de timpuriu morÆii; cu fecioara çi cu târfa; cu fratele-lup, ratå çi întreagå a firii çi alcåtuirii lui, så respectåm, pacient, pânå
totuna. Dacå pânå acum am avut de-a face cu Multiplul çi apoi cu
în care se poate trezi vreodatå sufletul unui om: faptul de a-Æi fi
atunci când le vom açeza faÆå în faÆå cu starea cea mai cumplitå
2) Beneficiile stårii de intoleranÆå se vor vådi çi mai bine
acum facem alergie la pluralitate.
„sarea çi piperul“ ei. În termeni oarecum clinici, s-ar spune cå
(?), odinioarå puteam så guståm felurimea lumii, diversitatea,
atâta suntem, atâta mai putem, am pierdut organul cu care, poate
mågulitor, dar e preferabil, oricum, amågirii de sine. Pur çi simplu,
Asta e! Poate cå acest lucru nu ne este peste måsurå de
prea puÆin culpabile la urma urmei.
dereglåri de metabolism istoric, al unei devitalizåri oarecare –
unice nu mai pare a fi, atunci, decât semnul unei neînsemnate
copleçitor al ideologiei unice, al doctrinei unice, al rasei sau clasei
atât de tociÆi. Refugiul neproblematic çi confortabil în adevårul
multe ori, pluritatea înseamnå mult prea mult pentru nervii noçtri
singurå ideologie, o singurå pårere ç.a.m.d., ç.a.m.d. De cele mai
alt nivel, o singurå claså, o singurå raså, un singur conducåtor, o
Dumnezeu, o singurå Bisericå, un singur cap al ei; apoi, la un
noastre cele mai elementare, de stihia noastrå ultimå: un singur
decât modelul Unului. Monoteismul ar Æine, astfel, de structurile tine vålul.
mereu unul, atunci nimic nu e mai simplu çi mai firesc pentru el Iar atunci ochiul Æi se va limpezi çi lumea îçi va scoate pentru
noastre funciare. Întrucât insul e mai ales singur, întrucât el e iute pentru ca otrava eu-lui så te mai ajungå din urmå.
ne întoarcem acaså, în intimitatea atât de blândå a singuråtåÆii totdeauna de plumbul împovåråtor al lucrurilor. Vei fi deja prea
de artiçti çi mai grozavi!) Ca atare, nimic mai înÆelept decât så dans, limpede ca un zbor, spiritul tåu liber va pluti desprins pentru
pe nebunii“, nådåjduind cå, în felul acesta, vor cåpåta o aurå surâzåtor – toate zilele tale; viaÆa ta va deveni ceva uçor ca un
specialå? Ba încå – uneori chiar ei sunt cei ce se apucå „så facå nåtatea inimii çi libertatea de spirit îÆi vor însoÆi îndeaproape –
artiçtii, mai întotdeauna, våzuÆi tocmai în aceastå luminå mai a fi urmat asceza aceasta discretå a „neluatului în serios“! Seni-
aduce puÆin – så recunoaçtem – a smintealå. (Çi nu sunt oare Çi cu ce de daruri te vei pomeni într-o bunå zi råsplåtit pentru
tate, de înfiorare cotidianå în faÆa felurimii çi nesfârçirii lumii
diversitåÆii lumii. În mod curent, o stare de necontenitå perplexi- *
deci de a se låsa – cum s-ar spune – crucit, clipå de clipå, în faÆa
luxul de a sluji zeitatea aceea polimorfå, imprevizibilå çi råsfåÆatå, timpului, çi numai tu eçti acela care poÆi så o porÆi.
înÆelept instinct de supravieÆuire. Nu oricine îçi poate permite pentru tine; te açteaptå acolo undeva, încå înainte de începutul
Chiar aça, pentru cå a reduce totul la unitate Æine de un foarte faci, gestul acesta îl vei face direct çi singur: e o cruce fåcutå anume
cât mai mult pentru el însuçi. Atunci, açadar, el poate spune eu. astfel de acte nu pot fi cedate unor „reprezentanÆi“. Dacå e så-l
117 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 124
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 121
aparå cumva – Doamne fereçte – vreo cutå! Ei bine, aça cum îl
vezi, doar o privire urâtå aruncå-i de dimineaÆå çi Æinteçte-l
temeinic, în înghesuiala din tramvai, cu o înjuråturå din aia
miezoaså çi meçteçugitå. Rezultatul va fi neîndoielnic: toatå ziua
lui va fi cea mai neagrå catastrofå. Dar ce spun eu? – ziua aceasta
este însuçi sfârçitul lui în miniaturå. Vorbele tale jucåuç-cinice îl
izbesc din plin, drept în faÆå, îl laså perplex, în aceeaçi clipå cerul
se pråvåleçte peste dânsul çi începe numaidecât så-l sufoce. (Abia
dacå-i mai råmâne – cât de cât vie – o mânå moale ce se întinde
så-i descheie gulerul cåmåçii; omul e tot numai sudoare, nervi
3 septembrie 19... întinçi, piele påmântie; e amuÆit, råvåçit, pråbuçit în sine, încurcat,
devastat, ce så mai? – o biatå amintire de om.) Lumea din jur
E cum nu se poate mai limpede: totul ni se trage de la luatul se dizolvå çi curge, devine încet-încet propria sa umbrå; lucrurile
prea în serios. Aici, mai mult decât oriunde altundeva, aici va fi din preajmå îçi pierd orice urmå de rost çi orice fireascå greutate –
de gåsit rådåcina tuturor relelor – otrava, cancerul ce nåpådesc iar pe el, coborât din tramvaiul groazei, îl vei vedea alunecând
firea noastrå cea slabå. Så te iei în serios! Auzi, ce nåscocire printre toate aceste lucruri, vaporos, aidoma fantomelor printre
nemaipomenitå! Så încremeneçti aça, prosteçte, în faÆa mobilitåÆii morminte.
vieÆii – så îngheÆi pentru eternitate în propria-Æi importanÆå, fårå Într-un astfel de moment va presimÆi, poate, ceva de genul
nici o urmå de îndoialå asuprå-Æi! Or, e ca çi cum, dacå ai fi pus unei incompatibilitåÆi dintre el çi „mediul“ såu, ceva de genul unei
så alegi între „a fi un om viu“ çi „a fi o statuie“, ai opta pentru a neliniçti mai adânci, al unui oarece inconfort existenÆial. Dar, dupå
te instala în condiÆia acesteia din urmå. toate semnele, atâta – çi nimic mai mult, doar atât, doar „ceva
Så te iei în serios: cea mai mare înçelåciune – nu s-a våzut de genul unei...“, cåci – dupå toatå aceastå apocalipså personalå –
scamatorie a naturii mai mare, farså mai teribilå care så i se fi jucat pânå la urmå, el va reînvia puÆin câte puÆin çi va reveni, serios-Æan-
omului vreodatå! – Dar, ia uitaÆi-vå mai bine cine çi-a gåsit så Æoç, la cel de dinaintea „incidentului“, va reveni la el însuçi – va
se ia în serios! (Minunatul de el, neasemuitul, cea mai glorioaså redeveni din nou aça cum îl çtiam: neclintit, funebru, inalterabil.
„încoronare a creaÆiei“!) Iatå-l cum, dacå îl dor cumva aståzi Cum s-ar spune, va continua så funcÆioneze. Maçinåria hodorogitå
dinÆii, adevårul çi lumea lui de ieri nu çi le va mai recunoaçte – a fåpturii lui påmânteçti – ridicolul nimicitor care stå în însuçi
aståzi adevårul çi lumea vor fi croite doar dupå måsura durerii lui miezul acestei condiÆii, el çi le va trece numaidecât sub tåcere; ele
dentare; iar dacå s-a întâmplat cumva så se trezeascå cu fundu-n vor însemna pururea pentru el partea lui de uitare, lumea lui
sus – ei bine, atunci ochiul lui va vedea cu totul çi cu totul alte ruçinos-secretå. Çi – bineînÆeles – va continua så se poarte mereu
lucruri decât våzut-a ieri! Dacå nu chiar nici el nu va mai fi „el ca çi cum adierea nici unei îndoieli nu va mai avea a-l atinge.
însuçi“ – el, cel de ieri – ci nu çtiu ce fåpturå nouå çi istericå ce
a venit de dimineaÆå så-l locuiascå. (Gingaçul de el – suavå, *
delicatå fåpturå!) – Uite-l numai ce aer funebru çi-a luat! Cât de
serios-glacial e domnul, cum a îngheÆat în costumu-i dichisit, în Dar cum – Doamne iartå-må – cum poÆi så te mai iei în serios
care umblå împiedicat, ca o maçinårie teleghidatå, îngrozit så nu-i atunci când çtii prea bine cine eçti? Çtiind cå tu, cel care în clipa
plenare ale tale. La rigoare, tu însuÆi, de fapt, nu poÆi så însemni
raport cu infinitul, nici måcar nu ai tråit în aceste zile çi ceasuri
o veçnicie“, nu mai pot însemna, de fapt, nimic. La rigoare, în
bucuria „perfectå“ a atâtor ceasuri care-au durat – chipurile – „cât
necruÆåtoare matematici. Toatå gloria çi grandoarea zilelor tale,
tentå – orice duratå finitå se aneantizeazå cu necesitatea celei mai
al veçniciilor, iar în raport cu veçnicia – admiså, açadar, ca exis-
încapå în capul tåu, înseamnå cå ea çi existå, în felul de a exista
aståzi, de fapt, nici nu existå. Or, dacå ideea veçniciei a putut så
finitå nu este, de fapt, nimic. Cå, în raport cu veçnicia, ziua ta de
ideea infinitului: anume cå în raport cu infinitul orice realitate
ajungå orice minte care a apucat så realizeze ce vrea så însemne
– Vezi altceva mai bun?
aceastå certitudine – matematicå çi cumplitå – la care trebuie så
lucrurile uçor în råspår? Nu e cam puÆin lucru? nici o altå umilire nu poate s-o întreacå pe cea nåscutå de-aici),
noastrå bunå“: a face haz de necaz, a-Æi râde un pic de soartå, a lua Sau – încå çi mai bine – aceastå evidenÆå nimicitoare (çi parcå
– MulÆumesc. Çi totuçi, asta så fie pânå la urmå toatå „partea tot trupul tåu så fie aruncat în gheenå.“)
cåci mai de folos îÆi este så piarå unul din mådularele tale, decât
– Vezi cå nu eçti prost? tåu cel drept te sminteçte pe tine, scoate-l çi aruncå-l de la tine,
poftind-o, a çi såvârçit adulter cu ea în inima lui. Iar dacå ochiul
O altfel de tåcere? („Eu înså vå spun vouå: Cå oricine se uitå la femeie,
tristå a oricårei „spuse“ omeneçti, de a o lua oarecum în råspår? câtuçi de puÆin artistic)?
gic“? Un fel de a „face haz de necaz“, de a-Æi râde cumva de soarta
deloc så le çi dezbrace, ba så le çi vadå încålecate (în vreun fel
oarecum de sub tirania acestui obositor çi ingrat destin „demiur-
seamå maniera sofistå de gândire, propuneÆi un fel de a scåpa relor de cåtre „minunåÆia sa – ochiul“, çi pe care nici nu se sfieçte
cindu-le la modul cel mai deçånÆat, preÆuind çi cultivând mai cu aça, umed, adulmecate cu nepåsarea mecanicå a necuvântåtoa-
se creadå cå, spunând lucrurile într-un chip paradoxal, råstålmå- må laså så nu te întreb: totuçi, ce e cu toate femeile acestea poftite
– Çi, ca så revin totuçi la textele dumneavoastrå, ar trebui så prinde çi ne priveçte Dumnezeu cât e ziua de lungå. Dar ceva nu
turå din celålalt ochi, din acela albastru çi senin cu care ne cu-
se poate ca ochiul acesta al tåu så nu aibå într-însul måcar o picå-
prinde çi a-l îmblânzi, mai apoi, sub volume, linii çi culori? Nu
pretutindeni çi curteazå temerar nevåzutul çi çtie atât de bine a-l
Çi ochiul tåu – cel atât de îndråzneÆ, care se aventureazå
Çi pe unde s-o fi pitit acum animalul bolnav care erai tu adineauri?
poate fi mai teluric în aceastå lume? Unde erau atunci armoniile?
armonios, pe un closet dintre cele mai prozaice, „racordat“ la tot ce
Bach eçti exact acelaçi care acum un ceas çedea, atât de puÆin
de faÆå tocmai te scalzi în armoniile cereçti ale acestei muzici de

COSTICÅ BRÅDÅæAN 122

118 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 123

Unul, iatå-ne, în sfârçit, în plin imperiu al Nimicului. Atunci când altceva decât nimic. Ce-ai putea fi mai mult decât un zero mâzgålit
neantul îÆi bântuie, netulburat, prin suflet; când piciorul tåu calcå neglijent undeva la marginea infinitului? Çi ce o mai fi asta?
pe un påmânt care, de fapt, nici nu existå, iar ochiul tåu måsoarå
un cer care nici el nu mai este – ei bine, atunci..., atunci Æi-e *
totuna. æi-e totuna dacå faci asta sau cealaltå, dacå spui asta sau
cealaltå, Æi-e totuna, la urma urmei, dacå exiçti sau nu mai exiçti. Nu. Hotårât, nu. Nu existå nici un fel de motiv – unul cât
E ca çi cum ai fi murit, în viaÆå fiind încå. Nimic nu te mai poate de cât rezonabil – pentru a te lua în serios. Nu poate fi decât Marea
face, atunci, så spui eu. E un fel de moarte metafizicå, mult mai Înçelåciune a naturii cea care ne orbeçte într-atâta încât ne face
cumplitå decât moartea pur çi simplu. În timp ce tolerantul se så ne credem demni de a fi luaÆi în serios. E aici parcå încå o urmå
petrecea, ascetic, în spaÆiul unei pluralitåÆi ontice copleçitoare, iar a lucrårilor unui zeu dintre aceia puçi pe çotii. Cåci cum altfel
intolerantul supravieÆuieçte, preafericit, în umbra unei divinitåÆi decât ca pe o nåstruçnicå çotie divinå poÆi considera aceastå
suficient de neglijente ca så-l mai lase çi pe el så fie, insul cåruia ciudatå pornire fireascå a oamenilor de a se lua – ei, gravii! – de
îi e totuna are parte, açadar, numai de nimicul lumii, de lipsa ei. a se lua atât de prosteçte în serios?
Din toate acestea urmeazå, cred, destul de limpede cå între Or, oricât ai cåuta çi Æi-ai munci minÆile, nu poate exista decât
un Multiplu paradisiac çi prea puÆin la îndemânå, patrie generoaså o singurå cale de a-l înfrunta pe acest zeu poznaç çi de a te ridica,
doar pentru acel ins blagoslovit çi straniu: artistul, într-o parte – astfel, la o demnitate care så te råscumpere, cât de cât, în ochii
çi un Nimic dåtåtor numai de spaime çi de obiçnuinÆa zilnicå cu lui çi ai tåi: pur çi simplu, så încetezi a te mai lua în serios, så
moartea, sålaçul predilect al înÆeleptului, de cealaltå parte – nouå încetezi a-Æi mai påsa atâta de tine însuÆi. E un fel de a-l înfrunta
celorlalÆi, mulÆi ca nisipul mårii, nu ne mai råmâne altceva decât pe acest zeu jucåuç cu propriile lui arme, de a-l încolÆi tocmai
så alegem dictatura blândå a pårintelui nostru Unul. acolo unde el se açteaptå mai puÆin. Iar acest lucru, virtutea
aceasta subtilå – absentå, bineînÆeles, din toate manualele mora-
*
liçtilor – de a nu te lua în serios ar putea deveni marea çanså a
insului de a scåpa de sub blestemul ridicolului – cel mai nåprasnic
Iar dacå acum må veÆi întreba prin ce nemaivåzutå scamatorie
dintre blesteme. Ar fi ca o tacticå elementarå de a face faÆå,
mi-a ieçit aça – negru pe alb – cå lucrurile stau întocmai, cå asta
oarecum pe måsurå, perfidei provocåri. Cåci, atunci când te-ai
e singura cale de a gândi starea lumii, unica metodå corectå, çi
trezit zåmislit sub zodia nimicniciei, primul lucru ce-l ai de fåcut
cå nici o alta nu e credibilå – ei bine, am så vå spun atunci, cu
mâna pe inimå, cå nici nu se poate altfel, atâta vreme cât nici eu nu e så-Æi uiÆi numaidecât condiÆia – plonjând astfel din plin în
nu sunt mai breaz, ci robul prea-zelos al pomenitei intoleranÆe, ridicol çi umplând de hohote cerul – ci tocmai så te laçi påtruns
unul dintre nenumåraÆii copii idolatri ai Unului. de felul de a fi al nimicniciei, så te „împaci“ cu ea, så Æi-o asumi,
Apoi: pomenit-aÆi domniile voastre îndeletnicire mai intole- ca så zic aça, „bårbåteçte“, salvând în acest chip ce se mai poate
rantå çi mai nevolnicå decât filozofia? salva çi, de ce nu, dejucând întrucâtva, måcar în ce te priveçte,
Marea Çmecherie. Mai mult decât altceva, acesta ar fi un gest
minimal de igienå existenÆialå, un fel de a nu låsa impuritåÆile,
amågirile de sine çi fantasmele så-Æi înåbuçe çi så-Æi çubrezeascå
de tot viaÆa. De nu vei face chiar tu acest lucru, nimeni nu-l va
putea face în locul tåu; pentru aça ceva nu existå „delegaÆie“,
dezvåluie, întreg, spectacolul adevårurilor ultime; cu degetele lume, oamenii nu încap unii de alÆii.
datå – så se vådeascå ochilor tåi neråbdåtori çi lacomi, så Æi se care så înÆeleagå cum se cuvine ce înseamnå faptul cå, în aceastå
pase – dacå într-adevår se înfiripase! Voiai ca totul – aça, dintr-o alcåtuirea ciudåÆeniei numite „om“. Pe scurt, o çtiinÆå despre om
sionist çi expert al credinÆei, atunci când aceasta abia se înfiri- noastre – dar ce spun eu? – locul pe care realmente îl ocupå în
singur, te înfierbântai çi voiai så fii un påtimaç, un fel de profe- råzbunarea, ura îçi au locul pe care çi-l meritå în alcåtuirea firii
çi cum ar fi cu putinÆå så strângi aça ceva la piept. Te convingeai o antropologie în care råutatea, resentimentul, furia, dispreÆul,
tuos ochii, ca çi cum ai fi vrut s-o strângi pofticios la piept – ca
e singura cale de a aspira la o antropologie cât de cât rezonabilå,
cele superioare!) Îmbåtat de låcomia de a crede, ai închis volup-
ascendent“, o astfel de låcomie nu poate avea legåturå decât cu cå te afli pe drumul cel bun în cercetarea naturii umane. Or, asta
credinÆei? Cum? Aça ceva e doar marca unui vådit „traseu încerci, câtuçi de puÆin, s-o înÆelegi, capeÆi numaidecât siguranÆa
s-ar putea oare så greçesc fiind lacom çi nemåsurat într-ale celei mai lipicioase; dispreÆul: acea minunatå esenÆå pe care dacå
totul va fi bine. (Nu, nici nu se poate ca totul så nu fie bine! Cum de un ceas, mai straçnic çi mai irevocabil decât iluzia compasiunii
prin urmare, nu ai decât a te låsa mânat de nemåsura firii tale çi trainic – mai „pentru totdeauna“ – decât orice blajinå bunåtate
ce „energie“ spiritualå care nu poate fi decât binecuvântatå. Cå, suavå çi atotbiruitoare ce-i leagå pe oameni mai strâns çi mai
în exact contrariul ei, în cea mai aleaså dintre virtuÆi, în nu çtiu nice pun eu aici în joc: – råutatea: Æesåtura aceea abia vizibilå,
în domeniul sufletului çi al credinÆei, låcomia se preface miraculos cât de cât „suportabile“. Çi ce lucruri consistente, påstoase, temei-
Çi fåceai în aça fel încât sufletul tåu sofist så-Æi spunå cå aici, fac viaÆa lor „plinå“ – ocupatå – aducându-le-o la dimensiuni
doar-doar o vei face çi mai multå, çi mai a ta, çi mai credinÆå. consistenÆa legåturilor dintre oameni çi care, mai cu seamå, le
mai mult – „mult mai mult“, te-ai nåpustit cu låcomie asupra ei,
despre råutatea, dispreÆul çi veninul care, la urma urmei, fac toatå
„zilele negre“. æi-ai impus atunci credinÆa, ai vrut så crezi încå çi
vane: voiai s-o agoniseçti, så aduni credinÆa precum arginÆii – pentru deauna într-însul, nu må pot ståpâni så le predic, la rându-mi,
a ei.“ Or, dupå cât se pare, fåceai un lucru dintre cele mai nåzdrå- mânÆa de nobleÆe“ pe care oriçicine – cicå – ar avea-o dintot-
„rezerve“: „Mai bine un prisos de credinÆå“, îÆi ziceai, „decât o lipså ultime a naturii umane, dându-çi ochii peste cap cuceriÆi de „så-
cå nu vei putea crede la fel întotdeauna, çi cåutai så-Æi faci niscaiva Când îi aud pe câte unii înduioçându-se la gândul bunåtåÆii
Æeçti“ într-un fel oarecare; te gândeai cå poate nu crezi destul, ori
Ai încercat, poate, s-o mai sporeçti câteodatå, så Æi-o „înmul- 15 septembrie 19...
Chiar aça, ce i-ai fi putut face?
*
nimic: ce i-ai fi putut tu face credinÆei?
duçman? Poftim, mai tråieçte de aci înainte! – Çi doar nu ai fåcut
cu tine de te tot izbeçte fårå cruÆare, precum cel mai înverçunat
acesta nou ce a apårut de curând în pieptul tåu; ce are golul acesta
ales, stråin de tine însuÆi. Çi, apoi, noutatea asta ciudatå – golul
datå singur, cum ai çi uitat cå se poate afla un om. Singur çi, mai
ea a plecat deja, a çi fost luatå de la tine.) Çi te trezeçti dintr-o
129 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 141
fåcuseçi tu, cåci nici pe departe nu-Æi seamånå; or, în loc så te
incomodeze aça ceva, så te „simÆi prost“ – tu, de fapt, începi de
îndatå så te mândreçti patern, pe toate drumurile, cu puiul de cuc:
çi ce dacå nu-i al meu, ce dacå nu-mi seamånå, dar – ia spu-
neÆi-mi! – a mai våzut cineva vreodatå aça mândreÆe de prunc?)
*
Dacå ar fi înså så-l psihanalizezi, oricât de grosolan, pe furul
de cuvinte, så-i cauÆi intenÆiile çi nåzuinÆele lui ascunse, vei da
7 septembrie 19... numaidecât peste urmåtorul lucru, foarte semnificativ: plagiatorul
çtie într-o anumitå måsurå, într-un chip obscur, cå nu-l citeçte
ExperienÆa impuritåÆii: aceea în care eçti nevoit så suporÆi – nimeni, çi poate cå nici nu vrea så-l citeascå cineva. Inconçtient,
cu totul neputincios çi înfrânt – prezenÆa în sufletul tåu a celui mai
el nu e – nu vrea så fie autor. E adevårat, çi-a låsat semnåtura
urât çi mai neverosimil amestec. Amestecul unor lucruri atât de
undeva pe o foaie, dar poate cå a çi uitat de ea, de vreme ce era
stråine – o pråpastie atât de hidoaså – cå pânå çi icoana celei mai
atât de tulburat çi nu avea întreg discernåmântul. Inconçtient, furul
nåzdråvane ticåloçii ar ajunge så-Æi stârneascå numaidecât nos-
de cuvinte nu poate så aibå în mod esenÆial ceea ce se cheamå
talgia. Cåci impuritatea aceasta e departe, departe de tot, de ticå-
paternitatea ideii. Aceasta e cea mai inteligibilå çi mai verosimilå
loçie. De simpla, blânda, cålduÆa ticåloçie! Sfâçierea ei cumplitå
vine de acolo de unde ea e ceva numai pe jumåtate ticåloçie, sau dimensiune abisalå a celui ce plagiazå: a plagia çi a-Æi tråi propria
nici måcar pe jumåtate – ci doar un dram acolo, un oarece (vag) ratare sunt douå lucruri nu foarte uçor de despårÆit. Semnând sub
sentiment de ticåloçie: atâta înså cât så ajungå pentru a-Æi otråvi cuvintele altuia, îÆi semnezi parcå propria demisie, expatrierea
viaÆa ta toatå, så devinå pustiul dens al zilelor çi nesomnul nopÆilor definitivå din Æinutul adevåratei scriituri. În esenÆå, furul de cuvinte
tale. E inconfortul ucigåtor ce se naçte din natura lui de lucru pur çi simplu nu çtie, n-are nici o idee adecvatå despre ce înseamnå
amestecat, dezordinea aceea perfidå care te „roade“, care te face cuvântul – adâncimea çi misterul cuvântårii; nu çtie nimic despre
så sfârçeçti – umilit çi înfrânt – prin a-Æi recunoaçte Æie însuÆi: minunea aceastå nemaivåzutå: cå existå cuvintele. El se laså råpus –
„Nu mi-e bine, deloc nu mi-e bine“. prosteçte råpus – de o vrajå mai curând superficialå, çi singurul
Çi cum „så-Æi fie bine“ atunci când, så zicem, eçti în stare så lucru pe care-l bånuieçte despre fenomenul cuvântårii este acela
te împarÆi la oameni atât de diferiÆi, la tipuri umane întru totul cå ea trebuie så fie proprietatea cuiva, cå cel mai important lucru
contrare: la ticåloçi care se simt excelent în pielea lor prosperå pentru un text este så aibå semnåturå dedesubt.
de ticåloçi çi la fåpturi curate, limpezi, timide çi fragile pânå la Aflat, prin urmare, într-o astfel de totalå ignoranÆå, furul de
auto-nimicire? Dai mâna – politicos, cald, inconçtient-masochist – cuvinte n-are cum så aibå nici o ideea adecvatå despre ceea ce
cu fiecare dintre ei, le întorci prietenos vorba çi nu te poÆi nici- înseamnå cå acel cuvânt va fi citit de cineva; neobiçnuind så scrie
odatå hotårî care e, de fapt, partea ta. Cum oare så-Æi fie bine când cu adevårat el însuçi, n-a avut nici ocazia så descopere cå
oglinda ochilor tåi poate cuprinde, poate suporta egal aceste douå scriitorul se întâlneçte cu cititorul såu chiar atunci, în însuçi actul
„capete absolute“ ale lumii? Pomenit-a cineva urå mai mare de scrisului, çi nicidecum „la lansare“ sau în alte locuri. Or, plagiatul
tot.
çi ei oarece prilej de tulburare. Cåci, altfel – e limpede! – ar adormi de
– Vezi, de aia e bine så înveÆe tinerii logica la çcoalå, ca så mai afle

înÆeleg nimic!
ciupim ca så fim treji, çi så luåm în råspår nu çtiu ce... Eu nu mai
scoatem limba la „minciunile despre sine ale lumii“, çi så ne
ar conta, ar fi çi mai råu); apoi, „totul e så fim paradoxali“ çi så
al nostru oricum nu conteazå în faÆa lumii acesteia (ba încå, dacå
trebuie så scriem „ca så nu-i facem lumii pe plac“, dar scrisul åsta
„subiectul ne copleçeçte“ çi ne des-fiinÆeazå semnåtura, totuçi strânge, toamnå de toamnå, în patria pupincurismului?)
– Nu înÆeleg deloc cum se pot împåca toate aceste lucruri: decât fructul necesar, recolta cea mai îmbelçugatå care se
spirit sånåtos. (Çi nici cå se putea altfel: ce altceva este plagiatul
– Nici eu. roase, incredibil-fantastice, de care s-ar ruçina iremediabil orice
çi nemurirea literar-artisticå; se cheamå între ei cu apelative gene-
– Så-mi fie cu iertare, dar eu unul nu mai înÆeleg nimic... îçi cântå ipocrit în strunå, îçi preamåresc în fiecare clipå geniul
nimic, unde nimeni nu citeçte pe nimeni, dar toÆi îi laudå pe toÆi:
insignifianÆei spirituale; al locului unde nimeni nu mai citeçte
puÆin echivoc, cel mai Æipåtor al provincialismului cultural çi al
Aproape inutil så mai adaug cå plagiatul este semnul cel mai
hiperbolic-pozitiv, apocaliptic-hiperbolic-pozitiv).
cel mult, recenzate (evident – recenzate pozitiv, elogios-pozitiv,
çi a literelor, ele nu sunt fåcute niciodatå så fie citite. Ele vor fi,
mirabilå harmonia praestabilita ce domneçte peste lumea cårÆilor
tabil autor. Plagiatele sunt atât de rar gåsite pentru cå, într-o ad-
se råzbunå pe plagiator çi nu îl laså niciodatå så ajungå un veri-

COSTICÅ BRÅDÅæAN 142

130 COSTICÅ BRÅDÅæAN

mâinilor tale voiai så pipåi însuçi eschaton-ul, voiai så ai totul sub


tine, sub „puterea credinÆei“ tale. (Pesemne înså cå, atunci, în
nevåzutul sufletului tåu, tu voiai de fapt ca totul „så se sfârçeascå
o datå“, så se açeze çi så se potoleascå pentru vecie toate, så nu
mai ai deloc de-a face cu oboseala aceasta secularå çi cu toatå
nesfârçirea drumului. Låcomia ta spiritualå nu era decât obosealå
mascatå, iar înfierbântarea ta întru cele superioare nu era decât
o formå de agitaÆie.)
Iar asta, bineînÆeles, a fost prea îndeajuns. Cel mai gingaç
dintre porÆelanuri a cedat, çi cea mai suavå aråtare te-a refuzat çi
s-a fåcut numaidecât nevåzutå. De unde înainte toate îçi aveau un – Cine sunteÆi, pânå la urmå, domnule Isaac Bernstein? Unde
sens çi nimic nu era de prisos, acum pretutindeni a început så vå e biografia, cåci nu vi se „vede“ deloc printre rânduri? Rândurile
bântuie deçertåciunea çi så domneascå – suveran – spaimele çi mai mult v-o ascund, se Æes strâns peste ceea ce ar fi fiinÆa dumnea-
întrebårile. Asta e tot ce mai populeazå acum universul tåu, acesta voastrå „privatå“, de nu mai poÆi desluçi nimic dintr-însa.
e noul chip sub care Æi se aratå Æie lumea. Toate s-au uscat, s-au
fåcut nisipoase çi viaÆa ta zilnicå începe så capete tot mai mult – Ce naiv mai eçti dumneata, domnule! Cu ce lucruri prosteçti îÆi
chipul deçertului. Aflat într-o astfel de stare, evident cå nu-Æi mai pierzi vremea! Chiar nu-Æi este limpede cå „biografia“ – fie ea umilå sau
poÆi imagina pe nimeni çi nimic care te-ar mai putea schimba. strålucitå, palidå sau tumultoaså – e, inevitabil, o chestiune mai mult
Într-atâta încât ideea unui „capåt“ atoateizbåvitor – ori a unui de mizerabilå vanitate çi de mitologie personalå, mai curând o minciunå
„drum“ iniÆiatic spre acolo – Æi se par acum a fi cea mai comicå idolatrå decât ceva cu adevårat important? Tot ceea ce Æine de (auto-)bio-
grafie are natura oglinzii: are ceva, profund iluzoriu, din fiinÆa oglinzii.
nåzbâtie ce-a putut så intre çi så ocupe vreodatå capul unui om.
Or, cunoçti dumneata ceva mai steril, mai otråvitor, mai patologic decât
De unde pânå unde aça ceva, când – vedeÆi bine doar! – acum oglinda? Så te uiÆi în oglindå – cum s-o fi våzând oare lucrul åsta din
râurile nu mai curg cåtre mare, ci råtåcesc prosteçte, fårå nici o vârful Cerului? Ce spectacol al singuråtåÆii, ce zbenguialå a precaritåÆii
Æintå, prin lume? Orice speranÆå Æi se pare inutilå çi deçånÆatå fudule! Povestea aia cu Narcis e una dintre cele mai izbutite din câte a
acum, cåci mereu, de la o clipå la alta, totul stå så se pråbuçeascå. çtiut mintea omului så nåscoceascå. Insul acela s-a uitat atât de adânc
la sine încât s-a înecat pânå la urmå în proprii såi ochi. – Ai auzit de vreun
lucru mai teribil decât åsta? Dacå e så fie ceva în ins, atunci acest lucru
se va vådi în afara biografiei lui, dacå nu cumva chiar împotriva ei.
atât de bine în acest text îmi este prea îndeajuns ca så må çi pot Martin Buber, Povestiri hasidice, de la pagina 76. (C.B.) * Din
aç scrie-o eu însumi; simplul fapt cå-mi place çi cå må regåsesc
(Citind aceastå carte, çi plåcându-mi, e fårå îndoialå ca çi cum
pânå acolo încât actul lecturii este socotit totuna cu cel al scrierii.
de altå parte. Aça se face cå, la el, tulburarea sufleteascå merge
de o parte, çi ceea ce aflå citindu-i çi cunoscându-i pe alÆii, pe
interior çi exterior, între ceea ce are el în sine çi este al såu, pe
lui nu îi este cu putinÆå så facå distincÆii primare, cum e aceea între
Furul de cuvinte se vådeçte, mai întâi, printr-un suflet tulbure;
tulburatå, le „furå“ pe ale altora: çi le ia pe acestea drept ale lui.
care le-ar putea face så vorbeascå, çi atunci, frustrat çi cu mintea
så se întâlneascå cu propriile-i cuvinte, nu çtie så afle cheia cu
tinÆe sufleteçti funciare. Pur çi simplu, se întâmplå cå acela rateazå
exterior çi uçor agresiv al unei – destul de înduioçåtoare – nepu-
literarå, o nemaivåzutå çi oribilå imposturå, ci poate doar semnul
trebuie socotit, neapårat, drept nu çtiu ce nemaipomenitå ticåloçie
ceea ce deja au mai spus çi alÆii – a plagia, cum se zice – nu
în lucruri, ei bine, într-o astfel de lume, a spune cu bunå çtiinÆå
çi så spui totul, iar, astfel spunând, så pui o ordine – ordinea ta –
spus încå, çi cå tocmai tu eçti cel care trebuie s-o iei de la capåt
inima, în orice ceas, cå ceea ce este cu adevårat esenÆial nu s-a
în care a tråi plenar spiritualiceçte înseamnå a simÆi din toatå
Într-o lume în care e limpede cå încå mai sunt atâtea de spus, çi de aceea este nevoit så plece mereu mai departe“.*
umblå peste tot? Înseamnå cå adevårul este pretutindeni respins
9 septembrie 19... Baal-Çem spunea: „Ce så însemne vorba asta: adevårul

140 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 133

am de a participa, într-o anumitå modalitate, la întruparea ideilor sine, batjocorire mai iscusitå a propriului såu suflet? Ei trec, se
în cuvinte. Gândurile mele exprimate, dacå se întâmplå så spunå retrag, se întorc în lumile lor cinstit-omogene, iar tu råmâi singur,
cu adevårat ceva, sunt mult mai mult decât fåptura mea terestrå, singur çi acelaçi. Nåucit çi bolnav, te întrebi: bine-bine, çi atunci
înscriså, cu nume çi adreså, în registrele stårii civile. Este vorba cine sunt eu, care sunt eu dintre ei doi?
aici de ceva care, sub puterea unei prezenÆe nemåsurat de înalte Çi, pentru ca nenorocirea så fie încå çi mai întreagå, demonul
çi de venerabile, s-a obiectivat în cuvinte çi a cåpåtat o fiinÆå nouå, impuritåÆii – sub puterea cåruia slujeçte fårå îndoialå sufletul tåu –
cu totul distinctå de a mea. S-a produs ceva, a råsårit în lume ceva nu va îngådui vreodatå un råspuns clar chinuitei întrebåri. Pentru
ce n-a mai fost pânå acum; trebuie så crezi cå, dupå aceste cuvinte, ca nenorocirea så fie çi mai întreagå, çi mâine îi vei putea întinde
lumea nu va mai fi aceeaçi cu cea de dinaintea rostirii lor. – Iar mâna ticålosului (nu çtiu cum, dar nu te vei simÆi câtuçi de puÆin
asta te uluieçte çi-Æi inspirå un respect nemåsurat: respectul ce-l „împiedicat“ s-o faci, çi nici un daimon secret nu te va opri de
trezeçte nou-nåscutul. la aceasta); te vei låsa înconjurat încet-încet de nåvodul vorbelor
Într-o civilizaÆie a orgoliului se întâmplå înså exact pe dos. sale, îi vei urmåri gândul, ochii çi aluziile viclene çi nu te vei feri
Nu îÆi mai poÆi låsa cuvintele acum så umble sub un nume stråin, din cale-afarå de ticåloçia condiÆiei lui. Dupå cum, ceva mai apoi,
ci – tocmai dimpotrivå – Æi le aperi straçnic, le Æii ferecate sub nimic nu te va opri så repeÆi scena întocmai çi cu fåptura de
pecetea inconfundabilå a numelui çi copyright-ului tåu. Le porÆelan. Ochiul tåu îl va învålui acum pe acesta cu neruçinare,
çi se va bucura nesåÆios de blândeÆea, de lumina çi de fragilitatea
iscåleçti de fiecare datå, le „însemnezi“, le legi strâns de tine;
firii lui. Vei fi generos în sfaturi çi remarci politicoase, în încura-
nu-Æi poÆi permite så le laçi anonime, cåci, nesemnându-le, parcå
jåri çi întrebåri mågulitoare – voind, pesemne, ca prin astfel de
le-ai da drumul ne-întregi în lume, çi – pe deasupra – ai mai låsa
lucruri så-Æi mai råscumperi întrucâtva trådarea. ÎÆi îngådui så
çi så se piardå ceva esenÆial din fiinÆa ta o datå cu ele. Cuvintele
întârzii ceva mai mult în preajma nobleÆei acesteia atât de fragile
tale, exclamaÆiile tale, ticurile çi greçelile gramaticale, virgulele
çi, negreçit, îl laçi så-Æi înÆeleagå toatå preÆuirea çi tot interesul
çi felul tåu admirabil de a începe çi sfârçi o frazå – toate acestea pe care sincer i le porÆi. Or, faci asta chiar dacå çtii prea bine cå
sunt zestrea ta nepreÆuitå, stilul „geniului“ tåu inconfundabil. el, çi toÆi cei ca el, sunt îndeobçte hrana zilnicå a celuilalt prieten
Dar iatå înså cå, uneori, nici toate acestea nu-Æi mai ajung, ori al tåu – a ticålosului ce abia-çi mai încape în piele.
nu-Æi e dat så le simÆi îndeajuns de mult „ale tale“ – çi atunci te
tulburi peste måsurå çi pui mâna çi pe ale altora. Nu te inco- *
modeazå, nu te jigneçte câtuçi de puÆin cå te iscåleçti sub ceva
ce n-a ieçit din mintea ta, cå ideea respectivå n-a germinat çi n-a În general, oare cum se poate afla cineva, în acelaçi timp, în
crescut în sufletul tåu çi cå nu-i „seamånå“. Astfel cå în viaÆa ta relaÆie cu atâtea persoane? Eventual, çi în relaÆii „cordiale“? FiinÆa
nu se instaleazå nici cel mai mic disconfort din cauza acestor lui, lumea aceea ascunså, adâncå çi mutå, care abia dacå i se poate
„corpuri stråine“. Çi nu te simÆi deloc „înstråinat“ printr-o astfel bånui câteodatå în jocul ochilor ori în surâsul buzelor, este ea oare
de experienÆå. Nicidecum – ceea ce are cu adevårat însemnåtate chiar atât de multiformå çi de nesfârçitå? Se poate ea împårÆi, se
e så te împåunezi repede cu ea, întrucât simÆi cå e o idee care ar poate multiplica de oricâte ori, fårå a suferi o câtuçi de micå våtå-
avea oarece „trecere“ çi, etalând-o, te-ar înnobila oarecum. (Ca çi mare? Mai precis, oare nu te uzezi pânå la urmå, împårÆindu-te la
cum, întorcându-te acaså dupå multå, multå vreme, ai mai gåsi – nesfârçit cu oriçicine? Oare nu te otråvesc puÆin câte puÆin, nu te
peste ceea ce te açteptai så gåseçti – încå un copil, unul ce nu-l ucid pânå la urmå (fie çi) simplele relaÆii cu unii dintre oameni?
preciza ceva, mi se întâmplå så le aleg doar pe unele, pe unele
lumea, dintre infinitatea de tonuri çi nuanÆe cu care aç putea
stau acum aici çi dintre atâtea chipuri în care aç putea så våd
pereche de ochi çi un singur fel de a scrie. (Iatå, bunåoarå, cum
omul este fiinÆå unicå çi nu are decât un singur suflet, o singurå
binecuvântarea çi mângâierea acestui dat primordial: anume cå
jalnice ale furului de cuvinte. El nu se poate bucura niciodatå de
rantå e una dintre notele cele mai triste, mai dureroase çi mai
scris texte care se întâmplå så-i placå. Or, condiÆia aceasta deli-
RevoluÆiei franceze; pur çi simplu, el este oriunde çi oricând s-au
aici çi pretutindeni, la munte çi la mare, în Antichitate çi în vremea
existenÆå stå tocmai în desfrâul polimorfiei. El e, în acelaçi timp,
infinitå, de o înspåimântåtoare disponibilitate; „forma“ lui de
torului se apropie cel mai mult de lumea delirului: el este de o
iaråçi, mai degrabå un om tulbure. CondiÆia existenÆialå a plagia-
Dar probabil cå lucrurile, în miezul lor, nu stau chiar aça. El e,
ce scriu – pe care-i furå, cât çi pe cei care citesc – pe care-i minte.
un cinic nemaipomenit care îi dispreÆuieçte profund atât pe cei
Plagiatorul pare, la prima vedere cel puÆin, un mare neruçinat,

bârlogul lui ceea ce i-a plåcut.


dintr-o datå de pofte nåprasnice, el siluieçte çi târåçte cu forÆa în
„aibå“, så fie (çi) al lui. Çi atunci, ca oricine se trezeçte copleçit
reduce la aceea cå textul îi place la culme çi vrea neapårat så-l
text este una de naturå hedonistå çi posesional-juisatoare: ea se
obiçnuitå, ca så se iveascå, batjocoritori, çi mugurii meschinåriei. ceva nou în ordinea spiritului. Pur çi simplu, relaÆia lui cu acel
fost nevoie decât så te „råceçti“ puÆin, så revii la temperatura ta intimitatea faptului, cå o idee se întrupeazå în cuvinte, cå se iveçte
jumåtate a ta lucra, în toatå vremea asta, nestingheritå. N-a mai Æiuni, cât de cât de puÆin limpezi, despre ceea ce înseamnå, în
uçor-uçor spre cenzuråri meschine çi josnice socoteli. Cealaltå nu-i aça? – i se pare cå „se regåseçte“. Nu are nici un fel de no-
cel din adâncul tåu, deja începeai så-Æi întinezi opera çi så aluneci plåcute ale primei întâlniri cu ceva „foarte bine scris“ çi în care –
Or – blestematå zodie! – în toatå vremea asta, tu, de fapt, pripeçte, nu se poate Æine çi se laså cu totul vråjit de impresiile
binecuvântatå, rarå, aleaså fåpturå!) avocåÆeçti.) Iatå neputinÆa fundamentalå a furului de cuvinte: se
çi complice al binelui çi al idealurilor înalte! (Oh, da, sigur cå da: iscåli sub el; restul sunt doar detalii administrative, invenÆii

135 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 138

134 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 139

anumite, çi care, dozate într-un anume fel, fac ceea ce se chemå


*
stilul meu.)
ExperienÆa impuritåÆii: aceea în care nåzuinÆele cele mai Dar aceasta nu e nicidecum çi situaÆia furului de cuvinte; el
curate ale sufletului tåu, potecile lui suitoare – miezul tåu cel mai parcå ar fi cineva care – din naçtere – n-are amprente, el nu poate
de preÆ, se întâlnesc aça, ca din întâmplare, cu diavolul meschi- fi nicidecum identificat pe baza unor „semnalmente“ de aflat la
nåriei çi al mediocritåÆii, cu îngustimea sufleteascå, cu decåderea el, çi la nimeni altcineva: el poate fi, în acelaçi timp, çi Platon çi
låuntricå permanentå çi cu tot penibilul cotidian. (SufleÆelul tåu, Sfântul Augustin, çi Luther çi Hegel, çi Nae Ionescu çi Vladimir
minunatul tåu sufleÆel e, va så zicå, atât de cuprinzåtor çi de Jankélévitch, çi Dostoievski çi Marchizul de Sade, çi oricine i se
generos, cå nu-çi poate refuza çi gloria aceasta: så-i aibå çi så-i mai întâmplå så-i cadå sub ochi çi så-i placå. Fireçte: oricine, mai
strângå la piept pe ambii såi fii – så-l lege strâns pe unul de altul; puÆin el însuçi. Çi tocmai asta vrea så însemne cå natura lui Æine
så ferece laolaltå, într-un singur nod, amândouå capetele lumii: de lumea delirului, cå delirul îi e blestemul, veninul tuturor zilelor
într-o singurå strânså îmbråÆiçare, atât inferiora cât çi superiora.) sale. El, furul de cuvinte, se revarså incontinent peste cuvintele
Nici nu te-ai dezmeticit încå bine dupå o oarece „înålÆare“ – çi cât altora çi se repede så le repete, întrucât i-au plåcut. Uitå înså
de „mândru“ ai fost de tine însuÆi! – cå te çi trezeçti aruncat în imediat de la cine le-a auzit çi reÆine doar cå le-a rostit (çi) el.
råcoarea celui mai întunecat egoism: în conçtiinÆa crudå a celei (Nu uitå, bineînÆeles, så se iscåleascå, ÆanÆoç, sub ele.)
mai mizerabile decåderi. Cåci – dacå vrei, totuçi, så fii cinstit cu
Pentru a înÆelege çi mai bine situaÆia existenÆialå în care se
tine însuÆi – la o analizå oricât de fugitivå, vei vedea cå pânå çi
aflå furul de cuvinte ar fi instructiv så-Æi aminteçti de situaÆia exact
cea mai nobilå pornire, elanul cel mai romantic çi mai sublim,
opuså, a celor care, mai cu seamå în vremurile strålucite ale
sunt însoÆite mai întotdeauna de un ceva auxiliar, de un apendice
Evului Mediu, îçi atribuiau propriile scrieri unor nume consa-
oarecare ce trebuie musai så le çubrezeascå nobleÆea çi roman-
crate, nume ce puteau sluji atunci drept cel mai eficient vehicul
tismul. Nu s-ar realiza nu çtiu ce deziderat de ordine a firii dacå
nu s-ar întâmpla astfel; ar råmâne parcå undeva un loc gol, o pentru råspândirea acelor cuvinte ale lor în lume. Pe aceçtia nu
spårturå, ar råmâne ceva neispråvit dacå, bunåoarå, n-ai regreta îi interesa decât un singur lucru: cuvintele lor så umble, eficient
oarecum – aça fin, abia perceptibil – cå ai dat cerçetorului o sumå çi liber, prin lume, så se înfåÆiçeze lumii întregi, fårå sfialå – indi-
ce Æi se pare acum prea mare, cå Æi-ai iertat atât de repede, atât ferent sub ce nume ar face-o. Tâlcul atribuirii era acela cå eu sunt
de lesne nevasta ce te supårase amarnic (çi cå ai fåcut-o „fårå a o gurå întâmplåtoare, un medium oarecare, la îndemâna Adevå-
obÆine nimic în schimb“), sau cå, mai çtiu eu, Æi-ai pierdut o rului, prin care el gåseçte (sau nu) de cuviinÆå så se rosteascå. Iar
noapte – o noapte întreagå! – consolând çi dådåcind un prieten acest adevår tocmai rostit, întrupat în cuvintele mele, a devenit
care, „oricum e un veçnic angoasat“. deja ceva stråin de mine însumi, çi ca atare trebuie så må çi înclin
Dar ce s-o fi întâmplat acolo, „în adâncuri“, cåci doar çtiai înaintea lui. Cåci roadele minÆii mele, fructul sufletului meu – cea
prea bine, vedeai limpede cå aceea era chiar o pornire bunå a mai nobilå justificare çi cel mai sigur semn al trecerii mele prin
ta? – Era ca çi cum tu vedeai cumva din afarå „bunåtatea“ acelei lume, sunt ceva mult mai însemnat decât numele meu de biet
fapte. Erai, cum se spune, „ståpân pe situaÆie“: pe situaÆia aceea muritor, care s-a întâmplat så-mi fie dat. Numele meu nu e decât
în care tocmai te aflai tu såvârçind pomenita faptå bunå. Çi cine un cuvânt, o convenÆie, o etichetå la care råspunde trupul meu
oare mai era atunci ca tine? Fåpturå prea-reflexivå, atotçtiutoare çi de carne. Eu înså, eu sunt mult mai mult decât numele meu –
atotståpânitoare în treburi sufleteçti! Administrator, „prilejuitor“ identitatea mea personalå fiind datå poate tocmai de putinÆa ce o
din discuÆie, fårå îndoialå, dispreÆul „elitelor“ pentru „plebe“; e
Æul „oamenilor de rând“ pentru „oamenii cårÆilor“. (Iese acum
sângeros îçi då el drumul, atunci când îi vine vremea. Este dispre-
ajunge acest dispreÆ fashionable, cu atât mai nåvalnic çi mai
ajunge så se poarte frenetic, så fie „la modå“. Çi cu cât mai rar
Mai e, în sfârçit, o formå a dispreÆului care, în råstimpuri,

o boalå de creçtere ce trebuie numaidecât depåçitå.


câtuçi de puÆin cå, de dragul unei armonii mai înalte, tinereÆea e
cårni: timpul. Au tråit o viaÆå întreagå çi n-au înÆeles ori n-au simÆit
nu înÆelege, iaråçi, lucrarea acelui minunat mister asupra proprie-Æi
Acesta e, fårå îndoialå, un fel de a îmbåtrâni degeaba, de a
nevisate, femei neiubite sau virtuÆi nerespectate.
duuri: atâtea çi atâtea ambiÆii neconsumate, fapte nefåptuite, vise
târâie pretutindeni dupå sine nenumårate çi împovåråtoare rezi-
tea lumea aceasta, o fi uitat Dumnezeu, såracul, s-o mai rupå.
doar pe jumåtate (nici tânårå-nici båtrânå), o viaÆå nevoitå så
fleacuri – råmase, pesemne, dintr-o ciornå pe care, pe când pregå-
vieÆile tinerilor ce le ies în cale. O båtrâneÆe impurå, o båtrâneÆe
câteva lucruri realmente de nimic; cum s-ar zice, de niscaiva
jalnic, în pornirea acestor „înÆelepÆi“ de a aranja benevol çi tiranic
poate fi ruçinatå çi schimonositå, poate fi diabolic parodiatå de
l-ar avea înainte. E aici ceva de veçnic nesåtul, „pofticios“ çi
limbii – care e faptul venirii çi existenÆei tale în aceastå lume
dincolo de obiçnuita putere slåbånoagå de expresie a cuvintelor le ciupeascå (så ia çi så guste puÆin) din „preaplinul“ pe care aceia
aceastå experienÆå metafizicå fundamentalå – aflatå, oricum, tinereÆea primilor, båtrânii aceçtia vådesc cå nu se pot ståpâni så
ori de poveçtile cu eroi cu care te tot îndoctrina bunica. Iatå cum ceas?) Prin toate aceste sfaturi çi poveÆe care ar privi direct
cular în care se întâmpla så cadå lumina în grådina copilåriei tale, jumåtate de orå tânår, ce e la tine, în veçnicia ta, o jumåtate de
poate fi umbrit çi umilit iremediabil de, så zicem aça, felul parti- atâta çi gata! Încå o zi, încå un ceas, mai få-må, Doamne, pentru
care så-l conceapå câtuçi de puÆin – ei bine, iatå cå faptul acesta tråiascå puÆin „în locul lor“. (PuÆin, încå puÆin, uite – numai atâta,
poate concepe ideea de Dumnezeu, când se putea så nu fie nimeni çi agasându-i cât e ziua de lungå – så li se substituie astfel çi så
foarte bine så nu fie nimeni care så-l vadå; cå eçti o minte care ce le pot face, çi le vor face, çi nu se pot ståpâni – „povåÆuindu-i“
foarte bine så nu fii; cå vezi soarele acestei lumi, când se putea çenia lor, çi tinereÆea lor ce nu vrea så çtie de sine, çi toate cele
Or, faptul dumnezeiesc cå eçti în aceastå lume, când puteai turile lor! Våd vitalitatea debordantå a acestora din urmå, çi foco-
çi mai temeinic fåcutå. cu caç la gurå“ ce nu vor deloc så „ia aminte“ la vorbele çi sfa-
açadar, trebuie s-o recunoaçteÆi: nu s-a våzut încå vrajå mai bine „înÆelepÆi“, al celor care „au trecut prin multe“, faÆå de „Æâncii
luminå a zilei – în sfârçit, poate orice, absolut orice. E limpede, Dar cât de jalnic e, de cealaltå parte, acel dispreÆ al båtrânilor
påmânt oasele foçtilor „trådåtori“ çi le poate face de ocarå la sfânta fastuos, falimentul final, nedemna-Æi çi jalnica retragere din viaÆå.
çi poate opri pe vecie gânguritul celui abia ivit; poate afla pe sub vitalitate, nel mezzo del cammin di nostra vita – så-Æi anunÆi deja,

157 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 148

160 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 145

sufletului este så se „transporte“, så se retragå din împrejurårile În sfârçit, oricât aç fi de gråbit, nu må pot ståpâni totuçi, în
obiçnuite, vulgar-cotidiene ale vieÆii, tocmai în împåråÆia nesfâr- faÆa unor apostoli ai bunåtåÆii ca aceçtia, så le vorbesc – måcar –
çitå çi blândå a „nopÆii lui Dumnezeu“. Sau, în orice caz, purtat despre aceste trei forme de dispreÆ.
de val, el se stråduieçte måcar så imite cât de cât o astfel de „trans-
portare“: mai så turuie ceva formule, mai så dea ochii peste cap, *
mai så invente niscaiva viziuni, mai så slobozeascå nu çtiu ce
vorbe atât de puÆin inteligibile încât, cu siguranÆå, trebuie så aibå Mai întâi, dispreÆul „celor ce au“ pentru „cei ce nu au“.
vreun tâlc mistic. (Sau, în sfârçit, så nu facå nici måcar atâta, ci – Este, trebuie s-o recunosc, forma cea mai grosierå çi mai mani-
împins nemilos înainte de duhul unei întregi istorii în care s-a tråit festå – poate cå çi cea mai puÆin interesantå – a dispreÆului. Cåci
astfel – så se poarte, inconçtient, ca çi cum ar fi çi el un credincios aici totul „se då pe faÆå“, aici totul e îmbråcat în aparenÆe agresive
de acest tip „mistic“ deçi – personal – insul cu pricina nu se mai çi Æipåtoare-zgomotoase pânå la neruçinare. „Uniforma de ser-
aflå în nici un fel de relaÆie cu Dumnezeu.) viciu“ a acestei forme a dispreÆului este îmbråcåmintea scumpå,
Se întâmplå, astfel, cå în partea aceea de lume nu mai existå scumpå de tot – turnatå în aur, dacå s-ar putea. La limitå, aceste
nimeni, la modul propriu. Dacå ar fi så-i cauÆi, så-i cercetezi în boarfe ar trebui så însemne adevårate averi ambulante, bånci
ei înçiçi çi în inima lor, ai tot bate degeaba – cåci n-ar fi nimeni
convertite în pânzå çi aÆe, în nasturi, cåptuçeli çi butoniere. Iar
så-Æi råspundå. ToÆi sunt „plecaÆi“, nimeni nu mai e de gåsit în sine
indiscreÆia trebuie så fie o tråsåturå fundamentalå în caracterul
însuçi – sunt plecaÆi fie la Dumnezeu, fie så imite plecarea la
„celor ce au“: ceva netrâmbiÆat, nezdrångånit pe toate drumurile
Dumnezeu. Or, asta face ca relaÆia lor cu lumea în care s-au trezit
aproape cå nici nu existå, e ca çi cum nu Æi-ar fi intrat îndeajuns
så fie una de veçnic provizorat: e ca çi cum, într-o garå cu totul
în ståpânire. Totul trebuie imediat simbolizat, comunicat, totul
dåråpånatå, urâtå çi mizerå, ai açtepta trenul acela salvator ce te
va scuti pentru totdeauna de indecenta priveliçte. Pentru tine, gara trebuie transpus în însemne exterioare, încât – la limitå – nimic
nici nu existå în adevåratul sens al cuvântului; neråbdarea ta din ceea ce ai så nu råmânå neexprimat, fårå urme vizibile çi
ardentå face ca, în inima ta, tu så te afli deja „plecat“. Picioarele strivitor-biruitoare. Cåci bogåÆia are a se petrece sub zodia vråj-
îÆi calcå numai pe scârnåvii, nårile îÆi sunt asediate, ochii Æi-au çi maçå çi capricioaså a exterioritåÆii, ei nu îi este dat niciodatå så
obosit de atâta tristeÆe çi neorânduialå – dar nu-i nimic: n-ai nici capete ceva din demnitatea çi profunzimea celor ce nu se våd;
un motiv så te opreçti din açteptare çi så-Æi pierzi vremea punând bogåÆia este histrionicå sau nu mai este defel, iar posesorul ei,
oarece ordine într-un loc ca acesta care oricum nu-i al tåu. ca un adevårat stigmatizat, este blestemat så çi-o poarte în spinare
Aça încât, într-un astfel de colÆ al globului, unde sufletele çi s-o aibå veçnic asuprå-çi.
oamenilor au fost obiçnuite timp de multe veacuri så tot fie „ple- Aça se face cå un lucru atât de banal cum sunt hainele trebuie
cate“, s-a creat o relaÆie specialå cu lucrurile, cu materia çi cu så sufere asediul unei atât de teribile „nevoi de exprimare“ çi så
întruchipårile ei vizibile, o relaÆie foarte particularå cu trupul devinå locul predilect unde poÆi citi prosperitatea ori îmbuibarea
acestei lumi. cuiva. Aça se face cå niciodatå n-o så ai dubii asupra fericitului
(?) purtåtor al unei astfel de costumaÆii. (De pildå, c-ar putea fi
* o întâmplare, cå s-ar fi putut îmbråca astfel doar din greçealå.)
Nicidecum! E chiar el. Cåci îi vei vedea råsfrântå pe chip çi în
În primul rând, e de neconceput ca Dumnezeu så aibå cumva licåritul ochilor toatå scumpetea çi toatå deçånÆarea din boarfele
de-a face cu „toate acestea“. Pur çi simplu, ele nu Æin de Dum- lui. Mutra lui, printr-o secretå investire, va funcÆiona cu totul altfel
sfârçit. Or, bruscându-l în acest fel, nu faci altceva decât – în plinå gina 195. (C.B.)
båtrânul cu pricina eçti chiar tu însuÆi, tu, împleticindu-te cåtre * Poveste extraså din cartea aceluiaçi H. Bloch, çi anume de la pa-
un „stråin“, apårut tam-nesam ca så-Æi încurce Æie socotelile:
timpul. Båtrânul acela care-Æi încurcå drumul nu este nicidecum
misterul acela ce-Æi bate în piept çi-Æi umblå, subtil, prin vine –
desfåçurare“; un fel de a nu fi capabil så înÆelegi ori så simÆi
ta mai adâncå, o întâlnire ratatå cu propriul tåu viitor – cu tine „în
pentru tine, cel care vei fi. O inconçtienÆå desåvârçitå faÆå de fiinÆa
tului. E mai degrabå un dispreÆ patologic pentru tine însuÆi –
viitor fantasmatic, råmânând orb çi surd la „învåÆåturile“ trecu-
matologia unui fel de a tråi oarecum inconçtient, doar pentru un
voluntare a „tradiÆiilor“ çi a „celor ce au fost“ – în sfârçit, simpto-
semnul unei simple respingeri brutale a trecutului, al unei ignoråri
tea pe drumuri?) Çi nu e aici, în dispreÆul faÆå de „båtrâni“, doar
rogitule! Nu mai încurca lumea atâta; ce, vrei så te prindå moar-
celui peste care s-a açezat liniçtea anilor. (Då-te la o parte, hodo-
så se mai gråbeascå. SemeÆirea focoaså a tânårului „cocoç“ în faÆa vina hoÆiei!“*
tânår çi iute la picior pentru cel obosit de viaÆå çi care a încetat proprietatea cuiva. Altfel, Doamne fereçte, s-ar fi împovårat cu
Vine, apoi, dispreÆul vârstelor. E, mai întâi, dispreÆul celui am putut declara cå lucrurile pe care le scoteau nu erau
îi spuse: „Slavå lui Dumnezeu cå am fost treaz la aceastå orå çi
* ståpân! Så se çtie, ele sunt un avut fårå ståpân!“ Iar nevestei sale
strige: „Declar sus çi tare cå aceste obiecte nu aparÆin vreunui
câteva detalii noi despre sensul çi esenÆa „urii de claså“. tot ce gåsea la îndemânå. Tremurând din tot corpul, începu så
Iatå, într-adevår, pentru cine mai e interesat de chestiune, la miezul nopÆii. Din cåmåruÆa lui, våzu cum banda de hoÆi cåra
jalnicå a slugårniciei! Tocmai atunci el se trezise din somn pentru a intona tânguirea de
dispreÆuieçte cel a cårui viaÆå nu cunoaçte altceva decât bucuria Niçte hoÆi se furiçarå într-o noapte în casa lui Rabi Volf.
mai lipsit de måsurå çi mai necruÆåtor decât dispreÆul cu care te
asemenea lui. Çi, Doamne, ce poate fi pe lumea asta mai murdar,
çi acest plocon neaçteptat al batjocoririi çi umilirii celui exact
bine, toate acestea nu au fost deloc de ajuns. Mai trebuia oferit
în påmânt de ruçine çi cu care a spurcat pentru vecie limba – ei
neverosimile cu care îndråzneçte så-l cheme – care te fac så intri
fåcutå cârpå sub picioarele tari ale aceluia, apelativele teologice,
ipochimenului. Privirile lui leçinat-îmbåtate, fåptura lui chircitå,
felul în care înÆelege el så celebreze boarfele simandicoase ale
i-l face maimuÆoiului în pijama, actul maximei sale generozitåÆi,

147 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

146 COSTICÅ BRÅDÅæAN

decât feÆele celorlalÆi oameni: muçchii lui faciali îi vei vedea


cuprinçi de acea febrilitate rece, relaxatå – bucuria curatå a unei
fiare tinere ce alunecå liber prin viaÆå; iar ochii – ochii i se vor
fi umplut în întregime de felul de a privi al celor pentru care
lumea – toatå – e fåcutå anume pentru ei. Luciul metalizat al
hainelor, geometria îngheÆatå a tåieturii lor îi vor fi nåpådit astfel
çi faÆa – faÆa lui ce a devenit acum doar o oglindå setoaså, menitå
så capteze toate privirile înrobite prin care cei din jur îi proclamå
neîncetat elecÆiunea. Cåci, pe lângå nemåsuratul såu dispreÆ pentru
semeni, el manifestå – exact în acelaçi timp – çi o incredibilå
nevoie de ei. Doar ei sunt cei de la care el obÆine, clipå de clipå, 20 septembrie 19...
„confirmarea“. (Ce s-ar face omul acesta, cu boarfele lui cu tot,
în mijlocul deçertului, unde nu e nimeni care så-l vadå çi så-l tot Cu adevårat Dumnezeu e ståpân peste toate fåcutele çi nefå-
linguçeascå neruçinat din priviri? Evident cå s-ar topi pe picioare, cutele bieÆilor muritori. Çi peste toate locurile pe care le calcå
s-ar dizolva în cel mai scurt timp.) O desåvârçitå perversitate a picioarele oamenilor, çi peste toate lucrurile pe care le cautå mâi-
lucrurilor face ca poziÆia aceasta a lui så-çi extragå toatå substanÆa nile lor. Nimic lui nu îi scapå – nici un colÆiçor de lume, nici cel
çi siguranÆa de sine tocmai din precaritatea çi predispoziÆia slugar- mai întunecat çi mai puturos ungher al ei nu e låsat de izbeliçte,
nicå a semenilor såi, a „celor ce nu au“. Într-un anumit sens, el nu e låsat, ca så zic aça, doar în puterea „întunecimii“ çi a „putorii“
este creaÆia lor. CreaÆia care îi fascineazå, îi subjugå, îi calcå în lui naturale. Or, el obiçnuieçte så fie cu atât mai ståpân, iar stå-
picioare çi – aça, dezinvolt – face ceva pe toatå viaÆa lor împu- pânirea lui cu atât mai vajnicå, cu cât pânå çi modalitatea rapor-
Æitå: „– Carne de tun, asta sunteÆi! Viermi çi gândaci sub picioarele tårii oamenilor la dânsul (felul determinat de a-l adora al acestora,
mele!“ (Îçi mai îndreaptå grijuliu o cutå nouå a costumului çi „stilistica“ pietåÆii çi expresiile credinÆei lor), pânå çi aça ceva se
trece, în triumf, mai departe.) revarså prea-bogat în tot restul vieÆii lor cotidiene, råsfrângându-se
Çi se întâmplå acum un lucru nemaipomenit, ceva ce te suveran în afara domeniului strict al religiosului, ca så coloreze,
umileçte definitiv în inima ta çi-Æi schimbå radical ideile despre så semnifice çi så umple toate cotloanele lumii oamenilor. Rapor-
oameni: spre ruçinea speciei, logica nu poate så-l explice, bunul tarea omului la Dumnezeu înceteazå så mai fie „simpla adorare“,
simÆ se trage îndåråt çi se ruçineazå, iar imaginaÆia poeÆilor „simpla pietate“ çi „simpla credinÆå“, ajungând în schimb så fie
ocoleçte, misterios, chestiunea. Se întâmplå cå çi „cei ce nu au“ totul, så se transpunå în toate, så refacå, så replåmådeascå de-a fir
îi dispreÆuiesc la culme pe „cei ce nu au“. NenorociÆii aceçtia, a pår întreaga înfåÆiçare a lumii.
dupå ce cå, în chip slugarnic, i-au proclamat elecÆiunea maimu- Så luåm, bunåoarå, partea aceea a lumii unde Dumnezeu
Æoiului bine-îmbråcat, se apucå acum så-i preia dispreÆul çi så-l este – sau, mai bine zis, a fost întotdeauna – adorat, cum se zice,
„înmulÆeascå“, så-l împråçtie vajnic în jur. Unii împotriva altora, la modul „mistic“. Unde Dumnezeu înseamnå ceva mai degrabå
toÆi împotriva tuturor, sub privirile plictisite ale celui din costumul ascuns çi îndepårtat – îndepårtat, secret çi peste måsurå de dificil.
elegant. Såråntocul îçi aratå „preÆuirea“ çi „devoÆiunea“ faÆå de Mediul lui cel mai prielnic e aici „întunericul“, „mistica“ fiind
creatura cu butoniere aurite încercând så-l calce în picioare pe tocmai çtiinÆa de te descurca çi a face paçi preciçi în aceastå cum-
nimeni altul decât pe cel asemenea lui. E darul suprem pe care plitå întunecime. În colÆul acesta de lume, felul curent de a fi al
pentru ea Dumnezeul çtiinÆei în aceastå lume, depozitarul întregii e totul: cåci tocmai un asemenea lucru este cel care face din ea
vådeçti deja în ceea ce priveçte arta plasårii ghilimelelor – tu eçti De nu çtiu câte mii de ani, omenirea citeazå. Çi încå asta nu
emanaÆia ei cea mai binecuvântatå. Cåci – cu priceperea ce o
supuså la picioare, îÆi va såruta înfocat tålpile çi te va socoti drept *
omenirea, vråjitå de puterea faimei tale, te va cåuta çi Æi se va açeza
smulge singure din locurile lor; çcolile vor geme, chemându-te; fenomenologia ghilimelelor, sau ghilimelogia.
destinul Æi-a surâs: în mintea ta o çtiinÆå nouå stå så se nascå –
aceastå direcÆie çi toate porÆile Æi se vor deschide magic – se vor
auzi un çoptit de undeva: astea-s ghilimelele! Hotårât lucru,
nele veritabilei preoÆii: mergi pânå la capåt, fii consecvent în
litere, nici vorbe, nici tåcere; o dråcie cum nu s-a mai våzut. Abia
buna folosire a spuselor de odinioarå, poate så capete toate însem-
dai totuçi peste ceva: niçte cârligaçe ciudate, nici litere, nici ne-
încât a te îndeletnici cu administrarea vorbelor memorabile, cu
Mai cå ai låsa totul baltå când – nici så-Æi vinå så crezi! –
så scoÆi „citatul potrivit la momentul potrivit“. Pânå într-atâta
se face råu“ çi, deodatå, se trezeçte cuprinså aça, de un fel de leçin.
reuçeçti så pui „cu tâlc“ ghilimelele; eçti spontan atunci când poÆi
despre „infinitul råu“: anume cå, de atâta infinitate, minÆii tale „i
au råmas çi-Æi sunt contemporane. Eçti inteligent atunci când
rituale“. Fårå îndoialå cå tocmai asta vrea så însemne spusa aceea
så jonglezi cu spusele celor ce au fost înaintea ta, çi ale cåror nume
te întâmpine, încå de la prima întâlnire, „împåråÆia libertåÆii spi-
folosi bine mintea înseamnå mai cu seamå a çti så te foloseçti çi
abis al tuturor perfecÆiunilor – iatå chipul cu care binevoieçte så
de guri celebrisime. Pânå într-atâta încât, în lumea noastrå, a-Æi întinderi albe, prea-vaste orizonturi ale neîntinårii, un ocean, un
çugit-rumegate, cu adevåruri aurite, „impresionante“, slobozite pe care så-Æi açezi çi så-Æi odihneçti mintea nåucitå. Nesfârçite
lumea necunoscutå din jurul tåu cu opinii deja exprimate, meçte- care så te prinzi, nici o margine, nici o cutå – vreun capåt, acolo,
din exerciÆiul cultural curent så çtii så acoperi, så cåptuçeçti bine curând så taci despre ea. Oriunde te-ai întoarce, nu afli nimic de
atât hrana ta zilnicå îÆi va fi mai îndelungat asiguratå). Face parte de necuprinså încât, gândind asuprå-i, prima ta reacÆie e mai
fireçte, cu cât acela va fi un spirit mai „mare“ çi mai „clasic“, cu Iatå-i, bunåoarå, mult låudata lui libertate spiritualå. E atât
te fixezi ca o cåpuçå de ei pentru a te hråni copios dintr-înçii (çi, fantasmele sale asupra libertåÆii.
ral“ – så te Æii scai de mintea çi spiritul altora; så te lipeçti çi så tatea deplinå de a delira – fericit çi incontinent – despre toate
cumva chiar acest lucru înseamnå, la rigoare, „exerciÆiu cultu- niÆie“: acea fåpturå absolut unicå, înzestratå de la naturå cu liber-
Altfel spus, face parte din exerciÆiul cultural curent – dacå nu Omul este, fireçte, „o fiinÆå liberå“. El este, ca så „risc o defi-
om mare, îi vom acorda negreçit „confirmarea“.)
citeze çi zice frumos „såru’mâna“ la cucoane; gata, îl putem face 17 septembrie 19...
„instalare“ în cultura scriså. (E-n regulå, açadar: båiatul çtie så
tale definitive la nobila specie a oamenilor moderni, buna ta
binecuvântat al bunei creçteri intelectuale, pecetea apartenenÆei
treacå prin minte pe spusele vreunei autoritåÆi celebre e semnul
biologiei. Aça încât, a-Æi „întemeia“ ceea ce Æi se întâmplå så-Æi
face – e limpede! – decât cu o bâjbâialå oarecare în „noaptea“
existå culturå, „luminå“; acolo unde nu se citeazå, nu avem de-a
acolo unde nu existå ghilimele, nu existå „evoluÆie spiritualå“, nu
o „omenire civilizatå“. æine acum chiar de „nobleÆea“ ei så citeze:

153 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

156 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 149

un loc privilegiat al fiinÆei, de un „loc natural“ cåtre care va cåuta prea obiçnuit çi prea des trâmbiÆat ca så merite så te mai opreçti,
mereu çi unde pururea se va întoarce cel „nåscut din femeie“. Toate cu folos, asuprå-i. Çi prea univocå çi veçnic vinovatå „prostia
drumurile îÆi sunt comandate de dinainte, n-o så mergi niciodatå vulgului“, stupiditatea „gloatei“, ca så nu trådeze ceva impur çi
unde vei voi, ci doar acolo unde te va purta faptul cå eçti nåscut resentimentar din cealaltå parte, din partea celor „luminaÆi“.)
în felul de a se naçte al muritorilor. Pânå când, finalmente, vei Pentru cel bine integrat în biologie, pentru cel care doar „îçi
ajunge så te odihneçti, iaråçi, în pântecul Æårânii materne. duce zilele“, adicå – aproape – pentru „specia umanå în general“,
Cum så nu te amuÆeascå, atunci, adâncimea înÆelepciunii „omul cårÆilor“ este cel care a ales så tråiascå altfel, într-un fel
acelui popor din vechime care-çi îngropa morÆii cu genunchii de neînÆeles, cu apucåturi care-l apropie mai curând de vråjitorie
strânçi sub bårbie, exact în poziÆia fåtului açteptând så se nascå? decât de condiÆia muritorului obiçnuit. El e figura subversivå prin
excelenÆå, personajul asupra cåruia niciodatå n-o så ai date
* suficiente; oricât de mult Æi s-ar aråta el çi oricât de franc Æi s-ar
„deschide“, nu poÆi så nu bånuieçti çi altceva în spatele binevoi-
Da’ de unde! toarei lui transparenÆe. „Omul cårÆilor“ este cel care are îndråzneala
De unde libertate atunci când, ca un ghimpe veninos, ne de neiertat de a sfida legile firii, pentru a se deda unei îndeletniciri
råmâne înfipt pe vecie în suflet orizontul sub care ne-am nåscut, care numai „îndeletnicire“ nu se poate numi. Cåci – se vede de
configuraÆia aceea întâmplåtoare a reliefului unde s-a întâmplat la o poçtå! – el niciodatå nu trudeçte, nu asudå çi nu smulge
så ne trezim în aceastå lume? Orice ai face, oriunde te-ai duce, påmântului hrana lui zilnicå; nu are asupra lui sapå çi nici plug,
toatå viaÆa nu faci altceva decât så cari dupå tine, peste tot, geo- nu mânå boii, nu vâneazå pådurile çi nu culege niciodatå roadele.
grafia acelui loc: o bucatå nenorocitå de påmânt, nu çtiu ce dealuri Pe cåi evident oculte, el „fenteazå“ blestemul stråmoçesc, deÆine
çi våi, niçte nopÆi din copilårie båtute de vânturi – astfel de lucruri arta de a ocoli tot ce înseamnå „consecinÆele“ obiçnuite ale acestui
mårunte te vor Æine legat fedeleç, ca într-o vrajå desåvârçitå, mai blestem: ba încå – grozavå îndråznealå! – mai are nesimÆirea så
bine çi mai sigur decât ar face-o toate lanÆurile çi carcerele lumii. – pretindå, pentru ceea ce (nu) face, respect çi ascultare. Or, azi aça,
E o robie organicå, esenÆialå, care dureazå parcå dintotdeauna, în mâine la fel – oamenii „de rând“ nu stau degeaba, ci îçi tot adunå,
care te-ai trezit çi pe care, de cele mai multe ori, poate cå nici ca într-un fagure, curiozitåÆile, acele çi veninul.
n-ai s-o constaÆi ca atare; o robie dulce, prea-dulce, catifelatå çi Iar atunci când „spiritul timpului“ îngåduie çi zågazurile cad,
blândå ca somnul celor mai plåcute nopÆi ale copilåriei tale. Pânå toatå aceastå urå suspicioaså îndelung adunatå se manifestå
çi cea mai måruntå clintire din hotarele acestui cerc magic îÆi va într-o formå predilectå, culme çi întrupare cum nu se poate mai
smulge scâncete, metafore çi rime, bocete çi versuri, mai abitir expresivå a dispreÆului faÆå de aceçti „oameni ai cårÆilor“: arderea
decât dacå Æi-ar fi smuls careva unghiile toate. Cåci existå oare, cårÆilor în pieÆe. Toatå istoria omului – de la inventarea scrisului
printre poeÆii çi condeierii plângåcioçi, temå mai veche çi mai çi pânå în vremurile cele mai civilizate – e marcatå viguros de
venerabilå, temå mai „sfântå“ decât e tema „exilului“? aceste adevårate triumfuri ale spiritului spontan, „sånåtos“: mo-
În sfârçit, „patrie“ i se zice acestei nemaivåzute fåcåturi. mente de maximå purificare çi veritabile ceremonii de conjurare
Poate stârni oricând råzboaie, fåcând milioane de „patrioÆi“ så a necunoscutului. Cåci aceste luminoase ruguri nu sunt simple
se batå ca chiorii, så se taie çi så se måcelåreascå între ei pe înde- gesturi administrative, afaceri ale cenzorilor, ci autentice acte
lete; te poate pune oricând la zid ca så-Æi gåureascå ceafa-Æi de magice, ritualuri eficiente prin care comunitatea respectivå se
ne-patriot; poate face baioneta så-l caute pe pruncul încå nenåscut purificå de corpurile çi prezenÆele ei stråine, de primejdiile fårå
depinde în mod fundamental de un veritabil centru de putere, de
Çi totul, absolut totul, e legat de un straçnic Æåruç, viaÆa ta
„auto-generându-se“, „înlåuntrul naturii tale umane“. E bunå, nu?
spunå despre tine, despre „orizonturile ample“ ce au a se constitui,
de acel lanÆ, çi un zdrångånit fioros care se pare cå are ceva så-Æi
îngenuncheat, cu råsuflarea tåiatå cåci grumazul Æi-e strâns lipit
tåu gol-goluÆ: limita ta absolutå – te vei vedea pe tine însuÆi
îndepårteazå-te cu încå un singur pas çi vei avea în faÆå adevårul
naturii umane, çi încå despre atâtea altele de acest soi. Dar ia
virtuÆi, înålÆare spiritualå, despre nobleÆea çi stirpea divinå a
vorbeçti iscusit despre o sumedenie de lucruri, despre libertate,
viaÆa îÆi surâde, te miçti în voie, zburzi liber çi-Æi permiÆi så
vreme cât nu ai ajuns încå la capåtul lanÆului, totul e în regulå,
E ceea ce se cheamå, un pic prozaic, a fi priponit. Atâta
tot ce vrea cu noi.
din picior, ne bagå în tot felul de încurcåturi – copilul acesta face
sale), promite çi uitå imediat c-ar fi promis ceva, se înfurie çi bate
noi decizii (copilåreçti, fireçte, întocmai pe måsura imaturitåÆii
çi zburdå, çi face cu noi tot ce pofteçte. Copilul acesta ia pentru
dragostele noastre, se smiorcåie în tristeÆile noastre: cântå, çi râde,
se joacå în joaca noastrå, viseazå cu visele noastre, se alintå în
trezie, când iubim, când urâm, când ne bucuråm çi când suferim –
toatå viaÆa, de-a v-aÆi ascunselea cu noi? Ni se aratå în somn, în
sânul mamei? Când copilul care am fost nu înceteazå så se joace,
De unde libertate atunci când o viaÆå-ntreagå atârnåm de
Da’ de unde!
adevåratå pe undeva, prin altå parte?
Ori, poate credeÆi cå, tot cåutând, vom gåsi totuçi libertatea
*
îndoielnic al amintirii. bolnavå care le-a zåmislit.
bucuria, çi ura, çi libertatea nu mai pot avea decât regimul palid, çi cum, arzându-se cårÆile, s-ar cauteriza totodatå çi mintea aceea
din clasici“, într-o astfel de lume viaÆa însåçi, çi moartea, çi puÆin suspect (sau måcar suspect în proporÆii controlabile); e ca
çi suferå, çi se då de ceasul morÆii folosindu-se de „fraze minunate cårÆilor. Or, arzându-i-se astfel cårÆile, cårturarul devine çi el mai
Or, într-o lume în care Memoria gândeçte, çi simte, çi surâde, de numår ce obiçnuiesc så locuiascå în biblioteci çi dupå coperta
155 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 150
154 COSTICÅ BRÅDÅæAN
înÆelepciuni, la tine se aflå cheile tuturor tainelor, çi numai tu ai
darul divin al spunerii lucrurilor.
*
Acum, fireçte, aça ceva e mai curând un manierism bolnå-
vicios, o omenire ce tråieçte doar în carnaval. Dar, dincolo de
patologie, råmâne totuçi întrebarea: care e resortul, tâlcul adânc
al citårii? De ce omenirea citeazå? De ce omenirea are nevoie så
citeze? De ce, de ce? ...destinul Almei Rose, dirijoarea orchestrei feminine de la
Pentru cå e nevolnicå. Çi orice aç face, mintea mea nu e în Auschwitz. Alma preferå perfecÆiunea muzicii în locul fericirii
stare så må ducå spre vreun alt råspuns. Pentru cå pururea are muzicienelor sale; aceastå perfecÆiune a devenit pentru ea un
nevoie de proptele çi de cârje. Çi nu poate, çi nu va putea vreodatå – scop în sine, çi n-o intereseazå cui se adreseazå aceastå activi-
în vecii vecilor – så zboare. Pentru cå – aflându-ne nevolnici noi tate... Înainte de råzboi, îçi aminteçte Alma, „povestirile despre
çi tot våzând în juru-ne numai nevolnicie – apelåm, disperaÆi, la areståri, despre deportåri se petreceau departe, foarte departe de
fantasmele unui trecut cel puÆin la fel de nevolnic ca çi prezentul mine. Ele nu må afectau, nu må interesau. Pentru mine, conta
nostru; înså e un trecut care nu se vede çi care ar putea så fie mare. doar muzica.“ La sfârçitul vieÆii, ea afirmå: „Moartea n-are
importanÆå, important este så fac muzicå, muzicå adevåratå“.
Citåm pentru cå suntem niçte fiinÆe incomplete. Pentru cå existå
O datå internatå în lagår, ea se consacrå din nou practicii muzi-
în noi un instinct fundamental care, oricând çi oriunde, ne face
cale, iar defectele muzicienelor sale i se par atunci tot atâtea
så privim în jur çi så cerem spontan ajutor – ori måcar så simÆim
obstacole care trebuie depåçite; muzica este scopul ei, nu fiinÆele
un impuls spre a o face. E un act, o pornire originarå care, ivindu-se,
umane. Alma urlå, împarte palme în stânga çi în dreapta, pedep-
vådeçte numaidecât o precaritate esenÆialå, o sluÆenie primordialå
seçte çi se justificå: „Aici sau în altå parte, ceea ce facem trebuie
a fiinÆei noastre. bine fåcut, fie çi numai din respect faÆå de sine.“ ...Dupå moarte,
Într-o lume în care „au fost så fie“ ghilimelele, spiritul tåu – S.S.-içtii îi aduc un emoÆionant omagiu Almei: ei se înclinå,
rostindu-se – are implicit sentimentul propriului såu neajuns: plângând, în faÆa trupului neînsufleÆit al acestei evreice, acoperite
moment în care implorå mila altuia, cu care så îngâne, împreunå, cu flori albe.*
oarece vorbe; cu care så con-punå, tot împreunå, oarece cårÆi.
(Aça, spune tu mai întâi – çi eu voi repeta cuminte dupå tine; ai
så vezi, n-am så te trådez cu nimic, am så repet întocmai, am så
pun ghilimelele exact acolo unde trebuie; spune doar çi vei vedea
ce treabå bunå vom face împreunå.) Iatå, açadar, felul curent de
a fi al mult-celebratului spirit omenesc, zodia sub ståpânirea cåreia
el se petrece! E ca çi cum fiinÆa lui ar însemna tocmai o lipså de
fiinÆå, o invitaÆie, un loc gol unde så vinå altcineva så se rosteascå;
acel „altcineva“ – fireçte – având nevoie, la rându-i, de un alt
* Din cartea aceluiaçi Tzvetan Todorov, de la pagina 102. (C.B.)
„altcineva“, çi tot aça pânå la Apocalipså.
çi cu vicierea oricårui simÆ al direcÆiei a devenit pur çi simplu
con-vieÆuirea laolaltå cu corupÆia inimii, cu depravarea låuntricå
çi atâtea veacuri, s-au in-sensibilizat într-o aça måsurå încât
uzate acum de „transporturile“ mistice practicate timp de atâtea
fort låuntric din aceastå pricinå. Sufletele noastre, cele atât de
radicale coruperi, nu înÆelege så resimtå nici cel mai firav incon-
lumea aceasta nu se resimte nicidecum de pe urma unei astfel de
çi extern?) Or, minunea abia de acum urmeazå: cu toate acestea,
de riguroaså corespondenÆå între cele douå registre, între låuntric
cumva alta definiÆia „armoniei prestabilite“ decât tocmai o astfel
pe dinåuntru, ea e coruptå sufleteçte pânå în måduva oaselor. (Era
våzuråm) mai ales de lipsa closetelor publice – întocmai astfel,
ambele direcÆii: aça cum, în exterior, e literalmente inundatå (cum
Aça se face cå aceastå lume ajunge så fie stricatå egal în
sufletele noastre.
întuneric, n-are cum så mai vadå ce se întâmplå în sårmanele
are nimic a face cu Dumnezeul nostru care, din prea-nobilul såu
bine, aça ceva nu intrå în stilistica pietåÆii noastre, aça ceva nu
însåÆi, doar-doar într-o bunå zi te vei trezi ceva mai bun – ei
încâlcitå a sufletului omenesc. A munci pe brânci asupra ta
nu are ce cåuta în maçinåria interioarå a eu-lui, în economia
fi niciodatå asociat, la modul serios, faptul moral. Dumnezeu
Aça se face cå, în lumea noastrå, ideii religioase nu îi poate
al nostru, discret cum nu se mai poate.“
indiscret, în måruntaiele sufletului meu. Aça e Dumnezeul acesta
el nu se coboarå niciodatå pânå acolo încât så-çi bage nasul,
miraculoase çi miçcåri anumite, pot så må îndrept cåtre dânsul,
pe oameni are neapårat darul de a-l supåra pe Dumnezeu. printr-o orchestraÆie liturgicå cum scrie la carte, prin formule
çi aici vechea çi blestemata poveste: ceea ce le place çi-i desfatå oricând înspre acolo – el n-are ce cåuta la mine. Numai eu,
de mare pentru renumele bunului Dumnezeu? Încå o datå, iatå, el, çi numai eu, printr-o çmecherie misticå, må pot transporta
chiar casa lor secularå – så însemne ea, la rigoare, o ruçine atât pråpåstii nesfârçite se cascå aici. Dumnezeu e numai acolo, la
secretul poveçtilor frumoase çi al tuturor artelor lor; dacå nu cumva ce se întâmplå în sufletul omului. Sunt lucruri absolut stråine,
atâta joc; sarea çi piperul vieÆii, çi tot farmecul istoriei oamenilor; aceastå lume, Dumnezeu nu poate avea nici o legåturå cu ceea
påcat, mare påcat! Minciuna: atâta frumuseÆe, atâta desfåtare çi te înçeli amarnic!“ – îl aud sâsâind pe acelaçi teolog local. „În
Çi – parcå çi aud ivindu-se de undeva acest gând pervers: dar e mei decât am avut ieri, la aceaçi orå. „– Oh! Nu, nicidecum, aici
bubå hâdå, ruçinoaså, pe faÆa cea fårå de patå a bunului Dumnezeu. am încercat så am mai puÆine gânduri murdare faÆå de semenii
Oricum, simpla posibilitatea ontologicå a minciunii iese ca o çi så-mi umilesc semenul mai puÆin decât am fåcut-o ieri, cå aståzi

173 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 164

176 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 161

Aç fi vrut så-l våd mergând, så-l contemplu târâdu-çi umbra debilå nezeu. Nu se çtie prea clar de cine Æin, dar de Dumnezeu – în nici
peste asfaltul încins: un orb påçind în lume – iatå, cu adevårat, un un caz. Dumnezeu, din întunericul lui prea-nobil, nu are cum,
spectacol cosmic! Cea mai vie çi mai reuçitå parabolå a vieÆii! nu are timp çi nici chef nu prea are så se uite la lucrurile umile
Nimic çi niciodatå nu s-a întâmplat altceva, mai semnificativ, în ale acestei lumi – åsta e lucru sigur – çi, ca atare, nici noi n-am
istoria universalå: un orb påçind în lume – iatå omul cel adevårat! putea så-l cinstim îngrijindu-ne în vreun fel de ele. Ce ar putea
Au cåzut toate drapajele, s-au ruinat toate decorurile de operetå, fi aceasta decât curatå pierdere de vreme? Dar, mai mult decât
toate vorbele mari au amuÆit, çi lucrurile s-au vådit în adevårul lor atât, ar fi cea mai cruntå înçelåtorie în care poate cådea vreodatå
atât de riguros: lumea nu mai e altceva, acum, decât posibilitatea sufletul tåu: så te opreçti – prosteçte – asupra cosmeticii acestei
celor câÆiva paçi pe care minunåÆia aceasta cu nume de „om“ simte lumi. Or, un efort oarecare de ordine çi rânduialå în tratamentul
nevoia så-i facå ca så-çi poarte, de ici-colo, întunericul çi foamea. faÆå de lucrurile lumii n-ar putea însemna nimic în ordinea
superioarå a pietåÆii çi a divinelor realitåÆi. – Dumnezeu neavând
* deloc de-a face cu „toate acestea“, tot ce vei face tu în „astå lume“
a ta va råmâne pe vecie fårå nici un fel de semnificaÆie sau merit
Într-un fel, îmi place acest båtrân din ce în ce mai tare. De- pentru propria lui lume. Prin urmare, a-Æi organiza (çi semnifica)
seori îmi place chiar så mi-l închipui nu ca pe ins oarecare, din spaÆiul curent al vieÆii tale, a pune un început de ordine într-însul,
carne çi oase, ci ca pe un teribil personaj livresc – dintre cele a te plasa igienic în Æinutul acestei lumi ori a purcede la o cât de
nåscocite de poeÆi. Så-l scot din viaÆå çi så-l plasez în vreo istorie sumarå curåÆire a ei – ei bine, toate acestea n-ar fi decât acte mute,
ilustrå. Dar ce spun eu? – el ar putea fi, foarte bine, Personajul goale, gesturi fårå nici un fel de ecou pentru divinele urechi.
întregii culturi scrise. Aici i-ar fi, fårå îndoialå, çi locul. Nici un Aça se face cå nu existå deloc în acest colÆ al globului ideea
alt personaj nu mi se mai pare, ca så zic aça, atât de profund çi cå a tråi într-o anumitå ordine în aceastå lume çi a te påstra într-o
de coerent întocmit, atât de expresiv çi de parabolic-reprezentativ anume curåÆenie fizicå înseamnå implicit o pregåtire asceticå
pentru toatå specia oamenilor. Ba încå, socotindu-l un astfel de pentru o ordine mai înaltå çi o primå purificare necesarå pentru
personaj çi mergând cu slobozenia minÆii încå mai departe, nu må un registru superior al fiinÆei. Nu, aici ori te „transporÆi“, ori nu.
pot ståpâni så nu-l apreciez drept cel mai real personaj din câte Cale de mijloc, aici nu poate så existe. Iar „transportarea“ aceasta
s-au nåzårit vreodatå, cel mai aproape de perfecÆiunea poeticå. nu e una gradualå, nu începe firav, „de jos în sus“, cu vreo grijå
Unul ca el este atât de esenÆial-semnificativ çi de definitoriu, încât faÆå de curåÆenia cåminului tåu ori a hainelor tale çi cu strådania
tot rostul lui mi se pare cå ar fi doar acela de a poza, ca „reuçitå asceticå ca lumea în care te afli så arate ceva mai bine – încât så-Æi
exemplarå“, pentru ilustrarea condiÆiei oamenilor. Iatå, într-adevår, fie, printr-o oarece contaminare, ca o primå treaptå cåtre lumea
un model! Fårå îndoialå, locul omului acestuia nu e în stradå, ci cea mai înaltå spre care tinzi. Nu, ci „transportarea“ e bruscå çi
în cele câteva cårÆi bune ale omenirii. miraculoaså. Ca tunetul, ca vârtejul çi ca uraganul. Fårå exerciÆii
inutile, fårå mofturi çi fårå preparaÆii.
Or, asta e ca çi cum doar din bube, mucegaiuri çi noroi s-ar
putea isca, hocus-pocus, çi altceva decât bube, mucegaiuri çi
noroi. Nu existå nevoia cotidianå, în acest colÆ de lume, de a
separa clar çi de a îndepårta hotårât murdåriile de tot soiul çi
reziduurile nenumårate pe care le produce existenÆa în felul oame-
tocmai prin aceea cå aståzi m-am stråduit, bunåoarå, så-mi rånesc propria sa nesfârçire, çi pe care abia dacå-l întâlneçte cu vârfurile
ininteligibilå ideea cå Dumnezeu se poate aråta în sufletul meu universului celuilalt, ale aceluia mare çi comun, ce se låfåie în
Într-o astfel de lume, întru totul dedatå misticii, e absolut råtåceascå orbeçte, împiedicându-se çi împråçtiindu-se pe cårårile
de-a dreapta bunului Dumnezeu. dar unul pururea în implozie çi straçnic ferecat în sine, sortit så
dintr-o datå direct în Ceruri, spre a-çi ocupa locul-i firesc, acolo, a aceluiaçi zeu pus mereu pe çotii – omul e, fireçte, un „univers“:
eticå neîncetatå a propriei sale gândiri, ci – dezinvolt – se aruncå de-a-ndoaselea, în adâncime. Pesemne vreo altå glumå nesåratå
care nu se pierde în fleacuri atât de meschine ca supravegherea „univers“, într-adevår – dar unul smintit, „låuntric“, desfåçurat
ca exerciÆiul sistematic al inculcårii virtuÆii în propriu-Æi suflet, un soare pe care nu-l vede. Omul – un „univers“? Oh, da, un
acelei forme a pietåÆii care nu se încurcå în treburi atât de mårunte din lumea aceasta çi nu-i aparÆine. Omul este orbul care priveçte
practic final – cel mai firesc çi cel mai complet-expresiv – al nåtåÆii acestei lumi în faÆa omului: cu siguranÆå, omul nu e ceva
Deci Hristos e omul sovietic!“) Or, acesta nu este decât efectul atunci, n-am avut mai limpede çi mai råvåçitor sentimentul stråi-
e aceasta: „Hristos este un om nou. Omul nou este omul sovietic. înÆeles cå nu-i lumina, ocolindu-i necruÆåtor. Or, niciodatå, ca
tegmå atât de..., atât de „perfect consistentå logic“ cum tocmai
lipitå, çi ea, de zid. Îçi Æinea ochii orbi în soare, iar acesta bine-
al sfinÆilor logicieni, cåci din gura lui s-a putut slobozi o apof-
comun cu zidul, iar capul çi-l dåduse pe spate, cu chelia din vârf
patriarh, care va fi çi intrat pe undeva prin vreun calendar tråsnit
Era, într-un fel, aproape ireal. Carcasa spatelui îi fåcea corp
pe aceste plaiuri a fost odatå ca niciodatå, a fost odatå un
mai cå nu plesneçte de atâta netulburatå sånåtate; bunåoarå, aceea sårbåtoreascå ce-o simÆea încålzindu-i carnea båtrânå.
dacå e atât de palidå çi bleagå, în schimb „logica“ – „logica“ lipit strâns de zidul bisericii, voind pesemne så-çi închipuie lumina
vår, în partea aceasta de lume, dacå „etica“ e slabå çi firavå, Probabil tocmai de asta ståtea mai mult pe loc. Ståtea aça, nåuc,
bordel. (Oh, da, aici aveÆi toatå dreptatea, çi încå cum: într-ade- sub ei çi påçea cu o grijå nesfârçitå, parcå så nu çi le toceascå.
çi cum cum ai fi fost våzut – ziua în amiaza mare – ieçind de la i-au råmas aproape fårå tålpi. Îçi legase cu sârmå niçte cartoane
dreptul: îndeletniceçte-te cu chestiuni etice çi vei fi privit aici ca aerian çi galben, mâna stângå îi tremurå fårå încetare, iar bocancii
lumii, etica e una dintre disciplinele damnate, råu famate de-a orb cu care våd cå-mi împart drumurile de la o vreme. E slab,
niul moralitåÆii çi al imperativelor etice. Într-o astfel de parte a S-a întâmplat så-l întâlnesc çi aståzi pe cerçetorul båtrân çi
„transportårii sufletelor“ nu mai au aici nici o legåturå cu dome-
de nådejde a comisarului poporului. Treburile misticii çi ale 28 septembrie 19...
çi turnåtor la Securitate, doctor duhovnicesc çi înflåcåratå mânå
totodatå – çi încå într-un mod foarte împåcat cu sine – „mistic“
nu mai e un lucru chiat atât de scandalos cå cineva poate så fie
Bunåoarå, un rezultat ar fi acela cå, în aceastå parte a lumii,
împutå. Iar rezultatele – rezultatele sunt de-a dreptul unice.
aceasta – sufletul tåu nu înceteazå så se degradeze çi så Æi se
unii tot fac cópii dupå imagini celebre), dar – în toatå vremea
netulburat, cu divinele extaze sau cu imitarea lor (în felul cum
latrinå defectå. Desigur, tu continui så te îndeletniceçti, liniçtit çi
sufletu-Æi, såracul, capåtå din ce în ce mai mult înfåÆiçarea de

163 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN

162 COSTICÅ BRÅDÅæAN JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 175

nilor; nu existå – nu are nevoie så existe – în aceastå lume, closete degetelor; sortit så råtåceascå pururea prin acest ceva enorm çi
publice. Cåci nårile noastre obiçnuiesc så ni se umple numai cu atât de stråin, fårå suflet, fårå noimå çi plin de praf.
cele mai cereçti miresme, iar noi suntem deja fåpturi mult prea În felul lui, era sublim orbul acela atunci. Ca så zic aça,
angelice çi prea uranice ca så ne mai coborâm pânå acolo încât nemuritor! Se lungea la soare ca çi cum l-ar fi våzut. Se lungea
så ne îngrijim çi de acea „parte de la brâu în jos“. (Dar n-are decât, la un soare ce nu exista pentru el. Pentru el exista numai întune-
descurcå-se cum îi vine! Asta ar fi prea de tot: så-i porÆi de grijå, ricul, întunericul absolut çi inform dintr-însul; çi råtåcirea – forma
så te ocupi de lucruri scârbavnice ca çi cum ar merita-o; asta lui specificå de a fi în lumea din afara sa. Era ca un exerciÆiu al
prea le-ar întrece pe toate.) Drept consecinÆå, aceastå lume devine provocårii, al conjurårii neantului – acel privit orb la soare. Ceva
ea însåçi un imens çi popular closet, o adevåratå latrinå cosmicå, ce nu se întâmplå în fiecare zi. Faptul cå un om nu vede unde
în care insul poate con-vieÆui – într-un chip cât se poate de paçnic existå, unde anume se petrece el, cå nu-çi vede (çi deci nu-çi
çi de-a dreptul nåucitor! – cu toate spurcåciunile, cu deçeurile çi „gåseçte“) niciodatå drumul, „calea“ sa – ei bine, aça ceva este,
cu ruçinea propriei sale condiÆii. Çi nu existå aici niciodatå în sine, incomparabil mai important çi mai profund decât toatå
sentimentul cå o astfel de spurcatå con-vieÆuire l-ar putea jigni pe poliloghia cårÆilor, decât toate våicårelile stilizate çi fandosite ale
bunul Dumnezeu, cå l-ar putea atinge oarecum. Cå nu poÆi – aça, înÆelepÆilor, ale filozofilor çi guralivilor lumii acesteia. ÎÆi venea,
întinat, çi cu toatå mizeria lumii tale în ochi, în nåri çi în suflet – în clipa aceea, îÆi venea så urli de fericire – de fericirea acelei
nu poÆi så te laçi „transportat“, dus tocmai în împåråÆia puritåÆii revelaÆii – så te duci la el çi så i te închini, så-l mângâi çi så-l såruÆi
çi a desåvârçirii care e propria sa lume. „– Nicidecum“, parcå îl ca pe-o icoanå. Adunase, sub fåptura lui nevolnicå, parcå toatå
çi aud sclifosindu-se pe nu çtiu care teolog local. „Acolo, departe, chintesenÆa naturii umane, tot adevårul ei. Ca çi cum tot restul
unde se aflå el, acolo nimic nu-l mai poate atinge. Felul nostru ar fi fost un fleac oarecare.
obiçnuit de a tråi, oricât de mizerabil çi de urât mirositor, nu are Eram în mijlocul unei viziuni de zile mari: îl vedeam, aça
a face nicidecum cu esenÆa lui, care e absolut cereascå çi trans- schilod çi împuÆinat, întinzându-se de la alfa la omega, de la
senzorialå. Putem intra foarte bine la el aça cum ne aflåm, cåci Facere la Apocalipså; nimic din istoria universalå nu mai råmânea
n-are el nåri pentru mirosurile noastre. Aça så çtiÆi!“ Ca atare, în afara zdrenÆelor lui; lumile ce s-au succedat nu l-au putut ocoli
urmeazå logic, într-o astfel de lume se vor construi întotdeauna çi orice se va mai întâmpla de aci înainte va trebui cumva så-l
catedrale, çi niciodatå – în ruptul capului! – closete publice. conÆinå – ecce homo! Ca çi cum el era culmea, çi misterul, çi
capåtul CreaÆiei, bucuria çi sårbåtoarea cerurilor, gloria secretå a
* lumii çi semnificaÆia ei cea mai adâncå. Gura i se aråta micå de
tot, asceticå de nevoie, ascunså de mustaÆa-i sålbaticå çi extrem
În al doilea rând, neavând constituitå pânå aici nici o idee de murdarå. Pe câteva fire de barbå îi atârna, înmårmuritå, saliva.
de ordine în lumea lucrurilor, de ce ar apårea ea – aça, subit – la Iar ochii lui defecÆi aproape cå nici nu mai contau. Omul acesta
nivelul sufletului? Çi chiar dacå am vrea så ne punem oarece era, fireçte, un adevårat „univers“: unul moÆåind pierdut în pro-
ordine în treburile sufletului, cum am putea så çtim ce e aceea priu-i întuneric, opac çi bine zåvorât. Monada supremå! Nimeni
„ordine“, çi cum s-o recunoaçtem, chiar dacå ni s-ar ivi, de vreme çi nimic parcå nu l-ar mai fi putut muta din acel loc. Uitase com-
ce nu am avut niciodatå de a face cu ea? Aça încât, çi aici – în plet de sine, iar eu aç fi vrut totuçi så-l våd påçind. La un moment
domeniul delicat al treburilor låuntrice – mizeriile se adunå grå- dat, am crezut chiar cå adormise de-a binelea. Îçi închisese ochii,
mezi-gråmezi, reziduurile se îngroaçå, miasmele te nåucesc, iar iar muçtele se apropiau, nestingherite, de încremenirea feÆei lui.
aferente – scuipate prin guri caveroase, enorme, apucate toate pentru mintea debilå çi neîncercatå a bietului muritor.
bâzâind înjuråturile vârtoase produse de cele câteva zeci de capete spaÆiul acesta otråvit al minciunii: problemå absolut de nedigerat
dar, soios çi asudat. Un singur mare trup deasupra cåruia se aud råmânå nesfârçit – s-ar întinde pânå într-atât încât så înghitå çi
mare trup – unul peste måsurå de convulsiv, irascibil, febril, mur- unde minciuna începe så existe, sau Dumnezeu – voind totuçi så
toÆi oamenii aflaÆi într-un astfel de vehicul devin atunci un singur E ca çi cum Dumnezeu pur çi simplu s-ar sfârçi tocmai acolo
umble pline cu vârf (dacå nu cumva chiar mai mult decât atât): înseamnå indubitabil cå ea existå.
oarå, tramvaiele – çi toate celelalte de acest gen – obiçnuiesc så atunci... dar existå – çi încå cum: existå, întrucât „eu mint“
çi unde începe celålalt. Drept consecinÆå în lumea aceasta, bunå-
nu mai spune nimic. Dacå, înså, minciuna nu existå, atunci,
de separare, nu voi çti niciodatå prea bine unde sfârçesc eu însumi
de salut. Neexistând într-o astfel de lume nici o idee de ordine çi existå, atunci minciuna çi adevårul sunt totuna, atunci minciuna
acestea sunt aici la fel de fireçti precum, prin alte pårÆi, formulele se çubrezesc çi se desfiinÆeazå reciproc. Sau, dacå Dumnezeu nu
trage de hainå, a-l bate pe burtå ori a-l pålmui din senin – toate cå nici Dumnezeu nu existå cum se cuvine, çi nici minciuna, cåci
pofteçti cu el. A pune bårbåteçte mâna pe cel de lângå tine, a-l cu sine? Or, dacå çi Dumnezeu, çi minciuna existå, atunci trebuie
celålalt, înghesuindu-l, împingându-l, trântindu-l çi fåcând orice se lase limitat de aceastå dråcie care nu mai are nimic de a face
se face cå nu resimÆi nici o jenå apropiindu-te prea mult de ce îngåduie el çi minciunii så existe? Cum de îçi permite El så
çi – minune! – în sufletul tåu nu se întâmplå absolut nimic; aça de fapt, nu este câtuçi de puÆin? Dacå existå Dumnezeu, atunci de
Aça se face cå îl vezi pe celålalt zåcând la marginea drumului în care se poate opera aça o „lucråturå“: så spui cå ceva este când,
så descoperi çi în tine unul. cui e de fapt acest spaÆiu straniu, tulbure – nici fiinÆå, nici neant –
nimic despre ce e aceea eu; nu a fost nimeni care så-Æi dea ideea se råstoarnå cerurile atunci când spui lucruri care nu existå? Al
cå acela e chiar un alt eu; pentru cå nu ai învåÆat de la nimeni negaÆia prin excelenÆå, så poatå exista realmente? Çi cum de nu
pânå acum despre distanÆå optimå faÆå de celålalt çi despre faptul probleme! Cum de se poate minÆi? Ce anume face ca mendacium,
ta naturalå imediatå este cruzimea. N-ai „învåÆat“ de niciunde a minciunii çi a tulburåtoarei frumuseÆi metafizice a unei astfel de
existe nici o normå sau „principiu de funcÆionare“, atunci secreÆia
opreçti, ceva mai apåsat, asupra simplei posibilitåÆi de existenÆå
ce te înconjoarå, çi când s-a întâmplat ca în sufletul tåu så nu
un fel de simÆ al situårii çi al distanÆei igienice în raport cu ceea Ce dulce, indicibil vertij îÆi cuprinde mintea de îndatå ce te
un adevårat imperiu al brutalitåÆii. Când ai ajuns så nu mai ai nici
În al treilea rând, nu se putea ca o astfel de lume så nu ajungå 26 septembrie 19...
*
Deci, se poate!
nevinovatå, prosperå çi rumenå-n obraji.
vocå; întru totul coerentå çi pururea împåcatå cu sine; fericitå,
În sfârçit, e starea de imoralitate perfectå, transparentå, ne-echi-
neputinÆå de imaginat, imposibil de bånuit cå ar exista pe undeva.)
a fi ca entitåÆi sufleteçti. (Dacå nu cumva altceva ne-ar fi çi cu
starea noastrå naturalå, modalitatea nostrå cea mai fireascå de
165 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 169
zona lucrurilor încå transparente çi zona lucrurilor deja neinteli-
gibile; cea mai micå alunecare într-o parte l-ar sorti fie „platitu-
dinilor“ bunului simÆ, fie bolboroselilor poeÆilor celor neînÆeleçi.
El poate contrazice bunul simÆ, dar mai mult decât atât nu poate
face – asta e cheia artei sale! Cåci nu poÆi spune cele mai mari
nåzdråvånii, çi ele så fie gustate cum se cuvine, în afara unui
spaÆiu çi a unor reguli de raÆionalitate deja convenite între par-
ticipanÆii la jocul persuasiunii; iar „îndråzneala“ în a propune noi
forme de sensibilitate çi noi convenÆii de inteligibilitate nu poate
avea loc decât în spaÆiul çi în termenii celor vechi. Cât ar fi el de
23 septembrie 19... îndråzneÆ, „spiritul independent“ nu va trece de un anumit hotar,
dincolo de care nu-l mai vede nimeni çi toatå strådania lui se duce
AÆi observat vreodatå, pe îndelete, cum funcÆioneazå un dracului. Ci va råmâne exact pe muchie, exact pe firul acela sub-
„spirit independent“? Cum înÆelege el så existe: cum se bâÆâie, Æire care desparte (çi unde se întâlnesc) transparenÆa comunicårii
cum se råÆoieçte, cum pururea el pune lucrurile la punct çi se tot de inexistenÆa ei. Çi va face acest lucru – aÆi çi ghicit! – frigându-çi
stråduieçte så te Æinå cu sufletul la gurå? Sau cum se då în vânt tålpile cât e ziua de lungå de atâta echilibristicå. Vivere pericolo-
dupå toate trucurile retoricii çi ale vorbirii iscusite? Cum mai samente, cine ar fi crezut!
curând el çi-ar vinde sufletul decât så råmânå fårå auditoriu, fårå Unde mai pui, apoi, cå „spiritul independent“ are çi el anii
acea lume veçnic nåucitå çi aduså la extaz de desfåçurarea retoricå lui îndelungaÆi „de formare“, cårÆile lui „de cåpåtâi“, panteonul
impecabilå a „independenÆei“ sale? Cåci, în afara acelor urechi de dascåli care i-au vråjit tinereÆile çi care îi pre-stabilesc nu puÆine
ce açteaptå så fie seduse çi a acelor priviri evlavios-leçinate, din dispoziÆiile lui mentale actuale. De câte ori n-aÆi våzut cum
„spiritul independent“ ar råmâne ca o fatå frumoaså çi neiubitå: acelaçi „spirit independent“ este neînduråtor ca un arhanghel cu
s-ar ofili, s-ar întrista çi într-o bunå zi s-ar stinge de tot. Un „spirit unii, dar blând ca un mieluçel cu alÆii? JustiÆiar çi înfricoçåtor,
independent“ fårå publicul care så-l considere mereu astfel – ei adevårat duh al råzbunårii – pentru unii, çi „bonom“, cumsecade,
bine, aça ceva ar fi de neconceput! mânat de duhul blândeÆii – pentru alÆii. Çi fårå så poÆi pricepe
Sau, ca så zic altfel, pomenit-aÆi vreodatå „spirit indepen- câtuçi de puÆin de ce! Ei bine, un „spirit independent“ este acela
dent“ care så se bâlbâie ori cåruia så nu-i pese încotro se duc care-çi poate permite så aibå çi el „febleÆile“ lui, fårå a da nimånui
vorbele sale? Care så se ascundå îndåråtul unor bolboroseli sau socotealå pentru ele. (Cine a våzut vreodatå „spirit independent“
rime obscure? Nicidecum! Aça ceva nu se existå! „Spiritul inde- care så dea socotealå?) În „independenÆa“ lui, el singur poate
pendent“ are oroare de ascundere çi are tot atât nevoie de public decide cui så-i acorde graÆia çi cui så i-o refuze. Criteriul? Cri-
çi de aplauze cât çi oricare alt actor de meserie. Nu vei da nici- teriul, c’est moi.
odatå peste „spirite independente“ în singuråtate, în pustie – acolo Iar cårÆile pe care el le iubeçte – cât de cruciale sunt cårÆile pe
unde nu e nimeni care så guste paradoxurile. care el le iubeçte! Toate numai una çi una – capodopere inesti-
Çi câtå iscusinÆå pune în joc o astfel de minte paradoxalå! Un mabile, depozite ale eternei înÆelepciuni. Iscodeçte-l numai, çi-Æi
„spirit independent çi paradoxal“, tocmai pentru a fi astfel, trebuie va aråta negru pe alb cum pânå çi cutare carte romanÆioaså care
så opereze exact pe marginea, aproape ireal de îngustå, dintre s-a întâmplat så-i înflåcåreze zilele copilåriei Æine chiar de
sunt, la rigoare, fundamentale, cruciale probleme teologice.
så Æinå parcå de însåçi esenÆa acestei vieÆi – ei bine, toate acestea
vinå; çi corupÆia generalå, ticåloçia atotståpânitoare ce au ajuns
Ca så nu mai spunem: ce spectacol! acela al lui de fiarå perfectå – tânårå, neatârnatå çi pururea fårå
fantasmele propriei lor independenÆe! undeva çi, påçind ÆanÆoç, te aruncå imperturbabil la o parte; çi aerul
lucrul acesta: dependenÆele marilor „spirite independente“ de a tuturor zilelor tale; çi firescul nåucitor cu care semenul te trimite
Çi totuçi, la urma urmei, cât de inocent, cât de înduioçåtor la vedere care a devenit lumea ta çi care då nota olfactivå obiçnuitå
pe care-l calcå în fiecare zi picioarele tale; çi acest mare closet
* fine: çi påduchii aurolacului, çi aurolacul însuçi; çi noroiul adânc
Altfel spus, spre a scandaliza încå çi mai temeinic urechile
secret çi sursa ascunså a „independenÆei“ sale?
mårate piedici låuntrice este – cum mai spun gurile rele – marele *
pâni så nu te întrebi: nu cumva tocmai ignorarea acestor nenu-
independent“ nu aflå decât drum neted. Aça încât, nu te poÆi stå- råsuflare-n nas pe potrivå.
unde toÆi ceilalÆi våd îndeobçte capcane çi probleme, „spiritul gânde, hidoase, arucându-çi neîncetat unele altora vorbe tari çi o
bunul motiv cå îi va ignora cu o minunatå inconçtienÆå. Acolo de fierbinÆealå – guri ivite, la rându-le, din feÆe bolnave, spume-
171 JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN COSTICÅ BRÅDÅæAN 166
170 COSTICÅ BRÅDÅæAN
avangarda cårturåriei çi cå, neîndoielnic, este dovadå clarå de
„independenÆå a spiritului“ så aperi o astfel de carte „în zilele
noastre“. Toate evenimentele traumatice – çi, fireçte, „înrobitoare“ –
ale trecutului såu, toate acele tulburi întâmplåri ale copilåriei care,
zice-se, te „marcheazå pentru toatå viaÆa“, el nu çi le percepe
niciodatå ca atare, ci tocmai ca pe niçte epifanii çi consacråri
timpurii ale... „independenÆei spiritului“ såu. – Deçi, datå fiind
istoria lui personalå, i-ai putea gåsi câteodatå unele „dependenÆe“
ale „operei“ de „viaÆå“, ba încå i-ai putea dovedi cå în cutare
(punctualå) situaÆie nu putea spune decât ceea ce tocmai a spus,
el – triumfal pânå la ridicol – nu va înceta totuçi så-çi celebreze Omul este ca o Æeavå de sticlå prin care alunecå rotunduri
„independenÆa spiritului“ çi så le râdå în nas tuturor „determi- colorate: la cei mai mulÆi, unul într-o viaÆå. Dacå e roçu, se zice
niçtilor“. Aceasta pentru cå, pesemne, în sinea lui, el çi cocheteazå cå omul e råu. Dacå e galben, omul e bun. Dacå sunt douå, unul
cu ideea cå e unul dintre cei sortiÆi så se iveascå necondiÆionat dupå altul – unul roçu, celålalt galben – atunci se zice cå e vorba
în aceastå lume, într-un mod miraculos, cumva în felul îngerilor. de un caracter instabil. Noi, muçcaÆii de çarpe, stråbatem într-o
Aça, zeieçte, dintr-o datå întreg, perfect çi, deci, imperfectibil. Ca singurå viaÆå drumul pe care altminteri o specie întreagå de
så nu mai vorbim de scamatoria numelui ce çi l-a luat: „spirit oameni îl urcå de-a lungul vârstei unei lumi: bilele colorate
independent“. Care va så zicå, el nu spune cå este cumva sau gonesc în çir de-a lungul Æevii de sticlå, çi când s-au sfârçit –
altcumva: dimpotrivå, el spune cå nu este, el este non-dependent, suntem profeÆi, oglinzi ale dumnezeirii.*
„independent“. Ca çi cum e posibil ca, botezându-te în duhul
negaÆiei, ne-condiÆionarea så se pogoare – magic – çi ea, numai-
decât, asuprå-Æi.
În sfârçit, cum prea bine se poate vedea, „spiritul indepen-
dent“ tråieçte prins în constelaÆia lui de mici habitusuri låuntrice:
nevinovate fixaÆii, candide „apucåturi“, vagi slåbiciuni, tolerabile
idiosincrazii; alåturi de alte cuviincioase tabieturi mentale, auto-
alintåri, self-complaints, self-complacencies; apoi, oarece obsesii,
nevroze, ciudåÆenii; ba chiar o sumå oarecare de ticuri, preferinÆe
stilistice repetitive çi stereotipii de gândire – lucruri din acelea
cum numai „spiritele independente“ çi le pot permite. Çi, cu toate
aceste dråcii – culmea! – „spiritul independent“ funcÆioneazå. Tot
ceea ce la alÆii ar fi motiv serios de blocaj mental çi de grave sus-
piciuni asuprå-le, la un „spirit independent“ nu are deloc trecere.
Cum s-ar zice, nu s-a nåscut încå obstacolul care så-l întoarcå
din cale pe un „spirit independent“. El va înainta båÆos printre toÆi * Existå motive suficiente pentru a crede cå din Golem-ul lui Gustav
aceçti måråcini çi nu se va prinde câtuçi de puÆin în ei, pentru Meyrink çi-a transcris Isaac Bernstein ciudatul pasaj. (C.B.)
çi cititorul cårÆii creaturii lui Dumnezeu nu trebuie så-çi înveni-
lucruri care se întâmplå så-i întristeze sufletul – întocmai astfel
nu sfâçie, nu batjocoreçte çi nu aruncå în foc cartea din care citeçte
vede ea din înaltul înÆelepciunii Sale. Întocmai cum omul înÆelept
sunt chiar semnele çi „povestea“ condiÆiei noastre, aça cum se
sânul cåreia ne-am trezit – nevolnicia, murdåria çi coruperea ei –
Or, ce poate fi mai limpede decât cå fragilitatea creaturii în
anume Æie adresate.
le iei pe toate cele ce-Æi ies în cale drept niçte råvaçe secrete –
muritorii înseamnå så poÆi citi lumea aceasta „ca pe o carte“, så
„de dincolo“, iar cea mai înaltå çtiinÆå la care pot râvni vreodatå
le vedem în juru-ne le „rostesc“ çi le „povestesc“ pe cele nevåzute
temeiul çi corespondentul lor arhetipal „dincolo“; toate cele ce
Traducere din limba germanå de AMELIA PAVEL maeçtri ai artei oglinzilor, toate „cele de aici“ îçi au numaidecât
MASELE ÇI PUTEREA cu un nevåzut çi minunat fir, de înaltul Cerurilor. Pentru ei, mari
Elias Canetti teologi, nimic nu poate sta aça dezlegat, la voia oricui – neatârnat,
întins-o Domnul sub påcåtoasele picioarele noastre. Cåci, pentru
vente, litere prisosind de tâlc dintr-o mare çi sfântå carte ce-a
tea drept lucruri dintre cele mai semnificative, slove prea-eloc-
Traducere din limba francezå de LIDIA SIMION miasmele çi scursurile ce o învelesc – så le socotesc pe toate aces-
MITUL ÇI OMUL stricåciunea çi coruperea, nevolnicia, gemetele çi agonia ei, toate
simÆi cel mai în largul meu så socotesc toatå mizeria lumii – toatå
Roger Caillois
Bunåoarå, dacå aç fi teolog, mi-ar fi cel mai la îndemânå çi m-aç
Dacå aç fi teolog: câte nu mi-ar fi cu putinÆå dacå aç fi teolog?

30 septembrie 19...

TOTEM:
În curând, în colecÆia

29 septembrie 19...

Dar ce nåzdråvane sunt çi aceste idei ale mele de mai sus! Ce


de raporturi „subînÆelese“ må pomenesc cå fixez, dintr-o datå,
între mine çi cutare ins ce se întâmplå så-l våd pe stradå! Omul
e material pentru om! Nu-mi ajunge cå-mi încruciçez drumurile
çi cå må frec toatå ziua de el, dar må çi apuc iute så-l îmbrac în
fabulaÆii, så-l distribui în roluri, så-l pun ori så-l scot din cårÆi,
så fac dintr-un om viu nu çtiu ce metaforå simandicoaså a uma-
nitåÆii çi câte çi mai câte! Iscusit mai sunt, påcatele mele! Ca çi
cum, în întâlnirile dintre oameni, ar fi ceva subînÆeles cå unul se
foloseçte de celålalt, cå nu se poate ståpâni så nu dispunå de acela –
fie çi aça, la modul delirant-regizoral çi fantasmatic. Ha! Ha! Ha!
Iatå-må prins, dråguÆul de mine, în aceastå plaså parçivå ce
mi-a fost întinså, pe care am gåsit-o aça, întinså, cotrobåind prin
ungherele minÆii mele. Cåci – nu-i aça? – tot tåråboiul, tot carna-
valul çi isteria veacurilor, de aici pleacå – de la eu! Eu, ca ståpân
absolut al lumii din jur, instituit prin simpla çi liturgica spunere
a lui eu: eu, ca Dumnezeu a toate din cer çi de pe påmânt, de pe
Editor: VALENTIN NICOLAU uscat, din våzduh çi de pe mare. Eu, în sfârçit, ca Dumnezeu a
Redactor: DAN PETRESCU celuilalt, mai cu seamå a celuilalt, cåci – la urma urmei – doar
Tehnoredactare computerizatå: CLARA ARUÇTEI eu sunt cel care-l „construieçte“, cel care-l „în-fiinÆeazå“ în aceastå
lume çi-i då – sårmanului celålalt – voie så fie. Cine e acela decât
Apårut 2001, Bucureçti produsul, efectul binevoitor al eu-lui meu? Ce så mai, e cât se
Timbrul literar se varså în contul Uniunii Scriitorilor poate de limpede: fårå eu, acela nu poate så fie. Çi nu numai atât:
nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, Bucureçti acela nu va putea spune niciodatå, la rându-i, eu, cåci ar fi de-a
Studii româneçti II
epistemologie (studii çi eseuri)
Jocuri mentale. Istoria çi teoria culturii,
Gnosticism çi gândire modernå: Hans Jonas
Jocul de smarald (roman)
vor apårea:
IOAN PETRU CULIANU
În colecÆia „Opere Complete“
mânå çi cu degetul celeilalte aprig scobindu-se în nas.
nemuritor, absolut, atotputernic, gelos, mânios, cu fulgerul într-o
tunete – de tunete, de sughiÆuri çi de vânturi. Eu e mereu unic,
Ioan Petru Culianu Un Dumnezeu-måscårici, feroce tiran liliputan, aprig slobozitor de
devine cea mai amuzantå çi mai deçånÆatå parodie a lui Dumnezeu.
Çi se întâmplå, astfel, cå eu – în înduioçåtoarea lui patologie –
ilogic cum ai spune, bunåoarå, cå pot så existe doi Dumnezeu.
mai spunem cât de ilogic ar fi så mai existe încå un eu; la fel de
dreptul absurd çi necuviincios så mai fie încå un eu. Ca så nu
COSTICÅ BRÅDÅæAN 178
Ioan Petru Culianu
În colecÆia „Opere Complete“
IOAN PETRU CULIANU Rabi Natan Adler din Frankfurt istorisea cå „nu degeaba
se spune: «Cei din Polonia n-au maniere». De câte ori sufletul
meu se înalÆå spre Domnul, iatå cå çi soseçte rabi Sussia (din
Hanipol, Polonia). Odatå am postit zile în çir, spre a ajunge la
au apårut volumele: Poarta Cerului, înainte încå de fi descuiatå. Stau aça la poartå
çi, când se deschide, intru primul. Çi pe cine credeÆi cå zåresc
înåuntru? Pe rabi Sussia. Cum de a intrat nu çtiu, dar era acolo.
N-a açteptat så fie låsat så intre. Nu degeaba se spune: «Cei din
1. Eros çi magie în Renaçtere. 1484 Polonia n-au maniere»“.*
2. Cålåtorii în lumea de dincolo
3. Mircea Eliade
4. Gnozele dualiste ale Occidentului
5. Pergamentul diafan. Ultimele povestiri
6. Psihanodia
7. ExperienÆe ale extazului
8. Hesperus
9. Arborele gnozei
10. Påcatul împotriva spiritului
11. Studii româneçti I
* Din cartea aceluiaçi Martin Buber, anume de la pagina 137. (C.B.)
Jankélévitch. (C.B.)
* Text preluat, dupå toate probabilitåÆile, dintr-o carte a lui Vladimir

lucruri.
cu mine cå e cât se poate de firesc så nu cred deloc în astfel de
Înså, pentru cå nu sunt câtuçi de puÆin teolog, veÆi fi de acord
Da, dacå aç fi teolog...

*
noastre de acele locuri de inexprimabilå nenorocire.*
acele câmpuri blestemate; primåvara nu deosebeçte grådinile cretå, cum numai El îçi poate îngådui.
pretutindeni; cåci iarba nu simte nici un dezgust så creascå pe aceasta ar fi vorba de o glorie nebånuitå, råsturnatå, cifratå, dis-
În fiecare primåvarå copacii înfloresc la Auschwitz, ca dovedi prezenÆa gloriei divine în aceastå lume? Ba încå de data
disperatå de Dumnezeu. Çi n-ar fi aceasta încå o modalitate de a
lalt pol. Tot ceea, într-însul, nu se dovedeçte a fi decât o nevoie
tot ceea ce, în ciuda oricåror aparenÆe rebele, Æine de fapt de celå-
în speranÆa cå – în cele din urmå – voi putea dovedi într-însul
dut“, çi l-aç descoase, çi l-aç iscodi, çi l-aç întoarce pe toate feÆele,
anatomia unui astfel de suflet ce se crede deja „iremedibil pier-
Or, dacå aç fi teolog m-aç îndeletnici mai cu seamå cu
pe sine lumii çi lui Dumnezeu.
rândul“, ci ia el iniÆiativa çi, cu toate riscurile, se afirmå, se aratå
care cuteazå, unul care nu mai açteaptå, disciplinat, „så-i vinå

COSTICÅ BRÅDÅæAN 184

JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 181

neze mintea, så mârâie, så cârteascå, çi så judece dreapta întoc-


mire a tuturor fåcutelor, atunci când ochiul lui då peste acele slove
triste, çchiopåtânde çi debile ce-i povestesc despre sensul mai
adânc al lumii sale.
E povestea unei existenÆe parÆiale – nici pe deplin fiinÆå, nici
cu totul neant; povestea unei existenÆe exilate – nici definitiv
În curând, în colecÆia condamnate, nici câtuçi de puÆin mântuite; e, în fond, povestea
TOTEM: unei veçnice treceri. – Totul este aici trecere, nimic nu s-a fixat
definitiv, iar cartea ce o vedem în juru-ne tocmai asta ne spune:
„Treci mai departe, nu e locul tåu aici!“ Locul tåu e cu totul
altundeva, du-te deci çi cautå; aici nu e loc decât pentru a-Æi trage
sufletul, pentru cå „aici“ nu are sens decât în måsura în care te
pregåteçte så pleci mai departe. Aici nu are fiinÆå, nu are nume,
nu are milå – aici nu înseamnå nimic: aici nu existå decât pentru
Vladimir Jankélévitch
cå existå dincolo. Doar acolo e capåtul drumului, doar acolo e
PUR ÇI IMPUR odihna, deplinåtatea çi mizericordia atotmângâietoare. – Doar
Traducere din limba francezå de ELENA-BRÎNDUÇA STEICIUC acolo se întâmplå cå-Æi poÆi spune cå eçti.
E limpede, astfel, cå tocmai o astfel de lume murdarå, bol-
navå, urâtå çi tristå – o lume în scâncete, scårpinându-se, pururea
cuprinså de bube çi de tot soiul de sminteli – ei bine, tocmai aça
Marcel Granet o lume påråginitå îçi va împlini cel mai bine menirea anume
CIVILIZAæIA CHINEZÅ pentru care a çi fost fåcutå: så-mi spunå, expresiv çi eficient, cå
Traducere din limba francezå de ADRIANA MITU nu aici e locul meu, çi så må facå så nådåjduiesc spre mai departe.
Çi în ce chip înÆelept sunt toate lucrurile fåcute! PuÆin altfel dacå
ar fi aråtat, çi lumea aceasta m-ar fi atras – foarte probabil – în cea
mai crudå ispitå; m-ar fi legat, m-ar fi vråjit, çi poate cå nicicând
nu mi-aç mai fi amintit „încotro duce drumul“. Lumea aceasta a
noastrå este exact lumea care-i trebuie unuia care Æine cât de cât la
originea sa de dincolo de humå. Cåci o lume, cum se zice, supuså
„civilizårii“, una spålatå, dreaså, sulemenitå çi bine mirositoare,
ar fi devenit, fårå îndoialå, asemenea unei pagini pe deplin opace;
o capcanå atrågåtoare ce te-ar fi momit, ca printr-o uçå parçivå de
bordel, fåcându-te så te împiedici çi så råtåceçti iaråçi drumul.
Nu, aça ceva nu trebuie så se întâmple! – E limpede cå e mult
mai bine într-o lume stricatå ca a noastrå, cå doar aça lucrurile
sunt transparente çi nu poÆi så le iei drept altceva. Doar aça, într-o
creÆie, în zdrenÆe de cerçetor. Cine a pomenit oare vreodatå afacere
aduså – iatå! – de aceçti comis-voiajori cereçti, travestiÆi, din dis-
fårå îndoialå – asta e oferta cea mai avantajoaså cu putinÆå, tocmai
bate iute palma cu el çi nu mai sta ca prostu’ pe gânduri, cåci –
ce Æi se întâmplå doar o singurå datå. Întinde-i deci çi tu mâna çi
mâna aceea întinså n-ar sta, pititå, chiar „afacerea vieÆii tale“, ceva
dincolo de coaja mincinoaså a lucrurilor: vezi dacå nu cumva în
astfel. – Alarmant, disperant de simplu! Fii, açadar, iscusit çi treci
Ar fi totul mult prea simplu în lumea aceasta ca lucrurile så stea
din faÆa ta nu e o simplå mânå murdarå – o mânå buboaså çi atât.
atât de nevolnic la minte ca så nu înÆelegi cå mâna zdrenÆuitului
ce sunt ei altceva decât vânzåtori de absolut? Nu poÆi fi chiar
Iar cerçetorii, ochii aceia triçti din spatele mâinilor întinse –
doar o simplå treabå pentru felceri.
totul çi prea înseamnå multe ca så råmânå doar o afacere clinicå,
N-aç zice! A-Æi pierde minÆile, a „såråci cu duhul“, prea råvåçeçte
minÆile råtåcite, sunt primii pomeniÆi în acea înçiruire a fericirilor?
scris expres undeva. Çi e oare o întâmplare cå tocmai ei, cei cu
de bucuroaså de sine – a acelei fericiri supreme despre care stå
çi atâta tot; ea trebuie cå e „traducerea“ – prea-expansivå çi atât
çi cu priviri bolânde nu poate så fie, în ruptul capului, turuialå
så nu însemne çi så nu spunå nimic. Turuiala lor cu spume la gurå
ca nebunii så fie doar nebuni aça, „de capul lor“, iar nebunia lor
cautå: pesemne cå au ei ceva så-mi spunå. Pentru cå nu se poate
niçte mesageri secreÆi, îngeri travestiÆi care anume pe mine må
cerçetorii rufoçi, çi toÆi estropiaÆii bolânzi i-aç lua neapårat drept
aç fi teolog? Dacå aç avea ochi de teolog, toÆi nebunii lumii, toÆi
Dacå aç fi teolog – câte lucruri minunate n-aç nåscoci, dacå
*
ghelie a vieÆii.
o carte fidelå în care så poÆi citi, neråstålmåcitå, adevårata Evan-
çi de grele miasme de latrinå – doar într-o astfel de lume gåseçti
lume aflatå în agonie, pururea copleçitå de gunoaie, de noroaie
COSTICÅ BRÅDÅæAN 182
JURNALUL LUI ISAAC BERNSTEIN 183
mai izbutitå: tu îi întinzi un bånuÆ de prisos, çi – în contul lui –
el îÆi då Æie veçnicia?
*
Dacå aç avea un suflet de teolog, toatå råutatea oamenilor
çi toatå corupÆia din inimi m-ar convinge, încå o datå, cå tocmai
asta îmi vorbeçte despre existenÆa unui Pårinte a tot binele. Cåci,
dacå aç fi teolog, aç ståpâni çi arta de a vedea în lucruri, latent,
tocmai contrariul lor. Dacå aç fi teolog, aç fi unul dintre aceia ce
– Domnule Bernstein, care credeÆi cå ar fi problema funda- sunt, pe deasupra, çi iscusiÆi dialecticieni. Çi aç concepe cea mai
mentalå a... strânså çi mai minunatå legåturå între mecanismul etic al cåderii
într-o ticåloçie sau alta çi nesfârçita bunåtate (doar) în raport cu
– Problema absolut fundamentalå, singura chestiune cu adevårat
care acea ticåloçie existå ca atare. Cåci a te ticåloçi çi a cocheta
importantå pe lumea asta, aceasta este: crezi sau nu crezi în Dumnezeu?
AtenÆie: n-am spus „dacå existå sau nu existå Dumnezeu“ – astea-s
cu domeniul „råului“ – ce este, cel mai adesea, decât manifesta-
chiÆibuçuri çi çopârle de-ale filozofilor. Mofturi metafizice de doi bani! rea, expansivå çi neråbdåtoare, a unei prea mari singuråtåÆi, çi
Întrebarea cea mare este: crezi au ba în Dumnezeu? Asta-i toatå o încercare (uçor çtrengåreascå, ce-i drept) de a atrage asuprå-Æi
problema. divina atenÆie? (Hei, salut, båtrâne, ce mai faci, cum îÆi mai merg
afacerile? Dar prin partea aceasta a universului tåu locuitå de
mine de ce nu mai arunci matale – din când în când – câte-o pri-
vire? Ia pofteçte de te mai uitå çi pe aici! Sau poate cå ai çi uitat
cå mai exist?) Or, în faÆa unei provocåri ca aceasta, ce Dumnezeu
ar mai råmâne nesimÆitor? Aça încât, s-ar putea ca, foarte bine,
çi ticåloçia så fie o modalitate (specificå çi nonconformistå) de a
intra în dialog cu bunul Dumnezeu. De ce nu, la urma urmei?
Cåci avem a ne apleca mintea asupra acestei ciudåÆenii etice
demne de tot interesul: ceea ce se petrece în sufletul cristalin al
unui virtuos – în inima pururea înfricoçatå çi „fårå de prihanå“ a
unui atlet al virtuÆii – este de departe mult mai puÆin complicat
çi mai puÆin „interesant“ decât ceea ce afli iscodind abisurile,
durerile çi „mecanismele de justificare“ ale unui suflet ce e prieten
intim cu viciul. Netulburata ascensiune, dinÆii încleçtaÆi çi pumnii
strânçi ai virtuosului pålesc biniçor în faÆa incredibilei pofte de
neant, a dorului neostoit de abis, a îndråznelii superioare çi a
metafizicei jovialitåÆi ce le afli, înmårmurit, dacå te apuci så
cercetezi sufletul vreunui profesionist al viciului. Acesta este unul