Sunteți pe pagina 1din 15

ASPECTE PSIHOPEDAGOGICE ALE TULBURARII DE COMPORTAMENT

ALIMENTAR

ANOREXIA NERVOASA

Anorexia nervoasă este o tulburare psihiatrică din categoria tulburărilor de alimentare,


caracterizată printr-o reducere anormală a greutăţii corpului şi printr-o deformare a imaginii
propriului corp cu teama prevalentă , persistentă, de îngrăşare. Persoanele suferind de anorexia
nervoasă îşi limitează greutatea corpului prin abţinerea voluntară îndelungată de a se hrăni
(starvaţie sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip restrictiv) şi prin alte metode - ca de pildă
abuzul de purgative, clisme, şi diuretice, folosirea de substanţe anorectigene, şi excesul de
exerciţii fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele
adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o
tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice,
neuro-biologice şi socio-culturale. Termenul anorexia este de origine greacă veche: .Bolnavul de
anorexie nervoasă e numit de obicei "anorectic", deşi termenul simplu de anorexie (fără adaosul
"nervoasă") este de fapt sinonim cu "inapetenţă", adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare.
Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenţionat
foarte puţin. "Anorexice" sau "anorexigene" sunt denumite substanţele care taie pofta de
mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezităţii. În mass media, dar şi în
literatura ştiinţifică termenul "anorexie nervoasă" este prescurtat de obicei sub forma "anorexie".
Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%.Conform Manualului Statistic
de Diagnoza a bolnavilor mentali, aceasta are 4 faze: prima presupune ca persoana sa refuse
mancarea, astfel inact sa ajunga la o greutate anormal de mica pentru varsta si inaltimea sa, a 2-a
faza presupune ca persoana sa aiba o teama fata de greutatea sa, in al treilea rand sa aiba o
imagine de sine nesatisfacatoare, iar in ultimul rand sa intervina ao tulburarea a
menstruatiei( amenoreea).

Cauze:
Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori
declansatori: biologici, psihologici si sociali. Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu
anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, un neurotransmitator, care poate duce la aparitia
unor manifestari comportamentele anorexice ca si retragerea sociala si reducerea apetitului
alimentar. Nu este clar daca cel mai mare nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa
debutul infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au
in familie un membru cu aceasta afectiune (parinte, sora sau fratele). Totusi, implicatia genetica
reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate
precum si presiunile sociale si culturale.
Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, divortul, decesul unei persoane dragi, pot
declansa anorexia.

Simptome:
Simptomele frecvente si actiunile corelate cu anorexia nervoasa includ:
- frica intensa de a castiga in greutate;
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care contin orice fel de
grasime;
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil sau
adolescent, pierderea sau necastigarea in greutate in timpul perioadei de crestere reprezinta un
motiv de ingrijorare);
- aprecierea propriului corp ca si supraponderal, in ciuda faptului ca pacientul are o greutate sub
limita standard (aceasta tulburare poarta denumirea de imagine distorsionata a corpului);
- un program de exercitii istovitor;
- ascunderea alimentelor si eviarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de alimentatie sau
pierdere in greutate;
- unele persoane anorexice isi provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice pentru a pierde
in greutate.
Distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvolta ca urmare a
episoadelor repetate de voma.
Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:
- greutate mica a corpului;
- constipatia si golirea incetinita a stomacului;
- par fragil, piele uscata si unghii friabile;
- sani micsorati;
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree;
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat in mod normal;
- presiune sanguina scazuta;
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut;
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii);
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor si picioarelor) datorita circulatiei
ineficiente;
- edeme la nivelul mainilor si picioarelor;
- piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul palmelor si mainilor.
Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate ritualuri asociate cu alimentarea care pot
include:- alegerea de modalitati speciale de a manca alimentele, de a acumula alimentele, de a
colecta recipientele si de a prepara mancaruri elaborate pentru alte persoane fara a manca din
preparatele gatite ;
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a taia si rearanja mancarea pe platouri pentru a
creea impresia ca s-a mancat déjà;
- aceste persoane pot ascunde mancarea sau sa se descotoroseasca de ea pe ascuns in timpul
mesei.

Mecanism fiziopatogenetic:
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale in scopul de a pierde cateva
kilograme dar aceasta dieta este depasita cand persoana devine obsedata de dieta si isi limiteaza
aportul de alimente mai mult decat este sanatos. Cu timpul, persoana isi restrictioneaza cantitatea
si tipurile de alimente. Restrictia de alimente nu se limiteaza de obicei numai la dieta ci si la
nevoia de a controla ceva in viata; aceste persoane gasind un sens al puterii cand isi controleaza
setea si foamea.Anorexicii devin retrasi social si isi perd interesul pentru lumea din exterior.
Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si:
- impunerea de reguli alimentare – de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic sau
carnea, deoarece acestea contin multe calorii ;
- creearea de ritualuri alimentare – mestecarea alimentelor de cateva ori ;
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare – teama de a castiga in greutate daca alimentul se
consuma in intregime ;
- pierderea senzatiei de foame ;
- efectuarea de exercitii in mod excesiv, pana in momentul producerii de leziuni;
- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a castiga in
greutate ;
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei in mod obisnuit cauzeaza complicatii ca si
osteoporoza sau aritmiile cardiace.Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu
anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei
ofera cel mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o persoana prezinta un comportament
alimentar mai irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o perspectiva sanatoasa a
nutritiei. Din moment ce exista o negare puternica a problemei si deseori este observata
disimularea alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care apeleaza la tratament de
specialitate pentru persoana anorexica. Persoana care sufera de anorexie este de obicei examinata
de medic pentru alte simpome corelate cu anorexia.
Acestea pot include:- fatigabilitatea si apatia (lipsa de energie) ;
- dureri abdominale si cateodata constipatie ;
- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu recunoaste ca si le provoaca) ;
- simptome ale depresiei ;
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate in mod excesiv sau de dezechilibrul
hidroelectrolitic).

Factori psihologici
Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendinţe în gândire şi
percepţie pot contribui la menţinerea sau riscul de apariţie a anorexiei.
1.tulburare a imaginii corporale despre sine Comportamentul alimentar anorectic este
considerat ca provenind din sentimente de îngrăşare şi de imagine despre sine ca fiind
"neatractiv".Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia
nervoasă tind să supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor.
2. trăsături de personalitate:
Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate
considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare : un nivel înalt de obsesivitate (având
gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de
ascetism, restricţie (capacitate de rezistenţă la tentaţii), şi nivele clinice de perfecţionism
(căutarea patologică de standarduri personale înalte şi nevoia de control) - aceştia sunt factorii
găsiţi cel mai des de către cercetători.
3. co-morbiditate psihiatrică:
Frecvent există co- morbiditate : la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă şi alte dificultăţi
psihologice şi tulburări psihiatrice. Cele mai frecvente fiind:
-depresia clinică,
-tulburarea obsesivă - compulsivă,
-una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limită
-abuzul de substanţe
În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează şi prezenţa
în acelaş timp de tulburări afective (mai ales depresie) şi tulburarea de personalitate de limită
(borderline). Sunt prezente grade înalte de depresie şi anxietate, chiar dacă nu întotdeauna ele
îndeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.
4. factori cognitivi
Rezultatele cercetărilor în domeniul neuropsihologiei în anorexia nervoasă nu sunt consecvente
în diversele studii şi este greu de a diferenţia efectele starvaţiei asupra creierului de
caracteristicile pe termen lung. Totuşi, o constatare destul de fiabilă este cea a existenţei unei
slabe flexibilităţi cognitive.] (capacitatea de a schimba tipare de gândire, mai ales legată de
functia lobilor frontali şi de sistemul executiv.
Alte studii au sugerat că anorexia ar fi menţinută de anumite tendinţe deviante (biases) în atenţie
şi memorie. Toate tulburările majore de alimentare (cu excepţia obezităţii au un număr de tipuri
nucleare de psihopatologie se bazeaza pe:
perfecţionism;
auto-apreciere scăzută,
intoleranţă la anumite stări emoţionale (dificultatea de a reacţiona în mod potrivit)
dificultăţi interpersonale.

Consultul de specialitate:
Se recomanda consultul medical de specialitate daca o persoana draga: - prezinta semne de
anorexie ca de exemplu pierderea rapida in greutate, refuzul de a se alimenta, canalizarea atentiei
pe mentinerea greutatii, provocarea de varsaturi sau abuzul de laxative sau diuretice.;
- pierderea mare in greutate si continuarea pierderii in greutate;
- instalarea amenoreei ( tulburare de menstruatie);
- program de exercitii intensive care determina aparitia de leziuni si cu toate acestea persoana
anorexica nu sisteaza efectuarea exercitiilor;
- frica intensa fata chiar si de un castig mic in greutate, aceasta interferand cu consumarea de
preparate alimentare sanatoase;
- a fost diagnosticata cu anorexie si prezinta ameteli, tulburari de somn sau simptome ale
depresiei sau anxietatii;
- sa se apeleze la un tratament de specialitate daca o persoana este tratata de anorexie si prezinta
un ritm cardiac neregulat sau palpitatii, lipotimii (lesinuri) sau dureri severe in orice portiune a
corpului, ca de exemplu la nivelul articulatiilor.
Urmatorii medici pot diagnostica sau trata tulburarile de alimentare:
- medicul generalist
- psihiatrul
- psihologul
- dietiticianul.
Spitalizarea sau internarea pentru tratamentul unei tulburari de alimentatie este uneori necesara
pentru a controla anorexia.
Depistarea si tratamentul precoce al anorexiei sunt importante pntru recuperarea si prevenirea
evolutiei progresive a bolii spre o forma mai grava. Cu cat are o durata mai mare anorexia, cu
atat este mai dificil de a corecta comportamentul alimentar inadecvat.
Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debuteaza in adolescenta, membrii familiei ar trebui
sa fie primii care sa recunoasca simptomele afectiunii. Chiar daca adolescentul poate refuza
tratamentul de specialitate, este important pentru familie consultul unui medic daca apar motive
de ingrijorare in momentul in care copilul prezinta cateva simptome de anorexie.

Tratament :
Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a
restabili o greutate normala si un comportament alimentar adecvat si de a trata afectiunile
somatice si psihice asociate cu malnutritia, ca de exemplu osteoporoza sau depresia.Corectarea
perceptiilor, atitudinilor si comportamentelor anormale corelate cu tulburarile de alimentare
reprezinta o parte a tratamentului extins.

Tratament initial
Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa care cuprinde psihiatrul, medicul de familie si
nutritionistul. In functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere cuprinde in mod obisnuit:
- restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei greutati normale deseori atenueaza sau elimina
tulburarile de alimentare, ca de exemplu strangerea de alimente sau comportamentul obsesiv
compulsiv (tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea gandurilor si imaginilor in mintea
pacientului cu comportamente repetitive ulterioare);
- acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta persoana anorexica sa realizeze ca are o
problema si sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa se concentreze pe afectarea
relatiilor, de obicei prin terapie individuala sau de familie;
- acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a ajuta in stabilirea unor principii alimentare
sanatoase si pentru o mai buna intelegere a conceptului de alimentatie echilibrata;
- tratamentul altor afectiuni care frecvent apar asociate cu anorexia ca de exemplu depresia sau
afectiunile cardiace. Prezenta si a altor afectiuni concomitent cu anorexia complica tratamentul
putand extinde durata si intensitatea tratamentului aplicat;
In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces, tratamentul de initiere in spital cuprinde:
- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea afectiunilor medicale determinate de anorexie, ca
deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic sau afectiunile cardiace. Uneori, fluidele si
alimentele sunt administrate printr-un tub plasat in stomac prin nas (sonda nazogastrica) sau
parenteral (inravenos);
- refacerea statusului nutritional – obiectivul tratamentului este de a castiga in greutate cu grija si
treptat, cunoscand cand este prezenta senzatia de foame sau satietate si invatand cum sa se
alimenteze sanatos;
- ingrijirea afectiva si dezvoltarea increderii in medic reprezinta o parte importanta a recuperarii
care poate include:
- invatarea de noi comportamente alimentare;
- invatarea controlului afectiv;
- dezvoltarea increderii in persoanele care acorda ajutor.

Tratament in cazul agravarii bolii


Unele persoane cu anorexie nervoasa pot necesita spitalizare sau internare pentru a li se acorda
ingrijiri specializate de urgenta pana in momentul in care pacientul se recupereaza suficient ca sa
urmeze un tratament ambulator. In general se recomanda ca persoanele a caror greutate este cu
20% mai mica decat greutatea standard corespunzatoare inaltimii sa fie tratate in spital. Nu este
neobisnuit pentru o persoana care a pierdut in greutate mai mult decat 30 % din greutatea
standard sa necesite 2-6 luni de tratament de specialitate in spital. Persoanele cu o greutate mai
mica de 85% din greutatea standard isi recupereaza greu greutatea daca nu sunt inclusi intr-un
program foarte bine structurat pentru persoanele cu tulburari de alimentare. O greutate mult sub
limita normalului poate cauza deshidratare, infometare si dezechilibru electrolitic, toate acestea
putand duce la deces.

De retinut!
Anorexia este deseori dificil de tratat. Persoana anorexica poate refuza tratamentul considerandu-
l inutil sau manifesta o frica intensa fata de ideea de a castiga in greutate. Unele persoane care au
pierdut foarte mult in greutate pot sa nu fie capabile sa participe la tratament deoarece sunt prea
slabite sau pot fi prea confuze ca sa urmeze indicatiile.
Anorexicii de obicei necesita continuarea tratamentului pentru luni sau ani si efectuarea de
controale repetate la medic pentru o evaluare psihiatrica si pentru verificarea greutatii.
Suplimentar acesti pacienti trebuie sa invete sa-si cunoasca boala, sa evite recurenta simptomele
si sa gaseasca diferite modalitati de a controla stresul.
Anorexia este o boala de termen lung (cronica). Aproximativ 40% se vindeca, 30 % isi
imbunatesc starea de sanatate si 30 % vor avea probleme legate de anorexie de-a lungul intregii
vieti.
Bibliografie:

1. Curry, Christine. "Anorexia Nervosa." Encyclopedia of Obesity. 2008. SAGE


Publications. 23 Apr. 2010. <http://www.sage-ereference.com/obesity/Article_n25.html>.

2. Dellava, Jocilyn E. "Physiological Aspects of Anorexia Nervosa." Encyclopedia of


Obesity. 2008. SAGE Publications. 23 Apr. 2010. <http://www.sage-
ereference.com/obesity/Article_n378.html>.

3. MacLean, Vicky M., and Melissa Sandefur. "Anorexia and Bulimia." Encyclopedia of
Death and the Human Experience. 2009. SAGE Publications. 23 Apr. 2010.
<http://www.sage-ereference.com/humanexperience/Article_n21.html>.

4. Stephenson, Merridy Lynne-Young, Sabina Mutisya, and Thomas Harrison. "Anorexia


Nervosa." Encyclopedia of Substance Abuse Prevention, Treatment, & Recovery. 2008.
SAGE Publications. 23 Apr. 2010. <http://www.sage-
ereference.com/substance/Article_n30.html>.

5. http://www.sfatulmedicului.ro/Bulimie-si-anorexie--tulburari-de-alimentatie/anorexia-
nervoasa_27, accesat la data de 25 aprilie 2010, ora 14.
Studiu de caz

1.

Adina, are 32 de ani si este implinita pe plan professional, avand o meserie pe care a visat-o inca
din scoala generala, este contabila. S-a casatorit acum 8 ani si inca mai este foarte indragostita de
sotul ei, Alex, desi viata nu le-a dat sansa de a avea copii.
De 2 ani, au inceput anumite problem intre ei, ea devenise foarte stresata la locul de munca,
deoarece firma la care lucre concediase multi dintre angajati si volumul de munca s-a transmis la
cei care mai ramasesera, plus ca statea cu frica in san , in fiecare zi ca s-ar putea sa fie si ea data
afara.
Sotul ei, statea la serviciu peste program, pentru ca asa i se cerea de a firma la care lucre, se
vedeau seara, foarte putin si diminaeata cand plecau la lucru. Uneori seara, ea adormea si nu il
auzea pe sotul ei cand venea acasa. Au incercat sa fac copii cu diferite tratamente, care au dus la
o oarecare crestere in greutatea a Adinei, dar nu cu mult. Adina spune a intotdeauna fusese
oraecum obsedata de aspectul sau fizi, deoarece de cand se stie avea cateva kg, peste cum si-ar fi
dorit ea sa arate. Se temea pentru casnicia ei, din cauza faptului ca nu aveau copii, ca deja nu mai
petrecea atat timp cu sotul ei, incepusera si certurile, plus ca nu ii placea felul in care arata fizic.
Se gandea ca daca mai slabeste, poate sotul ei nu ava avea ochi pentru alte femei( asa cum
credea ea) si va reincepe sa o iubeasca numai pe ea.
La inceput, totul parea ceva normal, vroia sa slabeasca cateva kg sis a ajunga sa I placa de ea
cand se priveste in oglinda. Totul decurgea normal, cateva serii de exercitii fizice pe zi,
mancare mai putina si mai sanatoasa, adica legume si fructe. Dupa cateva luni, vazand ca nu
reuseste sa slabeasca a inceput sa fie mai drastica cu ea si alimentatia. Pana si sotul observase ca
slabirea ei, era evident si ca ea nu mai gatea, mancau aproape numai verdeturi, tot felul de
salate, legume, carnea nu mai era incusa in meniu, in frigider se regaseau cele de mai sus, plus
iaurturi dietetice. De fiecare data cand se uita in oglinda, se vedea grasa. Ajunsese sa nu mai
manace cu sotul ei, pentru ca acesta sa nu observe cat de putin manaca, isi taia mancarea in
bucatele foarte mici, iar mancarea o mesteca de foarte multe ori pentru a avea senzatia de satul.
Incepuse si sa-si provoace voma. Alex, mai incerca sa o oblige sa manance cu el la masa, dar
desi acest lucru se intampla, ea isi provoca varsaturi dupa, pentru ca mancarea pe care o
consumase sa nu se depuna. El deja luase atitudine astfel, plus ca nu mai statea pana traziu la
serviciu, weekendurile le petreceau amandoi, incerca sa o scoata din cotidian, dar degeaba.
Tratamentul ei a inceput in ziua in care, Alex, venind de la serviciu, a gasit-o lesinata jos pe
covor. Atunci a chemat ambulanta, iar ea a fost transportata de urgent la spital unde timp de 2
luni I s-au administrat ingrijirile medicale necesare: perfuzii multe, deoarece din cauza faptului
ca tinea la silueta peste masura, era si deshidratata.
Tratamentul ei a inceput cu nutritionistul, psihologul si medical bineinteles. Desi acum a luat in
greutate si nu mai este sub limita normalului, cu ajutorul nutritionistului, medicului si cu sprijinul
sotului manca asemeni unei personae normale, incluzand si alte elemente in alimentatie, pe langa
verdeturi, ea freceventeaza inca cabinetul psihologului si probabil acest lucru va mai continua
pentru a –si putea reveni in proportie cat mai mare. Este dispusa sa adopte impreuna cu sotul un
copil.

2.
Alina este o tanara care a reusit sa invinga boala care cauzeaza una dintre cele mai lente si
dureroase morti, anorexia.
Alina a devenit anorexica la doar 12 ani si a petrecut multi altii promovand aceasta boala pe
Internet si incurajand fetele sa devina asemeni ei. Acum, sase ani mai tarziu, ea a invins boala,
iar pozele care odata reprezentau pentru ea imaginea perfectiunii o ingrozesc.
Ghemuita pe podea, vertebrele mele ieseau prin piele, aratam socant de slaba, insa pe palma
aveam scris cu marker negru cuvantul 'grasa'. Cand ma uit la aceasta poza, ma ingrozesc si simt
foarte multa furie fata de mine Fetele se încurajau fiecare online, spunând: mor de foame dar
perfecţiunea, este aproape. Am învăţat trucuri pentru a pacali medicul. Tot ce am vrut a fost să
fiu subţire şi am fost dispusa sa continui atit perfectiunea mea de sănătate, familie şi
viitor.Cantaream foarte putin. Mă simt ruşinata şi vinovata că am luat parte la aceasta comunitate
distructiva.
Ea spune ca abia acum isi da seama ca fetele care incurajeaza aceasta afectiune fac parte dintr-o
comunitate distructiva. În cazul în care mama ei întreba despre alimente, spunea ca manca
sandvisul in drum spre acasă de la şcoală. Pe ea nu o deranja ca vomita, deoarece asa isi asigura
pierderea in greutate. Până când avea 14 ani, se hranea numai cu apa, guma de mestecat si gris
pe care il manca numai daca il facea piure.A inceput sa devina palida şi incredibil de slaba,
parul ei se subtia si la dus cadeau smocuri din par. Mama ei deveins e suspicioasa si se purta ca
un “vulture”. Incerca sa plece inainte tuturor la scoala pentru a nu manca, dar intr-o zi o astepta
mama ei si a intrebat-o daca vrea o banana, iar ea i-a raspuns nu si apoi a fugit afara din casa.
atunci, prietenii şi mama au devenit toti suspecti, deorece nu mai aveam energie si aveam mereu
stare de lesin si ameteala. A incercat sa se ascunda, dar un coleg a auzit-o cum vomita in toaleta
si a spus profesorilor, care i-au spus mamaei ei, care a pus-o sa mearaga la un specialist . "Sa vad
acum fete care incurajeaza anorexia ma intristeaza foarte tare. Candva am crezut ca sunt
prietenele mele. Abia acum realizez cui ii pasa, de fapt de mine: familiei, prietenilor si
profesorilor mei. Imi este rusine si ma simt vinovata ca am facut parte dintr-o comunitate atat de
distructiva", a mai spus Alina. Cantarea foarte putin, timp de două luni, fusese tinuta la izolare in
clinica, era foarte diseprata s aplece inact a promis ca va urma planul de mancare, dar tot timpul
auzea o voce care I spune aca e grasa.. Ea povesteste ca era atat de obsedata ca e grasa, incat
ajunsese sa manance o punga de chipsuri in doua saptamani si ii lua si jumatate de ora sa mestece
o gura dintr-un sandwich. Colegii I spusesera iar profesorilor si ei mamei, si iar fusese pusa sub
izolare. In urmatorii doi ani, acontinuat sa recada si ajungea la spital la iecare 6 . la 16 ani a
recunoscut ca are o problema. A avut dureri constante in piept şi articulaţiile mele se simteau
rigide şi slabe.
Acum, Alina a reusit sa isi revina, atat cu ajutorul medicilor, dar mai ales cu ajutorul prietenilor
si familiei care au sustinut-o la fiecare pas si la randul ei incearca sa ajute alte fete care au picat
in capcana anorexiei. În septembrie 2009, a fost internata pentru a cincea şi ultima oară. A
petrecut patru luni în recuperare şi de această dată a simţit ca totul a fost diferit.
La varsta de 18 ani, ea a reusit sa ajunga la greutatea de 55 de kilograme si e foarte mandra de
cumarataacum.
3.
Maria este o adolescenta de 20 ani, care si-a dori mereu sa devina fotomodel. La varsta de 15 ani,
a dat prima sa proba in acest sens, dar a fost respinsa din cauza ca avea cateva kg in plus fata de
cerintele prevazute pentru aceasta cariera. Dupa al doilea refuz, a realizat ca trebuie sa mai dea
jos cateva kg. Totul i-a reusit, a si castigat o proba pentru a devein manechin, dar din cauza
faptului ca slabise repede, kilogramele date jos, au inceput sa se acumuleze intr-o cantitate dubla
fata de cea pe care o daduse jos. Fiind deja intrata in “ lume modei”, era necesar sa slabeasca iar
pentru a-si mentine slujba. Numai ca de aceasta data, avand 16 ani, stia sigur ca daca nu slabeste
isi va pierde ocazia de a-si vedea visul indeplinit. A inceput sa manance din ce in ce mai putin,
nu manca mancare cu grasimi si folosea multe laxative si diuretice pentru a elimina ceea ce
mancase.

Deja obserevase ca sanii incepusera sa I se micsoareze, parul ii cadea, iar unghiile I se rupea,
deoarece devenisera foarte moi. Pielea ajunsese de la culoarea normala la una galbuie. Isi aranja
mancarea, o muta in diferite locuri, la locul de munca nu manca din teama de a nu se ingrasa, isi
punea mancarea in diferite caserole mici, pentru a avea sub control cantitatea de mancare pe care
urma sa o manance. Devenise deja foarte slaba: avea 1,74 metri in inaltime, 48 de kilograme si
17 ani. Familia ei si colegele de munca observasera acest lucru. Familia a cerut ajutorul
medicului de familie, care de cand a vazut-o a recomandat imediat tratament de specialitate.
Cazul Mariei, este unul fericit, deoarece a primit ajutor rapid, anorexia nu s-a instalat in
totalitate, era la inceput, si acum la varsta de 20 ani, dupa multe luni de tratament, Maria are o
greutate de 60 de kilograme si este foarte multumita de ea si de faptul ca sis continua visul de a fi
manechin.
Obiective:

1. Identificarea factorilor care duc la aceasta situatie;


2. Surprinderea climatului familial din familiile cpersoanelor care sufera de aceasta boala;
3. Identificarea genului la care apare preponderant aceasta boala.
4. Identificarea tipului de persoana la care apare preponderant aceasta boala.

Ipoteze:

1. Daca persoana nu este multumita de imaginea sa din oglinda, poate dezvolta aceasta
boala;
2. Tensiunile din familie pot duce la aparitia acestei boli;
3. Femeile sunt mai predispuse la aceasta boala, din cauza ca ele tin mai mult la silueta;
4. Daca o persoana este vegetarian, atunci este mai predispusa la aceasta boala.
Chestionar

Anonim!

1. In ce masura obisnuiti sa realizati urmatoarele activitati?

Impartiti Manacati Mancati Nu mancati Faceti


mancarea in foarte putin numai mai mult de exercitii
bucatele legume si 3 mese pe zi fizice
mici fructe
In foarte mare
masura
In mare masura
Nici in mare, nici in
mica masura
In mica masura
In foarte mica masura

2. Cat de frecvent sunt intalnite urmatoarele situatii in familia dvs.?

Mai multe O data pe Mai multe O dată pe O dată la 2


decât o dată săptămână; decât o dată lună luni
pe pe lună
săptămână
Tensiuni
Conflicte
Reproşuri
Certuri

3. Ati trecut printr-una din urmatoarele situatii recent( in ultimul an)?


Da Nu
Divort
Pierderea unui copil
Pierderea locului de munca
Decesul cuiva drag

4. Cat de frecvent v-ati confruntat cu urmatoarele situatii?

Piele galbuie Cadearea parului Caderea dintilor


In fiecare zi
O data pe saptamana
O data pe luna
Mai rar

5. Cat de frecvent face exercitii fizice?

In fiecare zi
De 2 ori pe saptamana
De 3 ori pe saptamana
1 data pe luna
1 data la 2 luni
Mai rar
Niciodata

6. Sunteti multumit de imaginea din oglinda despre propriul corp?


a)Da.
b) Nu.

7. Cat de frecvent va cantariti greutatea ?

In fiecare zi
De 2 ori pe saptamana
De 3 ori pe saptamana
1 data pe luna
1 data la 2 luni
Mai rar
Niciodata

8. Va provocati voma dupa masa?


a) Da.
b) Nu.

9. Cat de frecvent ati apelat la urmatoarele:?

Laxative Diuretice
Dupa fiecare masa
In fiecare zi
O data pe saptamana
O data la 2 saptamani
O data pe luna
Mai rar
Niciodata

10. Ati avut in familie persoane care sufereau de aceasta boala?


a) Da.
b) Nu.

11. Care este ocupatia dvs.?


………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………

12. Considerati ocupatia dvs. ca fiind una care va provoaca stare de stress?
a) Da.
b) Nu.

13. Aveti copii?


a) Da.
b) Nu.

14. Care este greutatea dvs.?


………………………………………………………………………………………………

15. Care este inaltimea dvs.?


…………………………………………………………………………………………….
16. Care este sexul dvs?
a) Femeie;
b) Barbat.
17. Cati ani aveti?
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………….

18. Cum aţi caracteriza starea dvs. de sănătate?


………………………………………………………………………………………………
………………………………………………….

19. Care este starea dvs. civila?


………………………………………………………………………………………………
………………………………………………….

20. În care din variantele de mai jos se încadrează venitul familiei dvs.?
a) sub 399 ron;
b) 400-900 ron;
c) 901-1400 ron;
d) 1401- 1900 ron;
e) 1901-2400 ron;
f) peste 2401 ron.

Va multumesc!