Sunteți pe pagina 1din 19

Psihologia vârstelor

Delimitări conceptuale
Conf. univ. dr. Raluca SASSU
Încadrare
z Cunoaşterea psihologică este una dintre cele mai complexe
forme ale cunoaşterii umane;
z Psihologia generală ne oferă cunoştinţe fundamentale despre
sistemul psihic uman. De aceea preocupările ei sunt, cu
deosebire, sintetice, teoretice şi metodologice.
z Psihologia se prezintă ca un sistem cu diverse ramuri,
cuprinzând discipline specializate privind
z dezvoltarea psihică,
z învăţarea şi educaţia,
z analiza diverselor tipuri de activitate şi, în primul rând, a
muncii,
z studiul modificărilor patologice şi al comportamentului deviant,
z studiul creaţiei, al activităţii sportive sau artistice, etc.
Psihologia
învăţării

Psihologia Psihologia
creativităţii socială

Psihologia Psihologia
Psihologia
muncii vârstelor

Psihologia Psihologia
personalităţii organizaţională

Psihologia
clinică
Conţinutul psihologiei
vârstelor
z Studiază fiecare etapă de vârstă, cu
caracteristicile bio-psihice şi sociale;
z Delimitează stadii şi substadii pentru fiecare
vârstă;
z Identifică elementele specifice, comune şi
necomune ale vârstelor;
z Urmăreşte creşterea, dezvoltarea,
maturizarea fiinţei bio-psiho-sociale;
Istoricul dezvoltării psihologiei
vârstelor ca ştiinţă
z Psihologia vârstelor s-a dezvoltat în paralel cu psihologia
generală.
z Studiul științific al dezvoltării copilului a început acum
150 de ani;
z Până în sec. al XIX-lea NU s-au cercetat anii copilăriei,
chiar dacă această vârstă a fost recunoscută ca și
perioadă distinctă a vieții – de la 7 ani – la adolescență;
z Revoluția industrială din sec. al XIX-lea a scos în
evidență necesitatea studiului aprofundat al copilăriei –
necesitatea unor abilități noi – scris-citit și socotit;
z Studiul copilăriei - în legătură cu eficacitatea sistemului
educațional;
Istoricul dezvoltării psihologiei
vârstelor ca ştiinţă
z În sec. al XX-lea s-a recunoscut necesitatea și
importanța capacităților necesare într-o societate
tehnologică – legătura cu vârsta la care se încheie
studiile: 10, 14, 16, 18;

z Progresul ştiinţific în domeniul psihologiei vârstelor s-a


realizat în strânsă interdependenţă cu progresele în
domeniul psihologiei (apariţia, dezvoltarea şi optimizarea
metodelor de cercetarea psihologică).
Istoricul dezvoltării psihologiei
vârstelor ca ştiinţă
z Psihologia dezvoltării = dezvoltarea
capacităţilor, aptitudinilor, funcţiilor,
proceselor în diferite stadii de vârstă
z Psihologia vârstelor = caracteristici
psihice, sociale, fizice ale diferitelor vârste
z Explicațiile științifice ale dezvoltării au un
principiu comun și central:
dezvoltarea
Rezultat al
creșterii

Prin
interacțiunea
copilului cu
mediul
Istoric
z Două direcții se conturează în psihologia dezvoltării ca
știință:
z Creșterea – provine din biologie și evoluționism

z Influența factorilor de mediu – impactul mediului


asupra dezvoltării copilului
z Dezvoltarea este considerată mai mult ca un proces al
achiziției culturale decât un proces al creșterii biologice
z Cairns, 1998, consideră că rădăcinile biologice ale
psihologiei dezvoltării sunt cele mai puternice
z El identifică 2 idei principale în biologia sec XIX care au
stat la baza psihologiei dezvoltării:
z Principiile lui von Baer (1792-1876)
z Teoria evoluționară a lui Darwin (1809-1882)
Principiile dezvoltării, von
Baer
z A fost un pionier al embriologiei comparate
z S-a născut în Estonia, unde și-a început cariera ca biolog
z Dezvoltarea parcurge stadii succesive, de la general la specific și de
la un status inițial de omogenitate la diferențiere crescândă
z Când și-a început studiul, preformaționismul era parte acceptată a
conceptului de dezvoltare (preformaționism = teorie a dezvoltării
conform căreia toate proprietățile esențiale ale unui individ sunt
presetate la naștere)
z Ca și alternativă a preformaționismului, în sec. XIX a apărut
recapitulaționismul (= teorie a dezvoltării conform căreia, în perioada
embrionară un organism parcurge formele adulte ale speciilor din
care a evoluat.
z A respins ambele teorii
z A considerat că noutăți, aspecte inedite ale dezvoltării pot să apară
în orice moment
Evoluția dezvoltării, Ch.
Darwin
z Este creditat ca fiind cel care a pus bazele
științifice ale psihologiei dezvoltării
z a fost interesat de capacitatea înnăscută a expresiilor
emoționale
z Și-a observat propriul fiu, Doddy, între a 2-a și a 4-a lună
de viață și a găsit evidențe în ceea ce privește furia,
teama, surpriza, bucuria
z Lucrările sale scot în evidență relația dintre ontogeneză
= dezvoltarea individuală și filogeneză = evoluția
speciilor.
Istoricul dezvoltării psihologiei
vârstelor ca ştiinţă
z În 1882, psihologul german Wilhelm Preyer publică cartea The
Mind of the Child, lucrare ce a fost tradusă în limba engleză în
1888.
z Începând cu 1882, Stanley Hall a întocmit chestionare pentru
copii şi a publicat răspunsurile la chestionare, sub titlul „The
contents of children’s mind”, în revista înfiinţată de el –
Pedagogical Seminary, în 1891 – astăzi Journal of Genetic
Psychology;
z Alfred Binet şi Theodore Simon, în 1905, au întocmit primele
scale standardizate în vederea măsurării inteligenţei la copii;
z James Mark Baldwin – editor fondator al The Psychological
Review , 1895 și printre primii președinți ai American
Psychological Association 1897
z Între 1903 și 1908 a fost profesor de filosofie și psihologie la
Universitatea John Hopkins
Istoric
z Abordarea lui Baldwin
z Dezvoltarea progresivă a cunoașterii în copilărie
z Beneficiile dezvoltării parcurg serii de stadii distincte
z Stadiile încep la naștere cu reflexele motrice înnăscute
z Stadiile progresează de la achiziția limbajului la gândirea
logică
z Progresul stadiilor depinde de feedbackul din partea
mediului
z Mecanismele dezvoltării includ asimilarea și acomodarea
z Un copil este produsul experienței sociale dar și a creșterii
biologice
Istoric
z Charlotte Bühler şi Hildegard Hetzer, în 1932,
au elaborat teste pentru copiii mici, referitoare la
anumite niveluri de dezvoltare;
z John Watson, 1920, a folosit metoda
experimentului în cercetarea diferitelor tipuri de
condiţionări la copiii mici;
z Jean Piaget, în 1923, a pus temelia abordării
cogniţiei la copii;
Istoricul dezvoltării psihologiei
vârstelor ca ştiinţă
z Alături de aceste cercetări s-au înfiinţat Institute de cercetare şi
Universităţi care au avut ca obiect al activităţii dezvoltarea sub
diferitele ei aspecte:
z Institutul Jean Jaques Rousseau, în Geneva, condus de E.
Claparede, mai târziu de J. Piaget;
z Clinic of Child Development, în Yale, condus de Arnold Gesell,
din 1950 – Gesell Institute of Child Development ;
z Fels Research Institute în Chicago;
z Universităţi:
z Stanley Hall - Clark University;
z J. M. Baldwin – Princeton;
z William Stern – Hamburg;
z Alfred Binet – Paris;
z Charlotte Bühler - Viena;
Istoricul dezvoltării psihologiei
vârstelor ca ştiinţă
z De o foarte mare importanţă în evoluţia psihologiei dezvoltării au
fost şi studiile din SUA, care au început în jurul anilor 1920-1940,
studii longitudinale foarte elaborate. Aceste metode şi studii
cunosc o nouă tendinţă în Europa, revenind în actualitate odată
cu cercetările lui Schneider şi Edelstein – 1990.
z Din perspectiva studiilor cultural – antropologice cu copii ai
popoarelor primitive (Mead 1928, Benedict 1938) şi a evaluării
materialelor etnologice (Whitning & Child 1953), psihologia
dezvoltării s-a corelat şi cu fenomenele dependente de cultură –
anii 40, 50 - în ceea ce priveşte socializarea, stilurile
educaţionale, comportamentele interculturale.
z De la mijlocul anilor 50, prin intermediul SUA, are loc o
redescoperire a lui Piaget, fapt ce a dus la noi interpretări şi noi
cercetări în domeniu.
z Tot Heidi Keller (1998) schiţează tendinţele actuale ale acestei
ramuri psihologice.
Tendinţe actuale în psihologia
vârstelor
z Se păstrează interesul crescut pentru explicarea dezvoltării,
mecanismele, condiţiile ce stau la baza modificărilor pe parcursul
dezvoltării, Miller 1989, De Ribeau 1989;
z Se păstrează şi interesul pentru anumiţi factori ai
dezvoltării/variabile: autoritatea părinţilor, despărţirea de mamă,
etc.;
z S-au întărit aspectele legate de psihologia copilului;
z A crescut interesul în ceea ce priveşte surprinderea
comportamentului ca şi variabilă independentă;
z S-au modificat aspectele legate de procesele cognitive, pe lângă
Piaget a crescut importanţa ştiinţelor cognitive (vezi teoria
prelucrării informaţiei);
z Începând cu anii 80 a apărut contextul ecologic al dezvoltării;
z Au revenit studiile longitudinale, s-a redescoperit metoda
observaţiei, s-a întărit perspectiva istorică a dezvoltării;
Psihologia dezvoltării în
secolul XX
z BAHAVIOURISMUL
z J. Watson
z A considerat potențialul de învățare al copiilor ca fiind
esențial
z A studiat achiziția fricilor iraționale prin intermediul
învățării
z Punct de vedere extrem asupra plasticității umane
z Copilul în dezvoltare este maleabil și predispus la
efectele influențelor mediului
z Nature în detrimentul nurture
Psihologia dezvoltării în
secolul XX
z MATURIZAȚIONISMUL
z Abordare opusă beaviourismului
z GESELL
z A utilizat metoda observației
z Teoria sa are rădăcinile în biologie
z Maturizare = concept central = secvență de
caracteristici a creșterii fizice, puternic influențată
de moștenirea genetică, care se desfășoară pe
măsură ce indivizii cresc; este comună tuturor
membrilor unei specii