Reforma institutiilor publice locale.

Indicatori ai descentralizarii
Cristina Bajenaru

În perioada de dupa 1989 tarile Europei Centrale si de Est au suferit schimbari

fundamentale care au afectat vietile lor sociale si politice. În acet proces de transformare
se pot identifica anumite aspecte comune care sugereaza un pattern comun al schimbarii
sociale si politice. Printre aceste caracteristici putem enumera: tranzitia de la sistemul
unipartidist la unul pluripartidist, abandonarea principiului centralismului în favoarea
descentralizarii, adoptarea principiului separarii puterilor în stat. Se încearca întarirea
controlului statului asupra administratiei având în vedere necesitatea garantarii actelor
publice; se resimte nevoia de a legitima actele publice. Ma i mult, exista un acord în ceea
ce priveste necesitatea cresterii eficientei, eficacitatii si flexibilitatii administratiei
publice.
În acest context al schimbarilor se produc o serie de modificari în filosofia
administrativa si a furnizarii de servicii sociale. Apare în prim plan ideea de stat al
bunastarii care s-a dovedit a fi solutia optima pentru tarile occidentale.
La aparitia sa în perioada anilor ‘50-’60 statul bunastarii dispune de resurse
abundente ( fiind înregistrata o perioada de crestere economica si dezvoltare puternica ).
În aceste conditii cheltuielile publice se puteau situa la un nivel ridicat . În perioada
respectiva cheltuielile publice chiar au depasit cresterea economica. Era evident însa ca în
acest ritm statul nu putea rezista multa vreme.
Anii ’70 marcheza debutul crizei statului bunastarii . Odata cu criza petrolului din
1974 se declanseaza si criza statului bunastarii acesta confruntându-se cu probleme
deosebit de complexe cum ar fi : cresterea somajului, scaderea natalitatii si cresterea
duratei de viata care au ca efect un proces de îmbatrânire a populatiei, cresterea costurilor
sociale si a numarului celor în dificultate, segmentare economica, o polarizare a
economiei si implicit a societatii deoarece cei care lucreaza în ramur ile de vârf ale
economiei beneficiaza de salarizare ridicata, securitatea locului de munca, conditii bune
de munca, posibilitati de promovare spre deosebire de indivizii angajati în sectorul
secundar care au drept “ beneficii” contracte de munca pe timp limitat, salarizare scazuta,
putere scazuta a sindicatelor. ( C. Zamfir, 1995 )
 Toate aceste procese pun problema modului optim de solutionare a lor . În
acest context dupa o perioada în care optiunea pentru un sistem centralizat de acordare a
beneficiilor cetatenesti era perfect valabila si aplicabila se încearca o descentralizare a
serviciilor care s-au dovedit a nu fi foarte eficiente. Pentru aceasta se are în vedere
posibila retragere a statului din functia sa de principal furnizor de bunastare în sensul ca
el va avea doar rolul de a coordona activitatea unor agenti care vor lucra direct în
comunitate. Statul este cel care formuleaza strategia si urmareste aplicarea ei, însa nu mai
intervine direct . El îsi stabileste criteriile de performanta ce trebuie îndeplinite de catre
cei care vor furniza respectivul serviciu. În plus se deleaga o serie de responsabilitati la
nivel local si în ceea ce priveste asigurarea fondurilor pentru a se acorda anumite
beneficii. Resursele financiare nu vor mai veni exclusiv de la nivel central, ci vor trebui
asigurate de la bugetul local; pentru aceasta este necesar ca acest buget sa fie astfel
constituit încât sa poata acorda cetatenilor beneficiile stabilite prin lege. Conceptul de
cetatean este unul extrem de important în societatea moderna, mai ales acela de cetatenie
sociala. Vorbind despre cetatenie avem în vedere dinamica dintre drepturile sociale si
cele civile si politice. Teoria liberala moderna argumenteaza ca cetatenia sociala
constituie un set de principii pe care oricine este interesat sa le accepte. Implicând
drepturi si obligatii calitatea de cetatean presupune faptul ca indivizii participa la viata
sociala, sunt consultati cu privire la anumite decizii care se iau si care îi privesc
nemijlocit .
În cadrul procesului de descentralizare care are loc în toate societatile rolul
cetateanului este unul foarte important, acela de partener în luarea deciziilor la nivelul
comunitatii. În acest proces al descentralizarii un rol deosebit revine comunitatii care nu
este “ doar beneficiarul pasiv al economiei sau al beneficiilor sociale oferite de catre
stat”, ci are propriile resurse pe care le poate mobiliza si “poate dezvolta mecanisme
specifice de producere a bunastarii, complementar cu/si în prelungirea celor ale
economiei si statului.” (C:Zamfir, 1999). Prin procesul de descentralizare are loc o
deschidere pentru participarea cetatenilor la rezolvarea problemelor proprii. Se produce
de asemenea o reevaluare a rolului institutiilor publice locale care dobândesc o mai mare
importanta. Acestea câstiga o larga autonomie, “încetând a reprezenta statul central la
nivel local, ci comunitatea locala ca membra a colectivitatii globale, în mod natural este
orientata catre un alt tip de participare democratica: pe lânga participarea electorala, se
dezvolta participarea continua atât la identificarea nevoilor, cât si a resurselor; atât la
luarea deciziilor, cât si la actiunea de punere a lor în practica.”(C.Zamfir, 1999).
Autoritatile locale pot fi acelea care sa organizeze parteneriatul ce este necesar a se
realiza între toti actorii locali implicati .
În tarile în curs de dezvoltare acest proces al descentralizarii duce la cresterea
cerintelor ca autoritatile publice locale sa furnizeze resursele si sa finanteze serviciile
publice. Exista însa anumite constrângeri bugetare în transferul resurselor de la nivel
central la nivel local. Rezulta, de aici, o diferenta semnificativa între resursele necesare si
cele disponibile. În acest context este importanta capacitatea autoritatilor locale de a
mobiliza resursele existente pe plan local. Pentru a putea realiza acest obiectiv este
necesara existenta unei retele fiscale si de control care impune urmatoarele conditii: a)
responsabilitatile pentru furnizarea serviciilor sa fie clar delimitate între nivelele de
guvernare, b) capacitatea de a genera resurse proprii sa fie sporita, c) transferurile de la
nivel central catre nivelul local sa fie predictibile si constante.
Având în vedere aceste responsabilitati multe tari în tranzitie au înfiintat banci
municipale de dezvoltare ca un canal pentru creditele municipale. Unele administreaza
împrumuturi din surse guvernamentale. Pentru altele s-a cautat sa serveasca ca punte
pentru piata de credit privata pentru a se împrumuta pe piata interna sau pe piete straine
(adesea prin garantii guvernamentale) si a oferi împrumuturi autoritatilor locale direct sau
prin intermediul bancilor locale.
Si tarile industrializate si-au înfiintat institutii financiare specializate pentru
sustinerea dezvoltarii economiei locale. De exemplu, exista intermediari financiari locali
în Belgia, Finlanda, Franta, Spania si Suedia; corporatii financiare municipale în Canada;
si banci municipale în SUA.
Nu exista un pattern bine definit cu privire la proprietate printre intermediarii
europeni specializati în ceea ce priveste finantele municipale. Unele institutii sunt în
proprietate privata (ex. Franta, Spania), altele sunt proprietate publica (Belgia, Oalnda).
Sectorul public poate fi prezent la nivelele centrale sau locale ale guvernarii. Astfel,
institutia financiara municipala din Finlanda este proprietatea unei asociatii de guvernari
locale. Agentia financiara a autoritatilor publice locale din Suedia, “ Kommuninvest” este
proprietatea asociatiei guvernelor locale, dar este administrata privat.
În unele tari, Banca Mondiala a ajutat administratia publica locala prin fonduri de
dezvoltare municipala. Cercetatorii domeniului arata ca latura de investitii a avut succes
îndeplinindu-si obiectivele. Componenta de dezvoltare institutionala, focalizata pe
administrarea locala si pe construirea capacitatii tehnice, pare a avea un succes limitat. În
termeni de mobilizare a resurselor din surse oficiale multiple, realizarile au fost modeste
sau au esuat. De aceea, viitorul acestei operatiuni pare a fi încurajarea tranzitiei la
sistemele de credite municipale bazate pe piata care sa includa autosustinerea
intermediarilor financiari pentru investitiile autoritatilor publice locale. Se urmareste ca,
în final, sa se defineasca conditiile pentru împrumuturile municipale si transformarea
acestor fonduri de dezvoltare în operatiuni bazate pe piata. Acesta este înca o tema care
se discuta la nivelul expertilor pentru a fi gasita cea mai buna solutie de rezolvare.
Descentralizarea presupune îns a nu doar partea financiara, ci este legata si de
delegarea autoritatii si responsabilitatilor catre nivelele locale de guvernare. Diversi
cercetatori au încercat elaborarea unui cadru care poate da masura descentralizarii unei
tari. Astfel, se considera ca din punct de vedere politic este importanta desfasurarea
alegerilor la intervale regulate, prin vot secret pentru ca se ofera posibilitatea liderilor sa
ia în considerare nevoile si preferintele celor care I-au ales. Din punct de vedere
administrativ, exista acordul asupra faptului ca descentralizarea este mai eficienta atunci
când autoritatile locale au posibilitatea de a decide cu privire la functionarii sai. Aceasta
le confera o mai mare flexibilitate. De asemenea, descentralizarea presupune ca
autoritatile locale sa-si poata determina prioritatile. Sunt extrem de importante si relatiile
interguvernamentale, care sunt resursele la care au acces diverse nivele ale guvernarii,
care este politica nationala în domeniul disciplinei financiare. (Anexa I)
Însa descentralizarea nu se poate face la întâmplare pentru ca ar da nastere la o
serie de procese nedorite, ci trebuie realizata dupa o logica care sa permita eficientizarea
activitatii si nu deruta în ceea ce priveste responsabilitatile ce revin fiecaruia în acest
proces. Legat de aceste probleme ale descentralizarii, C. Zamfir identifica câteva “
patologii “ si anume: uneori descentralizarea reprezinta un mod al autoritatilor centrale
de a scapa de responsabilitatea problemelor pe care ele însele nu le pot rezolva;
 obligarea autoritatilor locale sa conteze prea mult pe resursele
locale, cu un transfer insuficient de la bugetul central la bugetele locale este de natura a
mentine si accentua dezechilibrele regionale;
lipsa de suport tehnic a autoritatilor locale. Delegarea
responsabilitatilor de solutionare a unei game largi de probleme, fara însa a sprijini
autoritatile locale sa dezvolte competentele necesare este de natura a crea discontinuitati
si întârzieri în proces, putând crea chiar situatii de haos;
lipsa de control a realizarii obiectivelor politice si a standardelor
nationale, lipsa de monitorizare a respectarii drepturilor acordate prin
lege.”(C.Zamfir,1999)

Cadrul legislativ

România a optat si ea ca si restul tarilor est – europene pentru o descentralizare a

activitatii institutiilor publice. Pentru aceasta era necesara o revizuire a legislatiei în
vigoare care sa permita autonomia locala.A aparut astfel legea 69/1999, legea
administratiei publice locale prin care se stipuleaza ca “ administratia publica în unitatile
administrativ teritoriale se întemeiaza pe principiile autonomiei locale, descentralizarii
serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si
consultarii cetatenilor în problemele locale de interes deosebit.” Se defineste autonomia
locala ca fiind “ dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale
de a rezolva si gestiona, în nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a
treburilor publice, în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta”. Aceste
principii nu trebuie sa aduca atingere caracterului de stat unitar national al României.
Dupa capitolul introductiv care enunta principiile conform carora se va realiza
descentralizarea sunt detaliate responsabilitatile ce revin fiecareia din structurile
administratiei publice locale si anume: Consiliul local, Primarul, Secretarul, Consiliul
judetean, Prefectul.
Capitolul doi al respectivei legi are în vedere componenta si constituirea
consiliilor locale, atributiile acestora, si functionarea lor. Consiliile sunt compuse din
consilieri alesi prin vot conform legii privind alegerile locale. Consiliul local este cel care
aproba statutul comunei sau orasului, aproba bugetul local, stabileste taxele si imozitele
locale, administreaza domeniul public, infiinteaza institutii si agenti economici de interes
local, coordoneaza activitatea Directiilor pentru protectie sociala si a celei pentru
protectia copilului.
Sedintele Consiliului local sunt publice. Mai mult decât atât se prevede ca
problemele de buget se vor discuta întotdeauna în sedinta publica ceea ce poate asigura o
mai mare vizibilitate a activitatilor Primariei si a modului în care sunt gestionate
resursele. De asemenea, se subliniaza faptul ca acesti consilieri locali sunt în serviciul
colectivitatii.
Primarului este seful administratiei publice locale si raspunde în fata consiliului
de buna functionare a acesteia.Primarul este cel care conduce serviciile publice locale,
poate propune consultarea cetatenilor cu privire la diverse probleme ale localitatii prin
referendum, intocmeste proiectul bugetului local, este ordonator principal de crdite,
controleaza activitatea functionarilor Consiliului local.
Acestea sunt câteva din atributiile Primarului din care se poate observa ca el este
în slujba comunitatii pe care trebuie sa o reprezinte.
Secretarului Primariei îi este dedicat un capitol special din lege. Secretarul este o
persoana cu studii superioare juridice sau administrative, este numit de prefect care este
singura persoana care îl poate sanctiona sau elibera din functie.De asemenea, se prevede
ca “ serviciile publice ale comunei sau ale orasului se organizeaza de catre consiliul local,
în principalele domenii de activitate, potrivit specificului si nevoilor locale, cu
respectarea prevederilor legale si în limita mijloacelor financiare de care dispune”.
Sunt reglementate constituirea si componenta consiliului local si functionarea
acestuia, atributiile consiliului judetean si ale presedintelui acestuia. Într-un capitol
special se prevede administrarea bunurilor publice. “Apartin domeniului public de interes
local sau judetean toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt afectate unei
utilitati publice, sunt de uz sau de interes public si nu au fost declarate de interes national.
Aceste bunuri sunt: “terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public local
sau judetean, pietele, retelele stradale, parcurile publice, cladirile, monumentele de
interes public local sau judetean, padurile si lacurile care, potrivit legii, nu apartin
domeniului public de interes national “. În legatura cu aceste bunuri se prevede ca “sunt
inalienabile, imprescriptibile si insesizabile”.
În capitolul dedicat edministrarii finantelor publice se prevede ca “Autoritatile
administratiei publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, proportional cu
competentele ce le revin potrivit legii, de care pot dispune în mod liber”. Problema
principala este aceea ca nu se prevede în mod explicit care sunt sursele bugetare pe care
le pot utiliza administratiile publice locale si mai ales nu se realizeaza decât în mica
masura descentralizarea financiara si cei din teritoriu se confrunta cu mari probleme din
aceasta cauza . Desi se deleaga o serie de responsabilitati la nivel local cu privire la plata
unor drepturi (nu sunt prevazute sursele de finantare). Din aceasta cauza autoritatile
locale au multe probleme în asigurarea acestor drepturi. Actuala lege prevede ca
dispozitiile privitoare la venituri si cheltuieli se vor completa cu prevederile din legea
privind finantele publice.
Este reglementata, de asemenea, activitatea prefectului care este reprezentantul
guvernului în fiecare judet si în municipiul Bucuresti.”Între prefecti, pe de o parte, si
consiliile locale, judetene si primari, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare”.
Ceea ce înseamna ca pentru a se asigura o buna eficienta a activitatii trebuie sa existe
relatii de colaborare între acesti actori ai spatiului public evident fiecare respectând
atributiile pe care le are prin lege. Prefectul poate ataca hotarârile administratiei publice
locale în instanta dar nu se poate amesteca în activitatea acestora în alt mod.
Actuala lege pune bazele de principiu ale descentralizarii administratiei publice
prevazând cum trebuie sa se desfasoare activitatea, însa ramân o serie de aspecte
nesolutionate cum ar fi cele privind finantarea anumitor programe.
În completarea legii administratiei publice locale, ca o îmbunatatire a acesteia este
ordonanta de urgenta privind organizarea administratiei publice locale si regimul general
al autonomiei locale.
În aceasta ordonanta se prevede ca “autoritatile administratiei publice centrale nu
pot stabili sau impune nici un fel de responsabilitati autoritatilor administratiei publice
locale, în domeniul descentralizarii unor servicii publice, ori crearii de noi servicii
publice fara sa le asigure mijloacele financiare corespunzatoare pentru realizarea
respectivelor responsabilitati”. Aceasta este o prevedere importanta daca avem în vedere
situatia care s-a creat odata cu descentralizarea ajutorului social si prevederea ca acesta sa
fie acordat de Primarie. Neavând si fondurile necesare pentru a acorda acest beneficiu se
poate spune ca aces ta a devenit ineficient ca mijloc de ajutorare a celor saraci. Daca nu se
au în vedere toate implicatiile unei astfel de decizii pot aparea deficiente foarte mari în
activitatea diferitelor servicii. Astfel se preconizeaza ca institutiile de învatamânt vor fi la
rândul lor sustinute din bugetul consiliilor locale, însa este necesar sa fie bine pregatit
acest demers pentru a se evita situatiile neplacute.
“Autoritatile administratiei publice centrale vor consulta, înainte de adoptarea
oricarei decizii, autoritatile administratiei publice locale, în timp util si în mod adecvat, în
toate problemele care le privesc în mod direct”
Aceste prevederi legale stabilesc cadrul în care se va desfasura activitatea
administratiei publice, principiile care coordoneaza reforma administrativa care are loc
atât la nivel central cât si la nivel local si creioneaza liniile viitoarei functionari a
administratiei aratând reevaluarea rolului institutiilor publice locale în noul context
mondial.
Legea 69/1991 a fost modificata pr in ordonanta de urgenta 22/1997 pentru
modificarea si completarea Legii 69/1991 republicata.În aceasta ordonanta se afirma ca “
primarul actioneaza si ca reprezentant al statului în subdiviziunea teritoriala în care a fost
ales; el este cel care supravegheaza realizarea masurilor de asistenta sociala, ajutor social
si protectie a drepturilor copilului si are atributii legate de repartizarea locuintelor sociale
pe baza criteriilor stabilite de consiliul local.
Sunt facute anumite modificari cu privire la serviciile publice; astfel se prevede ca
acestea se organizeaza de catre consiliul local în conformitate cu nevoile locale si în
limita mijloacelor financiare disponibile.
Consiliul local este cel care hotaraste finantarea, colaborarea sau asocierea cu
organizatii neguvernamentale sau alti parteneri sociali în vederea realizarii în comun a
unor proiecte de interes local.
La aceste legi, se adauga statutul functionarului public si legea bugetelor locale.
Toate acestea reprezinta cadrul care permite autoritatilor locale sa ia decizii în
ceea ce priveste buna functionare a orasului sau comunei dar si în ceea ce priveste
bunastarea cetatenilor sai. Pot fi astfel adoptate masurile de protectie sociala necesare
pentru cei aflati în dificultate.

Indicatori ai eficientei autoritatilor locale

Vorbind despre descentralizare avem în vedere nu doar schimbarile care la au loc

la nivel administrativ, ci realizarea acestora din perspectiva îmbunatatirii calitatii vietii, a
eficientizarii furnizarii de programe si servicii sociale. Prin legea administratiei publice
locale, autoritatile locale au capatat o serie de responsabilitati ce tin de buna desfasurare a
vietii cetatenilor comunitatii pe care o reprezinta. Este vorba de acordarea ajutoarelor
pentru saraci, dar si de responsabilitati cum ar fi cele de administrare a scolilor. Toate
acestea sunt probleme carora autoritatile trebuie sa le faca fata cu resursele limitate care
exista.
Având în vedere responsabilitatile noi pe care le-a capatat, putem porni de la
ideea ca o buna guvernare are impact la nivelul conditiilor de viata ale cetatenilor
comunitatii respective. Pentru a avea masura unei bune guvernari vom avea în vedere
anumiti indicatori. Acestia ne pot oferi o imagine a perceptiei cetatenilor, dar si a
functiona rilor cu privire la autoritatile locale. O serie de indicatori se refera la participare:
participarea femeilor în Consiliul local, participarea la dezbaterile municipale,
participarea sectorului privat la furnizarea de servicii, atitudinea liderilor cu privire la
participarea societatii civile, participarea ONG-urilor la implementarea programelor de
servicii sociale si la realizarea proiectelor municipale. Exista apoi indicatori ai viziunii
strategice: existenta unei strategii privitoare la dezvoltarea orasului, existenta unei
strategii de reducere a saraciei, regularitatea cercetarilor prin care sa se stabileasca
viitoarea strategie necesara pentru dezvoltarea orasului. Urmatorii indicatori au în vedere
regulile existente. Din acest punct de vedere se urmareste respectarea regulilor si
standardelor orasului, impunerea regulilor de siguranta în cladirile oficiale si în scoli,
lupta împotriva violentei, calitatea legislatiei. Pe lânga acestia sunt indicatori care
urmaresc transparenta activitatii autoritatilor locale, responsabilitatea, realizarea
consensului cu privire la anumite decizii, egalitatea reprezentarii, eficienta activitatii,
gradul de descentralizare.
Setul de indicatori reprezinta o adaptare dupa setul de indicatori ai bunei
guvernari elaborat de PNUD pentru a permite o masura a reactiei cetatenilor la actiunile
autoritatilor centrale si a le permite autoritatilor sa-si monitorizeze performantele.

Anexa I

Indicatori pentru caracterizarea descentralizarii

Din punct de vedere politic

1. Guvernantii sunt alesi ?

2. Exista alegeri pluripartidice?
3. Votul este secret?
4. Alegerile au loc la intervale regulate ?
5. Alegerile sunt libere si corecte?
6. Autoritatile centrale au autoritatea de a scimba rezultatele alegerilor locale?
7. Primarul este ales direct, indirect sau numit?
8. Cât de eficienta este societatea civila în lupta împotriva coruptiei? (raspunsul
este dat pe o scala cu 5 variante – de la ineficient la foarte eficient).

Din punct de vedere administrativ

1. Care este cadrul în care functioneaza autoritatile locale (responsabilitati si

limitari).
2. Care veriga administrativa este responsabilila de salarizarea si angajarea
functionarilor.
3. Cine aproba bugetul pentru fiecare nivel administrativ? (pentru nivelul central
si pentru cel local).

Din punct de vedere fiscal

1. Ce procent din cheltuielile locale este finantat prin granturi

interguvernamentale? (Este mai probabil ca cetatenii sa-si traga la raspundere
liderii pentru deciziile financiare atunci când taxele pe care le platesc sunt
cheltuite pe plan local).
2. Ce procent din cheltuielile locale este sustinut din venituri locale?
3. Ce procent din cheltuielile locale se realizeaza din fonduri extrabugetare? (cât
de importante sunt fondurile extrabugetare pentru veniturile locale).
4. În ce masura autoritatile locale au posib ilitatea de a realoca fonduri din buget
pentru alte categorii sau au nevoie pentru aceasta de aprobare de la nivel
superior.
5. În ce masura alocatiile bugetare depind de standarde de performanta.
6. Cât reprezinta salariile din bugetul local. (În conditiile în care salariile
reprezinta un procent mare din bugetul local-mai ales în cazul în care acestea
sunt determinate la un nivel mai înalt-guvernarea locala este destul de putin
capabila sa raspunda nevoilor locale.)

Proiectarea relatiilor interguvernamentale este importanta pentru o serie de

aspecte de dezvoltare care include macrostabilitatea, furnizarea de servicii,
reteaua de securitate sociala, reducerea saraciei, privatizarea etc. Exista situatii în
care lipsa reglementarilor clare poate conduce la cheltuieli nejustificate din partea
autoritatilor locale, cheltuieli preluate apoi la bugetul de stat si care obliga la
crearea de masa monetara si au ca efect inflatia.
De asemenea, precizarea responsabilitatilor pentru fiecare nivel de
administrare este utila pentru a nu pune nivelul local în situatia de a trebui sa
furnizeze anumite servicii fara a avea si resursele necesare realizarii acestor
obiective.

1. Se specifica cu claritate care sunt functiile fiscale pentru fiecare nivel

administrativ?
2. Functiunile desemnate pentru fiecare nivel. (Este posibil ca diversele nivele de
administratie sa fie implicate în alte aspecte ale furnizarii serviciilor si de
accea fiecare trebuie sa aiba foarte bine specificate functiile, pentru a se evita
esecul)
3. Exista functiuni care sa fie desemnate pentru mai multe nivele? (o lista
concurenta)
4. În cadrul caror sectoare exista aceasta problema?
5. Exista o desemnare clara a veniturilor pentru fiecare nivel de administratie?
(transferurile stabile si predictibile sunt importante deoarece permit
autoritatilor locale sa-si planifice bugetul pe termen mediu)
6. Modalitatea de distributie a transferurilor financiare.
7. Posibilitatea autoritatilor locale de a face reduceri ale cheltuielilor în
perioadele de criza.

Anexa II
Indicatori ai participarii:
• Reprezentarea femeilor în consiliul local;
• Participarea membrilor Consiliului Local la dezbateri;
• Stimulentele acordate de municipalitate sectorului privat. Participarea la economia
locala;
• Participarea sectorului privat la furnizarea de servicii sociale;
• Atitudinea liderilor cu privire la participarea societatii civile;
• Participarea ONG-urilor la implementarea programelor sociale;
• Participarea mediilor academice la elaborarea strategiei municipale, evaluarea
acesteia de catre specialisti;
• Gradul de descentralizare;

Indicatori ai viziunii strategice:

• Existenta unei viziuni strategice disponibile;
• Existenta unei startegii antisaracie;
• Strategii pentru fiecare arie prioritara;
• Regularitatea eforturilor pentru cercetare în vederea imbunatatirii strategiilor deja
existente sau a elaborarii unor noi strategii;

Indicatori ai legalitatii:
• Respectul publicului pentru legi si reguli ale orasului;
• Impunerea standardelor de siguranta în cladirile oficiale si în scoli;
• Eficienta masurilor anticoruptie în administratie;
• Lupta împotriva criminalitatii si a violentei; Calitatea mediului legislativ.

Indicatori ai transparentei:
• Participarea saracilor la programele de combatere a saraciei;
• Transparenta în selectia si promovarea personalului municipalitatii;
• Eficacitatea masurilor de educatie publica.

Indicatori ai responsabilitatii:
• Mecanismele de a asigura raspunsurile la nevoile si aspiratiile cetatenilor;
• Educarea staff-ului pentru cresterea responsabilitatii si eficientei ;
• Mecanismele de raspuns la plângerile si sesizarile cetatenilor;
• Adecvarea alocarilor bugetare la necesarul impus de furnizarea serviciilor sociale;
• Calitatea si siguranta drumurilor si a transporturilor;
• Programele pentru îngrijirea copiiilor si tinerilor;
• Initiative municipale pentru îngrijirea mediului.

Indicatori ai realizarii consensului:

• Sprijinul acordat de partidele politice cu privere la strategiile municipale importante;
• Utilizarea mass-media pentru realizarea consensului public;
• Punerea problemelor importante pe agenda discutiilor oficialitatilor;
• Mecanismele sociale pentru consultarea partenerilor din societatea civila;

Indicatori ai echitatii:
• Incidenta saraciei la nivelul localitatii;
• Extinderea reprezentarii femeilor în pozitii de conducere.

Indicatori ai eficacitatii si eficientei:

• Utilizarea tehnicilor si instrumentelor manageriale moderne în administrarea
localitatii;
• Gradul de reforme administrative si procedurale;
• Inovatii privitoare la managementul financiar;
• Atentia acordata cercetarii si dezvoltarii;
• Accesul la reteaua de apa potabila si la sistemul sanitar primar;
• Extinderea acoperirii serviciilor de canalizare;
• Accesul universal la educatia de baza;
• Calitatea serviciilor de asistenta medicala primara;
• Privatizarea serviciilor municipale;
• Accesul si utilizarea creditelor municipale pentru dezvoltarea localitatii.

Indicatori de apreciere:
• Gradul de descentralizare si delegare a autoritatii;
• Calitatea monitorizarii implementarii sarcinilor delegate;
• Calitatea managementului resurselor umane în cadrul Consiliului Local;
• Consecventa dintre structura ierarhica definita si delegarea prezenta;
• Atentia acordata eliminarii pierderilor;
• Participarea în retele de guvernare (la nivel national, regional, global).