Sunteți pe pagina 1din 723

Nikos Kazantzakis

Christos răstignit a doua oară

Instalat în ceardacul său, de unde se vede toată


piaţa satului, aga din Licovrisi bea rachiu şi trage
din ciubuc. Afară plouă domol, cu picături mărunte
ee-i cad în barbă sau i se lipesc de mustaţa groasă,
cănită proaspăt cu vopsea neagră. Aga îşi scoate
limba înfierbîntată de rachiu, le soarbe răcoarea, şi
se simte bine. La dreapta lui, în picioare stă seizul,
o namilă de oriental, cu chipul fioros, cu privirile saşii
şi cu o trîmbiţă în mina; la stînga, cu picioarele în-
crucişate sub el pe o pernă de catifea, sade un turcu-
leţ frumos şi rotofei, care aprinde ciubucul agăi şi-i
umple neîncetat paharul cu rachiu,

Aga clipeşte mahmur din ochîi-i somnoroşi şi se


bucură de buna întocmire a vieţii omeneşti. Toate le-a
rînduit bine Allah, aici pe pămînt, îşi spune el în
sinea lui; minunat lucru e această lume din care nu
lipseşte nimic: dacă ţi-e foame, ai pîine, friptură ru-
menită şi pilaf cu scorţişoară; dacă ţi-e sete. ai ra-
chiul, dumnezeiasca licoare;. dacă te-apucă moleşaîa,
Allah a făcut somnul, leacul cel mai bun contra mo-
ţăielii; dacă te înfurii, tot el ţi-a dat gîrbaciul şi spi-
nările raialelor; dacă te prinde urîtuî, ţi-a dat ma-
neaua cu melodia ei tărăgănată şi tînguitoare. Iar dacă
vrei să uiţi de suferinţe şi necazuri, îî ai pe lusufaehi.

— Mare meşter este Allali! murmură aga mişcat.


Mare şi neîntrecut meşter, cum nu se pomeneşte al-
tul! De unde i-o fi venit lui în minte să născocească
rachiul şi pe Iusufachi?

După multele pahare de rachiu pe care 3e-a băut,


ochii agăi se umplu de cucernicie şi de lacrimi. Se
apleacă peste marginea ceardacului şi-şi admiră cu
mîndrie supuşii creştini, care se plimbă în sus şi în
jos prin piaţă; toţi sînt raşi proaspăt, îmbrăcaţi de
sărbătoare, cu brîuri late, roşii, cu şalvari scurţi spă-
laţi în ajun şi cu tuzluci albaştri. Unii poartă fes, alţii
turban, iar alţii au căciuli de piele de miel. Cei mai
fuduli şi-au pus la ureche cîte un fir de busuioc sau?
cîte o ţigară.

E a treia zi de Paşti şi slujba la biserică abia s-a


terminat. E o zi dulce, blîndă, şi plouă cu soare. Flo-
rile de lămîi au început să-şi răspîndească mireasma
în văzduh, arborii înmuguresc, iarba încolţeşte, Hris-
tos se întrupează în fiecare bulgăraş de pămînt. Creş-
tinii, se plimbă în sus şi în jos prin piaţă; prietenii
se întîlnesc pe drum, se sărută unii cu alţii, îşi spun
„Hristos a înviat", apoi intră în cafeneaua lui Cos-
tantis sau se aşază la mesele de sub platanul mare
din mijlocul pieţei, unde comandă narghilele şi ca-
fele, şi încing, pe îndelete, taifasul molcom ca ploaia
măruntă cu soare.

— Uite, aşa trebuie să fie şi în rai, spune Haralam-


bos, paracliserul. Un soare plăcut, o ploaie domoală,
lămîi înfloriţi, narghilele cîte vrei şi taifasuri, taifa-
suri, ce nu se mai sfîrşesc în vecii vecilor!
în cealaltă margine a pieţei, dincolo de platan, se
înalţă biserica satului, Răstignirea Domnului, cu dră-
gălaşa ei clopotniţă văruită de curînd. Uşa de la in-
trare îi e împodobită astăzi cu ramuri de palmier şi
de dafin. Jur împrejur se înşiră dughenele şi atelie-
rele satului: şelăria năzdrăvanului. de Panaiolaros,
poreclit şi "Ghipsofagul"; odată, cineva adusese în
P statuetă de ghips a marelui Napoleon şi el a
mîncat-o; apoi a fost adusă o altă statuetă, a Iui
Kemal-Paşa, e care de asemem a mîncat-o; iar la
urmă, cînd a apărut în sat o efigie cu chipuf lui Ve-
nizelos2 nu s-a lăsat pînă n-a mîncat-o şi pe aceea.
Alături e frizeria „Erotocritos" a lui Antonis, avînd
înăţată sus, deasupra uşii, o tablă pe care scrie cu li-
tere mari, roşii ca sîngele: Se face şi estracţii de dinţi!
Mai încolo e măcelăria lui chir Dimitros, şchiopul,
cu firma: La Irodiada. Avem căpăţîni proaspete. Înfiecare sîmbătă el taie eîte un
viţel; dar, înainte de
a-l tăia, îi aureşte coarnele, îi vopseşte fruntea. Îi în-
făşoară gîtul cu panglicuţe roşii şi-l plimbă prin tot
satul, şontîc-şontîc, lăudînd cu glas tare, ca un telal,
calităţile viţelului. În fine, în rînd cu acestea, la colţ,
se află vestita cafenea a lui Costantis, lungă, îngustă
şi răcoroasă, care miroase plăcut a cafea şi a tutun de
narghilea, vara, şi a jaleş, iarna. Pe peretele din
dreapta atîrnă trei mari litografii lucioase, mîndria
satului: la un capăt, Genoveva, pe jumătate goală, to-
lănită într-o pădure tropicală; în celalalt capăt, regina
Victoria a Angliei, grasă, cu ochii ei albaştri şi cu
un piept enorm de doică; iar la mijloc, între ele, as-
pru, cu ochi cenuşii încruntaţi şi cu o căciulă mare de
astrahan, Kemal-paşa.

Sătenii sînt cumsecade, harnici şi buni gospodari,


satul e bogat, iar aga un om vrednic şi el, căruia îi
place mult rachiul, miresmele tari de mosc şi de pa-
ciuli, dar mai cu seamă turculeţu! rotofei, care sade
în stingă lui pe perna de catifea. Aga îşi priveşte su-

1 Mustafa Kemal paşa, supranumit Kernal Ataturk (1880/


1881—1938), om de stat turc.
2 Venizelos Eleutherios (1864—1936), om politic grec, con-
ducătorul luptelor pentru eliberarea Cretei, ce) care a procla-
mat independenţa Cretei.

puşii creştini, aşa cum un cioban îşi priveşte mieii sj


oile lui grase, şi se bucură.
„Sînt oameni de treabă, n-am ce zice, îşi spune el-
mi-au umplut şi anul ăsta chilerul cu peşcheşuri de
Paşti —brînzeturi, colaci cu susan, turte, ouă roşii,..
Unul, ţie-l Allah, mi-a adus şi o ulcică plină cu sacîz
de Hios, pentru Iusufachi al meu, să mestece şi să-i
miroasă guriţa frumos..."
Şi gîndind astfel, aruncă o privire drăgostoasă spre
micul Iusufachi, grăsuliu şi moleşit, care îşi mesteca
sacîzul în cea mai deplină tihnă.
Şi în timp ce se gîndeşte la ehilerul plin de bună-
tăţi, în timp ce afară burează molcom, şi pietrele lu-
cesc, şi se aud cocoşii cîntînd, iar alături de el, ghe-
muit la picioarele Iui, Iusufachi mestecă sacîz şi-şj
plescăie limba de plăcere, aga simte deodată că-i
creşte inima. Îşi întinde gîtul, încearcă să îngîne o
manea, dar nu se simte în stare şi renunţă. Atunci îşi
ridică ochii spre seiz, căruia îi face semn să sune din
trîmbiţă, ca oamenii să contenească vorba; apoi se
întoarce spre stînga şi spune:
— Cîntă-mi ceva, Iusufachi, şi o să te răsplătesc
din plin! Cîntă-mi Dunia tabir, ruia tabir, aman,
aman! Cîntă-mi, Iusufachi, fiindcă altfel simt că mă
înăbuş.
Turculeţuî rotofei îşi scoate alene sacîzul din gură,
îl lipeşte de genunchiul gol, îşi reazemă obrazul în
palma dreaptă şi începe cîntecul tînguitor, atît de
drag agăi: Lumea e un vis, viaţa e un vis, aman,
aman! Cîntă-mi, Iusufachi, fiindcă altfel simt că mă
înăbuş.
Pătimaşă şi dezmierdătoare, vocea se ridică şi co-
boară, gungurind ca o porumbiţă. Aga îşi închide
încet ochii şi tot timpul cît ţine melodia tărăgănată a
cîntecului se simte atît de fericit, încît uită să mai
bea.

― Aga e cu chef azi, murmură Costantis, care nu


pridideşte cu servitul cafelelor. Blagoslovit fie
― Blagoslovit fie Iusufachi! îl corectează, zîmbiiid
cu subînţeles, Ianacos, vmzătorul ambulant şi poştaşul
satului cu o barbă albă, scurtă şi rotundă, şi cu nişte
ochi ageri ca de pasăre de pradăL
― Blagoslovita fie soarta oarba care l-a făcut pe el
agă, iar pe noi supuşi creştini, cu drepturi mai puţine
decît ceilalţi supuşi mahomedani! murmură fratele
popii, Hagi Nicolis, învăţătorul satului.
Acesta e un bărbat uscăţiv, cu nişte ochelari mici
pe nas şi cu mărul lui Adam ascuţit şi gros, care i se
ridică şi coboară în gîtîej ori de cîte ori vorbeşte. S©
aprinse, îşi aminti de strămoşi şi oftă,
― Odinioară, adăugă cu voce tare, prin aceste
locuri stăpîneau ai noştri, grecii. Dar roata s-a întors
şi au venit bizantinii, tot greci şi ei, şi pe deasupra
creştini. Apoi roata s-a întors din nou şi au venit pă»
gînii... Insă aşa cum a înviat Hristos, băieţi, tot aşa
va învia şi patria noastră! Hei, Costantis, haide, cin-
steşte-ţi palicarii!
în aceeaşi clipă, maneaua se termină, turculeţul îşi
vîrî din nou sacîzul în gură şi se porni să morfolească
iar, cu un aer moleşit. Trâmbiţa sună a doua oară;
raialele puteau acum să rîdă şi să strige în voie.
Căpitanul Furtunas, unul din cei cinci bătrîni de
vază ai satului, apăru în uşa cafenelei. Înalt şi vînjos,
fost proprietar de corabie, acest lup de mare cutre-
ierase ani de zile Marea Neagră în lung şi lat, cărînd
grîne ruseşti şi făcînd contrabandă. Pe faţă nu i se
vedea nici un fir de păr. Spîn şi pămîntm, cu obrazul
bătucit şi brăzdat de zbîrcituri adînei, avea nişte ochi
mici, foarte negri, care-i scînteiau aprins. A îmbătrî-
nit tare mult, la fel ca şi corabia Iui, zdrobită de va-
luri, într-o noapte, în faţa Trebizundei; fără corabie,
fără vlagă, sătul de viaţă şi de toate, căpitanul Fur-
tunas s-a întors în satul lui de baştină, hotărît să
tragă la măsea cît rachiu o mai putea, pînă cînd i-o
sosi ceasul sorocit să-şi întoarcă faţa la perete şi să-şi
dea ultima suflare. Ochii lui au văzut atît de multe,
că-i e lehamite — aşa zice el; de fapt, nu, nu-i e le-
hamite: nu mai are puteri, dar i-e ruşine s-o mărtu-
risească.
Astăzi s-a gătit cu cizmele-i cu turetci înalte de că-
pitan, cu pelerina-i îngălbenită de marinar şi cu că-
ciula-i boierească de astrahan veritabil. În mînă ţine
toiagul mare de fruntaş al satului. Vreo doi-trei să-
teni s-au ridicat respectuoşi în faţa lui, poftindu-l să
şadă şi să bea rachiu cu ei.
— N-am timp, pehlivanilor n-am timp de rachiu
acum, zise el. Hristos a înviat! Mă duc acasă la pă-
rintele, căci astăzi avem sfat acolo, toţi capii satului.
Peste un ceas să veniţi şi voi, cei care sînteţi chemaţi.
Să vă închinaţi şi să veniţi, căci, după cum ştiţi,
astăzi avem de lucru. Careva dintre voi să se ducă
să-l cheme şi pe huiduma de Panaiotaros, şelarul, cu
ţăcălia lui de drac, fiindcă o să avem nevoie de el.
Tăcu o clipă, rînjind cu şiretenie în ochi.
— Dacă nu-i acasă, înseamnă că-i la vădană,
adăugă apoi, şi toţi cei de faţa izbucniră în rîs.
Singur moş Cristofis, chirigiul, care învăţase în ti-
nereţele lui — cu toate că asta îl costase scump —
ce va să zic dragostea, sări în sus:
— Ce rîdeţi, mă nătărăilor, ce rîdeţi? strigă el.
Bine face! Dă-i înainte, Panaiotaros, şi nu te lua
după ei! Că viaţa-i scurtă şi moartea lungă!
Dimitros, măcelarul cel gras, dădu din capul său
ras proaspăt şi zise:
— Dumnezeu s-o aibă în paza lui pe vădana noas-
tră, Caterina. Că numai diacu ştie de cîte coarne ne
scapă ea!

Căpitanul Furtunas hohoti:


― Hei; voinicoşilor, nu vă certaţi degeaba. E nevoie de cîte o zvăpăiată ca asta
în fiece sat, ca să
nu-şi găsească beleaua cele cinstite. Ea e ca cişmeaua
la margine de drum: cei însetaţi se opresc şi beau;
altfel ar bate la porţile noastre şi, ştiţi: femeile, cînd
le ceri apă...
Se întoarse şi-l zări pe mvaţator.
―. Hagi Nicolis, tot aicea eşti? Ai uitat că faci
parte din sfat şi că azi avem adunare? Ai mutat
şcoala la cafenea, palavragiule! Haide, termină şi
vino!
― Să vin şi eu? făcu moş Cristofis, aruncînd o
ocheadă către ceilalţi. Eu mi-s bun de Iuda!
Dar căpitanul Furtunas o şi pornise la deal, în-
fingîndu-şi apăsat în caldarîm toiagul de fruntaş. As-
tăzi nu prea era în apele lui: îl sfîşiau iarăşi durerile
reumatice şi toată noaptea nu închisese ochii. Dis-de-
dimineaţă, băuse două sau trei pahare mari pline cu
rachiu, ca medicament, dar în zadar, durerile nu con-
teneau; nici măcar rachiul nu le mai venea de hac.
— Lua-le-ar dracu de junghiuri! murmură el. Dacă
nu mi-ar fi ruşine şi aş începe să urlu, poate că m-aş
mai uşura; dar nu mă lasă pîrdalnica de ambiţie! Şi
apoi, trebuie să umblu drept şi să mă prefac că rîd.
Iar dacă scap cumva toiagul din mînă, nu trebuie să
las pe nici un afurisit să mă ajute, ci trebuie să
m-aplec eu singur să-l iau. Strînge din dinţi, căpitan
Furtunas, şi rabdă! Toate pînzele sus, drept înainte,
contra valului! Ţin' te bine, să nu te faci de ruşine!
Că doar o furtună e şi viaţa, o să treacă!
Gemea şi blestema încet, şi urca dealul, hurducîn-
du-se ca un bastiment săltat de valuri. Se opri o clipă
şi privi cu coada ochiului în jurul lui: nu-l vedea ni-
meni; oftă şi se mai uşura puţin. Îşi aţinti apoi ochii
înainte şi sus. În vîrful satului văzu lucind printre co-
paci casa albă a popii ca canatele sinelă ai© ferestre,
lor.
— Tocmai acolo, în vîrful satului, i s-a năzărit să-şj
ridice casa, al dracului popă I Parcă m-ar fi blestemat
pe mine I bombăm el, pornind din nou la deai
în casa popii îşi făcuseră deja apariţia doi fruntaşi
ai satului şi stăteau tăcuţi, aşezaţi turceşte pe mindir,
aşteptînd trataţiile. Popa se dusese ia bucătărie să dea,
ordine singurei lui fiice, Mariori, care pregătea ta-
blaua cu cafele, apă rece şi dulceaţă.
Lîngă fereastră, la locul de cinste, se instalase la
largul lui primul fruntaş din Licovrisi, Trăgîndu-se
dintr-o familie de viţă boierească, bine trăit, acesta
avea un şalvar croit din postav subţire, un mintean
brodat cu fir de aur şi un inel gros de aur în arătător
— pecetea lui — cu cele două majuscule gravate una
într-aîta, G. P: Gheorghios Patriarheas. Mîinile îi
erau grase şi moi, ca de mitropolit, căci n-a muncit
niciodată în viaţa lui, deoarece o ciurdă de argaţi şi
de dijmaşi trudeau în locul său ca să-l hrănească. Ma-
ţul i se îngroşase, şoldurile i se lăţiseră atît de mult»
că se făcuseră ca o crupă de iapă, "burta îi crescuse,
iar guşa îi atîrna în trei straturi peste pieptul alb şi
păros. Îi lipseau doi sau trei dinţi din faţă — alt
cusur n-avea — şi cînd vorbea, fonfăia şi se încurca;
dar cusurul ăsta îi sporea şi mai mult boieroşenia,
căci te silea să. te-apleci în faţa lui cînd vorbea, ca să
înţelegi ce spune.
La dreapta lui, în colţ, slăbănog, cu îmbrăcăminte
soioasă, cu capul ţuguiat, cu ochii urduroşi, cu
mîini late, pline de noduri, şedea ghemuit
al doilea fruntaş, cel mai înstărit gospodar al satului
moşneagul Ladas. De şaptezeci de ani, de cînd hălă-
duieşte pe lume, el se încovoaie într-una deasupra
pămîntului, îl sapă, îl seamănă, îl seceră, sădeşte mlădiţe
vii, îl stoarce de parcă ar vrea să-i sugă şi ultima
picătură de sînge. De mic copil, de cînd se ştie, nu
i-a dezlipit niciodată de pămînt. Lacom, nesătul, se
aruncă asupra gliei, bagă în ea o sămînţă, îi cere o
mie, şi nu se pomeneşte să spună vreodată: „Slavă
lui Dumnezeu", ci cîrteşte mereu nemulţumit. Iar
acum, la bătrîneţe, pămîntul nu-i mai ajunge; cu cît
se apropie de moarte şi simte că n-o să mai facă multă
vreme umbră pămîntului, se grăbeşte să nu scape
nimic din mînă şi să jupoaie toată lumea. A început
deci să dea bani cu camătă consătenilor; oamenii ne-
voiaşi îşi ipotechează viile, ogoarele, casele, iar cînd
vine vremea socotelii se trezesc că n-au cu ce plăti,
şi-şi vînd întreg avutul scos la mezat şi înghiţit de
moşneagul Ladas.
Cînd îl cauţi se văicăreşte, niciodată nu mănîncă
să se sature, iar nevasta îi umblă desculţă. Singura
fiică pe care s-a învrednicit s-o aibă a lăsat-o să moară
cu zile, zgîrcindu-se să cheme, cînd a căzut la pat,
un doctor ca s-o vadă. „Cheltuială mare — spuse el
atunci — oraşul e departe, cum să aduci un doftor I
Şi pe urmă, ce ştiu şi ei! Vai de capul lor! îl avem
aici pe preotul nostru, el ştie multe leacuri vechi, am
să-i plătesc să facă şi un maslu, fata o să se înzdră-
venească, şi-o să mă coste şi mai ieftin."
Dar leacurile popii n-au folosit Ia nimic, maslul a
fost zadarnic, căci fata a murit la şaptesprezece ani,
scăpînd astfel de tatăl ei. Iar el s-a bucurat că a fost
cruţat de cheltuielile mari pe care le-ar fi cerut o
nuntă, într-o zi, Ia cîteva luni după moartea fetei, se
apucase să facă socoteala: „Zestre, cam atît; îmbră-
% căminte, mese, scaune, atît; ar fi fost nevoie să chem
la nuntă toate rudele, şi ăştia vor să mănînce cu ne-
miluita; să punem pentru bucate, pîine, vinuri: atît.."
A adunat. Foarte multă cheltuială! Fiica lui l-ar fi
sărăcit. „Lasă, nu-i nimic c-a murit. Toţi o să murim
3*

odată... Aşa. a scăpat de necazurile vieţii: bărbat


copii, boli, spălatul rufelor. A avut noroc. Dumnezeu
s-o odihnească în pace!"
Mariori intră cu tablaua plină. Îi salută pe fruntaşi,
plecîndu-şi privirile în jos, şi se opri mai întîi în faţa
boierului. Palidă, cu ochii mari şi cu sprîncenele ca
găitanul, avea părul şaten împletit în două cosiţe
groase şi aduse ca o cunună în jurul capului. Bătrînul
boier îşi încărca linguriţa cu dulceaţă de vişine, apoi,
ridicînd paharul, se uită la fată şi-i ură:
— Să-ţi jucăm la nuntă, Mariori, cît mai repedes
căci fecioru-miu e în mare dîrdoră! Nu mai are răb-
dare.
Fata popii era logodită cu singurul Iui fecior. Mi-
helis. Popa era mîndru că o să aibă un astfel de cuscru
şi că o să-şi vadă în curînd casa plină de nepoţi.
— Nu ştiu de ce se grăbeşte aşa, baftosul; cică nu
mai poate să rabde... adăugă boierul rîzînd şi făcînd
cu ochiul la fată.
Ea se roşi toată; murea de ruşine, dar nu fu în
stare să rostească o vorbă.
— Da, da, să jucăm Ia nuntă! zise popa Grigoris,
intrînd cu o. sticlă de vin tămîios în mînă. Cît mai
repede, şi cu binecuvântarea lui Hristos şi a preasfintei
Fecioare!
Popa era un om tare şi voinic, care ştia să trăiască
bine; avea o barbă albă ea neaua, împărţită în două
pe piept, şi mirosea a seu şi a tămîie. Văzînd că fata
s-a roşit, întrebă, ca să schimbe vorba:
— Dar pe Lenio, fiica ta luată de suflet, cînd ai
de gînd s-o nunteşti, boierule?
Lenio era una din fetele din flori pe care Patriar-/
heas le făcuse cu slujnicele lui. O logodise cu ciobanul
său credincios şi supus, Manolios, şi o înzestrase mări-
nimos cu o turmă de oi, pe care Manolios le păştea
pe muntele de lîngă sat, muntele Sfînta Fecioară.
10

― Cu voia lui Dumnezeu, zilele astea, răspunse


boierul. Văd că Lenio se grăbeşte, adăugă el. Da,
A se grăbeşte. I-au crescut ţîţele de parcă ar vrea
să alăpteze un prunc. „Vine luna mai, stăpîne, mi-a
spus alaltăieri, vine luna mai şi trebuie să ne grăbim".
Boierul izbucni într-un hohot de rîs ce făcu să i se
cutremure cutele guşii de sub bărbie.
|n Juna mai, continuă el, se însoară numai mă-
garii. Lenio are dreptate, trebuie să ne grăbim. Că
doar'oameni sînt şi ei, cu toate că nu-s decît nişte
slugi.
― Manolios e băiat bun, făcu preotul. O să fie fe-
riciţi amîndoi.
―. Ţin şi la el de parcă ar fi copilul meu, îl în-
credinţa boierul. Cînd l-am văzut întîia oară, la mî-
năstirea Sfîntul Pantelimon, cred că nu avea mai mult
de cincisprezece ani. Mă uitam la el cum aducea ta-
blaua în odaia stareţului, să mă trateze. Părea un
adevărat înger, doar aripile-i lipseau. Şi m-a durut în
suflet. Mi-am spus: păcat că aşa mîndreţe de tînăr e
sortit să lîncezească într-o mînăstire, ca un eunuc.
M-am dus în chilia călugărului pe care-l îngrijea el,
părintele Manasis; acesta zăcea de ani de zile dam-
blagit în pat. „Părinte, i-am spus, am să-ţi cer un
hatîr, şi dacă ai să mi-l faci, am să dăruiesc o candelă
de argint mînăstirii." — „Numai pe Manolios să nu
mi-l ceri", mi-a tăiat-o Manasis. „Taman pe Manolios
îl vreau, părinte; vreau să-l iau în slujba mea." Atunci
călugărul oftă şi-mi spuse: „E ca şi copilul meu, n-am
de ce să mă plîng de el. Sînt neputincios şi singur
pe lume, şi n-am alt sprijin şi tovarăş; în fiecare seară
eu îi povestesc despre sfinţi şi sihastri, iar el ascultă şi
învaţă, şi aşa, îmi petrec timpul cu dînsul." — „Lasă-l,
părinte, lasă-l să iasă în lume, să facă copii, să tră-
iască; şi cînd o să se scîrbească de viaţă, o să vină el
singur să se călugărească." După multe stăruinţe, l-am
11

tadupleeat pe călugăr şi mi l-a dat. Iar acum i-o dau


de nevastă pe Lesia. Să fie într-un ceas bun!
— O să-ţi toarne o droaie de nepoţi... vorbi moş
aeagul Ladas, rînjmd cu răutate. Apoi luă cu vîrlul
linguriţei 0 vişină, o mestecă prelung în gură, sorbi
o înghiţitură de tăraâios şi ură: Să cinstim pentru bei
şug şi bogăţie! Să ne-afute Dumnezeu să no murjit»
de foame. Viile şi semănăturile nu sînt prea bune
anul ăsta, o să fie vai de noi!
— Mare-i mila Iui Dumnezeu! răspunse popa cu
glasul lui adînc şi puternic. Mare şi bun e Durnnezeti„
moş Ladas, păstrează-ţi curajul! Mai strînge-ţi ş|
dumneata cureaua, şi nu te lacomi aşa, că mîncarea
multă strică. Şi apoi, las-o mai încet cu dărnicia, nu-ţi
risipi avutul la săraci!
Boierul izbucni într-un hdhot de rîs ce zgudui toat.l
casa.
— Milostiviţi-vă, blagosloviţi creştini, moş Ladai
moare de foame! începu să se tînguiască el cu glas
jeluitor» întinzînd raîna-i lată şi grasă, în chip de
cerşetor.
Afară se auzi un mers greoi, şi nişte paşi urcînd
scara, care seîrţîia.
— A. sosit şi căpitanul Furtunas, lupul de mare I
făcu popa, şi se ridică să-i deschidă uşa. Stai, Ma
riori, nu pleca, să-I tratăm şi pe el. Mă duc să-i aduc
un pahar mare şi clondirul cu rachiu; că dumnealm
nu se uită la vin.
Căpitanul se opri mai întîi,. o clipă, în faţa uşii,:.
răsufle; apoi intră lîzînd, dar fruntea îi era îmbrob
nată de sudoare. In urma lui apăru gîfîind învăţ'
torul, care alergase să-l ajungă; acesta îşi ţinea c
ciula în mînă şi-şi fâcea-vînt cu ea. Tocmai atunci
tvi şi popa, aducînd clondirul cu rachiu.
—? Hrîstos a înviat, evghenicoşi fruntaşi! zkc c'\
?pitar»)ii adresîndu-se celor trei capi ai satului.
12

Strînse din dinţi şi se aşeză pe mindir, căutînd să


nară cît mai sprinten cu putinţă. Apoi, întorcîndu-se
spre tînăra fată:
_— Mie nu-mai da dulceţuri şi cafele, dragă Ma-
riori. Astea-s pentru cucoane şi bătrîni. Păhărelul ăsta,
despre care voi spuneţi că-i de apă, mie mi-ajunge.
Să-ţi jucăm la nuntă I adăugă el şi goli paharul dintr-o
înghiţitură.
―. Azi e zi mare, declară învăţătorul sorbindu-şi
cafeluţa. Peste puţin o să se strângă aici norodul. Aşa
că, să ne grăbim a lua o hotărîre.
Mariori ieşi din odaie, ducînd tablaua. Popa ză-
vorî uşa. Faţa-i lată, arsă de soare, luă deodată o mă-
reţie de profet. Ochii începură să-i joace în cap, um-
briţi de sprîncenele-i stufoase. Era un popă căruia îi
plăcea să rnănînce bine, să bea, sa spună vorbe deo-
cheate cînd era cu chei, iar cînd se înfuria, ştia să şi
bată. Chiar şi acum, la bătrîneţe, nu se dădea în lă-
turi să se uite după femei. Sîngele-i clocotea necon-
tenit în vine, şi gîndurile, inima, rărunchii îi erau
răscolite de patimi omeneşti. Dar cînd începea slujba,
ori cînd îşi ridica mîna să binecuvînteze sau să bles-
teme, un suflu de aer sălbatic adia parcă peste el, şi
atunci popa Grigoris, hulpavul, beţivanul, spurcatul
la gură, se transforma în profet.
— Fraţi fruntaşi, începu el cu glasul său grav, azi
e o zi solemnă. Dumnezeu ne vede de-acolo, de sus,
şi aude tot ce-o să spunem noi aici, în această odaie.
El o să treacă totul în catastifele lui, aşa că băgaţi de
seamă! Hristos a înviat, e adevărat, dar în noi, în
carnea noastră, el tot răstignit se află. Să-l înviem şi
în noi, fraţi fruntaşi!'... Leapădă-te, iubitul-sieu boier,
măcar o clipă, de cele pămînteşti. Ai tras destule fo-
loase pentru tine şi pentru ai tăi de pe urma moşiilor
taie; ai mîncat, ai băut şi ai iubit mai mult decît se
cădea; acum ridică-ţi pentru o clipă mintea deasupra
13
acestor bunuri şi plăceri lumeşti şi ajută-ne să luăm o
hotărîre... Iar tu, bătrîne Ladas, uită în această zi so-
lemnă untdelemnul, vinurile şi lirele de aur turceşti,
pe care le-ai îngrămădit în cuferele tale... Cît despre
tine, dascăle, fratele meu, ţie nu am ce să-ţi spun;
mintea ta nu se coboară niciodată la grijile burţii, Ja
lirele de aur şi la femei; tu trăieşti numai cu gîndul
la Dumnezeu şi la Grecia. In schimb tu, căpitane, pă-
cătos îmbătrînit în rele, tu ai umplut toată Marea
Neagră de nelegiuirile tale. Gîndeşte-te, măcar astăzi,
la Dumnezeu şi ajută-ne, şi tu, să luăm o hotărîre
înţeleaptă.
Căpitanul se făcu foc de supărare.
— Lasă trecutul deoparte,, părinte, crîcni el. Dum-
nezeu va judeca singur! Dacă am fi slobozi să vorbim
ca tine, am avea, mi se pare, să spunem şi noi multe
lucruri despre sfinţia ta î
— Vorbeşte, părinte, dar fii cu băgare de seamă la
cele ce spui, că le vorbeşti doar unor fruntaşi! rosti
la rîndul său boierul, mcruntîndu-şi sprîncenele.
— Le vorbesc unor viermi S strigă popa înciudat.
Şi nici eu nu sînt altceva decît tot un vierme. Dar nu
mă întrerupeţi; oamenii au să vină aici dintr-o clipă
într-alta şi trebuie ca pînă atunci noi să fi luat o
hotărîre. Va să zică, ascultaţi! E o datina străveche
la noi în sat, rămasă din moşi-strămoşi, ca la fiecare
şapte ani să alegem dintre consătenii noştri cinci sau
şase persoane, care să retrăiască în sufletele şi tru-
purile lor, în Săptămîna Mare, patimile lui Hristos.
Şi iată, şase ani au trecut, am intrat în al şaptelea.
Astăzi noi, capii satului, avem datoria să alegem şi
să hotărîm care dintre consătenii noştri sînt vrednici
să încarneze pe cei trei mari apostoli, pe Petru, pe
lacob şi pe Ioan, care pe luda Iscarioteanul şi care pe
Magdalena cea păcătoasă, iar mai presus de toate,
care dintre ei va putea — iartă-mi cutezanţa, Doamne!
14

— să-si păstreze neîntinată curăţenia inimii în tot


timpul anului ca să poată primi rolul lui Hristos cel
răstignit.
Popa se opri o clipa sa răsufle. Învăţătorul găsi
momentul potrivit să intervină, şi mărul lui Adam
începu să urce şi să coboare îngîtlejul lui.
―Qej vechi numeau aceasta o taină, explică el.
Care începea în Duminica Floriilor, in tinda bise-
ricii, şi se sfîrşea în Sîmbăta Mare, la miezul nopţii,
în ©radina cu pomi înfloriţi din faţa bisericii, o dată
cu învierea lui Hristos. Paginii aveau teatrele şi
circurile, creştinii aveau tainele...
Dar popa Grigoris îi reteză elanul
_ Bine, bine, rosti el, toate astea le ştim, das-
căle, Lasă-mă să termin... Scripturile au să capete,
aşadar, formă şi întrupare, iar noi o să vedem cu
ochii noştri, o să pipăim cu mîinile noastre patimile
lui Hristos. Din toate satele de primprejur au să se
adune aici credincioşi, care au să stea în corturi ridi-
cate în jurul bisericii, şi au să plîngă, şi au să-şi bată
pieptul cu mătănii toată Săptămîna Mare; apoi,
după învierea lui Hristos, au să înceapă petrecerile
şi dansurile. Vă amintiţi prea bine, fraţi fruntaşi, că
în acele zile se săvîrşesc multe minuni. Mulţi păcă-
toşi sînt atunci podidiţi de lacrimi şi se căiesc. Nu
arareori gospodari înstăriţi îşi mărturisesc păcatele
pe care le-au făptuit spre a se îmbogăţi şi dăruiesc
cîte o vie sau cîte o sfoară de pămînt bisericii, pen-
tru izbăvirea sufletului. Auzitu-m-ai, moş Ladas?
— Zi-i, părinte, zi-i înainte şi nu trage bobîrnace,
răspunse bâtrînul Ladas oţărît. La mine nu merge
cu d-astea, s-o ştii!
— Va să zică, ne-am adunat astăzi aici să alegem,
cu voia Iui Dumnezeu, consătenii cărora le vom în-
credinţa cîte un rol în această sfîntă taină, urmă
15

popa. Boierule, eşti primul din sfatul de bătrîni, aşa


ca vorbeşte cel dintîi. Te ascultăm.
— Pe Iuda îl şi avem! se repezi căpitanul. Unul
mai bun nici n-am găsi. E vlăjganul de Panaiotaros,
Ghipsofagul. El are chip de huidumă, faţa ciupită
de vărsat şi trup vînjos, parcă-i un adevărat uran-
gutan! Am mai văzut odată unul la fel, la Odesa.
Şi principalul este că are barba şi părul aşa cum ne
trebuie: roşcate, ca ale Diavolului însuşi.
— Nu-i rîndul tău, căpitane, i-o tăie popa cu se-
veritate. Nu te grăbi; sînt alţii aici care au întîie-
tate. Deci, iubite boier? ,
— Ce să-ţi spun, părinte? răspunse boierul. Eu
numai un lucru vreau: să-i daţi feciorului meu, Mi-
helis, rolul lui Hristos.
— Asta nu se poate! vorbi popa răspicat. Fiul
tău e fecior de om bogat, e prea gras şi prea bine
hrănit, şi a fost crescut în belşug şi tihnă. Or, Hris-
tos a fost sărac şi slab. Să ma ierţi, dar nu-i cel po-
trivit. Şi apoi, este Milieîis în stare să dîică la bun
sfîrşit un rol aşa de greu? O să fie biciuit, o să i
se pună pe cap o cunună de spini, o să fie răstignit
pe cruce.
— Şi cel mai important, interveni din nou căpita-
nul, e că Hristos a fost blond, pe cînd Mihelis are
părul şi mustaţa negre ca tăciunele.
— Pe Magdaîena de asemeni o avem, spuse la
rîndul său Ladas, rînjind iar. Este vădana Caterina.
Această făptură păcătoasă are tot ce trebuie: curvie,
frumuseţe şi un păr lung, galben ca aurul, care-i
cade pînă la genunchi. Am văzut-o mai deunăzi
pieptănîndu-se în mijlocul curţii, bat-o Dumnezeu
s-o bată! Pînă şi pe-un mitropolit e în stare să-l bage
în păcate!
16

Căpitanul deschise gura să spună şi el o mascara,


dar popa îi aruncă o privire încruntată şi spînul
amuţi.
― Pe cei răi, pe Iuda şi pe Magdalena, îi găsim
cu uşurinţă, asta o ştiu, observă popa. Dar pe cei
buni? Aici să vă văd! Trebuie, cred eu, să trecem
cu vederea peste unele neajunsuri, că altfel e greu
să găsim — Doamne, iartă-mă! — un om care să-i
semene întru totul lui Hristos. Cu toate astea, tre-
buie să fie unul care să-i semene, măcar cît de cît,
trupeşte. Eu am stat şi m-am frămîntat cu gînduî
zile şi săptămîni întregi, şi nri-am petrecut multe
nopţi fără să dorm din pricina asta. Dar mi se pare
că Dumnezeu s-a îndurat de mine şi m-a ajutat să -l
găsesc.
― Pe cine? făcu bătrînul boier eu ţîfnă. Ia să
auzim...
— Cu voia ta, iubite boier, e chiar un om de-al
tău, pe care-l iubeşti şi tu: e ciobanul tău, Manolios!
El e flăcău liniştit, dulce la vorbă, şi ştie şi ceva
carte: a fost doar cirac la un călugăr într-o mînăs-
tire. Apoi are ochi albaştri şi o mustaţă potrivită,
blondă ca mierea. Adică aşa cum e zugrăvit în
icoane şi Hristos. Unde mai pui că e şi cu teamă
de Dumnezeu: coboară în fiecare duminică de Ia
munte să asculte slujba, şi ori de cîte ori s-a împăr-
tăşit şi l-am spovedit nu i-am aflat nici cel mai mio
păcat.
— E puţintel sărac cu duhul, obiectă bătrînul
Ladas cu vocea-i ascuţită. Se zice că are vedenii.
— Ãsta-i semn bun, asigură popa. Nu uitaţi: ne
trebuie un om cu suflet curat!
învăţătorul întări:
— Apoi, are un trup în stare să îndure bătaia,
înţepăturile de spini şî greutatea crucii. Pe deasu-
17

pra, mai e şi păstor, ceea ce e tocmai bine: Hristos


nu e şi el un păstor al turmelor de oameni?
— Bine, îi dau voie, încuviinţă boierul, după ce
stătu o clipă pe gînduri. Dar atunci, cu fiul meu cum
rămîne?
— El e cel mai potrivit pentru rolul apostolului
Ioan, zise.popa cu căldură. Pentru asta e înzestrat cu
tot ce-i trebuie: e grăsuliu, înalt, are păr negru şi
ochi migdalaţi, e de familie bună; mă rog, aşa cum
a fost şi ucenicul iubit al lui Hristos.
— Pentru Iacob, propuse învăţătorul, privind sfios
către fratele său, popa, mi se pare potrivit Constantis,
cafegiul; n-aş putea găsi unul mai bun ca el. Are o
înfăţişare aspră, uscăţivă, e tăios la vorbă şi foarte în-
căpăţînat; aşa ne este înfăţişat şi apostolul Iacob.
— Apoi, are şi-o muiere care îi face zile fripte, în-
trerupse din nou căpitanul. Era cumva însurat şi apos-
tolul, ce spui, ilustrisime savant?
— Nu-ţi bate joc de cele sfinte, nelegiuitule! strigă
popa iritat. Nu te afli pe corabie, ca să vorbeşti tot
ce-ţi trece pe la gură cu marinarii tăi! Aici e vorba
de o taină.
învăţătorul prinse curaj:
— Mi se pare că Ianacos, marchitanul, e destul de
bun pentru rolul apostolului Petru. Are capul mare,
fruntea îngustă, părul cărunt şi creţ, bărbia scur'.ă; se
supără şi se potoleşte repede, se aprinde şi se stinge
uşor ca iasca; dar are inimă bună. Nu văd pe ni-
meni altul din satul nostru mai potrivit pentru rolul
ăsta.
— Cam hoţoman, făcu boierul, dînd din capul lui
mare şi greu. Dar e negustor, ce vrei? Aşa că-i pu-
tem trece cu vederea.
— Se zice, şopti din nou bătrînul Ladas, că şi-a
omorît nevasta. I-a dat ceva ca să crape.
18

― Minciuni, minciuni! strigă popa. Despre asta


întrebaţi-mă pe mine. Răposata, împinsă de lăcomie,
a mîncat într-o zi o copaie plină cu năut crud. După
aia a apucat-o o asemenea aprindere, c-a turnat în
ea ulciorul întreg de apa. I se făcuse sete, sărmana!
Şi fireşte, s-a umflat şi-a crăpat. Nu păcătui, bătrîne
― Aşa-i trebuie! conchise căpitanul Iată ce pă-
ţeşti dacă bei apă. Mai bine bea rachiu!
― Ne mai trebuie un Pilat şi un Caiafa, reluă în-
văţătorul Ãştia mi se pare cam greu de găsit.
―Un Pilat mai bun ca tine, preacinstite boier,
nu cred că vom găsi, făcu popa mduîcindu-şi glasul
Nu-ţi încreţi sprmeeneîe, Ponţiul Pilat a fost un bo-
ier mare şi avea aceeaşi înfăţişare impunătoare ca
tine: era de viţă nobilă, bine hrănit, bine îngrijit şi
cu o guşă mare. Pe deasupra, şi om bun: a făcut tot
ce-a putut ca să-l scape pe Hristos, şi în cele din
urmă a declarat: „Eu mă spăl pe mîini", aşa că el
n-a fost părtaş la crime. Primeşte, preacinstite boier.
In felul ăsta o să dăm şi mai multă măreţie tainei.
Gîndeşte-te ce glorie pentru satul nostru, şi ce lume
se va aduna aici cînd o sa afle că marele boier Pa-
triarheas va juca rolul lui Pilat.
Boierul zîmbi măgulit şi îşi aprinse luleaua fără să
mai spună nimic.
— Pe Caiafa îl va face de minune moş Ladas! sări
iarăşi căpitanul Unde o să găsim o caiafă mai bună
ca el? Dumneata, părinte, care şi pictezi, ia spune,
cum e zugrăvit Caiafa în icoane?
— Mda... făcu popa puţin încurcat şi înghiţind în
sec. Întocmai ca moşneagul.Ladas. Un chip sfrijit, cu
nişte veşminte soioase, cu obrajii supţi, cu un nas
gălbejit...
Şi cu mustaţa mîncată de peladă? întrebă din
nou căpitanul, ca să-l necăjescă pe moşneag. Şi nu
19

dădea nici un pahar cu apă unui cerşetor? Şi-şi ţinea


şi el ghetele la subsuoară ca să nu li se tocească pin.
gelele?
— Am să plec de aici! se mînie Ladas şi se ridică
de pe mindir. Rolul ăsta să-l iei tu, spîaule, cu faţa
ta de muiere! N-avem cumva nevoie şi de un spîn?
— Eu am să rămîn de rezervă, i-o întoarse căpi-
tanul, rînjind şi făcîndu-se că îşi răsuceşte mustaţa.
S-ar putea ca în timpul anului — muritori nu sîntem?
bătrîni nu sîntem? — unul dintre voi doi, de pildă
tu, Ladas, mustăciosule, sau înălţimea. sa Filat, să
dea ortul popii, şi atunci am să-î iau eu locul, ca să
nu se ducă taina pe gîrlă.
— Să găsiţi pe altcineva pentru Caiafa, mai mult
nu vă spun! strigă bătrînul zgîrie-brînză. Eu am da
stropit grădina şi mă duc să-mi văd de treburile mele.
Şi se îndreptă spre uşă. Dar papa, dintr-un salt, îi
tăie calea şi-şi desfăcu braţele în faţa lui.
— Unde te duci? îl opri el. Acuşi vine poporal.
N-ai să pleci de-aici! Ce, vrei să ne facem de rîsul
tuturor? Apoi adăugă mai moale: Trebuie să fad şi
tu un sacrificiu, că doar de-aia eşti fruntaş. Gîndeş-
te-te şi la iad. Multe din păcatele ce te apasă îţi vor fi
iertate, dacă o să ne-ajuţi la această operă care e
pe placul lui Dumnezeu. Un Caiafa mai bun ca tine
nu vom găsi, nu te împotrivi! Dumnezeu are să-ţi
treacă această faptă în catastifele lui.
— Eu Caiafa nu mă fac! strigă moş Ladas îngro-
zit. Să găsiţi pe altcineva! Şi catastifele de care spui...
Dar n-apucă să-şi termine vorba. Afară se auziră
sătenii urcând scara şi popa trase zăvorul de la uşă.
— Hristos a inviat! salutară vreo zece săteni, du-
cîndu-şi palmele la piept, apoi la buze, pe urmă la
frunte, şi se înşirară, în picioare, de-a lungul pere-
telui.
20

― Adevărat a înviat! răspunseră fruntaşii satului,


aşezîndu-se pe mindir cu picioarele încrucişate sub ei
Boierul îşi scoase tabachera dia buzunar şi le-o
întinse sătenilor să-şi răsucească fiecare eîte o ţigară,
fijjoi am luat hotărârile noastre, fiii mei, le spuse
«apa. Aţi sosit tocmai la timp. Bine aţi venit!
Apoi bătu din palme şi apăru Mariori.
―Mariori, spuse el, cinsteşte-i pe dumnealor; adu
şi câte un ou roşu pentru fiecare, aşa cum se cuvine
de Paşti!
Sătenii băură, luară fiecare în raînă un ou roşu şi
aşteptară.
― Fiii mei credincioşi! începu popa, mîngîindu-şi
barba despicată în două ca o furcă. V-am arătat ieri,
după slujbă, ce vrem de la voi. De Pastele care vine»
peste' un an, e vorba să se serbeze o mare taină aici,
în satul nostru, şi trebuie ca toţi, cu mici şi mari, să
dăm o mină de ajutor. Vă amintiţi cu toţii ce fru-
moasă Săptămână Mare a fost aici acum şase ani. Vă
amintiţi ce plînsete au fost atunci în faţa bisericii
noastre, ce bocete sfîşietoare. Şi apoi, în Duminica
învierii, ce veselie, ce lumânări mari aprinse, ce îm-
brăţişări, cum ae-am prins cu toţii în horă cîntînd
„Hristos a înviat din morţi" şi cum ne-ain simţit,
toţi laolaltă, oa fraţii I Tot aşa, ba încă şi mai bine,
trebuie să fie, la anul viitor, patimile şi învierea lui
Hristos. Sîntesm înţeleşi, fraţiloT?
— înţeleşi, părinte! răspunseră toţi într-un glas»
Cu binecuvântarea dumitale!
— Cu binecuvântarea lui Dumnezeu! întări preo-
tul şi se ridică în picioare. Noi, fruntaşii, am ales
diatre consătenii noştri pe aceia care vor întruchipa
la amil patimile lui Hristos, hotărând care vor fi apos-
toli, care Pilat şi Caiafa, şi care Hristos. În numele
lui Dumnezeu, apropie-te, Costantis!
21

Cafegiul îşi îndoi şorţul, îi prinse colţul în brîul


roşu, lat, şi se apropie.
— Pe tine, Costantis, noi, fruntaşii satului, te-am
ales să fii Iacob, fratele cumpătat al lui Isus. E o
sarcină mare, dumnezeiască, şi trebuie s-o îndepli-
neşti cu cinste, să nu-l faci de ruşine pe apostol. De
azi încolo, Costantis, trebuie să devii un om nou; tu
eşti bun, dar să fii şi mai bun, şi mai dulce la gură, şi să
dai mai des pe la biserică. De aci înainte să pui mai
puţin orz în cafea, să nu mai amesteci resturile din pa-
hare cu vinul ce-l vinzi, să nu mai tai în două bucata
de rahat, luînd pentru fiecare bucăţică preţul ca pentru
una întreagă. Şi apoi, bagă de seamă, să nu-ţi mai
baţi nevasta, fiindcă de azi înainte tu nu eşti numai
Costantis, ci şi apostolul Iacob. Ai înţeles? Am înţe-
les, să spui.
— Am înţeles, răspunse Costantis, fîstîcit, şi se
retrase la perete.
Ar fi vrut să adauge: „Nu eu îmi bat nevasta, ea
mă bate pe mine", dar se ruşina şi tăcu.
— Unde-i Mihelis? întrebă popa. Avem nevoie
de el.
— S-a oprit puţin la bucătărie şi stă de vorbă cu
fiica sfinţiei-tale, răspunse Ianacos.
— Să se ducă unul să-l cheme, porunci popa Gri-
goris. Acum apropie-te tu, chir Ianacos!
Marchitanul făcu un pas şi sărută mîna popii.
— Ţie, Ianacos, îţi căzură sorţii grei să faci pe
apostolul Petru. Bagă de seamă, leapădă din tine pe
omul cel vechi! E vorba acum de un botez tainic:
se botează robul lui Dumnezeu Ianacos, şi el devine
apostolul Petre! Ia Evanghelia, tu ştii niţeluş carte,
citeşte şi ai să vezi în ea cine a fost Petru, oe-a spus
şi ce-a făcut el. De altminteri, am să-ţi tălmăcesc cîte
ceva şi eu, acum. Ianacos, tu ai o căpăţînă împuiată
cu rele, dar la inima eşti bun. Rupe-te de trecut, fă-ţi cruce
22
apucă pe un drum nou, intră în voia lui Dum nezeu
- şi să nu mai desfaci scrisorile străine
ori să citeşti secretele oamenilor. Auzi? Aud şi mă
supun, să spui.
― Aud şi mă supun, părinte, răspunse Ianacos şi
retrase repede-repede lingă perete, de teamă ca
Su cumva dracul de popă să înceapă să i le scoată
toate pe nas în faţa oamenilor.
Dar părintelui Grigoris i se făcu milă de el şi tăcu.
Atunci Ianacos prinse curaj şi spuse:
— Părinte, îţi cer şi eu doar un hatîr... Mi se pare
că în Evanghelie se pomeneşte şi de un asin. Cînd
Tsus a intrat în Ierusalim, în ziua de Florii, dacă nu
mă înşel, era călare pe asin. Va să zică, aven' nevoie
si de un asin: aş vrea ca acesta să fie măgăruşul
meu.
― Facă-se dorinţa ta, Petre, şi fie ca măgăruşul
tău să meargă cu tine în rai! răspunse popa, în timp
ce toţi ceilalţi izbucniră în rîs.
In clipa aceea intră Mihelis; fercheş şi bucălat la
faţă, îmbujorat ca o roză, avea o crăiţă prinsă la ure-
che şi un inel de logodnă, de aur, în deget. Fia înfă-
şurat numai în postav bun şi în atlaz, şi obrajii îi
ardeau; cu puţin înainte, strînsesc în mîna lui mîna
lui Mariori şi-i simţea încă şi acum atingerea fier-
binte.
— Bine ai venit?, Mihelis, mîndreţea noastră! spuse
părintele, admirîndu-şi viitorul ginere. Pe tine te-am
ales, într-un singur glas, să întruchipezi pe iubitul
ucenic al lui Hristos, apostolul Ioan. E o cinste mare,
o bucurie mare, dragul meu Mibelis. Tu eşti acela
care ai să te apleci la pieptul lui Hristos ca să-i alini
durerile; tu ai să-l urmezi, pînă în ultima clipa, pînă
la cruce, în timp ce toţi ceilalţi ucenici se vor îm-

praştia; şi tot tu eşti acela căruia Hristos o să i-o îa,


credinţeze pe maică-sa.
— Cu bineouvîntarea dumitale, părinte, spuse Mi.
belis roşindu-«e de mulţumire. De mic copil când îj
priveam în icoane îl admiram pe acest apostol; era
?tânăr, frumos, plin de blândeţe, şi mi-a plăcut. Mulţu.
mese, părinte! Âi să-mi dai vreo poruncă?
— Nici una, dragă Mihelis. Sufletul tău e curat
ca o porumbiţă nevinovată, inima ţi-e plină d« dra-
goste; tu n-ai §ă-l faci de ruşine pe apostol. Ai bine-
cuvîntaitea mea 1
— Acum trebuie să-l găsim pe Iuda Iscariotea-
nul, spuse pe urmă preotul, cercetând cu privirea lui
ageră, ca de pasăre de pradă, pe săteni, unul cîte
unul.
Aceştia se înfiorară, simţind privirea sa pătrun-
zătoare aţintită asupra lor. „Dumnezeule, ajută-mă!
îşi spunea fiecare în gînd. Nu vreau» nu vreau să fiu
Iuda!"
Privirea popii se opri în barba roşie a Ghipsofa-
gului.
— Panaioitaros, se auzi glasul lui. Ia vino mai
aproape, am să-ţi cer un serviciu.
Panaiotaros, uriaşul, Îşi scutură umerii şi ceafa-i
groasă, întocmai ca un bou care vrea să iasă din jug.
O clipă îi veni să strige: „Nu, nu vin!", dar pre-
zenţa căpeteniilor satului îl făou să se sfiască.
—La ordinele dumitale, părinte, spuse el şi se
apropie, căloînd greu ca un urs.
— Serviciul pe care ţi-l voi cere nu este uşor, dar
tu n-ai să ne strici socotelile, începu să vorbească
preotuL Căci, deşi pari foarte crunt şi sucit, ai o inimă
duioasă. Tu eşti ca o migdală coaptă: coaja e tare
ca piatra, dar înăuntru, în adine, se află miezul dul-
ce... Auzi ce spun, Panaiotaros?

CI
― Aud nu sînt surd, răspunse el, şi chipul său
ciupit de vărsat se împurpura deodată.
înţelesese prea bine ce voiau de la el şi-i era silă
şi de şiretlicuri, şi de linguşeli.
― Fără Iuda nu poate fi Răstignire, continuă preotul,
iar fără Răstignire nu poate fi înviere. Deci, e
adevăratâ nevoie ca unul din consătenii noştri să se
jertfească şi să joace rolul lui Iuda. Am tras la sorţi,
si sorţii au căzut pe tine, Panaiotaros!
― Eu Iuda nu mă fac! rosti Ghipsofagul hotărît.
Si îşi strînse tare pumnul. Oul roşu care îl avea
în mină se făcu zob. Şi cum oul era moale, pumnul i
se umplu de o zeamă galbenă.
Boierul tresări pe locul lui şi îşi ridică luleaua în
sus, ameninţător.
― iadul şi prăpădul lumii! răcni el. Am ajuns ca
fiecare să facă oe vrea? Sfat de bătrîni e aici, sau
ne aflăm la bîîci? Dacă sfetnicii satului au hotărît
aşa, apoi aşa să fie! Poporul trebuie să asculte. Al
înţeles, Ghipsofagule?
— Respect sfatul de bătrîni, îi întoarse vorba Pa-
naiotaros, dar să nu-mi cereţi mie să-l vînd pe Hris-
tos. Eu nu fac asta!
Boierul abia mai răsufla de furie. Voi să spună
ceva, dar se înecă de obidă. Căpitanul folosi prile-
jul, Ia învălmăşeală, să-şi mai umple o dată paharul
cu rachiu.
— Eşti sucit şi iei lucrurile prea anapoda, Pana-
iotaros, făcu popa, silindu-se să-şi îndulcească glasul.
Tu n-ai să-l vinzi pe Hristos, nătîngule, ci o să ta
prefaci numai că eşti Iuda şi că-l vinzi pe Hristos,
ca noi să putem să-l răstignim şi după aceea să-l în-
viem. Eşti cam tare de cap, dar fii atent şi o să
înţelegi totul. Pentru ca lumea să fie mîntuiră,' e
nevoie să fie răstignit Hristos; şi ca să fie răstignit
Hristos, trebuie ca cineva să-l vîndă... Vezi dar că,
4* 25

pentru a fi mmtuită lumea, Iuda este absolut nece-


sar; el e chiar mai necesar ca oricare alt apostol
Un apostol dacă lipseşte, treaba merge înainte; dar
dacă lipseşte Iuda, nimic nu se mai poate face... După
Hristos, el e cel mai important... Ai priceput?
— Eu Iuda nu mă fac! spuse din nou Panaiota-
ros, frămîntînd în pumnu-i mare oul spart. Vreţi să
mă faceţi luda, dar eu nu primesc, şi cu asta basta!
— Dragă Panaiotaros, haide, fă-ne hatîrul, inter-
veni şi învăţătorul. Fă-te Iuda şi numele tău va ră-
mîne nemuritor.
— Uite, şi moş Ladas te roagă, adăugă căpitanul
ştergîndu-şi buzele, Zice ca n-o să te zorească pentru
banii pe care-i datorezi; ba încă o să-ţi ierte şi do-
bînzile...
— Nu te amesteca în rnerchezurile altora, căpi-
tane! ţipă eu arţag bătrînul avar. Eu n-am spus ni-
mic. Fa, Panaiotaros, cum te-o lumina Dumnezeu.
Eu dobînzi nu iert!
Se făcu tăcere. Nu se mai auzea decît răsuflarea
grea a lui Panaiotaros, care gîfîia de parcă ar fi urcat
un munte.
— Să nu ne pierdem vremea degeaba, spuse iarăşi
căpitanul. Lăsaţi omul să se gîndească, să chibzu-
iască bine. Lucrurile astea nu se fac aşa, cît ai bate
din palme. Nu-i puţin lucru să fii Iuda. Chestiunea
cere gîndire şi... rachiu, dacă îmi îngăduiţi s-o spun.
Unde-i Manolios, ea să terminăm mai repede?
— L-am văzut adineauri vorbind cu logodnica lui,
Lenio. E greu să-l dezlipeşti de lîngă ea! lămuri Ia-
naeos.
— Ba-s aici, strigă roşindu-se pînă în vîrful ure-
chilor Manolis, care intrase pe furiş şi stătea retras
într-un colţ. La porunca dumneavoastră, boieri şi
fruntaşi.
26
—- Apropie-te, dragă Manolios, făcu popa Grigoris
un glas din care parcă picura miere. Apropie-te,
să-ţi dau binecuvântarea mea!
Manolios se apropie şi sărută mîna preotului. Era
bărbat tînăr, blond, ruşinos, îmbrăcat sărăcăcios.
Mirosea a cimbru şi a lapte, iar ochii lui albaştri ex-
primau o puritate feciorelnică.
― Cei mai grei sorţi au căzut pe tine, Manolios,
declară popa cu glas solemn. Dumnezeu te-a ales pe
tine ca să încarnezi cu trupul, ou glasul, cu lacrimile
tale cele ce scrie la Sfînta Scriptură... Tu o să porţi
cununa de spini, tu o să fii biciuit, tu o să ridici
cinstita cruce şi ai să fii răstignit pe ea. Incepînd de
astăzi şi pînă la anul, pînă în Săptămîna Mare, în
capul tău nu trebuie să fie decît un singur gînd, dra-
gă Manolios, unul singur: cum să te porţi ca să fii
vrednic să duci povara grozavă a crucii.
― Nu sînt vrednic de aşa ceva, părinte... mur-
mură Manolios, tremurînd din tot trupul.
― Nimeni nu este vrednic de aşa ceva, dar pe
tine te-a ales Dumnezeu cel de sus.
— Nu sînt vrednic, murmură din nou Manolios.
Sînt logodit, m-am atins de o femeie; am păcătuit
în cugetul meu; peste cîteva zile mă însor... Cum
să duc eu povara cea grea a lui Hristos?
— Nu te împotrivi voinţei lui Dumnezeu! făcu
popa cu severitate. Nu, desigur, nu eşti vrednic, dar
harul dumnezeiesc iartă, zîmbeşte şi alege; şi el te-a
ales pe tine. Aşa că trebuie să te supui fără cîrtire!
Manolios tăcu, dar inima îi zvîcnea gata să i se
spargă în piept de bucurie şi de spaimă. Îşi aruncă
ochii pe fereastră; cîmpia se întindea în depărtare,
luminată, aburindă, îmbrăcată în verdeaţă; ploaia
încetase. Îşi ridică ochii spre cer şi deodată tresări de
voioşie: un curcubeu uriaş, numai smaralde, rubine
27

şi aur, atîrna in văzduh, impreuiund oerul cu pămîntul.


— Facă-se voia lui!? murmură Manolios, punîndu-şi palma peste piept.
— Să se apropie acum şi cei trei apostoli! porunci
părintele Grigoris» Vino şi tu, Panaiotaros, nu te în-
crunta, n-o să te mîncăm. Apropiaţi-vă să primiţi
binecuvmtarea!
Toţi patru se apropiată şi se orînduiră în dreapta
şi în stânga tei Manolios. Preotul îşi întinse mîiaile
deasupra caipetdor lor.
— Cu binecuvântarea lui Dumnezeu t rosti el. Du-
hi4 Domnului să sufle asupra voastră, şi aşa cum prl-
măvara se umflă pomii şi se deschid mugurii, la fel
«să se deschidă şi inimile voastre, chiar dacă ar fi ca
buturugile! Şi să se împlinească minunea, în aşa fel
încât, văzîoadtt-vă în timpul Săptămînii Mari, credin-
cioşii să se întrebe: „Asta-i lanacos? Âstălalt Cos-
tantis? Iar celălalt Mihelis? Nu!1 nu! Ãsta-i Petru,
ăsta Iacob, şi ăsta loan." Şi văzându-l pe Manolios
oum urcă Golgota cu cununa dte spini pe frunte, să-i
cuprindă groaza... Să se cutremure din nou pămîn-
tul, să se întunece iar soarele, şi catapeteasma tem-
plului să se rapă în adîncul-inimii lori Şi ochii să li
se umple de lacrimi pentru a li se limpezi privirile,
ca să poată vedea, în sfârşit, că toţi sîntem fraţi! Apoi
să învie din nou Hristos, dar nu în curtea din faţa
bisericii, ci înlăuntru, în inimile noastre! Amin!
Cei trei apostoli, dimpreună cu Manolios, îşi sim-
ţiră trupurile năpădite de o sudoare rece; genunchii
li se înmuiară. Parcă deasupra lor se cumpănea un
vultur uriaş, mfăşurîndu-le sufletele cu umbra ari-
pilor iui mari, şi se îngroziră. Mîinile li se mişcară
fără voie şi li se încleştară; se înlănţuiră astfel, toţi
laolaltă, uniţi parcă împotriva unei primejdii comune.
Numai Panaîotaros îşi strânse pumnii tare şi nu voi

« se atingă de vecinul lui; el trăgea cu ochiul spre


ă nerăbdător să se termine totul mai repede.
― Acum duceţi-vă, le spuse preotul, şi binecuvîn-
tarea lui Hristos însoţească-vă paşii. În faţa voastră
deschide un drum nou, foarte greu. Fiţi tari! Fă-
ceti-vă cruce, şi Dumnezeu vă aibă în paza lui!
Îndată ce popa termină de vorbit, unul cîte unul
se plecară în faţa lui, salutară pe fruntaşii satului şi
se strecurară afară pe uşă. Fruntaşii se ridicară şi ei,
întinzîndu-şi braţele şi picioarele să şi le dezmor-
ţească.
― Cu voia lui Dumnezeu, spuse boierul, totul s-a
terminat cu bine. Ai scos-o staşnic la capăt, părinte,
şi am ieşit cu faţa curată. Dă-ne binecuvântarea!
Dar în clipa cînd fruntaşii satului dădeau să treacă
pragul, căpitanul Furtunas se Iovi cu palma peste şol-
duri şi izbucni în rîs.
— Aoleu! exclamă el. Am uitat s-o alegem pe
Magdalena!
— Nu te perpeli atîta, căpitane, zise bătrînul bo-
ier cu gura plină de salivă. Am s-o chem eu la mine
acasă şi-o să stau de vorbă cu ea. Fac prinsoare că
am s-o conving... adăugă el zîrnbind pe sub mus-
taţă.
— Dacă-i vorba să te spurci cu ea, boierule, spuse
papa, fă-o, de nu te temi de Dumnezeu, înainte de
a-i vorbi; că dacă apucă să fie Magdalena, atunci,
înţelegi, o să fie mare păcat să te mai legi de ea.
— Bine că mi-ai spus-o, părinte, răspunse boierul
răsuflînd uşurat, ca şi cînd ar fi fost salvat de la o
mare primejdie.
„Iadul o să ne înghită pe toţi! murmură căpitanul
Furtunas, care, rămas singur, cobora dealul, prop-
tindu-se cu toată greutatea în toiagul Iui şi se în-
drepta spre conacul agăi, unde acesta îl chemase la
29

prînz să mănînee şi să bea cu el. Treburile astea cer


inimi curate, iar noi sîntem aici în Sodoma şi Gomora.
Popa? Un afurisit nemaipomenit de lacom. A des-
chis o spiţerie, pe care o numeşte biserică, şi-l vinde pe
Hristos cu dramul; şarlatanul ăsta pretinde că lecuieşte
toate bolile. «Ce te doare pe tine?» «Am minţit
părinte.» «Ia un dram de Hristos, costă atîţia piaştri'
Dar pe tine?» «Am furat.» «Un dram şi jumătate de
Hristos, costă atîta. Dar tu?» «Am ucis.» «A, asta
e o boală grea, nenorocitule! O să iei seara, înainte
de culcare, cîte cinci dramuri de Hristos, te costă cam
mult, atîta.» «Nu se poate mai ieftin, părinte? «As-
ta-i tariful; plăteşte, că altfel te aşteaptă frigarea din
fundul iadului.» Şi popa arată fiecăruia zugrăvelile
din dugheana sa, unde e înfăţişat iadul cu droaia lui
de draci dănţuind în mijlocul flăcărilor, înarmaţi cu
suliţe şi căngi. Clientul tremură ca o frunză şi~şi des-
face baierele pungii.
Bătrînul Patriarheas? Un adevărat porc pe doua
picioare, un bărdăhan din creştet pînă-n tălpi. Cred
că şi capul îi e plin de maţe. Dacă ai pune într-o parte
tot ce-a mâncat în viaţa lui şi de cealaltă parte tot
ce-a dat afară pe gură sau prin dos, s-ar face doi
munţi de scîrnă, înalţi pînă în slava cerului. Aşa o
să apară într-o bună zi în faţa lui Dumnezeu, cu cei
doi munţi, unul în dreapta şi altul în stingă lui.
Hagi Nicolis, învăţătorul? O jumătate de om, ne-
pricopsitul! Sărac, urît, fricos, cu o pereche de oche-
lari pe nas. Şi se crede Alexandru ceî Mare! îşi
pune pe cap o cască de hîrtie şi împuie creierii co-
piilor cu tot felul de năzbîtii. Dar la ce altceva vrei
sa te-aştepţi de la el? Zi-i învăţător şi dă-i pace!
Moşneagul Ladas? Un zgripţuroi, un om lipsit ae
orice demnitate omenească, un nenorocit. Stă pe bu-
toaiele lui pline cu vin, pe chiupurile cu untdelemn şi
30

sacii cu făină şi se plînge că moare de foame. El


e cela care i-a spus nevesti-si într-o seară, cînd aveau
6 speti: «Femeie, du-te de fierbe un ou, sîntem
° te la masă». Trăieşte flămînd şi însetat, umblă în
zdrenţe şi desculţ. Şi pentru oe? Ca să crape bogat!
ptiu, ducă-se pe pustii!
Cît despre mine... O scîrnăvie, un netrebnic, bun
de frînghie şi de ţeapă! Umblă cu cleştele, dacă vrei
să nu te murdăreşti pe mîini cînd ai de-a face cu
mine! Şi cîte n-am făcut în viaţa mea? Am rnîncat,
am băut. am furat, am ucis, m-am culcat cu o mul-
ţime de neveste de-aîe altora! Cînd oi fi avut, oare,
vreme să fac atîta? Dar să-mi trăiască mîinile, sirea-
cele, şi picioarele, şi gura, şi şoldurile! că s-au achi-
tat bine de toate, blagoslovi-le-ar Dumnezeu I"
Căpitanul Furtunas cobora la vale, vorbind de
unul singur şi lovind cu toiagul în pietrele ce răsu-
nau în urma lui. Încins de căldură, îşi scosese căciula
din cap şi o ţinea în mînă. Se opri în faţa conacului
unde stătea aga şi scuipă; aşa obişnuia să facă de
fiecare dată, ca să-şi potolească ura. În asemenea
clipe i se părea că scuipă peste Turcia întreagă, că
înalţă în văzduh o flamură a libertăţii şi că se simte
astfel mai descătuşat.
Scuipă deci, şi după ce-şi vărsă veninul din piept,
bătu în poartă. Îi lăsa gura apă: astăzi o să mănânce
şi o să bea cu străşnicie. Aga e un om de viaţă, care
ştie să-şi primească oaspeţii. Au să se lege din nou
cu ştergare ude la cap, ca să nu le crape fruntea de
durere, şi-au să bea rachiul cu pahare mari de apă.
In curte se auzi un tropăit de galenţi şi nişte paşi
mici; poarta se deschise. Bătrîna sclavă a agăi, Mart$
oocoşota, îl primi pe căpitan cu o mutră acrită.
31
— Dacă ţii la legea lui Hristos, căpitane, îi spuse
ea, astăzi să nu vă mai îmbătaţi, că nu mai pot, llu
mai pot!
Căpitanul zîmbi, o mîngîie uşurel pe cocoaşa-i
mică şi zise:
— Fii liniştită, chiră Marta, n-o să ne mai îm-
bătăm. Iar dacă o să ne îmbătăm, n-o să vărsăm. Iar
dacă o să vărsăm o să ne aduci ligheanul, ca să nu
murdărim odaia. Ai cuvîntul meu.
Spunînd acestea, păşi mîndru pragul.

II
Către seară, Manolios şi cei trei apostoli proaspăt
aleşi porniră spre micul lac Voidomata,. de lîngă sat,
să se plimbe şi să stea de vorbă. Căutau singurăta-
tea, tăcerea adîncă a naturii, ca să poată vorbi în
ttnişte, căci toţi patru simţeau o greutate dulce pe
inimă şi un fior tainic în suflet, ca după împărtă-
şanie.
Ploaia încetase, arborii şi pietrele sclipeau de ume-
zeală, cîmpul jilav răspîndea un miros plăcut, iar un
cuc singuratic cînta undeva, sprinţar şi fericit. Soarele
îşi pierduse din putere şi învăluia pămîntul cu razele
Iui calde, ca nişte mîîni care mîngîie şi alină. Totul era
numai blîndeţe şi duioşie. Stropii de apă zburdau
încă pe suprafaţa frunzeloi; întreaga fire rîdea şi
plîngea în acelaşi timp, în adierea vîntului umed de
după ploaie.
O bucată de vreme, cei patru prieteni merseră în
tăcere; ei înaintau acum prin iarba udă a potecilor
de printre grădinile pline cu pomi. Moşmonii înflori-
seră, iar prin frunzişul de un verde închis al lămîilor
străluceau florile lor albe. Ai fi zis că e înainte de
învierea lui Hristos, cînd pămîntuî încărcat de flori
Şi de lacrimi umple văzduhul cu parfumul buchetelor
aşezate pe trupu! Mmtui torului,, în Vinerea Mare.

Sufla un vînt căldicel, şi toate rămurelele, pînă şi


cele mai mici, înmugureau şi se înveseleau sub boarea
lui binefăcătoare.
Costantis rupse cel dintîi tăcerea.
— Grea povară ne-a aruncat pe umeri părintele 1
spuse el cu glas încet. De ne-ar ajuta Dumnezeu s-o
putem duce pînă la capăt 1 Data trecută — vă mai
amintiţi? — acela care a făcut pe Hristos a fost meşte-
rul Haralambis, om gospodar şi bun cap de familie;dar atît de mult s-a străduit
să meargă pe urmele lui
Isus, atît de mult s-a luptat, un an de zile, să se facă
vrednic de a duce crucea, că pînă la urmă şi-a pierdut
minţile; chiar în ziua învierii şi-a pus cununa de spini
pe cap, a luat crucea pe umăr, a părăsit totul şi s-a
dus la mănăstirea Sfîntul Gheorghe din Sumelas, lîngă
Trebizunda, unde s-a călugărit. Şi de-atunci familia i
s-a nenorocit, nevasta i-a murit, iar copiii lui cutreieră
şi azi satul, cerşind. Iţi mai aminteşti de el, Manolios,
de meşterul Haralambis?
Dar Manolios tăcea; asculta vorbele lui Costantis,
însă gîndurile îi erau adîncite într-o meditaţie grea; i
se pusese un nod în gît şi nu putea să mai scoată nici
un cuvînt. Ceea ce jinduia de mic copil, ceea ce dorise
atîtea nopţi în şir pe vremea cînd stătea la picioarele
bătrînului călugăr, părintele Manasis, şi-l asculta vor-
bindu-i despre viaţa şi minunile sfinţilor, iată, Dumne-
zeu îi dădea acum: să calce pe urmele sfinţilor mar-
tiri, să înlăture din el ispitele cărnii, să moară pentru
credinţa lui Hristos şi să intre în rai ţinînd în mma
uneltele martiriului — cununa de spini, crucea şi cele
cinci piroane...
— Vrei să zici că o să ne pierdem minţile şi noi?
făcu Mihelis, zîmbind oarecum batjocoritor; dar în
sinea lui era frămîntat de o nelinişte ciudată, vagă.
Zici că o să credem cu adevărat că sîntem nişte
apostoli? Ferească-ne Sfîntul!
84

― Mai ştii?! făcu lanacos, dînd din capul lui mare.


e soaie. Omul e o maşină vie dar firavă; se strică
uşor; numai un şurub să slăbească, şi...
Ajunseră la Voidomata şi se opriră. Apa lacului era
de un verde închis, înconjurată de stufăriş, şi cîteva
rate sălbatice zburătăceau în ea. Două berze se ridi-
cară într-un zbor uşor, lin, şi trecură pe deasupra ca-
petelor lor. Soarele scăpata spre apus.
Cei patru prieteni priveau lacul, izolat de restul lu-
mii peste care se lăsa încet amurgul, dar nici unul
dintre ei nu-l vedea: gîndurile lor erau departe, stă-
nînite de griji neobişnuite. Tăceau. Într-un tîrzius
lanacos deschise gura:
― Adevărat, Costantis, e o povară grea, copleşi-
toare aproape, zise el. M-am deprins — Doamne,
iartă-niă! —— cu obiceiuri rele, şi cum., să mă lepăd de
ele aşa, dintr-o dată? Auzi, cică să nu furi la cîntar,
să nu deschizi scrisorile altora... Dar ce crede popa,
că ăsta-i lucru uşor... Păi, dacă nu dai lipsă la cîntar,
cum o să faci parale, ca să ajungi şi tu om ca toţi
oamenii? Şi dacă nu citesc scrisorile altora, spune-mi
cum o să-mi omor timpul? Am căpătat obiceiul ăsta
de cînd mi-a murit femeia, Dumnezeu s-o ierte! Şi
nu cu gînduri ascunse, Doamne fereşte, ci doar ca
să-mi treacă de urît... Atîta bucurie mi-a mai rămas
pe lume, în afară de măgăruş, deie Domnul sa-mi
trăiască! Alte plăceri n-am, zău! Cînd mă întorc
după cîte o raită prin sate, mă zăvorăsc în bîrlogul
meu de om sărac, fierb apă şi dezlipesc scrisorile, Ia
abur... Le citesc, aflu ce face cutare sau cutare consă-
tean, după aceea le lipesc la loc, şi a doua zi dimi-
neaţă le împart. Şi acum popa îmi spune aşa şi pe
dincolo... Să fiu eu afurisit, e greu ca cioara să se facă
porumbel, Doamne iartă-mă!
Mihelis zîmbi, mulţumit de sine, mîngîindu-şi
mustăcioara subţire şi neagră ca tăciunele. El nu fura
35??

la cîntar, nu citea scrisorile altora. Popa Grigoris nu-î


găsise nici un păcat, şi era mîndru de asta. Îşi scoase
tabachera, o întinse prietenilor lui, şi răsuciră toţi
patru cîte o ţigară mare; le aprinseră, traseră cîte ua
fum adînc în piept şi se mai liniştiră.
Mihelis nu se putu opri să nu-şi împărtăşească sirn-
ţămîntul de mîndrie ce-l stăpînea:
— Mie părintele mi-a spus să nu-mi schimb nici un
obicei, căci aşa cum sînt n-o să-l fac de ruşine pe
apostol.
Dar de îndată ce rosti aceste cuvinte, se ruşina şi
se roşi; prea tîrziu însă: vorbele se duseseră şi nu le
mai putea întoarce din zbor.
Manolios îşi îndreptă ochii spre el şi-4 privi cu as-
prime. Ax fi vrut să mi spună nimic; Mihelis era doar
feciorul stăpînului său. Dar îşi aminti că de azi încolo
el nu e numai Manolios, ci e ceva mai adînc, rnai mare,
şi căpătă curaj.
— Şi totuşi, stăpîne, zise el, cine ştie dacă nu tre-
buie să-ţi schimbi şi tu multe dintre obiceiuri?! Mă-
nîncă mai puţin, gîndeşte-te cîţi rabdă de foame în
sat; nu mai umbla aşa fudul, cu ceacşiri din postav
subţire, cu mintean brodat, cu tuzluci scoşi ca din cu-
tie. Gîndeşte-te cîţi n-au cu ce să se îmbrace şi clăn-
ţănesc iarna de frig, goi... Şi, din cînd în cînd, mai
deschide chilerul casei boiereşti, să dai şi săracilor...
Că îţi prisoseşte destul, slavă Domnului!
— Şi dacă bătrînul prinde de veste că dau de po-
mană? făcu Mihelis speriat.
— Ai douăzeci şi cinci de ani, eşti bărbat în toată
firea, nu mai eşti un copil, răspunse Manolios. Şi apoi,
mai presus de taică-tu este Hristos; el e adevăratul
tată; el porunceşte.
Mihelis se întoarse şi se uită surprins la Manolios,
sluga lui; era pentru prima dată că-i vorbea cu atîta
îndrăzneală... „Cred că şi-a luat-o în cap de cînd a
36

fost ales să facă pe Hristos, gîitdi el. O să-l pun pe


tata să-I mai stângă în chingi..." îşi zvîrli ţigara
bosumflat şi tăcu.
― Trebuie să cumpărăm o Evanghelie, îşi dădu cu .
oărerea Costanlis. E primul lucru care ne trebuie; aşa
el puţin socotesc eu, ca să vedem pe ce drum mergem.
― Avem noi o Evanghelie mare, rămasă de la bu-
nicul, zise Mihelis. Are scoarţe de scîndurele îmbră-
cate în piele de porc; fiecare scoarţă parcă-i o poartă
de cetate; ba mai are şi un lacăt şi o cheie grea; cînd
deschizi, crezi că intri într-o cetate veche. Să ne
adunăm în fiecare duminică acasă la noi şi s-o citim.
— Ar trebui să am şi eu una, sus, pe munte, adăugă
Manolios. Pînă acum îmi era urît singur acolo. Strîn-
geam bucăţi de lemn şi chindiseam linguri, bîte, taba-
chere, sfinţi, ţapi, tot ee-îmi trecea prin minte... Îmi
pierdeam timpul cu ele. Acum însă...
Se întrerupse şi căzu din nou pe gînduri..
― Şi eu, zise la rîndul său Ianacos. Cînd cutreier
satele cu măgăruşul meu şi mă aşez sub vreun platan
să mă odihnesc, n-ar fi rău să am şi eu o Evanghelie
mică şi să citesc din ea. Vei zice că n-o să înţeleg mare
lucru, dar nu-i nimica; oeva-ceva tot o să prind!
— Mie mi-ar trebui şi mai mult, grăi Costantis,
Cînd nevastă-mea începe să ţipe la mine, făcîndu-mă
să-mi sară muştarul, o să deschid Evanghelia şi-o să
mă potolesc. Îmi voi spune: ce sînt pătimirile mele,
ce sînt suferinţele mele faţă de patimile lui Hristos?
Nu-i vorbă... să mă ierţi, Ianacos, că-i sora ta, dar e o
scorpie. O dată s-a repezit cu furculiţa la mine să-mi
scoată ochii; alaltăieri a pus mîna pe oala în care fier-
bea bob şi s-a luat cu ea după mine, să mă opărească,
Pînă acum îmi ziceam: ori mă omoară ea pe mine, ori
o omor eu pe dînsa; dar acum o să citesc Evanghelia,
Şi n-are decît să ţipe pînă n-o mai putea!
3?

Ianacos rîse.
— Sărmane Costantis, spuse el cu compătimire, nu-
rnai Dumnezeu ştie cîtă milă mi-e de tine. Dar n-ai
încotro, trebuie să rabzi: fiecărui om îi este hărăzită o
femeie. Îndur-o şi taci.
— Partea proastă, continuă Costantis, e că buchi-
sesc cu mare greutate; mă lupt cu fiecare cuvinţel
pînă m-apucă durerea de cap.
— Nu-i nimica, îl asigură Manolios. Tot e bine şi
aşa: citeşti o silabă şi înţelegi cuvîntul întreg. Parcă
ce, apostolii ştiau mai multă carte? Cei mai mulţi erau
pescari.
— Oare apostolul Petru ştia carte? întrebă cu în-
frigurare Ianacos.
— Nu ştiu, Ianaoos, nu ştiu, răspunse Manolios. O
să-l întfebăm pe părintele Grigoris.
— Să-l întrebăm şi dacă vindea peştele pe eare-l
prindea, sau dacă-l împărţea la săraci, murmură Iana-
cos. Pentru că el nu da lipsă la cîntar asta-i sigur;
dar vorba e, vindea? Aici e chestia! Vindea peştele,
sau îl dăruia fără bani?
— Ar fi bine să citim şi niscaiva vieţi de sfinţi...
propuse Mihelis.
— Nu, nu! protestă Manolios. Sîntem oameni prea
neştiutori, şi-o să le încurcăm. Eu, cînd eram cirac la
niînăstire, citeam şi d-astea, dar era cît p-aci să înne-
bunesc. In ele era vorba numai de pustiuri, de lei,
de boli îngrozitoare şi mai ales de lepră; trupul lor se
umplea de bube şi de viermi sau se tăbăcea şi se în-
tărea ca o carapace de broască ţestoasă... Iar uneori
Diavolul îi ispitea în chip de femeie frumoasă. Nu,
nu! Numai Evanghelia.
Se plimbau încet pe marginea lacului, pe înserate,
şi era pentru prima dată în viaţa lor că purtau discuţii
aşa de neobişnuite... S-ar fi zis că în ei ţîşneşte un iz-
vor nou, cu apă răcoroasă, zbătîndu-se să sfarme ve-
38

chea scoarţă tare, spre a-şi face drum... In mintea lor


se sucuceau şi se răsuceau vorbele acelea ciudate spuse
de popa Grigoris: „Duhul Domnului să sufle asupra
voastră..." „Aşadar, de vceme ce suflă, duhul Domnu-
lui e un vânt, nu? Un vînt căldicel şi umed, ca cel de
pe feţele noastre!»
Aşa gîndeau m sinea lor cei patru prieteni, şi fiecare
frămînta, se căznea să priceapă această taină. Dar
nici unul n-ar fi încercat, pentru nimic în lume, să-şi
întrebe vecinul, căci fiecare dintre ei simţea o plăcere
ascunsă, nelămurită, să fie chinuit de-o asemenea tul-
burare.
Cîtva timp, nimeni nu mai scoase nici o vorbă. Pri-
veau cu toţii, tăcuţi, cum se lasă amurgul; luceafărul
îşi vestea sosirea în zare; broaştele începeau să oră-
căie la marginea apei, cu frenezie, cu mdîrjire şi eu
patimă. În stînga se cernea umbra blîndă, acoperită de
verdeaţă a muntelui Sfînta Fecioară, unde îşi avea
stîiia Manolios şi unde păştea el oile stăpînului său;
în dreapta, muntele Sarachina, sălbatic, de culoarea
viorelei, dădea în albastru-închis, iar numeroasele peş-
teri scobite în coastele lui păreau nişte guri întunecate
de balauri. In schimb, pe creasta Sarachinei, înfiptă
în vîrful unor stînci uriaşe, sclipea bisericuţa Prorocul
Ilie, văruită proaspăt, mică, albă, strălucitoare ca un
ou. Iar jos, pe pămîntul umed, printre suliţele tresti-
ilor, scînteia din cînd în cînd cîte un licurici, ce-şi ne-
tezea pîntecul fosforescent în aşteptarea jumătăţii Im
pentru împerecherile de dragoste.
— Se înnoptează, spuse Mihelis. Să ne întoarcem.
Dar Ianaeos, care mergea în innHe, se opri deodată.
îşi puse mîinile pllnie la ureche şi asculta cu atenţie:
auzea un tropot de paşi, ca al unei mulţimi de oameni
care coboară, un vuiet înfundat, depărtat, ca al un...,.
roi de albine sau ca sunetul unui bucium... şi din cînd
în cînd, se desluşea un glas puternic, care aci parcă
mustra, aci parcă îndemna.
— Priviţi... priviţi, băieţi! strigă Ianacos. Ce-o fj
cu furnicarul ăla de oameni care vine dinspre cîmp '?
Parcă ar fi o procesiune.
Toţi îşi ciuliră urechile şi holbară ochii să zărească
ceva în semiîntunericul ce se lăsase.
Un oonvoi lung, întins pe o distanţă mare, forniat
din bărbaţi şi femei, înainta printre semănături şi prin-
tre vii. Mulţimea aceea alerga de zor, ca şi cum ar
fi zărit de departe satul şi se grăbea să ajungă mai
repede la el.
— Auziţi? făcu Mihelis. Parcă ar cînta nişte
psalmi.
— Ba parcă plîng, spuse Manolios. Da, da, se aud
planşete.
— Nu, nu, e chitare de psalmi; opriţi-vă răsuflarea,
să-i auzism.
Se opriră din mers, îşi ciuliră şi mai tare urechile;
în liniştea amurgului se auzea acum limpede, triumfă-
tor, străvechiul ison al troparului războinic: Mîntu*
ieste, Doamne, poporul tău...
— Sînt fraţi de-ai noştri, creştini! strigă Manolios.
Să mergem să-i întîmpinăm!
Şi toţi patru începură să alerge într-acolo. Capuî
convoiului ajunsese la primele case ale satului; cîinii
se repeziră în şosea, lătrînd întărîtaţi. Toate porţile se
deschideau, apăreau femei, alergau bărbaţi cu îmbu-
cătura în gură. Era vremea cinei; sătenii din Licovrisi,
aşezaţi turceşte în jurul mescioarelor rotunde, cu pi-
cioare scunde, mîn.cau. Cînd auziră cîntările de psalmi,
plînsetele şi tropotul de paşi, lăsară masa şi ieşiră
afară. Tocmai atunci sosiră şi cei trei apostoli dimpre-
ună cu Manolios.
40
;\

Lumina amurgului mai dăinuia încă, şi acum, cînd


apropiară, văzură totuî limpede. În frunte mergea
un preot cu faţa arsă de soare, foarte slab, cu nişte
ochi mari, negri, care scînteiau sub sprîncenele-i zbîr-
lite si cu o barbă ascuţită, rară şi căruntă. Într-o mînă
ţinea' o Evanghelie grea, legată în scoarţe de argint;
în cealaltă, patrafirul. La dreapta lui, un bărbat uriaş,
lung cît o prăjină, cu mustăţi negre, pleoştite, ducea
apurul bisericii, împodobit cu chipul mare al sfîntu-
lui Gheorghe brodat în fir de aur. În urma lor, vreo
cinci-şase bătrîni, numai piele şi oase, ţineau drept în
sus nişte icoane înalte, şi după ei veneau grupuri de
femei, de bărbaţi şi de copii, care ţipau şi plmgeau;
bărbaţii erau împovăraţi cu tot felul de boccele şi
unelte de muncă, sape, lopeţi, cazmale, seceri, iar fe-
meile cu leagăne, cu pirostrii şi cu albii.
― Cine sînteţi, măi creştini? De unde veniţi şi în-
cotro vă duceţi? strigă Ianacos, oprindu-se în faţa
preotului tocmai în momenul cînd mulţimea începea să
se reverse în piaţa satului.
— Unde e popa Grigoris? răspunse cu o voce ră-
guşită preotul. Unde sînt fruntaşii satului?
Şi întorcîndu-se către sătenii care alergau neliniştiţi
?şi surprinşi, ca să-i vadă, zise;
— Creştini sîntem, fraţilor, nu vă speriaţi! Sîntem
creştini prigoniţi, greci! Chemaţi capii satului, vreau
să vorbesc cu ei... Trageţi clopotele!
Femeile, zdrobite de oboseală, se lăsară grămadă
pe jos; bărbaţii îşi descărcară poverile, îşi şterseră fe-
ţele de sudoare şi se uitară tăcuţi la preotul lor.
— De unde veniţi şi oe năpastă vă mînă din urmă,
tăicuţule? întrebă Manolios pe un bătrîn ce părea să
aibă o sută de ani, cu părul alb ca vata, care ţinea încă
în spinare un sac greu, încărcat.
-— Ai răbdare, băiatul taichii, răspunse bătrînul, al
răbdare. Popa Fotis o să vă lămurească îndată.
? 5* • -41

*-' Şi ce ai în sac, moşule?


— Nimic, băiatul taichii, nimic; ia, nişte lucruri
de-ale mele... spuse el, şi-şi lăsă cu mare băgare rL
seamă, sacul la pămînt.
Preotul slătea drept, în picioare, ţinînd strîns Evan
ghelia în braţe.: un flăcău alergă la clopotniţă, apuc"
funia şi începu să tragă din răsputeri clopotele. Cu
fîlfîiri uşoare, două cucuvele speriate îşi luară zborul
?din rămurişul platanului şi se pierdură în beznă.
Aga apăru în ceardacul său, beat turtă. Piaţa i $»
păru plină de oameni necunoscuţi, care nu erau din
raiaua lui. Urechile îi vîjîiau tare, de parcă cineva ar
ţipa, sau ar plîuge. sau ar cînta undeva — nu putea
sâ-şi dea bine spania ce se petrecea. Şi acest dangăt
înnebunitor nu e oare al unui clopot? Se întoarse către
căpitan.
— Vino încoa . bre spmule, bolborosi el. Vino de
mă ajută să înţeleg ce s-a întîmplat. Ce-i cu gloata asta
în piaţă la noi? Ce vuiet e ăsta, de se trag clopotele?
Nu cumva visez?
Căpitanul Furtunas apăru în cerdac. Avea capul le-
gat strîns cu un ştergar alb, ca să nu-i plesnească. De
este ori se îmbăta cu aga, se lega aşa la cap, pentru că
ţraeiiiu], zicea el, putea să-i spargă ţeasta în mii de
'bucăţi. Din cînd în cînd, desfăcea ştergarul, îl muia
mir-o căldare cu apă, să se răcească, apoi şi-l înfăşură
din nou în jurul capului înfierbîntat.
Căpitanul se aplecă, holbă ochii, scrută bezna; i se
pârea ca jos, în jurul platanului, zăreşte o învălmă-
şeală de bărbaţi, femei şi prapuri.
— Ce-i acolo, bre spînule? întrebă din nou aga. Tu
pricepi ceva din tot ce se petrece acolo jos?
- Oameni, răspunse căpitanul. Oameni, aşa mi se
pare. Tu, agă, ce zici?
-— Oameni mi se pare şi mie că sînt... Dar de unde
au răsărit? Ce vor? Sâ-i dau afară din sat? Să-i las
42

în pace? Să cobor cu gîrbaciul la eî? Ia spune, tu


ce zici?
― Altă treabă n-ai, iubite aga? La ce sa începi sa
urci şi să cobori cu gîrbaciul tocmai acum, să-ţi strici
ziua! Lasă-i în pace, o să facem haz de ei. Mai bem
câte unul?
― Iusufachi! striga aga. Adu aici, odorul meu,
pipele mari, paharele şi damigeana. Nu uita gustă-
rile Şi vino şi tu, Iusufachi scump, vino să priveşti, că
sînt greci şi au să se încaiere numaidecît.
― Unde-i popa Grigoris? strigă din nou preotul
Fotis. Unde sînt fruntaşii satului? Nu se găseşte aici
nici un creştin cumsecade să se ducă să-i cheme?
― yiă duc eu I răspunse Manolios. Ai puţină răb-
dare, părinte!
Şi se întoarse către Mihelis.
―Fii bun, dragă Mihelis, şi du-te de-l cheamă pe
tatăl tău. Spune-i că au venit ni|ite creştini, nişte
oameni prigoniţi, care cad la picioarele lui să-i ceară
ajutor şi ocrotire. El e bogătaş şi are datoria să-i ajute.
Eu mă reped la părintele Grigoris. Tu, Costantis,
aleargă la moş Ladas; spune-i c-au sosit nişte pribegi
de pe alte meleaguri şi->şi vînd lucrurile pe nimic,
fiindcă sînt la ananghie; aşa să-i spui, că altfel nu
vine. Iar tu, Ianacos, rogu-te, dă o fugă pînă acasă
la căpitan. Spune-i că nişte naufragiaţi din Marea
Neagră, aflînd de faima lui, au venit aici... În drum,
repede-te şi la învăţător şi cheama-l şi pe eî; lui să4
spui că sînt greci şi că se află în mare primejdie I
Un băieţaradra sări lîngă el:
— Căpitanul .mănîncă şi bea cu aga... Uite-l, a apă-
rut în ceardac. Oho! Şi-a legat căpăţîaa cu un ştergar;
asta înseamnă ca e beat criţă!
― Iar boierul doarme şi sforăie! se auzi o von»
piperată, Nu-l trezeşti nici cu tunul!
43

Aceea care vorbise era Caterina, văduva durdulia


cu buze cărnoase şi ispititoare, care tocmai sosise l'
faţa locului, alergând ou sufletul -la gură. Aveau un sal
nou, verde, ou trandafiri mari, roşii. Obrajii îi ardeau
şi îşi frecase dinţii cu frunză de nuc ca să-i strălu-
cească mai tare.
— Boierul doarme dus, acuma e în al şaptelea cer
şi sforăie 1 repetă Caterina, rîzînd şi clipind din ochi
către Manolios. Zadarnic îi trimiţi vestitori, Manolios!
Manolios întoarse faţa, dar cînd o văzu se cutre-
mură şi-şi lăsă ochii în jos. „Asta-i o dihanie, îşi zise
el în gînd, o dihanie care mănîncă oameni... Piei din
faţa mea, Satana!"
Văduva se apropie de el, gudurîndu-se; mirosea a
mosc, întocmai ca o fiară întărîtată. Dar auzi în spatele
ei un muget puternic şi se opri; Panaiotaros, hiuiduma,
?cu o mutră bosumflată, cu nişte ochi întunecaţi, stătea
Ingă ea şi b străpungea cu privirea. Pesemne că aler-
gase şi el, pe drum, căci abia mai răsufla; faţa lui ciu-
pită de vărsat părea sălbăticită şi se făcuse stacojie ca
xacul.
— Să mergem 1!Să mergem! zise Manolios, gră-
bindiu-şi prietenii.
Toţi patru o porniră în fugă la deal şi se pierdură
lepede în ulicioarele întunecoase.
înfuriat, ou fălcile încleştate, Panaiotaros făcu un
pas, apoi încă unul, şi se apropie de Gaterina.
— Ce căutai, rîrfo, în casa boierului acela desfrâ-
nat? urlă el, apleemdu-se cu tot trupul său uriaş,
care tremura ca varga, lmgă umărul ei. Ce treabă
aveai, fă, acolo? Nememico, o să te mănânc î
— Nu sînt de ghips ca să mă mămînci! rânji văduva
şi se strecură prin mulţime, proptindu-se lîngă lunga-
nul care ţinea prapurul.
Intre timp, preotul se răsucea la dreapta şi la stânga
prin turma lui şi striga cu o voce puternică:
44
― Curaj, fiilor, curaj! Acum o să vină capii satului,,
~~~ o să apară şi popa Grigoris, şi se termină ou su-
fitele' noastre. Am scăpat, cu ajutorul lui Dunine-
din ghearele morţii. O să prindem iar rădăcini în
^mîiit şj neamul nu ni se va stinge! Nu, neamul nos-
Pa 'n 0 sj piară niciodată, fraţilor! El e nemuritor i
Se stîrni un freamăt de bucurie, asemenea un«i
izet de albine, apoi se potoli repede. Cîteva femei
Jesfăcură la piept, îşi scoaseră ţîţeJe şi îşi alăptară
Şuncii ca s^ nu ma* P^m§â- Lunganul cu prapur»!
sorijini lancea în pămînt, iar bătrînul cel de o sută da
ani îşi întinse mîna mare, noduroasă, spre sac şi începu
să zîmbească.
― Slavă Domnului, o să prindem iar rădăcini i
murmură el, închinîndu-se.
Oamenii din sat se scurgeau din toate uliţele, aler-
gînd să vadă ce-i. Prin mulţime se rătăciseră şi cîteva
băbuţe. Cîinii, obosiţi de atîta lătrat, se domoliră şi
începură să miroasă picioarele străinilor. În clopotniţă,
agăţat de funie, flăcăul trăgea de zor clopotele, şi cu
fiecare dangăt îşi simţea parcă inima mai uşoară.
Albastru, pufos, ou două-trei stele mari, aprinse
cerul se întindea deasupra, limpede, nemărginit. Pri-
begii îşi ridicară ochii spre el şi-l priveau cu încredere»
aşteptînd să vină capii satului şi să hotărască soarta
lor. O clipă, în liniştea care se lăsă, se auzi susurul
zglobiu al apelor ce curgeau printre pietre.
— Hei, căpitane, ghiaurule, toarnă să bem! striga
aga la auzul apelor ce gîlgîiau undeva. Viaţa e un vis,
sîntem fericiţi, toarnă să bem şi să nu ne mai trezim,
Şi bagă de seamă, oînd s-or încaieră grecii, să-mi dai
de veste, să cobor cu gîrbaciul între ei.
— Fii pe pace, agă, am eu grijă, o să-ţi dau de
veste. Sînt de cart, pe punte!
^ Şi strigăJ pe seiz, să vină aici cu goarna. Poate o
să am nevoie de el. lusufachi, aprinde-mi ciubucul,

Iusufachi îi aprinse ciubucul lung cu muştucul


chihlimbar. Aga trase un fum, închise ochii, apoi
zat pe perna mare, eu damigeana şi cu Iusufachi V ^
el, îşi luă zborul, într-o dulce legănare, spre
Manolios se întorcea chiar atunci, răsuflinj A-
greu, şi începu să strige, cu braţele ridicate: m
— Faceţi loc, faceţi loc! La o parte, fraţilor, vine
pariatele!
Bărbaţii săriră deodată în sus, femeile îşi înălţară
capetele, oftînd adtoe. Prapurul se clătină uşor şi $«
apropie de preot, iar b-Jtrînii care ţineau icoanei© se
aliniară în faţă. Popa Fotis îşi făcu o crace mare
— Doamne ajută! murmură el, şi aşteptă nemişcat'
Sosi şi Mihelis; se apropie de Manolios, se aplecă
la urechea lui şi-i spuse cu voce înceată:
-— Doarme, sforăie, n-a fost chip să-l trezesc. A băut
şi a mîneat pînă n»a mai putut. L-am zgîlţîit, dar nici
nu s-a mişcat; i-ara ţipat în ureche, dar n-a auzit;
atunci l-am lăsat în pace şi arai plecat.
lală-l şi pe Costajatis,, care spuse cu năduf:
— E un vulpoi dat dracului, bătrmul ăsta! A simţit
capcana şi mi-a spus că nu vine, fiindcă are treabă.
Şi a mai spus că, d»eă~i vorba să se facă colectă pentru
zdrenţăroşii care au năpădit satul, el n-are de dat nici
o para chioară; şi să nu care cumva să-i bată cineva
îii poartă, că n-o să desclildă.
Abia atunci apăstii şi Ianaeos.
— L-am găsii pe învăţător cu nasul în hîrţoageîe
sale; mi-a spus că după ce-o termina cu cititul o sâ
vmă. Şi a mai zis că. ce-o hotărî popa Grigoris e bun
hotărît.
?— ÎVlăi, măi, halal căpetenii mai are şi satul nostru'
murmură Manolios, oftînd adine, Unul sforăie, celă-
lalt se îmbată, al treilea citeşte, iar bătrîntu zgripţuroi
stă şi-şi cloceşte galbenii... Dar am toată încrederea în
46

- • tele Grigoris, care a spus că vine. El este glasul


'*? Dumnezeu, care o să se facă auzit prin gura lui.
"î "loată, o femeie tînără, numai piele şi oase, verde
f,? de' foame, scoase un ţipăt ascuţit şi-şi lăsă
1 pe piept; nu mîncase nimic de trei zile şi, în-
să trăiască în belşug, aeum, ne mai avînd pu-
re leşinase. ._ f
―L Ţin'te tare, Despinio, ţinte tare... Îi şopteau ce-
I lalte femei din jur, care îi făceau vînt sâ-şi revină.
Am sosit în satul cel mare şi bogat. Uite. s-au şi dus
-ne aducă de mîncare, ca să prindem puteri. Ţin'te
tare!
Dar ea se lăsă moale pe spate şi-şi dete ochii peste
caP- • , ,
Se auziră c.teva voci vesele; maHniica iwamata:
― Vine! Vine!
― Cine vine, bre spînule? întrebă aga. abia ridi-
cîndu-şi pleoapele îngreuiate de somn.
―Ţi-am spus să nu-ţi strici cheful degeaba, iubite
agă... Tu eşti în rai acum, rămîi acolo. Eu stau aici,
atară, şi n-avea grijă, o să-ţi dau de veste la timp. Mi
se pare că popa Grigoris vine.
Aga schiţă un rînjet.
— Gloata care a năpădit satul are şi ea un popă?
— Are, răspunse căpitanul, umplîndu-şi din nou pa-
harul.
— Păi atunci o să facem haz. ai să vezi. Cei doi
popi au să se ia la harţă. Pe legea mea, popii sînt ca
muierile: au păr lung, şi cînd se îutîlnesc doi, se iau
de chică. Unde-i seizul? Să se ducă jos şi să le spună
să strige tare, ca să-i aud şi eu.
Intre timp, Panaiotaros, matahala, o ajunsese din
urmă pe văduvă, lîngă prapur.
^ O să te mănînc, paceauro! mîrîi din nou, aple-
cîndu-se spre ea. Ce cauţi aici, între atîţia bărbaţi?
47

Du-te acasă, repede! Şterge-o de aici! Hai, du-te


vin şi eu după tine. ' tv
Dar văduva se întoarse spre el şi-i şuieră rm
eătoare: *'
— Mă, tu n-ai nici un pic de inimă? Nu vezi $uf
rinţele creştinătăţii? Nu ţi-e milă de atîta amar d~
suflete care ţipă de foame?
Apoi tăcu o clipă şi-i întoarse spatele; dar, deodată
nemaiputîndu-şi ţine ocara ce-i stătea pe buze, SÂ
repezi şi-i strigă:
— Iuda!
Şi o zbughi printre băjenari, făcîndu-se nevăzută
Panaiotaros simţi că se învîrteşte pămîntul cu el?
ameţi, ca şi cînd i-ar fi înfipt cineva un cuţit în inimă
Se sprijini de lancea prapurului, să nu cadă; şi ră-
mase acolo, aplecat, cu gura căscată, aşteptând să se
liniştească pămîntul sub el şi să poată pleca.
— Iată-l! Iată-l1 Vine popa Grigoris! izbucniră
din toate părţile glasuri bucuroase.
Mulţimea ridică ochii, îl văzu. Înalt, cu faţa înflo-
rită de trai bun, impunător în anteriul lui de şaten
mov, cu brîul negru, lat, şi cu medalionul greu de
argint ce i se odihnea pe pîntecul mare, popa Grigo-
ris, reprezentantul lui Dumnezeu în Licovrisi, se opri
în faţa mulţimii flămînde.
Bărbaţii şi femeile îngenuncheară, preotul cel slă-
bănog îşi deschise braţele şi făcu un pas înainte să
îmbrăţişeze, după datina călugărească, de umeri, pe
sătulul lui frate întru Domnul. Dar acesta întinse o
mînă grăsulie, încruntă din sprîncene şi, cu un gest
scurt, îl opri. Apoi îşi roti privirea aspră de jur îm-
prejur, văzu gloata de zdrenţăroşi, de înfometaţi, de
muribunzi, şi nu-i fură pe plac. Întrebă cu glas sec.
răsunător:
— Cine sînteţi? De ce v-aţi părăsit căminurile B
avutul? Ce căutaţi aici?
48

«r» td îi auziră glasul, femeile amuţiră; copiii aler-


i! ja mamele lor şi li se agăţară de poalele rochîi-
Sara cjjnii începură să latre din nou. Căpitanul, sus,
]°r' ardac, îşi ciuli urechile mari şi ascultă cu atenţie.
111 ^_ părinte, răspunse cu un glas liniştit şi hotărît
tul mulţimii de pribegi, eu sînt popa Fotis,
?: tr.un sat îndepărtat, anume Sfîntul Gheorghe, şi
enii din jurul meu sînt sufletele pe care mi le-a
? credinţat Dumnezeu să le păstoresc. Turcii au dat
foc satului nostru, ne-au izgonit de pe pămînturile
noastre, i-au omorît pe toţi cei pe care i-au prins.
Noi cei de aici am scăpat cu viaţă şi am fugit, luînd
cu noi care ce-am putut. Hriştos mîntuitorul ne călău-
zeşte paşii în căutarea de pămînturi noi, unde să ne
înfiripăm iarăşi.
Tăcu o clipă; gura i se uscase, vorbele îi ieşeau
greu din gîtlej.
— Sîntem creştini şi noi, continuă apoi, după
puţin. Sîntem greci ca şi voi, neam mare, şi nu tre-
buie să pierim i
Aplecat peste marginea ceardacului, căpitanul as-
culta prin negura beţiei glasul slab, dar mîndru, al
preotului ce se înflăcăra. Aburii rachiului începură să
se împrăştie încetul cu încetul şi mintea i se mai lim-
pezi parcă.
„Măi, măi, gîndi el, ce neamul dracului mai sîn-
tem şi noi! Cîtă dîrzenie 1 De unde om avea atîta
curaj«? Parcă sîntem caracatiţe! Ni se taie o tentaculă,
ni se mai taie încă una — şi noi scoatem altele la
Ioc!"
îşi desfăcu ştergarul de la cap, fiindcă se încălzise
Şi ieşeau aburi din el. Îl muie în căldarea cu apă de
filaturi, se înfăşură din nou la cap şi se răcori.
Popa Fotis continuă şi mai tare:
49

?— N-o să pierim I Existăm de mii de ani si


mai exista încă multe mii de ani. Bine v-arn* ea.^
părinte! Slt>
„Straşnic popă şi ăsta! gîndi mai departe cănit
nul Furtunas. Ce înflăcărare, ce voie bună, ce cu "
la el, afurisitul! Jur pe toată apa mării că are drenl
tate... Noi, grecii, sîntem o rasă nemuritoare. >j|
smulg din rădăcini, ne dau foc, ne măcelăresc, d»!
noi nu ne lăsăm! Ne luăra icoanele, albiile, pirostriiie
şi Evanghelia, şi pornim la drum, să ne aşezăm în
altă parte..."
îl podidiră lacrimile şi, cuprins de un avînt neaş-
teptat, aplecîndu-se cu tot trupul peste balustrada
ceardacului, strigă:
— Bravo ţie, Papaflesas1!
Cîteva capete se ridicară spre ceardac, dar strigătul
se pierdu în vuietul pe care-l stîrniră vorbele preo-
tului. Femeile începură să bocească amintindu-şi de
casele lor, iar copiii, jinduind după pîinea de acasă,
se puseră şi ei pe plîns.
Dar iată că vuietul încetă deodată: popa Grigoris
îşi ridicase mina dolofană în sus.
— Tot ce se întîmplă în lume, cu voia lui Dumne-
zeu se întîmplă, declară el cu vocea lui puternică. De
acolo, de sus, el vede tot pămîntul; în mînă ţine un
cîntar şi cîntăreşte necontenit păcatele şi faptele noas-
tre bune. El a hărăzit satului Licovrisi bucurie şi bel-
şug, satului vostru lipsă şi jale. Pesemne că Dumnezeu
cunoaşte păcatele pe care le-aţi săvîrşit!
Tăcu o clipă pentru ca mulţimea să pătrundă bine
cuvintele rostite de el. Apoi ridică din nou mîna şi
strigă pe un ton mustrător:
1 Preot care a căzut luptând eroic împotriva turcilor îri timpul
insurecţiei grecilor din 1821 (n.t.),
50

Părinte, vreau să ştiu adevărul! Spune, ce fapte


• ăvîrşit de v-aţi atras asupra voastră această
pe^-' ^ Crigoris, răspunse celălalt preot, abia stă-
• indu-şi mînia ce înc-epea să-i clocotească în piept-
ănă Grigoris, sînt şi eu un slujitor al Celui de sus,
'tesc şi eu scripturile, ţin şi eu în mîinile mele poti-
^1 cu trupul şi sîngele lui Hristos. Sîntem, de vrei
n ^e nu vrei, egali. Poate că tu eşti bogat şi eu
'?înt sărac; poate că tu ai păşuni grase din care îţi
naşti turma, iar eu, după cum vezi, n-am nici unde
să-mi pun capul; însă în faţa lui Dumnezeu sîntem
po-ali- S-ar putea chiar ca eu să fiu mai aproape de
Dumnezeu, pentru că eu sînt ce} ce fîămînzesc. Vor-
beşte aşadar mai potolit, dacă viei să-ţi răspund.
Popa Grigoris înghiţi în sec. Îşi simţi şi el pieptul
năpădit de indignare, dar se stăpîni. Îşi dădea prea
bine seama că face o nedreptate şi că toţi sătenii care
se strînseseră acolo şi erau martori înclinau către preo-
tul acesta necruţător, oploşit aici de pe meleagurile
străine.
— Vorbeşte, părinte, vorbeşte! făcu el, domolin-
du-şi glasul. Spune: cum s-a abătut urgia asupra
vrtastră? Dumnezeu ne vede şi ne aude, iar obştea e
de faţă şi ne aude şi ea. Sîntem creştini, ca şi voi;
greci, ca şi voi, şi o să facem tot ce ne-o sta în pu-
tinţă, ba chiar şi mai mult, spre a mîntui sufletele
ce-ţi sînt încredinţate spre păstorire.
— Părinte Grigoris, rosti numaidecât glasul preotu-
lui străin, acolo, în satele noastre, auzisem de mult de
numele tău şi, iată, acum te vedem viu în faţa noas-
tră şi te admirăm; ascultăm cuvintele tale şi căpă-
tăm curai. M-ai întrebat cum s-a abătut urgia asupra
satului nostru; o să-ţi dau răspuns. Ascultă, părinte
Grigoris, ascultaţi, fruntaşi ai satului, care nu v-aţi
51

învrednicit să veniţi să ne vedeţi, ascultaţi voi tot


creştini din Licovrisi... ^
Inima lui Manolios bătea cu putere; el se întoar?
spre cei trei prieteni ai lui şi le şopti: e
— Hai lingă el, hai lîngă el, sa-l auzim şi săj
vedem mai bme.
— Uite. aşa mi-l închipui eu, Manolios, pe apcr
toiul lacob, spuse Costantis.
— Şi eu pe apostolul Petru, adăugă Ianacos.
Preotul începu să povestească grăbit, cu întreru
peri; şovăia parcă să evoce trecutul, de teamă ca el
să nu răscolească şi mai rău rănile prezente. Cuvinte-
le-i săreau de la o faptă la alta şi vocea îi tremura, ca
şi cum însăşi amintirea acestor fapte l-ar fi înspăi-
mîntat.
— într-o zi, pe deasupra acoperişurilor din satul
nostru s-a auzit un glas: „Vine armata Greciei! Se
văd fustanele în depărtare!" „Trageţi clopotele de
înviere! am strigat eu numaidecît, şi tot poporul să
se adune la biserică, să-i vorbesc 1" Dar poporul alergă
mai întîi la cimitir, răscoli pămîntul, deschise mormin-
tele şi fiecare om îi striga tatălui său din groapă:
„Tată, au venit! Tată, au venit!" Apoi aprinseră
candelele de la cruci, turnară vin în morminte să în-
vieze morţii. Şi abia după ce terminară ,cu morţii,
oamenii se înghesuiră în biserică. Mă urcai la amvon:
„Fraţilor, fiii mei credincioşi! le strigai eu. Au venit
grecii, acum pămîntul şi cerul se unesc! Luaţi armele
cu toţii, bărbaţi şi femei, şi să-i gonim pe turci pînă
la Mărul Roşu V
— Mai încet, părinte, mai încet, cu voia dumitale...
se apropie Ianacos şi-i şopti la ureche popii, Mai în-
cet, căci aga stă sus în ceardac şi aude tot.
1 Expresie dintr-un cîntec popular grec
iadului (n.t.).
fundul
52

ifhiar în clipa aceea aga tresări. Aţipise, dar ure-


Tiea lui prinsese prin somm cîteva cuvinte de răz-
vrătire şi se trezi deodată.
— Bre spîniue, nu prea îmi place ce-i acolo. Daca
u mă înşală urechea, parcă am auzit...
―Nu-ţi face sînge rău degeaba, agă dragă, ţi-am
j spus... Dormi în pace! Dormi, că eu sînt cu ochii
în patru...
― Mi-e somn, căpitane afurisit... Dar cînd ai să
vezi că popii se întrec cu gluma şi se încaieră, în-
ghionteşte-mă să mă trezesc şi să cobor cu gîrbaciul
fa ei, ca să fac ordine.
Apoi se întoarse către lusufachi şi, coborîndu-şi
pleoapele grele, îi spuse: ?
.― Hai, dragul meu lusufachi, treci şi scarpină-mă
la tălpi, ca s-adorm mai uşor.
Popa Fotis coborî glasul.:
― Am scos toate armele ascunse prin podurile ca-
selor, am încins şi eu o cartuşieră peste cruce şi-am
adunat toţi bărbaţii din sat la arii. „Fiii mei, le-am
zis, înainte de a porni, să cîntăm cu toţii imnul gre-
cesc!" Ce voci, de răsuna văzduhul! Ce Hristos a
înviat a fost atunci, că s-a cutremurat pămîntul! Am
cîntat toţi împreună imnul...
Şi popa Fotis, uitînd că trebuie să-şi strunească gla-
sul, începu să cînte cît îl ţineau băierile»pieptului:
Născută din sfintele oseminte ale grecilor...
—~ Mai încet, părinte, mai încet... Îi şopti Ianacos
din nou la ureche.
în aceeaşi clipă, sus, în ceardac, răsună glasul pu-
ternic şi dogit al căpitanului:
— ...Şi ca dinţii îmbărbătată, salut, o, salut,
libertate!i
Aga tresări în somn, ca şi cum l-ar fi ciupit un pu-
rice; dar se cufundă din nou în sforăit.
1 Versuri din imnul naţional grec (n.t.). ,
53

Toţi cei de jos, din piaţă, amuţiră o clipă; îşi t{


cară ochii spre ceardac, dar căpitanul se aşezase k
loc pe perna-i mare, cu picioarele' încrucişate sub el
şi-şi umplea încă un pahar cu rachiu.
— în sănătatea ta, Grecie! murmură el. Tu o să
stăpîneşti lumea!
— Căpitanul Furtunas s-a îmbătat, spuse Costau,
tis. A ridicat toate pînzele sus. Ferească Dumnezeu
să nu cumva să pună mîna pe pistolul de la brîul agăl
şi să-l descarce în el, că sîntem pierduţi!
— Şi ce dacă o să pierim? făcu Mihelis într-o
pornire de entuziasm. Popa ăsta îmi răscoleşte toate
măruntaiele din mine.
— Tăceţi, fraţilor, tăceţi, să auzim.., le şopti Mauo-
lios, care era numai ochi şi urechi la cele ce spunea
preotul Fotis.
Preotul Grigoris stătea ca pe jar. „Acest popă zdren-
ţăros tulbură inimile -oamenilor, gîndea în sinea lui;
mi-a căzut ca o belea pe cap; şi trebuie să găsesc mij-
locul de a mă descotorosi de el..."
— Vorbeşte, vorbeşte, părinte, spuse el cu un aer
ocrotitor. De ce te-ai oprit? Te ascultăm.
— Cele ce-au urmat, nu mă sili să le mai povestesc,
părinte! oftă popa Fotis cu un muget înăbuşit. O
inimă am şi eu în piept, nu o piatră, şi mă tem c-o să
plesnească...
îl podidiră lacrimile, glasul îi pieri.
Căpitanul se aplecă iarăşi peste marginea ceardacu-
lui şi se şterse la ochi cu ştergarul ud.
— Să mă ia dracu 1 murmură el. M-am prostit de
tot!
— Aşa-i vrerea lui Dumnezeu, părinte, nu blestema,
că e mare păcat, se auzi popa Grigoris vorbind pe un
ton sentenţios.
— Nu blestem, strigă celălalt preot, care-şi regăsise
glasul. Şi nu mă tem, sîntem nemuritori. Mi-a veait

la loc» am sa continuu. Evzonii* au fost măce*


iti Ei s-au dus, dar am rămas noi. Am rămas noi
s.aii întors turcii... S-au întors turcii: asta spune
f*tâl- *** au încePut sa ^ea ^0Cj sa căsăpească, să ne-
instească femeile, ca nişte turci ce sînt. I-am adunat
oe cei ce-au mai rămas vii, iată, pe aceştia pe care-i
vedeţi îngenuncheaţi aici, în faţa voastră, iubiţi creş-
tini cîţiva bărbaţi, mai multe femei şi foarte mulţi
copii-- Am luat icoanele, Evanghelia şi prapurul sfîn-
tului Gheorghe, precum şi tot ce-am mai putut. Eu
am pornit-o în frunte, şi-aşa a început exodul... Prigo-
niţi, înfometaţi, chinuiţi de boli, mărşaluim de trei
luni de zile; mulţi dintre noi au murit pe drum. I-am
îngropat, apoi am pornit mai departe, atîţia cîţi am
mai rămas în viaţă I în fiecare seară cădeam frînţi de
oboseală, dar eu mă ridicam, îi încurajam, le citeam
Evanghelia, le vorbeam de Dumnezeu şi de Grecia.
Acestea ne mai dădeau putere, şi dimineaţa marşul
începea din nou... Am aflat că departe, lîngă mun-
tele Sarachina, e un sat bogat, cu oameni buni: Li-
covrisi. Ne-am gînăit: sînt creştini, sînt greci, au
hambarele pline, au pămînt mult, n-o să ne lase să
pierim. Şi am venit. Bine v-am găsit, fraţilor din
Licovrisi!
Preotul Fotis îşi şterse sudoarea care-i curgea pe
frunte, îşi făcu cruce, se aplecă spre Evanghelia ce-o
ţinea în braţe şina sărută.
— Altă nădejde n-avem, altă rnîngîiere decît
aceasta n-avem, adăugă el, ridicînd în sus Evanghelia
grea, cu scoarţe de argint.
Ochii tuturor se umplură de lacrimi; oamenii se în-
gro2iră şi se înfiorară. Manolios simţi că ameţeşte şi
ca să nu cadă se rezemă de braţul lui Ianaeos, iar
Mihelis se trăgea nervos de mustaţa-i neagră, abia stă-
Soldaţi în armata greacă, infanterişti.

pînindu-şe să nu-l podidească plînsul. Pînă şi Ocji:,


sălbaticului Panaiotaros se tulburaseră şi priveai'
îumea din jur cu bunătate şi blîndeţe... Plîngea pîn*
şi văduva Caterina pentru creştinătate şi pentru Gre-
cia, pentru bărbaţii şi femeile din jurul ei, şi pentru
păcatele şi faptele sale ruşinoase... Iar sus, în ceardac
căpitanul Furtunas îşi puse mîna mare la gură să-şi
oprească sughiţurile, de teamă să nu-l trezească din
somn pe agă, care sforăia adînc.
Numai cei doi popi nu pîîngeau; unul, pentru că
trăise toate aceste nenorociri şi nu mai avea lacrimi să
plîngă; celălalt, pentru că nu se gîndea decît la un
singur lucru: anume, ce să născocească în grabă spre
a se descotorosi de această gloată înfometată şi de
conducătorul ei, ale cărui cuvinte patetice răscoleau
sufletele oamenilor.
— Unii dintre noi, continuă preotul Fotis, stăpî-
isindu-şi glasul, au apucat să se ducă la cimitir, au
luat oasele părinţilor lor şi le poartă cu ei, pentru a
le îngropa la temelia noului nostru sat. Iată, uitaţi-vă
la bătrînul acesta, care are o sută de ani: le poarta
în spinare de trei luni de zile.
Dar popa Grigoris începu să-şi piardă răbdarea.
— Toate astea-s fapte bune şi sfinte, părinte, spuse
el. Dar acum ce vreţi de la noi?
— Pămînt, răspunse preotul Fotis. Pămînt, să prin-
dem iar rădăcini! Ştim din auzite că aveţi aici pă-
mînt de prisos, rămas pîrloagă — daţi-ni-l să-l desţe-
lenim; vom semăna, vom secera, vom face din e3
pîine, spre a ne hrăni familiile. Asta vă cerem,
părinte!
Popa Grigoris scoase un mîrîit ca de cîine ciobă-
nesc. Cine sînt hămesiţii ăştia care vor să intre în tîrla
lui? îşi apucă încet cu mîna barba-i albă şi căzu în-
tr-o meditaţie adîncă. Bărbaţii şi femeile îşi aţintiră
ochi la buzele lui. In piaţă se lăsă o tăcere apăsătoare.
58

Aga tresări şî întrebă ursuz:


De ce-au tăcut? Le-am poruncit să ţipe!
―. Dormi, dormi, agă dragă! îl linişti căpitanul.
[Siu s-au încăierat încă.
―Ce-ai păţit, ghiaurule? De ce-ţi tremură
plasul? Te-ai îmbătat?
[T> ―. Eh, ghiaur e rachiul ăsta; m-a dat gata! mur-
mură căpitanul ştergîndu-şi lacrimile din ochi.
Manolios nu se mai putu stăpîni. De unde a că-
pătat argatul ăsta atîta cutezanţă, să iasă înaintea
întregului sat şi să vorbească?
― Părinte, strigă el, părinte Grigoris. ascultă-le gla-
sul! Prin ei vorbeşte Hristos, căruia i-e foame şi ne
cere de pomană!
Popa Grigoris se întoarse spre el cu ochii scăpărîn-
du-i de furie!
— Ţine-ţi gura, mă nerodule î
Acum liniştea se făcu şi mai apăsătoare. Costantis
şi lanacos se alăturară lui Manolios, ca şi cum ar fi
vrut să-î ocrotească. Mihelis se apropie şi el, tulburat.
— Du-te de-l trezeşte pe taică-tu, îi şopti Manolios,
Du-te repede. El are inimă bună, poate că.o să i se
facă milă de ei. Ţie nu ţi-e milă de ei, stăpîne?
— Mi-e milă... Mi-e milă de ei... Dar mi-e teamă
să-l trezesc pe tata...
— De Dumnezeu să-ţi fie teamă, Mihelis, de
Dumnezeu, şi nu de oameni! răspunse apăsat Ma-
nolios,
Mihelis se roşi de ciudă. Cum de-şî îngăduie ar-
gatul lui să vorbească aşa? Cui îi vorbeşte el? Cui
îi porunceşte? îşi încruntă sprîncenele. dar nu spus©
nimic. Şi nici nu se urni pentru a se duce să-l tre-
zească pe tatăl său.
Popa Grigoris continua să stea adîncit în medita-
ţia lui. Îşi frămînta mintea ce să spună şi cum să facă
«fc . ? 57
pentru a izgoni aceşti lupi hămesiţi din tîrla sa. Sii
ţea în jurul lui propria turmă răvăşită, gata să-i scan'
de sub control... Ce să facă? Să-i cheme pe a«ă;>
Dar ce vor spune sătenii cînd or vedea că-l pune'n
turc să judece soarta celor care au înfruntat rnoartea
Şi au rămas pe drumuri tocmai pentru că au luptat
împotriva turcilor? Să cheme fruntaşii satului? Nu-
mai în moş Ladas avea încredere. Cît despre ceilalţi
Boierul e ramolit. Îl apucă uşor pîmstil, ax spune da'
Iar celălalt, riiosul de căpitan, sigur ar spune şi el da *
ce avea de pierdut? Apoi învăţătorul, un cap sec, urî
flecar cu ochelari, cu idei mari şi frumoase, dar care
Bvi-i în stare să împartă un braţ de paie la doi
măgari...
— Dumnezeu îirtîrzie, părinte, întîrzie să te lu-
mineze, zise popa Fotis, care-şi pierduse răbdarea,
— întîrzie, făcu popa Grigoris awrocănos, pentru
că mi-au fost încredinţate şi mie atîtea suflete, de
care o să dau socoteală înaintea lui Dumnzeu.
??— Toate sufletele din lumea asta, îi întoarse vorba
popa Fotis, sînt încredinţate cuiva; nu deosebi, pă-
rinte, pe ale mele de ale tale.
Dacă ar fi fost singuri, numai ei doi, popa Grigoris
s-ar fi năpustit asupra lui şi î-ar fi apucat de gît să-l
sugrume; dar în situaţia de acum ce să facă? Se stă-
pîni. Totuşi, nu putea să tacă prea rrrart; toate pri-
virile erau aţintite asupra lui şi aşteptau. In ee!e din
urină, deschise gura:
— Ascultă, părinte...
— Ascult, răspunse popa Fotis, strîngînd eu amîn-
două manile Evanghelia grea, ca şi cum s-ar fi pre-
gătit s-o arunce în capul celuilalt.
Popa Grigoris nu-şi precizase încă bine în minte ce
anume avea să spună; dar tocmai îtj clipa aceea, toc-
mai cînd avea mai multă nevoie de ea, se produse
minunea pe care o aştepta. Se auzi un ţipăt sălbatic:

* ăra Despinio se prăvălise la pămînt, ţeapănă. Ceî


j-l jurul ei se repeziră s-o ridice, dar se dădură îna-
înfioraţi: faţa îi era verde, buzele vinete, picioa-
^°)e umflate, burta rotundă ca o tobă,
r Popa Grigoris îşi ridică mâinile spre cer;
_*_ Fiilor 1 strigă el, căuttnd să-şi stăpînească bucu-
ia In această clipă groaznică, Dumnezeu ne-a dat
răspunsal- Prhiţi această femeie, aplecaţi-vă şi pri-
viţi-o biae: burta umflată, picioarele ca nişte butuci,
faţa înverzită — holeră!
Lum«a se dădu înapoi cu groază.
― Holeră! strigă din nou popa Grigoris. Aceşti
oameni străini aduc în satul nostru o molimă ucigă-
toare; sîntem pierduţi! Călcaţi-vă pe inimă, gîn-
diţi-vă la copiii voştri, la femeile voastre, la satul
nostru! Nu -eu sînt acela care hotărăsc, ci Dumnezeu.
Părintele a vrut un răspuns: iată-l!
Şi rostind aceste cuvinte, arătă cu mîna întinsă
spre moarta care zăcea în mijlocul pieţei.
Popa Fotis strînse şi mai tare Evangl&lia la piept;
mîinile-i tremurau. Făcu un salt spre popa Grigoris,
încercă să vorbească, dar nu putu, se înăbuşea.
Căpitanul, sus, în ceardac, se ridică în picioare,
cîătinîndu-se; îşi muie încă o dată ştergarul în căl-
dare; sîngele i se urcase din nou la cap, fruntea îi
ardea. Îşi înfăşură ştergarul strîns în jurul txmplelor.
Apa îi curgea şireaie pe obrajii zbîrciţi, pe bărbia
spînă, pe pieptul fără p&r, tăbăcit de vîntii] şi apa
sărată a mării. Se răcori şi îşi mai veni în fire.
— Ah, taurul de popă! Ce ţapul dracului! mur-
mură el, simţind, că i se încurcă limba în gură din
cauza beţiei. Gata! I-a dat la cap bietului popă pri-
beag! Auzi colo, holeră... Ptiu, nu ţi-e ruşine, păcă-
tosule, să-ţi baţi joc de cele sfini ' Dar n-o să-ţi
meargă, nu! O să cobor scara, o s; ig: „Mincino-
sule! Mincinosule! Nu uita că şi t -,at fruntaş, ţin

Şi eu cîrma satului, am şi eu un euvînt de spus!" s;


n-am să tac! s
Apoi se ridică, se îndreptă bălăbănindu-se spre usă
dădu cu piciorul în ea şi o deschise. Se opri o clip^
în vîrful scării. Casa se balansa ca un vapor, cînd cu
prora în jos, cînd cu ea în sus: era furtună mare
Felinarul aprins în capul scării, armele de pe pereţi
iataganele, fesurile roşii, seizul care dormea ghemuit
în prag, se învîrteau dimpreună cu toată casa îatr-ţm
tangaj năprasnic. Căpitanul se apucă de balustrada
scării, întinse un. picior; i se păru că are aripi j trep-
tele urcau şi coborau singure, ca nişte valuri. Călca
în gol, se prăvăli pe scară cu capul înainte, făcînd să
se zguduie întreaga casă.
Aga sări din somn.
— Hei, căpitane! ţipă el. Cine sa prăbuşit, bre?
Şi întinse mîinile prin întuneric, pipăi marginea
ceardacului, dar acolo nu era nimeni. Încercă să se
ridice, dar căzu din nou pe perna mare, alături de
lusufachi, care adormise cu sacîzul în gură. Aga dădu
cu mîna de trupul lui mic, caid şi parfumat, şi priase
a zîmbi.
— Dragul meu lusufachi, zise el duios. Dragul
meu lusufachi, dormi?
îşi răsturnă capul peste pieptul grăsuliu al tureule-
ţului şi închise ochii copleşit de fericire.
în piaţă, glasul popii Grigoris se auzi din nou, de
astă dată liniştit, plin de dulceaţă:
— Părinte, am ascultat suferinţele voastre, şi ini-
mile ni s-au zdrobit în piept. Ai văzut, rie-au podidit
lacrimile pe toţi. Tocmai ne deschiseserăm braţele să
vă primim, dar în aceeaşi clipă Dumnezeu şi-a făcut
milă de noi şi a trimis semnul acesta groaznic. Pur-
taţi cu voi o molimă ucigătoare, fraţilor! Duceţi-vă
în voia Domnului, nu ne otrăviţi satul!
60

r a aceste cuvinte, o jale mare se stîrni în rînduî


pribegilor; femeile începură să se zbuciume şi să ţipe,
K baţii se uitară năuciţi la preotul lor, iar locuitorii
A' Licovrisi fură cuprinşi de groază şi stăteau cu ochii
' oniţi asupra leşului, înlemnit în mijlocul satului lor,
P― Plecaţi de-aici! Plecaţi ' se auzeau voci din
toate părţile. Plecaţi! >,,---
― Aduceţi var şi aruncaţi-l peste holerica, sa nu ne
otrăvească aerul! urlă un bâtrîn.
jsju vă temeţi, fraţilor! încercă să-i potolească
eotul potis, Nu-i adevărat, nu-l ascultaţi! N-aducem
cu noi molimă ucigătoare, ci ne e doar foame. Fe-
meia asta a murit de foame. V-o jur! Pe urmă, se în-
toarse către popa Grigoris şi-i strigă în faţă;
.― Popă cu burta plină şi cu guşa mare! Dumne-
zeu, care e sus şi ne-aude, să te ierte, că eu nu pot.
O să ai veşnic pe suflet acest păcat!
―Duceţi-vă în plata Domnului! strigă un bătrîa
din Licovrisi. Am copii, am nepoţi; nu ne nenorociţi I
Groaza începu să pună stapînire pe săteni; inimile
li se împietreau; îşi agitau braţele prin aer, strigînd t
— Plecaţi! Plecaţi!
— Vocea poporului e vocea lui Dumnezeu! rosti
popa Grigoris, încrucişmdu-şi braţele la piept, Du-
ceţi-vă unde oţi şti i
— Păcatul să cadă asupra voastră! strigă preotul
Fofis. Plecăm I Sculaţi-vă, fiilor, curaj! Dacă ei nu ne
vor, nici noi nu-i vrem pe ei. Pămîntul e mare, să
mergem mai departe!
Femeile se ridicară, clătinîndu-se, şi îşi luară din
nou poverile. Bărbaţii îşi strînseră de pe jos boccelele
"Şî uneltele; cel ce purta prapurul se mişcă şi trecu
în fruntea convoiului.
Manolios plîngea. Se aplecă şi-l ajută pe moşnea-
gul de o sută de ani să se ridice, aşezîndu-î sacul ca
oase în spinare.

-— Aveţi curaj şi încredere în Dumnezeu, bunici


ţule, îi spuse el, nu deznădăjduiţi! Aveţi curaj şj î,,
credere în Dumnezeu...
Moşneagul se întoarse şi-şi sălta capul.
— Dar ce, mormăi el, în oameni să avem încTe
dere? Nu i-ai văzut? Ptiu, bătu-i-ar Dumnezeu să-'
bată!
în clipa cînd să se urnească din loc, preotul Fotis
se opri puţin, şovăitor. Privi oamenii din jurul lui, slă
biţi, istoviţi, numai piele şi oase, şi inima i se strînse
de durere.
—- Fraţilor din Licovrisi, strigă el, dacă aş fi singur
dacă aş avea să dau socoteală în faţa lui Dumnezeu
numai de sufletul meu, nu m-a.ş umili să întind mîna
ca să cerşesc. Aş muri mai curînd de foame. Insă mi-e
milă de femei şi de copii, că nu mai au puteri, au să
se prăbuşească pe drum de foame. Numai de jalea
lor înăbuş în mine orice mîndrie şi ruşine şi vă cer de
pomană. Milostiviţi-vă, fraţi creştini! Uite, întindem o
pătură, aruncaţi în ea cu ce vă lasă inima pe fiecare:
cîte o bucată de pîine, o cană cu lapte pentru copii,
un pumn de măsline... Ne e foame I
Doi bărbaţi desfăcură o pătură şi, cu ea întinsă,
porniră în fruntea convoiului.
— în numele Iui Dumnezeu, făcu preotul închmîn-
du-se, pornim. Înainte, fiii mei! Curaj! O să bem
şi acest pahar! Doamne, îndură-te de noi! O să
străbatem satul, o să batem la toate porţile. Să ne
resemnăm, căci n-avem încotro, şi să strigăm: „Mi-
îostiviţi-vă! Milostiviţi-vă de noi! Daţi-ne ceea ce
vă prisoseşte, ceea ce aţi fi aruncat la dini! Ţineţi-vâ
sufletul cu dinţii, fiii mei! Curaj! Hristos va birui."
Se întoarse către popa Grigoris şi-i strigă *.
— O să ne mai întîlnim într-o zi, părinte Grigo-
ris! O sa ne întîlnim la judecata cea din urmă, cînd

* stăm itnimiloi în faţa lui Dumnezeu, şi el va


judeca I .„.
Cea dinţii car<? se repezi sa-şi dea obolul iu Ca-
rjBa, văduva. Îşi trase de pe umeri şalul nou, verde,
trandafiri mari, roşii, şi-l aruncă în pătura desfă-
° t& Apoi se scotoci, mai găsi o oglinjoară şi o sti-
lută l'u parfum, şi le aruncă şi pe acestea în pătură.
― N-am nimic altceva, fraţilor, zise ea plîngînd.
N-am nimic altceva, iertaţi-mă... .
Costantis stătu puţin pe gînduri, apoi, amintindu-şi
deodată că fusese însărcinat cu rolul de apostol, îşi
descuie repede cafeneaua, intră înăuntru şi aduse
un pachet ca zahăr, o cutie cu cafea, o sticlă cu rom,
eîteva ceşti, un calup de săpun, şi le depuse pe toate
în pătură,
― Ofranda e mică, spuse el, dar e făcută din
toată inima. Drum bun!
La fiecare poartă la care se opreau pribegii se ivea
cîte o mînă, arunca în grabă ceva în pătura desfă-
cută, apoi închidea repede poarta la loc, de teamă
să nu intre holera.
Trecură şi pe la casa lui Ladas. Bătură, dar nu
deschise nimeni. O lumină ce se zărea aprinsă ia
fereastră se stinse deodată. lanacos, care, împreună
cu cei trei prieteni ai Iui, însoţea convoiul, bătu din
nou, cu putere şi strigă:
— Moş Ladas, sînt nişte creştini cărora îi-e
foame; toată lumea le dă cîte o bucăţică de pîine,
dă-le şi dumneata cBva!
Dar dinăuntru se auzi glasul înfuriat al moşnea-
gului:
— Cînd ţi-e sete în casă, n-arunci apa afară I
— Bine, bine, lasă, că de nu ţi-oi pune eu foc cu
mîna mea la casă, Antihristule, să nu-mi zici pe
nume 1 strigă lanacos, ridicînd pumnul în sus.
6.3

— Să treceri) pe la boierii! Patriarheas, băiet


propuse atunci Mihelis. Şi întorcîndu-se către cei tr
prieteni ai lui, adăugă: Dar să mergem repede c{
mai e timp. Tata doarme, o să intrăm în chilei' si L
să luăm tot ce-om putea.
— Şi dacă se supără bătrînul? făcu Manolios
rîzînd.
— Să bea oţet şi o să-i treacă, răspunse Mihelis
Haidem!
Toţi patru porniră veseli la vale, ca şi cînd s-ar fi
dus să prade o cetate duşmană.
In acest timp, văduva se întorcea acasă la ea; îi
era frig, umerii i se înfiorau. Dar zîmbea mulţu-
mită. „Nu-i nimic, îşi spunea în gînd, cu şalul meu
o să se înfăşoare altă femeie şi n-o să-i fie frig,.."
Deodată, un strigăt puternic şi sălbatic se auzi în
spatele ei; o suflare caldă îi atinse ceafa goală şi
două mîini mari o înhăţară de gît.
— Căţea, ţi-am cumpărat şalul cu sîngele inimii
mele şi tu îl dai de pomană, ha? Te sugrum, fă I
Uliţa era pustie; văduva se sperie. Simţea în nă-
rile ei răsuflarea bărbatului duhnind a vin; doi ochi
ameninţători şi totodată rugători erau ţintuiţi asu-
pră-i.
— Panaiotaros, eşti o fiară! murmură ea. Fie-ţi
milă de mine, n-am să mai fac I
— De ce, fă, mi-ai strigat „Iuda"? Am simţit
asta ca un cuţit în inimă. Vrei să-mi fie milă de
tine, dar ţie de ce nu ţi-e milă de mine? Mă laşi sa
vin astă-seară la tine? .
Aştepta răspunsul ei şi tremura. După puţin. $'d~
sul i se auzi din nou plin de rugăminte:
— Altă mîngîiere în afară de tine n-am, Cate-
. ri.no,,, sţjasă-mă să vin.
64

Văduva simţea cum o înfăşoară dorinţa bărbatului,


fierbinte, aţîţată, scăldată în vin, în sudoare şi la-
crimi. Se înfiora.
― Vino, spuse ea încet, şi porni mamte, Ieganui-
du.şi şoldurile.
panaiotaros se luă după ea, mergînd tiptil prin în-
tuneric, gîfîind, furişîndu-se pe lîngă ziduri.
Convoiul de refugiaţi ajunse în faţa casei boie-
reşti; patru bărbaţi, încărcaţi cu patru coşuri mari,
îi aşteptau afară, în pragul porţii.
— Fraţilor, strigă Ianacos, astea nu încap în pă-
tură; să vină patru voinici să le ia!
— Mergeţi cu bine, spuse Mihelis, şi iertaţi-ne!
Iertaţi-l şi pe boierul Patriarheas.
― Iertaţi să fiţi cu toţii! răspunseră cîteva gla-
suri voioase de femei şi bărbaţi, care se şi repeziră
la un coş şi se înfruptau din el cu lăcomie.
— Ce ne trebuie, fîrtaţilor, ca să biruim moartea?
strigă lunganul care ducea prapurul. Spuneţi, ce ne
trebuie? O bucată de pîine. Uite-o! ,
Şi ridică din coş o pîine mare.
— Bătrînul sforăie şi-acum, spuse Manolios, ieşind
din curte şi închizînd poarta după el.
— Sforăie, adăugă Ianacos, şi visează că intră în
rai; şi că înaintea lui merg şi-i deschid calea, nu
patru îngeri, ci patru coşuri încărcate I
Rîseră cu toţii. Îşi simţeau inimile uşurate.
Convoiul ieşea acum din sat. Noaptea se lăsase
pe pămînt, blîndă, azurie şi plină de miresme. Cîinii
se opriră la ultimele case, mai lătrară puţin, făcîn-
du-şi datoria, apoi se întoarseră îndărăt mulţumiţi.
Muntele Sarachina apăru pe neaşteptate în faţa ce-
îor prigoniţi — sălbatic, aspru, plin de pietroaie şi
de prăpăstii.
65

— Hai să ne luăm rămas bun de la preot, le spus


Manolios prietenilor lui. Ãsta nu-i popa, ci un Moise
care-şi conduce poporul prin pustiu.
Grăbiră pasul. Manolios apucă mina preotului Fo-
tis şi i-o sărută.
— Părinte, spuse el, ştiu că. satul nostru a păcă-
tuit; roagă-te lui Dumnezeu să nu-şi arunce bles-
temul asupra noastră.
^ Preotul îşi puse cu bunătate mm a firavă pe părul
blond.
— Cum te cheamă, fiule? întrebă el,
— Manolios.
— Nu blestem şi nu sînt supărat pe sat, Manolios.
Oamenii de pe aici sînt simpli şi cred tot ce li se
spune. Au o căpetenie şi-o urmează întru totul; aşa
şi trebuie. Dar, Dumnezeu să mă ierte, căpetenia
satului vostru e rea.
Stătu o clipă pe gînduri.
— Mi-a scăpat din gură un euvînt greu, adăugă
el. Căpetenia voastră nu e rea, e sălbatică. Dar ne-
norocirea o va îmblînzi. Iar dumneata, voinieule, cine
eşti? întrebă el întorcîndu-se spre Mihelis. care-i luă
mîna să i-o sărute şi el.
— El e Mihelis, boieraşul satului nostru, răspunse
Manolios.
—- Să-i spui tatălui tău, boieraş Mihelis, că Dum-
nezeu va înscrie aceste patru coşuri în catastiful pe
care-l ţine acolo, sus. pentru fiecare muritor; şi în-
tr-o zi, în viaţa de apoi, o să i te plătească, şi încă
cu dobîndă. Aşa să-i spui, că Dumnezeu plăteşte;
cele patru coşuri se vor înmulţi ca cele cinci pîiru
din parabolă.
Se apropiară Tanacos şi Cost.intis.
-— Eu sînt Tanacos, un marchitan păcătos; ia*
dînsul e Costantis cafegiul. Rinecii\"mteaxă-«e, pă-
rinte!
Popa Fotis îi binecuvîntă şi pe ei, punîndu-şl
„jîna osoasă pe capetele lor.
\―Şj acum, fiii mei, întoarceţi-vă înapoi la casete
oastre. Binecuvîntarea lui Dumnezeu să fie cu voi!
Apoi îşi roti privirea în jurul lui. Noaptea era
atlîi^'ă şi liniştită; nici o frunză nu se mişca; cerul
plin'de stele. In faţa lor, deasupra, se înălţa mun-
tele Sarachina, masiv şi uriaş.
'― Pe Sarachina sînt multe peşteri, părinte, spuse
Ianacos. Am auzit spunîadu-se că, în anii de demult,
to acele peşteri au trăit "cei dintîi creştini. Într-o
peşteră se mai zăresc încă şi acum, zugrăvite pe
stîrică, sfînta Fecioară şi Răstignirea. O fi fost bise-
rica lor.
― E şi o apă acolo, adăugă Costantis. Curge şi
iarna şi vara dintr-o stîncă. După ce-o să vă urcaţi
puţin, o să auziţi murmurul ei. Sînt şi potîrnichi.
Iar în v.îri de tot se află biserica Prorocii 1 Ilie.
—- Deseară v-aţi putea odihni în peşterile acelea,
zise Manolios. Muntele e plin de tufişuri şi de ar-
buşti sălbatici; o sa aprindeţi focurile, o să faceţi
de mîncare, ca să vă hrăniţi. Şi, dacă vă place, pu-
teţi să şi poposiţi acolo cîlva timp, pînă vă mai în-
tremaţi. Prorocul Ilie, ocrotitorul muntelui, ţine Ia
cei prigoniţi.
Preotul Fotis ridică ochii şi îi fixă asupra muntelui.
Rămase o bucată de vreme pe gînduri. Cei patru în-
soţitori îl priveau cu emoţie; pe chipul lui ascetic
gîndurile se succedau valuri-valuri; prTWrea îi era
cufundată într-o genune tainică, tăcută?"
Deodată, îşi făcu cruce, se hotărî:
—- Dumnezeu a grăit prin gura ta, Manolios, spuse
el. Oamenii ne alungă de pretutinder.i; vom îm-
părţi deci acele peşteri cu jivinele. Fie numele Dom-
nului lăudat!
înălţă Evanghelia şi binecuvîntă muntele.
67

— Creaţie a Celui atotputernic, murmwă el, r>\


tră mare, şi tu. apă neadormită, care picuri &
stînci şi potoleşti setea lăstunilor şi a şoimilor, şi t°
foc, care dormi în lemn şi aştepţi pe om să te tr
zească şi să intri în slujba lui, bine v-am găsit! SîrT
tem oameni prigoniţi de oameni. Voi, şoimi şi l^s~
tuni, fiinţe sălbatice şi milostive, primiţi-ne în rni;
locul vostru! Aducem cu noi oasele părinţilor nos
tri, şi uneltele de muncă, şi sămînţa de om. Cu voia
lui Dumnezeu, fie ca această sămînţă să se prindă în
aceste pietre sterpe şi poporul nostru să se înrădăci-
neze aici!
Preotul Fotis bîjbîi prin întuneric, găsi cărarea, se
întoarse către turma lui, care-l aştepta, şi strigă:
— Urmaţi-mă 1
* Apoi, adresîndu-se celor patru însoţitori, le zise:
— Hristos a înviat, fiii mei! Belşug şi bucurie!
— Adevărat a înviat! răspunseră aceştia.
Lipiţi unul de, altul, rămaseră locului cu ochii Ia
mulţimea de izgoniţi care urca muntele. În frunte
mergea preotul, urmat de cel care ducea prapurul,
de bătrînii cu icoanele şi de moşneagul de o sută de
ani cu sacul lui de oase. Apoi, înşirate una după alta
pe cărare, păşeau femeile cu pruncii în braţe, iar
în coadă, încheind coloana, veneau bărbaţii.
După puţin, se pierdură în întuneric.

UI
Timp de o săptămînă, patimile lui Hristos şi glo-
rioasa lui înviere îşi aruncaseră strălucirea lor peste
lot satul, umplînd fiecare casă cu colaci de Paşti şi
cu ouă roşii. Ele îşi răsfrînseră lucirea peste grădini,
năpădindu-le de flori. Razele lor luminoase pătrun-
seseră pînă şi în scăfîrliile necioplite ale ţăranilor,
cînd petrecerile goniseră pentru cîteva zile din min-''
tea lor socoteala rece a intereselor. Timp de o săp-
tămînă, viaţa îşi scuturase jugul mizeriilor sale şi se
făcuse mai uşoară. Dar după aceea îşi opinti gru-
majii iarăşi, ca o vită de povară care sforăie din
greu, şi se înhamă din nou la corvada cea de toate
zilele.
In ziua aceea, aşadar, dis-de-dimineaţă, dat fiind
că sărbătorile trecuseră, Ianacos intră din nou în
grajdul întunecos, unde măgăruşul lui drag dormea
adînc şi visa. O duhoare de baligă şi o căldură ji-
lavă te izbeau încă de la uşă. Tot aşa trebuie să fi
fost şi duhoarea lumii în primii ani ai zămislirii ei.
-Animalul îl simţi şi-şi deschise ochii mari, catife-
laţi, apoi întoarse capul şi-l privi liniştit. Îl recu-
noscu: era Ianacos — aşa-l striga toată lumea —
tovarăşul lui de drum şi de suferinţă, care-i punea
în fiecare zi samarul în spinare, îl plimba prin sate,

pe urrnă îl aducea înapoi acasă, aici, în grajdul ăst


mic, unde-i dădea sa bea apă curată şi să mănîncf
paie şi grăunţe de orz. Îl recunoscu, mişcă din coada
şi începu să ragă bucuros.
Ianacos se apropie de el, îi mîngîie crupa neagră
lucioasă, burta albă, moale ca puful, şi gîtul cald
apoi îşi vîrî o mînă într-una din urechile lui mari
ca nişte pîlnii. cu auzul ascuţit, iar cu cealaltă i-a
pucă botul, i-l întoarse spre el şi începu să-i vor
bească:
— Iusufachele meu (aşa-l alinta în taină, cîrnl
erau numai ei doi, ca sa nu audă aga), dragul meu
lusufachi, sărbătorile s-au sfîrşit, Hristos a înviat
am petrecut bine, n-ai de ce să te plîngi. Ţi-am adus
în fiecare zi cîte o porţie dublă de grăunţe. Ţî-ain
strîns iarbă proaspătă, ca să ţi se deschidă pofta de
mîncare, iar de Paşti ţi-am făcut plocon un ghior-
dan din pietre albastre şi ţi l-am atîrnat de gît, să nu
te deochi, rnititeiule. Ţi-am pus la gît şi un căţel de
usturoi, ca amuletă, pentru mai multă siguranţă. Câ,_
tare eşti frumos, dragul meu Iusufachi, iar oamenii
au ochi răi şi pizmaşi, mi te-ar fi deocheat. Şi, zău,
ce m-aş face eu fără tine 1 Nu se cade să uiţi că ara
rămas numai noi amîndoi. că eu n-am pe nimeni pe
lume afară de tine; copii nu in-anî învrednicit să
fac, femeia mi-a murit, fiindcă s-a lăcoinit să mă-
nînce prea mult năut, a-şa că nun tai tu mi-ai mai
rămas, scumpul meu Iusufachi!
Dar azi îţi aduc o veste mare, care o să te bucure.
La anul, de Pastele care vine, o să înfăţişăm în sat
la noi patimile iui Hristos, despre care cxed că ai mai
auzit vorbindu-se. Şi cum pentru treaba asta e nsv
voie şi de un măgăruş, am cerut fruntaşilor batirul
ca acela să fii tu, dragul ineu, Iusufachi. Aşa că pe
tine o să încalece--Hristos ca să intre în Ierusalim.
Iţi dai tu seama ce glorie raare te aşteaptă? Nu veţi

fi acolo decît voi, adică Isus, apostolii şi tu, băiatul


meu. Tu o să mergi în frunte, o să-l porţi în spi*
nare pe Dumnezeu şi oamenii vor întinde pe jos ra»
nturi de mirt şi de dafin ca să calci pe ele, şi harul
dumnezeiesc o să pogoare asupra ta, luminîndu-ţi
spinarea, burta şi părul, care-ţi va străluci ca mă^
tasea.
Iar cînd o să mor, dacă Dumnezeu va catadixi să
primească în cer şi un calic ca mine, o să mă oprese
la poarta raiului, o să sărut mîna păzitorului de-acolo
si-o să-i spun: „Iţi cer numai un hatîr, Petre. Lasă
să intre în rai şi măgăruşul meu; sau intrăm îm-
preună, sau altfel n-o să intru nici eu!" Şi apostolul
o să rîdă, o să te bată cu palma pe şold şi o să zică i
..Hai, împlinească-se voia ta, Ianacos, încalecă pe Iu-
sufachi şi intraţi amîndoi în rai; ai noroc că lui Dum-
nezeu îi sînt dragi măgăruşii."
Şi să vezi atunci ce bucurie o să fie pe tine, dra^
guî meu îusafachi! Şi asta în vecii vecilor! în sfîr-
şit, o să te plimbi şi tu fără coşuri încărcate, fără
povară, l'firă samar, prin livezi prin care creşte o lu-
cerna mare, nepieritoare, ce-o să-ţi ajungă pînă la
bot, ca să nu te mai osteneşti, dragă Iusufachi, să-ţi
întinzi gîtul după ea. Şi-în fiecare dimineaţă o să
răgi în cer şi-o să scoli îngerii din somn; ei au să
rîdă şi au să se urce pe "tine; au să fie uşori ca nişte
i'uJgi. şi-o să te zbenguieşti prin grădini, purtînd în
spinare îngeraşi albaştri, roşii, violeţi... Întocmai ca
măgarul acela, pe care l-am văzut odată la tîrgul din
Smirna, încărcat cu trandafiri, crini şi liliac, şi răs-
pîndind un miros îmbătător!
O să vină. o să vină ea ziua asta, Tus'.ifăclii dragă,
nu te teme! Dar pînă atunci trebuit-, băiatule, sa
muncim, ca sa avem ce mînca. Aşa că vino să-ţi pun
samarul, vino să te încarc cu cele două coşuri pline
de mărfuri. Vom lua din nou satele la rînd. ca să
7 — Hristos răstignit a doua oară — voi, I .,• ~?

vindem mosoiele de aţă, andrele, ace, piepteni, tă-


mîie, pînzeturi şi cărţulii cu vieţile sfinţilor. Aju-
tă-mă, dragă Iusufachi, pentru ca afacerile noastre să
meargă bine. Sîntem doar tovarăşi şi, pasămite, aso-
ciaţi. Tot ce cîştigăm, o ştii prea bine, împărţim pe
din două în mod cinstit: mie grîul şi ţie paiele. Iar
dacă afacerile ne-or merge bine, o să comand pentru
tine, la huiduma de Panaiotaros, un samar nou, să
nu te mai roadă, şi nişte hamuri frumoase cu ciucuri
purpurii.
Hai, vino, să pornim la drum. Ţi-aş mai spune:
Fă-ţi cruce!, dar tu nu eşti creştin, tu eşti măgar.
Aşa că, întinde-te, desfă-ţi picioarele, goleşte-ţi bă-
şica de pişat şi vino să te încarc. S-a luminat de
ziuă. Cu binecuvîntarea lui Dumnezeu, să mergem,
dragă Iusufachi!
lanacos îşi încărca măgăruşul, îşi luă băţul şi mica
goarnă, ce-o purta cu el peste tot ca să-şi vestească
sosirea în fiecare sat, deschise poarta, îşi făcu cruce
şi, voioşi, odihniţi, mergînd unul în urma celuilalt,
porniră amîndoi în primul lor turneu de după săr-
bători.
Era o dimineaţă strălucitoare. Lumina dănţuia
parcă şi cobora din cer, revărsîndu-se peste pămînt,
peste sat, inundînd pietrele, porţile, ferestrele, pul-
berea drumului. Întreaga fire rîdea. Lui lanacos i se
făcu foame şi-şi scoase din traistă o bucată mare de
pîine, un pumn de măsline şi o ceapă, şi începu să
jnănînce fericit.
„Măi, ce dulce şi plăcută-i lumea asta! îşi spuse
el. Ca pjinea de grîu!"
Uşa vecinei lui, văduva, era deschisă. Caterina, cu
rochia suflecată, cu îlicul descheiat, spăla pragul
turnînd apă cu găleata. Picioarele-i goale pînă la
genunchi luceau, frumoase, albe şi rotunde, iar smii

I se zbăteau la piept ca nişte pui de fiară, gata să


iasă din strînsoarea cămăşii.
,Intîlnirea asta, dis-de-dimineaţă,- nu-i a bună*"»
gîndi Ianacos, şi-şi lovi măgăruşul cu băţul sub burtă,
sâ iuţească pasul pentru a se îndepărta mai repede.
Dar văduva îl zări, se ridică uşor şi se rezemă
aprinsă în pragul uşii.
― Vînzare bună, Ianacos! îi strigă ea rîzînd. Măi
vecine, de-ai şti cît te-admir eu pe tine! Cum de
poţi trăi, măi omule, aşa singur, ca un cuc? Şi te
văd rîzînd şi molfăind într-una... Eu, una, nu pot!
Nu pot, dragă vecine, şi am numai visuri urîţe.,„
— Ce comenzi ai să-mi dai, Caterino? întrebă
Ianacos ca să schimbe vorba. O oglinjoară, o sticluţă
cu apă de levănţică? Ce-ţi trebuie?
Oaia văduvei apăru în faţa uşii, behăind neliniş-
tită; în jurul gîtului avea legată o panglică roşie, şi
ugerul îi era plin de lapte.
— Vrea s-o mulg, sărăcuţa de ea! spuse văduva
oftînd. I s-au umflat ţîţeîe şi-o dor. Ce vrei, e?©•
meie şi ea... ,
Se aplecă şi-o mîngîie eu duioşie.
— Numaidecît, numaidecît, se adresă ea oii. Nat
te grăbi, aşteaptă să spăl mai întîi pragul ăsta, că
mi-l calcă atîtea picioare murdare!
Şi după ce împinse oaia în casă, se întoarse îaaf
spre Ianacos.
— Cum îţi spun, vecine, am tot felul de visuri
urîte, repetă ea oftînd din nou. Uite, azi-noapte, spre;
ziuă, l-am văzut în vis pe Manolios. Se făcea că tăia;
luna felii şi mi le dădea să le mănînc... Tu, Ianacos»
eşti om umblat prin lume; am auzit c-ai fost tocmai
pînă la Smirna; te pricepi să tălmăceşti visurile?
— Destul, Caterino! Ai niţică îndurare şi nu băga
oamenii în ispită, o mustră Ianacos. Crezi că nu te-am
zărit aseară cînd îi făceai cu ochiul lui Manolios E
Fiinţă fără teamă de Dumnezeu, acum vrei să te Wj
şi de făptura asta nevinovată? Nu ţi-e milă de el?
Bietul om e logodit, nu-i strica logodna. Şi-apoi,
<lacă namila de Paaaiutaros o să simtă ceva, nu te
gîndeşti c-o să-l omoare? Sehimbă-ţi felul de viaţă,
Caterino; bagă-ţi minţile în cap. Nu ţi-a vorbit bo-
ierul Patriarheas? Nu ţi-a spus că fruntaşii satului
au hotărît ca tu s-o faci pe Magdalena la taina care
se va da la anul, de Pastele care vine. În satul nos-
tru?
— Dar eu. mă Ianacos, eu sînt de mult Magda-
îena, spuse văduva, încheindu-şi anume ilicul ca să
arate că era descheiat. Ce mai e nevoie să-mi spună
asta boierul? Rablagitul ăla muieratic, ducă-se mai
bine dracului! Pentru că am părul bălai, vrea să...
— Acum însă e vorba de altceva, Caterino, o în-
trerupse Ianacos. De altceva... Cum să-ţi spun, că
iiici cu nu pricep prea bine... Uite, de-aci înainte
no să mai ai de-a face cu Panaiotaros, ci cu Dum-
nezeii. Numai pe el o să-I urmezi de-acum încolo.
O să-i speli picioarele cu miresme şi-o să i le ştergi
cu părul tău... Ai înţeles?
— Tot aia-i, mă prostule! Ascultă ee-ţi spun eu:
orice bărbat, pîiiă şi huiduma de Panaiotaros, e
Dumnezeu pentru o clipă. Şi încă un Dumnezeu
adevărat, nu numai aşa. În vorbe! Dar după aia
cade din nou şi se face iar Ianacos, sau Panaiotaros,
«au babalîcul ăsta neputincios care-i Patriarheas. Ai
înţeles?
-— Să mă ia dracu dacă am înţeles ceva... Iadul şi
prăpădul lumii i cum zice bătrînul Patriarheas.
Văduva apucă mîuioasă căldarea, zvîrîi cu putere
apa în prag, de-l stropi pe Ianacos pe picioare, ba
stropi şi urechile măgăruşului Iusufaehi, care începu
să şi le scuture supărat.

― jrţj tu eşti bărbat, zise Caterina pe un ton bat-


"ocoritor.'Eşti bărbat Ianacos, şi nu poţi să înţelegi!
?>rum bun, şi-ţi doresc cîştiguri mari în aîaceri.
Asta, fără doar şi poate, cred că o înţelegi!
Ianacos atinse uşor cu băţul şoldul măgăruşului,
acesta tresări şi peni repede la drum, urmat de stă-
înul său. care se grăbea şi el, mulţumit că a scăpat
vădană.
― Hai să bec înfîi pe la popa, să vedem dacă are
să-mi dea vreo comandă; că dacă nu încep cu el, se
face foc şi pară, ca un turc. „întîi la mine, ordonă
el, şi după aia la fruntaşi; că eu sînt reprezentantul
lui Dumnezeu în Licovrisi!" Aşa că, să mergem în-
tîi la lupul ăl mare. să n-avem belele,
întoarse capul "şi-o nmi zări o dată pe Caterina
aplecată să-şi spele pragul, cu poalele ridicate, pe ju-
mătate dezgolită,
ă el. Ce
roătate dezg
— Pacea;
nunchi, ce 5
iţii în ispit'
cazi în gbe;
în ti:--
şi-şi vi i
lui de <
capul g<
curte, praua unei mari tulburări; suflu >
învîrtea nervos pe degete şirul de mâi
limbar negru, pe care i-l dăduse n< <!
Mariori aparii sfioasă .şi puse pe ba'i
de viţă, tava cu ciueaua di' di.iiinei'.ţâ
bucata de brînză. pe care l;i'ă! ei obiş;
în fiecare zi cu gustare. După vreo ora
cele două oua moi pe care i Ie prec;ă
urmă bea un pahar mare plin cu viu. ,,,,. .*>-..,.«
veeni. pe care-] păstra numai pentru ,,burticică"' lui.
murmura ei. l> picioare, ce ge-
i-a dat Dtimnezeu ca sa bage oame-
'?'<yi. vai de tine, Manolios, de-o să
? ei! .
• mucos \-orbea asa, de imul singur.
.ii-'ijii. părintele (a'igoris. În anteriul
mov. Încins eu brîul de c;itîlea, cu
;culţ. Sv1 plimba în sus şi în jos prin
in taur şi
de chih-
??? pi scopul.
'Mili bolta
snsetul şi
,i să le ia
nai mînca
t fata. pe
din acela
75

cum şi-o alinta singur, .şi numai după aceea se ocupa


şi de cele sfinte.
După ce lăsă tava pe banca de piatră, fata începu
să stropească ghivecele cu busuioace, cu muşcate şi
crăiţe. In dimineaţa aceea Mariori era din nou pa-
lidă, trasă la faţă, nedormită. Două cearcăne vinete
îi încercuiau ochii negri, migdalaţi, iar buzele îi ar_
deau. Mama ei murise pe cînd era tînără încă, de
boala aceea ascunsă ce roade plămînii omului, şi Ma-
riori îi mergea pe urme. Din cînd în cînd, tatăl ei o
privea lung şi ofta: „Să se mărite, îşi spunea el, să
se mărite mai repede, să-mi facă un nepot, şi după
aceea, ce-o vrea Dumnezeu. Mihelis e voinic, bine
legat, dintr-o familie boierească şi înstărită; el o să
lase urmaşilor săi vlagă şi bogăţie."
Mariori termină cu stropitul şi se pregătea să intre
în casă. Tatăl ei înghiţi repede ultima îmbucătură.
— Stai, o strigă el aspru. Unde te duci? Vreau
să-ţi vorbesc.
Popa nu-şi mai putea stăpîni mînia şi voia să se
descarce. Mariori se rezemă de uşorul uşii, îşi în-
crucişa braţele la piept şi aşteptă. Ştia ce-o să-i
spună, ştia despre cine o să-i vorbească şi tremura.
Cu puţin înainte, plecase de acolo Panaiotaros şi
ea prinse cu urechea frînturi din discuţia lor. Îl
auzise pe tatăl eispunîndu-i Ghipsofagului, în timp
ce-l petrecea pînă la poartă: „Bine ai făcut că mi-ai
spus totul... Era datoria ta s-o faci! Las' că ţi-l
aranjez eu!"
— La ordinele tale, tată, spuse Mariori, îăsîn-
du-şi ochii în jos.
— Ai auzit ce mi-a spus Panaiotaros?
— Nu, eram înăuntru şi pregăteam cafeaua, răs-
punse Mariori.
— Mi-a vorbit despre pricopsitul tău logodnic,
despre Mihelis!
76

Popa răsuflă adînc; vinele de la tîmple i se um-


fiară, Se pregătea să-şî dea drumul, dar tocmai în
lipa aceea bătu cineva la poartă. Mariori tresări
° surată. Dumnezeu a avut milă de ea, a scăpat-o de.
cicăleală. Alergă să deschidă.
― Cine-i acolo? întrebă morocănos popa. sorbind
ţn arabă cafeaua care mai rămăsese pe fundul ceştii.
Z- Eu, Ianacos, părinte. Hristos a înviat 1 Mă duc
să dau o raită prin sate şi-am venit să primesc bine-
cuvîntarea dumitale. Dacă ai vreun comision, vreo
scrisoare... ^
― Intră, striga popa, şi închide poarta î
„Azi e iar în toane rele. gîndi Ianacos. Naiba rn-a
pus să viu?" .
Se aplecă să sărute mîna popii.
— Lasă sărutările de mînă, nelegiuitule, tu, ca-
re-ţi baţi joc de cele sfinte! îi aruncă popa, înde-
părtîndu-l. Mai întîi să stăm de vorbă. Eu o să în-
treb şi tu o să răspunzi. Ce isprăvi sînt astea despre
care arn aflat adineauri, ia spune? Se zice că ai luat şi
mătăluţă parte. Ba încă erai chiar în frunte. Ce căşti
gura aşa? Nu te face că nu ştii! A venit cineva §s
rni-a povestit totul, de-a fir-a-păr. Canaliilor, pângă-
ritorilor, hoţilor I
— Părinte...
— Ce părinte! Nici na părinte! îmi furi avutul,
îmi ruinezi casa şi după aia vii la mine cu mofturi
şi fasoane să-mi săruţi mîna! Făţărniciile, fariseule,
păcat că te-am ales să faci pe apostolul Petru! Ia
ascultă, mă. aşa îţi începi tu misiunea apostolică,
hoţomanule?
— Eu?,.. Eu?... murmură Ianacos uimit.
— Tu, tu, şi neisprăviţii tăi de prieteni, Costan-
't»s şi Manolios! Ba l-aţi ademenit şi pe nevinovatul
de Mihelis, care-i mielul lui Dumnezeu. Ştiaţi că
77

are inimă bună şi-aţi găsit prilejul să-i goliţi casa


eu coşurile... Hoţilor! lartă-măj Doarnne-Dumnezeui
meu, că i-am ales ca apostoli!
— Dar nu era din ehilerele dumitale, părinte
îndrăzni să-i întoarcă vorba Ianacos.
— Nu cumva din ale tale, moşule? Ei da, din
ale mele era! Mihelis se însoară cu Mariori, cele
două case sînt de-acum încolo una. Aşa că din ehi-
lerele mele aţi luat brânzeturi, pîini, untdelemn, vin
măsline şi zahăr cu «tşuriîe! Şi le-aţi dat de harani
— la cine? La nişte holerici! Cu asemenea prieteni
şi, mai ales, cu asemenea minte, Mihelis o să-şi îm-
partă repede-repede tot avutul la săracii şi la. stri-
caţi, şi-o să-răi lase fata săracă lipită pămîntului, să
doarmă pe rogojină!
Se întoarse spre fata lui, care stătea alături, piro-
nită de groază, neîndrăzituid nici măcar sîi-si ri-
dice ochii.
— Auzi, Mariori? îi strigă el. An zi ce fapte ruşi-
noase pentru o casa ea a noastră?! Dacă pricopsi-
tul tău de logodnic ate asemenea minte, ce- să-ţi
spun... Bine-ar fi să judecăm mai cu temei lucrările
înainte de-a lua o hotărîre.
Cîteva lacrimi se desprinseră din genele lurwţi ale
fetei şi se rostogoliră, calde, pe obrajii ei ofiliţi; dar
gura îi rămase încleştată.
— Auzi, Mariori? strică iarăşi popa.
Capul fetei se plecă acum şi mai mult. parcă ar
fi spus: „Aud, mă supun..."
Măgăruşul, legat de stîlpul porţii, începu să ragă.
Ianacos tresări.
— Cu iertăciune, părinte, trebuie să plec; şi dacă
am făcut vreo faptă rea, luînd de la cel bogat ca să
dăm săracilor, Dumnezeu are să ne-o ierte!
— Dumnezeu grăieşte numai prin gura mea i
strigă popa, ridicînd capul. Tu nu poţi să vorbeşti
78

i, a dreptul eu el i El nu-ţi răspunde decît prin


mine. Iar eu îţi spun: sînteţi nişte hoţi, şi tu, şi Cos-
ntis, şi Manolios. Am să-i chem pe fruntaşi, să ve-
, ce-i de făcut... Abia aa venit holericii, şi ne-au
: molipsit satul!
* ― Cu binecuvîntarea dumitale, părinte, făcu Ia-
nacos şi porni .grăbit spre poartă.
Popa fierbea: mi răspunse nimic. Se întoarse către
―. Adu-mi gliotele, potcapul şi bastonul. Mă duc
ă-l caut pe boier şi pe ceilalţi fruntaşi.
Intră în easă-să-şi mănînee la repezeală ouăle moi.
Mariori alergă după lanacos, pe care îl ajunse la
poartă în timp ee-şi dezlega măgăruşul de la stîlp,
şi îi spuse iute, eu voce înăbuşită:
―'lanacos, fă-mi plăcerea, cum]:: .tini şi mie
puţină .alifie din aia de eare-şi pun ];?•? Sală femeile
ue la oraş s5-şi roşească obrajii: mi-o dai pe ascuns,
şi cît o costa...
―. S-a făcut, Mariori. răspunse iaiiaccss, o să-ţi
aduc. .Las' că ştiu eu ce vrei.
Din casă se auzi glasul popii, care continua să
strige .cu gura plină:
— O să mai vorbim noi despre asta, rbir lanacos!
— Al dracului popă, nene! munum-ă lanacos,
trîntind cu pul ere poarta. Şi mai are cutezanţa să
spună că-i reprezentantul lui Dumnezeu! Păi, dacă
Al de sus i-ar semăna lui, ar fi vai şi-amar de sără-
eime; ne-ar mîiiea de vii.
Se scarpină în cap şi zîmbi:
— Pîbă una-alta, Dumnezeu nu ne mănîncă decît
morţi; tot e bine!
îşi îmboldi încet măgăruşul, îndemnîndu-l cu vorbă
dulce:
~" Haide, lusufacbi, mişcă-ţi picioruşele, băia-
wie 1 Pierdurăm atîta bunătate de timp cu taurul de
79

popă! Dar nu te necăji, băiatule, lasă-l să urle! t


să fii sănătos 1 Hai să trecem pe la cafenea, să lu- U
comenzi şi să plecăm. Auzi colo, hoţi... Pierire a"^
piei, burtă fără fund! să
Cafeneaua era plină şi vuia. Toţi sătenii se adu
seră acolo şi comentau întîmplările dramatice A?'
seara precedentă, pe care le văzuseră cu ochii Io
sosirea convoiului de băjenari, povestirea preotulu"
acela aspru, cu Evanghelia în braţe, femeia care mu
rise şi pe care o acopenserâ cu var ca să nu niolin.
sească satul de holeră şi moşneagul acela cu sacul
plin de oase. Unii îl slăveau pe părintele Grigoris
fiindeă-i scăpase de molima ucigătoare, alţii compâ^
timeau femeile şi copiii care plângeau de foame, ia-
alţiî se jurau că au văzut, la miezul nopţii, focuri;
muntele Sarachina...
Sosi Panaiotaros, tăcut, posac, îşi roti ochii în jiu
lui ca un taur şi se aşeză într-un colţ, îl chemă:
cafegiu.
— O cafea fără zahăr, porunci el posomorit.
— Da mahmur mai eşti, bre vecine! zise G •
tantis. Iar n-ai dormit bine azi-noapte?
Şelarul îşi încruntă sprîncenele roşcate, zbîrlindu
ca pe nişte mărăcini.
— O cafea fără zahăr! repetă el, şi se întoar
cu spatele.
Bătrmul Patriarheas intră chiar atunci, cu toiaţ
lui înalt şi cu căciula-i boierească, răspunzînd cu
gest vag din mînă la salutul sătenilor, care se ridic.
în picioare, cu respect. Glasul îi era răguşit, oc!
cîrpiţi de somn. Nu se trezise încă de-a binelea, liin
în gură şi-o simţea grea, acră, şi-i era lene să v
bească.
Costantis îi aduse cafeaua groasă şi dulce, ralia
şi un pahar cu apă rece.
— Deşteptare bună, boierule! îi spune cafegi

Oar boierul ntî răspunse. Muie rahatul în pahar,


înghiţi dintr-o dată, bău puţină apă, scoase o ba-
• tă mare şi îşi suflă nasul în ea, de dudui toată ca-
feneaua. Se mai uşura puţin şi începu să-şi bea ca-
f aua» sorbind-b zgomotos. Ochii i se dezumflau în-
tul'cu încetul, mintea i se limpezea, glasul îi reve-
C „ în sîtlei. Sosi numaidecît şi narghileaua; asta îl
trezi de-a binelea.
Se întoarse, privi in jurul sau şi zanndu-l pe Hagi
Kicolis, învăţătorul, îi făcu semn. Învăţătorul îşi luă
narghil'eaua, se apropie de măsuţa boierului şi-i spuse
bună ziua.
― Ce noutăţi mai avem, învăţătomle? întrebă bă-
trînul Patriarheas. Azi-noapte am dormit adînc, şi
parcă am auzit prin somn o gălăgie mare, dar nu m-am
deşteptat. Iar acum, cînd veneam încoace, am prins
din zbor cîteva vorbe ce mi-au lovit urechea. Se zice
că au trecut pe aici nişte oameni ciudaţi, că o femeie
şi-a dat sufletul, că doi popi s-au certat... Ce iadul şi
prăpădul lumii sînt toate poveştile astea, dragă Hagi
Nicolis? Poţi să mă lămureşti şi pe mine ce s-a pe-
trecut?
învăţătorul tuşi măgulit, se aplecă spre el şi începu
să-i vorbească încet, făcînd multe gesturi, fericit că
avea de povestit ceva foarte patetic. Covîrşit de su-
biect, devenea el însuşi patetic şi-l obliga şi pe bă-
trînul boier să-l asculte cu gura căscată.
Panaiotaros îi măsura din ochi, muşcîndu-şi nervos
mustaţa. Urmărea cu nerăbdare mutra pleoştită, grasă
a bătrînului Patriarheas; aştepta să-l vadă sărind în
sus, să-i svîcneaseă sîngele în tîmple, să-şi ia toiagul şi
să plece în goană acasă...
Dar în zadar; mutra boierească nu lua foc. „învăţă-
torul e fricos, mormăi Ghipsofagul, frămîntîndu-se pe
scaunul lui de parcă ax fi avut cuie sub şezut. Învăţă-
81

torul e fricos, se teme să-i spună totul, ca să rn!


scoată din sărite; dar o să-i spun eu!"
Se ridică hotărît şi se apropie de măsuţa unde st!
teau cei doi fruntaşi.
— îmi dai voie, boierule? întrebă el. Eu cred c"
donmiarsa, preaînvăţatul nostru dascăl, nu ţi-a SDl
totul; i-e frică; dar mie nu mi-e fiică şi am să-ţi &>
vestesc totul, cînd o să rămînem numai noi doi.
— Hagi Nî-colis, făcu boierul, lasă-ne, rogu-te
clipă singuri; să vedem ce vrea sărmi spună şelarul
Apoi se întoarse spre Pariaiotaros şi-i zise:
— Hai, apropie-te, şi fii scurt, fiindcă învăţători
mi-a spart urechile.
— Eu nu. sînt palavragiu,, i-o întoarse Panaiotarij*
cu un aer jignit. Dumneata, mă cunoşti. Gata, aleluia •
în două cuvinte am.şi'terminat. Manolios-i-a sucit min-
ţile feciorului diimitale; l-au luat cu ei pe C0st.ar1.tis,
cafegiul, pe eare-l vezi colo, şi pe Ianacos> marchitanul'
au intrat toţi în chileral dumitale, au umplut cu vîrf
patru coşuri mari şi le-au dat-la boieriei. Iar în acest
timp dumneata sforăiai. Asta. voiam să-ţi spun. Şi.
acum, te las.
Boierul simţi că un va] de sînjre îi năvăleşte în cap;
ochii i se umfiară din nou, glasul îi răguşi.
—- Piei din faţa mea. du-te dracului! urlă el. Ai ve-
nit dis-de-dimineaţă să mă înveninezi?
Aruncă tubul narghilelei cît colo. privi în jurul lui*,
dar nu văzu pe nimeni şi nimic; toată cafeneaua se
învîrtea cu el. Se ridică, făcu un pas, apoi încă unul,
ajunse la uşă, ieşi afară şi porni în grabă la deal, spre
casă, răsuflînd greu.
— Ce dracu i-ai şoptit la ureche, măi Panaiotaros,
de l-ai înnebunit aşa? strigară la şelar cîţiva săteni, pe
jumătate viv'nd. pe jumătate îngrijoraţi. Nu ţi-a fbst
teamă de Dumnezeu? E om bătrîn şi gras, o să-l lo-
vească damblaua.
82

Dar Panaiotaros trecuse pragul şi se făcuse nevăzut.


Se auzi goarna lui Ianaeos, răsunînd plină de voie
bună şi totodată a batjocură parcă.
― jjei, oameni buni! striga Ianaeos, plantat în mij-
locul pieţei şi întinzîndu-şi gîtul în sus ca un cocoş.
Pornesc din nou în raitele mele pe ia oraş şi prin sate.
Care aveţi comenzi de dat, grăbiţi-vă; care aveţi
scrisori de trimis, aduceţi-le încoace; care aveţi rude,
copii- prieteni prin satele vecine sau mărfuri de cum-
părat, apropiaţi-vă; primesc orice comenzi şi comisi-
oane: pl<?c chiar acum, şi-o să mă întorc, dacă vrea
Dumnezeu, duminică, adueîndu-vă răspunsul!
Cîţiva săteni se ridicară, se apropiară de Ianaeos şi,
cu glasuri încete, îi dădură comenzile. Ianaeos, reze-
mat de măgăruşul lui, înregistra totul, la rînd, în min-
tea sa.
Cel din urmă se apropie Costantis ,şi-i şopti Ia
ureche:
— Bagă de seamă, să nu treci pe la bătrînul Pa-
triarheas! Nemernicul ăsta de Iuda i-a îndrugat ceva
Ja ureche şi bătrînul a sărit în sus, ea ieşit din minţi,
şi-a înhăţat toiagul şi s-a dus să-i tragă o chelfăneală
lui Mihelis.
— Pentru coşuri? întrebă în şoaptă Ianaeos.
— Da, pentru coşuri; mi-e teamă cu n-o să scăpăm
nici noi ie'tin. O să ne .găsim beleaua.
— Eu mi-am şi găsit-o. Popa e tot aşa de furios şi
mi-a tras adineauri o săpuneală... Dar puţin îmi pasă.
Pe-o ureche mi-a intrat şi pe cealaltă mi-a ieşit, Lasă-i
să spumege cît or vrea; o să le treacă burzuluiala.
Noi ne-am făcut datoria.
— Şi la mine a fost bucluc; ce, se putea să scap?
spuse Costantis şi oftă adine. Azi-dimineaţă soră-ta s-a
năpustit să-mi scoată ochii. „Mizerabile, descreiera-
tele, eriminalule! m-a luat ea. Am aflat totul; ai golit
cateneaua pentru pîngăritorii şi nelegiuiţii pripăşiţi în
S3

l-a,
satul nostru, pentru holericii ăia. Noi flămînzim a
copiii tăi s-au pipernicit de-atîta trai rău, iar tu, &
manule, n-ai găsit altceva mai bun de făcut decît
împărţi cafeaua, zahărul şi săpunul!"
— Care dracu i-o fi suflat la ureche cu noaptea->
cap? făcu lanacos uimit.
— Dracul ăla roşcat, cine altul? Nu-ţi. aminteşti
s-a ţinut după noi tot timpul aseară, apoi s-ai dus si
le-a spus numaidecît tuturor — popii, nevesti-mi s
acum, bătrînului Patriarheas. A turbat de cînd '
făcut pe el Iuda, iar pe noi apostoli!
— Răbdare, dragă Costantis! zise lanacos, comn!
timindu-l pe bietul cafegiu pentru tot ceea ce îndîu
de la soră-sa. Răbdare, fă' pe prostul şi taci; iar dis
minică, după ce-o să mă întorc, mai stăm noi d
vorbă. Rămîi cu bine! f" ,
lanacos îşi îmboldi măgăruşul ou băţul şi pomi I
drum, tircînd agale uliţa satului;.
— Tu ai noroc, bombăni Costantis, uitîndu-se dup'
el cum se depărta. Tu ai noroc, ee-ţi pasă! Totul ţi ,
mers din plin; copii nu ai, nevasta ţi-a murit şi aî sca
pat de ea...
lanacos îşi puse, din mers, mina pe crupa lucioasă j
tovarăşului său.
— Eh, dragă Iusufachi, noi ne înţelegem biis
amîndoi, murmură el. Şi ne iubim ca nişte fraţi. Ne-ar
certat noi vreodată, ia spune? Niciodată, slavă Dor»
nului! Fiindcă sîntem doi oameni buni — sau doi mă
gări buni, cam tot aia e — şi nu facem rău la nimerii.
Hei, cea, bătrîne, coteşte la dreapta, azi schimbai
drumul. N-ai auzit ce ne-a spus Costantis? Azi nu d
ducem la conacul boieresc. Ia-o de-a dreptul spre cat
lui moş Ladas, care te admiră şi moare de ciudă cîn i
te vede cu samarul plin.... Aşa. aşa, să terminăm mai
iute! Şi cînd om ieşi din sat, o să scăpăm şi de frun-
84

,^i si de toţi popii blestemaţi, şi-o să fămînem iarăşi


numai noi amîndoi!
Coti la dreapta, luînd-o spre casa bătrînului zgîrie-
Numai pe bietul Manolis aş vrea să-l mai văd îna-
? te ele plecare, ca să-i vorbesc de Caterina, îşi spuse
el apoi- Să-şi bage minţile în cap să nu intre în păcat.
O să fie Hristos, mă înţelegi, şi atunci trebuie să se
ferească de femei ca dracul de tămîie!"
Moş Ladas şedea în curtea lui, pe banca din dosul
porţii, zdrenţăros, desculţ, dar mulţumit de soartă.
Nevastă-sa, baba Penelopa, i-adusese într-o ceaşcă
dogită cafeaua de dimineaţă, făcută din năut ames-
tecat cu orz, punîndu-i totodată pe bancă o felie de
pîine de orz şi o farfurioară cu măsline. Ladas îşi
mînca măslinele şi îşi sorbea băutura, vorbind cu bă-
buţa sa, care şedea tăcută şi netulburată pe un scăunel,
în faţa lui, şi împletea la un ciorap. Baba era o mînă
de om, slabă, zdrenţăroasă, ca şi moşneagul, şi avea un
nas enorm, lăsat în jos, care o făcea să semene leit cu
o barză bătrînă jumulită.
în primii ani de căsnicie, cînd era tînără, îi ţinea
piept bărbatului şi se certa deseori cu el; pe atunci
era frumoasă şi, fiindcă se trăgea dintr-o familie bună,
îi plăcea luxul. Dar încetul cu încetul, ambiţia i se
toci, sufletul îi obosi şi trupul i se ofili. Se predă fără
împotrivire, fără cârtire zgîrceniei. Şi din acel mo-
ment, femeia lui Ladas începu să tacă. II asculta, îl
lăsa să zică ce vrea el, nu se supăra, şi dacă uneori, mai
protesta în sinea ei, se stăpînea şi tăcea. Dar din ziua
cînd i-a murit singura fată pe care o avusese, nu mai
asculta trăncănelile lui Ladas, nu se mai supăra şi nici
nu mai protesta pentru orice fleac. Era ca o moartă
care continua să mămrace, să doarmă şi să se trezească,
85

Har viaţa i se scursese din trup. Căpătase liniştea, ne-


păsarea şi demnitatea unui mort.
Bătrînul Ladas îşi sorbea zeama de orz şi îşi privea
femeia, care, tăcută şi absentă, împletea la ciorap, ţ
vorbea despre un proiect măreţ pe care şi-l făurise
peste noapte, cînd nu putuse să doarmă, şi care tre-
buia să-i umple lada cu cercei, cu inele, cu salbe ş^
ou galbeni.
— în mintea mea am rînduit eu totul bine, pîniş
la cel mai mic chiţibuş, dragă Penelopa, dar nu ştii
cui să-i împărtăşesc secretul. Pentru că, vezi tu, (
vorba de-o afacere mare şi trebuie să fim doi ea s-t
ducem la bun sfîrşit. Astăzi lumea, dragă Penelopa
e pidosnică. Unde te întorci, nu dai decît de hămesit
şi de şmecheri, care vor să te jupoaie. Spune şi tu, cu.
să-i împărtăşesc secretul? Hagi Nicolis e un gugumar
care vrea s-o facă pe cinstitul; şi apoi, nu-i decît ui
învăţător, sărac ca vai de el 1 La ce te poţi aştepta do
la dînsul? Noroc că nu-i nebun de tot! Cît despre fra-
tele lui, popa Grigoris, ăsta-i foarte deştept şi foarte
priceput, dar e hapsîn, viclean, şi vrea să bage totu! în
buzunarul lui. Nu face de mine. fiindcă şi eu vreau
să înghit totul... Dai din cap, dragă Penelopa. Vrei
sâ-mi pomeneşti de bătrînul Patriarheas; ducă-se dra
cului! Ãsta nu-i om, e un bărdăhan. A moştenit bogă
ţia de la bunici şi străbunici şi n-a muncit niciodată
în viaţa lui. El nu ştie ce va să zică sudoarea... Am au
zit că există nişte furnici mari, numite regine; zi ş;
noapte, zac culcate fără să facă nimic, şi au o armat;.
de roabe formată din furnici mici, care le hrănesc; ia
dacă acestea, nu le-ar hrăni, ar muri de foame... Aşa-
şi el, lovi-l-ar damblaua; o furnică din alea mari. Nu-
de mine!... Iar dacă te gîndeşti cumva la celălalt frun
taş, la căpitanul Furtunas, el im face doi bani. Nic
ăsta nu-i om. ci-i un cazan de rachiu care fierbe în
tr-una..i Va să zică, trebuie, să găsesc alt tovarăş pentri

afacerea mea... Dar jţe cine? Ai tu vreo idee? Ştii tu


pe cineva dragă Penelopa?
Ea însă împletea mai departe, cufundată într-o
beatitudine şi toropeală de dincolo de lumea asta;
nu auzea nimic. O clipă doar, îşi ridică ochii de la
andrelele sale, nişte ochi tulburi, nici veseli, nici trişti,
nişte ochi morţi. Ai fi zis că privirea ei străbate prin
pielea şi oasele bătrînului Ladas, şi că vede, dincolo de
el, zidul casei, iar dincolo de zid, uliţa, satul şi cîmpul,
iar şi mai departe, muntele Sarachina şi, după Sara-
china, foarte departe, marea, şi dincolo de mare, o
întindere neagră, nemărginită, moale ca puful, unde
nimic nu se aude şi nu se mişcă — neantul. Bătrîna
îşi lăsă din nou ochii în jos şi începu să împletească
iar, foarte repede, ca să cîştige timpul pierdut.
In clipa aceea răsună goarna lui lanacos. Moş Ladas
sări în sus; ochii lui mici, şireţi, scăpărară.
?— Dumnezeu rni-l trimite! strigă el. Iată-l! Ãsta-i
omul pe care-l căutam; ăsta-i de mine! Nu-i aşa, Pe-
nelopa? El are tot ce trebuie: e marchitan, cutreieră
oraşe şi sate. e niţel mincinos, niţel hoţ, meşter în com-
binaţii mărunte, dar prostuţ pentru cele mari... ce mai
la dea! la vale. un mărunţişar. Ãsta-i pentru afacerea
' mea. El o să siringă, o să strîngă, şi la urmăj hap! o
să-i suflu totul de sub nas.
îşi frecă plin de bucurie mîinile mari, noduroase,
care pocneau. Auzind că măgăruşul se oprise în faţa
porţii, moş. Ladas alergă şi deschise.
— Bine ai venit, lanacos! Bine ai venit! strigă el.
Măi, Dumnezeu mi te trimite. Hai noroc, leagă-ţi mă-
găruşul de belciug şi vino înăuntru. Aut de vorbit ceva
cu tine.
„Ce cursă \ rea să-mi întindă vulpea asta bătrîna?
se întrebă marchitanul. Fii cu ochii-n. patru, frate
lanacos 1"
îşi legă măgăruşii] de belciug şi intră.
87
— închide bine poarta cu zăvorul, să nu ne audă
cineva... Am să-ţi încredinţez un mare secret. Şezi.
Eşti norocos, măi lanacos! O să te îmbogăţeşti şi
n-o să mai ai nevoie de nici un pîrlit. N-o să mai
umbli ca un cerşetor din sat în. sat, să vinzi moso-
rele cu aţă... Ascultă, lanacos, o să fii putred de bo-
gat, cusut cu aur; mă auzi? Cu aur.
lanacos părea buimac.
— Nu mă înnebuni, moş Ladas! Vorbeşte mai
pe şleau, să înţeleg. Ce aur?
— Desfundă-ţi urechile şi ascultă aici 1 Holericii
ăia care au trecut prin satul nostru au fost odată
oameni înstăriţi. Dar i-au gonit turcii şi acum nu
au nici după ce bea apă. Deci, ascultă oe-am să-ţi
spun: cînd au fugit, nu încape îndoială că au
ascuns şi au luat cu ei toate giuvaericalele pe care le
aveau — cercei, brăţări, inele de logodnă, galbeni...
Acum ai priceput, lanacos?
— încă nu... Încă nu 1 Sînt cam tare de cap. Ia,
zi mai departe...
— Ce-o să-ţi propun eu, lanacos, e o faptă creş-
tinească, pe care mi-a arătat-o Dumnezeu însuşi.
Azi-noapte am văzut focuri pe muntele Sarachina;
mai mult ca sigur că s-au aciuat acolo în peşteri. Aşa
că, ia-ţi măgăruşul şi du-te repede la munte. Sună din
goarnă, cheamă-i pe toţi, bărbaţi şi femei, să se
adune în jurul tău, şi vorbeşte-le. Spune-le aşa: „Fra-
ţilor," voi muriţi de foame; dar nu vă e milă de co-
piii voştri? Eu n-am putut dormi toată noaptea,
fiindcă mă gîndeam la voi. Mă gîndeam cum să vă sal-
vez, fraţilor. Cum să vă salvaţi voi singuri. Şi Dumne-
zeu m-a luminat. Am găsit: scoateţi-vă de la sîn giu-
vaericalele pe care aţi apucat să le luaţi cu voi. Fac
schimb: eu vă dau tot ce-i trebuie omului ca să tră-
iască, grîu, orz, undelemn, vin, voi îmi daţi ce nu-i
trebuie omului, adică giuvaericalele voastre... Şi dacă
88

o fi să pierd, nu face nimic; sînteţi doar greci, sînteţi


creştini de-ai noştri!..." Acum ai înţeles, cap sec?
— Încep să înţeleg... Dar abia încep.-- răspunse
Ianacos cu jumătate gură.
Nu putea încă să se lămurească dacă cel care a
vîrît această idee în capul moşneagului Ladas a fost
Dumnezeu sau Dracul.
— E un gînd trimis de Dumnezeu, îţi spun! relua
Ladas. Dai tăoere! Să nu ne simtă nimeni. Hai, la
treabă! O să te umpli de bani şi-o să duci şi tu o
viaţă tihnită. Mi-e milă cînd te văd, un om ca tine,
umblînd, iarna-vara. pe drumuri şi prăpădiridu-ţi
tinereţea aşa... Cîţi ani ai?
— Cincizeci, răspunse Ianacos, întiiieriudu-se
numai cu doi ani.
— Ei, vezi! Eşti în floarea vîrstei! Nxi-ţi irosi
viaţa, dragă Ianacos! E timpul să-ţi faci şi tu o casă
boierească, să te însori cu femeia care-ţi place — şi
cred că fata popii nu-i de lepădat — să ai şi tu copii,
ca toată lumea, să-ţi ajuţi prietenii, satul; şi cînd oi
trece pe drum, oamenii să se ridice în picioare cit
respect şi să te salute cu temenele... O viaţă nouă ţi se
deschide în faţă, dragă Ianacos, o viaţă de boier, nu
de zdrenţăros! Ia gîndeşte-te, cîţi ani o să trăim pe
lumea asta? Barem să-i trăim ca oamenii... Eu îţi
vreau binele. Hai, grăbeşte-te, să nu ne-o ia altul
înainte! Mi-e teamă de popă!
— Mie mi-e teamă de Dumnezeu, spuse Ianacos,
încă nehotărît. Mi-e teamă de Dumnezeu, moş La-
das. Ce zici? E drept să-i dezbrăcăm pe fraţii noştri
prigoniţi?
— N-o să-i dezbrăcăm, mă, cap de gîscă! Dimpo-
trivă, o să-i îmbrăcăm, o să-i scăpăm de la moarte...
Ei trebuie să mănînce. sărmanii; trebuie să tră-
iască; sînt doar fraţi de-ai noştri; am şi eu o inima
de om şi mă doare cînd mă gîndesc la ei... Le pro-

piiiu'in un schimb, uu-i furăm. Fireşte, atât cît se


poate, nu trebuie să uităm nici alişverişul nostru.
Facem doar negustorie, sîntem oameni cu capul pe
umeri; cîstigul e dulce, nimeni nu zice... Hai, apro-
pie-te, ia o bucată de pîine, poftim şi măsline, rnă-
nîncă! O să fim tovarăşi asociaţi: o să împărţim
lotul pe din două. Uite, a mai rămas puţină cafea în
oeaşca mea, bea-o!
— Nu mi-e foame, spuse Ianaeos. Sîat ameţii. Am
să stau niţel pe bancă, să mistui ceea ce mi-ai spus...
Dumneata îmi deschizi un drum nou în viată, moş
Ladas; lasă-mă să mă gîndesc, să cântăresc bine lu-
crurile înainte de a lua o hotărîre.
— Partea proastă e că n-avem timp de aşteptat,
răspunse Ladas. Treaba ne zoreşte. Ce să mai stai
să eîntăreşti? Du-te repede pe muntele Saracliina;
să nu pierdem timptil. Ţi-am spus că mi-e teamă de
popă, care-i un lacom fără seamăn!
Ianacos se aşeză pe bancă, îşi îngropa faţa în
palme. Îşi rezemă coatele de genunchi si cîlva timp
nu mai vorbi nimic. Capul începu să-i Iiarbă ca un
cazan, tîmplele îi zvîeneau, omitea i se zăpăcise, i se
tulburase cu totul. Maldăre de cea'cei se desprindeau
de la o mulţime de ure-ehi. şiruri de salbe se desfă-
ceau de la o mulţime de gituri, inelele de logodnă
alunecau singure de pe degete, mone*/i de aur se
scurgeau din pungile legate bine eu sfoară... Şi tot
acest aur se îngrămădea în cufărul mare. din coş-
melia lui scundă, plin cu boarfe rămase de la răpo-
sata lui soţie... Apoi, o casă imensă, cu temelii înfipte
bine în pămînt, se înălţa încet-ncet spre cer. Nu, nu
era o casă, ci un palat, cu grădini, curţi, balcoane
şi cu paturi moi, un palat în care o femeie frumoasă
ieşea din baie fi se pieptăna... Şi poarta cea mare

se 'deschidea într-o duminică dimineaţa cu uu soare


strălucitori la ceasul cînd sunai clopotul de slujbă.
Ianacos vedea un alt Ianacos apărîndm prag, îmbiă-
cat cu ciaeşiri de postav, cu o căciulă de astrahan
în cap. ca de fruntaş, şi cu un baston înalt în mînă;
se îndrepta cu un mers boieresc spre biserică, şi la
trecerea lui toţi-sătenii-se ridicau cu respect şi-l sa-
lutau cu temenele... Apoi îl vedea.pe boierul Ianacos
aşezat turceşte. În. mijlocul curţii, stînd de vorbă cu
Costantis, rămas în picioare, în faţa lui, plin de res-
pect. Şi scotea de la chimir o pungă plină cu lire
de-aur. „Na, măi Costantis-, na bani, să ai şi tu pu-
ţină mulţumire... Că mult ai mai suferit de pe urma
ciumii de soru-mea. Ţii dau de tot!'' Apoi îl chema
pe Manolios: „Vino şi tu, ManoHoS; Ţi-am cumpă-
rat o turmă de oi, ia-o, e a ta; să nu mai munceşti
ca-argat la ramolitul de Patriarheas.-.." Ianacos simţi
un alt vîrtej învăluindu-i capul şi de astă dată zări
biserica satului, iar sus, la clopotniţă, un orologiu _
uriaş, ca acela pe care-l văzuse la Smirna, iar deasu-
pra, orologiului, de jur împrejur, putea citi, scris cu
litere mari. de aur: „Donaţie de chir Ianacos Papa- .
dopulos. mare binefăcător!" într-un nou vîrtej, oro-
logiul dispăru, şi în mintea lui Ianacos strălucea
actim un samar moale, cu căptuşeală, de catifea şi
cu; paiete aurii. Ianacos îl lua în braţe şi intra cu el
în grajd, strigînd: „Scumpul meu Iusufachi, ţi-ain
cumpărat samarul cel nou pe car'1 ţi l-am făgăduit;
priveşte-], nici regele nu are aşa ceva. De-acum în-
colo sa terminat cu suferinţele noastre; o să mă-
nînci cît ţi-e foame, o să bei cil [i-v sete, dragă Iu-
sufachi. şi-o să te plimbi eu sumarul cel nou prin
piaţă, în fiecare duminică, după slujbă, şi toţi au să
&e do;t la o parte şi au să te saluţi' eu respect, ca şs
c;«.ui ai ii om.,."

Aici- lanacos începu "să rîdă şi îşi săltă capul în-


fierbîntat, de parcă s-ar fi trezit din somn. Văzu bă-
buţa care împletea de zor la ciorapul ei, cufundată
parcă într-un extaz; îl văzu apoi pe Ladas, stînd cu
ochii pironiţi asupra lui şi aşteptînd.
— Jumate-jumate, rosti el. Ne-am înţeles, moş
Ladas?
Bătrînul Ladas îi întinse mîna mare, osoasă.
— Dă mîna, lanacos, ne-am înţeles I Jumate-
jumate, tîrg cinstit! în fiecare seară tu o să-mi
aduci aici giuvaericalele pe care le-ai strîns, iar eu
o să-ţi dau griul, untdelemnul şi vinul cuvenit pen-
tru schimb. Şi după ce-om umfla toate giuvaerica-
lele, vii şi ne socotim. Scrie şi tu în catastiful tău ce
dăm şi ce luăm, ca să ştii, să nu crezi că m-aş cot>orî
cumva să te înşel. Şi ca să vezi cîtă încredere ani în
tine, iată, îţi dau şi o arvună de trei lire turceşti de
aur.
Trase de la cingătoare o pungă legată strîns cu
sforioele; o desfăcu, băgă mîna în ea, scoase şi nu-
mără, una eîte una, tremurmd, cele trei lire. lanacos
le luă repede în palma-i lacomă, cu ochii scântein-
du-i de-o strălucire de aur.
— O să pregătesc chitanţa, adăugă bătrînul La-
das, şi cînd te-oi întoarce cu bine, îţi pui semnătura
pe ea... Eşti mulţumit? Acum crezi în cuvîntul
meu? Ceea ce-ţi spun eu nu sînt vorbe deşarte, ci
aur. Acum, haida, să nu ne pierdem timpul; du-te,
şi Dumnezeu să te-ajute!
îl împinse pe lanacos spre poartă şi trase zăvorul.
—? Dumnezeu să te-ajute! îi mai strigă el o dată,
şi închise repede poarta, ca nu cumva celălalt să se
răzgîndească.
îşi frecă mîinile mari, osoase, şi se întoarse la
baba lui.
92,

― Dragă Penelopa, făcu el, punîndu-şi degetul


Sa gură, tăcere! Ai văzut ce bine m-am descurcat
iar? Ai văzut ce cap am? Deştept, nu glumă! Ai
dragă Penelopa? Ţi l-am prins cu undiţa de aur;
i-am dat trei lire, dar o să primesc înapoi o mie...
Acum fii bună şi du-te de pregăteşte cufărul; hai,
du-te!
Dar Penelopa n.u se mişca de pe scaun; împletea
de zor şi privea, fără să le vadă, andrelele care se
întîlneau, se depărtau şi iar se întâlneau, sporind cio-
rapul pe oare-l împletea pentru Ladas. Şi în ciorapul
ce se rotunjea, zărea nu piciorul osos al bătrânului,
ci osul gol, lung ţeapăn, mîneat pe jumătate de
viermi.
în acest timp, măgăruşul pornise la drum, iar Ia-
nacos se ţinea după-el, păşind îngândurat. Simţea că
o povară foarte grea îi apasă inima; dar totodată
simţea şi o altă povară, foarte dulce, în dreapta, în
buzunarul vestei. Mergea ca un om beat. Aci dansa
pe drum, sărind din piatră în piatră, aci se oprea
deodată şi cădea pe gînduri; măgăruşul întorcea
capul, îl privea lung şi se oprea şi el din mers, aştep-
tîndu-l să vină.
— Să nu văd pe nimeni, să nu mă vadă nimeni f
murmură Ianacos. Haide, lusuiachi, mergi repede, ce
te-ai oprit? Coteşte pe aici; azi schimbăm drumul,
avem afaceri grozave de făcut, dragă Iusufachi.
Măgăruşul dădu cu nedumerire din capul lui deş-
tept, fără să înţeleagă nimic. Încotro se duce pe
aici? Ce-a păţit stăpinul său? Zău. bezmetica mai
stînt şi oamenii!
— Să mi văd pe nimeni, nici măcar pe Manolîos...
Acum am alte griji mai importante; n-are deoît să-şi
tacă de cap cu Caterina, dacă-i place!,.. Nu mă
•Amestec... Haide, Iusufachi. dă-i înainte!
93

Dar, la marginea satului, la cotitura drumului


apuca spre cîmp, se trezi faţă în faţă cu Manolios şî
<ou alţi doi săteni, care-l duceau pe braţe pe căpita-
nul Furtunas, păşind încet, cu capetele în jos; îna-
intea lor mergea seizul, cu iataganul lui mare şi cu
fesul roşu în cap,
Ianacos îşi împinse măgăruşul la o parte, făeîn-
duvle loc să treacă, şi se apropie să vadă ce-i; căpi-
tanul era in nesimţire şi avea capul înfăşurat într-un
ştergar.alb, plin- de sînge...
— Gersa păţit, măi băieţi, căpitanul nostru? la
spune, SManolies.
—? -S.-» rostogolit pe scara de la ceardacul agâi,
sărăcuţul de el, şi şi-a spart capul, răspunse Mano-
lios. Dacă o vezi cumva pe mătuşă-rnea, Madalenia,
spune-i • să vină siî-i schimbe oblojeala de la rană...
Ea se pricepe, a 'ost moaşă înainte de-a se lac< gkil-
giuitoare.
-?-Săracul! murmură Ianacos. Trebuie c-a fast
beat turtă.
Seizul se întoarse şi mîrîi, rrzînd:
— Nu-l căina, mă grecule, degeaba! Şi-.i spart
«capul; ei, şi ce-i cu asta? O să .şi-U lipească Li loc.
Spinii au şapte suflete în ei.
--— Manolios, strigă Ianacos, am să-ţi spun ceva.
— Şi .eu, răspunse Manolios. Dar mai în'îi să-]
aşezăm pe căpitan în aşternutul lui; vino după "noi
şi aşteaptă-mă afară, în faţa porţii; mă-nforc îndată.
Porniră cu toţii pe acelaşi drum, păşi)ii 1 îm-eL de-
oarece căpitamil mugea de durere la cea mai mică
zdruncinătură. Ajunseră acasă la căpitan, îi băgară
înăuntru, iar Ianacos îşi trase măgăruşul Ia umbra unui
măslin şi se puse să aştepte.
— Măi, că multe s-au mai întîinplat în noaptea
asta! murmură el. Să vedem ce-o să ne mai aducă
-94

nînă la urmă ziua de azi! Numai de-âr avea Dum-


nezeu milă de noi I
Jsi sc«ase tabachera, răsuci o ţigară, se rezemă de
trunchi"! măslinului şi începu să fumeze, ca să-i
treacă timpul. Se caia că vo-rbise cu Manolios; are
să piardă timp, iar afacerile mari, pe care le-a pus
ja cale, cer să fie făcute repede, îşi spunea el. Îşi
pipăi buzunarul vestei, atinse lirele şi zîmbi.
― Slavă Domnului! murmură fericit. De data
asta nu e vis. De cîte ori n-am păţit-o în somn, cînd
visam că aveam pumnii plini cu lire... Iar dimineaţa,
prostul de mine, căutam sub pernă!... Dar acum,
slavă ţie, Dumnezeule...
Mai pipăi o dată lirele şi se linişti.
Manolios ieşi din casă, ştergîndu-şi fruntea; îl
zări pe Ianacos sub măslin şi se apropie de el.
— Tare era greu, sărmanul de el; ne-a deşelat!
—? Mă grăbesc, făcu Ianacos. Am să-ţi spun două
vorbe şi plec; azi am mult de lucru... Ascultă, Ma-
nolios: întîi şi întîi, să nu caioi azi pe la stăpînul
tău; a aflat de coşuri şi s-a înfuriat rău de tot. Şi-a
luat bastonul mare şi s-a dus să-şi ciomăgească fe-
ciorul. Va să zică ţin'te cit mai departe, pînă o trece
vijelia!
— Păi, dacă-i aşa, mă duc să împart loviturile cii
Mibelis; ea şi eu sînt de vină.
— De vixiă sînt şi eu, dar nu mă duc. O să zici
că-i ruşinos; se poate, dar e sănătos... Stai, nu pleca;
mai am să-ţi spun încă ceva, Caterina, văduva, caută
să te prindă în mrejele ei; cică te vede în vis, şi
aseară, în piaţă, ţi-a făcut cu ochiul, dar noroc că
n-ai băgat de seamă... Manolios, iii prevăzător! Ca-,
terina-i o jivină în stare să-l facă pînă şi pe un mitro-
polit să-şi piardă capul... Gîndeşte-te la Pastele
care vine şi la datoria ta... Fereşte-te de păcat î
93

Manolios îşi lăsă capul în jos, roşind; şi e| (),


văzuse azi-noapte pe văduvă în somn, dar nu ^
amintea prea bine cum. Cînd s-a trezit, însă, avea
ochii traşi.
— Hristos o să mă ajute, murmură el.
— Pe cine să ajute şi el mai întîi, dragă Mano-
lios? Ajută-te singur, şi cerul o să te-ajute! Dar hai
mă grăbesc, acum e rîndul tău; parcă aveai să-mi
spui ceva.
Manolios şovăia, neştiind cum să aducă vorba, ca
să nu-şi jignească prietenul.
— Să mă ierţi, începu el în cele din urmă, de
ceea ce am să-ţi spun, dar noi, cei patra, avem
de-aci încolo o ţintă comună, un scop mare, sfînt;
toţi patru sîntem una... Dacă unul dintre noi va greşi,
ceilalţi au datoria să-l aducă pe drumul cel drept;
dacă unul e pierdut, sîntem cu toţii pierduţi. De
aceea îmi îngădui să...
— Zi-i, zi-i, Manolios, nu te codi! făcu Ianacos,
şî începu să-şi dezlege măgăruşul de la măslin. Ţi-am
spus că sînt grăbit.
— Azi îţi începi din nou lucrul tău, continuă
glas domol Manolios, apucîndu-l pe Ianacos.
braţ. Începi să colinzi din nou satele cu mărfu
tale. Nu uita, te rog stăruitor, în numele lui Hris,s<-
im uita ce te povăţuia ieri părintele...
— Ce mă povăţuia popa? făcu Ianacos, şi glasul
Iul deveni pe neaşteptate aspru.
— Te rog, dragă Ianacos, n-o lua în nume de rău...
îţi spunea să nu furi la cîntar, să nu...
Dar Ianacos nu se mai putu stăpîni; îşi dezlegă
repede măgăruşul, şi-şi înfăşură cătrănit pana căpăs-
trului în jurul braţului.
— Bine, bine, am înţeles... Sfinţia lui crede căi
uşor... Dar ce-ar zice popa dacă l-aş povăţui şi eu
să-şi mai strîngă puţin cureaua, să nu mai mănînoe
96

un găttian şi să mai dea din ce-i prisoseşte şi să-


racilor? Şi să nu mai amestece scrobeală, făină şi
mirodenii, ca să facă o plămadă pe care o vinde apoi
ca leac ce zice că vindecă toate bolile, şarlatanul 1
Nu mai departe decît acum un an, nu l-a lăsat neîn-
gropat timp de trei zile pe moş Mantudis, de s-a îm-
puţit, pentru că sfinţia sa cerea moştenitorilor să-i
plătească înainte? Şi altă dată n-a scos tot el la me-
zat via bietului Ierenimos, cîrpaciul, pentru că-i da-
tora nişte bani? Şi chiar anul ăsta, cu puţine zile
înainte de Săptămîna Mare, nu dumnealui a lipit
la biserică un tarif — atîta pentru botez, atîta pen-
tru nuntă, atîta pentru înmormîntare — spunînd că
altfel nu botează, nu cunună şi nu înmormîntează?
Şi după toate astea, mai are obraz, taurul de popă,
să-mi dea poveţe mie, unui om sărac...
— Nu4 blestema pe părinte, îl întrerupse Mano-
lios. Fiecare o să dea socoteală pentru sufletul lui.
Tu vezi-ţi de sufletul tău, Ianacos! Anul ăsta trebuie
să fim curaţi, neprihăniţi; tu o să fii apostolul Petru,
nu uita asta... Ce trebuie să facă omul cînd se îm-
părtăşeşte? Să postească, să nu manînce carne, nici
untdelemn, să nu blesteme, să nu se mînie... Acum
şi noi trebuie să facem la fel, dragă Ianacos...
Dar Ianacos se făcu foc; simţea că Manolios avea
dreptate, şi asta îl scotea şi mai mult din sărite. II
lăsă pe popă, pentru a se lega de prietenul lui; îi
şuieră printre dinţi:
— Iar domnia-ta, chir Manolios, nu uita că o
să fii nu un apostol, ci Hristos în persoană. Şi asta
înseamnă că trebuie să te atingi de femeie? Nu?!
Cu toate astea, domnia-ta te pregăteşti să te însori!
Da sau ba? Ce mi te roşeşti? Da sau ba? O să ne
mănînce blestemul pe toţi, asoultă-mă pe mine; sfin-
ţenia nu-i lucru uşor...
97

Manolios îşi plecă faţa îa jos, fără să mui spună o


vorbă.
— Da sau ba? îi dădea înainte Lanacos, din ce în
ce mai înţărîtat. Cum o vezi pe Lenio, îţi lasă gura
apă.., Iar Satana ţi-o trimite în somn, aşa cum o vrei
tu, goală-goluţă! Am fost şi eu tînăr odată, ca tine,
şi cunosc tertipurile Satanei... Ţi-o trimite în somn
şi tu păcătuieşti, iar dimineaţa te scoli cu ochii încer-
cănaţi... Ba, tocmai cînd o fi să-l reprezinţi pe Hristos
răstignit, o să iii ginerică proaspăt... Lumea o să te
răstignească, iar tu o să fii cu gîndul în altă parte I
O să-ţi spui că toate astea sînt doar un joc, că alt-
cineva a fost răstignit, nu tu, şi în clipa cînd o să
strigi sus pe cruce: Eli, eli, lama scwahtani /x o să te
gîndeşti că după cîteva clipe te întorci la căsuţa ta,
unde Lenio te-aşteaptă cu un lighean eu apă caldă,
să te speli, că o să te îmbraci cu rufe curate şi că o
să vă culcaţi amîudoL după răstignire, în patul vos-
tru... Care va sa zică, să taci. Manolios; nu-mi da
mie sfaturi! Tu, care una spui şi alta faci...
Manolios îl asculta cu capul plecat, tremurind.
„Are dreptate... are dreptate, îşi spunea el. Sînt un
mincinos, un mincinos, un mincinos!"
— De ce taci? Spun cumva minciuni? strigă la-
nacos, care simţea o bucurie răutăcioasă văzîndu-l
pe Manolios cum tremură.
— Păi chiar ieri, Liuacos... rosti Ma.???'ios cu
sfiiciune.
Dar lanacos nu-l lăsă să continue.
— Ieri, Manolios. spuse ei. trăgîndu-şi i ..aratul
de căpăstru, ieri a lost altceva. Ieri an lost sărbători,
ne-am îndopat de ne-am făcut burta toba, măgăruşul
era legat în grajd, interesul dormea... i\ cînd azi,
1 Dumnezeul meu, dumnezeul mei
(Ebraică).
98
ck
ce ni-; ii nârăsil?•

{
flăcăiaşule, să storci
Altfel nu merită să iaci pe negustorul; mă puteam
duce la muntele Athos să mă călugăresc L.Ai înţeles?
Tăcu o clipa uşurat; trase măgăruşul. Îl-privi pe
Manolios, mulţumit că a spus tot ce avoa pe suflet
si că şi-a descărcat năduful, şi zise:
^― Rămîi eu bine, Manolios. Şi tot ce-am vorbit
acum să rămînă între noi.
Dar în sinea lui mînia nu i se potolise cu totul:
tinîndu-şi măgăruşul de căpăstru, se întoarse pentru
ultima oară spre prietenul lui şi-i spuse •.
―Negustorul, băiete dragă, e dator să fure;
sfîntul e dator să nu fure. Asta-i. Să nu le încurcăm...
Si să-ţi jucăm la nuntă, Manolios! Cununie bună!...
Haide, Iusufachi!
Manolios rămase singur. Soarele se ridicase sus
pe cer. Toată suflarea, oameni, boi, dini măgari,
se înhămase la eorvada cea de toate zilele. Moş La-
das îşi pusese ochelarii şi scria încet, atent, cu un
zîmbet strîmb pe buze, chitanţa pentru cele trei lire.
Popa, tocmai cînd se pregătea să plece, furios, la
bătrînul Patriarheas, fu chemat în grabă să împărtă-
şească im muribund, şi-şi schimbă drumul. Căpita-
nul Furtunas, lungit în patul lui, urla şi-o înjura de
mama focului pe bătrîna Madalenia, care-i schimba
cîrpele şi-i înfăşură 'capul .„ spart. Lenio, aşezată la
război, ţesea ultimele marame şi cînta încet. Inima
ei dansa, i se urca pînă în gît, îi cobora pînă la ri-
nichi, îi sărea de la un sîn la celălalt şi o gîdila...
^Sus, în odaia stăpînuliii ei, Lenio auzea strigăte şi
răcnete: tatăl zbiera, fiul răspundea, şi amîndoi
*Jergau de colo pînă colo, ca şi cum s-ar fi luptat,
făcînd duşumeaua de sub ei să se zguduie; dar Le-

nio, aplecată deasupra războiului, nu mai lua în s


certurile lor şi nici nu mai tremura cînd au?
strigătele puternice ale stăpmului... Era pe cale d(,
scăpa de autoritatea lui; aţa se va rupe în curîru1
Lenio se pregătea să plece împreună cu dragul
Manolios sus, pe munte, la oile lor. Îi era silă
bătrânul Patriarheas, cu toate că acesta o iubea
pe copila lui, cu toate că-i găsise un mire şi ou to;
că-i dădea o zestre mare; dar i se făcuse scîrbă
el, nu putea să-l mai sufere.
Acum cearta din odaie se înteţi. Strigătele săli
tice ale bătrînului se auziră pentru o clipă limped
Lenio ciuli urechea să asculte.
— Atîta vreme cît o să mai trăiesc, urla Patri
heas, eu o să poruncesc aici, în casa asta, nu tu! i
dul şi prăpădul lumii 1
Bătrînul plesnea de mînie. Fonfăia, cuvintele I
încurcau în gură, astfel că Lenio nu putu să au
bine urmarea. Dar după puţin, urechea ei prii
din nou, desluşit, aceste vorbe:
— Şi nu vreau să legi prea multă prietenie c
Manolios; nu uita că el e un argat, iar tu eşti boier
ţine-ţi rangul!
— Bătrîn scîrbos! murmură Lenio. Hodorog:
rm-şi respectă nici măcar părul alb din cap. Ş
aduce aici pe putoarea de Caterina, după care-i c
balele, iar Manolios nu-i place, de - teamă să r
strice, chipurile, bunătate de fecior... Ah, de-aş ple
de-aş pleca mai repede, să nu te mai văd, să no
mai aud, hodorog spurcat!
Se ridică iute, nemaiputîiid să stea îu cărnăi
de jos, şi ieşi în curte să ia aer.
— Hodorog spurcat! murmură ea din nou. L'
l-ar damblaua să-l lovească!
Se duse în mijlocul curţii să scoată o găleată
apă, să-şi afunde faţa în ea .şi să se răcorească. V
160

ta plinuţă, cu buze groase, cu ochi mari, jucăuşi


° â un nas ca ^e vu^tur> care semăna într-adevă

ţ, g jş
nas ca ^e vu^tur> care semăna într-adevăr
h l
â un
nasul bătrînului boier. Foarte oacheşă, era plă-
- ja chip şi ispititoare. În fiecare zi, spre seară,
- aşeza în prag şi de se întîmpla să treacă vreun
V'rbat pe drum, întindea gîtul şi-l privea cu lăcomie,
curiozitate şi compătimire; Lenio semăna atunci cu
0 fiară flămîndă, ce-şi ridică laba, încordată, gata să
repeadă asupra prăzii, dar căreia pe neaşteptate
1 se face milă de biata vietate ameninţată, o lasă să
fuga şi pîndeşte alta, nerăbdătoare... O vînătoare săl-
batică, neclintită şi tăcută, şăgalnică şi crudă tot-
odată, se desfăşura în fiecare seară în prag, iar cînd
se înnopta, Lenio intra în casă istovită.
Tocmai în clipa cînd trăsese căldarea plină cu apă
din puţ şi se pregătea să-şi afunde în ea faţa aprinsă,
poarta cuxţii se deschise şi intră Manolios.
— Bine ai venit, Manolios 1 strigă Lenio, şi se
îndreptă de mijloc să se repeadă spre el.
Dar se opri deodată. Se mulţumi să-l înfăşoare
J cu o privire plină de dor, măsurîndu-i fulgerător din
a ochi braţele, gîtul, pieptul, şoldurile şi genunchii, ca
şi cum, vrînd să se lupte cu el, încerca să vadă oe
împotrivire ar întîmpina şi cît de greu i-ar fi să-l do-
boare la pămînt.
Manolios nu-i răspunse, străbătu curtea, îşi lăsă
caţa într-un colţ şi se pregătea să urce scara de pia-
tră ce ducea la odaia stăpînului său. Auzise încă din
stradă strigătele şi se grăbea să înfrunte vijelia ală-
turi de Mihelis.
Părea obosit şi neliniştit. Îndată ce-o văzu pe Le-
nio, fu cuprins de-o adevărată spaimă şi iniriia începu
să-i zvîcnească în piept cu putere; tocmai pe ea nu
voia s-o întîlnească In clipa aceea. Dădu să urce
scara, dar Lenio nici nu se gîndea să-l lase să treacă
a '
101

*— Hei, hei! îi strigă ea. Mai sîirtein şi noi pe-ai<


coconule 1
— Bună ziua, Lenio! răspunse Manolios cu ju
tate gură, Iartă-mă, mă grăbeam; trebuie să-l văd p
boier.
i— Lasă-l în pace, ce-ai cu hodorogul ăla? fgc,
Lenio cu o voce înăbuşită, îndîrjită. Se ceartă cu ră1
fătatul de fecioru-său; lasă-i să-şi scoată ochii. Vin
să-ţi arăt maramele... '
îl apucă de braţ, vrînd să-l tragă în casă; îl atu
gea cu mîna, îl adulmeca, se rotea în jurul lui, s '
rezema o clipă de el, dar se retrăgea numaidecît îi
dărăt, roşie ca racul.
'— Cînd ne căsătorim, Manolios? Bătrînul se.gri
beşte.
• — Cînd o vrea Dumnezeu! răspunse Manolio
străduindu-se să scape.
•— Mă înclin în faţa bunătăţii lui, spuse Lenio, de
•venind deodată serioasă. Mă înclin în faţa bunăîi
ţii lui, dar spune-i să se grăbească. Că vine luna nu
şi în mai nu se fac căsătorii. Iar pe urmă înseaou
să aşteptăm secerişul, treierişul... Pierdem timp.
*— Ba cîştigăm timp, Lenio, nu te grăbi; că do;
n-am îmbătrînit încă. Mai am cîteva treburi de te:
minat şi după aceea, dacă o vrea Dumnezeu... ^
— Ce treburi? făcu Lenio surprinsă. Ce treburi.
Manolios? Afară de păscutul oilor, tu n-ai alte tre-
buri.
— Am... am,., făcu Manolios, înaintînd pas ou pas
spre scara de piatră.
— Care? Cu cine? De ce nu vorbeşti? Mîine o
să fiu nevasta ta, trebuie să ştiu.
— întîi să-l văd pe stăpîn, şi pe urmă... Trebuie
să vorbesc întîi cu el, Lenio... Lasă-mă î
102

.. Manolios, uită-te în ochii mei, nu privi în pă-


mînt! Ce ai? Ce-ai păţit? Intr-o singură zi te-ai
topit de tot, dragă Manolios... Ce ţi-au făcut?
II privea neliniştită, mofluză, cu respiraţia tăiată.
Deodată, avu o tresărire.
― Te-au deocheat! strigă ea. S-o chemăm pe mă-
tuşa ta, Madalenia, să te afume cu flori luate în
Vinerea Mare de la sfîntul Epitaf, să-ţi descînte de
deochi, dragă Manolios... Hai, vino înăuntru să-ţi
arăt maramele....
Manolios simţea răsuflarea fierbinte a fetei înfă-
şur,îndu-i gîtul; un miros puternic se desprindea din
trupul ei năduşit; iar cînd pieptul tare, umflat, îi
atingea braţul, sîngele flăcăului clocotea în el, vinele
i se umflau, gata să-i plesnească.
— Mă duc s-o aduc pe bătrîna Madalenia! Nu
pot să te văd aşa ofilit. Să nu pleci! spuse Lenio pe
un ton poruncitor.
Intră în casă, îşi îmbrăcă rochia cea bună, îşi
strînse părul cu basmaua, puse într-un coşuleţ două-
trei ouă roşii, puţină cafea, zahăr şi o sticlă cu vin,
să le dea bătrînei Madalenia pentru osteneala ei.
Cînd ieşi din nou afară, îşi aruncă ochii spre scara
de piatră; Manolios urcase treptele şi stătea în faţa
uşii boierului, nehotărît.
— Să nu pleci! Să nu pleci!' îi strigă ea. Mă în-
torc numaidecît.
Sus, strigătele se potoliseră; pesemne că Mihelis
plecase. Manolios nu mai auzea dincolo de uşă decît
paşii grei ai bătrînului, căruia nu-i trecuse încă su-
părarea şi se învîrtea furios prin odaie, înjurînd şi
blestemînd.
împinse uşa şi intră; cum îl văzu, bătrînul frun-
taş se repezi asupra lui, cu pumnul ridicat.
9 — Hristos răstignit a doua oară — voi. I 103

*>~ Tu eşti de vină! mugi el. Tu mi-ademeneşti


băiatul, tu l-ai pus să-mi împartă avutul, sîngele inimii
mele, veneticilor aceia!
Vinele de la tîmple, de la gît şi de la mîini i se
învineţiră. Se descheie la cămaşă. Pieptul bătrîn i
se umfla şi i se dezumfla, de parcă sta să se spargă.
Căzu grămadă pe marginea divanului mic, îşi prinse
capul în mîini; răsufla greu şi, din cînd în cînd, îl
cuprindea un acces de tuse.
Manolios se rezemă de perete, se uită la bătrînul
boier, care gîfîia, şi sufletul i se umplu de mîhnire.
„Inima omului, gîndea el, e o fiară; o fiară neîm-
blînzită... Isuse Hristoase, nici tu prin jertfa ta n-ai iz-
butit s-o îmblînzeşti..."
Bătrînul se ridică dintr-o dată, ca şi cum şi-ar fi
adunat puterile ce-i mai rămăseseră în trup, şi-l în-
haţă pe Manolios de guler.
—- Tu eşti de vină! îi strigă el din nou, împroş-
cîndu-l cu scuipat pe obraji şi pe gît. Tu eşti de
vină! Te-am chemat de ia munte ca să te însor cu
Lenio, pe care o iubesc ca pe fiica mea; te-am oprit
aici în timpul sărbătorilor; n-am ţinut seama că eşti
slugă, şi în ziua de Paşti te-am pus la masa mea, să
mănînci împreună cu mine! Şi acum, tu, nerecunos-
cătorule, iată cum mi-o plăteşti! Ai sucit capul fe-
ciorului meu, aţi intrat pe ascuns în chiler, în timp
ce eu dormeam, şi m-aţi jefuit! Hoţule! Hoţule!
Şi nu-i numai atît! Poftim, astăzi pentru prima dată,
Mihelis a cutezat să mă înfrunte... „Acum sînt bărbat
mi-a spus în faţă, fac ce-mi place!" Auzi, neruşi-
natul! S-a ridicat împotriva mea, face ce-i place!
Şi cînd eu i-am strigat: „Nu te temi, păcătosule, de
tatăl tău?", neobrăzatul mi-a răspuns fără să ro-
şească: „Mă tem de Dumnezeu, de nimeni altul!"
Auzi colo, de nimeni altul! Astea sînt isprăvile tale,
104

Maxioiis! Mai bine ţi s-ar îi rupt picioarele pe


drum, cînd coborai de la munte ca să vii să pe-
treci Pastele cu noi!... De ce nu vorbeşti! Ce-ţi hol-
bezi ochii şi te zgîieşti aşa la mine? Vorbeşte, dia-
vole I O să mă faci să crap de mînie!
― Stăpîne, spuse Manolios cu glas liniştit, am
venit să-ţi cer îngăduinţa de-a mă lăsa să mă întorc
la munte.
Bătrînul făcu ochii mari; buzele îi tremurau. Bol-
borosi:
―. Ce face?! Să te întorci la munte? Ia mai
spune o dată, dacă ai curaj!
―. Am venit, stăpîne, să-ţi cer îngăduinţa de-a
mă lăsa să mă întorc la munte.
— Şi nunta? strigă bătrînul, al cărui gît începu
să se încordeze. Cînd o să facem nunta, mă neghio-
bule? In luna mai? în luna mai, cînd se însoară
numai măgarii? O s-o facem chiar acum, în aprilie.
Pentru asta te-am adus; eu poruncesc aici!
?—• Lasă-mă, stăpîne, încă puţin...
— De ce? La ce să mai aştepţi? Ce-ai păţit?
— Uite, nu sînt încă pregătit, stăpîne.
—- Nu eşti încă pregătit; ce vrea să zică asta?
— Nici eu nu ştiu, stăpîne... Uite, simt că nu sînt
încă pregătit. Sufletul meu...
— Care suflet, mă? Mi se pare că ţi-a sărit o
doagă... Auzi colo, sufletul lui! Ai şi tu suflet, mă?
— Cum să-ţi spun, stăpîne? Un glas în mine.,,
— Tacă-ţi fleanca!
Manolios întinse mîna să deschidă uşa; bătrînul
îl opri.
— Un'te duci? Stai aici î
începu să se învîrtească din nou prin odaie; izbi
cu pumnul în masă, se lovi şi-şi supse buzele de
durere.
9*
105

— O să mă mîncaţi fript astăzi, amîndoi! O să


crape fierea în mine de necaz! Iadul şi prăpădul
lumii! Fecioru-miu cică nu se teme de mine, că se
teme numai de Dumnezeu, iar sluga asta nemernică
vine să-mi vorbească de sufletul lui!...
Se întoarse furios spre Manolios:
— Piei din faţa mea! Pleacă, să nu te mai văd!
Dacă luna asta nu s-o face nunta, să pleci din slujba
mea! Cară-te din c'asa mea! Şi-o să găsesc eu alt
bărbat pentru Lenio, mai bun ca tine. Ieşi afară!
Manolios deschise uşa, coborî scara sărind cîte
două trepte deodată, şi aruncă o privire în curte;
Lenio nu se întorsese încă. Îşi luă bîta din colţ, ieşi
pe poartă şi porni în goană în direcţia muntelui.
La marginea satului, la puţul sfîntului Vasile, se
opri să răsufle. Acest puţ vechi, înconjurat jur-împre-
jur de un stufăriş înalt, era renumit în toată regiu-
nea. Ghizdurile lui de marmură albă erau crestate
adînc de frînghiile care, de secole, trăgeau căldă-
rile, în fiecare zi, spre seară, fetele din sat veneau
şi scoteau din el apa răcoroasă ce izvorăşte tocmai
din munte; se spunea că apa lui e făcătoare de mi-
nuni şi că lecuieşte multe boli: piatra, ficatul, ri-
nichii. In fiecare an, de Bobotează, popa venea aici
şi sfinţea puţul. Tradiţia mai spunea că sfîntul Va-
sile din Chesareea, încărcat cu jucării pentru copiii
mici din lumea întreagă, înainte de a-şi începe co-
lindarea sa în ajun de Anul Nou1 trece mai întîi pe
la puţul acesta şi bea apă. Pentru asta lumea îi spu-
nea puţul sfîntului Vasile, Şi tot pentru asta apa lui
era făcătoare de minuni.
1 în datinile poporului grec, sfîntul Vasile este echivalentul
lui Moş Gerilă şi împarte copiilor jucării de Anul Nou (n.t).
106

Soarele, aninat în crugul cerului, îşi revărsa razele


asupra pămîntului ca o cascadă înmărmurită. Semă-
năturile, verzi, necoapte încă, îşi ridicau vîrfurile
fragede în văzduh şi sorbeau neclintite soarele din
care îşi trăgeau hrana. Frunzele măslinilor strălu-
ceau sub ploaia de lumină; în zare, muntele Sara-
china, înfăşurat într-un văl străveziu şi fierbinte,
ciuruit de peşterile lui negre, aburea uşor, iar în
vîrful său, bisericuţa prorocului Ilie se topise şi dis-
păruse aproape cu totul în această revărsare de lu-
mină.
Manolios apucă frînghia, scoase o găleată cu apă,
îşi înfundă faţa în ea, bău şi se răcori; îşi desfăcu
cămaşa la piept şi se stropi cu apă rece. Pe urmă,
îşi îndreptă ochii spre Sarachina.
Deodată, chipul de ascet al preotului Fotis, numai
flacără şi lumină, ca şi cum ar fi fost zămislit din
soare, îi apăru aievea în faţă. Manolios privea
această vedenie fără să se gîndească la nimic, fără
să facă nici o mişcare, adîncit într-o contemplare
cucernică.
Rămase mult timp aşa, cu ochii aţintiţi la apariţia
aceasta luminoasă ce luase înfăţişarea ascetului şi,
întocmai ca spicul fraged şi neclintit de grîu, sorbea
şi el lumina revărsată din tării şi se hrănea cu ea.
Mai tîrziu, peste cîteva luni, într-un moment de grea
frămîntare, avea să-şi aducă aminte de această clipă
de contemplare de la gura puţului şi avea să-şi spună
că atunci a cunoscut cea mai mare bucurie din viaţa
lui. Nu, nu o bucurie, ci ceva mai adînc, mai cu-
prinzător şi mai veşnic, ca o răstignire.
Cînd se ridică să pornească spre stîna de pe mun-
tele Fecioarei, soarele scăpata spre asfinţit.
— Se vede treaba că am adormit, murmură el.
Uite, s-a înserat...
107

îşi întinse mădularele, îşi strînse şerparul, îşi luă


caţa de jos; era nerăbdător să-şi revadă tovarăşii lui
dragi din singurătatea de pe munte: oile, berbecii,
cîinii de stîna, precum şi pe ajutorul său, un flă-
căiandru cu chipul ars de soare şi cu părul creţ, pe
nume Nicolios.
Dar cînd să pornească, trestiile foşniră pe neaş-
teptate şi în spatele lui se auzi un glas cristalin, ru-
gător şi totodată batjocoritor parcă:
— Hei, Manolios, te-ai speriat şi pleci? Stai, am
să-ţi spun o vorbă.
Manolios întoarse faţa; era văduva Caterina, care
ieşea din stuf, cu ulciorul pe umăr. Dintr-o privire,
ciobanul zări gîtul ei strălucitor, braţele goale, ca
turnate, şi buzele roşii care rîdeau.
— Ce mai vrei şi tu? făcu el, lăsîndu-şi ochii în
jos.
— De ce mă urmăreşti, Manolios? spuse văduva
cu un glas care acum era numai patimă şi plîns. Îşi
puse ulciorul pe marginea fîntînii şi oftă: In fiecare
noapte mi te-nfăţişezi în vis şi nu mă laşi să dorm.
Uite, azi-dimineaţă, în zori, am visat că ţineai în
mînă luna şi-o tăiai în felii, ca pe un mar, şi mi le
dădeai să le mănînc... Ce-ai cu mine, Manolios?
De ce mă urmăreşti? De vreme ce te văd în somn,
înseamnă că şi tu te gîndeşti la mine.
Manolios nu-şi ridica ochii din pămînt; simţea
cam îl învăluie răsuflarea arzătoare a văduvei; tîm-
plele îi zvîcneau cu putere. Tăcea.
— Te-ai. roşit, te-ai roşit, Manolios! făcu văduva
cu glasul ei cald, puţin răguşit şi vesel. Va să zică,
te gîndeşti la mine, dragă Manolios; am avut drep-
tate! Şi eu mă gîndesc la tine, şi eu... Şi cînd îmi
apari în închipuire, mă cuprinde ruşinea, parc-aş fi

goală şi tu m-ai privi... Parc-aş fi goală şi tu parc-ai


fi fratele meu şi m-ai privi. ^ ,..,--
― pa? mă gîndesc la tine, răspunse Manoiios rară
să-şi ridice ochii din pămînt. Mă gîndesc la tine, da,
şi te plîng- Toată Săptămîna Mare mi-ai stăpînit gîn-
durile. Iartă-mă!
Văduva se aşeza pe ghizdul puţului; simţi deo-
dată o oboseală dulce, moleşitoare; nu se mai putea
tine pe picioare. Acum tăcea şi ea. Se aplecă dea-
supra fîntînii şi-şi privi chipul ce i se oglindea în
apa verzuie şi întunecoasă. In minte îi apăru deodată,
ca la lumina unui fulger, toată viaţa ei din trecut:
fată a unui popă dintr-un sat îndepărtat, rămasă or-
fană de mică, a cunoscut bărbatul care i-a devenit
soţ la un bîîci de Sfînta Măria Mare; era cu mult
mai în vrîstă decît ea, aproape bătrîn, dar era om
cu stare, pe cînd ea era săracă. A luat-o, mai bine
zis a cumpărat-o, şi după cununie a adus-o în Lico-
vrisi; eâ voia să aibă copii, dar el a murit înainte
de a-i putea face vreunul. Rămasă văduvă la două-
zeci de ani, Caterina nu-şi găsea niciodată somnul
cînd se culca seara. Iar flăcăii din sat nu puteau nici
ei să doarmă în pace; dădeau tîrcoale, îa miezul
nopţii, pe la poartă, pe sub ferestrele, prin curtea ei,
îi cîntau cîntece de dragoste şi de inimă albastră şi
oftau ca nişte viţei; închisă în odaie, la fel ofta şi
ea.' Acest calvar a ţinut un an, poate doi; pînă cînd,
într-o noapte, era într-o sîmbătă seara, nu mai rabdă;
se îmbăie, îşi unse părul cu ulei de daftîn, îşi privi
trupul în oglindă şi i se făcu milă de el; deschise uşa.
Un flăcău, care avusese norocul să fie pe acoîo, intră
în casă. Şi ieşi în zori, înainte ca sătenii să se trezească
din somn. Văduva simţise o mare voluptate; îşi zisese
atunci că viaţa e scurtă şi că-i păcat s-o laşi să treacă
109

fără bucurii. Noaptea următoare deschise din nou


uşa...
Caterina îşi ridică faţa şi-l privi pe deasupra fîn-
tînii.
—? De ce mă plîngi, Manolios? întrebă ea.
— Nu ştiu, Caterino, nu mă întreba; ai dreptate,
parc-ai fi sora mea, şi te plîng.
—? Ţi-e ruşine de mine?
— Nu ştiu. Nu mă mai întreba. Te plîng.
— Ce vrei de la mine?
— Nimic, nu vreau nimic! strigă Manolios îngro-
zit, şi dădu să plece.
— Nu pleca, nu pleca, Manolios! ţipă văduva eu
o voce tremurătoare.
Manolios se opri, fără să-şi întoarcă faţa spre ea.
Tăcură iarăşi amîndoi. După cîteva clipe, văduva
urmă:
—• Mi se pare că eşti un arhanghel, Manolios; un
arhanghel care vrea să-mi ia sufletul.
—Lasă-mă să plec, făcu Manolios. Nu vreau nimici
Vreau să plec!
— Te grăbeşti! rînji atunci văduva, îndîrjită, cu
un glas ce părea din nou batjocoritor. Te grăbeşti să
te duci pe munte, să bei lapte, să mănînci carne şi să
capeţi puteri. Te însori. Te însori, Manolios, şi Lenio
nu glumeşte!
— Nu mă însor! răcni Manolios. Simţea că-l cu-
prinde spaima. Era prima dată cînd un asemenea gînd
îi trecea prin minte, dar adăugă: Nu mă însor, n-o
să mă însor niciodată; vreau să mor!
Şi, pe neaşteptate, după ce scoase acest strigăt, se
simţi parcă uşurat. Se întoarse, o privi pe văduvă
drept în ochi, ca şi cum nu s-ar xnai fi temut de ea, ca
şi cum ar fi scăpat-o de-o mare povară.
— Rămîi sănătoasă, zise el cu glas potolit. Mă duc.
110

Văduva îl privea cum se depărtează şi simţea că i


se strînge inima.
― Nu te mai gmdi la mine, Manolios! strigă ea
deznădăjduită. Nu-mi mai tulbura somnul, nu mă mai
chinui! Eu am apucat pe un drum rău, lasă-rnă în
soarta mea!
„Te plîng, te plîng, soră a mea, şi nu-ţi vreau pier-
zania!" îşi spunea Manolios în sinea lui. Dar nu se
mai întoarse spre ea şi nici nu-i mai răspunse. Porni
pe cărarea ce ducea spre munte şi începu să urce
panta.

Cele dintîi raze ale soarelui atinseră vîrful Sara-


chinei, şi bisericuţa sfîntului Ilie căpătă o culoare
trandafirie. Prin pripoare începură să cînte ciocâr-
liile, încet-încet, muntele se lumină cu totul şi ici-
colo, risipite prin rîpile prăpăstioase, apărură tufe
de roşcovi întortocheaţi, de peri sălbatici cu scoarţa
spinoasă şi de tufani jupuiţi de vînt.
Cîndva trebuie să fi locuit şi pe aici oameni. Se
mai văd încă cioburi de ulcioare sparte, un zid rui-
nat şi cîţiva pomi roditori, neîngrijiţi, care, după
plecarea omului ce-i îmblînzise cîndva, au devenit
iarăşi sălbatici.' Uliţele s-au pierdut sub năvala bu-
ruienilor şi a pietrişului; pereţii caselor, duraţi din
chirpici, s-au prefăcut din nou în pămînt; pomii, cu-
răţiţi şi îngrijiţi odinioară, au fost năpădiţi de spini.
Lupii, vulpile şi iepurii, care fugiseră de frica omu-
lui, s-au reîntors la bîrlogurile lor. Pămîntul, copacii
şi jivinele răsuflau uşurate, regăsindu-şi vechea lor
libertate, fără să se mai teamă de bipedul efemer oe
apăruse pentru o clipă aici, tulburînd ordinea eterna
a firii, şi plecase apoi din nou...
Dar iată că acum această dihanie neastâmpărată
apărea iar. Jivinele se retrăseseră în dosul stîncilor înal-
112

de unde pîndeau orice mişcare, îndată ce se arătă


C' r-tAp de prin peşteri începură să iasă la lumina
soarea, ^*^ ir —l ' -, , w . , _ r 4 .,
zilei oameni. O mulţime de bărbaţi, de femei şi de
copii; au dat de apa strînsă în scocurile de piatră şi
s-au aplecat asupra ei; au făcut cotloane şi au
aprins focuri... Apoi s-au ridicat în vîrful picioarelor
si au scrutat cîmpia din vale, unde se întindea sa-
tul cel bogat, Ocovrisi, înconjurat de şiruri de co-
line ca nişte talazuri stîrnite de furtună, acoperite
cu vii, cu smochini şi măslini, iar mai departe, mun-
tele Fecioarei, de un verde plăcut, cu pante dulci
pe care păşteau turme de oi, iar şi mai departe, în
crestele liliachii ale munţilor ce se înălţau
zare,
spre cer.
Părintele Fotis îşi făcu o cruce mare.
― Fiii mei, rosti el, cu ajutorul celui de sus am
apucat şi ziua de azi. Acum o să avem mult de lucru,
Sculaţi-vă să ne închinăm cu toţii lui Dumnezeu, ru-
gîndu-l să ne asculte!
Babele şi moşnegii se tîrîră în jurul stîncii mici, pe
care se urcase, în picioare, popa Fotis; feraeile se
strînseră din toate părţile, cu copiii după ele; cei
din urmă sosiră bărbaţii — îngînduraţi, cu paşi grei,
cu capetele plecate. Zdrenţăroşi, cu obrajii supţi de
oboseală şi de foame, desculţi, fără mijloace de
apărare şi de trai printre aceste pietroaie neprimi-
toare şi printre cei câţiva copaci fără roade, te-ai fi
aşteptat să auzi ieşindu-le din gură murmure de ru
găciuni fierbinţi şi de plînsete, să vezi mîini întins
spre cer, ca pentru cerşit. Cînd colo, din piepturi!:
lor scheletice ţîşni. pe neaşteptate, înălţător şi dîrv..
imnul triumfal al unui imperiu năruit, ce răsuna deo-
dată de-a lungul muntelui:

ridicară; unele femei se des-


la l0C'u - mei sivi» părintele Fotis, cu ajutorul Iul
— Fiu mei, sxnb'1 ra . Stv1 „:c\ r,e novirmşu-
Dumnezeu o să ne —dacinam a1C p J. ^
xile rîpoase ale acejux n^^J Ue ^ k
luimîntr-una; femeie şi 1 sâ cerşeasca...
şi oase, iar bărbaţilor ie * j văzut în
ŞO să ne înrăd-main «a 1 A-= ^
is pe shntul Uneorgne, p 1 m a
ŞO să ne înrăd-main «a 1 A
vis pe shntul Uneorgne, p
doma cu cel pictat I» W
din patrie: un t,nar
primăvara, calare pe

1 m adus
strălucitor ca
ia spate pe
scăpase din
sz ţinea în
ghearele balaurului din
mînă o ulcică de aur şi
această prinţesă, fiii mei? Ea e sufletul elenismuim,
sufletul nostru al tuturora! Sfîntul Gheorghe ne-a
luat pe crupa calului său şi ne-a adus aici, pe acest
munte pustiu, unde ne aflăm acum; şi azi-noapte a
venit şi mi s-a arătat în somn, a întins mina şi mi-a
pus în palmă sămînţa unui sătuleţ mic de tot, care
încăpea în palma mea, cu biserica, cu şcoala, cu ca-
sele şi cu grădinile lui; şi mi-a spus: ,,Sădeşte-l aici".
în rîndurile mulţimii se iscă un vuiet şi un frea-
măt asemănător cu foşnetul vîntului ce trece prin-
1 Fragment dintr-un imn cîntat de populaţia din Constanti-
nopol în timpul asediului avarilor, în anul 626 (n.t.).
114
tr-un stufăriş. Şi, cum părintele Fotis îşi ţinea palma
, scjjisă, multe femei zăriră în ea un sătuleţ mic de
t cît un ou de găină, pus la soare să se clocească.
01― o să-l sădim aici, continuă preotul, şi-şi în-
tinse braţele, vrînd parcă să îmbrăţişeze muntele.
Aici, în mijlocul acestor pietre, în aceste peşteri, în
jurul acestui fir de apă, sub aceşti arbori sălbatici
o să aruncăm sămînţa pe care ne-a încredinţat-o
sfîntul călăreţ. Curaj, fiii mei! Ridicaţi-vă şi urma-
ti-mă. Azi e o zi mare pentru noi. Azi punem teme-
liile noului nostru sat! Ridică-te, bătrîne Panagos 1
Ia-ţi sacul cu oseminte în spinare şi haide!
Moşneagul cel de o sută de ani îşi înălţă către
preot faţa sfrijită; între pleoapele-i obosite, cu ge-
nele pleoştite, ochii lui scînteiară ascuţit.
― De trei ori pînă acum, spuse el, am fost martor
la întemeierea şi pieirea satului nostru. Prima oară,
satul a fost nimicit de ciumă, a doua oară <Je un cu-
tremur, şi acum de turci. Dar de fiecare dată am
văzut sămînţa omului încolţind din nou, fie pe ace-
leaşi meleaguri, fie mai departe. Un popă bine-
cuvînta ţărîna, zidarii începeau să zidească, ne
aruncam cu toţii asupra ogorului să-l arăm, tinerii
se însurau şi, în răstimp de un an, să fi văzut ce
bucurie, fîrtaţilor! Pămîntul ne dădea grîu, fumul
se ridica din hornurile caselor, pruncii scînceau, sa-
tul creştea! Curaj, nepoţilor, că şi acum o să
crească!
— Bravo, moş Panagos! strigară bărbaţii cu zîm-
.betele pe buze. Tu, bunicule, eşti mai tare ca moar-
tea! Tu eşti ca Dighenis din poveste, cel care a do-
borît moartea.
— Fie, dacă aşa vreţi voi! răspunse bătrînul cu
mîndrie.
Intre timp, părintele Fotis îşi puse patrafirul, făcu
un părnătuf din cimbru şi dintr-o rămurică de măs-
115

lin şi umplu cu apă o tigvă uscată. Chemă în jurul


lui şase copii, pe care-i învăţase să cînte şi să ţină
isonul.
Toată mulţimea se ridică şi veni să se rînduiască
în spatele starostelui ei — bărbaţii în dreapta, fe-
meile în stînga; deasupra capetelor lor, soarele,
înălţat pe cer, îşi depăna ca un faur neobosit şi dîrz
eterna lui sarcină luată în fiecare zi de la început,
— în numele lui Dumnezeu, fiii mei 1 strigă pă-
rintele Fotis. In numele lui Dumnezeu şi al patriei!
Satul nostru a fost smuls din temelii, dar el se să-
deşte acum, aici, din nou; rădăcina seminţiei noas-
tre e nepieritoare 1 Cum să vă desluşesc, fraţilor, ce
simt eu în clipa asta? Cum să vă spun? Sînt şi eu
un biet om, ca oricare altul; şi cînd mi se întîmplă
să trec printr-un moment fericit, mă bucur; dar şi
mai mult mă bucur cînd mă lovesc de greutăţi! Pen-
tru că, în clipele grele, îmi spun: „Ai prilejul să
arăţi, părinte Fotis, dacă eşti un om demn de acest
nume, sau dacă nu eşti decît un iepure fricos".
Toţi ceilalţi, bărbaţi şi femei, rîseră. Într-o îm-
prejurare grea ca aceasta, asemenea cuvinte pline de
bărbăţie şi îndemn aveau darul să uşureze inimile.
Ele făceau ca în fiecare dintre cei de faţă să se re-
deştepte un vechi luptător, care privea spre stînci,
spre arborii neroditori, spre gurile înfometate şi se
pregătea să pornească la atac.
— Veniţi după mine, fiii mei, toţi, cu mic cu
mare! Am să însemn hotarele satului nostru! strigă
preotul, înmuind pămătuful în agheasmă. În numele
lui Dumnezeu, veniţi după mine 1
Lunganul cel cît o prăjină ridică în văzduh pra-
purul cu chipul sfîntului Gheorghe, bărbaţii înşfă-
cară uneltele de muncă, sapele, cazmalele, lopeţile,
bătrînii luară icoanele în braţe; unchiaşul îşi puse
sacul cu oseminte în spinare şi pomi înaintea lor.
116

f-tiva clini care-i întovărăşeau în pribegie veneau


a ă ei, lătrînd de bucurie. Se iscă o zarvă atît de
re ca nimeni nu auzi sunetul unei goarne care
îrîmb'iţa 3a poalele muntelui.
Preotul muia pămătuful în agheasmă, stropea cu
tere pietrele, brusturii sălbatici, tufele de roşcovi
si însemna prin aer hotarele satului. Întemeia şi sfin-
ţea pentru prima dată un sat nou; inima îi tresaltă
de bucurie, iar frazele de binecuvîntare îi ţîşneau pe
buze de la sine. Psalmodia:
― Doamne, Dumnezeule nostru, însemn cu apă
sfinţită hotarele noului nostru sat! Să nu calce în el
picior de turc, să nu pătrundă ciuma, să nu-l zgu-
duie nici un cutremur! O să-i zidim patru porţi ca
de cetate, şi pune, Doamne, patru îngeri să-î pă-
zească!
Se opri, stropi o piatră mare, făcînd semnul crucii
deasupra ei, apoi se întoarse către săteni:
— Aici, la răsărit, o să clădim una din porţile sa-
tului, poarta lui Hristos!
Şi ridicîndu-şi braţele spre cer, invocă:
— Aceasta e poarta ta, Doamne! Pe aici o să
intri tu, cînd vei binevoi să asculţi chemarea noastră
şi vei" voi să cobori pe pămînt, în ceasuri de pri-
mejdie. Căci, ne ştii doar, sîntern oameni, avem un
suflet, avem un glas, o să strigăm! Dar dacă vreo-
dată s-o întâmpla să ne iasă din gură vreo vorbă de
prisos, nu te supăra, Doamne! Că oameni sîntem,
nişte făpturi chinuite şi zbuciumate; avem prea
multe griji, şi vine o clipă cînd inima nu mai poate
răbda şi e gata să plesnească: şi atunci aruncă, acea
vorbă de prisos şi se uşurează. Viaţa-i aspră, şi dacă
n-ai exista tu, Doamne, ne-am prinde de mînă cu
toţii, bărbaţi şi femei, şi ne-am arunca în prăpastie,,
ca să scăpăm de această povară. Dar tu exişti,
11?

Doamne, tu eşti bucuria, şi mîngîierea, şi răzbunarea


noastră cea mare! Aceasta-i poarta ta, intră!
Convoiul se urni iar şi apucă spre miazăzi. In aer
fu însemnată o altă linie de hotar. Preotul cîntă fără
întrerupere cu vocea lui gravă, amestecată cu glăs-
cioarele subţiri ale copiilor, ce semănau cu un ciripit
de rîndunici.
Preotul se opri în faţa unei scobituri în piatră,
plină cu apă limpede şi curată.
— Aici, spuse el, o să zidim poarta preasfintei Fe-
cioare, ocrotitoarea neamului omenesc! Puneţi un
semn!
întinse mîinile în văzduh şi se rugă cu voce tare:
— Fecioară născătoare de Dumnezeu, trandafir
nemuritor, caprifoi înflorit care îmbrăţişezi stejarul
vajnic, sîntem nişte oameni buni, dar sîntem pri-
goniţi! Ascultă rugăciunea noastră! Tu te afli aici,
în acest pămînt, lîngă noi, şi poala ta e ca un cuib
cald, în care stăm noi, oamenii. Eşti mamă şi ştii ce
e suspinul, foamea şi moartea; eşti femeie şi ştii ce e
răbdarea şi dragostea. Apleacă-te, preacurată, asupra
acestui sat. Dă-le femeilor noastre răbdarea şi dra-
gostea trebuincioasă, ca să izbîndească în truda cea
de toate zilele şi să îndure, fără să cîrtească, pe soţii
lor, pe copiii lor şi toate grijile casei! Dă-le bărba-
ţilor putere să muncească fără să deznădăjduiască
pînă la moarte, lăsînd în urma lor case pline de copii
şi de nepoţi! Dă, Doamne, un sfîrşit liniştit şi creşti-
nesc bătrînilor şi bătrînelor noastre! Aceasta e poarta
ta. Presfîntă Fecioară a porţii, intră!
In clipa aceea, un măgăruş încărcat cu un samar
greu apăru în urma procesiunii, dar nimeni nu-l băgă
în seamă. Măgăruşul se opri puţin, mirat, şi îşi în-
toarse ochii mari, catifelaţi spre însoţitorul lui, între-
bîndu-l parcă ceva. Gîfîind, leoarcă de sudoare, dră-
cuind soarele şi pietrele, lanacos se ivi lîngă măgăruş.
118

c op» şi el, tot atît de mirat ca şi Iusufachi al


Ai cîntările de psalmi şi prinsese cu urechea
l l
- Auzise p ş p
S]timele cuvinte ale preotului. Privi în jurul lui şi
"ămase uluit: ,,«Aceasta e poarta ta...» a zis popa.
Care poartă? Vor oare să zidească un sat? Dar cum
or să-l zidească? Cu aer? In aer? Ia te uită la ei,
unor de toarne şi le mai arde să zidească sate! Abia
se mai ţin pe picioare şi cîntă tropare războinica:
Biruinţe asupra barbarilor dăruindu-ne! Doamne
Dumnezeule, ăştia sînt nebuni!"
îşi legă măgăruşul de un păr sălbatic şi, călcînd
uşor, fără să fie observat de nimeni, porni pe urma
cortegiului, cu ochii holbaţi, cu urechile aţintite, ne-
"ştiind încă dacă trebuia să rîdă sau să plîngă. Mer-
gea după ceilalţi, privind la preotul care stropea cu
apă sfinţită în dreapta şi în stingă, şi însemna ho-
tarele cu o siguranţă uimitoare, ca şi cînd ar fi vă-
zut de pe acum, în aer, viitoarele uliţi, viitoarele
case, biserica, primăria...
Preotul se opri din nou, pentru a treia oară, în
partea opusă porţii lui Hristos, spre asfinţit, şi arătă
o stîncă din care răsărea un lăstar sălbatic înflorit.
— Aici, spuse el, o să zidim poarta simţului
Gheorghe cel harnic! El se apleacă şi cultivă pă-
mîntul, paşte caprele, păzeşte oiie şi boii, tunde şi
altoieşte pomii, întocmai ca şi noi, oamenii muritori.
Sfîntul Gheorghe nu e numai un erou vestit, ci şi un
truditor harnic. Avem încredere în tine, sfinte pa-
tron al satului nostru! Fă să le meargă bine oilor şi
caprelor noastre, ca să ne dea lapte spre a întări oa-
sele copiilor, carne ca să ne hrănim trupurile spre a
putea îndura frămîntările sufletului, lînă ca să putem
înfrunta frigul! Binecuvîntează, sfinte Gheorghe,
toate vitele care-l iubesc şi-l slujesc pe om: boii,
asinii, cîinii, găinile, iepurii de casă... ApL:acă-te
asupra pămîntului şi binecuvîntează-l şi pe el; noi o
10
119

să punem în sînuî lui samînţa, tu o să aduci ploaia


atunci cînd trebuie, şi el o să rodească... Toţi lao-
laltă, pămînt, oameni, sfinţi, alcătuim o singură ar-
mată! Dumnezeu merge înaintea noastră şi ne arată
drumul! Sfinte Gheorghe, aici e satul tău; aceasta
e poarta ta? am făcut-p înaltă, ca să poţi trece prin
ea călare. Intră!
Ianacos asculta cu gura căscată, se freca la ochi,
privea în jurul lui, dar nu vedea decît stînci goale,
mărăcini, spini şi cimbru: un adevărat pustiu. Doi
corbi cocoţaţi în vîrful unui roşcov se speriară şi-şi
luară zborul, croncănind aspru, ca şi cînd i-ar fi bles-
temat pe nepoftiţii de acolo.
„Ce-i cu ăştia? Oameni sînt, oare, fiare sau sfinţi?
se întreba Ianacos cu groază, privind la bărbaţii cu
mustăţi pleoştite şi la femeile cu cosiţe groase şi cu
şolduri late. Doamne Dumnezeule, ce-o mai fi şi
asta?!"
Preotul se opri iarăşi, la miazănoapte, în partea
opusă porţii sfintei Fecioare, în faţa unui zid dărîmat,
învăluit de ierburi. Ridică mătăuzul şi binecuvîntă de
trei ori pietrele; apoi se întoarse spre însoţitorii lui
şi rosti, de data asta cu un glas tremurător:
-~ Aici, da, aici o să zidim, fraţilor, poarta lui
Constantin Paleologu l! Pe aici, fiii mei, sînt încre-
dinţat de asta, o să intre într-o zi, leoarcă de sudoare,
un vestitor care va striga; „Fraţilor, am luat iar
Constantinopolul!"
Mulţimea fremăta, izbucniră strigăte sălbatice.
Toate privirile se îndreptară spre nord, ca şi cînd
prin norul de praf ce se înălţa dinspre cîmpie s-ar fi
ji zărit vestitorul care alerga încoace, cu aripi la pi-
sioare.
1 Ultimul împărat bizantin, căzut sub zidurile Constantina»
polului, apărînd oraşul contra turcilor în anul 1453 (n.t.J.
120

ggtxîne Panagos, strigă preotul, apropie-te, adu


sacul tău aici, la poarta Paleologului!
Pe urmă se întoarse spre bărbaţii care ţineau unel-
tele în mîini şi le spuse:
— Săpaţi!
Oamenii săpară în grabă o groapă mare, adîncă
cît un om. Unchiaşul coborî în ea. Scoase din sac,
unul cîte unul, oasele — cranii, tibii, numerale,
coaste. Le aşeză în groapă, migălos, cu evlavie, fără
să spună o vorbă. Părintele Fotis turnă restul de
agheasmă peste oseminte, apoi aruncă înăuntru şi
mătăuzul strigînd cu glas tare:
— Strămoşi, aveţi răbdare! Nu putreziţi încă I
Vine, se apropie, în curînd o să auziţi Vestea cea
Mare!
Ianacos îşi şterse ochii, care i se umpluseră de la-
crimi; simţea un nod în gît.
— Acum ieşi de-acolo, bătrîne Panagos! strigă
popa. Ieşi ca să astupăm groapa.
— Lăsaţi-mă, băieţi, le zise bătrînul. Stau bine
aici. La ce folos să aveţi o gură mai mult care să
mănînce pîinea degeaba? Eu nu mai pot să mun-
cesc, nici să mai fac copii. Nu mai sînt bun de
nimic. Lăsaţi-mă aici!
— Moş Panagos, spuse popa cu severitate, nu
ţi-a sunat încă ceasul; nu te grăbi.
— Părinte, răspunse bătrînul din groapă, lăsa-
ţi-mă, mă simt bine aici. Se zice că dacă nu se
jertfeşte un om la temeliile satului, n-o să fie zidit
cu trăinicie. Ce sfîrşit mai frumos mi-aş putea dori!
Aruncaţi pămînt peste mine!
— Nu se poate! rosti popa cu tărie. Dumnezeu
ţi-a dat viaţa, tot el o să ţi-o ia; noi n-avem dreptul
acesta, moş Panagos,.. Scoateţi-l afară, băieţi!
10*
121

pliillllll
Cei doi tineri se aplecară, întinseră mîinile să-l
apuce, dar bătrînul se lungise pe burtă, peste ose-
minte, şi striga:
— Lăsaţi-mă, băieţi, lăsaţi-mă, mă simt bine aici!
Ianacos, zdrobit de emoţie, se aplecă şi el dea-
supra gropii şi-l văzu pe bătrîn nemişcat; acum se
întorsese cu faţa în sus, spre lumină, îşi întorsese
braţele pe piept şi zîmbea fericit.
— Mă simt bine aici... Mă simt bine aici... mur-
mura el mereu.
Nodul din gîtul lui Ianacos se desfăcu; începu să
suspine. Popa se întoarse, îl văzu şi-l recunoscu.
— Daţi-vă la o parte, fiii mei 1 strigă el. Iată un
om bun din Licovrisi 1 El a venit să ne vadă, să ne
îmbărbăteze în nenorocirea noastră. Salutaţi-l, fra-
ţilor 1 El este unul din cei patru care ne-au adus
aseară coşurile cu merinde, şi datorită lor am avut
ce să mîncăm!
îşi aminti numele lui şi-i spuse, strîngîndu-i mîna,
mişcat:
— Bine ai venit, Ianacos! Datorită ţie şi priete-
nilor tăi Dumnezeu n-o să pîrjolească satul vostru, Li-
covrisi i
Ianacos nu se mai putu stăpîni şi izbucni deodată
în plîns.
— Fiule, de ce plîngi? făcu preotul, cuprinzîn-
du-l în braţe.
—- Âm păcătuit, părinte, am păcătuit!
— Vino încoace 1
Popa \] luă de braţ şi se trase cu el puţin mai îa o
parte.
— De ce plîngi? Ce ai? Spune-mi toată durerea
ta, fiule! Tu eşti un binefăcător al satului nostru!
adăugă el, arătînd cu braţele întinse viitoarea aşe-
zare a satului.
122

T a aceste cuvinte, mădularele lui Ianacos se în-


'ară; se ^să jos pe o piatră. Preotul, în picioare,
îrTfaţa lui, îl Privea neliniştit.
yrej ceva? întrebă el. Ai făcut ceva rău? Nu
_f Am săvîrşit un mare păcat, părinte! O să-ţi
spun total, ca să mă uşurez!
Şi în grabă, cu răsuflarea tăiată, începu să-i măr-
turisească motivul pentru care a venit pe muntele
Sarachina; tîrgul încheiat cu bătrînul Ladas şi cele
trei lire pe care le primise ca arvună...
Preotul asculta cu atenţie, fără să spună un cuvînt.
Ianacos îl privea îngrozit.
― La ce te gîndeşti, părinte? întrebă el cu glas
tremurător, după ce termină de povestit.
― Mă gîndesc, fiul meu, că omul este o fiară, o
fiară neîmblînzită... Nu plînge, căci mă gîndesc tot-
odată că Dumnezeu e mare şi milostiv.
— Mai rău decît o fiară... murmură Ianacos, şi
scuipă de parcă l-ar fi cuprins greaţa. Omul e un
vierme care se tîrăşte în murdărie, o fiinţă josnică şi
de nimic, fără pic de onoare... Nu mă atinge, pă-
rinte; nu ţi-e scîrbă de mine?
Preotul tăcea; îşi retrase mînk, îşi înfipse ochii în
pămînt şi oftă. -""''
Ianacos sări deodată de pe piatra pe care căzuse
copleşit, vîrî vî'rful degetelor în buzunarul vestei şi
scoase cele trei lire.
— Părinte, îţi cer un hatîr. Ia aceste trei lire şi
şumpără cu ele cîteva oi pentru sat, pentru copiii
care au nevoie de lapte. Şi, dacă te lasă inima, pu-
ne-ţi mîna pe capul meu şi hărăzeşte-mi iertare.
Preotul nu făcu nici o mişcare.
— Dacă nu le primeşti, reluă Ianacos, sufletul
meu n-o să-şi mai găsească niciodată izbăvire. Şi,
123

după o clipă, adăugă: Ai spus ca omul e o hara;


unblînzeşte-o părinte! O vorbă buna o poate im-
bllnzi; răscumpărarea mea se afla m clipa asta m
irura sfinţiei tale. .„
Popa se aruncă în braţele lui lanacos şi mcepu sa
plîngă şi el.
mine? strigă lanacos. Pentru mine
Pentru
pîîngi?
— Da, pentru tine, şi pentru mine, şi pentru lu-
mea întreagă, fiule, murmură părintele Fotis, şter-
gîndu-şi lacrimile. Îl sărută pe lanacos pe ochi, apoi
îşi puse mîna pe părul lui creţ şi cărunt. Iartă-ţi-se
ţie, lanacos! Şi Petru s-a lepădat de trei ori de Hris-
tos, şi de trei ori lacrimile l-au salvat. Fiule, lacri-
mile sînt o cristelniţă adîncă... Primesc aurul necurat
pe care vrei să mi-l dai; păcatul tău înseamnă lapte
pentru copiii noştri care flămînzesc. Fii binecuvîntat!
lanacos se aruncă la picioarele preotului să i le
sărute, dar acesta se aplecă şi-l ridică repede de jos.
— Nu, nu, ne văd oamenii, spuse el. Uite-i că vin!
— Taică părinte 1 Taică părinte! se auziră cîteva
voci sugrumate de spaimă.
— Ce s-a întîmplat, fiilor? întrebă cu glas tare
părintele Fotis, neliniştit.
— Moş Panagos şi-a dat sufletul, părinte; am
vrut să-l tragem afară din groapă, dar era mort 1
Popa îşi făcu cruce.
— Dumnezeu să-l ierte, spuse el. A murit fericit.
Peste trupul lui o să ne zidim satul... Facă Cel de
Sus ca şi noi, fiilor, să avem un sfîrşit la fel cu al
lui... Mă duc să-i dau binecuvîntarea.
Dar se întoarse către lanacos:
— Şi acum, fiul meu, du-te cu voia lui Dum-
Hristos e cu tine!
nezeu.
124

T îacos se înclină, sărută mîna popii şi se duse


u?' ia măgăruşul, zburdînd de bucurie. Sărea din
S*"V x în piatră, ca un flăcău de douăzeci de ani.
Simţea chiar nişte furnicari prin spate, de parcă i-ar
fi crescut aripi. ...„..,,,,
―j)ucă-se dracului hapsinul de Ladas! murmura
î Ducă-se dracului tot aurul lui! Eu am aripi,
îşi mîngîie măgăruşul, care aştepta răbdător la
umbra părului sălbatic, apoi îl dezlegă cu mişcări
iuţi, fredonînd un cîntec.
― Haidem, dragă Iusufachi, zise el, afacerile
ne-au mers bine; am avut cîştiguri bune, Domnul
fie lăudat!
Se întoarse şi mai cuprinse o dată eu privirea stîn-
cile sălbatice şi peşterile sumbre, apoi îşi opri ochii
la oamenii scheletici care stăteau în jurul gropii un-
chiaşului, lîngă viitoarea poartă a Paleologului, as-
cultînd prohodul şi închinîndu-se.
— Dumnezeu să vă statornicească şi să vă întă-
rească satul! murmură el. Am pus şi eu trei lire la
temeliile lui.
Şi porni, cîntînd, la vale, spre Licovrisi.
„Măi, adevărat, omul e o fiară, îşi spunea în sinea
lui. Face după cum îl taie capul, apucă pe drumul
pe care vrea. Poarta iadului şi poarta raiului sînt
una lîngă alta, şi el intră unde vrea... Dracul nu
poate intra decît în iad, îngerul nu poate intra-decît
în rai. Dar omul alege după plac V
Rîse.
— Să trăieşti, taică Adam! strigă apoi tare, şi
începu să cînte iarăşi o melodie veche, pe care nu
şi-o mai amintise de ani şi ani de zile, dar care
acum îi venise pe neaşteptate în minte şi pe buze:
Fulgerul tni-e tată, tunetul nepot;
Vara tun şi fulger, iarna cern omăt.
125

La poalele muntelui se opri.


— Mi s-a făcut foame, îşi spuse el. Hai să mă-
nînc oleacă. I-o fi foame şi lui Iusufachi; să-i strîng
puţină iarbă, să mănînce şi el, ca să nu mă pizmu-
iască. Să mîncăm împreună, cot la cot, ca doi fraţi.
Făcu un ocol peste cîmp, culese nişte pir şi cîţiva
scaieţi, sări un pîrleaz, tăie vreo două frunze groase
de varză, le puse toate la un loc şi le aduse în braţe
tovarăşului său.
— Na şi mănîncă, Iusufachi; o să mănînc şi eu;
poftă bună!
Îşi deschise traista, îşi scoase gustarea preferată
— pîine, măsline şi ceapă — şi începu să mestece
încet, liniştit, ca un iepure de casă.
— Zău, că straşnică-i pîinea asta binecuvîntată 1
murmură el. Parcă aş mînca întîia oară. Asta nu-i
pîine, e curată anafura. Cît e de hrănitoare! Pă-
trunde peste tot, pînă la măduva oaselor.
Scoase din traistă şi plosca, pe care zgîriase cu
briceagul un vultur cu două capete. Îşi dădu capul
pe spate, răsturnă plosca la gură şi ea începu să
gîlgîie.
— Parcă aş bea vin pentru întîia oară! spuse el.
Licoarea asta merge drept la inimă şi o înveseleşte!
Lăudat fie Domnul, care a făcut viile şi strugurii!
Lăudat fie şi omul, fiindcă i-a dat prin cap să zdro-
bească strugurii şi să scoată vin din ei!... Să mai
tragem o duşcă 1
Duse din nou plosca la gură şi închise ochii.
— Noroc, Ianacos! se auzi în aceeaşi clipă o voce
subţire lîngă el.
Ianacos deschise ochii şi o văzu în faţa lui pe Ca-
terina, cu o boccea mare la spinare şi trăgînd după
ea oaia legată cu panglică roşie la gît.
— Caterina! exclamă el. Ce cauţi pe-aici? în-
cotro ai pornit-o cu oaia? Te duci s-o vinzi?
126

ai
tocma
Da. răspunse văduva rîzînd / ,
Vino de te-aşază colea, sa maninci şi tu un du-
ri nîine şi să bei o gură de vin! Popa Fotis
căuta adineauri o oaie ca s-o cumpere şi să
tocuip copiilor... Dumnezeu te-a trimis încoace!
Văduva se aşeză în genunchi pe pămînt; îşi şterse
basmaua neagră sudoarea de pe faţa-i roşie şi de
gîtul încins. Ochii îi străluceau de bucurie.
Pe_f g cald, spuse ea. A venit vara, lanacos.
― Mănîncă, o îndemnă din nou lanacos, tăindu-i
o felie de' pîine şi împingînd măslinele spre ea. Vrei
Şi o ceapă? - ^ ^
* ― ^u> nu mamnc ceapa, răspunse văduva, luind
pîine şi măsline.
― Ca să nu-ţi pută gura, dracoaico! tăcu lana-
cos rîzînd.
― Da, răspunse văduva cu o subită tristeţe în
glas... Noi astea, vezi tu, vecine, trebuie să mirosim
întotdeauna a săppn parfumat şi a apă de levănţică...
Lăsă pîinea şi măslinele.
— Nu mi-e foame, spuse ea. Iartă-mă...
lanacos înghiţea în sec, ruşinat.
— Tu trebuie să mă ierţi pe mine, Caterino, mur-
mură el. Sînt un măgar.
Măduva smulse un fir de iarbă şi-l vîrî între dinţi,
fără să spună nimic.
Tăcură cîtva timp. lanacos îşi strînse lucrurile şi
le puse în traista pe care o legă la loc. Ii trecuse şi
lui pofta de mîncare.
— Ce-ai în boccea, Caterino? o întrebă ca să
rupă tăcerea ve se lăsase între ei.
— Nişte mărunţişuri de-ale îmbrăcămintei, pen-
tru copii.
~ Vrei să le dăruieşti lor?
— Da.
— Şi oaia?
127

Ii
?— Şi. Ca să aibă lapte.
lanacos înclină capul. Văduva continuă, ca şi eîn 1
ar fi vrut să se explice:
— Vezi tu, vecine, eu n-am avut copii şi mj s
pare că toţi copiii din lume sînt ai raei.
lanacos simţi că i se pune un nod în gît.
— Caterino, rosti cu glas frînt, îmi vine să rnă
aplec şi să-ţi sărut picioarele.
— Alaltăieri, începu văduva, Patriarheas, bătrînuî
ăla spurcat, m-a chemat la el şi mi-a vorbit de hotă-
rîrea sfatului de bătrîni: cum că eu trebuie să joc
la anul, rolul Magdalenei. Şi mi-a fost ruşine. Ştiu'
din auzite, ce fel de femeie a fost Magdalena; şi iată
c-am ajuns şi eu să fiu Magdalena satului... Cînd
mi-a spus hotărîrea lor, mi-a fost ruşine. Dar acum,
lanacos, nu mai mi-e ruşine. Dacă l-aş întîlni pe
Hristos şi dacă aş avea o sticlă cu apă de levănţică~
aş sparge-o şi i-aş spăla picioarele; apoi i le-aş şterge
cu părul meu... Cred că aşa aş face. Şi aş sta ală-
turi de preasfînta Fecioară fără ruşine, şi nici ei nu
i-ar fi ruşine să mă vadă alături de ea... Înţelegi ceva
din cele ce-ţi spun eu, lanacos?
— înţeleg, înţeleg, Caterino... răspunse lanacos cu
ochii umeziţi de lacrimi. De azi-dimineaţă, Caterino,
încep să înţeleg... După o scurtă pauză, adăugă: Eu
sînt mai păcătos ca tine, Caterino; şi de-aia înţeleg.
Mai înainte furam şi minţeam cîte niţel, aşa cum îi
sade bine unui marchitan... Azi-dimineaţă însă m-am
făcut un adevărat ticălos... Dar acum...
Tăcu. Îşi simţi inima bătîndu-i de parcă voia să-i
iasă din piept. Înşfacă plosca.
— în sănătatea ta, Caterino! strigă el. Te-am
amant, iartă-mă... Sînt un măgar, şi fac tot felul de
măgarii.
Bău, apoi şterse cu grijă gura ploştii.
128

Bea şi tu. Caterîuo, ca să-mi dovedeşti că m-ai


iertat.^ săngtatea ta, Ianacos! spuse văduva, ridi-
" du-şi gîtuI alb ca neaua- Şi acum mă duc' adăuSă
01X1 stergîndu-şi buzele. Se ridică în picioare. Ia ui-
fy te la oaie, cum cată încoace şi încolo, behăind cu
tristeţe! N-am muls-o, sărăcuţa de ea, ca s-o mulgă
e1'― j\j_0 să-i simţi lipsa, Caterino? Ştiu cît de mult
ţineai la ea. ^ ........ 0
y ― Dacă tu ţi-ai da măgăruşul, i-ai simţi lipsa?
Ianacos se întunecă, îngrozit.
― Taci, vecino! Simt că mi se rupe inima.
― La fel mi se rupe şi mie inima, Ianacos. Rămîi
cu bine! Dar se opri, şovăi o clipă şi, în cele din
urmă, întrebă: O să-l vezi cumva pe Manolios?
― Intîi o să-mi fac raita prin sate. La întoarcere,
gîndesc să mă abat şi pe la el, să-l văd... Vrei să-i
spun ceva din partea ta, Caterino?
Văduva îşi puse bocceaua pe umăr şi trase cu pu-
tere oaia, care nu voia să meargă.
— Nu, răspunse ea. Nimic!
Şi pomi pe poteca ce urca spre vîrful Sarachinei.
în acest timp, Manolios urca poteca pe celălalt
munte, al sfintei Fecioare. Cîinii îl simţiră de departe
şi alergară în calea lui, dînd din coadă, urmaţi de
Nicolios, ciobănaşul ars de soare, cu urechile ascu-
ţite^ care sărea din stîncă în stîncă, ea un ied, să-l
întîmpine. Crescut în munţi, împreună cu caprele şi
oile, băiatul acesta negricios avea o înfăţişarea săl-
batică; vorbele lui erau rare şi semănau cu behăie-
lile de berbec; părul încreţit şi uns cu răşină de pin
5\cu ssu i se ridica în cîrlionţi băţoşi, ca nişte coarne
nuci răsucite. Împlinise cincisprezece ani şi se uita
'a oi cu nişte ochi tulburi, ca un berbec.
129

îndată ce ajunseră la stînă, Nicolios aduse şi Pu


pe laviţă pîine, brînză şi carne friptă. e
— Mănîncă, îi spuse lui Manolios.
— Nu mi-e foame, dragă Nicolios; mănîncă tu
— De ce nu ţi-e foame?
— Aşa.
— Ţi-au făcut ceva rău oamenii, acolo, jos?
— Da.
—? Apăi, de ce te-ai dus la ei?
Manolios nu răspunse. Lungit pe salteaua lui de
paie, închise ochii. Adevărat, de ce se dusese acoîo?
De ce se dusese? Pînă acum cobora în sat numai
duminica, dis-de-dimineaţă, asculta slujba, lua ana-
fura, apoi se grăbea să se întoarcă bucuros pe munte
îi era silă de tot ce întîlnea acolo jos, la cîmpie. De
se întîlnea cu vreo femeie pe drum, simţea că se tul-
bură şi se întărită. La cafenea, unde vedea bărbaţi
care beau şi joacă cărţi, se înăbuşea în duhoarea
dinăuntru şi trecea repede mai departe, nerăbdător
să iasă din nou la aer curat. Iar acum...
Se gîndea la Lenio, îi auzea parcă rîsul batjoco-
ritor, vocea şăgalnică, îi vedea parcă ochii ştrengă-
reşti şi, mai cu seamă, cei doi sîni care-i umflau
ilicul trandafiriu de parcă ar fi vrut să-l străpungă.
Se ridică şi se aşeză în capul oaselor pe salteaua de
paie. Se încălzise; îşi scoase cămaşa udă de nădu-
şeală.
„Trebuie să am răbdare, îşi spunea, trebuie să
rămîn curat, să nu mă ating de nici o femeie. Am
de dat socoteală. Acest trup nu mai e trupul meu;
e trupul lui Hristos."
Chipul Iui Hristos îi apăru deodată în minte, aşa
cum îl văzuse cînd se dusese pentru prima dată la
mînăstire, pe iconostasul bisericii. Hristos purta o
haină lungă, albastră, era desculţ şi atingea atît de
uşor iarba pe care călca, încît firele gingaşe nici nu

se
fana.
A ' u! Şi era străveziu, aerian, ca o boare dia-
!f Oin mîini, din picioare şi de pe pieptul lui des-
curgeau dîre de sînge trandafiriu... O femeie
au g
c?Pe" cxx părul de aur, despletit,
tînara, ^ ^ ridica mîna spre ea
care
meie
se repezea să-l
ridica mina spre ea şi n-o lăsa să se
ura lui se desfăşura o panglică for-
rî'n litere scrise. Manolios le citise, dar nu ru-
bine rostul lor. Şi îl întrebase pe călugărul la
şi făcea ucenicia: „Ce spune Hristos acolo, pă-
j" Iar acesta îi explicase: „Nu mă atinge, fe-
I" „Şi cine e femeia aceea?" „Magdalena."
'^Nu mă atinge, femeie!..." Manolios închise ochii
si numaidecît în gînd îi apăru văduva Caterina, pă-
şind încet prin aer. Dintr-o mişcare, îşi aruncă bas-
maua neagră de pe cap; părul ei blond se risipi pe
spinare şi-i căzu pînă Ia genunchi, acoperindu-i go-
liciunea. Dar deodată se stîrni o adiere uşoară, care-i
flutură părul şi-i dezgoli pieptul...
Manolios sări de pe saltea, scoţînd un ţipăt:
— Ajutor!
Ciobănaşul Nicolios continua să mănînce, ples-
căind din buze, fără să se sature. Întoarse faţa li-
niştit, cu gura plină.
— Ai visat ceva, baciuîe? întrebă el. Te urmă-
reau? Şi eu sînt urmărit uneori în somn! Dar astea
sînt vedenii, sînt vise. Nu fi prost, dormi!
— Aprinde focul, Nicolios. Mi-e frig...
— Păi, eu crap de cald!~ i-o întoarse ciobănaşul,
care n-avea chef să se despartă de pîinea şi de halca
lui de came.
— Mi-e frig... repetă Manolios, clănţănind din
dinţi.
Ciobănaşul se ridică bosumflat şi, eontinumd să
molfăie, luă cîteva lemne dintr-un colţ, le aşeză cu
meşteşug în vatră şi aprinse focul. Apoi se apropie
1S1

de Manolios, îl privi cu băgare de seamă şi dădu d"


cap. lu
— Te-au deocheat, baciule! rosti scurt, şi se j
toarse din nou la mîncarea lui.
Manolios se tîrî pînă în colţul încăperii, se înfăşur"
cu o cergă şi se ghemui lîngă vatră. Se uita la fn
cum mistuia lemnele. Lenio, Magdalena, Hristn'
apăreau de-a valma printre flăcări, se întîlneau, Se
despărţeau, se întîlneau din nou... Şi deodată cele
două femei se înălţară în fum, dispărură împreună
cu el, iar Manolios nu-l mai vedea acum decît ne
Hristos răstignit pe-o limbă de foc. Îl vedea limpede
cu chipul palid aplecat peste piept, cu mîinile bătute
în cuie pe lemnul crucii... Flacăra juca, şi în jocurile
ei Hristos învia, apărea din cenuşă, se subţia, se un-
duia, se ridica în aer şi se făcea nevăzut...
Manolios obosi urmărind aceste imagini; îşi pyse
capul pe genunchi şi adormi. Căzu într-un somn
adînc, greu, spurcat ca o apă stătută. Toata noaptea
se luptă să străbată această mlaştină şi să scape din
ea teafăr şi curat. Picioarele i se încurcaseră printre
nişte ierburi vîscoase şi printre şerpi de apă şi începu
să strige după ajutor. Iar spre zori, un maldăr de păr
bălai năvăli peste el şi-l aruncă în mijlocul bulboa^
nelor.? „Ajutor!" ţipă din nou, fără a izbuti să se
trezească. In cele din urmă, se văzu lungit în albia
rîului, gemînd greu.
De două sau de trei ori Nicolios se trezise din
somn la strigătele deznădăjduite ale lui Manolios.
— Visează că-l urmăresc, sărmanul... bolborosea
el rîzînd, şi se întorcea pe partea cealaltă, ador-
mind din nou.
Cînd mijiră zorile, Manolios deschise ochii şi, zărind
prin băgeac cerul albastru, îşi făcu semnul crucii,
murmurînd:
— Domnul fie lăudat, noaptea a trecut, am scăpat!
132

. mădularele îi erau amorţite; ochii îl usturau;


a*- de frig- Focul din vatră se stinsese. Avea poftă
dîrdiia caj{jj jar Nicolios plecase de mult cu oile
să bea F^ ^^ greu g^ se scoaje jţot^ ocm-j în jurul
la PŞSC ' „ nentru prima dată îşi vedea uneltele de
» . lojniţele, ciuberele, cazanele; pe perete erau
ro"nCţe linguroaiele de lemn, pe care el însuşi le
^bise şl le crestase cu atîta artă. De mic copil, strîn-
sc orice bucăţică de lemn şi chindisea pe ea cu bri-
ceagul chiparoşi şi păsărele; mai tîrziu, începu să
esteze femei, apoi călăreţi, iar cînd intră la mănăstire
ca ucenic, sfinţi...
― jU; băiatule, îi spusese intr-o zi un călugăr care
trecuse pe la stînă, nu trebuia să te faci păstor; trebuia
să te faci călugăr; să-ţi dăm o bucată de lemn şi tu
să ne ciopleşti o icoană...
Soarele pătrunse prin băgeac, aşternînd pe pămîn-
tul din bordei o fîşie lungă de lumină. Manolios se
tîrî şi se aşeză în dreptul ei. Începea să se încălzească,
şi pe măsură ce se încălzea, îşi aminti visele de peste
noapte, maldăru] de păr bălai, şi fu cuprins de fiori.
— Doamne Isuse Hristoase, murmură el, nu mă
lăsa să ca,d în ispită!
Se linişti puţin, se ridică şi aprinse focul; apoi luă
lapte din ciubăr, îl încălzi şi îl bău. Prinse putere, ieşi
afară şi se aşeză pe laviţa din faţa bordeiului. Soarele
se ridicase pe cer de-o suliţă, toată natura se trezise.
Muntele rîdea. Departe, se auzeau fluierăturile lui
Nicolios, care mîna oile.
— Acum mă simt bine, murmură Manolios. Ispita
vine numai noaptea, Soarele e sus. Slavă ţie, Dumne-
zeule!
Privind în jurul lui, văzu lîngă prag un butuc rotund
de soc; Inima-i tresări de bucurie. Se aplecă, luă bu-
tucul, îl puse pe genunchi şi-l mîngîie cu palma. Era
gros şi rotund ca un cap de om. Vinele lemnului se
133

ramificau netede, în linii ondulate, ca vinele din trupni


omului. Manolios simţi furnicari în vîrful degetelor, s
ridică numaidecît, intră în bordei, luă ferăstrăul mic
cuţitaşul tăios şi pila. Îşi făcu semnul crucii, se aplecă'
sărută bucata de lemn şi începu să lucreze. '
Soarele ajunsese aproape la jumătatea, drumului său
şi Manolios stătea încă aplecat, adîncit deasupra bucă-
ţii de lemn, proptită la pieptul lui. Uitase de orice
oboseală. Aerul se limpezise, ispitele se spulberaseră
Acum Lenio era departe, foarte departe, undeva în
dosul soarelui, iar cealaltă, văduva, se retrăsese în col-
ţul cel mai întunecos din bordei şi se prefăcuse acolo
în păianjen.
Manolios, încovoiat peste butucul pe care-l cioplea,
avea ochiul deschis numai înlăuntrul lui. Tot sufletul
i se prefăcuse în ochi şi contempla în adîncul inimii
un chip senin, plin de bunătate, de tăcere şi tristeţe.
Majiolios se căznea să reproducă aidoma chipul pe
care-l vedea în el, obrajii traşi, ochii trişti, fruntea
Iată cu picături groase de sînge şi rana dintre sprîn-
cene, care nu se vedea în icoane şi pe care numai el,
Manolios, o vedea.
Fruntea îi era plină de sudoare; se tăiase cu cuţitul
la un deget şi sîngele pătase butucul; dar Manolios
nu se oprea din lucru. Se grăbea să cioplească şi să
aştearnă pe lemn, înainte de a dispărea, chipul sfînt
pe care-l vedea înlăuntrul lui.
Şi în timp ce sculpta astfel, pe potecă apărură două
femei — una tânără şi, în spatele ei, o bătrână cu
broboadă pe cap. Cînd îl zări pe cioban, tînăra se în-
toarse către bătrînă şi-i făcu un semn cu degetul la
buze. Amîndouă continuau să se apropie încet, ca şi
cum ar fi vrut să-l surprindă pe Manolios şi să vadă ce
face el acolo, încovoiat peste bucata aceea de lemn.
134
1
?

T a un moment dat, bătrîna se împiedică şi rostogoli


piatră. Dar Manolios se concentrase cu toată fiinţa
lui asupra bucăţii de lemn şi nu auzi nimic.
Tînăra nu mai avu răbdare, grăbi pasul şi puse mîna
pe umărul lui.
― Hei, Manolios! strigă ea.
Manolios tresări. Chipul sfînt din el se spulberă de-
odată. Speriat, se rezemă de perete, cu capul dat pe
spate.
― Ce-ai păţit, Manolios? De ce mă priveşti aşa,
de parcă aş fi o stafie? Eu sînt, buimacule, Lenio,
logodnica ta! Iar ea e mătuşa ta, dada Madalenia;
a venit să-ţi descînte.
―Un duh rău, feciorul mamii, ţi-a tulburat min-
tea, spuse la, rîndul ei bătrîna, care se apropia gîfîind.
Manolios se uita la ele aiurit.
― Ce vreţi de la mine? întrebă în cele din urmă,
răsucind bucata de lemn cioplită, pentru ca femeile
să nu vadă ce făcea el.
Bătrîna se pregătea să răspundă, dar Lenio o îm-
pinse la o parte.
— Lasă-ne, dadă Madalenia, îi spuse ea. Du-te de
culege ierburile de care ai nevoie şi lasă-ne singuri;
am de vorbit ceva cu el.
Bătrîna se îndepărtă boscorodind ursuză şi se duse
după ierburi.
Lenio se aşeză pe laviţă, înghesuindu-se lîngă lo-
godnicul ei.
— Manolios, îi spuse încet, apucîndu-i mîna, uită-te
în ochii mei. Nu mă mai vrei? Nu mă mai iubeşti?
— Ba te iubesc, răspunse Manolios liniştit.
— Cînd o să ne căsătorim?
Manolios tăcea. Doamne, ce departe era în clipa
aceea însurătoarea de gîndurile lui!
— De ce nu vorbeşti? Stăpînul mi-a spus totul.
11 — Hristos răstignit a .doua oară — voi. I 135

— Nu voiam să vii aici, făcu Manolios, ridicuidu-se


în picioare.
— Trebuia oare să-ţi cer voie? strigă Lenio, aprin-
zîndu-se la faţă. Încă nu eşti bărbatul meu, aşa că sînt
libeTă să fac ce vreau.
Se ridică şi ea şi se postă în faţa lui.
— Nu pleca! îi spuse pe un ton poruncitor, tăindu-i
drumul cu braţele întinse.
Manolios se sprijini de perete şi aşteptă. Lenio îl
străpungea cu privirea. Dragostea şi ura se înfruntau
cu putere în pieptul ei răvăşit de furtună.
— Mama a fost slugă, zise ea apoi cu o voce sugru-
mată, dar tatăl meu e boier. N-o să mă umilesc în faţa
ta. Am zestrea mea, am tinereţea mea, o să găsesc
unul mai bun ca tine!
Manolios strîngea în braţe cu atîta putere lemnul
cioplit, încît începu să-l doară pieptul.
— Fă cum vrei, Lenio, rosti el.
în aceeaşi clipă, simţi că i se sfîşie inima. Îi păru rău
că spusese cuvintele acestea grele, şi se îngrozi. Nu-şi
mai găsea curajul.
— Lenio, murmură el, coborîndu-şi ochii în jos,
lasă-mă să stau cîteva zile aici, în singurătatea mea,
înainte de-a, mă hotărî.. Dacă mă iubeşti, îndepli-
neşte-mi dorinţa asta.
— Iubeşti pe alta? Pe cine? Spune-mi-o deschis,
şi-o să plec.
-— Nu, nu, Lenio; îţi jur!
— Bine! Cînd te-i hotărî, să-mi trimiţi veste. O să
aştept... Dar să ştii! Pot să te iubesc toată viaţa, aşa
cum pot să te urăsc toată viaţa; atîrnă de-un cuvînt
al tău, de un da sau de un nu; alege 1
Şi se întoarse către bătrînă, strigîndu-i:
f — Hai, dadă Madalenia, să mergem I
Porniră pe cărare, îndreptîndu-se spre casă. Lenio
păşea înainte, furioasă; nu-şi mai întoarse faţa să se
138

înapoi; sîngele boieros ţi trufaş al tatălui ei îi


fierbea cu putere în vine.
Manolios se prăbuşi pe laviţă. Privea cu ochi reci la
ta de lemn de soc. Nu mai simţea dorinţa aceea
zătoare s-o cioplească; flacăra se stinsese, chipul
a~ t dinlăuntrul lui pierise. In adîncul inimii nu mai
Spdea acum nimic şi nu mai putea să copieze nimic.
Intră în bordei, luă un ştergar lung şi înfăşură lem-
nul în el, încet, atent, aşa cum ar acoperi vatra cu ce-
nuşă, să nu se stingă jarul. Nu putea să mai stea singur
aici,'simţea că se înăbuşă; îşi luă caţa din colţ şi
porni să-l întîlnească pe Nicolios şi să-şi vadă oiţele
lui dragi.
Soarele se revărsa peste munte; văzduhul părea în-
cremenit; umbra se pitea la picioarele copacilor, ca
speriată. Ciripitul păsărilor amuţise; ele se ascunse-
seră în frunzişuri, aşteptînd să treacă sorocul călduros
al zilei.
Nicolios se?simţi pe neaşteptate năpădit de-o forţă
răscolitoare. Se uită în jurul lui să vadă cu cine ar pu-
tea, să-şi irosească prisosul de puteri. Dar se afla în-
tr-un adevărat pustiu: nici un bărbat cu care să se
lupte, nici o femeie pe care s-o trîntească la pămînt.
Oile dormeau liniştite la umbra stejarului, răsuflînd cu
limbile scoase; ar fi o ruşine să se măsoare cu ele. Dar,
deodată, apăru berbecul cel mare, care mergea totdea-
una în fruntea turmei, cu coarne groase răsucite, cu
lîna deasă şi năclăită, şi cu talanga-i grea, de conducă-
tor, la gît. Nicolios îl botezase Miţosul. Berbecul îşi
privi cu ochi tulburi oile culcate la. umbră, behăi mul-
ţumit, apoi încet, greoi, cu mers de sultan, începu să
dea tîrcoale. Aerul se îmbîcsi de duhoarea masculului.
Nzcolios se năpusti asupra lui ca un nebun şi începu
sa-l izbească din toate puterile cu ghioaga, în spinare,
m burtă, peste coarne.
11*
137

Mîndrul mascul se întoarse spre el şi-l cîntări di


ochi. I se păru că adversarul său nu e pe măsura nu
terilor lui: n-avea nici coarne, nici lînă bogată şi lungă
pînă la pămînt, şi umbla doar în două picioare; cu o
singură împunsătură putea să-l dea uşor peste car>
Berbecul îşi continuă dispreţuitor plimbarea printre
oile lui.
Dar Nicolios se luă după el. Îl înşfacă de coarne si
proptindu-se bine, voi să-l încalece. Atunci Miţosul se
burzului, îşi scutură trupul cu putere, şi Nicolios se
prăvăli la pămînt cu faţa în sus.
— Banditule! Stai că-ţi arăt eu ţie! strigă Nicolios
ridicîndu-se dintr-un salt, cu coatele zgîriate şi pline
de sînge.
îşi vîrî capul între umeri, se aplecă în jos şi-şi luă
avînt; dar berbecul îşi luă şi el avînt. Se repeziră unul
în altul. Nicolios văzu stele verzi, se învîrti de-a-npi-
cioarele şi, o dată cu el, se învîrti tot muntele; dar nu
se prăbuşi. Apucă repede bîta de jos, se aruncă asupra
berbecului şi începu să dea în el ca un turbat, cu gîn-
dul de a-i rupe coarnele.
Tocmai atunci apăru şi Manolios; îşi vîrî două de-
gete în gură şi începu să fluiere. Nicolios întoarse
capul şi-l zări, dar, fiindcă se întărîtase prea tare, nu
se putu opri să se mai arunce o dată asupra berbecu-
lui. Manolios luă o piatră şi-o azvîrli spre el.
— Hei, Nicolios, cu berbecul ţi-ai găsit să te baţi?
Ia vino încoace!
Bombănind, înjurînd. cu năduşeaîa curgînd pe el,
Nicolios se apropie de Manolios. Se aşezară amîndoi
unul lîngă altul, la picioarele unei stînci. Ciobănaşul,
înfierbîntat, sufla şi răsufla pe nas ca un berbec; clin
cînd în cînd, fluiera sau azvîrlea cîte o piatră, ca să-şi
ascundă niînia; dar în sinea lui fierbea de ciudă că
Miţosul îl doborîse la pămînt.
138

Manoui«> cu ochii îndreptaţi către cer, se străduia


si regăsească liniştea, cu dorinţa de a, însăila din
* î„ mima lui chipul sfînt pe care începuse să-l
nou în inima lui chipul
jlpteze pe bucata de lemn. Ce vrajă simţise el
f .s ™,v»% in'fasfi r\p toate necazurile! T.nmea
începuse să-,
azi-
fieaţă^cum uitase de toate necazurile! Lumea dis-
se cu totul, între cer şi pămînt nu rămăseseră
t ei doi: Manolios şi o bucată de lemn! Şi, de-
"dată, o voce de femeie, două buze roşii...
0―Măi, Nicolios, ia scoate tu fluierul de la brîu şi
cîntă din el... Nu mă simt bine, sînt tare necăjit. Cîntă
din fluier, şi-asta o să mă uşureze!
Ciobănaşul se uită la el şi zîmbi uşor.
— Şi eu tot aşa, Manolios. Şi eu sînt necăjit. Simt
că mă înăbuş, şi-atunci cînt din fluier, dar asta nu mă
uşurează. De aceea m-am luat la. trîntă cu berbecul 1
— Si ce necazuri ai tu, măi Nicolios, tu, un băie-
ţandru căruia nici nu i-au dat tuleiele?
— Dracu să mă ia dacă înţeleg şi eu ceva! Uite,
aşa, sînt singur, singur de tot, m-a.pucă uneori un urît
de moarte, şi gata! răspunse băiatul cu năduf.
îşi scoase fluierul şi-şi puse degetele înnegrite de
soare pe găurile trestiei.
— Ai vreun cîntec în cap, Nicolios?
— Eu? Nici unul. O să cînt ce mi-o veni.
Duse capătul fluierului la buze şi începu să cînt6.
Plaiurile se acoperiră de turme de oi şi de capre şi
se umplură de clinchetul clopoţeilor; muntele însuşi
începu să se mişte, păşunînd parcă şi el. Natura tresă-
rea, se topea şi se scurgea ca o melodie dulce. Şi, de-
odată, ţîşniră parcă nişte cascade; apa se porni să
curgă iute printre pietre, susurînd. Apoi, încetul cu în-
cetul, apele, clopoţeii, munţii tăcură; ba nu, nu tăcură,
ci se prefăcură în rîsete vesele, subţiri şi aţîţătoare...
Pe urmă, apăru o mare care cînta şi un ţărm presărat
cu^ pietricele rotunde şi cu femei care rîdeau şi se
scăldau... Cu braţele şi picioarele întinse, femeile se
139

aruncau în mare, se izbeau de valuri, se rostogoleau


ţipau de bucurie, rîdeau în hohote... Tot ţărmul răsuna
de strigăte şi chiote, ca un gîtlej gîdilat... Manolios îsi
aţintea urechea şi asculta cu tulburare. Rîsetele izbuc-
neau batjocoritoare şi zburdalnice din spuma mării,
femeile săreau, dispăreau şi apăreau iarăşi îmbrăţişate
cu valurile — şi, deodată, totul tăcu, marea se linişti
şi Caterina ieşi din apă, mută şi goală, goala de sus
pînă jos.
— Taci! strigă Manolios, sărind repede în picioare.
Nicolios îşi întoarse ochii spre el, fără a conteni cîn-
tecul. Vrăjit el însuşi de melodie, ţinea fluierul lipit de
buze, căci nu-l lăsa inima să rupă firul viersului.
— Taci, îţi spun! repetă Manolios.
— M-ai oprit tocmai cînd era mai dulce, spuse Ni-
colios mofluz, ştergîndu-şi fluierul de genunchi.
Din ochii lui Manolios începură să curgă lacrimi.
— Ce-ai păţit, Manolios? Plîngi? făcu ciobănaşul
surprins. La naiba, nu te trece cu firea l Nu-i decît
un fluier; iar toate astea sînt năluciri, vînt!
Manolios încercă să facă un pas, dar genunchii i se
înmuia.ră.
— Nu mă simt bine, murmură el. Nu mă simt bine...
— Ai auzit apa? întrebă ciobănaşul rîzînd.
— Care apă?
— Vedeam apă în mintea mea tot timpul cît am
cîntat din fluier; apa multă, fiindcă mi-era sete...
Dintr-un salt, ajunse la mărăcinele verde, unde îşi
atîrnase traista cu bota mare plină de apă. I-o dăruise
Manolios, care crestase pe ea un ţap.
„O să mă duc să mă culc, îşi zise Manolios; mă trec
fiori reci prin spate..."
— Ai grijă de oi! îi strigă lui Nicolios. Eu mă în-
torc la stînă să strîng caşul.
— Vezi că am pregătit* focul, răspunse Nicolios.
ştergîndu-şi buzele şi pieptul de apa ce se prelinsese
140

,. i ot^ în timp ce băuse. Pune de fierbe laptele. Vin


si eu îndată.
Ciobănaşul îl urmări din ochi, privmdu-l cum ina-
'nta poticnindu-se de pietre, şi i se făcu milă de el.
― j)a,că nu te simţi bine, îi strigă din urmă, nu te
apuca de caş; lasă că-l fac eu cînd vin; tu culcă-te 1
v― De ce îmi vorbeşti aşa? întrebă Manolios.
― Fiindcă ţi se împleticesc picioarele, baciule! Şi
eşti galben ca lămîia!
Sărmanul! murmură Nicolios cu compătimire, vu-
zîndu-l pe Manolios cum se bălăbănea, în timp ce
dispărea printre tufişuri. Chiar astăzi am văzut-o pe
Lenio venind încoace. Lua-o-ar draeu s-o ia! Nenoro-
citule, ea o să sugă toată vlaga din tine!"
Apucă o piatră de jos şi-o azvîrli în sus, cu înveni-
nare.
— Să le ia dracu de muieri! strigă apoi cu glas
tare.
Miţosul apăru din nou în faţa lui, ca şi cum ar căuta
să-l provoace. Berbecul îşi aplecă furios capul în jos,
cu botul lui ascuţit, apoi se repezi cu toată puterea
în Nicolios.
Cînd ajunse la stînă, Manolios vru să aprindă focul
şi să înceapă strîngerea caşului; dar n-avea nici un
pic de putere. Se aşeză pe laviţă la soare, să se încăl-
zească; dîrdîia de frig. Soarele coborîse acum spre
apus şi după puţin se auziră tălăngile ce se apropiau,
dimpreună cu ţipetele şi fluierăturile lui Nicolios, care
mîna oile spre ţarc, aruncînd cu pietre şi fluierînd
după ele.
Gîndurile lui Manolios îşi luară zborul prin aer,
coborîră la vale, spre sat, trecură pe lîngă case, pe la
cafenea, prin piaţă, apucară la deal, pătrunseră în casa
popii. Manolios îi văzu din nou pe fruntaşii satului
împărţind rolurile apostolului Petru, al lui Iuda, al lui
141

Hristos. Îl văzu apoi din nou pe părintele Fotis, urmat


de mulţimea lui de creştini dezrădăcinaţi, revăzu lupta
bărbătească şi mîndră a acestuia cu celălalt preot gras
şi sătul, revăzu femeia care îşi dăduse sufletul scoţînd
un ţipăt ascuţit... Cuvintele lui Ianacos răsunară din
nou în urechile lui, aspre, batjocoritoare, pline de ade-
văr: „Ai pretenţia să joci rolul lui Hristos, şi mi te
pregăteşti să te însori şi să te spurci, hai!... Făţarni-
cule! Făţarnicule! Făţarnicule!" Gîndurile i se ur-
cară apoi în odaia boierului, unde Manolios îl văzu pe
bătrînul Patriarheas, după ce, cu puţin mai înainte, o
văzuse în curte pe Lenio, care se agăţase de el, atin-
gîndu-l cu vîrfurile sînilor, şi care-l întrebase pe un ion
şăgalnic şi nerăbdător: „Dragă Manolios, când o să ne
căsătorim? Cînd? Cînd?" Şi pe urmă... pe urmă,
cînd pornise spre munte şi se oprise o clipă să se
odihnească la fîntînă... Inima i se topi în piept.
— Mi-e milă de ea, murmură el. Mi-e milă de ea;
a apucat pe drumul cel rău; o paşte pierzania...
Caterina îi apăru, în faţa ochilor, cu basmaua
neagră, cu gîtul alb ca spuma, cu buzele cărnoase
frecate cu frunză de nuc... Ii auzi din nou glasul dez-
nădăjduit: „Nu pleca, nu pleca, dragă Manolios!", ca
şi cînd de la el, numai de la el, îşi aştepta ea mîn-
tuirea...
Atunci, pe negîndite, în minte îi fulgeră pentru
prima dată înţelesul limpede, neîndoielnic al visului ei.
Da, da, avea dreptate văduva: numai el putea s-o sal-
veze... Dumnezeu însuşi îi vestise aceasta în somnul
ei, atunci cînd i-l arătase pe Manoîios ţinînd luna în
mîinile lui şi dîndu-i-o s-o mănînce bucată cu bucată...
Şi iată, acum dezlega deodată înţelesul ascuns al aces-
tui vis; îl trecură fiori de bucurie. Luna înseamnă lu-
mina curată, cuvîntul lui Dumnezeu care luminează
noaptea... Şi e voinţa lui Dumnezeu, porunca lui Dum-
nezeu ca el, Manoîios, să împartă hrana cerească. El
142
I

,„ caxe o va mîntui pe Magdalena, văduva cea


este aceia w»
păcâtoasa^^ ^ ^^ murmură el. Trebuie s-o văd
— -chip Şi fără întîrziere! Fiece clipă care trece
cu orice a|încească şi mai mult în păcat. Trebuie,
P°huie E datoria mea...
Revăzu ulicioara îngustă pe care stătea Caterina,
frta ei arcuită, vopsită în verde, cu clanţa rotundă
îl fier.. Revăzu pragul ei, care strălucea de curăţe-
• Nu-i trecuse niciodată pragul, dar îşi amintea că
"ntr'-o duminică, pe cînd poarta era deschisă, îşi arun-
'ase ochii înăuntru şi văzuse o curticică pavată cu
pietre mari, spălate proaspăt, mai multe ghivece cu
busuioc în jurul prispei şi două ghivece cu garoafe
lîngăpuţ... __
Gîndurile lui Manolios porniră in graba pe cărarea
ce ducea la vale, ajunseră în sat, intrară în ulicioara
îngustă, trecură pragul ce strălucea de curăţenie...
― Trebuie, trebuie s-o văd... repeta el fără înce-
tare. E datoria mea...
Fu cuprins de-o bucurie ciudată. Acum, cînd înţe-
lese de ce-l străbătea o nevoie atît de grabnică s-o
vadă, acum, cînd înţelese că totul nu era o pornire
nesăbuită a lui, ci că Dumnezeu îi poruncea, se simţea
uşurat. Acum îşi dădea bine seama de ce, ziua şi noap-
tea, ardea de dorinţa să se ducă s-o vadă pe văduvă.
Pînă acum credea că Ispita era, aceea care-I împingea
către ea, şi de aceea se ruşina şi se împotrivea; dar
acum...
Se ridică în picioare, sprinten. Nu-i mai era frig;
genunchii nu i se mai înmuiau. Aprinse focul şi umplu
cazanul cu lapte, să-l fiarbă.
^ ,,Ce căi ciudate urmează Dumnezeu, îşi spunea el,
cînd vine să lumineze mintea omului! Iată, v inţa Iui
a luat forma unui vis care a coborît la căpătîiul vă-
duvei..."
143

Sosi şi Nicolios. Văzduhul răsuna de behăitul oilo


care intrau în ţarcul stînei. Soarele cobora liniştit'
mulţumit eă-şi terminase treaba cea de toate zilele s"
se întorcea la măicuţa lui să cineze...
— Ai sosit tocmai la timp, Nicolios! strigă Mano-
Iios, din pragul uşii, cu un glas limpede şi vesel. Mulg»
oile şi vino să pui masa; mi-e foame! *
Toată ziua nu băgase nimic în gură şi îşi simţise
gîtul încleştat. Dar acum încleştarea îi dispăruse şi {S6
făcuse foame.
Nicolios îl privi nedumerit şi începu să rida.
— Ai înviat, baciule! Vreo vesle bună?
— Mi-e foame. Hai, termină repede! O să te ajut
şi eu.
Luară şiştarele de aramă, se aşezară amîndoi unul'
Iîngă altul şi începură să mulgă oile, care treceau
prin strungă una după alta, mulţumite că se uşurau
de povara lor dulce; degetele îndemînatice ale celor
doi mulgători li se păreau ca nişte guri dragi care su-
geau la ugerul lor.
După ce terminară, se spălară pe mîini. Pe urmă
Nicolios puse masa afară, pe laviţă. Amîndoi îşi făcură
cruce şi se aruncară, lihniţi de foame, asupra pîinii, a
cărnii şi a urdei. Nicolios se gîndea într-una, mînios,
la Miţosul şi la Lenio; berbecul şi fa,ta durdulie se în-
colăceau în mintea lui, se înlănţuiau, în aşa fel ca
Lenio era cînd sus, călare pe berbec, cînd jos, sub el şi
rîdea mereu...
— -La dracu!... La dracu!... murmură ciobănaşul
deodată şi, luînd o piatră, o azvîrli în aer.
— Ce-ai, măi, Nicolios? Ce mormăi acolo? îl în-
trebă Manolios rîzînd. În cine dai cu pietre?
— Ia, Necuratul îmi dă tîrcoale! răspunse ciobăna*.
şui, începînd să rîdă. Şi-arunc cu piatra în el.
— L-ai văzut tu, măi Nicolios 1
— L-am văzut, da.
144

Si cum arata f
Asta-i treaba mea
j îfierbî
răspunse Nicolios, ducîndu-se
-"^ bage" capul înfierbîntat într-o căldare cu apă.
^t/Lnoîios îsi termină masa, îşi făcu cruce şi se ri-
^1 Nicolios, spuse el. astă-seară cobor în sat; rămîi
cu―jar m sat? exclamă Nicolios, roşindu-se de ne-
Un' te duci, ce treburi ai acolo? Baciule, îmi pare
că Necuratul îţi dă tîrcoale şi ţie.
―. ]\fU; nu Necuratul, Nicolios, ducă-se pe pustii, ci
Dumnezeu, răspunse Manolios.
îşi udă părul cu apă, luă oglinjoara rotundă şi se
pieptănă în ea; intră apoi în bordei şi se schimbă, îm~
brăcîndu-se cu hainele cele bune, de duminică. Îşi vîrî
în chimir oglinjoara, pieptenele mic şi o batistă. De
ce? Ce nevoie avea de ele? Nici el nu ştia. Le luase
şi le ascunsese în chimir aproape fără să-şi dea seama,
— Necuratul e, îţi spun eu, Necuratul, cum mă vezi
şi cum te văd! repetă băiatul înciudat, privindu-I pe
Manolios care se gătea.
— Nu, nu, e Dumnezeu, Dumnezeu... repetă la rîn-
dul lui Manolios, făcîndu-şi cruce şi pornind la dxurn,
— Se duce s-o întîlnească pe Lenio! Blestemaţi
fiţi voi ajnîndoi! murmură Nicolios şi scuipă cu năduf,
văzînd din nou în mintea lui berbecul mare şi miţos
încolăcindu-se cu Lenio.

Se înserase de-a binelea. Păsările de noapte, îndră-


gostite şi înfometate, începură să scoată ţipete ascuţite
Primele stele, cele mai mari, se agăţaseră pe cer.'
„Să aştept să se întunece mai bine, ca să nu mă
vadă cei din sat", îşi spunea Manolios, coborînd încet
cărarea întortocheată. În timp ce cobora, îşi chinuia
mintea ce cuvinte să aleagă şi cum să-i vorbească vă-
duvei, pentru ca graiul lui Dumnezeu să ajungă drept
la inima ei. „O să bat în poartă, Caterina o să vină
să-mi deschidă... O să se mire cînd o să mă vadă, o să
închidă poarta şi o să intrăm în casă..." Manolios vă-
zuse curtea, nu-i era frică; văzuse garoafele, brazda
de busuioc, puţul... Dar înăuntru, în casă? La gîndul
acesta se îngrozi; se opri să răsufle. „Acolo, înăuntru,
o fi patul..." gîndi el.
Mintea i se tulbură. Nu mai ştia ce să-i spună vă-
duvei, nici cum să-i explice de ce a coborît de la
munte ceasul ăsta, noaptea, ca să bată în poarta ei. Iar
ea, cînd o să-l vadă că roşeşte şi se fîstîceşte, o să puf-
nească în rîs şi o să-i spună: „Dragă Manolios, ai venit
fără să ştii nici tu singur de ce. Nu cumva ai avut şi
tu vreun vis? Ia spune Ispita ţi-a trimis visul acesta,
sau Fecioara Măria? Ori poate amîndouă? Că se în-
tîmplă şi asta uneori, Manolios. Dar, de vreme ce-ai
146

beşte-mi mai întîi de Dumnezeu şi de rai,


venit, v°r ^ ' aceea, încet-încet, fără ca nici tu să-ţi
pentru ca ^ Manolios, fără ca nici eu, sărmana de
dai seama;?, cum> sg ne pomenim amîndoi îmbră-
^ ^ ^? Tu eş(i bărţ,atj iar eu femeie \
put Dumnezeu! Cu ce sîntem noi de vină,
cîn(j ne aflăm unul lîngă altul sîntem cu-
id jd i d
ţişaţi
A
m
^nc cîn(j g
?side ameţeală, ne pierdem judecata şi ne des-
?!rern braţele şi picioarele, să ne împreunăm?..."
Manolios îşi simţi sîngele năvălmdu-i la cap. Aceste
v.inte neruşinate îi răsunau în urechi; auzea limpede
°um i le şoptea văduva, rîzînd şi apropiindu-se de el...
Ti simţea parcă de pe acum răsuflarea, care răspîndea
un parfum de mastic şi de cicoare; iar din ilicul des-
chis se ridica mirosul cald al trupului ei, amestecat cu
mirosul de sudoare şi nucşoară...
* Manolios «mţi deodată o mare sfîrşeală; genunchii
i se înmuiară; se sprijini de un colţ de stîncă.
„Cine a vorbit în mine? se întrebă el îngrozit. Cine
a rîs? Al cui era genunchiul care m-a atins şi a făcut
să mi se înmoaie picioarele?" într-adevăr, auzise în-
lăuntrul lui vocea şi rîsetele văduvei; nările-i erau
încă înfierbîntate de parfumul ei.
— Dumnezeule, ajutor! ţipă el, ridicîndu-şi ochii
spre cer.
Dar în seara asta, cerul i se părea foarte înalt, foarte
depărtat, mut, nepăsător, nici prieten, nici duşman, şi
se înspăimîntă. Stelele îl priveau de sus şi inima îi în-
gheţă. Uneori, în nopţile de iarnă, Manolios vedea în
jurul stînei, printre crengile înzăpezite, ochii vreunui
lup, haini şi sticlind de-o lumină galbenă; aşa i se
părură şi stelele de astă-seară.
Imaginea, văduvei se revărsă din nou în mintea lui,
dulce ca mierea. În nepăsarea şi duşmănia firii era
Parcă o mare mîngîiere. De data asta, văduva nu mai
147

vorbea, nu1 mai rîdea, ci se zvîrcolea întinsă în patul?


lat şi gîngurea ca o porumbiţă, copleşită de recunos'
tinţă şi de-o jale plăcută. •
Manolios îşi astupă urechile, să nu mai audă nim».
Capul îi vîjîia, vinele de la gît i se umflară. Simţi d'"
nou un val de sînge urcîndu-i-se cu furie în creştet
tîmplele-i zvîcneau tare, pleoapele i se îngreunară s"
toată faţa începu să i se înfioare. Ai fi zis că mii de
furnici îi năpădeau obrajii, bărbia şi fruntea, ciupin.
du-i şi devorîndu-i carnea. O sudoare rece îi scaldă tot
trupul; îşi duse mîna la faţă, şi-o pipăi şi tresări în-
spăimîntat.
„Dumnezeule!" încercă el să strige. Dar glasul îi
pierise.
îşi mai ridică o dată mîna, îşi pipăi obrajii, buzele,
bărbia. Toată faţa i se umflase, gura-i era încleştată,
nu putea s-o mai deschidă.
„Ce-i cu mine? Ce am? De ce sînt umflat?" se în-
trebă pipăindu-şi cu deznădejde faţa; tot chipul îi era
umflat pînă la gît; nu-l durea însă de loc; numai ochii
îl usturau şi începură să-i curgă din ei lacrimi.
„Trebuie să văd! Să văd ce-i! Vreau să ştiu V îşi
zise el. Îşi scoase din chimir oglinjoara, se lăsă pe vine
şi aprinse un beţigaş să vadă... La lumina flăcăruii ce
pîîpîia îşi zări chipul şi scoase un ţipăt. Toată faţa i se
acoperise de spumă, ochii i se făcuseră ca două măr-
gele mici, nasul i se pierduse între obrajii umflaţi şi
din gură nu-i mai rămăsese decît o mică bortă. Chipul
lui nu mai era chip de om, ci se transformase într-o
mască de carne hidoasă şi dezgustătoare. Nu mai era
carnea lui, ci o bucată de carne străină, lipită peste
adevăratul lui chip.
„Dumnezeule, nu cumva o fi lepră?" Gîndul acesta
îl îngrozi şi-l făcu să cadă la pămînt. Apucă din nou
oglinjoara să se privească, dar îşi întoarse numaidecît
faţa cu dezgust. Să fie oare om ceea ce vedea, sau
148

9 Sari în picioare: „Nu pot să mă mai duc...


g mă arăt în halul ăsta în faţa ei? Cum să-î
~ p Mi-e scîrbă mie însumi de mine; mă în-
V° I" Se întoarse din drum şi începu să urce poteca
T^eînd, ca şi cum l-ar fi gonit cineva din urmă.
Nu se'opri decît la poarta stînei; se furişă ca un hoţ
bordei, de teamă să nu-l trezească pe Nicolios, care
m aprinde lampa să-l vadă... „Mîine dimineaţă, dac-o
a Dumnezeu, pOate c_0 sa mg fac bine..." gîndi el.
Această nădejde îl mai linişti puţin.
Se aşeză pe salteaua de paie, îşi făcu cruce şi se rugă
lui Dumnezeu să aibă milă de el. „Dumnezeule, omoa-
ră-mă mai bine, dar nu mă batjocori în ochii oameni-
lor De ce mi-ai lipit această bucată de carne pe
faţă? Scoate-o, Doamne, şi arunc-o departe de mine I
Fă ca mîine dimineaţă chipul meu să fie iar curat,
omenesc, aşa cum era înainte!"
îşi puse toată nădejdea în Dumnezeu şi aşa găsi pu-
ţină mîngîiere. Închise ochii şi în vis văzu o femeie
îmbrăcată în negru, parcă ar fi fost Maica Domnului,
aplecîndu-se deasupra lui şi mîngîindu-i chipul, încet,
cu blînţele. Dintr-o dată, chipul i se răcori şi se uşura.
Manolios întinse braţele, apucă mîna miraculoasă şi
voi s-o sărute; dar în aceeaşi clipă se auzi un rîs sub-
ţire, batjocoritor, vălul negru căzu, şi Manolios sări din
somn scoţînd un ţipăt. Nu era Maica Domnului, ci
văduva...
Nicolios, care dormea în celălalt colţ, auzi ţipătul şi
se trezi. Se ridică într-un cot şi-l văzu pe baciul lui
culcat cu faţa la perete. Rîse înciudat.
— Hei, Manolios, te-ai şi întors? Aşa repede ţi-ai
terminat treburile?
Dar Manolios, cu spatele la ciobănaş, îşi pipăia me-
reu obrajii, deznădăjduit. Nu se dezumflaseră de loc,
ba parcă i se umpluseră de nişte răni deschise, căci
149

vîrfurile degetelor îi erau ude şi din ele picura un v


chid gros şi lipicios. 1*
„Sînt pierdut... sînt pierdut... Îşi spunea el. Nu nn i
fi decît lepră!" P ate
Se întoarse cu faţa în jos pe saltea şi-şi înfuncj-
capul în pernă. a
— încaltea, ai petrecut bine, baciule? întrebă N-
colios îndîrjit. Cum ţi-au mers treburile? Te-ai vi""
guiţ, sărmane; dormi.
„Sînt pierdut... sînt pierdut, murmura Manolios cu
disperare. Nu încape nici o îndoială, lepră e!"
Se crăpa de ziuă şi Nicolios se sculă să mîne oile la
păscut. Cînd deschise uşa bordeiului, primele raze de
soare pătrunseră înăuntru şi luminară încăperea joasă?
ciobănaşul se opri o clipă în prag:
— Hei, Manolios, pe diseară! zise el. Cu bine!
Manolios, uşurat o clipă, întoarse capul să răs-
pundă; dar Nicolios, de cum îi zări faţa, se răsuci pe
călcîie şi-o zbughi afară.
— Maică Precistă, ţipă el, un strigoi!
Ochii lui Manolios curgeau; faţa-i crăpase toată şi
supura. Încercă să vorbească, să-i dea curaj ciobănaşu-
lui, dar nu putu să rostească nici un cuvînt. Ii făcu
doar un semn cu mîna, să-l liniştească.
Nicolios îşi vîrî pe uşa bordeiului doar capul,
ţinîndu-şi restul trupului afară, gata s-o ia la fugă. Îl
privea uimit, cu ochii holbaţi... Încetul cu încetul în-
cepu să se obişnuiască; inima îi veni la loc.
— în numele cerului, tu eşti, Manolios? zise în
cele din urmă. Fă-ţi cruce, ca să mă încredinţez ca
eşti tu...
Manolios îşi făcu cruce. Atunci Nicolios prinse cu-
raj, trecu pragul, paşi înăuntru, dar fără a se apropia
de baciu! Iui.
— Ce-ai păţit, sărăcuţuîe? îl întrebă cu glasul pHn
de milă şi de jale. Să ştii că Necuratul s-a agăţat de
150

' ti-a pus pe ^aţ^ masca asta. Doamne fereşte!


dT da, Necuratul, îţi spun eu! Tot aşa a păţit odată
§i Manolios dădu din cap şi se întoarse din nou cu faţa
erete, să nu-şi sperie şi mai rău ajutorul, căruia îi
făcu semn să plece.
pe Aseară! Cu bine! spuse iarăşi Nicolios încet,
• sări din nou afară, luînd-o la fugă peste cîmp, ca şi
cum Diavolul l-ar fi gonit din urmă.
Rămas singur, Manolios răsuflă uşurat. Se ridică
dintr-o mişcare. Se simţea sănătos, nu-l durea nimic,
nu-l mai treceau fiorii şi, ce era mai ciudat, simţea în
el o bucurie de neînţeles... Luă oglinjoara, se apropie
de băgeac, se privi: faţa îi era umflată ca o tobă,
pielea îi era crăpată şi din ea curgea un lichid gălbui
si tulbure, care i se închega în mustaţă şi în barbă;
obrajii îi erau roşii ca o bucată de carne crudă.
îşi făcu cruce.
„Dacă rana asta vine de la Satana, zise în sinea sa,
mîntuie-mă, Hristoase! Iar dacă vine de la Dumnezeu,
facă-se voia lui! Ştiu că Dumnezeu nu-mi vrea. răul;
nenorocirea mea trebuie să aibă un înţeles ascuns; o
să am răbdare pînă cînd Cel de Sus o să-şi întindă
mîna peste faţa mea s-o vindece!"
îndată ce chibzui astfel, se linişti. Aprinse focul,
puse cazanul pe pirostrii şi turnă în el laptele muls în
ajun. Ii era. foame. Umplu o strachină cu lapte să mă-
nînce, dar nu putu să deschidă gura; atunci luă un
pai, îl afundă în lapte şi începu să soarbă şi să înghită
cu lăcomie. Apoi ieşi afară şi se aşeză pe laviţă.
Soarele trezise toate păsările din somn şi le umplu
căpşoarele zglobii cu cîntece; alunecă apoi din vîrful
muntelui, liniştit şi paşnic, revărsîndu-se peste ponoare
şi cîmpie; pătrunse în sat, deschise uşile tuturor case-
lor şi intră în ele. O surprinse pe văduvă culcată încă
12 151

în aşternutul ei, palidă după o noapte lungă de ne-


somn, şi i se strecură în păr; o surprinse pe Mariori în
curte stropind ghivecele cu flori şi! se agăţă de gîtul
nesărutat încă de nici un bărbat; surprinse femeile din
sat şi le dezmierdă, ca şi cum toate ar fi fost ale lui.
Pe urmă, coborî şi se aşeză alături de Manolios, pe la-
viţă, iar acesta îşi întinse amîndouă braţele spre el, să-i
ureze bun venit.
„De unde izvorăşte această bucurie pe care o simt
în mine? se întreba el. De unde porneşte uşurarea
asta? Nu mai înţeleg nimic..."
Scoase batista şi-şi şterse faţa brăzdată de rănile
care i se topeau la soare,
„Nu mai înţeleg nimic, nu mai înţeleg nimic", re-
peta el în sinea lui, şi-şi întindea din timp în timp
batista la soare, să se usuce.
Pe cînd era cirac la mînăstire, bătrînul lui călugăr,
părintele Manasis, îi vorbise într-o zi de un ascet a
cărui piele era toată numai crăpături din care ieşeau
viermi. Iar dacă vreun vierme cădea jos, se apleca, îl
lua cu grijă şi-l punea la loc, în rană. „Mănîncă, mă-
nîncă, frate, carnea, ca să iasă la iveală sufletul..."
Manolios uitase această poveste. Dar iată că acum,
după atîţia ani, îşi aminti de ea; şi ce rnîngîiere, ce
pildă de resemnare şi nădejde găsea într-însa!
Se ridică, intră în bordei, luă în braţe ştergarul în
care înfăşurase bucata de soc cioplită, luă şi dalta, cu-
ţitul, ieşi din nou afară şi se aşeză iar la soare. Pe ne-
aşteptate, simţi cum chipul sfînt coboară iarăşi în el
şi-şi face culcuşul în inima lui. Îl vedea limpede, în
toate amănuntele; îşi fixă privirea asupra acestei apa-
riţii şi începu să cioplească lemnul, repede, cu sîrgu-
inţă, ca să statornicească pe el imaginea din sufletul
său.
Ceasurile treceau ca clipele. Soarele se ridicase pînă
în vîrful cerului şi începu să coboare iar, încet-încet...
15a

. .., je iemn săreau pe jos, buturuga se făcea tot


Aşchii ^ ea apărea, ca din senin, zămislit cu
pj g
ea apărea, ca din senin, zămislit cu
şi bunătate, chipul lui Hristos. Manolios se
mai mult cînd fu să redea gura Mîntuitoru-
f- care se mişca şi plutea înlăuntrul liii, schimbîn-
Jb'si neîncetat expresia; cu toate străduinţele lui, nu
a s-o prindă. Gura aceasta aci zîmbea, aci se
Tdînceau ridurile din jurul ei, aci buzele i se strîngeau
cu hotărîre, de parcă ar fi vrut să îndure suferinţa fără
să se vaite...
în faptul serii, cînd Nicolios se înapoie cu turma, îl
găsi pe Manolios tot pe laviţă, ţinînd pe genunchi bu-
cata de soc care avea acum înfăţişarea lui Hristos.
Rămăsese să mai scobească doar spatele lemnului, ast-
fel ea să facă din el o mască pe care s-o poarte pe
faţă la reprezentarea patimilor lui Hristos...
Nicolios se opri în loc, aruncă o privire furişă către
baci, apoi îşi întoarse ochii în altă parte. N-avea des-
tulă tărie să se uite la el; lichidul ce picura din răni
i se închegase pe obraji şi în barbă şi prinsese o coajă
gălbuie. Nicolios credea că are în faţa lui un demon
ce şedea pe laviţă şi ţinea pe genunchii săi chipul lui
Hristos.
— Nu-i nevoie să m-ajuţi; o să mulg oile singur,
zise el, de teamă să nu stea alături de Manolios.
Manolios îşi lăsă capul pe spate, sprijinindu-l de
perete, şi închise ochii. Obosise, dar se simţea uşurat.
Ţinea strîns cu mîinile bucata de soc sculptată şi în-
cerca o mulţumire adîncă, deoarece izbutise să repro-
ducă aidoma viziunea ce se născuse în inima lui.
De-acum încolo, ea n-o să mai plutească tremurătoare,
gata să se spulbere în văzduh; de-acum încolo, n-o
să-i mai scape. Săpase imaginea pe lemn, îşi săpase
sufletul lui însuşi pe lemn, şi se simţea uşurat. Izbutise
să reproducă gura lui Hristos aşa cum o vedea el, tul-
burată şi expresivă. Învîrtea încet, în mîini, lemnul
12*
153

sculptat şi admira cu mulţumire gura aceasta a lui


Kristos: dacă o privea din faţă, zîmbea; dacă o în.
torcea puţin la dreapta, plîngea; dacă o răsucea la
stînga, se strîngea într-un zîmbet eroic şi mîndru..
Manolios îşi închidea ochii şi mîngîia cu vîrful dege-
telor, încet, duios, chipul lui Hristos, aşa cum trebuia
să-l fi mîngîia.t şi Fecioara Măria pe fiul ei. Apoi luă
din nou ştergarul, înfăşură în el lemnul sculptat, le-
gîndu-l bine, cu grijă, aşa cum ar fi înfăşat un prunc
în scutece, şi-l strînse cu dragoste la piept.
între timp, Nicolios terminase mulsul, intra în bor-
dei fără să-şî arunce ochii spre Manolios şi începu să
pregătească cina, „Sărăcuţul, îşi spunea în sinea lui
cu un fel de bucurie nemărturisită, cu o mutră ca asta
vrea el să fie mire? Păi, cînd l-o vedea Lenio, o să
scoată un ţipăt şi-o s-o ia la fugă de-o să-i sfîrîie
călcâiele 1"
Apăru în pragul uşii.
?— Hei, vrei să mănînci? Ai să poţi deschide gura
ca să mănînci?
Manolios se ridică. Îi era foame; la prînz uitase să
mănînce. Îşi umplu o strachină ma.re cu lapte, ca şi
dimineaţa, luă paiul, îngenunchie şi începu să soarbă
cu poftă, pînă o goli. Pe urmă o umplu din nou.
Se întunecase, dar nu aprinseră opaiţul. Prin întu-
neric Nicolios nu-i zărea faţa umflată şi se bucura.
Astă-seară era cu chef, nu ştia nici el de ce; după
ce-şi termină masa, se aşeză lîngă vatra în care ardea
focul, luă în mînă un beţigaş şi începu să răscolească
spuza.
— Să vezi, bunicul meu, cică, începu el cu un aer
sfătos, bunicul meu, despre care ţi-am pomenit azi-
dimineaţă, după ce-a ucis, a jefuit şi a făcut toate ne-
legiuirile din lume, s-a călugărit. Ai auzit doar şi tu,
baciuîe. că Dracul după ce îmbătrîneşte se călugă-
reşte! Aşa şi bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte! S-a
134

" zică, la mînăstirea Sfîntul Pantelimon, unde


dus, va ^ ^ călugărie o bucată de vreme... Nu-
fi
dus, ^ ^ călugărie o bucată de vreme... Nu-
ai uceni ^ mînăstire era un sat, şi în sat, femei...
w^1 c ^u lipsesc de nicăieri, lua-le-ar naiba să le ia!
f^el scuipînd cu osîrdie în cenuşă. Mă auzi, ba-
r°Y? întrebă apoi, întorcîndu-se să vadă, la pîlpîirile
Văcarilor, faţa lui Manolioş.
Acesta dădu din cap, ca şi cmd ar fi spus: „Te aud .
― 'gi şi cică, îşi continuă vorba Nicolios, într-o zi
Dracul puse stăpînire pe el. „Vreau o femeie, îşi zise
tunci bunicul, vreau o femeie! O să mă duc în sat şi
o să găsesc eu una acolo, nu se poate! Măritată, ne-
rnăritată, bătrînă, tînără, fie cum o fi, numai femeie
să fie I" Şi cînd se înnopta, va să zică, şi toţi călugării
adormiră, voinicul nostru sări zidul mînăstirii şi-şi luă
picioarele la spinare. Voia, pasămite, să-şi facă cheful
si să se întoarcă repede înapoi, fără să-l simtă nimeni.
Alerga ca un zănatic, îşi suflecase anteriul şi behăia
ca berbecul vara, cînd zăreşte de departe o oaie... Dar
Dumnezeu îl văzuse şi i se făcu milă de el. Tocmai
cînd intra în sat, îi trimise o boală rea, lepra — cred
că ai auzit de ea, nu? Tot trupul i se umplu de bube
mari ca nişte alune — ce zic eu? ca nişte nuci, ca
nişte zarzăre stricate... Bubele sparseră şi dădea.u din
ele un puroi de împuţea lumea. Nenorocitul, Dumne-
zeu să-l ierte, se sperie. „Unde să mă mai duc aşa?
îşi spuse el. Care femeie o să se mai alăture de mine?
Hai să mă întorc acasă..."
Manolioş asculta, asculta cu încordare şi tremura.
întinse mina şi-l înghionti pe Nicolios, îndemnîndu-l
să continue.
— Poveşti de altădată! reluă acesta zîmbind. Mi le
spunea biata mamă — odihnească-i-se sufletul în
P5ce ' — Şi cînd mi le povestea, rîdea şi ea. Auzi colo,
călugăr în toată regula., om cu teamă de Dumnezeu!...
S-a întors la mînăstire, a sărit din nou zidul şi s-a as-
155

cims în chilia lui... A doua 2J, călugării l-au găsit um


ftat tobă.
Manolios îl înghionti din nou, să spună mai departe
— Vrei să ştii cum ,a fost pînă la urmă? Apoi ştiţi
şi eu? Eram mic pe-atunci, n-am ţinut seama... Acu,
săracul de el, a dat de mult ortul popii şi a scăpat de
femei! adaugă Nicolios şi izbucni în rîs. După o clipă
de tăcere, căscă: Mi-e somn. Eu mă duc să mă culc
afară, în saiaua oilor. Aici e prea cald; mă înăbuş!
La drept sorbind, mi-i era ca.ld, ci se temea să
doarmă în bordei împreună cu Manolios. Se ridică m
picioare.
— Ţi-an» pregătit patul. Cu!că-te. Mîine. o să fii
sănătos!
îşi luă cerga, o întinse în saia şi-şi puse o piatră
drept căpătîi. Închise ochii şi gîndul îi fugi la Lenio.
Vru s-o drăcuiască, dar era prea obosit; se întoarse pe
partea, cealaltă şi adormi.
Manolios mai zvîrli cîteva vreascuri în foc; îi era
frică să stea singur în întuneric. Privea flăcările care
jucau şi vîlvoiau în vatră. Prin uşa deschisă auzea zgo-
motele nopţii; cucuvăiîe care şuierau, animalele mici
care ronţăiau pămîntul şi, deasupra lui, şoarecii care
alergau printre grinzile bordeiului şi chiţcăiau... Iar
în el, glasul acela mic, stăruitor, pe care-l auzea nu-
mai noaptea, cînd se făcea linişte deplină şi cînd ră-
mînea singur.
Se.ridică, se duse pînă îa uşă şi privi stelele; Calea
Laptelui curgea încet pe boltă, Jupiter strălucea în
toată splendoarea sa, cerul înstelat scînteia, tăcut şi
vesel. Se întoarse şi se aşeză din nou în faţa vetrei,
simţind o bucurie şi o uşurare nemărginită, ca şi curn
tot cerul s-ar fi coborît şi l-ar fi acoperit cu hlamida
lui... Îşi aduse aminte de povestirea lui Nicolios şi
inima începu să-i zvîenească în piept.
158.

ma
Hristaase Doamne, strigă în sinea lui, nu cumva
"ta e un semn? Nu cumva ţi-ai întins mîna tocmai
fces,.a cmCJ mă îndreptam spre prăpastie," să mă ros-
togolesc în ea? A , „
î • duse mîna la raţa, dar rara scârba de data asta,
fărf°Toază j îşi pipăi, cu recunoştinţă parcă, obrajii
umflaii şi carnea crăpată.
Cine ştie... cine ştie?... Îşi spunea, mmgîindu-şi
rana. Poate că asta este izbăvirea mea."
înseninat, se rezemă de perete. Din vatră se ridica
căldură plăcută; simţi că-l apucă somnul. De multe
ori cînd sufletul i se zbătea în beznă, îi apărea în
somn un vis şi-i arăta calea pe care trebuia s-o urmeze.
Poate că Dumnezeu o să vină şi în noaptea asta să
ă" lumineze", gîndi el.
Se întinse jos, închise ochii şi adormi numaidecît.
Focul se stinse. Noaptea trecu. Începeau să cînte
cocoşii cînd Manolios, clănţănind în răcoarea dimine-
ţii, deschise ochii. Nu-şi amintea să fi avut vreun vis;
dar inima îi era senină. Îşi făcu cruce, mişcă buzele; îl
dureau, ca şi cînd ar fi jupuit o rană cicatrizată; dar
acum • reuşi să rostească limpede: „Slavă ţie,
Doamne!"
Se sculă, ieşi afară şi se aşeză pe laviţă, acolo unde
îi plăcea lui să stea deobicei.
Soarele se ridica încet la marginea cerului, roşu, ro-
tund, mulţumit. Îşi revedea cu bucurie moşiile sale bo-
gate, aşa cum le lăsase în ajun, la asfinţit: cîmpia cu
holdele mănoase, muntele Sfintei Fecioare acoperit de
verdeaţă, Sarachina cu rîpile ei, lacul Voidomata, în
care se privea ca într-o oglindă strălucitoare, şi satul
lui drag, Licovrisi, pe uliţele căruia mişunau furnicile
acelea ce se numesc oameni. Apoi îşi aruncă pieziş pri-
virea spre faţa umflată a lui Manolios; aceasta se h>
mină, se încălzi şi începu să supureze din nou.
— Slavă ţie, Doamne!... murmură Manolios, şter.
gîndu-şi cu batista spuzeala de pe obraji.
Şi astfel, sus pe muntele lui, Manolios se lupta cînd
cu bucata de lemn, să-i dea forma unui chip omenesc
cînd cu Dumnezeu sau cu Dracul, cînd cu Lenio şi Cu
văduva... În acest timp, pe Sarachina, părintele Fotis
punea rînduială în toate. Împărţea muncile pentru fie.
care om: unii aveau să sape şi să semene puţinul pă-
roînt ascuns printre pietre, alţii aveau să zidească, iar
alţii să iasă la vînătoare, să aducă vreun iepure, vreo
potîrniche sau niscaiva peşte pentru mulţimea flă-
?mîndă. Cu cele trei lire ale lui la.nacos cumpărase trei
oi. O mai aveau şi pe aceea dăruită de văduvă. Acum,
^copiii puteau să bea lapte... Iar el, ca popă, plănuia să
ia vechea icoana făcătoare de minuni a sfîntuîui
Gheorghe şi să colinde satele şi mînăstirile, ca să ceară
ajutor. „Sînţem greci, îşi spunea el, sîntem creştini,
scoborîtori dintr-un neam nemuritor; nu se poate să
pierim S"
Jos, în Licovrisi, căpitanul Furtunas gemea încă în
patul lui, cu capul spart ce întîrzia să i se lipească la
loc. Aga îl căina şi-i trimitea din ceas în ceas, prin seiz,
alte alifii şi leacuri băbeşti, urîndu-i să se înzdrăve-
nească repede ca să vină să chefuiască iarăşi cu el.
Bătrînul Patriarheas nu se simţea nici el bine; tu-
şea, i se îngreuna respiraţia, se sufoca, pentru ca după
aceea să se aşeze în capul oaselor pe pat, să mănînce
pe rupte, să vomite şi iar să mănînce... Şi trimitea
mereu după Caterina, să vină, cică, să-l frecţioneze;
dar văduva îi răspundea în bătaie de joc întorcîn-
du-i răspuns că şi ea e bolnavă şi că ar avea ea însăşi
nevoie de-o frecţie.
Popa Grigoris, la rîndul său, intrase la griji cu fiica
lui. O vedea cum se topeşte zi de zi ca o luminare şi
158

o mărite cu Mihelis, ca să apuce să-i facă


se grăbea s_ ^^ ^ marea dorinţă a vieţii lui:
jnăcar un ^ nepot; să nu j se stingă neamul. Avea
voi3 sa ai i
ai
învinge moartea.
l
^ num ş g
rnm Ghipsofagul, avea şi el necazurile lui.
"^ nopţi' văduva nu-i mai deschidea poarta; nu
e~ 1 mai' primească; ea era acum cu gîndul în
sa- ducea des la biserică — sfînta Magda-
ăi P
voia ^ ducea
alta pa^ '. aprindea luminări... Panaiotaros începu sa
^ , _o uite; se întorcea în fiecare seară acasă beat
^îşi bătea nevasta şi cele două fiice, apoi se cuica
e nămînt, în curte, şi sforăia ca un mistreţ. Pe uliţă,
- d era beat, copiii din sat se luau după el, strigîn-
di"i în batjocură: „Iuda!... Iuda!..." Atunci se repe-
după ei să-i prindă, dar pasul i se împleticea, se
Poticnea şi se prăvălea, cit era de lung, pe caldarîm.
în fiecare dimineaţă, bătrînul Ladas îi ţinea acelaşi
discurs babei lui, care stătea alături şi împletea cio-
rapi, fără să-i spună nici un cuvint, fără măcar să-l
asculte...
— Intîrzie, dragă Penelopa, întîrzie zăpăcitul ăla
de Ianacos... Şi nu rni-a semnat barem chitanţa pentru
cele trei lire. N-a venit să-mi aducă nici măcar un
pumn de cercei... Tu ce zici, Penelopa, se poate ca o
femeie, oricît de săracă ar fi ea, să n-aibă măcar un
cercel de aur? Nu se poate! Dumnezeu n-ar în-
gădui aşa ceva... O să vezi, Ianacos 6 să vină doldora
de giuvaericale, nu-ţi face sînge rău, dragă Pene-
lopa...
^Urechile bătrînului Ladas prinseră a ţiui, i se păru
că bate cineva în poartă, că aude un măgar răgind.
Alergă desculţ, deschise poarta, se uită în sus, apoi în
jos pe uliţă: nimic. Ianacos nu se zărea nicăieri!
Marchitanul îşi continua raita lui prin sate; vindea
PlePtem, mosoare cu aţă, oglinjoare, cărţulii cu vie-
159

a
ţjle sfinţilor, pînzeturi, şi primea în schimb grîu l-
pui de găină, ouă; îşi făcea mai departe negoţu] '-^
dar gîndurile îi erau acum în altă parte. Tociri'--^11'
aceea, cîntărea drept şi măsura cinstit cu cotul ** o-e
neva l-a întrebat odată pe un hoge: „Cînd i se; *
unui om păcatele?" Iar hogea a răspuns: „Cînd ^*
para şi vinde fără să uite de grădina lui Allah..."
durile lui lanacos erau numai la grădină!
Din cînd în cînd, se gîndea la bătrînul Ladas l
răcnetele pe care le va scoate el, la văicărelile lui°'s a
la scorpia de soră-sa, care-i făcea zile fripte bietul '
Costantis, sau la Mano-lios, care trebuie să se fi urcat
sus pe munte, unde se lupta să-i împace în el pe Ce'
doi, pe Hristos şi pe Lenio, adică să rămînă şi cu varza
întreagă şi cu capra sătulă... Dar toate acestea îi tre.
ceau doar în fugă prin cap şi se spulberau reped?
Cîndul lui lanacos se întorcea mereu la părintele
Fotis, la muntele sterp şi neprimitor, la sufletele care
se agăţaseră de pietrele de acolo, de unde nici moar-
tea nu le mai putea smulge.
Marchitanul poposi la cafeneaua din ultimul sat.
Cumătrul lui, cafegiul Hiroiorghis, poreclit Cunelos,
îl primi cu veselie şi voie bună; îl ajută să-şi descarce
marfa, luă măgăruşul şi-l duse în grajd, de unde se
întoarse în grabă să-şi trateze oaspetele şi să stea de
vorbă cu el... Pînă să vină cafegiul, toţi sătenii din
prăvălie se strînseră în jurul lui lanacos, căci era un
om umblat prin lume, colinda prin sate multe şi adu-
cea totdeauna veşti noi, Orice l-ai fi întrebat, el ştia
să dea răspuns la toate.
— întrebaţi, oameni buni I striga cafegiul. Între-
baţi, căci mîine pleacă; dar comandaţi şi cafele.
Oamenii făcură cerc în jurul marchitanului şi înce-
pură să-i pună tot felul de întrebări, dornici să afle ce
se mai întâmplă prin lume: „Chir lanacos, ce-i cu
160

Cum
ri p ._ Dar cu bolşevicii ce se mai aude?...
V°? Oboiul?... Ce pagube au mai făcut cu-
coborînd vocile, întrebau cu ini-
trem ^^ IanacoS; ceai ma? afiat jn jggg^
mile strr' p"e]'e greceşti care au venit şi au plecat ca
wră CUi? Ce se petrece prin satele greceşti pe unde
fulgeru . evzonii noştri? ce măceluri, ce focuri, ce
?" iebuie să fie pe-acolo, Doamne! Satul nostru e,
' Licovrisi, pierdut în munţi, şi rar de tot ne vin
caH ve aici; jalea nu ajunge pînă la noi. Dar dum-
V ta Ianacos, umbli prin lume, auzi ba una, ba alta.
Potoleşte-ne dorinţa, vorbeşte! Că tremură inima îa
noi, ca la păsări."
La fel tremura şi mima lui Ianacos. Îşi aduse aminte
de preotul Fotis şi de satul lui, pe care-l arseseră turcii
ca să se răzbune, zmulgînd sufletele din rădăcinile lor
şi împrăştiindu-le în cele patru colţuri ale lumii... De
la Smirna pînă la Carahisar, ba şi mai departe încă,
satele creştine fumegau prefăcute în ruine, sămînţa
grecească era distrusă, grecimea se afla în mare pri-
mei die...
Dar Ianacos avea inimă bună; nu voia să-i mîh-
nească pe compatrioţii lui.
— Nu vă temeţi, oameni buni! le răspundea el. De
cîte mii de ani trăieşte Grecia? Ea e nemuritoare. Am
auzit că au fost arse doar cîteva sate şi omorîte numai
cîteva suflete; dar or să se întoarcă din nou evzonii
noştri; satele vor fi zidite din nou; o să semănăm din
nou copii şi-o să umplem din nou Anatolia cu de-ai
noştri. Cumetre, adu să bem; fac eu cinste!
— Primeşte binecuvîntarea mea, Ianacos! îi strigă
un bătrîn care şedea într-un colţ cu bărbia sprijinită
m toiag şi sorbea cu gura căscată fiecare cuvînt rostit
de marchitanul umblat prin lume. Primeşte binecu-
vintarea mea, Ianacos! Dacă n-ai fi tu, satul nostru ar
161

^'
trăi ca orbul; bine că te mai abaţi tu pe aici D
nezeu să-ţi dea sănătate, şi ne mai deschizi ochii
în timp ce discuţia continua astfel, în cafenea
Ali-aga Sulageade, ciocoiul satului, care avea la
o legătură cu chei de la casele pe care le în
chiar şi casa unde se afla cafeneaua lui Cunelos
a lui. Aflase de sosirea vestitului marchitan şi
şese în grabă papucii roşii, îşi luase cea mai Yu^"
lulea şi venise aici să dea ochii cu el. Îl chinuia o rn &a
nedumerire; poate că grecul ăsta mehenghiu o să '^
lămurească. °
Ianacos se ridică în picioare cu respect, îşi du
palma la inimă, apoi la buze, apoi Ia frunte, şi-l salut"
cu o plecăciune adîncă. Ali-aga era doar cel mai bun
muşteriu al lui, căci cumpăra tot felul de mărfur1
pentru haremul său cu multe neveste, fiice şi nepoate
dornice de parfumuri, de dresuri, de mirodenii şi za-
haricale; şi, ceea ce era mai important, el nu se toc-
mea niciodată. Aga îl salută la rîndul lui, şi Ianacos
comandă o cafea şi pentru el.
•— Bre marchitane, am o nedumerire...
?— Spune-mi-o, efendi aga, şi dacă pot...
-— Bre grecuţule, ce-i aia Elveţia?
Ianacos se scarpină în cap; auzise şi el despre ţara
asta, dar foarte puţin şi foarte pe departe.
— De ce întrebi, efendi Ali-aga? făcu el ca să cîş-
tige timp, în speranţa c-o să-i vină în minte vreun
răspuns.
— Ia, fiindcă feciorul meu, Husein, s-a dus în El-
veţia, Allah fie cu el!, S-a dus acolo, cică, să înveţe şi
să se facă doftor. Şi uite, vreau să-i trimit un bidon cu
spanac şi orez pentru pilaf, că ştiu că-i place mult, şi
un bidon cu mangal pentru narghilea; dar n-am ha-
bar ce este Elveţia aia şi cum să i le trimit.
încet-încet, ajutat de vorbele agăi, Ianacos se lu-
mină la cap şi-şi aduse aminte cîte ceva.
162

di aga, Elveţia-i o ţară, la capătul lumii,


— Ete .. muit şi unde se fac ceasornice...
unde-i lap^ ^ fac ac0]0 şj doftori? întrebă aga ne-
liniş^1' |ireşteţ şi doftori, efendi aga, şi încă cei mai
-7 ~jume;'pe care moartea, de cum îi vede, se
bum dins„_ţi Spun> efendi aga, ca să nu se împută ca-
T a? — se scaPă pe ea#
Allah fie cu tine, bre grecuţule! Mi-a venit
la Joc. Dar cu cele două bidoane cum facem?
g-_ţ,- spUn, efendi aga; Elveţia nu dă voie să
mangal; dar adu încoace spanacul şi orezul, şi
?J pe mine, ie fac să ajungă...
Ianacos îşi ticluise planul sau: va duce spanacul şi
orezul la Sarachina, să le mănînce flămînzii de acolo
în sănătatea lui Husein.
― y[% reped chiar acum să ţi le aduc! spuse bă-
trînul ci se ridică să plece. Dar în uşa cafenelei se opri
gînditor; se întoarse spre Ianacos şi-l întrebă:
― Spune-mi, ce cheltuieli o să trebuiască pînă ce-or
ajunge în Elveţia?
— Cheltuielile mă privesc pe mine! declară Iana-
cos, ridicînd palma în sus. Asta numai de hatîrul du-
mitale, efendi Ala-aga I
— Ce-ar fi să mîncăm noi pilaful lui Husein, pro-
puse cafegiul după ce aga plecă.
— Ferească Sfîntuî! protestă Ianacos. Lucruri cin-
stite, cumetre!
Apoi se întoarse către săteni şi spuse:
— Pe mine să mă iertaţi, oameni buni; sînt frînt de
oboseală din cauza drumului şi-o să mă culc. Mîine,
să fim sănătoşi şi-o să mai stăm de vorbă; o să mă
întrebaţi tot pe vreţi să inai ştiţi, apoi o să-mi daţi co-
menzi şi scrisori. Cînd oţî auzi goarna, să trimiteţi fe-
meile să tîrguiască... Noapte bună!
163

Se răsturnă în pat şi se întoarse cu faţa la


adormind numaidecît.

A doua zi, Ianacos plecă din acel sat, unde făc
afaceri frumoase, şi pe la amiază se apropia de TS'6
covrisi. Măgăruşul grăbea sprinten, cu toate că, Pe
povara obişnuită, acum mai avea în samar un'bid
plin cu mîncarea preferată a lui Husein; se bu°n
adulmecînd mirosul grajdului său drag, cu ieslea b
încărcată şi cu jgheabul plin de apă curată. În el
tea o inimă ca de om; îşi ridică în sus coada, pre
tindu-se să ragă, dar stăpînul i-o prinse cu mîna si
puse la loc, între picioare.
— Nu te grăbi, Iusufachi; ia-o spre munte; 0
trecem mai întîi pe la Manolios.
Ianacos îi vorbise cam tare lui Manoîios, alaltăieri
îi spusese nişte vorbe grele, se purtase urît cu el, şi
acum se caia. Era nerăbdător să-l vadă şi să-i ceară
iertare.
— Avea dreptate, nimic de zis, murmură Ianacos,
Vlar nu se făcea să-i vorbesc chiar aşa. Manolios e un
băiat foarte gingaş, pînă şi-un fulg e în stare să-l ră-
nească; iar eu, măgarul de mine, am dat în el cu
barda!
Gîndul îi zbură apoi la părintele Grigoris, la bătrî-
nul Ladas, la Mihelis, la văduvă, înconjură tot satul,
pe urmă se întoarse iar la Manolios.
— M-am purtat cu el urît, urît de tot... murmură
din nou Ianacos. Am uitat că noi, cei patru, sîntem
de-aici încolo legaţi unul de altul pe tot anul, ca un
fel de asociaţi, ca să zic aşa, dar nu pentru parale, ci
pentru paradis 1
Acest joc de cuvinte ce-i veni pe negîndite îl făcu
mai întîi să rîdă, apoi îl puse pe gînduri.
„Drace, gîndi el, nu cumva paralele şi paradisul
sînt una şi aceeaşi? Nu se poate! Nu, nu se poate,
164

" atunci Dumnezeu şi Diavolul — Doamne


pentru cu ^ ^ f. ş. ei una ]«
iartă-ma.- lui un răget de măgar. Se întoarse
Auzi m Hristofis chirigiul, care, călare pe măgarul
şi.l văzu pe ^ Era un bătrÎQ spurcat ia gură şi tare
lui, ieşea însurase de trei ori, făcuse o mulţime de
jjîtru; Şe ^-^ ma. ştia cî^ unii muriserâ; alţii se ri-
copu, ni lume> aşa că scăpase de ei, şi-acum era
sipisera p era om care să au_j ia p^g
mereu vesel m ?
piCIa°nacos se opri în drum, să-l aştepte.
1_ Noroc, bade Hristofis! îl întîmpină el. Vrei
---mi faci un mic serviciu? O sa fii răsplătit.
Stl_- Spune, să vedem! M-am săturat să tot fac ser-
vicii la alţii- ^
— Opreşte-te o clipa la Saracmna, e m calea du-
mitale, şi dă acest bidon părintelui Fotis. Iar dacă
te-o întreba cine ţi l-a dat, spune-i doar atît; un pă-
cătos, şi nimic altceva.
― Ce-i în el, măi Ianacos? E greu? întreba bă-
trînul Hristofis, descălecînd.
— Mîncare, spanac cu orez:
Şi-i povesti întîmplarea.
feătrînul Hristofis izbucni în rîs,
— Ai binecuvântarea mea, Ianacos, spuse el apoi.
Hei, de-ar avea şi Dumnezeu bunătatea ta 1 Atunci
n-ar mai fi pe lume orfani flămînzi şi văduve nemîn-
gîiate. Îl iau, ce mai tura-vura, şi-l duc, să mănînce
sărăcimea!
— Stai, nu te grăbi, Sînt plecat de mai multe zile.
Ce mai e nou prin sat pe la noi? Moş Ladas mai
trăieşte? . .
— Nu crapă aşa de uşor un zgîrie-brînză ca el. Ce
vrei, înmormîntarea costă mult, nu-i. convine. In
sraumb, păcătosul celălalt, căpitanul Furtunas, spinul,
163

nu mai are multe zile de trăit; adună răvaşe


lumea cealaltă.
— Las' că-i bine, o să se ieftinească rachiul I
Ianacos rîzînd. '
— Ba or să dea faliment bărbierii! şăeui
Hristofis.
— Dar cu barosanul de-popa Grigoris ce s-au I
— Trăieşte şi huzureşte, blestemul lui avea-l-as & i
Cică a găsit un leac nou pentru femeile sterpe. Un ]"'
lunguieţ ca un sugiuc, pe care-I vinde cu cotul • o'^
pînă şi femeia cea mai stearpă şi mai rece face eoni
daca înghite un cot. *?
Amîndoi pufniră în rîs.
— Să trăieşti o mie de ani, bade Hristofis! Dac"
mori tu, moare şi veselia. Hai noroc şi sănătate! n
să cumpăr vreo sută de câţi din sugiucul de care soui
să umplu satele de primprejur cu fete şi feciori. '
— Sănătate, dragă Ianacos, şi cîştiguri bune!
Se despărţiră. Dar, după puţin, glasul bătrînuluj
Hristofis se auzi din nou, puternic ca un clopot:
— Şarlatanul, îşi bate joc de cele sfinte! Păi, su-
giucul ăsta, popă hoţoman, l-a descoperit Dumnezeu
cu mii de ani în urmă şi l-a dat lui Adam! bombănea
de unul singur şi toată valea răsuna de rîsul lui.
Manolios îl zări de departe pe Ianacos, care urca
la deal cu măgăruşul lui. Se ridică în picioare cu
inima strînsă şi-şi zise: „Manolios, acum începe mar-
tiriul; ţin' te bine!"
O clipă se gîndi să intre în bordei, să se ascuijdă
în cel mai întunecos colţ; îi era ruşine să fie văzut
de oameni, la lumină, în halul în care se afla. Îşi privi
din nou faţa în oglinjoară. „Numai un diavol, mar-
mură el, numai un diavol poate fi aşa de hîd!" To-
tuşi, gura i se mai dezumflase puţin şi putea vorbi.
Ianacos urca poteca, fredonând un cîntec...
166

1 Hristofis îi deschisese inima, făcînd din


Batrinu „ ^ veselie; dar se bucura mai ales la
ea a fX&" o să-l vadă pe Manolios şi-o să se împace cu
gîI uşurtodu-se astfel de greutatea ce-i apăsa cu^
geS!,nolios stătea în picioare cu faţa în soarele pu^
al amiezii. Inima îi tremura. Îşi aminti de
«""tos care îşi strîngea buzele ca să-şi stăpîneasca
îl ereâ • îşi strînse şi el buzele cît putu mai tare. „O
-mă obişnuiesc, îşi spunea; la început e greu, dar
îtl Ajutămă Doamne!"
-mă obişnu, ş p
l încetul... Ajută-mă, Doamne
cetul cu
Cîntecul domol al lui Ianacos se apropia tot mai
mult Deodată, răsună goarna — veselă, triumfătoare.
Ianacos se căţărase pe o stîncă şi suna din ea, anunţîn-
du.şi sosirea la prietenul drag.
O să apară acum-acum, îşi spunea Manolios, şi-o
să mă vadă; ţin' te bine, inimă!"
― Hei, Manolios, Manolios! se auzi o voce voioasă.
Nu-mi ieşi înainte?
― Iată-mă! strigă Manolios cu slabele lui puteri,
şi ieşi înaintea lui Ianacos.
Acesta ridică ochii, deschise braţele, dar de cum îl
văzu, rămase cu gura căscată, pironit locului. Se frecă
la ochi, nevenindu-i să creadă ceea ce vedea. Mai făcu
un pas, se uită bine şi scoase un ţipăt.
— Manolios! Manolios! Ce-ai păţit, băiatule?
Dădu să-l ia în braţe, dar se îngrozi şi se trase în-
dărăt.
— Ianacos, grăi încet Manolios, dacă nu poţi în-
dura, întoarce-te înapoi.
Şi se îndreptă spre stînă, astfel ca Ianacos să nu-i
mai vadă faţa.
Ianacos îşi legă măgăruşul de-un mărăcine şi-l
urmă. Manolios auzea în spatele lui paşii prietenu-
lui său.
13 - Hristos răstignit a doua oară - voi. I
107

— lanacos,' îi spuse din nou, fără să-ji întoarcă '?•


dacă nu poţi să înduri, du-te înapoi. ' d-'1'
— Pot, pot... răspunse lanacos. Pot, nu fuuvţ
Manolios trecu pragul, intră în bordei, astupa f
restruica şi se ghemui în colţul cel rnai întunec 6"
„M-am ţinut bine, slavă ţie, Doamne!" gîndi el îS
nacos intră şi el şi se aşeză pe vine, în prag. Îşi ^
căciula şi-şi şterse sudoarea de pe frunte.
cîtva timp tăcut.
— Ce-ai păţit, Manolios? întrebă apoi într-u
tîrziu, fără să-fi ridice ochii din pămînt.
— Nimic, răspunse Manolios.
— Cum nimic? strigă lanacos. Diavolul ţi s-a lipit
pe faţă, Manolios! Eşti Diavolul, nu mai eşti tu!
— Ba eu sînt, răspunse liniştit Manolios. Nici-
odată n-jam fost atît de adevărat ca acum.
Tăcu o clipă.
— Niciodată! Niciodată! repetă el, ştergîndu-şi cu
batista faţa care supura.
— Diavolul, ascultă-mă pe mine, ţi s-a lipit pe
faţă! strigă dm nou lanacos, străduindu-se să-şi în-
vingă spaima. Te privesc şi mă înspăimînt... Scoală-te
şi hai de încalecă măgăruşul; o să coborîm în sat.
— Ce să fac în sat? Mă simt bine aici.
— Să te duci la părintele Grigoris. O să-ţi facă o
citanie, să-l izgonească pe Necuratul!
— Ascultă, lanacos! Dacă vrei să-mi faci un bine,
nu spune nimănui nimic.
— O să-i spun numai popii, dragă Manolios. Dacă
fie ţi-e ruşine să cobori în sat, atunci să vină el aici
să-ţi citească o moliftă.
— Nu, nu 1 strigă Manolios, ridicîndu-se foarte
tulburat. E nevoie să am această boală pe faţa mea,
lanacos, e nevoie...
— Nu înţeleg, striga lanacos, ridicîndu-se şi el în
picioare. De ce e nevoie?•
168
^
vesG..
-ă fiu izbăvit, Ianacos; altfel nu, mă izbă-
S te uita aşa la mine, nu. te pot face să în-
5 E secret? . , u ,
Numai Dumnezeu ştie de boala mea, răspunse
r"~~ Tos asezîndu-se din nou îa colţul său, înseninat.
Sm°ai Dumnezeu şi eu; şi sînteni înţeleşi.
iN^_?• (jacă la mijloc e Diavolul? făcu Ianacos cu
iumătâte de gură. n, ,, .... v
' ― aj dreptate, Ianacos, e Diavolul; ai ghicit. Ne-
atul mi-a trimis osînda asta, dar cu îngăduirea lui
Dumnezeu; altfel aş fi fost pierdut
― Ţsju înţeleg, nu înţeleg! repeta Ianacos cu dez-
nădejde.
― Niei eu nu înţelegeam la început, Ianacos... Dar
mai tîrziu am înţeles. Eram nenorocit, acum însă
m-am liniştit. Şi nu numai că m-am liniştit, dar ridic
înîinile spre cer şi-i mulţumesc lui Dumnezeu.
― Eşti un sfînt... murmură Ianacos, cuprins de-
odată de evlavie.
― Sînt un păcătos, un mare păcătos! zise Mano-
lios. Dar Dumnezeu e milostiv.
Tăcură. In depărtare se auzeau tălăngile turmei,
cîmii,care lătrau. Soarele cobora spre aşus- şi în bordei
se furişară primele umbre albăstrii. Măgăruşul, nedu-
merit că tovarăşul lui nu se mai întoarcea, începu să
ragă potolit, rugător, chemîndu-l.
:— Poţi mînca? întrebă Ianacos.
— Lapte; sug cu un pai.
— Te doare ceva?
— Nu, nu mă doare nimic... Gata, Ianacos, destul,
mergi sănătos. Dar dă-mi cuvîntul tău că n-ai să. spui
nimănui... E nevoie, înţelegi, Ianacos? E nevoie sa
stau singur aici şi să lupt.
— Cu Necuratul?
— Da, cu Necuratul.
13*
169

— Şi dacă o să te doboare?
— N-o să mă doboare, nu te teme, Dumnezeu e
mine. Cl1
— Eşti un sfînt... murmură încă o dată Iana^o
Văd că n-ai nevoie de nimeni... Rămîi cu bine; <}^r
să mai vin să te văd, să ştii 1
— Dacă poţi să înduri, Ianacos dragă...
— Pot, pot... Rămîi cu bine!
O clipă, prin cap îi trecu gînrlul năstruşnic să [?.
mîna lui Manolios şi să i-o sărute, dar se reţinu. Treci'i
pragul, îşi dezlegă măgăruşul care dădea din coadă
fericit şi, fără a se mai uita înapoi, porni la vale.
— Lumea-i o taină, o mare taină, murmură e]
coborînd muntele. Nu poţi nici măcar să-l deosebeşti
pe Dumnezeu de Diavol... De multe ori — Doamne
iartă-mă — au aceeaşi înfăţişare!
A doua zi, înainte de a se lumina bine, Manolios îl
zgîlţîi cu piciorul pe Nicolios, care dormea fericit, cu
faţa în sus, în saiaua oilor.
— Nicolios, scoală-te! Vreau să-mi faci un bine.
Capul ţuguiat al ciobănaşului tresări din somn, bui-
măcit; deschise pleoapele, mahmur; albul ochilor îi
scînteie furios în umbra dimineţii. .:
— Ce vrei, spune? mormăi el, căscînd.
— Scoaiă-te, du-te de te spală ca să te trezeşti bine,
şi după aceea îţi spun... Hai, fii bun!
Nicolios se ridică bombănind, apoi îşi întinse oa-
sele, lăsînd să i se vadă burta înnegrită de soare. Bra
ţele, coapsele şi pulpele îi erau ca brumate, acoperit
cu un păr negru şi lucios. Mirosea a cimbru şi a ţap
— Fă-ţi cruce, îi zbe Manolios. Chiar dacă nu ţi-e
faci niciodată, astăzi trebuie să ţi-o faci, Nicolios.
— Hm, fleacuri, baciule... mormăi ciobănaşul.
170

'itinse din nou, de-i trosniră toate încheietu-


Şi se n munte, unde crescuse laolaltă cu berbecii,
rile. Sus p nicjociată nevoia să-şi facă cruce şi nici să
nU siroM biserică. Ce-i trebuiau lui toate astea? Nu
se duca^ ^ ^ sănătos, să se însoare cînd i-o veni
vOia să facă copii, să aibă o turmă a lui de oi şi să
V^n^i la bătrîneţe verde şi tare ca tuf anul... Crucile
Sfintele Fecioare erau pentru cei de la cîmpie.
Ş1 Manolios se aşeză pe prag şi aşteptă ca Nicolios să
spele şi să se trezească de-a binelea. In timpul
Se pţii luase o hotărîre aprigă; nu închisese ochii nici
"clipă, şi Dumnezeu se luptase tot timpul, în el, cu
Diavolul. In zorii zilei, Dumnezeu birui, şi Manolios
duse s'ă-l scoale pe Nicolios, zgîţîindu-l cu piciorul.
jat?-mă! făcu Nicolios, trecîndu-şi degetele prin
nletcle ciufulite. M-am trezit. Acum spune-mi, ce vrei?
"―. Nicolios, zise Manolios cu o voce domoală, as-
cultă-mă cu luare-aminte. Dacă ţi-e frică, nu te uita la
mine; uită-te în altă parte, dar ascultă bine tot ce am
să-ţi spun.
― Ascult, rosti Nicolios, şi-şi întoarse privirea în
altă parte, ca să nu-l vadă pe baciul lui.
— Ai să cobori în sat şi-ai să te duci acasă la stă-
pînul nostru ăl mare. Pînă atunci, o să se facă ziuă
bine, poarta o să fie deschisă şi intri înăuntru. Străbaţi
curtea, apoi o iei la dreapta, spre căsuţa de jos, unde se
află războiul. Acolo o să dai de logodnica mea, Lenio.
— Lenio?! făcu Nicolios, răsucindu-se către Mano-
lios, cu o strălucire ascuţită în ochi.
— Da, o să dai de Lenio şi să-i spui... Ascultă bine
vorbele mele, Nicolios, şi întipăreşte-ţi-le în minte. Să-i
spui aşa: „Manolios îţi trimite bineţe şi te roagă să
pofteşti sus pe munte; vrea să-ţi vorbească". Nimic
altceva; să-i spui vorbele astea şi să pleci numaidecît...
Ai înţeles?
— Am înţeles; e treabă uşoară. Am şi plecat.
171

Şi ridică piciorul să pornească, nerăbdător să


în satul din vale.
se vădi
— Stai, stai, ied sălbatic! făcu Manolios, apucţ
du-l de braţ. Dacă te-o întreba cum o duc, spune-i n*
o duc bine; să nu care cumva să-i mărturiseşti, nap* *
stocule, că-s bolnav. Bagă de seamă!
— N-avea nici o grijă, baciule. Am să-i spun? q
duce bine!" şi-am s-o iau la sănătoasa.
— Pleacă!
Nicolios parcă prinsese aripi la picioare. Dispăru cît
ai clipi din ochi.
Lenio se trezise de mult. Fiersese ceaiul de izmă
turnase în el şi puţin rom şi i-l ducea stăpînuîui, bătrî-
nul Patriarheas. Durdulie, nepietănată, desculţă, urca
scara de piatră, ciripind ca un sticlete.
Bătrînul boier se ridicase în capul oaselor pe patul
lui moale; privea pe fereastră, de sus, de la el, acope-
rişurile caselor ţărăneşti din Licovrisi. Îi lua la rînd, în
gînd, pe toţi sătenii, bătea la fiecare uşă, intra în case,
spunea cîte o vorbă bună şi pleca mai departe. Apoi
ajungea cu închipuirea pe munte, arunca o privire gră-
bită pe deasupra oilor, dădea cu ochii de Manolios, şi-l
cuprindea furia. „Auzi ce îndrăzneală, să mi se împo-
trivească mie, şi cine: un pîrlit de argat! Cică nu-i
pregătit sufleteşte... Are şi el swflet!... Hm, nenoroci-
tule, dacă n-o iei pe .Lenio pînă la sfârşitul lui aprilie,
să nu te mai văd în tîrla mea, să te cari înapoi la mî-
năstire, să trăieşti acolo ca un eunuc. Să te duci dracu-
lui, nerecunoscătorule! Tu i-ai sucit minţile feciorului
meu, tu! L-ai făcut să-i fie milă de sărăcime; cică oa-
meni sînt şi ei, fraţi de-ai noştri! Auzi colo! Toate as-
tea sînt bune şi sfinte, nu zic, dar să le asculţi la bi-
serică, atunci cînd le spune popa, duminica, de pe
amvon, iar nu să vii acasă şi să le treci în fapte, nă-
tîngule! Numai un smintit face sşa ceva!"
172

deschise uşa şi intră cu ceaiul de izmă. Gîn-


^M'"bătrînului Patriarheas se desprinseră deodată de
^Ur 1 lui Mihelis, şi se opriră asupra acestei codane
la nul 'piină de vino-ncoa', care îi aducea tava cu
ştre" wănîndu-şi trupul fraged şi mlădios. Cu pleoa-
CST ne^umătate închise, o privea printre gene cum se
6 ia şi-i admira sînii obraznici, coapsele rotunde,
apr°nchii tari... „Ce să fac cu tine, porumbiţo? îşi spu-
gen în sinea lui. Păcat că eşti fiica mea... Tot aşa era
"emaică-ta în tinereţe — Dumnezeu s-o ierte! — şi
într-o noapte..." Boierul oftă adînc .
― Qnm te simţi astăzi, stapme r ii întreba Lenio cu
„lasul ei unduios. De ce oftezi?
° ― Cum să nu oftez, Lenio r Am de turca cu pn-
copsitul de îecioru-miu şi cu Manolios. Ãştia doi or să
mă ba^e în pămînt... Te-ai dus alaltăieri pe munte şi
l-ai văzut; ce ţi-a mai spus sturlubaticul?
.― Ce să-mi spună, stăpîne! făcu Lenio oftînd şi ea
si asezîndu-se jos lîngă pat, la picioarele bătrînului. Aş
crede că l-au călcat ielele... Abia vorbea, aiura şi i se
încurca îimba în gură,.. În loc să se uite la mine ca un
bărbat, îşi îăsa ochii în pămînt sau şi-i ridica la cer, fe-
rindu-se să mă privească... Nu ştiu ce să mai zic, stă-
pîne. Ar fi bine să te duci cu el la părintele Grigoris
să-i facă o citanie... 3Ski rîde, stăpîne, Manolios e rău
de tot!
Bătrînml libidinos se uita cu rîvnă la Lenio, urmărin-
d-o cum se mişcă şi cum se roşeşte. Oftă din nou.
— îl iubeşti, fă, ia spune? o întrebă el, şi începu să
soarbă cu zgomot ceaiul de izmă.
— Ce să-ţi spun, stăpîne? răspunse Lenio. Pe ăsta
mi l-ai sâes, pe ăsta îl iau, dacă mi-ai fi dat altul, aş fi
luat altul. Toţi bărbaţii sînt la fel, după mintea mea cea
îngustă.
— Chiar şi ăia bătrîni, Lenio? întrebă boierul, cli-
pind din ochi.
173

— A, nu! i-o întoarse răspicat codana, jignită V


besc numai de cei tineri. J
— Pînă la ce vîrstă? stărui bătrînul.
-r~ Pînă la vîrsta cînd sînt în stare să facă copii "
punse fără şovăială Lenio, ca şi cum ar fi avut o Iun ^
pricepere în astfel de chestiuni, rostindu-se asupra 1
cu hotărîre şi fără ocol.
— Lenio, tu nu eşti proastă, şi-o să ajungi departe
ascultă-mă pe mine. Văd că ştii ce vrei. '
Fetişcana chicoti şi se ridică; luă ceaşca goală si
porni spre uşă.
— în cîte ale lunii sîntem azi? întrebă bătrînul.
Lenio numără pe degete: duminică, luni, marţi...
— Douăzeci şi şapte aprilie, răspunse ea.
— Hm, o să mai aşteptăm încă trei zile, pînă o bine-
voi să ne dea un răspuns excelenţa sa Manolios. Dacă
şi-o pierde minţile cu totul şi-o să dea cu piciorul la o
podoabă ca tine, fii fără grijă, Lenio, o să-ţi găsesc eu
un bărbat mai bun, un bărbat adevărat, care să nu um-
ble cu tot felul de trăznăi şi cu vorbe fără noimă; şi-o
să-ţi umple casa de copii. Tu să fii sănătoasă! Astăzi
am de gînd să mă scol şi să mă duc la biserică, apoi să
dau o raită prin sat... Adu-mi să mă primenesc.
„Babalîc desfrînat! murmură Lenio coborînd scara
şi chicotind de parcă ar fi grdilat-o cineva. Cum mă
mai sorbea din ochi... Pe legea mea, dacă nu mi-ar fi
tată, l-aş face pe hodorog să mă ia cu cununie, şi de
n-ar fi în stare să facă copii, pagubă în ciuperci, că
n-a pierit lumea; sînt destui alţii, slavă Domnului, în
stare de asta. Însă Diavolul şi-a vîrît codiţa şi a făcut
aşa cum a vrut el. Dar nu-i nimic, că nici cu Mano-
lios nu mi-e ruşine!"•
Chiar în clipa aceea apăru în pragul porţii Nico-
lis. Era înfierbîntat, din trup îi ieşeau aburi calzi,
curtea se umplu de o duhoare aspră de ţap. Semăna,
174

t cu un ţap ridicat în două picioare, lucios,


pe-i drep , ^tjmaş . dar semăna şi cu un tînăr arhan-
ţjjtun^f > ^ văzu, Lenio se opri în loc, înfiorată.
ghel yin j e şj asta? murmură ea. Parcă ar fi cio-
lDf Nicolios. Ia te uită ce mare şi îndrăzneţ s-a
bănaşu miroase de tare! A început să-i mi-
făcut; ş1 .i"
cine cauţi? strigă ea tare. Tu eşti,
vrei
k1^?U smt, Nicolios! răspunse tînăml păstor cu
1 s răguşit, ca un cocoşel ce-şi încearcă primul cucu-
. y\%;h măi, te-ai făcut bărbat în toată firea! Ce
rei?
— Manolios m-a trimis cu noaptea-n cap sa-ţi spun
doua vorbe. Şi iată, am venit.
― Manolios? făcu Lenio, cu inima zvîcnindu-i în
piept, şi se apropie de Nicolios. Nu ţipa aşa, că nu eşti
pe munte; vorbeşte mai încet. Ce ţi-a poruncit să-mi
spui?
―. Iacă, Manolios îţi trimite bineţe şi te roagă să
pofteşti sus pe munte; cică vrea să-ţi vorbească.
— Asta-i tot? Bine, spune-i că o să vin... Stai, nu
pleca. Cum o duce Manolios?
— E bine, e bine! strigă Nicolios, şi-o luă la fugă
cît îl ţineau picioarele, împrăştiind în urma lui mirosul
acela pătrunzător de ţap.
Mihelis ieşea tocmai atunci din casă, îmbrăcat în
haine de duminică, proaspăt ras şi pieptănat cu în-
grijire. Se gătise de biserică, deoarece voia să asculte
Evanghelia, dar mai întîi dorea s-o vadă pe Mariori.
Strălucea în mijlocul curţii, falnic ca un vultur. Lenio
se opri o clipă în loc şi-l privi cu admiraţie. „Aşa tre-
buie să fi fost şi tatăl meu în tinereţea lui, gîndi ea;
ca sfîntul Gheorghe!"
175

— Bună dimineaţa, Lenio! spuse Mihelis


du-şi în cap căciula pe care o avea în mînă. Mă 1 n"
biserică. lle
— Să-ţi ajute Dumnezeu, stăpîne! răspunse î
cu un glas ironic. Numai să ai grijă să te duci dre r
biserică, să nu greşeşti cumva cărarea. ??'
— Tu ştiu că n-o s-o greşeşti pe-a ta; o să te d
drept la Manolios, după cîte mi se pare... făcu Ml
lis, care văzuse curierul plecînd. N-ai de ce s" *!'
plîngi, nu-i aşa?
— Nu mă plîng de loc. Cine ţi-a spus că mă plîh„ o
i-o întoarse fata, înţepată. Ce să faci, sîntem si n^
slugile, oameni, şi Dumnezeu nu vrea să ne plînoen!
Iar dacă Manolios s-ar îmbrăca cu hainele taie,°st
pîne, ar fi şi el un boieraş.
— Ai dreptate, ai dreptate, Lenio; numai haine.
ne deosebesc, răspunse Mihelis ieşind pe poartă.
In olipa aceea, bătu clopotul la biserică pentru
liturghie.
— Mă duc, Lenio, mai adăugă el. Şi să ne aduci
veşti bune de la munte!
— Iar tu de la fata popii! strigă în urma lui Lenio,
care nu rămînea niciodată datoare cu răspunsul.
în biserică plutea un miros plăcut de ceară şi tă-
mîie. Icoanele mari de la altar străluceau; pereţii, de
la lespezile de piatră pînă în vîrful cupolei, erau aco-
periţi de sfinţi şi de îngeri cu aripi multicolore. Cînd
intrai în această străveche biserică bizantină, aveai
simţămîntul că pătrunzi într-un paradis plin de pă-
sări minunate şi de flori înalte cît omul, unde îngerii
săreau din floare în floare, culegînd mierea, ca nişte
albine uriaşe. Sus, pe boltă, deasupra capetelor cre-
dincioşilor, stăruia năprasnic, ameninţător, Atotpu-
ternicul.
176

• pe lespezile de piatră, oamenii se mişcau în-


Iar -încolo, tot ca nişte albine; treceau prin (aţa
ace Ş1 'h înhia i l ăt
coace ** *"moenuncheau, se închinau şi le sărutau,
icoane o ^toiJeau m mijlocul mulţimii şi stăteau ne-
apol.S.6în picioare, ascultînd evlavioşi slujba, bărbaţii
clintiţj?emei]e m spate. Lîngă masa unde se vînd lu-
' ' se ţine cutia de mile erau stranele frunta-
Dar astăzi nimeni nu ştia dacă boierul Pa-
"T^satului. D
• 'heas o să vină sau nu; cît despre căpitanul Fur-
triars acesta se zvîrcolea în patul lui şi urla de dureri,
l l hlii li ii
s acesta p ş
Numai învăţătorul era acolo, cu ochelarii lui mici pe
as si cu gulerul alb, curat, iar alături de el, moş
?idas, de pe buzele căruia picurau murmure înveni-
nate, îl văzuse în ajun pe Ianacos, care-i adusese veşti
proaste: pretindea că zdrenţăroşii, ce rătăceau pe dru-
muri de trei luni de zile, îşi vînduseră toate inelele şi
nu mai rămăseseră decît cu degetele. Ce să facă
bătrînul Ladas cu degetele goale? Ce să facă el cu
urechile lor, fără cercei în ele? Îşi blestema soarta.
„N-am noroc, şi pace! gîndea stînd în picioare în
strana lui. Ar fi trebuit ca satul distrus de turci să fi
fost mai aproape de Licovrisi, ca să ajung mai repede
la ei... Acum, cu ce m-am ales eu că ei au fost goniţi?
Cu nimic! Ce ghinion! Să-i ia dracu 1"
Credincioşii intrau în biserică, zvîrleau cîţiva golo-
gani în cutia de mile, luau o luminare, îşi făceau cruce
şi înaintau spre icoane. Dar gîndul bătrînului Ladas
era departe... „Bine c-a semnat, prostănacul, chitanţa
pentru cele trei lire; dacă eram eu în locul lui..."
Dar n-apucă să-şi termine gîndul; o statură masivă
veni şi se aşeză alături de el, făcînd să scîrţîie strana,
Ladas întoarse uşor faţa, ofticat, şi-l văzu pe bătrînul
Patriarheas cu obrajii palizi, buhăiţi, cu ochii tulburi,
cu buzele galbene şi uscate. „Numai crapă o dată
porcul ăsta de boier", îşi zise în gînd, în timp ce-l sa-
luta cu o înclinare a capului.
177

— Grabnică însănătoşire, boierule! rosti cu i


tate de gură, apoi se întoarse din nou la neno ^^
rea lui. r°ci~
Peste puţin," îşi făcu apariţia în biserică şi MiW,
întîrziase, fiindcă trecuse mai întîi pe la Mariori 1S'
re-i trimisese vorbă că-l aşteaptă, vrînd să-i vorbeas*?"
Era singură acasă, numai cu bătrîna ei doică, su°^'
şi devotată. ' a
— Ai întîrziat... Îl întîmpinase Mariori, care stat
în dosul porţii şi-l aştepta. a
Era gătită şi ea cu hainele cele mai bune; la an
avea o salbă de galbeni cu efigia sfîntului Constantin
moştenite de la mama ei. Îşi înroşise obrajii palizi cu
sulemeneala ce i-o adusese aseară, pe ascuns, Ianacos
Dar ochii îi erau umflaţi, parcă plînsese, şi aveau cear-
căne mari, vineţii. În mînă ţinea o batistuţă, pe care o
ducea din cînd în cînd la gură.
— De ce m-ai chemat? întrebă Mihelis neliniştit.
De ce eşti tristă, draga mea Mariori?
-— Tata se grăbeşte, răspunse Mariori, şi-şi lăsă
ochii în jos. Se grăbeşte, vrea să ne cununăm.
— Dar n-am spus că de Crăciun, dragă Mariori?
Nu s-a împlinit încă anul de cînd a murit mama, şi
nu se cade...
— Dar el se grăbeşte... repetă tînăra fată cu jumă-
tate glas. In fiecare zi bombăneşte, se scoală noaptea,
se plimbă prin odaie, nu mai poate dormi.
— De ce? Ce-a păţit? De ce atîta zor?
— Nu ştiu, dragul meu Mihelis, nu ştiu... murmură
Mariori cu glas tremurător.
Ştia ea bine de ce se grăbea tatăl ei s-o mărite, dar
nu putea să-i spună asta lui Mihelis. Simţea în trupul
ei, în măruntaiele sale chinuite, că bătrînul avea drep-
tate şi că trebuiau să se grăbească.
— Tata n-a iubit-o pe mama, vorbi Mihelis. Ea
era mai mare ca el, îmbătrînise, începuse să-l cică-
178

isju putea s-o mai sufere, şi cînd a murit nu


"" » ău după ea. Cu toate astea, i-e ruşine să
i-a PariU,.jna. Nu s-a încheiat încă un an de la moar-
calce da' ^ ^ ^ boierul satului, trebuie să fie pildă...
tea T'Â dragă Mariori?
înţ înţeleg, înţeleg... Dar îţi spun că tata se gră-
"""" si se ceartă mereu cu mine... Nu mai pot 1
bef6 eni să tuşească, dar se stăpîni; îşi duse batista
" în mîna lui Mihelis, mînuţa ei slabă tremura,
•o °" de transpiraţie. Flăcăul se uită la ea şi se spe-
' ^într-adevăr, fata .se topise de tot; sub piele i se
ghiceau oasele şi pe frunte i se vedea parcă ţeasta
caţ― Draga mea Mariori... murmură el, strîngîndu-i
inîna la piept. Draga mea Mariori... Îi şoptea galeş,
ca si cum ea ar vrea să plece şi el ar vrea s-o ţină,
si cum fata n-ar fi fost decît un pumn de nisip
ce-i alunecă din mînă.
― Dragul meu Mihelis! îngînă tînăra fată, stră-
duindu-se să-şi stăpînească plînsul. Du-te, Mihelis;
du-te la biserică. Vin şi eu în urma ta... Am întîr-
ziat; hai, du-te, şi Dumnezeu să ne ajute!
Mihelis îi luă capul şi i-l strînse un moment Ia
piept. Trupuşorul ei firav tremura tot.
— Dumnezeu să ne ajute! murmură ea din nou,
şi intră grăbită în casă, unde căzu, pe jumătate le-
şinată, în braţele bătrînei sale doici.
Mihelis deschise încet poarta şi porni repede spre
biserică; simţea cum inima i se înăbuşea în piept.
Biserica se lumină parcă la intrarea lui. Înainta şi
se opri, în picioare, lingă strana tatălui său. Bătrînul
îşi întoarse ochii spre el şi-l privi cu admiraţie şi
mîndrie. „Aşa eram şi eu, gîndi în sinea lui. Aşa
eram şi eu odată, cu mulţi ani în urmă... Ah, viaţă,
viaţă ticăloasă, cum te duci ca un basm!"
179

între tiinp, Lenio se pieptănase, îşi dăduse


de flori pe păi şi piept, îşi pusese năframa «alb**
cu i'rangjuTÎ roşii, pe care i-o dăruise stăpînuf e'^j*
Paşti, şi apateă pe ulicioarele mai dosnice ale saM •
ca să iasă la poteca ce ducea pe muntele A?*
cioare.
Slujba de la biserică se terminase. Sătenii se • •
piră în piaţă, cu straiele şi cu sufletele lor de du'S-~
nică; unii începură să se plimbe în sus şi în jos *?!"
intrară în cafeneaua lui Costantis să tragă o du \?
şi să se mai înveselească puţin. *a
Aga stătea ca de obicei sus, în ceardac, şi îşi fUn
narghileaua, avînd în dreapta lui seizul cu trîmbit'1
iar în stînga pe Iusufachi, care mesteca sacîz si?
turna rachiu să bea. Bătrînul agă îşi închidea pe ju.
măfate ochii urduroşi şi privea printre gene jos, în
piaţă, spre sătenii lui, aşa cum îşi priveşte ciobanul
turma sa de oi, cu îngăduinţă şi duioşie. Aga ştia
că el e om şi ceilalţi nu sînt decît oi; că lui îi e hă-
răzită carnea şi celorlalţi legumele. Ca atare, îi lăsa
să pască în pace, spre a-l îndestula cu Iîna şi cu car-
nea de care avea nevoie el.
Lenio urca muntele sprintenă ca o căprioară. În
inima ei simţea dinainte ce voia să-i spună Mano-
lios: că nunta se va face chiar săptămîna asta, că
zbuciumul lor se va sfîrşi, că va începe o viaţă nouă,
o viaţă adevărată şi pentru ei — ziua, cu grijile casei
şi ale gătitului mîncării, noaptea, cu îmbrăţişări, iar
după nouă luni, legănarea pruncului... N-o să mai
fie slugă, o să fie şi ea o femeie cu adevărat, o mamă...
Ii pîăcea tare mult de Manolios. Era liniştit, har-
nic, frumos, cu bărbuţa blondă, cu ochii albaştri, cu
chipal blajin, ca un adevărat Hristos. Inima i se des-
prindea din piept şi zbura înainte, urca muntele,
ajungea la stîrtă, se rotea de eîteva 011 pe sus prin
văzduh, apoi se aşeza pe umăral hâ Manolios ca o
380

„..
blîndă, grasă, cu pene iranroase, cu pî-
Q^pea nnîttgîie-toir de ceafă fi de
J pgrane că stă pe sîî»ca «ea mare, unde
urcuşul, şi mă aşteaptă.!>e buna seamă
iC- iitia fai zboară, ca şi a mea", îşi spuraea Lenio,
C%Wt adevăr- Mamoîios stătea pe sfi»ca cea mare
• • tergea mereu faţa umflată, care-i crăpase din
n°U\fi-e milă, imne milă de ea, sănnaaTia! gîndea el,
n"-l n-am încotra... Trebuie să mă izbăvesc de orice
• tă să fiu <cai sufletol oarât, bq tâmpul fără prihană,
Tsă' fiu vrednic " _
Ciuli urechea şi auzi un foşnet de paşi sprinteni şi
sori; o adiere <le vîat îi aduse o saaixeasmă plăcută
de apă de flori; nările îi palpitară. Cunoştea bine mi-
reasma aceasta; era parfumul lui Lenio.
,Vine! vine! tremură el. Vine! Uite-o!"
într-a&evăT, Băfeama galbenă se ivi pe potecă. Le-
nio se opri 0 clipă din mers, îşi puse mîna streaşină
la ochi, fi-l zări «us, pe stînca <ssa mare, pe logodni-
cul ei, cu faţa aplecată în jos, aşteptînd-o. Îşi înce-
tini pasul.
„Uite-o î" Tepetă Manolios, ridicîndu-şi capul şi
sărind deoparte în picioare; dar rămase pe loc.
Lenio îşi lăsă faţa în jos, prefăcîndu-se că nu-l
vede, spre a-l sili să-i iasă înainte, ca de obicei, să
o cuprindă de mijloc şi să o ajute să urce... De data
asta însă, Manolios nu se grăbea să-i iasă în cale.
— Hei, Maoolios! sixigă fata, nemaiputîndu-şi
stăpîni nerăfedarea.
Manolios nu răspunse; stătea sus pe stîncă, tăcut,
nemişcat. Leaio începu să alerge, se apropie de
stîncă şi-şi ridică ©pliii sjpre -el. Dar cînd îl văzu,
scoase um ţipăt:
— Sfîntă Fecioară l
181

Şi se prăbuşi la pămînt. Manolios coborî la e


ajute. Dar Lenio îşi acoperi ochii cu braţul r u
să nu-l vadă, iar cu mîna dreaptă îl împingea de V'^'
ea, să n-o atingă. lnSă
— Fugi... fugi! striga, plîngînd cu hohote. pu„.
— Priveşte-mă, priveşte-mă încă o dată, Le •
spuse Manolios cu glas domol. Priveşte-mă' bine
te scîrbeşti de mine, să scapi...
— Nu, nu! plîngea nefericita fată. Du-te! Futr-
Manolios se întoarse şi se aşeză din nou pe stîn"
O bucată de timp tăcură amîndoi. Apoi Lenio sra.^'.
— Ce ai? Pentru numele lui Dumnezeu, spun '
ce ai? ^
— Lepră... răspunse Manolios liniştit. -
Lenio se cutremură. Îşi întoarse faţa spre sat.
— Mă întorc acasă, spuse ea. Pentru asta m-ai
chemat?
— Da, pentru asta, răspunse Manolios cu acelaşi
glas domol. Acum eşti în stare să mă mai iei? Nu.
Eşti în stare să faci copii leproşi ca mine? Nu. Du-te!
Tăcură din nou amîndoi. Nu se mai auzea decît
scîncetul jalnic, dureros al tinerei fete.
— Rămîi cu bine, Lenio! spuse Manolios, şi porni
înapoi, spre stînă.
Lenio nu răspunse. Îşi şterse ochii cu năframa gal-
benă şi privi în jurul ei; nu ştia ce să facă, nici în-
cotro s-o apuce. Manolios dispăruse; pămîntul începu
să se învîrtească iute cu ea.
Soarele era la amiază. Nu se auzea decît clinchetul
tălăngilor de la oile care se întorceau să se adăpos-
tească de căldură la umbra stejarului mare şi stufos.
Un sunet de fluier răsună o clipă, ca un zvon în pus-
tiu, dar îndată tăcu şi el, mîhnit parcă.
„Lepră... lepră..." repeta în sinea ei Lenio, tremu-
rînd. În văpaia amiezii, tremura şi clănţănea din
dinţi.
182

a stat oare prăbuşită peste pietre? Nu-şi putea


ma I se păi'ea că au trecut mii de ani, dar,
da s^a nu se scurseseră decît cîteva clipe, deoarece,
fireş e, .jjc- g- piece) soarele era tot sus, la amiază,
Sntit pe boltă. ^
Sunetul fluierului se auzi dm nou, vesel şi trist,
tăruitor, ca o fiinţă care plîngea, cînta şi ţipa în pus-
S- f. te departe de lume neputînd îndura singurăta-
Fără să ştie ce face, fără voia ei, Lenio se îndreptă
spre fluierul care striga. I se părea că pe ea o strigă,
? se părea că o cheamă cineva şi se îndreptă într-a-
polo zdrobită. Rămăsese şi ea singură, printre aceste
pietroaie încinse de arşiţa soarelui... Părăsită, mîhnită,
nu putea să îndure nici ea pustietatea. Înainta fără
să ştie încotro. Sunetul fluierului se auzea tot mai pu-
ternic, tot mai stăruitor, tot mai rugător... Atrasă de-o
putere de neînvins, mergea aşa, în neştire.
Pe neaşteptate, sub un stejar uriaş, cu o coroană
stufoasă, într-un prislop, zări oile cate răsuflau greu,
cu gîturile întinse la pămînt, după puţină răcoare.
De departe, numai două oi se zăreau răzleţe, parcă
se fugăreau, parcă se luptau. Iar lîngă ele, în picioare,
ciobănaşul, pe jumătate gol, sărea şi ţopăia laolaltă
cu ele, cu un caval la gură, din care cînta... Din
cînd în cînd, se oprea din cîntat şi scotea nişte stri-
găte sălbatice, bătea din palme, behăia întărîtat, apoi
începea din nou să cînte, şi mai cu foc...
Vrăjită, Lenio înainta încet. Ciobănaşul, cu spatele
spre ea, n-o vedea. Lenio vedea acum totul limpede:
un berbec cu lînă bogată, cu coarne mari, răsucite,
fugărea o oaie albă; uneori o încăleca, oaia scăpa şi
fugea, berbecul alerga după ea, îşi zvîrlea cu furie
picioarele din faţă, o înhăţa din nou, se arunca asu-
pra ei şi mugea surd, ca şi cum ar fi implorat-o... Iar
183

sal
ciobănaşul urmărea goana lor ţopăind, sărind în
implorînd o dată cu berbecul şi scoţî«d nişte
sălbatice, spre a-l încuraja:
— Haida, Miţosule... Pă ea, Miţosule, H-u tt ^
striga el într-una, iar cînd nu striga, cînta din cav 1
Lenio ajunse în spatele ciobănaşului şi îşi Oprj /
suflarea, rămase cu gura deschisă, gîfiia. Sînii o du
reau cumplit.
Acum, oaia parcă obosise, parcă nu mai avea n
teri să reziste şi se dădu bătută. Miţosul sări în sr>-
narea ei, o acoperi toată, îşi scoase limba şi încen
s-o lingă şi s-o muşte de ceafă; lîna îi era udă de
bale, în aer plutea o duhoare de mascuL
Nicolios zvîrli fluierul, aruncă de pe el ultimul ves-
rnînt şi, în pielea goală, năduşit, se porni să joace si
se bîţîie din şale, întocmai ca berbecul.
Vinele de la gîtul lui Lenio se umflară, ochii i se
împăienjeniră. Deodată, în toiul dansului său, Nico-
lios se răsuci; o văzu acolo; se năpusti asupra ei şi-o
trînti jos, pe iarbă, alături de oaie şi berbec.
Lenio au făcu aici un gest de împotrivire.

— Află, agă, că bietul căpitan Furtunas e rău de


lot Oasele capului nu i se mai prind la loc. Şi ce n-am
făcut, crede-mă! L-ara oblojit cu buruieni, l-am uns
cu alifii! Părintele Grigoris i-a citit rugăciuni; o ţi-
gancă i-a dat în cărţi; am aprins o luminare la icoana
sfîntului Pantelimpn, tămăduitorul; ba i-am dat să
mănînce şi fudulii de motan, căci se zice că pisicile
au şapte suflete în ele. Dar totul a fost. În zadar!
Nici Dumnezeu, nici Diavolul nu vor să-l mai vin-
dece pe sărmanul căpitan.
.Aceste cuvinte fură rostite de baba Madalenia, ca-
re-şi muşcă însă numaidecît limba, ca şi cum n-ar fi
vrut să i se audă ultimele vorbe.
— Fii, drace, surd, surd! mormăi ea, şi gura în-
cepu să-i turuie din nou. Azi-dimineaţă l-a chemat
pe Miheris, feciorul boierului Patriarheas; cică vrea
să-i scrie el testamentul; acum mă duc să-l chem pe
părintele Grigoris, să-l împărtăşească. Căpitanul nos-
tru a ridicat ancora, agă? se pregăteşte să pornească
în larg. Adineauri m-a chemat şi mi-a spus: „Tuşă
Madalenia, fă-mi plăcerea, du-te la agă şi spune-i aşa:
Multe salutări de la căpitanul Furtunas, spînul cu
iaţa de muiere, că ridică pînzele şi pleacă; să ne în-
14*
185

tîlnim cu bine!" Şi iată am venit, agă; eu sînt bab-


Madalenia. d
Aga, mahmur, cu ochii cîrpiţi de somn, cu obra""
buhăiţi, desculţ, nepieptănat, nespălat, încă, şedea n*
sofa şi-şi sorbea cafeaua, să se trezească. O ascul?6
pe baba Madalenia, a cărei gură nu se mai oprea
cum ar asculta răpăitul ploii. Cînd, în sfîrşit, bătrîn
tăcu, aga căscă lung şi mormăi plictisit:
— Dar cu creierul cum stă, bre?
— îi merge ca un ceasornic, agă.
Aga căscă din nou, şi mai plictisit.
— I-e frică? întrebă el apoi cu gura încă deschisă
după căscat.
— De loc, de loc, agă. De-i vorbeşti de Dumne-
zeu sau de Diavol, el rîde. Doamne, iartă-mă! Nu-i
pasă de nimic.
— Mai bea? t
— Da, bea; dar puţin...
— Bine; du-te şi spune-i că după ce m-oi trezi o
să vin să-mi iau rămas bun de la el; o să vin cu sei-
zul să-i sune din trîmbiţă şi cu micul Iusuf să-l des-
fete, cîntîndu-i maneaua care-i place lui. Ştie el care.
Acum îmi iau cafeaua; pe urmă fumez un ciubuc şi-o
să beau un rachiu; apoi o să-l pun pe Iusufachi să
mă scarpine la tălpi, ca să mă trezesc de-a binelea;
după aceea o să vin... Ascultă aici, baccea: să-i spui
să nu care cumva să se grăbească să moară înainte
de-a veni eu! Să mă aştepte, bre. Hai,, du-te 1
Căpitanul Furtunas, galben ca lîmîia, sfrijit, nemai-
avînd sub pielea-i tăbăcită decît oasele goale, cu capul
înfăşurat bine într-un brîu lat, roşu, ca să-i oprească
sîngele, se rezemase cu spinarea de perete şi stătea
calm, nepocăit şi neînfricat. Ochii lui mici, sclipitori
şi vioi, ca ai maimuţei pe care o văzuse cîndva la
Odesa, îşi păstrau vechea lor strălucire.
186

el Pe ° măsuţă? se aflau sticla de rachiu,


!%i "o statuetă de ghips a reginei Victoria a
luleţu * care Q cumpărase odinioară într-un port
Angliei, ^ sjată o boieroaică adevărată, îşi spusese
'» j văzuse; o femeie bine trăită, cu piept bogat,
rf . i ,e _" Şi o luase. De atunci, statueta era nelip-
'rn* le lîn°ă el. „Asta e femeia mea, zicea adesea.
Sit'f ind în°rîs; cu toate că are o mustaţă mai mare
caj • rotj privirea în jurul lui, contemplînd interiorul
smeliei sale: pereţii murdari, grinzile năpădite de
păianjeni, poliţele goale, un cufăr lung plin de
drenţe, o pereche de cizme vechi, nişte flanele şi
nişte fiare ruginite, o cană de apă în firidă, o dami-
geana cu rachiu într-un colţ. Îşi opri ochii, cîte puţin,
asupra fiecărui lucru, spre a-şi lua rămas bun de la
toate. Privirea-i stărui mai îndelung asupra unei fo-
tografii vechi, atîrnată pe peretele din faţă. Era o fo-
tografie mare, îngălbenită, a corăbiei lui scufundată;
se vedeau pînzele umflate, în vînt, drapelul grecesc la
pupă, o sirenă cu sîni mari la proră. Iar el, căpitanul
de treizeci de ani, pe punte.
Gmdurile i se urcară pe bord. Corabia din foto-
grafia pătată de muşte ridică ancora, ieşi din cadrul
ei şi porni în larg. Dar se lăsase parcă o ceaţă groasă,
prin care căpitanul Furtunas desluşea cu greu nişte
insule, nişte ţărmuri, cîţiva turci cu fesuri roşii, cîteva
femei cu sînii goi, ca nişte sirene, şi tavernele de pe
cheiul unui port, îmbîcsite de nori groşi de fum înă-
buşitor, ce se ridicau din pipe şi din grătarele pe care
se frigeau peşti şi măruntaie de miel...
In mintea lui totul era tulbure şi amestecat; nu-şi
mai amintea nici bucuriile, nici necazurile prin care
trecuse, nici rănile căpătate în războiul din 1897, la
care luase parte ca voluntar, transportînd cu corabia
sa muniţii şi provizii în Grecia... Nici măcar dragos-
187

tea aceea pentru o turcoaică ce-l făcuse să-şi n".


capul cîndva. Nu-şi mai aducea aminte dacă pOv
asta se întîmplase la Constantinopol, la Smirn~ ,a
Aivali sau la Alexandria, nici dacă ibovnica s *
mea Chiulsumi, Fatma sau Emine! O ceaţă?
se lăsase peste toate, învăluind întreaga lume ca
tr-o negură... Din toată viaţa lui, numai o singură
tîmpîare rămăsese limpede, străbătînd această
deasă şi apărînd într-o lumină strălucitoare. C
la Batum, în luna aprilie, de Sfîntul Gheoro-he
dusese împreună cu trei prieteni într-o grădină plin"
de nişte trestii cu flori mari, roşii, unde se aşezar"
la o masă, pe prundişul răcoros, şi începură să mă-
mînce, să bea şi să cînte încet; toţi aveau capetele în-
făşurate în ştergare albe cu franjuri; totul era scăldat
în lumina soarelui şi dinspre mare adia un iz plăcut
printre ei nu se afla nici o femeie, erau numai între
prieteni, toţi băieţi voinici, blonzi sau bruneţi. Unul
dintre ei, sărbătoritul, se numea Gheorghe, Pe cînd
mîncau, beau şi cîntau încet, începuse o ploicică li-
niştită, caldă, înviorătoare; picăturile udau prundişul
alb din grădină şi făceau să răsune frunzele groase
ale trestiilor. Pămîntul începu să miroasă plăcut, ca
marea. Apărură trei armeni, cu o cobză, un clarinet
şi o dairea, se aşezară pe vine sub trestiile înflorite şi
se porniră să cînte manele tărăgănate şi tînguitoare...
Ce bucurie, ce plăcere simţise el atunci! Viaţa îi
palpita în podul palmei ca o păsărică îndrăgostită,
ale cărei clipe erau numărate.,. Căpitanul Furtunas
îşi stoarse creierul, dar nu-şi mai amintea nimic alt-
ceva. Toată viaţa i se prefăcuse în fum şi se risipise în
vînt; numai petrecerea aceea şi ploicică din Batum
îi rămăseseră vii în memorie.
— Măi, măi, oare atîta a fost tot? murmură ei.
Va să zică, asta a fost toată viaţa mea? O ploaie mă-
runtă, trei prieteni şi nişte trestii.,. Numai atîta a ră-
188

rta §i nimic altceva! Şi eu, care credeam că


ai" cU°^ „^îna să ia paharul cu rachiu de pe măsuţă,
aceea se deschise uşa şi intră aga. Se
la"mare ţinută, cu şalvari roşii, cu pistoale de
la cingătoare, cu tuzluci albaştri, îşi cănise
La cu vopsea neagră şi îşi agăţase o batistă de
n1"tte la tîmplă, ca şi cum s-ar fi dus la nuntă. În
ma a Iui venea Iusufachi, rotofei, alb ca o jimblă, pe
UlW ta te adormit, mestecînd mereu, din gură, iar
ei seizul, balcîz, cu chipul fioros şi încruntat,
rinînd tiîmbiţa în mînă.
h ― Drum bun şi vînt bun, căpitan Furtunas! strigă
aa. cu voioşie. Am auzit că te-ai îmbarcat, bre, şi
vrei să pleci!
― Am ridicat pînzele la babord, iubite agă; suflă
un vînt minunat din pupă. Rămîi cu bine!
― Un' te duci, bre spînule? făcu aga rîzînd şi se
aşeză pe cufărul lunguieţ... Cui laşi, bre, lumea asta?
Mai stai oleacă. Alaltăieri am primit nişte rachiu de
mure, tare ca spirtul şi cu aromă foarte plăcută. Stai
să-l bem împreună, şi pe urmă n-a/ decît să pleci.
— Rămîi cu bine, iubite agă! Gata, s-a terminat 1
Am ridicat ancora, am pus mîna pe cîrmă şi pornesc
în larg. O să-l bei singur.
— Şi un' te duci, bre? Ştii măcar încotro pleci?
— Să mă ia dracu dacă ştiu; jslec aşa, la întîm-
plare.
— Bre grecule, ce scrie despre asta la legea voas-
tră?
— Ehei! exclamă căpitanul, făcînd un gest larg
cu mîna. Dacă ar fi să cred în legea noastră, ar în-
semna că mă duc direct în iad!
Aga rîse.
— Iar eu, dacă ar fi să cred înlr-a mea, o să mă
duc direct în Tai, unde mă aşteaptă munţi de pilaf,
189
1

femei frumoase şi băieţandri ca Iusufachi! Br


pitane, nu cumva cele două credinţe îşi bat i Cî'
noi? Lumea — ia spune şi tu Iusufachi, n-am â
tate? — lumea e un vis; viaţa e ca rachiul
ne îmbătăm. Şi atunci mintea noastră se învîrt ^
ca o morişcă în suflarea vîntului; tu îl faci pe
cui, eu pe turcul agă... Bre spînule, să lăsăm povesH
astea; să nu le mai scormonim; drept să-ţi sn *6
n-au haz şi nu duc la nici un chilipir! n>
Se îi toarse spre băieţandrul durduliu şi-i sdusp
— Ridică-te, dragul meu Iusufachi; am zărit o da
migeană în colţ. Ridică-te şi toamă-ne să bem!
Dar chiar atunci apăru baba Madalenia, care se
aplecă la urechea căpitanului şi-i şopti:
— Căpitane, o să vină popa cu sfînta împărtăşanie •
să nu bei rachiu.
— Care popă, zgripţuroaico? Tacă-ţi fleanca!
Mai bine pune mîna pe damigeana şi toarnă în pa-
hare să bem!
Bătrîna bodogăni ceva; mîna îi tremura, totuşi
umplu paharele. Aga se ridică, se apropie de pat şi
ciocni cu căpitanul.
— Dram bun în hagialîc, spînule 1
— Mulţumesc, la fel, iubite agă!
Amîndoi rîseră din toată inima.
—- Bre căpitane, zise aga ştergîndu-şi mustaţa, dacă
profetul nostru Mohamed şi Hristos al vostru ar bea
rachiu şi ar ciocni paharele aşa cum le ciocnim noi
amîndoi, precis că s-ar face prieteni la cataramă şi
n-ar mai căuta să-şi scoată ochii unul altuia... Dar
ei nu; beau şi de aceea au aruncat lumea în sînge...
Uite cum ne-arn împrietenit noi amîndoi. Şi n-a fost
bine? Am dus-o rău?
— Vine popa să mă împărtăşească, iubite agă,
spuse căpitanul, care simţea că i se învîrteşte capul
şi voia să închidă ochii. Rămîi cu bine I
190

• bre; un' te duci? Nu te grăbi. L-am adus


~~~ fachi să-ţi cînte, înainte de călătorie, maneaua
pe 111ŞU jace ţie. Să nu pleci înainte de-a asculta o
cai'e"" * jjai lusufachi, dă-i drumul, ai dezlegarea
să cînţi.
T sufachi îşi scoase sacizul din gura, ii lipi de ge-
hi şi-şi duse §a'e? Palma dreaptă- la obraz. Toc-
°U"Cdeschise guriţa să înceapă maneaua, cînd aga în-
Se mîna spre el:
―\steaptă, lusufachi; întu sa sune trimbiţa.
Si întoreîndu-se către seiz îi porunci:
L_ Deschide uşa, ieşi în prag şi sună cu putere, să
răsune tot văzduhul!
Seizul deschise uşa, duse trîmbiţa la gura şi începu
să sune ca pentru atac.
―Ajunge! porunci aga. Aşa, acum, scumpul meu
lusufachi, începe tu maneaua noastră dragă.
Glasul limpede şi patetic prinse a răsuna în odaie.
Căpitanul îşi încorda auzul; pieptul i se umplea de
durere şi dulceaţă, ascultînd cîntecul care-i plăcea lui
atît de mult: Dunia tabir, ruta tabir..., adică: Lumea
e un vis, viaţa e un vis, aman; aman!
Niciodată căpitanul nu simţise atît de adînc că în-
tr-adevăr lumea şi viaţa sînt un vis... I se părea că a
dormit şi că a visat, că a fost căpitan şi că a intrat în
toate porturile din Marea Albă şi din Marea Neagră,
că a luat parte la războiul din 1897, că e grec şi creş-
tin şi că acum trage să moară... Dar nu, nu murea, ci
abia se trezea, visul se sfîrşea, se revărsa de ziuă...
întinse mîna liniştit şi spuse:
— Mulţumesc, scumpul meu agă; numai tu ai în-
ţeles cu adevărat necazurile mele. Rămîi cu bine şi tu,
lusufachi; guriţa ta să nu putrezească niciodată şi să
se prefacă în rubin, acolo, în pămînt!
191

Aga fu mişcat; îşi şterse o lacrimă ce-i nir-nv^


ochi. ' Ull>
— Iartă-mă, bre căpitane. Dacă uneori ţi-am
că eşti spîn cu faţă de muiere, ţi-am spus-o din!fUs
goste, nu din răutate. Să ai parte de-un hagialîc feri *a
Se aplecă spre căpitan şi-l sărută; ochii amîndu
se umplură de lacrimi. ra
— Nici eu n-am ştiut că te iubesc aşa de m 1
agă dragă, spuse muribundul cu o voce slabă. R» *?
cu bine! u
Se despărţiră. Pe drum, aga se întoarse către sei
şi-i porunci:
— Mai sună o dată din trîmbiţă, tot aşa, ca pen
tiu atac, să audă căpitanul şi să prindă curaj... S"
audă sătenii şi să vină să-l îngroape. Un stîlp al satu
lui se prăbuşeşte.
Cerul se acoperi de nori rari de vară; căzură cîtiva
stropi de ploaie.
— Să ne grăbim, sicarilor, făcu aga. Sînt cu hai-
nele cele noi.
Şi toţi trei începură să alerge.
Mihelis se întîlni ca ei pe drum; tînărul mergea
repede, cu o bucată de hîrtie şi cu o călimară în mînă.
— Cum se simte căpitanul nostru, agă?
?— E bine şi se ţine tare, cilibiule; chiar mai bine
decît cei vii. Du-te repede!
Baba Madalenia deschise uşa larg; îl aştepta pe
popă cu împărtăşania; dar în locul preotului apăru
Mihelis, abia răsuflînd.
— Nu te grăbi, băiatul maichii, făcu baba. Căpita-
nul are şapte suflete, se ţine încă... Pofteşte înăuntru.
Mihelis intră în casă; uşa se închise în urma lui.
Căpitanul, istovit, închisese ochii. Sîngele-i curgea
în şiroaie pe obraji şi pe cearşafuri. Bătrîna se apropie
şi-l şterse; se aplecă la urechea lui şi-i şopti:
192

itane, a venit Mihelis cu călimara; haide,


curaj • j căzut în toropeală, deschise ochii, făou
Căfort îşi'lidică Puîin capul spart
u_ Bine ai venit, boieraşule!
/Toi închise din nou ochii şi adormi. Mihelis se
A? cufăr, puse foaia de hîrtie lîngă el şi aşteptă,
aşeza p ^^ ^ om ^^ s^rmanuj j SpUse încet baba
om
g ş şp
^ s^rmanuj j SpUse încet baba,
gîndu-i ochii şi ul care-i curgea. A fost un om
1 deşi părea sălbatic şi aspru. Ca şi bărbatul meu,
tl care
răposatul, care... ^
Si începu să-şi povestească necazurile ei, cu voce
? ceată, să se uşureze. Mihelis răsuci o ţigară, o
f una Avea şi el necazurile lui, dar nu le destăinuia
nimănui... Acum o asculta pe babă, dar gîndurile
îi erau în altă parte.
In vecini începu să urle un cîine; baba tresări
furioasă.
― Blestematul! O fi simţit că vine moartea şi urlă!
Deschise uşa, se aplecă, luă o piatră, o azvîrli
în cîine, apoi întră din nou în casă.
Căpitanul deschise ochii.
— Mihelis, şopti el, unde eşti? Apropie-te; nu
mai pot vorbi tare; ia hîrtia şi scrie.
— Nu te obosi, căpitane, zise Mihelis. Nu-i nici
o grabă.
— Scrie, îţi spun, şi lasă vorbele de încurajare.
Am şapte suflete, dar şase din ele au plecat; a rămas
numai unul, şi acesta îmi flutură pe buze, gata să-şi
ia zborul. Grăbeşte-te, scrie cît mai sînt încă în viaţă.
^ Mihelis se apropie de căpătîiul căpitanului; des-
făcu hîrtia şi muie tocul în cerneală.
—• Ascult, căpitane, spuse el.
^Intîi de toate, scrie că sînt cu mintea întreagă şi
ca sînt creştin ortodox. Tatăl meu se numea Teodo-
ls v^apadais. N-am nici copii, nici căţei, fiindcă, slavă
as
193

Domnului, nu m-am însurat niciodată. Am avut V>


mulţi şi i-am mîneat pe toţi; am avut ogoare 1 ^
vîndut, iar banii i-am mîneat. Nu, nu i-am în' ^
i-am băut, totuna e. Am avut şi o corabie, uite-o a*?^'
în fotografie; s-a sfărîmat în faţa Trebizundei si° °'
dus la fund. Toată averea ce mi-a mai rămas e ai "1
Şi rotindu-şi mina de jur împrejur, arătă spre cam
buza lui.
— Am s-o împart oamenilor din sat, să-şi adu "
aminte de mine. Babă Madalenia, vino lingă mine8
sâ-mi spui unul cîte unul toate lucrurile, ca să nu uit
nimic; iar dacă o să uit ceva, acela să fie al tău. Care
va sa zică, scrie, Mihelis; eşti gata?
— Gata, căpitane.
— Damigeana de rachiu, de aici din colţ, o las
agăi, s-o bea în sănătatea mea. Am un dinte de axa
în gură; să mi-l scoată şi să-l dea văduvei Caterina,
să-şi facă un cercel. Luleaua cu tumbueul de chilimbar
i-o dăruiesc lui* Costantis, s-o ţină în cafenea şi s-o
dea unui drumeţ în trecere prin satul nostru, ca
să fumeze din ea şi să uite tristeţea şi necazurile sin-
gurătăţii şi pribegiei pe meleagurile străine. Am vreo
zece ocale de orz; le dăruiesc măgăruşului lui lana-
cos, să le mănînce în seara cînd o să intre în Ierusa-
lim cu Hristos călare pe el... Cei cîţiva bani ce mi-au
mâi rămas să-i ia popa Grigoris, că altfel ţapul ăsta
e în stare să nu mă înmormînteze şi să mă lase să
mă împut. În cufărul pe care şedeai adineauri sînt
nişte zdrenţe — pelerine, bonete vechi, flanele, cizme
marinăreşti, un felinar mic, o busolă şi nişte fiare ru-
ginite; să le daţi nenorociţilor care trăiesc în peşte-
rile de pe Sarachina; să le mai daţi oalele, lampa de
spirt, farfuriile şi hainele astea de pe mine; de ase-
menea să le daţi cafeaua, zahărul, funia de ceapa,
sticla de untdelemn, brînza şi-o ulcică de măsline...
194

tnt fiindcă mi-e milă de nenorociţii ăia.


î?
if Miheîi*?
Aşteaptă o clipă, să le scriu; nu te grăbi aşa,
? grăbesc, mă grăbesc ca să termin la timp.
t~ grjcde. Am şi o carte de poveşti, O mie şi una
Scrie _x' _ cy.eam cîte puţin din ea în fiecare dumi-
^ "°ne cînd ceilalţi se duceau la biserică, să-mi
niCa'.." timpul. Cartea asta s-o. ia Costantis cafegiul,
'î^fiecare duminică, după Evanghelie cînd oamenii
^.insat vin la cafenea, s-o citească unul cu glas tare,
a se lumineze şi mucaliţii ăştia. Nu zic ba. Evan-
ghelia e un lucru mare, dar nici poveştile din O mie
^ ma de nopţi nu rănim mai prejos. Ai notat, Mihe-
lis?
J_ ^m notat, căpitane: continuă, dar nu te. obosi.
― Babă Madalenia, ia uită-te prin casă; am uitat
ceva de preţ?
― Papucii, căpitane.
― Pff! Sînt prea jerpeliţi, buni de aruncat la gu-
noi. Stai, pe aceştia o să-i dau de pomană lui moş
Ladas, sărăcuţul. De cîte ori mă duceam acasă la el,
îl găseam desculţ. Să-i ia avarul ăla, să nu care cumva
să răcească şi să piardă lumea o comoară ca el. Ia
mai uită-te, babă Madalenia.
— Fotografia.
— A, da, pe asta am s-o iau cu mine! Să mi-o pu-
neţi în raclă, aşa cum e, cu ramă şi cu geam. O să iau
cu mine şi paharul de băut rachiu; m-a slujit bine
şi nu-l las. A, mai e statueta asta de ghips; s-o ia
Ghipsofagul, s-o mănînce încai şi pe regina Angliei.
— A rămas lucrul cel mai important: casa, spuse
Mihelis.
Casa o las babei Madalenia, care m-a îngrijit
°a o soră. Săraca, mult a mai pătimit cu mine. Am
cnmuit-o, am înjurat-o, de cîteva.ori am şi lovit-o
195

cu bastonul. Babă Madalenia, iartă-mă; nu p


Nn cumva plîngi de bucurie că scapi de mine?
Vru- să rîdă, dar nu izbuti: îl durea capul, şi -
gele începu să-i curgă din nou şiroaie. ' ln~
— Asta-i toată averea mea, spuse el. Trece-o a l
fi dă hfrtia să-mi ptin semnătura pe ea. '°
Mihelis- îi întinse hârtia în faţă: bătrîna îl spr"1 •
şi, ajutat de Mihelis, care îi ţinea imha, semnă decL*
subt: Căpitan Iacumis Capadais, fiul lui Teodoris 6
Afară se auzi un cîntec bisericesc.
— Vine popa cu sfînta împărtăşanie, spuse bătrîn
şi alergă sa deschidă cele două canate ale uşii. '
— Altă belea... murmură căpitanul. Dar hai su
terminăm şi cu asta!
Intră întîi bătrînul paracliser cu o luminare aprinsă •
după el popa Grigoris, cu patrafirul, ţinînd sus, cu
amîndouă mîinile, potirul acoperit cu o bucată de
catifea vişinie brodată cu fir.
— Domnul păşeşte în această casă! rosti cu o voce
solemnă şi gravă popa Grigorios, trecînd pragul. Lă-
saţi-ne singuri.
Mihelis şi baba Madalenia îşi făcură semul crucii,
sărutară mîna popii şi ieşiră. O dată cu ei ieşi şi pa-
racliserul cu luminarea şi aşteptară toţi trei afară,
în faţa uşii.
— Căpitan Furtunas, zise popa, apropiindu-se de
muribund, a sosit clipa cea grozavă cînd trebuie să
te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu. Spovedeşte-ţi
păcatele, purifică-ţi sufletul. Te ascult!
— Cum vrei să-ţi spun păcatele mele părinte î
rosti căpitanul aproape sfîrşit. Ce parcă mi le mai
amintesc? Dumnezeu are catastife şi scrie în ele to-
tul. Dacă el o să vrea, o să şteargă tot ce este însem-
nat în dreptul meu. Eu aş vrea să-i duc în dar, de
aici, de pe părnmtr,- numai un singur lucru, unul
singur. Bănuiesc că aşa ceva nu. se găseşte în cer.
196

t, -.o asculta iritat; tonul din glasul căpitanului


? plăcea.
IlU Un singur lucru, da, stărui căpitanul aş vrea
7"~iuc plocon lai Dumnezeu.
sii~l j^e aniraae? îwtrebă popa, încruntîndu-şi sprhi-
^_ Un
―_ Nu ţi-e ruşine! strigă popa. Om fără teamă de
nezeu, nu te cutremuri nici măcar în această
clipă cumplită?
._- Sîntern nişte biete furnici, Doamne! continuă
V istit căpitanul. Am mîncat un bob de grîu mai
jt ― o muscă moartă mai mult, mare ispravă! Hai,
tra<re'cM buretele! Cu noi ţi-ai găsit să te masori, nişte
biete furnici? Tu, care efti cogeamite elefant!
— Căpitane, făcu papa cu asprime, teme-te de
Dumnezu! Nenorocitule, te afli în faţa porţii lui; o
să se deschidă acum-acum -şi o să-l \'ezi în toată
măreţia sa. Nu te cuprinde groaza?
―. păimte, răspunse căpitanul, astupîndu-şi ure-
chile, sînt obosit. A fost aici aga şi m-a ţinut cam
mult de vorbă; apoi ai venit Mihelis şi mi-a scris tes-
tamentul. Uite, bine că mi-am adus aminte, ţi-am
lăsat toţi banii ce mi-au mai rămas, ca sa mă înmor-
mîntezi, să nu mă laşi şi pe mine să mă împut, ca pe
alţii... Şi acum mai vii şi dumneata să mă sperii cu
gogoriţa dumitale... Nu mai pot, sînt obosit, erede-mă,
Ramîi cu bine!
Apoi se întoarse cu faţa la perete şi închise ochii.
Răsuflarea i se îngreuna. Începu să horcăie.
— Noapte bună 1 apucă să mai spună.
Popa acoperi potirul cu bucata de catifea vişinie.
— Nu pot să te împărtăşesc cu trupul şi sîngele
lui Hristos, spuse el. Dumnezeu să te ierte!
Noapte bună! murmură din nou căpitanul,
horcăind fi mai gneu.
197

Se zvîrcoli de două-trei ori în patul lui, gemu


ca şi cînd s-ar fi înăbuşit, deschise gura;
cearşafurile se umplură de sînge. '
Popa făcu semnul crucii deasupra lui.
— Dumnezeu să te ierte, murmură el din no p
n-am puterea asta. ' ^u
Apoi deschise uşa şi-o chemă pe.baba Ma-dpl. •
care făcea cele de trebuinţă morţilor. " enia'
A doua zi, cînd l-au îngropat, ploua mărunt si i-
niştit, ca în ziua aceea de Sfîntul Gheorghe, la b'"
tum, cînd petrecea cu prietenii lui, pe prundişul g-u~
dinii. Cîţiva nori străvezii pluteau pe cer, se auz
dangătul trist al clopotului, florile de românită ră*
pîndeau un miros plăcut în cimitirul mic al satului
Toţi sătenii îl petrecură pînă la mormînt; în frunte
mergea baba Madalenia, cu părul despletit jelindu-l
adînc, în chip de bocitoare.
Ianacos voise să-şi aducă măgăruşul să urmeze şi el
cortegiul, căci aflase de la Mihelis că-i fusese lăsat
drept moştenire nişte orz. Dar popa Grigoris se îm-
potrivi.
— Apăi nu este şi el făptura lui Dumnezeu, pă-
rinte? se burzului Ianacos.
— N-are suflet nemuritor! răspunse popa Grigo-
ris indignat.
— Eu, dacă aş fi Dumnezeu, murmură Ianacos,
aş lăsa să intre şi măgăruşii în rai.
— Raiul nu-i grajd; e lăcaşul lui Dumnezeu! strigă
popa, alungîndu-l.
— Eu, bombăni Ianacos îndîrjit, mergînd în urma
convoiului, eu l-aş lăsa pe scumpul meu Iusufachi să
intre în rai, dar cu o singură poruncă: să nu se ba-
lige ca să murdărească cerul.
Şi după ce totul se sfîrşi, după ce fiecare aruncă
un pumn de ţărînă în groapa proaspătă, oamenii se în-
198

v ja cafenea şi începură să laude şi să vor-


aspre virtuţile răposatului căpitan.
^ sătenii se împrăştiară, Ianacos, care nu
sa mai păstreze taina, îi trase deoparte pe Mi-
PuJ!asi pe Costantis şi le spuse;
Fraţilor» o să vă împărtăşesc o veste rea, dar
v -straţi secretul; nimeni nu ştie încă... Manolios
Să Pn boală urîtă pe faţă; parcă i s-a lipit pe chip o
are catiţă, o mască de carne, un demon... Măi băieţi,
car tju Cg să mai zic... Nu cumva Manolios este un
"f nt şi abia acum s-a văzut? După cîte am auzit eu,
prin asemenea boli trec numai sfinţii şi asceţii...
— Nici vorbă, asta e numai urmarea sfinţeniei...
făcu Costantis. Manolios e un sfînt, un sfînt, da, şi noi
habar n-am avut atîţia ani de zile...
.―Nu te înflăcăra aşa de uşor, Costantis, spuse
Mihelis, pe care această veste îl întristase. Stai, întîi
să cîntărim bine lucrurile, să aducem şi un doctor...
― Eu zic, propuse Ianacos, ca duminică după-
amiază să ne urcăm toţi trei pe munte, să-l vedem...
Şi atunci să-i duc şi darul pe care-l am pentru el...
Şi, spunînd acestea, scoase de la sîn o cărticică le-
gată, cu scoarţe de aur.
— Evanghelia. Mi-a trimis-o aseară părintele Fotis,
prin moş Hristofis. A spus s-o citim cu toţii, noi cei
patru tfoşniţari — aşa ne-a poreclit el, pentru cele
patru coşuri pline cu merinde. A primit şi spanacul
cu orez de care v-am vorbit, l-a dat flămînzilor şi ne-a
trimis binecuvîntarea sa, împreună cu Evanghelia asta.
Trecură peste mormintele acoperite cu românite,
unde zăceau strămoşii lor. Pămîntul, răcorit de ploaie,
mirosea plăcut. Se opriră o clipă, respirară mireasma
umedă şi caldă, şi sufletele li se umplură de mirosul
romaniţelor stropite de ploaie.
15 - Hristos răstignit a doua oară — voi. I
199
Mihelis oftă; gîndul îi zbură pe neaşteptate!?
godnica sa, Mariori, la chipul ei supt, palid. cu *.'
cane vinete în jurul ochilor, la batista albă pe ,Ce;
ţinea lipită de gură ca să-şi înăbuşe tuşea. Cdrt
îşi amintea că în copilărie venise o dată ai '
tatăl său, pe cînd se dezgropau osemintele
tinere, pe care o văzuse într-o zi la ei acasă,
ăli hi lbi ăl d
p ă, frumoa^
grăsulie, cu ochi albaştri, cu părul ondulat, şi f0 Sf'
veselă... Se oprise cu tatăl său lîngă morrnîntul d
chis; groparul arunca pămîntul cu lopata şi-l ^t
mădea pe marginea gropii Căută oasl ti
gp p p şi1 in^
mădea pe marginea gropii. Căută oasele tinerei fete
în timp ce tatăl moartei, aplecat peste groapă, ţin '
o lădiţă de lemn ca să le pună în ea. La un moment
dat, groparul îşi înfipse mîinile în pămînt şi scoase
un craniu năclăit de noroi.., Micul Mihelis începuse
să plîngă cu hohote. Acesta să fie oare capul frumos
al tinerei fete cu părul ondulat? Ce s-au făcut ochii
ei? Unde îi sînt buzele care rîdeau într-una?
De atunci trecuseră douăzeci de ani; Mihelis nu
mai călcase niciodată în cimitir fără să-şi amin-
tească de fata aceea frumoasă, de craniul ei...
— De ce oftezi aşa, Mihelis? îl întrebă Ianacos.
Dar Mihelis împinse poarta de fier cu o cruce în
vîrf.
-— Să mergem, zise el.
Se îndreptară spre sat, tăcuţi. In urma lor se auziră
nişte paşi grei; întoarseră capetele.
— Panaiotaros! exclamă Costantis, A venit şi căp-
căunul ăsta la înmormîntare!
— O fi aflat că i-a lăsat căpitanul şi lui o moşte-
nire, spuse Ianacos, şi acum se duce acasă la răposat
să ia statueta de ghips a reginei Angliei, s-o mănînee,
— Să ne oprim să-l luăm cu noi, propuse Mihelis.
O să-l mai îmblînzim puţin.
Se opriră. Panaiotaros, fără să-i salute, grăbi pasul
ca să treacă înainte. Din ziua cînd sfatul de bătrîm
200

pentru rolul Iudei, pe motivul că avea barba


jj nu pUtea să-i mai vadă cu ochi buni
ll ll di
'aleşi să reprezinte rolurile apostolilor credin-
^si'ai lui Hristos.
ci0'pe mutre, şi vor să facă pe apostolii! îşi spuse el.
" "nt mai bun decît ei, cu toate că-s totdeauna po-
1 rît Fiindcă eu sufăr mai mult, şi în casă la mine,
S?IÎ afara casei, şi în sufletul meu... Eu plîng cînd
^ 'n singur, pe cînd ei nu plîng decît cînd se ga-
ra c în raîa altora... Eu ştiu ce va să zică iubirea şi
SCă fac de rîs din pricina ei şi plîng, în timp ce dum-
"ealor cînd iubesc sînt fericiţi şi rîd... Mi-e silă de ei,
ducă-se dracului cu toţii! Unul îşi are măgăruşul lui,
celălalt mica sa cafenea, al treilea e bogat şi-o are pe
Mariori; eu n-am nimic. Îmi vine să dau foc ateli-
erului, să-mi arunc nevasta şi fiicele în drum şi să
ucid femeia pe care o iubesc. Cine-i luda? Ei, care
sînt pricopsiţi şi fericiţi, sau eu?"
― Hei, Panaiotaros, îi strigă Ianacos, ne ocoleşti?
— Noroc, apostoli falşi! răcni Ghipsofagul. Unde
vă e falsul Hristos?
— Nici acum nu te-ai împăcat cu povestea asta?
zise Costantis. Dar nu-i decît un joc, mă netotule!
N-ai înţeles încă?
— Joc, nejoc, aruncă şelarul, mie mi-aţi înfipt un
cuţit în inimă. Nevastă-mea din Iuda nu mă mai
scoate, copiii îşi bat joc de mine pe uliţă, femeile, cînd
mă văd, se zăvorăsc speriate în dosul porţilor. Din
cauza voastră, bătu-v-ar blestemul să vă bată, o să
ajung un Iuda de-adevărat. Dar păcatul cada asupra
voastră!
Lumea te iubeşte, măi, spuse Mihelis, nu te în-
turia! Iată, căpitanul, înainte de a muri, şi-a adus
aminte de tine şi ţi-a lăsat moştenire...
15*
201

— Ghips, ca să-l mănînc! Mi-a lăsat cu limbă


moarte s-o mănînc şi pe regina Angliei, Arde-i-a
sele în focul gheenei! Oc"
— Nu vorbi cu păcat, zise Mihelis. Trupul nic"
i s-a răcit încă bine. Ia-ţi blestemul înapoi! U
— Arde-i-ar oasele în focul gheenei! strigă din n
Panaiotaros, şi faţa lui ciupită de vărsat se aprinse d
odată. Lăsaţi-mă în pace, rogu-vă, lăsaţi-niă cu necazt
riîe mele I
După ce rosti acestea, grăbi pasul şi se îndepărtă
ocărind. '
— Nu-i chip să prinzi un arici fără să te înţepi! de-
clară Ianacos. Mai bine să nu-i mai vorbim.
— A fost rănit în inimă, săracul! spuse Mihelis în-
tristat.
— La mijloc mai e şi văduva, adăugă Costantis.
Apoi băutura. Acum se duce glonţ acasă, să-şi ia ne-
vasta şi fiicele la bătaie. Le tot ameninţa mereu c-o să
le dea afară din casă.
— Iuda s-a cuibărit în sufletul lui şi-l chinuieşte,
zise Ianacos. O să ne descurcăm greu cu el. Mi-e
teamă pentru Manolios j de-ar da Dumnezeu să nu
fie aşa cum presimt eu, şi să mă înşel 1
— Pentru Manolios? făcu Mihelis surprins.
— Mi se pare că văduva a pus ochii pe priete-
nul nostru, explică Ianacos. Am văzut-o alaltăieri vor-
bind cu el la puţ. Panaiotaros a aflat şi şi-a ieşit din
fire. Cînd se îmbată strigă mereu: „O sâ-l omor, o
să-î omor pe nemernic!", şi-şi tot ascute cuţitul pe
piatră.
— Ce-ar fi să mergem chiar astă-seară să-l vedem
pe Manolios? propuse Mihelis. Ceea ce ne-ai spus
tu mă nelinişteşte, Ianacos!
— Să ne ducem chiar acum, numaidecît! întări
Ianacos. Mi-e teamă să nu ne-o ia înainte Panaiotaros.
202

pută
nu
mă-nşel, se îndrepta spre muntele sfintei
^' cotim şi s-o luăm repede pe potecă, spuse
jui Costantis. Nu amîna pe mîine ceea ce
î
rotiră şi apucară pe potecă; nu mai vorbeau, se
si eau ca şi cum în văzduh ar fi plutit o nenorocire,
"riră pe Panaiotaros stînd pe o piatră la poalele
Z l! îii îîd El i
"rir
Zl
telui, cvi capul între rnîini, îngîndurat. El nu-i
• trecură înainte fără să-l tulbure.
Ploaia încetase, norii se risipiseră; deasupra, se
- tindea bolta albastră şi răcoroasă a cerului. Soarele
Hra'încă sus; scăpase de nori şi rîdea.
Se auzi un clinchet de tălăngi; un fluier răsuna ve-
sel si sprinţar. Cei trei prieteni trecură pe lîngă turma
de oi. Nicolios scoase cavalvxl din gură şi se uită
spre ei.
― j-Iei; Nicolios! strigă Mihelis. Manolios e la
stînă?
― Nu-i, nu l-am văzut. Dar duceţi-vă şi voi să
vedeţi!
— Cum o duce?
— Ca racul pe jar! răspunse ciobănaşul şi pufni
în rîs. Îl mistuie focul, şi el cîntă!
— E cu chef iedul ăsta! zise Ianacos. Să mergem!
Mihelis începu să rîdă.
— Acum o să vă destăinuiesc şi eu un secret, vorbi
el. Aseară, Lenio s-a dus la tatăl meu; fata asta e un
drac împieliţat. A aflat, nu ştiu de unde, de boala lui
Manolios. „Nu-l iau pe Manolios, i-a spus ea deschis
şi răspicat bătrînului." „De ce fă? Iubeşti pe altul?"
»Da." „Pe cine?" „Pe Nicoîios, ciobănaşul!" „Păi
ăla, fă, e un copilandru, nvi i-a dat nici mustaţa, e ne-
copt. Ce-o să faci cu el? Poate el să-ţi facă copii?"
»Poate, poate! i-a strigat Lenio. E voinic, îmi place,
203

şi poate, ştiu bine!" Şi-a început să se gudure •


se dea bine pe lîngă bătrîn. „Fie, i-a spus tata ^
Şi să fiţi sănătoşi, să vă bucuraţi împreună!" X '
Păi hartuşca asta ar lua şi-un ţap, Doamne "
tă-mă! zise Ianacos. lu
— Norocul lui Manolios c-a scăpat de ea! adă
Costantis, gîndindu-se la nevastă-sa. ^
In sfîrşit, ajunseră la stînă; intrară în bordei d-
acolo nu era nimeni. Ocoliră stîna, se urcară pe stîn?'
cea mare, strigară, dar nu răspunse nimeni,
— Dumnezeule, murmură Ianacos, nu cumva si
fi făcut seama?
— Ce tot îndrugi acolo, mă? zise Mihelis.
Ianacos însă se îngrozise şi el singur de vorbele
pe care le rostise.
— Nimic, răspunse.
Porniră înapoi pe potecă, mergînd în tăcere. Soa-
rele scăpătase pe cer, era gata să apună; pe munte se
lăsaseră umbrele. Se abătură din drum, spre a trece
pe la o bisericuţă părăsita, ridicată în mijlocul stîn-
cilor. Era o bisericuţă veche, uitată de oameni. Lumea
îşi aducea aminte de ea doar o dată pe an, la 8 noiem-
brie, de ziua sfinţilor Arhangheli. Atunci se făcea
acolo un mic praznic; credincioşii aprindeau cîte o
luminare, şi frescele, pe jumătate şterse, se luminau;
aripile arhanghelului Mihail, negre, cu vîrfuri roşii, se
înviorau o clipă. Pe urmă, către seară, lumea pleca,
luminările se stingeau şi o dată cu ele dispăreau şi ari-
pile îngerilor pentru încă un an de zile...
Cei trei prieteni intrară în bisericuţă. Înăuntru se
simţea un miros de mucezeală, ca într-un mormînt.
Un capăt de luminare, gata să se stingă, ardea în faţa
icoanei lui Hristos... Cercetară prin altar, se uitară
peste tot; nimeni.
204

Nu încape îndoială c-a trecut pe-aici, zise Iana-


"~El a aprins luminarea... Şi după aia..
-(>s' r)umnezeu să-l ocrotească! murmură Mihelis.
î tr-adevăr trecuse pe la bisericuţa părăsită, aprin-
luminarea şi toată ziua stătuse îngenuncheat, în
sese jjjbră, privindu-l pe Hristos. Voia să-i vorbească,
Kenl^u îndrăznea; îi era ruşine, nu găsea cuvintele...
tîT'stos, din iconostas, îl privea şi el; voia şi el să-i
rbească, dar se temea să nu-l sperie, şi tăcea.
Toată ziua o petrecuseră aşa, fără să scoată o vorbă,
ui în faţa celuilalt, ca doi îndrăgostiţi ale căror inimi
prea pline le înăbuşeau glasul, îi amuţeau. Iar seara, cu
utin înainte de sosirea celor trei prieteni, Manolios
se ridică şi sărută mîna lui Hristos. Îşi spuseseră to-
tul nu mai aveau nimic de spus. Manolios deschise
uşi'ţa şi se îndreptă spre sat.
Am spus tot ce-am avut de spus, gîndea el cu
mulţumire. Ne-am înţeles, mi-a dat binecuvîntarea
sa; mă duc!"
. Şi porni pe potecă, uşurat şi bucuros. Îşi înfăşu-
ras'e faţa cu batista lui mare, lăsîndu-şi numai ochii
descoperiţi. Cînd ajunse în sat se înnopta. Apucă
pe ulicioarele cele mai dosnice; mergea repede; nu
întîlni nici un om. La un colţ coti; uliţa era pustie;
întinse mîna cu un gest hotărît şi bătu în poarta Ca-
terinei.
După cîteva clipe, în curte se auziră galenţii vă-
duvei.
?— Cine-i? întrebă glasul ei subţire.
— Deschide, răspunse Manolios, şi inima începu
săi tremure în piept.
— Cine-i? întrebă ea din nou.
— Eu, eu, Manolios.
Poarta se deschise repede şi văduva întinse braţele.
205

i
°
— Tu eşti, Manolios? făcu ea cu veselie PP »
te-aduce? Intră. ' e Vlr-
Manolios intră şi închise poarta în urma lui AK-
atunci îl apucă spaima. Se opri, privi cele două 1
vece cu garoafe şi pietrele mari, albe, din curte c
luceau prin întuneric. Tremura din tot trupul. ' au*
— De ce ţi-ai acoperit faţa aşa? întrebă văduv
Ţi-a fost teamă să nu te vadă cineva? Ţi-e ruşin i
Poftim în casă. Hai, intră, Manolios, nu-ţi fie frică
să te mănînc. '
Manolios rămase nemişcat, tăcut, în mijlocul curţi'
desluşea prin beznă faţa strălucitoare a văduvei, bra-
ţele ei, albe, pieptul ei pe jumătate desfăcut...
— Zi şi noapte mă gîndesc la tine, Manoîios, spuse
văduva. Mi-am pierdut şi somnul din pricina ta. Iar
cînd se întîmplă să adorm, te văd în vis... Zi şi noapte
te chem: Vino! Vino! Şi astă-seară, iată, ai venit!
Bine-ai venit, dragul meu Manolios I
— Am venit ca să scapi de mine, Caterina, spuse
liniştit Manolios. Să nu te mai gîndeşti la mine, să nu
mă mai chemi. Am venit ca să te scîrbeşti de mine
Caterina, sora mea.
— Eu să mă scîrbesc de tine, dragul meu Mano
lios?? strigă văduva. Dar tu eşti singura mea nădejde
pe lumea asta. Fără să ştii, fără să vrei, fără să vreau
nici eu, tu eşti izbăvirea mea. Nu te speria, Manolios;
nu trupul meu, oi sufletul din mine îţi vorbeşte. Pen-
tru că am şi eu un suflet, Manolios.
— în casă e opaiţul aprins; să mergem înăuntru
să mă vezi.
— Să mergem, spuse văduva, şi-l luă de mînă cu
duioşie.
Intrară. Patul larg al văduvei, frumos împăturit,
ocupa toată încăperea; deasupra atîrna icoana sfintei
Fecioare, sub care ardea o candelă mică de sticlă pur-
208
• iar jos era aprins un sfeşnic înalt cu trei lumî-
' preoăteşte-ţi inima, Caterina, spuse Manolios,
r~"ndu%e sub cele trei luminări. Vino mai aproape
mă priveşte.
^ cr începu să-şi desfacă încet batista. Mai întîi apă-
\ buzele umflate, crăpate şi vinete; apoi obrajii
^ini de răni, sfîrtecaţi, din care curgea un lichid gal-
ii n si gros> ca Puroual' după aceea fruntea întinsă,
roşie, ca o bucată de carne vie
Văduva deschise ochii mari şi-l privi, ii privi bine...
Deodată, îşi acoperi faţa cu mîinile, căzu în braţele
lui şi începu să bocească:
.― Manolios, Manolios, dragostea mea!
Manolios o împinse încet de îîngă el.
― Priveşte-mă I Priveşte-mă! Nu plînge, nu mă
îmbrăţişa! Priveşte-mă!
― Dragostea mea! Dragostea mea! striga ea, ne-
voind să se depărteze de lîngă trupul lui.
— Nu ţi-e scîrbă?
— Cum ar putea să-mi fie scîrbă de tine, dragul
meu?
— Trebuie, trebuie, Caterina, sora mea; ca să
scapi... şi ca să scap şi eu.
— Nu vreau să scap; dacă scap de tine, Mano-
lios, sînt pierdută.
Manolios se prăbuşi pe o ladă, alături de pat, dez-
nădăjduit.
— Ajută-mă, Caterina, spuse el rugător, ajută-mă
să mă mîntui... Şi eu mă gîndesc la tine, şi n-am pu-
terea să scap. Ajută-mă să-mi feresc sufletul, să nu
mi-l pîngăresc!
Văduva se rezemă de perete, foarte palidă; îl pri-
vea pe Manolios şi inima i se sfîşia, ca şi cum ar fi
auzit în toiul nopţii strigătele propriului ei copil gata
să se înece...
207

-— Ce pot să fac eu pentru tine, dragul meu?


mură în cele din urmă. Ce vrei să fac? '
Manolios tăcea.
— Vrei să mă omor? întrebă văduva Vrpi c-
omor, ca sa scapi tu r *
— Nu! Nu! strigă Manolios îngrozit Sufletul tă
ar fi atunci pierdut pentru totdeauna şi nu vreau a-t 1
Tăcură din nou; după cîteva clipe, Manolios
continuă:
— Vreau să te mîntui. Numai aşa rnă voi mîntui
şi pe mine, sora mea. Izbăvirea sufletului tău atîrnă
de mine.
— Sufletul meu atîrnă de tine, dragul meu Ma-
nolios? strigă văduva cu inima tresărindă. Ia-l atunci
du-l unde vrei tu. Gîndeşte-te la Hristos; şi sufletul
Magdalenei atîrnă, tot aşa, de el.
— La el mă şi gîndesc! strigă Manolios, care se
simţi deodată uşurat. La el mă şi gîndesc, ziua şi
noaptea, sora mea.
— Calcă pe urmele lui, dragul meu Manolios. Cum
a făcut el de a mîntuit-o pe Magdalena cea păcă-
toasă? Ştii? Eu nu ştiu. Fă din mine tot ce vrei tu.
Manolios se ridică.
-— Plec. Ai rostit o vorbă care m-a uşurat,
sora mea.
— Şi tu dragul meu Manolios, şi tu ai rostit o
vorbă care m-a uşurat; mi-ai spus „sora mea"...
Manolios începu să-şi înfăşoare din nou faţa cu
batista; numai ochii îi rămaseră descoperiţi, ca şi
mai înainte.
— Rămîi cu bine, sora mea, spuse el. O să mai vin.
? Văduva îl apucă din nou de mînă; străbătură îm-
preună curtea; Caterina culese pe întuneric un mă-
nunchi de garoafe şi i le puse în mînă.
— Ia-le, spuse ea. Hristos să fie cu tine, Manolios!
208

Deschise poarta, se uită de-a lungul străzii; nu sa


"rea nici un om.
za^ pe azj încolo n-o să mai deschid poarta nimă-
? puse văduva. O să aştept pînă te întorci tu*
nimnezeu să te binecuvînteze!
Manolios ieşi în drum şi se pierdu in întunericul
nopţii-

VII
A sosit şi luna mai; vremea s-a făcut frumoasă. În
holdele mănoase grînele dau în copt; măslinele leagă
şi se îngroaşă. În vii, agurida atîrnă de butuci, iar
smochinii mustesc în smochinele verzi, transformînd
laptele otrăvitor în miere. Licovrisioţii mănîncă ustu-
roi ca să fie sănătoşi şi tot satul duhneşte de un miros
urît. Bătrânul Patriarheas s-a pus iar pe îndopat, înfu-
lecînd cu lăcomie orice, de parcă i se bat calicii la
gură; se îngraşă peste măsură, sîngele i se urcă la cap
şi cu două zile mai înainte, Antonis, bărbierul, i-a pus
ventuze cu sînge, să nu-l lovească damblaua. Moş-
neagul Ladas molfăie şi el un căţel de usturoi, smerit
şi chibzuit, îngropat pînă la gît în calculele sale: soco-
teşte cîte chiupuri de untdelemn, cîte butoaie de vin
şi cîţi saci de grîu va recolta anul acesta; îşi numără
datornicii, adaugă dobînzile, se gîndeşte cum să-şi
încaseze banii. N-a uitat nici cele trei lire date lui Ia-
nacos şi plănuieşte să-i scoată măgăruşul la mezat, ca
să pună mîna pe el.
Logodnicii se înarmează cu răbdare. În luna mai
nu se fac nunţi, în iunie vine secerişul, muncile cîmpu-
lui se înteţesc, ele nu suferă întîrziere şi nimănui nu-i
e atunci gîndul tajnsurătoare; în luna următoare
începe treieratul; după treierat, culesul viilor. Deci
210

- ostilii trebuie să aştepte pînă la mijlocul lui


indrag ^ ^^ 2iua Crucii; atunci toate muncile se
septeo^ jucatele de pe cîmp sînt strînse şi preotul
teronna^ ^ ţjinecuvînteze perechile de tineri însură-
P°.rnJf estea nu vor mai avea pe urmă alte griji decît
^' ^nînce grîul şi untdelemnul strînse peste vară, să
sâ rna ^ cunoască bucuria de a zămisli şi de a
DLce pe lume copii.
părintele Grigoris are o mulţime de necazuri. Ma-
nu s-a cununat încă, iar Mihelis a apucat pe un
rău. N-a strălucit niciodată prin deşteptăciune,
j^acum Manolios şi prietenii lui l-au smintit de tot
1 cap, abuzînd de slăbiciunea lui; Mihelis a început
ă împartă, fără ştirea tatălui său, făină şi untdelemn
săracilor, şi din cînd în cînd măgăruşul acela bleste-
mat al lui lanacos — dar-ar Dumnezeu să crape! —
cară metecilor de pe Sarachina coşuri pline cu me-
rinde... >,Cu aşa minte, cobea părintele Grigoris, pros-
tănacul ăsta o să-şi risipească repede tot avutul, şi
atunci ce-o să se facă fata mea?"
Dar e ceva şi mai grav încă: ţapul de popă de pe
Sarachina slujeşte în fiecare duminică într-o peşteră şi
după aceea ţine predici; multe oi de-ale preotului din
Licovrisi fug din turma lui şi se duc să asculte pala-
vrele acelui gură spartă... „Un sat e ca un stup de al-
bine, murmura părintele Grigoris. In el nu e loc pen-
tru două regine. Să-şi ia tălpăşiţa cu roiul lui şi să se
aciueze unde o şti. Sarachina e stupul meu!"
A sosit luna mai şi pe Sarachina, dar acolo ea e hă-
mesită de foame şi îmbrăcată într-o haină sărăcăcioasă:
cîteva flori de cîmp rătăcite printre pietre, cîteva tu-
fişuri înflorite şi o mulţime de şopîrle verzi şi cenuşii,
care au ieşit să se încălzească la soare... Acolo nu-s nici
măslini, nici vii, nici livezi; nimic altceva decît stînci
aspre şi sălbatice; din loc în loc, doar cîte un arbore
cocoşat de vînt, cu trunchiul răsucit şi scorburos, şi cu
211

nişte fructe acre şi pline de sîmburi, măslini salh v


roşcovi, peri pădureţi, încărcaţi cu ghimpi şi puv'j'1
duşmănie faţă de om. * "•
Era o zi de duminică; peştera cu frescele pe ju
tate şterse se umpluse de lumini. Pe pereţi, ascet *
treziseră din somnul lor, unii cu barba şi bărbia' ***
'cate de vreme şi de igrasie, alţii fără piept, fără °î"
cioare, schilodiţi ca vai de ei; din scena Răstignirii ^
mai rămăsese decît chipul lui Hristos, înverzit, acon*U
rit de mucegai, şi o frîntură de cruce, cu două restu *
de picioare galbene, din care curgea o şuviţă de sîn»e
Bărbaţii şi femeile se strînseseră în peşteră dis-de^d'""
mineaţă. Au cîntat şi s-au rugat cu toţi laolaltă, apoi au
ieşit şi s-au aşezat la soare. Părintele Fotis stătea în
picioare în mijlocul lor. In fiecare duminică, după
slujbă, obişnuia să vorbească turmei sale de credin-
cioşi, îmbărbătîndu-i. Întîi îi saluta pe toţi la rînd
adresa fiecăruia în parte cîte o vorbă bună, apoi
începea să predice cuvîntul lui Dumnezeu şi cuvîntul
lui propriu. La început, glasul îi era potolit, dar înce-
tul cu încetul devenea aspru; vorbele lui se rostogo-
leau parcă din vîrful stîncilor şi se opreau drept în
sufletele oamenilor.
— Sîntem încă în viaţă, nu ne dăm bătuţi! Să
trăiţi, fiii mei! le spuse el în ziua aceea pe un ton
vesel, spre a le da curaj.
Uneori le povestea parabole, alteori le vorbea des-
pre viaţa lui, despre cîte a văzut şi-a îndurat el; cel
mai adesea lua Evanghelia, o deschidea la. Întîmplare,
citea două-trei fraze din ea şî-şi lua avînt, în faţa
ochilor extaziaţi ai refugiaţilor se deschideau atunci
deodată cele şapte ceruri, zdrenţele de pe ei se trans*
formau în aripi, măruntaiele din ei uitau de foame.
— Adevărurile cele mai mari le numim de obicei
poveşti, îşi începu în ziua aceea părintele Fotis pre-
dica sa. Astăzi o să vă spun o poveste, fiii mei. Veniţi
212

Hei, voi, femeilor care plîngeţi, pentru


fvorW Apropiaţi-văi
V roeile se apropiară, cu copiii pe lîngă ele, şi se
ă ios, pe vine, în jurul lui; bărbaţii rămaseră în
8?e?oare în'spatele lor, iar bătrînii, rezemaţi în toiege,
PlC1 egâteau să asculte cele ce avea să le spună popa.
86 J_ Au fost odată, începu părintele Fotis, doi vînză-
" ' de păsări care s-au urcat pe un munte şi şî-au
capangele acolo. Le-au întins şi-au plecat, iar
au venit a doua zi dimineaţa, ce să vadă? Ca-
^ d b lb Bl
jnd au ven ţ
nffele k>r erau P^ne de porumbei sălbatici Bietele
păsări se zbăteau deznădăjduite să scape, dar ochiu-
rile plaselor erau foarte midi In cele din urmă, po-
rumbeii se ghemuiseră unul într-altul şi stăteau aşa,
tremurînd. „Sînt numai oase şi piele, prăpădiţii! spuse
unul din vînzători. Cum o să-i vindem în tîrg?" „Să-i
hrănim bine cîteva zile, să se îngraşe", zise celălalt.
Le-au dat grăunţe din belşug, le-au adus apă. Porum-
beii se repeziră să mămnce şi să bea cu lăcomie. Nu-
mai unul nu voia să mămnce şi stătea flămînd. Cîteva
zile la rînd le-au dat mereu grăunţe şi apă; porumbeii
începeau să se îngraşe văzînd cu ochii. Numai cel în-
dărătnic slăbea şi se căznea într-una să iasă din plasă.
Peste cîteva zile, vînzătorii au venit să-i ia şi să-i ducă
la tîrg. Porumbelul care stătuse tot timpul flămînd
slăbise atît de mult, că, repezindu-se o dată, a trecut
prin plasă şi şi-a luat zborul liber în văzduh... Asta-i
povestea, fiii mei. Oare de ce v-am spus-o? Cine ar
putea să mi-o tălmăcească? Voi, bătrînilor, ce ziceţi?
Ia stoaroeţi-vă puţin mintea!
Dar bătrînii tăceau. Atunci vlăjganul care purtase
prapurul glăsui:
— Eu, părinte, cred că te gîndeşti la foametea
noastră şi vrei să spui că ea o să ne-ajute să ne recăpă-
tăm libertatea... Vrei să spui că noi sîntem asemenea
213

porumbelului care postea... Dar restul nu-l


Mintea mea nu poate pătrunde mai mult; iartă'
— Ai înţeles ce era mai de seamă, Luca; ai
cuvîntarea mea, spuse preotul. O să vă tăli
restul, fiii mei. Noi, în satul nostru bogat, î:
să ne îngreuiem, să ne ghiftuim şi să ne î
peste măsură sufletul cu trupul care se îngrâ
Trăind în pace, linişte şi huzur, trupul a prins osî ^'
şi ne-a copleşit sufletul. Ne spuneam: totul Za
bine, dreptatea domneşte în lume, nimeni nu „„
zeşte, nimeni nu suferă de frig, o lume mai bună
că se află... Atunci Dumnezeu a- avut milă de noi si"i-L
trimis pe turci, care ne-au pustiit satul, ne-au azvîrlît
pe drumuri. Am fost năpăstuiţi şi am văzut că lumea
e plină de nedreptăţi. Am flămînzit, am suferit de frie
şi am văzut că pe lume există foame şi frig; iar ală-
turi de oamenii care suferă de foame şi de frig sînt
alţii — o văzurăm şi p-asta! — care mănîncă cît pa-
tru, stau la căldură lîngă vetrele lor, unde focul nu se
stinge niciodată, şi se uită rîzînd la cei goi şi flă-
mînzi... Nenorocirea ne-a deschis ochii şi am văzut
limpede totul. Foamea ne-a întins aripile şi am scăpat
din plasa nedreptăţii şi a traiului uşor! Acum sîntem
liberi, putem să începem o viaţă nouă, mai curată,
mai cinstită. Lăudat fi© Domnul!
Nimeni nu scoase o vorbă. Bătrînii dădeau din cap,
femeile continuau să plîngă încet Numai bărbaţii se
uitau în ochii preotului şi simţeau că vitejia şi dîrze-
nia începeau să prindă iarăşi aripi în sufletele lor.
Deodată, purtătorul prapurului ridică din nou
glasul:
— Părinte, bine ai spus: Dumnezeu a avut milă
de. noi şi ne-a trimis nenorocirea, aşa după cum şi că-
lăreţul bun biciuieşte calul leneş... Nenorocirea ne-a
biciuit sîngele, ne-a deschis inima; ea ne-a izbăvit.
Dar vorba e, cum o să biruim acum nenorocirea? Asta
214

„ cmii nărinte. Că dacă n-o doborîm noi pe ea,


" ne doboare ea pe noi. Nenorocirea o sa ne dea
° Sa nărinte! strigă el cu ochii plini de lacrimi, de-
gata, y aminti de băieţaşul lui, Iorgos, care murise
oarece i?1
„p drum. T . „ „ .
V ţqu te teme, Luca, nenorocirea o s-o stapmim, o
nunem la jug, răspunse preotul. Ea o să intre în
Sl°iba noastră, o să vezi. Muncă, răbdare, iubire, iată
S mele noastre! Trebuie să aveţi numai încredere.
Uite eu îmi închid ochii şi văd în jurul meu case zi-
dite din piatră, o biserică cu clopotniţa, o şcoală cu
două rînduri şi o curte mare, plină de copii, iar în
jurul satului văd grădini, vii şi lanuri cu semănături...
începutul l-am şi făcut; am găsit printre pietre puţin
pămînt şi l-am însămînţat; apa izvoarelor am zăgă-
zuit-o în şanţuri; am altoit pomii pădureţi; am purces
să zidim... În satul acesta bogat, Licovrisi, care-şi
merită numele 1, se mai găsesc totuşi doi-trei oameni
buni la suflet, care-şi aduc aminte de noi. Iată, unul
ne-a dat tot avutul lui, trei lire de aur; altul ne-a tri-
mis cîteva coşuri cu de-ale mîncării; o femeie păcă-
toasă ne-a dăruit oaia ei... Iar un alt păcătos, care a
murit alaltăieri, s-a gîndit la noi în clipa cînd îşi dă-
dea sufletul şi ne-a lăsat prin testament un cufăr plin
cu lucruri folositoare — Dumnezeu să-i ierte toate pă-
catele! Ne înrădăcinăm, fiii mei; ne prindem din nou
de pămînt, o să creştem iarăşi. Aveţi încredere!
— Şi-o s-o luăm iar de la capăt, părinte? strigă un
tînăr ţîfnos, cu faţa vînătă de foame şi cu o zdreanţă
înfăşurată în jurul mijlocului. Înseamnă că nu s-a
schimbat nimic şi că o s-o luăm iar de la capăt? îţi
aminteşti prea bine, părinte, că în satul nostru nu erau
numai bogaţi, erau şi săraci; mama a murit de foame,
pe cînd satul înota în untdelemn şi în vin şi toate cup-
Lieovrisi, izvorul lupului (în limba greacă).
16 215
toarele vecinilor erau pline de pite, iar manta le ••
mereu din pricina mirosului de pîine coaptă pQ^>lriâ
w . u . v r* u • r^ v~. u *? *" ^-*t*re va
sa zică, tot aşa o sa tie, părinte r O să avem iar ]
gaţi şi săraci? 8~
Părintele Fotis înclină capul; rămase cîtva tim
gînditor. P
— Petros, spuse el în cele din urmă, eşti deschis •
iute la vorbă; îmi placi. Ceea ce mă întrebi tu
mine, îl întreb şi eu, zi şi noapte, pe Dumnezeu sH
rog să mă lumineze. Îi strig: „Doamne, vrem sâ în-
temeiem satul nostru pe temelii noi! Să nu mai fi"
nedreptăţiri! Sau toţi să flămînzească şi să sufere de
frig, sau toţi să mănînce şi să se îmbrace. Nu se poate
oare, Doamne, ca dreptatea să domnească pe lume?"
?— Şi ce ţi-a răspuns Dumnezeu? întrebă tînărul
cu voce aspră.
— Stai încet! Nu mă lua prea repede 1 Mintea
mea slabă nu poate primi lumina dumnezeiască decît
într-o mică măsură. Nenorocirea ne-a făcut pe toţi
egali; mulţumită ei, am ajuns cu toţii săraci. Nimeni
nu mai are cuptorul plin de pîine şi nimeni nu mai
poate cădea în păcatul de-a nu da şi vecinei care flă-
mînzeşte. Ceea ce mai înainte era greu, acum, fiii
mei, poate fi înfăptuit! Sufletele ni s-au eliberat de
sub povara burţilor prea pline, ele pot zbura acum cu
propriile lor aripi.
Popa se întoarse către un bătrîn, care asculta reze-
mat în toiagul lui, clătinînd din cap, şi-i spuse:
— Cine ar fi fost în stare, moş Harilaos, să-ţi ia,
acum trei luni, viile şi măslinii şi să le împartă săra-
cilor? Le-ai fi dat?
— Să mă ierte Dumnezeu, niciodată! răspunse bă-
trînul. Spune şi dumneata, părinte, ţi-ai fi tăiat oare
mîinile, picioarele şi bojocii, să le împărţi vecinilor?
Ei bine, tot aşa' ţineam şi eu la măslinii şi la viile
mele.
216

jar dumneata, moş Pavlis, ţi-ai fi deschis cufă-


y împărţi lirele din el sărăcimii?
TT^bătrîn din faţa popii încreţi din sprîncene şi nu
„ nse; dar scoase un oftat dureros, aducîndu-şi
^-ivbte de sipetul de acasă.
al―Qe\ ce are pămînturi, strigă părintele Fotis, în-
?indu-se pe neaşteptate, cel ce are pămînturi şi
ii se face pămînt şi pom, şi sufletul lui pierde în-
făţişarea dumnezeiască. Cel ce are cufere se face cu-
î" • • tu te-ai făcut cufăr, nefericitule Pavlis, iar tu,
^rmane Harilaos, te-ai făcut pămînt înainte de a
saurj ţ j)ar, lăudat fie Domnul, acum am scăpat! In
sfîrşit, acum aţi văzut şi voi, cei bogaţi, ce va să zică
«alichinea şi foamea; acum aţi înţeles şi voi durerea
celui sărac.
― Da, suspină batonul Pavlis, am înţeles.
―. Acum o să punem totul laolaltă, continuă pă-
rintele Fotis. N-o să mai fie nimic al meu şi nimic al
tău; n-o să mai existe garduri, lacăte şi cufere. Aici
o să muncim toţi şi-o să mmcăm toţi. Fiecare o să
muncească ce poate şi cît poate; unul va prinde peşte
în Voidomata, altul se va duce la vînătoare, celălalt
o să lucreze pămîntul, altul o să pască vitele pe care
o să se îndure Dumnezeu să ni le trimită. Fraţi sîntem.
Nu-i aşa? Alcătuim o singură familie, avem un singur
tată, pe Dumnezeu... Să zidim temelii noi în sufletul
nostru! strigă preotul, deschizîndu-şi larg braţele spre
mulţime. A zidi temelii noi nu-i lucru uşor! Ajutaţi-mă,
fraţilor! Muncă, răbdare şi iubire — şi credinţă în
Dumnezeu!... Cum trăiau oare primii creştini? Se
adunau în catacombe săpate adînc în pămînt şi pu-
neau temelii noi lumii noastre. Peşterile acestea. În
care ne adăpostim acum, în măruntaiele pămîntului,
sînt catacombele noastre; îl avem şi noi pe Hristos
alături; am văzut nedreptatea şi-o s-o înlăturăm! Nu
te teme, Petros, fiul meu! Uită trecutul, blestemai; fie
16* 217

el! Puneţi umărul cu toţii laolaltă, să clădim o In


nouă 1 me
Subjugaţi de cuvintele preotului, cei de faţă se •
dicară şi se strînseră în jurul lui.
-— Cu toţii laolaltă! mai strigă o dată preotul p
toţii laolaltă! Iată cuvîntuî nou care o să ne izb"
vească ',
— Cu toţii laolaltă 1 strigară femeile şi bărbaţii ri-
dicîndu-şi braţele, ca şi cum ar fi rostit un jurămînt
Bătrînul Harilaos îşi făcu o cruce mare.
— Sărăcia mi-a lărgit inima, spuse el cu ochii plini
de lacrimi. Nu mai vreau bogăţie, Doamne, căci ea o
să mă facă iar hain.
— Nu te teme, moş Harilaos! strigă Petros rîzînd.
Nu te teme, nu te-om lăsa noi să te mai îmbogăţeşti!
Popa îşi scoase patrafirul, îl împături şi-l dădu unei
bătrîioare, pe care o însărcinase cu slujba de para-
diseră.
— Fiii mei, spuse el, astăzi e duminică; odihni-
ţi-vă! Mîine vom porni din nou la muncă. Voi, tineri-
lor, întreceţi-vă la aruncarea cu pietre; voi, bărbaţi-
lor, adunaţi-vă şi tăifăsuiţi; voi, femeilor, dezlegaţi-vă
gurile şi alinaţi-vă durerea una alteia. Eu trebuie să
mă duc pe muntele din faţă, unde mă aşteaptă prie-
tenii noştri buni, coşniţarii. Pe diseară, fiii mei 1
Dumnezeu să fie cu noi!
Cu aceste cuvinte, îşi luă toiagul şi porni la drum.
Cei trei apostoli, Petru, Iacob şi Ioan, strînşi în
jurul lui Manolios, deschiseseră Evanghelia mică pe
care o adusese în dimineaţa aceea Ianacos şi se pre-
găteau să înceapă lectura.
După ce prima impresie de groază le trecu, se
obişnuiră cu faţa spuzită de răni a lui Manolios, şi
acum puteau să se uite la ea fără scîrbă şi fără teamă.
Ianacos se dusese, fără ştirea lui Manolios, la părin-
218

Fotis şi-l rugase să vină să vadă boala prietenului


ţe , sg.şj dea cu părerea. Popa era un om care um-
}°] e mult prin lume şi îndurase multe; cunoştea
te bolile trupului şi ale sufletului; ar putea — cine
t').a 9―să găsească vreun leac şi pentru asta... Poate
^ n-are nevoie de alifii şi buruieni; poate
l d
^Manol p
°t această boală neaşteptată are alte rădăcini. Dacă e
°umva isprava vreunui demon, popa ar putea i/goni
jesiffur duhul necurat.
Deci toţi trei se urcară în ziua aceea pe munte, fie-
care aducînd cîte un dar pentru prietenul lor bolnav:
Ianacos îi aduse mica Evanghelie, Costantis o cutie
Je rahat, Mihelis o icoană ce reprezenta Răstignirea.
Era o icoană foarte veche, moştenită de la mama lui;
îl înfăţişa pe Hristos răstignit, iar de jur împrejurul lui
erau pictate mii de rîndunici — rîndunici, nu îngeri;
acestea stăteau pe braţele şi în vîrful crucii, cu ciocu-
rile deschise, ca şi cînd ar fi ciripit... Şi crucea întreagă
îmbobocise, de jos pînă sus; era acoperită de flori-
cele trandafirii şi părea un migdal înflorit. In mijlocul
florilor şi al păsărilor, Hristos răstignit zîmbea; iar
la picioarele crucii şedea singură Magdalena, păcă-
toasa, şi ştergea cu părul ei despletit sîngele care
curgea din gleznele Mîntuitorului...
Manolios stătea pe laviţa din faţa stînei şi-i aştepta.
Se spălase şi se gătise cu hainele de duminică. In mînă
ţinea masca pe care o sculptase în lemnul de soc şi
privea cu luare-aminte gura lui Hristos. O privea din
faţă, apoi o sucea cînd la dreapta, cînd la stînga, spre
a contempla plînsul, durerea şi zîmbetul Mîntuito-
rului.
Manolios luă darurile aduse de prietenii lui, se în-
chină în faţa Evangheliei şi privi îndelung Răstignirea
din icoana lui Mihelis.
Asta nu-i Răstignirea, e primăvara, murmură el.
219

Privi apoi femeia de la picioarele lui Hristo


părul ei blond despletit, şi suspină. Îşi aplecă bi'- T
şi sărută picioarele celui răstignit, dar se r*
deodată, cutremurat: i se păru că sărutase
blond şi ceafa goală a păcătoasei.
Ianacos luă icoana din mîinile lui Manolios
— Hai, Manolios, spuse el, deschide Evanghelia '
citeşte. *l
— Ce să citim, Ianacos? întrebă Manolios.
— Deschide la întîmplare! Şi ceea ce n-om înte
lege, o să stăm şi-o să ne gîndim împreună, pînâ om
găsi dezlegarea...
Manolios luă Evanghelia, se aplecă, o sărută şi 0
deschise la întîmplare.
— în numele Tatălui:;i al Fiului şi-al sfîntului Duh
rosti el şi începu să citească, silabisind cuvînt cu cu-
vînt: „Văzînd însă Isus mulţimile, s-a suit în munte;
şi dacă a şezut, au venit la dînsul ucenicii lui; iară
el, desehizîndu-şi gura, îi învăţa pre ei zicînd: Feri-
ciţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia ceru-
rilor".
— Nu-i greu, făcu Ianacos cu un aer mulţumit.
Slavă Domnului, am înţeles totul. Tu, Costantis?
Costantis avea însă o nedumerire:
—• Ce vrea să zică: „cei săraci cu duhul?" în-
trebă el.
—? Cei neştiutori de carte, explică Ianacos. Cei ce
nu s-au dus la şcoli mari, să le sară o doagă de la cap.
—? Nu, nu neştiutori de carte, îndreptă Manolios.
Că poţi să fii învăţat, ca părintele Fotis, şi să intri în
împărăţia cerurilor. Şi poţi să fii fără ştiinţă de carte
şi să nu intri, ca moşneagul Ladas... Eu cred că alt-
ceva vrea să zică aici, dragă Ianacos. Tu ce spui,
Mihelis?
— „Săraci cu duhul" trebuie să fie cei fără răutate,
răspunse Mihelis. Cei cu mintea simplă, curată, care
220

•e firul de păr în patru, dar cred cu nevinovăţie


nU- \edere . Aşa mi se pare mie; o să-l întrebăm
f tve părintele Fotis...
Mai departe! spuse Ianacos, care se grăbea,
i dt!
^_. Mai dp p
rata cu asta; mai departe!
Manolios continuă cititul:
― Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia."
―Asta-i mai greu, spuse Ianacos scărpinîndu-se
. cap- Ce-o fi vrînd să zică, „se vor mîngîia"?
―q% o să fie mîngîiaţi... explică Costantis. Dar
cine o să-i mîngîie? Şi pe cine? Nu înţeleg.
― Eu cam înţeleg, spuse Manolios. „Cei ce plîng",
vrea să zică cei care suferă şi pătimesc; aceştia nu
trebuie să fie îngrijoraţi, Dumnezeu o să-i mîngîie.
― O să-l întrebăm şi de asta pe părintele Fotis,
spuse din nou Ianacos, care stătea ca pe ghimpi. Mai
departe! .,,..».
— „Fericiţi cei bhnzi, că aceia vor moşteni pă-
mântul."
— Ei, asta-i limpede ca lumina zilei! strigă Ia-
nacos. Fericiţi cei care sînt blînzi, adică buni, moi,
paşnici; aceia vor birui pînă la urmă, şi pămîntul în-
treg o să fie al lor. Dar asta nu înseamnă că prin lăz-
boi, ci cu dragostea vor cuceri ei lumea. Jos cu răz-
boiul! Toţi oamenii sîntem fraţi!
— Şi turcii? întrebă Costantis, căruia îi venea
greu să admită această idee.
— Şi turcii! răspunse Ianacos în avîntul său. Da,
şi aga, şi micul Iusuf, şi seizul, toţi!
— Chiar şi aceia care au nimicit din temelii satul
părintelui Fotis? întrebă Costantis stăruitor.
Ianacos se scarpină din nou în cap.
— Asta nu ştiu, răspunse el. O să-l întrebăm pe pă-
rintele Fotis... Mai departe!
.^Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetează de drep-
tate, că aceia se vor sătura."
221

— Ah 1 făcură toţi într-un glas. Să dea Durnnezp


să ne săturam de dreptate! u
lanacos se aprinse. Se ridică în picioare şi str "
— „Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetează de dr^
tate!" Noi sîntem ăştia, băieţi! Nouă ne vorbes?
Hristos, nouă, cărora ne e foame şi sete de dreptat "'
Inima mea a prins aripi, fraţilor, ca şi cum Hrist
şi-ar fi întors faţa spre mine şi mi-ar fi vorbit... Cur '
băieţi! Mai departe, dragă Manolios.
— „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui'
— Ascultă asta, bătrîne Patriarheas! strigă lanacos
ridicîndu-se din nou. Ascultă asta, nesătulule, tu, care
nu ne mai saluţi cînd ne întîlneşti pe drum, din pri-
cină că am dat de pomană patru coşuri cu merinde
săracilor! Ascultă asta, popă Grigoris, tu, care te-ai
înverşunat să-i goneşti pe cei înfometaţi, pentru ca
masa ta să fie încărcată şi burta-ţi plină, -gata să
plesnească şi să impută lumea! Auzi-o şi tu, Ladas,
zgîrie-brînză, tu, care nu dai un pic de apă nici măcar
îngerului tău păzitor! Bravo ţie, Mihelis, că nu semeni
cu tatăl tău! Tu o să intri în împărăţia cerurilor cu
cele patru coşuri, pentru că bunătăţile din ele erau ale
tale, nu ale noastre... Mai departe!
— „Fericiţi cei cu inimă curată, că aceia vor ve-
dea pe Dumnezeu."
— Eu nu pricep toate vorbele, spuse Costantis, dar
le înţeleg bine rostul. Numai acest „vor vedea" mă
pune în încurcătură. Cum vine asta: „vor vedea"?
— Vor vedea faţa lui Dumnezeu, mă blegule! răs-
punse lanacos. Aceia care au inima curată vor vedea
faţa lui Dumnezeu. Simplu 1
— Dar unde ai învăţat tu toate astea, lanacos?
făcu uimit Costantis. Ia te uită, eşti în stare să spui
că ai o minte mai înţeleaptă ca a lui Solomon 1
— Mă, nu cu mintea le* tălmăcesc, răspunse lana-
cos, ci cu inima; ea e Solomonul meu 1 Mai departe 1
222

Fericiţi veţi fi cînd vă vor ocărî şi vă vor pri-


î' vor zice tot cuvîntul rău, minţind împotriva
stră, pentru mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că
°a.a voastră multă este în ceruri, căci aşa au prigonit
P.* prorocii care au fost înainte de voi."
S1?― citeşte încă o dată, dragă Manolios, ceru Iana-
Şi mai rar, rogu-te! Crîmpeiul ăsta îmi pare,
Dumnezeu să mă ierte, cam încîlcit.
Manolios citi încă odată pasajul.
―. j^ie mi se pare cît se poate de limpede, spuse
1 Toţi fruntaşii satului, toţi bogătanii, mincinoşii şi
potlogarii ne vor prigoni într-o zi pe noi patru şi ne
vor osîndi pentru că o să spunem adevărul. Vor aduce
martori falşi ca-să jure împotriva noastră. Poate că or
să dea cu pietre în noi, poate chiar că or să ne ucidă;
n-au făcut la fel şi cu prorocii? Dar noi trebuie să
simţim o mare bucurie în asta, fraţilor, fiindcă o să
ne dăm viaţa pentru Hristos. Oare nu şi-a dat şi el
viaţa pentru noi? Ãsta e înţelesul de aici.
— Ai dreptate, Manolios I sări Ianacos, ai cărui
ochi scăpărau de mînie. Îl şi văd pe popa Grigoris
mergînd înainte, în chip de Caiafa. Îl şi aud pe Ladas
strigînd din urmă-i: „Omorîţi-i! Omorîţi-i! Vor să
ne spargă cuferele şi să împartă săracilor lirele noastre
de aur!" îl aud şi pe bătrînul Patriarheas — iartă-mă,
dragă Mihelis! — zicînd ca un Pilat i „Eu mă spăl
pe mîini, nu mă bag, nu m-amestec; omorîţi-i 1" Dar
în el, în inima lui o să se bucure, pentru că noi îi
încurcăm socotelile: nu-l lăsăm să-şi ronţăie în tihnă
purceii de lapte, să ciupească slujnicele de buci şi s-o
cheme pe văduva Caterina să-l frece pentru că e,
cică, răcit!... Hei, ticăloşilor, ciufuţilor şi iezuiţilor, o
să vină, se apropie, a sosit dreptatea lui Dumnezeu!
Ianacos se aprinse de-a binelea. Se întoarse cu faţa
spre sat şi arătă cu pumnul într-acolo, ameninţător.
223

Par în aceeaşi clipă îl văzu înaintea lui pe păriiy,1


Fotis; amuţi deodată, muşcîndu-şi limba în «^.f
— Iartă-mă, părinte! se bîlbîi el. Tocmai ciţe^'
Evanglielia şi ni s-au încins inimile. ani
Preotul se apropiase în vîrful picioarelor, astfel?"
cei patru prieteni, cufundaţi în lectura lor, nU-l Sj,Ca
ţiseră; se oprise în loc şi-i asculta zîmbind.
— Să fie într-un ceas bun, fiii mei! rosti preotul
înaintând spre ei. Dumnezeu fie cu voi!
Se ridicară bucuroşi şi-i făcură loc să stea pe laviţă
Dar preotul, văzîndu-l pe Manolios, se zgudui.
— Ce ai, fiul meu? îl întrebă el. Ce-ai păţit?
— Dumnezeu mă pedepseşte, părinte! răspunse
Manolios, lăsîndu-şi capul în jos. Nu te uita la mine
întoarce-te spre Evanghelie şi lămureşte-ne-o! Aştep-
tam pe sfinţia-ta să ne ajuţi. Noi sîntem nişte bieţi ne-
pricepuţi. Ce putem înţelege singuri?
— Creierul nostru, adăugă Costantis, e o buturu«ă
necioplită; vino de-o ciopleşte sfinţia-ta, părinte!
-*- Să vă ajut, eu? făcu părintele Fotis. Dar toţi
înţelepţii lumii ar trebui să vină aici şi să vă asculte
pe voi. Auzindu-vă, ar înţelege şi ei, sărmanii, cuvin-
tele lui Hristos. Ai dreptate, Ianacos. Evanghelia nu
se citeşte cu mintea; mintea nu înţelege mare lucru.
Evanghelia se citeşte cu inima; inima înţelege totul.
Intr-o duminică, Ianacos, o să te chem la biserica
noastră, în catacombă, să ne desluşeşti cuvîntul lui
Dumnezeu. Nu rîde, îţi vorbesc serios.
Apoi se întoarse din nou către Manolios.
— Toate bolile, fiul meu, pornesc de la suflet. El
stăpîneşte trupul. Pesemne că sufletul ţi-e bolnav, Ma-
nolios; pe el trebuie să-l vindeci! Trupul, vrînd-
nevrînd, o să-l urmeze... Dar, mai întîi, să stăm puţin
ele vorbă. De ce m-aţi chemat? Cu ce pot să vă ajut?
Vă ascult, spuneţi-mi... După aceea o să vorbim îm-
preună noi doi, Manolios.
124

părinte, răspunse Mihelis, dar tocmai pentra


i jui Manolios te-am chemat. Ne-am spus că s-ar
tea să fie vreun duh rău care i s-a lipit de faţă şi
P}. tţa_ta trebuie să ştie vreo rugăciune pentru alun-
garea lui- ••
o―şj apoi, părinte, interveni lanacos, sînt multe
1 cruri pe care eu nu le pricep. Toate vin de la Dum-
eu, aş.a_i? Atunci de ce nenorocirea asta a căzut
capul lui- Manolios, şi nu, să zicem, pe capul agăi,
al părintelui Grigoris sau al moşneagului Ladas? Ce
fel de dreptate e asta? Zău că nu pricep. Şi întorcîn-
du-se spre Manolios: De ce nu strigi şi tu? De ce
nu-ţi ridici glasul spre Dumnezeu, să-l întrebi? Stai
cu braţele încrucişate, cu capul în pămînt şi zici:
Dumnezeu mă pedepseşte". Dar ce-ai făcut tu, să te
pedepsească? Ridică-te; nu eşti o oaie, eşti un om;
întreabă, cere socoteală! Asta înseamnă să fii om:
un lucru viu, care se ridică şi întreabă!
Părintele Fotis se răsuci, întinse braţul şi închise cu
mîna gura lui lanacos.
— lanacos, zise el, întrebi prea multe. Iţi ridici
prea des glasul, şi vrei ca Dumnezeu să coboare în
faţa ta să-ţi dea socoteală? Dar cine eşti tu ca să-i
ceri lui Dumnezeu să .coboare pe pămînt?
— Vreau să înţeleg.., murmură lanacos cu sfiiciune.
— Să înţelegi gîndurile lui Dumnezeu, lanacos?
făcu popa cu groază. Dar omul este un vierme orb
căzut la picioarele lui Dumnezeu. Ce poate să înţe-
leagă el din măreţia lui nemăsurată? Şi eu, cînd eram
tînăr, strigam tot aşa ca tine şi întrebam; nu înţele-
geam nici eu. Pînă cînd într-o zi, la muntele Athos,
bătrînul călugăr, la care îmi făceam ucenicia, mi-a
spus o poveste; Dumnezeu să-l odihnească în pace,
el îşi arăta adesea gîndul cu ajutorul poveştilor! Cică
a fost odată un sătuc pierdut în deşert; toţi locuitorii
lui erau orbi, Intîmplarea făcu să treacă pe acolo, cu
225

armata sa un rege mare, care meigea călare


elefant uriaş. Orbii au aflat de acest lucru; auzisev
multe despre elefanţi şi-i cuprinse o dorinţă nestâv*
lită să se ducă să atingă animalul, să-l cerceteze
amănunţit, ca să-şi facă o idee despre el. Au pornit
aşadar, vreo zece, căpeteniile satului să zicem, şi s.ay
dus la faţa locului. S-au prosternat în faţa regelui şi \\
s-a dat voie să atingă şi să pipăie elefantul. Unul îi
pipăi trompa, altul piciorul, al treilea coastele; pen-
tru al patrulea orb a fost adusă o scară şi s-a urcat să
pipăie urechea; pe un altul l-au suit şi l-au aşezat pe
spinarea elefantului, plimbîndu-l puţin... După aceea
oamenii noştri au plecat bucuroşi, toţi împreună, aşa
cum veniseră, şi s-au întors în sat la ei. Toţi oxbii s-au
strîns în jurul lor, nerăbdători să afle cum şi ce fel era
dihania aceea nemaipomenită. Primul spuse -. „E o
ţeava inare, care se ridică în sus cu putere şi se ră-
suceşte; dacă te înhaţă, e vai de tine!" Al doilea
mărturisi: „E o coloană acoperită cu păr". Al treilea
zise: „E un zid, ca de fortăreaţă, acoperit tot cu păr".
Al patrulea, care pipăise urechea, se împotrivi: „Nu-i
nicidecum un zid! E un covor cu lîna mare, cu ur-
zeala groasă, care se mişcă atunci cînd îl atingi." în
sfîrşit, ultimul strigă: „Ce tot îndrugaţi acolo? E un
munte uriaş care se mută din loc în loc."
Cei patru prieteni rîseră de răspunsurile orbilor.
— Noi sîntem orbii, zise Ianacos. Ai dreptate, pă-
rinte; iartă-mă! Ne învîrtim în jurul unghiei de la
degetul cel mic al piciorului lui Dumnezeu şi spunem:
„Dumnezeu e tare ca o piatră". De ce? Fiindcă nu
sîntem în stare să mergem mai sus.
— Nu trebuie să punem întrebări, adăugă Mihelis.
Pesemne că Dumnezeu a avut pricinile lui ca să-l lo-
vească pe Manolios. Dar cum să vedem noi aceste
pricini, că sîntem orbo.
226

pgri, spuse Manolios, ridicîndu-şi faţa, noi


sîntem anul ăsta legaţi unul de altul în aşa fel,
nu ne mai poate despărţi. Aşa că e bine,
d f l d
Ca d să mă spovedeşti în faţa lor, să vedem toţi îm-
cr ' g care e vina pentru care mă pedepseşte Dum-
Pr u şi cum m-aş putea lecui... Altminteri, gîndesc
a atîta vreme cît o să am ăst demon pe faţă, în-
? amnă că nu m-am căit: destul şi că Dumnezeu nu
mă vrea...
Ai vorbit înţelept, Manolios, fiul meu! spuse
f i iii iiîi ăi
A
eotul. Asa făceau şi. primii creştini; îşi mărturiseau
oăcatele faţă de toţi fraţii lor şi toţi împreună găseau
drumul mîntuirii... Deci, în numele lui Dumnezeu, te
ascultăm, dragă Manolios. Nu uita că toţi sîntem pă-
cătoşi şi că, în clipa asta, Dumnezeu se află deasupra
noastră şi te ascultă.
Manolios îşi lăsă capul în jos, să se reculeagă o
clipă. Mintea lui flutură peste toată viaţa sa: se re-
văzu sărac şi orfan, îşi aminti suduielile şi bruftuielile
în care l-a crescut mătuşă-sa, Madalenia, apoi liniştea
dulce din mînăstire, închinăciunile în chilie, bătrînuî
călugăr Manasis, care-i vorbea cu vocea lui adîncă şi
plăcută despre asceţii din Tebaida, despre apostolii
de la lacul Ghenizaret şi despre Hristos răstignit... Ce
bucurie încerca el atunci! I se părea că împărăţia ce-
rurilor coboară pe pămînt! Şi, pe neaşteptate, într-o
dimineaţă, sosise boierul Patriarheas cu alaiul lui, şi
curtea mînăstirii se umpluse de catîri, de velinţe roşii
şi de glasuri voioase...
Manolios îşi ridică iar faţa în sus şi zise:
— Părinte, nu ştiu de unde să încep... Toată viaţa
mi se perindă prin minte... Ajută-mă, părinte;
pune-mi întrebări şi eu am să-ţi răspund. Întrebaţi-mă
Şi voi, fraţilor!
— Nu căuta începutul, Manolios, răspunse părin-
tele Fotis. Nu există început, nici sfîrşit! Deschide
227

gura, spune ce-ţi vine mai întîi în minte; apoi, 0 ->


vezi, vorbele sînt ca cireşele: una le trage pe' cel^
lalte şi se împletesc de la sine... Ia închide ochii, M6
nolios. Spune, ce vezi? Unde te afli? Nu te oînd~
răspunde imediat I &'
— In casa părintelui Grigoris. Toţi fruntaşii satului
sînt adunaţi acolo şi iau hotărîri. Împart fiecărui
sarcina pentru Săptămîna Mare a anului care vine
Pentru taina cea grozavă care o să se joace în tinda
bisericii... Părintele Grigoris se apropie de mine. ţs-
pune mîna pe creştetul capului meu şi mă binecuvîn-
tează. „Pe tine, Manolios, îmi spune, te-a ales Dum
nezeu să duci povara cea grea a crucii..." Inima mi se
sfărîmă în mii de bucăţi...
Manolios deschise ochii, clipi din pleoape; rever
lingă tovarăşii lui.
— Adevărat, inima mi s-a sfărîmat în clipa acee.
în mii de bucăţi, adăugă el, întocmai ca sticluţa cu
miresme din mîna păcătoasei Magdalena, pe care a
spart-o ca să-i spele picioarele lui Hristos... Încă de
cînd eram copil, aveani o mare închipuire, citeam
vieţi de sfinţi şi mintea mi se înflăcăra. Voiam să mă
fac şi eu sfînt... Şi cînd am intrat în mînastire, mă gîn-
deam numai la schimnici, voiam să mă duc şi eu în
Tebaida, să trăiesc ca ei, să nu mănînc, să nu beau
nimic şi să fac minuni... Vedeţi, fraţilor, şi cînd eram
mic păcătuiam. Satana îmi pîrjolea inima, mă mistu-
iam. Şi eram atît de trufaş, că voiam — Doamne,
iartă-mă! — să fac şi eu minuni!... Iar cînd am ieşit
din casa părintelui Grigoris, tîmplele îmi zvîcneau;
mi se părea că satul se îngustase, că nu mai încăpea
şi că eu nu mai eram Manolios, sluga bătrînului Pa-
triaxheas, un om îngust la minte, un nepricopsit, ci că
devenisem, chipurile, alesul lui Dumnezeu, care avea
o mare menire: să meargă pe urmele sfinte ale lui
Hristos şi să-i semene lui l
228

— îngrozitoare trufie! murmură Costantis. Tu,


Manolios, care eşti aşa de blînd, aşa de smerit...
|―_ Costantis, fiul meu, spuse preotul, inima lui
Manolios e plină; las-o mai întîi să se golească şi
după aceea o să-l judeci.
_— Iertaţi-niă, fraţilor! continuă Manolios. II
eam în mine pe Satana... Mi-e ruşine că v-o spun,
Tar mă spovedesc; nu trebuie să ascund nimic, pen-
tru r-ă Dumnezeu mă ascultă şi mă aude.
― Vorbeşte, vorbeşte, Manolios! îl îndemnă preo-
ţi,] Nu te ruşina! Inima omului e o groapă plină de
seroî, de broaşte şi de porci. Goleşte-ţi inima, ca s-o
uşurezi!
Manolios prinse curaj.
― Mă înfoiam ca un curcan, mă învîrteam încolo
si încoace, mă fuduleam şi îmi spuneam mereu: „Ma-
nolios, pe tine te-a ales Dumnezeu, pe tine!" Dar
într-o zi, datorită ţie, dragă Ianacos...
Apucă mîna lui Ianacos şi vru să i-o sărute, dar Ia-
nacos o retrase mirat.
― Ce-i cu tine, dragă Manolios? Mie vrei tu să-mi
săruţi mîna?
— Da, ţie, Ianacos, răspunse Manolios. Pentru că
tu mi-ai deschis ochii... Datorită ţie am văzut că eram
un făţarnic şi un mmcmos. Iţi aminteşti, Ianacos, cînd
m-ai întîlnit în faţa casei căpitanului şi mi-ai spus —
vorbe pentru care-ţi mulţumesc şi-acum: „Minci-
nosule! Mincinosule! Pretinzi că-i semeni lui Hristos
şi te pregăteşti să te însori... Iar, după Răstignire,
Lenio o să-ţi aducă apă caldă să te speli, rufe curate
să te primeneşti şi o să te culei cu ea, după Răstig-
nire, în pat!"
- Ã m^' dragă Manolios! strigă Ianacos, arua-
cmdu-se în braţele prietenului său. Tu nu ştii ce
diavol pusese stăpînire pe mine în ziua aceea... Intra
229

zi o să mă spovedesc şi eu în faţa voastră şi 0 să -f


îngroziţi. Părintele Fotis ştie... Va
— Lăsaţi-l, fraţilor, să dea totul în vileag. ,\s
o să-l uşureze, repetă preotul, silindu-l pe Ianacos "
se aşeze la locul lui. Vorbeşte, dragă Manolios! Nu
simţi că te-ai mai uşurat oleacă?
— Pe măsură ce vorbesc, părinte, pe măsură
vorbesc, mă uşurez... Spovedania e o taină, o tain^
mare! Acum am căpătat curaj; o să spun totul, totuli
— Te ascultăm, fiul meu 1 spuse preotul, punîn-
du-şi mîna pe umărul lui Manolios, ca şi cînd ar fi
vrut să-i dea putere din puterea lui. Hai, vorbeşte
fiule!
— Din clipa cînd Ianacos mi-a despuiat inima aşa
m-am zguduit; am văzut prăpastia şi m-am oprit
„Nu ţi-e ruşine, Manolios, mi-am spus; crezi că Răs-
tignirea e o joacă? Crezi oare că o să-ţi baţi joc dt
Dumnezeu şi de oameni? O iubeşti pe Lenio, eşti ne-
răbdător să te culci cu ea, şi vrei să faci pe Hristosul?
Ruşine să-ţi fie, mincinosule! Trebuie să te hotărăşti,
să alegi, făţarnicule!" Şi în clipa aia m-am hotărît!
N-o să mă mai însor! N-o să ating nici o femeie! O
să rămîn neprihănit 1
Ianacos iarăşi nu se putu stăpîni şi strigă:
— Bine-am zis eu, Manolios; tu eşti un sfînt!
— Aşteaptă, aşteaptă, spuse Manolios. Ai să vezi
şi-ai să te îngrozeşti! N-am ajuns încă la păcatul cel
mai cumplit.., Luasem hotărîrea s-o rup cu Lenio;
mă certasem cu stăpînul şi pornisem să mă întorc pe
munte, în singurătate, departe de ispite. Aici pe munte,
îmi ziceam, în aer curat, o să mă dăruiesc numai lui
Hristos... Dar iată că în clipa cînd era să apuc pe po-
tecă, să-mi găsesc mîntuirea, la puţul sfîntului Vasile,
din marginea satului, ispita îmi stătea în cale şi ma
aştepta.
230

Manolios ofta, Îşi şterse cu featista faţa, care îra-


să supureze din nou. Tăcu o bucată de timp;
e îi tremurau.
Curaj, Manolios! făcu preotul. Eu sînt mai pă*
s ca tine. Într-o zi o să mă spovedesc şi ea în ţaţa
^oastră, şi-atunci o să vi se zbîrlească părul în cap.
Eu aşa cum mă vedeţi, am mîinile mînjite cu sînga
de om: odată, Dracul pusese stăpînire pe mine;
eram tînăr, sîngele îmi fierbea în vine. Eram păstor
I 'coborîsein în sat să sărbătoresc Pastele împreună cu
prietenii mei; adusesem pe umeri un miel gras, să-l
nunem în frigare. Era amiază, pomii înfloriseră, pă-
niîntul împrăştia un miros plăcut. Toţi oamenii din
sat ieşiseră la iarbă verde, aprinseseră focuri şi învîr-
teau mieii deasupra jeraticului. Noi pregătiserăm mai
întîi în jerăgaia din marginea vetrei frigărui de mă-
runtaie pentru gustări şi le mîncarn cu poftă, golin4
paharele de vin şi simţind cum ne creşte inima. Cîndt
mielul a fost gata, l-am pus pe iarbă cu burta în sus j
am luat un cuţit lung, l-am ascuţit şi mă pregăteam
să-l tai în bucăţi. Tocmai în clipa aceea Dracul sa
agăţat de mine; nu ştiu ce mi-a venit, că am strigat»
rîzînd: „Să fiu afurisit, dacă aş avea "acum un popă
Sn mină, l-aş spinteca 1" Numai Necuratul mă făcuse
să vorbesc aşa; eu însumi eram fecioş de papă şi.-i
respectam pe preoţi; de cîte ori mtîlnearn vreunul'
pe drum, mă repezeam şi-i sărutam mîna, Dar atunci
spusesem aşa doar în glumă $ băuserăm şi eram cu
chef. Cineva, un om beat din grupul vecin, mă auzi,
izbucni în rîs şi-mi strigă: „Uite, bă, un popă în s-pa-
tele tău; ţine-ţi vorba dacă te făleşti că eşti bărbat P
M-am întors şi am dat cu ochii de un popă. Fără să;
mai stau pe gînduri, m-am năpustit asupra lui şi î-ana,
înjunghiat.
?Părinteli V'otis îşi făcu cruce şi tăcu. Cei patrii
prieteni ţ; ă şj ej îngroziţi. Fiecare se întoarse în el
17 — Brisio tigait a doua oară — voi. l ?;,rj

însuşi, îşi privi sufletul şi se înfiora. Ce crane, ce n*


ecnuiri şi mîrşăvii mocnesc în sufletul omuhu 1 Da,
pînă la urmă rămîi cinstit, numai fiindcă ţi-e f„că.
Toată viaţa te rumegă patimile ascunse, nepotolite,
îrîncene, otrăvindu-ţi sîngele; te stapmeşt!, ÎU înşeli
Senii/mori onorat şi virtuos; în fapt, s-ar zxce ca
»-S Lut nimic rău în viaţă; dar pe Dumnezeu nu-j
3?Oî-ÎIEusînt şi mai păcătos ca dumneata, părinte, zise
într-un tîrziu Mihelis, cu o voce înăbuşită, de nerecu-
noscuî rupînd tăcerea. Eu, cînd tatăl meu se imbol-
-?C"Î; Xt o bucurie satanică; un demon şendid
*' A mine, şi nu pot să-l mai sufăr pe tatăl meu,
mi se pare că-mi stă ca o piedica m cate şi
ept să moară - să moară omul care> rm-a dat
^ată si pe care-l iubesc! Nu ştiu cum o fi sufleul
viaţa şi pe <~* suoetul omului cinstit, al omului
IZ e unîdi U ^ iad Z Le sălăşluiesc toţi demonii
bun, e un îaa i t buni şi crestau adevă-
*5 r^c? to demonii ascunşi în ei şi nu-i ksă sâ
taţi pe coi ce ţm a _ nelegiuiri, spre a fura, »
imii noastre toţi, toţi — Doamne,
nişte nelegiuiţi, nişte ucigaşi şi
nişte boţi 1^――_ ^_iin , de îîns . Îşi scrutase
să ne spovedim; acum
fc
'?*"*de lacrimi *
M v
pătînd curaj, continuă i

― Ispita şedea, fraţilor, pe ghizdul puţului şi-ml


- bea: nu era alta decît văduva Caterina, păcătoasa
Z\? îlui nostru. Avea buzele sulemenite, piepul pa
•^ nătate desfăcut; cînd i-am văzut scobitura dintr»
• • «însele mi-a năvălit dintr-o dată la cap; am
sin^ *J & i v, „
metit. Ea îmi vorbea, ma ruga s-o ajut, in timp ce en
* eam poftă să mă arunc asupra ei, dar mi-era frică
\ oameni, rni-era frică de Dumnezeu şi am luat-o Ia
f, că Fugeam, dar o purtam cu mine, în cugetul
eu în sîngele meu. Zi şi noapte nu mă mai gîndeam
decît la ea. Mă prefăceam doar că mă gîndesc Ia
Hristos; minciună! minciună! Mă gîndeam numai Ia
Şi într-o seară nu m-am mai putut stăpîni. M-am
spălat, m-am pieptănat, am apucat pe cărăruie, spre
sat; mă duceam la văduvă. Îmi ziceam: mă duc să-l
mîn'tui sufletul, mă duc să-i vorbesc şi s-o aduc pa
calea cea bună a lui Dumnezeu... Minciuni! Min-
ciuni! Mă duceam să mă culc cu ea. Şi atunci..,
Manolios se opri din nou. Respira greu. Ceilalţi s®
întoarseră spre- el şi-l priviră cu milă. Manolios s«s
topea sub ochii lor; pe chipul lui, din carnea umflată,
s.e scurgea picătură cu picătură un lichid tulbure, car»
i se închega în mustaţă şi în barbă.
— Şi atunci a venit mîntuirea... completă preotul,
apucînd mîna lui Manolios şi mîngîind-o între ale lui.
Am înţeles, am înţeles, Manolios. Am văzut cărarea
ascunsă pe care a ales-o Dumnezeu ca să te mîn~
tuiască... Asta e o adevărată minune, fraţilor! Nimeni
nu poate bănui ce căi ciudate, neaşteptate, ia uneori
mîntuirea ca să ajungă la noi... Atunci deodată — îa-
să-mă să termin eu, Manolios — te-ai simţit obosit.
Atunci, deodată, ai simţit că faţa ţi se umflă, că se
umple de cărnuri respingătoare, că se preface într-o
rană şi curge... Nu Diavolul s-a lipit de tine, dragă
Manolios, ci Dumnezeu ţi-a pus pe faţă această mască»
sPre a te salva. Dumnezeu a avut milă de tine.

•— Nu pricep, nu pricep... murmură Costantis


— Nici eu... Nici eu... murmurară şi ceilalţi }
prieteni.
Numai Manolios tăcea şi ofta. Părintele Fotis "•?
mîngîia mina, ca şi cum ar fi vrut să-i îndulcească
durerea.
— Te îndreptai; dragă Manolios, spre prăpastie •
erai la marginea prăpastiei; dar Dumnezeu ţi-a lipi»
această masca de carne pe faţă şi te-ai oprit la tirnn
Te duceai să păcătuieşti în patul văduvei, dar cu ase-
menea chip cum te-ai mai li putut duce s-o vezi?
Cum te-ar mai fi primit ea? Ţi-a fost ruşine şi te-ai
întors din drum. Te-ai întors şi ai scăpai de păcat!
Manolios îşi ascunse faţa în batista-i mare şi tăcea.
Din eînd în cînd, pieptul i se zguduia de suspine. La
un moment dat, murmură: „Mulţumeseu-ţi ţie,
Doamne!" Apoi tăcu din nou.
Cei trei prieteni îşi plecară şi ei capetele îngroziţi.
Fură străpunşi de un fior. Începeau să înţeleagă că
Dumnezeu se învîrteşte în jurul omului ca un leu la
pîndă; din cînd în cînd, omul îi simte suflarea, îi
aude mugetul, îi vede ochii strălucind prin întuneric.
Popa, ca şi cum le-ar fi ghicit gîndurile, spuse:
— In noi, fiii mei. e un ochi deschis ziua şi noaptea,
cart- ne vede; în adîncul inimii noastre e o ureche
care ne ascultă; acesta-i Dumnezeu.
Mihelis strigă:
— Cum de ne mai rabdă Dumnezeu pe pămuitul
ăsta? Cum de nu ne omoară, ca să cureţe lumea de
păcate?
— Pentru că, dragă Mihelis, răspunse preotul
Dumnezeu e ca olarul: lucrează cu noroi.
Dar Ianacos începea să-şi piardă răbdarea.
— Tot ce ne spui e bun, părinte, dar aici avem ui
bolnav. Nu poţi să-ţi pui mîna p© capul lui şi să-i ri
2,14

găciune? Iar noî, cu toţii, o să-l rugăm pe


J să aibă milă de el .....
_- Manolios n-are aevoie de rugăciuni, nici de
A "dntece sau de talismane, răspunse părintele Fotis.
A/doî nu rugile altora îl vor vindeca pe el. Mîntuirea
lucrează înăuntrul lui încet, fără grabă, zi şi noapte.
'Ati văzut vreodată, fiii mei, cum intră viermele de mă-
tase în gogoaşa lui şi stă acolo toată iarna? El îşi
schimbă^ forma, se urîţeşte, nu se mai mişcă de loc.
Dar în măruntaiele lui, în întuneric, viaţa îşi urmează
încet cursul. În dosul acestei urîţenii, ea zămisleşte cu
migală puful moale, ©chiul strălucitor şi aripile. Iar
fcitr-o bună dimineaţă, primăvara, fluturele sparge go-
goaşa şi-şi ia zborul. La fel lucrează şi mîntuirea în
noi, în întuneric... Curaj, dragă Manoîios, urmează-ţi
drumul! In dosul acestor obraji umflaţi, mîntuirea
îşi croieşte drumul ei. Ai încredere!
― Pîuă cînd, părinte? Pînă cînd? întrebă Mano-
lios, ridicîndu-şi ocini rugători către bătrânul preot.
— Te grăbeşti., fiul meu?„
— Nu, nu, răspunse Manolios ruşinat. Faeă-se voia
lai Dumnezeu, cum o vrea şi cînd o vrea el.
— Dumnezeu nu se zoreşte niciodată, continuă
preotul. El e netulburat, el vede viitorul ca şi cum
icesta ar fi trecutul, el lucrează în veşnicie. Numai
creaturile trecătoare nu ştiu ce-o să se întâmple mîine,
şi se tem, se grăbesc, Lasă-l pe Dumnezeu să lucrez»
în tăcere, aşa precum îi place lui; nu ridica fruntea,
nu întreba; orice întrebare « un păcat.
Soarele ajunsese în crugul cerului; se revărsa în
linii drepte, picătură cu picătură, deasupra celor cinci
capete. Acestea.se apropiară unul lîngă altul; privi-
rile li se încrucişară cu o dragoste mută,
în partea cealaltă a muntelui, fluierul lui Nicolios
din nou vesel, viu, cîntînd cu foc»
235

— Ãsta-i Nicolios... spuse Mihelis zîmbind. Are sj "


el oful lui, şi-şi varsă aleanul 1
Toţi ciuliră urechile. Melodia ciobănească se zben-
guia, rîdea, dansa în văzduhul dogoritor. Un fluture
alb cu pete portocalii se învîrti o clipă pe deasupra
celor cinci capete, apoi se aşeză în pletele părintelui i
Fotis. Dădu de cîteva ori din aripi, îşi afundă trompa
în părul cărunt, ca şi cum l-ar fi luat drept un tufiş
înflorit, pe urmă, deodată, îşi reluă zborul, se înălţă |
drept în sus şi se pierdu în soare.
După cîteva clipe, Manolios grăi: \
— Părinte, şi voi, fraţilor, iertaţi-mă, şi să vă ierte
şi pe voi Dumnezeu \ Sînt uşurat, ca şi cum mi s-ar fi
luat o mare greutate de pe inimă. Datorită dumitale,
părinte, mi s-au deschis ochii; am înţeles, îmi plec
capul \ Acum, această boală mi se pare ca o cruce; o
ridic şi urc drumul calvarului. Ştiu că după Răstignire
Yine învierea. O să am oare puterea să-mi port
crucea? Ajutaţi-mă şi voi, prietenii mei, să nu cad 1
—• Cu toţii laolaltă 1 strigă preotul. Azi-dimineaţă
le vorbeam alor mei pe munte. Urcăm şi noi drumul
calvarului, purtăm şi noi crucea noastră grea; ne mai
poticnim, mai cîrtim, ne grăbim... Dar le vorbeam şi-i
îndemnam: cu toţii laolaltă 1 Aceste cuvinte, le spu-
neam eu, o să ne salveze. Cu toţii laolaltă \ Cu toţii
laolaltă \ Şi-o să fim izbăviţi.
—- Dar, făcu Ianacos, cu durerea, cu boala, cu pă-
catul cum rămîne?
— Toţi vierimii aceştia, răspunse preotul, pot să
se prefacă în fluturi.
Şi, amintindu-şi cele ce citeau cei patru prieteni la
sosirea lui, adăugă:
— „Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia."
Costantis sări de la locul lui, bucuros: preotul o
să-î lămurească acum cuvintele acelea greu de înţeles.

.― Părinte, ce vrea să zică „se vor mîngîia"? îa-


trebă el.
―Aceia vor fi îmbărbătaţi, alinaţi; aceia vor găsi
un leac pentru durerea lor. Fericiţi cei ce suferă, pen-
tru că aceia vor simţi cît de mare şi dulce este mila
lui Dumnezeu; pe cînd cei ce nu suferă nu vor cu-
noaşte niciodată această mare bucurie cerească. Du-
rerea e o binefacere dumnezeiască... Auzi, dragă Ma-
nolios?
Dar Manolios, istovit, se lăsase pe umărul lui Mihe-
lis, închisese ochii şi încet, liniştit se cufundă pe ne-
simţite în somn. Prietenii săi îl luară cu băgare de
seamă pe braţe şi-l „duseră de-l aşezară pe salteaua lui
din bordei; apoi ieşiră iar afară, călcînd în vîrful
picioarelor.
— Harul lui Dumnezeu a coborît în chip de somn
îl s-a revărsat asupra lui Manolios, spuse preotul,
\cum, fiii mei, să-l lăsăm în paza Domnului. Să mer-
gem!
Porniră în şir, unuî după altul, pe potecă şi înce-
pură să coboare la vale, tăcuţi. În frunte mergea preo-
tul, cu capul descoperit şi cu părul cărunt şi despletit
itîrnîndu-i pe umeri.
Pe la chindii, cînd Manoîios se trezi din somn şi
leschise ochii, văzu în semiîntunericul încăperii că
ineva stătea pe vine la căpătîiul lui şi-l privea cu
nişte ochi sălbatici, neclintiţi, foarte injectaţi; răsu-
flarea lui duhnea puternic a vin. Era Panaiotaros.
— Frate Panaiotaros, bine-ai venit! făcu Manolîos
surîzînd.
Dar Panaiotaros nu răspunse. Aplecat deasupra lui
Manolios, continua să-l privească nemişcat. Capul Iui
inare, cu păr roşcat îl atingea aproape pe al bolnavii
'ui; buza de jos îi atîrna grea, descoperindu-i dinţi;
taţi. Îngălbeniţi.
237

— Ce vrei de la mine? întrebă Manolios, încliit- ^


eindu-şi trupul, ca şi cum ar îi visat ceva urît.
Panaiotaros abia deschise gura şi cu un glas greoi
răguşit din pricina beţiei, bîigui:
— Stau aici de un ceas, aplecat deasupra ta, şi te
privesc.
— Ce vrei de la mine, frate? întrebă din nou
Manolios. De ce mă priveşti aşa?
— Nu pot să te privesc altfel, mormăi Panaiotaros
cu mînie şi durere totodată. Nu pot 1
Şi, drapa o clipă de tăcere, adăugă:
— Tu o să mă omori cu zile, mă băiatule!
— Eu?! tăcu Manolios şi se ridică în capiii oaselor i
pe salteaua de paie. Eu?! Dar ce ţi-am făcut eu V
— Răul cel mai mare ce mi-l putea face un om, tu
mi l-ai făcut, blestematule! Aveam şi eu, sărmanul |
de mine, o bucurie pe lumea asta; tu mi-ai. ucis-o. •!
Dar nu mai pot să rabd. Am venit să-yi aduc un peş-
cheş. Aşteptam să te trezeşti, ca să ţi-l dau. Iată-l1
îşi băgă mîna sub cămaşă, scoase un satîr şi-l puse
pe genunchii lui Manolios.
— Ia-l, bîlbîi el, ia-l, blestemat să fii, şi omoarâ-mă!
Termina-ţi treaba pe care ai început-o. O să faci o
faptă bună. Omoară-mă 1
— Panaiotaros, frate, strigă Manolios, ce ţi-am fă-
cut eu? De ce-mi vorbeşti aşa? Eu să te omor?...
Şi dădu să-i apuce mîna, dar Panaiotaros îl respinse
înspăimmtat.
— Nu mă atinge! mugi el. Şi lasă vorbele dulcî',
mi-e silă de ele. Omoară-mă 1 Termină, îţi spun,
treaba pe care ai început-o 1 La ce bun să mai trăiesc
aşa,? Omoară-mă!
Manolios izbucni în plîns, munmirmd printre sus-
pine:
— Ce ţi-am făcut eu? Ce ţi-am făcut eu, Panaio*
taros, frate?

— Am pus nişte oameni $-o urmărească pas cu pas


ne Caterina peste tot pe unde se duce, răspunse Pa-
naiotaros. Ain pus o bătrînă, o vecină de-a ei, pe care
o plătesc pentru asta, să stea pitită în dosul porţii şi
s-o pîndească, zi şi noapte. Te-a zărit alaltăieri noapte
intrînd pe ascuns la Caterina; ai stat un ceas şi jumă-
tate cu ea. Din noaptea aceea, Caterina nu-mi mai
deschide poarta, nu vrea să mă mai vadă, stă toată
ziua în casă şi plînge — aşa îmi spune vecina ei... Din
pricina cui plînge? Din pricina cui nu vrea să mai
înănînce şi se topeşte văzînd cu ochii? Din pricina
cui nu-mi mai deschide poarta? Din pricina ta, a ta,
bubosule, că de te vede cineva i se face scîrbă! Afla-
sem de halul în care ai ajuns şi mă bucuram. Îmi zi-
ceam: am scăpat de potlogarul ăsta care face pe
sfîntul! Cînd l-o vedea Caterina, o să i se întoarcă
maţele pe dos şi-o să scape de el; şi-o să scap şi eu...
Dar tu, tu tot nu te-ai sfiit să te duci., cu mutra pe
care o ai, la ea acasă; ba ai mai şi stat un ceas şi
jumătate acolo. Spune, mă, leprosul dracului, ce far-
mece i-ai făcut, că în loc să-i fie silă de tine, ea nu te
mai poate uita, îşi smulge părul din cap şi te strigă
mereu? în fiecare zi o chelfănesc pe nevastă-mea,
dar asta nu mă uşurează; îmi bat fiicele, dar nici asta
nu mă uşurează! Mi-am închis atelierul, mă îmbăt,
umblu fără rost pe uliţi. Copiii se iau după mine şi-mi
strigă un nume care mi se înfige drept în inimă, ca
un cuţit,.. Ştii tu care... Ştii! Blestemat să fie ceasul
cînd ţapul de popă m-a atras în vizuina lui! Din
ziua aceea sînt pierdut! Sînt pierdut şi nu mai pot
să rabd. Iată, ţi-am adus satirul; scoală-te, Manolios,
scoală-te dacă zici că eşti bărbat, şi omoară-mă! îţi
sărut mîna, te rog în genunchi, omoară-mă, ca să-mi
găsesc liniştea!
Manolios îşi rezemă capul de genunchi; nu-şi mai
putea stăpîni hohotele de plîns.
239
-O »* S
5
să scape de ea?
mai vrea
iosule I strigă Panaio-
N° te l
iiolios.
― Ce-aş cîjtiga?
cent de deznădejde
.u«eV,. M,
panaiotaros cu un ac-
^ nenorocirea, iar pe
una_ Singura
i o să ne *fcn ««n
în i
iad-
izbucni si el în pBns. Pltogea cu

mor,
în ce hal am
o .* *
gest iute, ^"
id^vSS
prăbuşi cît era de
doi paşi spre «şfcjm-
to el ,e şi sculase-
povm'ş
muntelui,
240
Tocmai atunci apăru Nicolios ou turma. Panaio-
taros se năpusti asupra lor şi începu să le fugărească,
aruncînd cu pietre după ele; oile călcîndu-se una
pe alta, se împrăştiară speriate.
― Hei, hei 1 strigă Nicolios furios. Lasă oiîe îd
pace!
Dar Panaiotaros - aduna toate pietrele de pe jos şi
le arunca după oi, înjurînd.
— Pă el! Şo 1 Şo 1 asmuţi atunci ciobănaşul cei
doi cîini care veneau în fugă cu limbile scoase.
Cîinii se repeziră la Panaiotaros; el se refugie
jîngă o stîncă, aruncînd cu bolovani în dulăii care
lătrau şi-l asaltau. Începu să latre şi el şi se încaieră
cu ei; dar genunchii i se îndoiră. Se prăbuşi, se
ridică din nou şi iar căzu. Cîinii, întărîtaţi, se arun-
cară asupra iui, unul îşi înfipse colţii într-o coapsă,
ţinîndu-l strîns, celălalt îi sări în faţă şi-l muşcă de
falcă; barba lui Panaiotaros se umplu de sînge.
— Pă el, mă! Pă el! striga Nicolios şi mai înfu-
riat
Manolios, auzind hărmălaia şi lătrăturile cîiniîor,
alergă să-l scape. Ciobănaşul privea scena făcmd
haz. Strigă către Manolios:
— Lasă-i, baciule! Lasă-i să-l sfîşie!
Manolios ţipă la cîini, luă un băţ şi-i alungă. Apoi
se duse să-l ajute pe Panaiotaros, dar acesta o luase la
fugă pe costişă, eoborînd la vale într-un potop de în-
jurături.
Nicolios se urcă pe stînca cea mare, îşi puse mîî-
nile pîlnie la gură şi strigă:
— Iuda!... Iuda!...
Strigătul lui răsună în toată valea.
— Tacă-ţi gura, măi! răcni Manolios. Nu ţi-e milă
de el?
—- Iuda!... mai strigă o dată Nicolios, apoi aruncă
•o piatră mare după Panaiotaros.
241

- «p xidioe dinspre cîmpie; în-


a începu sa se xh» ^ ^ ^
Doamne
:1

VIII
Trecură cîteva zile de la acea duminică a spove-
daniei cum numiră ei mai îîrziu ziua cinci Manolios
îşi deschisese inima şi şi-o dezertase în faţa prieteni-
lor săi.
între timp, pămîntul şi soarele lucrau laolaltă să
coacă semănăturile; spicele lăptoase prinseră a se în-
tări; cîmpia se împurpura de roşcata macilor. Păsă-
rele, zburdînd gălăgioase, adunau lut, paie şi fire de
par şî-şi zideau cuiburile în care femela, cu aripile
întinse, clocea ouăle; lîngă ea, aninat pe o ramură,
masculul ciripea, în semn de încurajare. Din cînd în
cînd, cîte o ploicică întîrziată răcorea pămîntul, dar
oumaidccît soarele apărea din nou, alunga norii şi-şi
continua sarcina străveche, spre folosul oamenilor şi al
păsărilor.
Bătrînul Patriarheas mînca, bea şi se certa toată
ziua cînd cu Lenio, care, făcîndu-i-se de măritiş, lăsa
baltă treburile casei şi pleca să hoinărească pe munte,
cînd cu feciorul lui, MiLelis, care se cufunda în citit,
ca un moşneag sau ea un om de nimic.
— Cărţile sînt făcute pentru călugări şi pentru în-
văţători, îi spunea Patriarheas fiului său. Un fiu de
boiea- e făcut pentru rmnearea bună, pentru vinul
243

T», MD*
ori; dar de fiecare data M ^ cap cu a
si posac; bătrinul dădea * încăleca iapa ş
Sie. „Tatăl meu^J^eT ibovnice; Iţi lega iapa
tele pnn care a ibiei vedea ca-
p]ec
Sie. „Tatăl meu^J^eT ibovnice; Iţi lega iap
cutreiera satele pnn care a ibovnioei vedea ca-
de stîlpul porţu iar cind^baro pîna
fl acolo se întorcea dm drun ş ^. ^ a
de stîlpul porţu iar ^
ful acolo, se întorcea dm dr ş
ca sa intre Şi ei i

ascuns
dondănea:
apoiea cele trei
i nu se
vTea
244
mort, şi-o ameninţa mereu; flăcăii erau mistuiţi de do-
rinţă; nemaiavînd unde să-şi descarce vigoarea, în-
cepură să se învîrtească prin junii caselor cinstite.
— Blestemată să fie văduva I murmurau bărbaţii cu
femei frumoase. De cînd o face pe cinstita, nu mai e
chip să plecăm de acasă. Ziua şi noaptea serenadele
pe sub ferestrele noastre nu mai contenesc I Cinstea
satului e în primejdie!
Trudiţi după lupta cu pămîntul, cu scosul apei, cu
udatul grădinilor de zarzavat şi cu stropitul livezilor,
să nu se usuce, sătenii se adunau în fiecare seară la
cafeneaua lui Costantis, unde-şi fumau narghilelele în
tihnă, schimbau cîte o vorbă, două, ursuzi, pe urmă se
aştemeau pe tăcere. În sat nu se găsea nici un nebun
care să-i tachineze şi să-i facă să rîdă, nici o coţo-
fană sau mierlă care să fluiere ca omul spre a le ţine
ele urît. Zilele treceau neschimbate, cea de azi îa fel
cu cea de ieri şi cu cea de mîine. Licovrisioţii păreau
oamenii cei mai cuminţi şi mai la locul lor. Nici măcar
Panaiotaros nu-i mai înveselea, deoarece, cînd se îm-
băta, devenea arţăgos şi, dacă te legai de el, punea
numaidecît mîna pe pietre şi azvîrlea cu ele după tine.
Nu mai departe decît alaltăieri îi spărsese ochelarii
învăţătorului, care, aflîndu-se din întâmplare în ca-
fenea, se pomenise ou o pietricică drept între sprân-
cene!
Uneori, aga, ca să-şi alunge urîtul, îi punea să joace
cîte o giurgiună sub platani. Dar oe joc putea să fie
acela, cu de-a sila? Ţăranii se saturau repede şi lă-
sau jocul, pentru a se furişa unul cîte unul în cafenea,
puneau dirfmou mîna pe narghilele şi începeau să
sporovăiască, pînă cînd tăceau iarăşi, mohorîţi. Cînd
cineva se îmbăta, sau îşi rupea vreun picior, sau prin-
dea vreun hoţ în livada Iui, întîraplarea stîrnea pentru
345

f> clipi o vîlvă nemaipomenita; Har îuxeşuî se potolea


jtepede şi oamenii cădeau din nou în amorţeală,
Pînă cînd, într-o bună dimineaţă, o veste îngrozi*
toare zbură pe neaşteptate din gură în gură, din
poartă în poartă: turculeţul Iusuf fusese găsit, în zorii
Zilei, ucis în patul lui 1
Bateria sclavă a agăi, Marta se strecurase din casa
pe cînd se crăpă de ziuă şi se dusese, tremurînd ea
yarga, la baba Madalenia, vechea ei prietenă,
—- Satul nostru e pierdut! îi strigă acesteia, după
te avu grijă să încuie uşa în uxma ei. E pierdut, Ma-
dalenial Micul Iusuf a fost omorît!
—• Cine-a făcut «na ca asta, Marta? Vestea ce-mt
ftduci e un adevărat phjol şi-o să ne ardă' pe toţi.
Cine-a putut să facă una ca asta?
— Nimeni n-a intrat în agie peste noapte. În casî
mu eram decît aga, Iusufachi, seizul şi eu; nimeni alt»
cineva 1 Spune-le creştinilor să fie cu ochii-n patru.
Care poate să fugă, să fugă cît mai repede \ Eu, să-ţi
spun drept, am o bănuială, dar nu Viat sigură: aşa ca
mai bine tac \
Cocoşată se întoarse la agie, furişîndu-se pe lîngă
fciduri, şi se zăvori in odaia ei.
Baba Madalenia îşi luă basmaua neagră şi alerga
9in poartă în poartă, tăspindind cu o bucurie tai-
nică şi nemărturisită groaza în sat. Bărbaţii îşi lăsară
baltă toate treburile.şi se strînseră la cafenea, să vadă
ce-o să se întîmple. Trăgeau eu coada ochiului spie
ceardacul agăi; dar totul era închis — porţi, uşi şi
ferestre. Din cînd în cînd, înăuntru se auzeau urlete^
sălbatice, sau o împuşcătură de pistol, sau un zgomot
puternic, ca şi cum cineva ar fi spart ceva; apoi sq
făcea din nou tăcere»
246

Fruntaşii şi bătrînii se adunaseră acasă la popa Gri*


goris. Erau foarte neliniştiţi. Inima bătrînului Patri*
frheas bătea tare, gata să i se spargă în piept de frică.
_— Dacă n-o să se descopere ucigaşul, spunea el
abia putînd să mai lege vorbele, sîntem pierduţi! Aga
o să ne arunce pe toţi în temniţă. Iar dacă s-o mai şi
îmbăta: e în stare să ae spînzure pe toţi!
_— O să ne strivească cu beilîcurile, ca să plătim
omorul! oftă moş Ladas.
.― O să închidă biserica şi şcoala şi-o să pornească
prigoana împotriva elenismului, făcu învăţătorul.
Popa Grigoris umbla în sus şi-n jos prin curte, în*
vîrtind nervos şirul de mătănii între degete. Avea im-
presia că tot satul i se agăţase de gît şi-l trăgea la pă-
inînt.
„O mare răspundere apasă acum asupra umerilor
mei, îşi spunea în gînd. Dumnezeu mi-a dat în pază
sufletele din acest sat. El mi-a poruncit: ia oile mele
şi du-le la păscut. Trebuie, deci, ca ucigaşul să fia
neapărat descoperit."
îi lua la rînd pe toţi sătenii, unul cîte unul. şi se
întreba: care o fi fost în stare să-l ucidă pe blestema-
tul ăla de turculeţ? îşi frămînta mintea, cerceta, dar
nu putea învinui pe nimeni. Cu toate astea, nu încap©
îndoială că ucigaşul trebuie să fie un creştin. In sat nu
erau cu totul decît trei turci: aga, seizul şi Iusu-
fachi. Toţi ceilalţi erau creştini. Ucigaşul e, deci, un
creştin, şi satul o să plătească scump de tot o faptă
ca asta!
Costantis sosi gîfîind.
— Aga umblă prin casă cu revolverul în mină. traggr
şi sfarmă tot ce întîlneşte în cale: scaune, damigene,
oale; apoi se aruncă peste trupul neîsufleţit aJ micu-
lui lusuf şi urlă.., Aşa mi-a spus Marta, cocoşată.
Peste puţin, poarta se deschise iar şi apăru Iana-
fcos,
247

Sez a ieşit în cerdac şi sună din trîmbitâ.


Un alt mesager anunţă:
— Aga a trimis rin pristav în sat. În clipa asta e în
piaţă şi strigă...
— Ce strigă, nenorocitule?
— Nu ştiu, părinte, m-am zăpăcit; am auzit nişt6
nume, dar nu mai ştiu care...
— Să te ia dracu! mirii bătrînul Patriarheas şi
vinele gîtului i se umflară gata să plesnească.
— Să se ducă cineva să afle, propuse popa Grigoris,
Du-te, rogu-te, tu, Ianacos!
Dar în clipa aceea se auzi glasul pristavului, care
se apropia... Toţi alergară spre poartă; o întredesehi
seră. Pristavul se oprise la răscruce. Tuşi, spre a-şi
drege glasul, bătu cu toiagul în pietrele din drum, apoi
mtinzîndu-şi gîtul spre cer, începu să strige cu un
accent prelung, monoton, psalmodie. Toate porţile se
crăpară uşor, cu teamă,
?— Hei, săteni! Hei, supuşi creştini! Deschideţi-vâ
urechile, ascultaţi! Din ordinul agăi, părintele Grigo-
ris, fruntaşii chir Patriarheas, chir Ladas şi Hagi Ni-
colis, învăţătorul, dimpreună cu Panaiotaros, şelarul,
zis şi Ghipsofagul, zis şi Iuda, să meargă pe dată la
agie! Iar ceilalţi supuşi creştini să vă închideţi în ca-
sele voastre; nimeni la cafenea, nimeni pe uliţi! Toii
să staţi acasă şi să aşteptaţi! Hei, supuşi creştini! Hei
săteni! Am spus. Luaţi aminte 1
Costantis îl sprijini pe bătrînul Patriarheas, care era
gata să cadă la pămînt; îl duse şi-l aşeză pe o bancă.
Marioxi alergă să-i facă vînt, ca să nu leşine. Moş La-
das se rezemă de zid, galben ca lămîia, cu gura căs-
cată. Lui Ianacos i se făcu milă şi se apropie de el.
— Curaj, coane fruntaş 1 Ai vreun comision să-ţi
lac? Cu ce te pot servi?
Moş Ladas îl privi năuc.
248

― Tu eşti, lanacos? Care eşti, mă? întrebă el. În


timp ce balele îi curgeau şiroaie din gură.
―.?)a, eu sînt, Ianaoos, marchitanul; te întreb
dacă ai vreun comision să-ţi fac.
Ochii moşneagului Ladas se înviorară.
―. Nenorocitule, bolborosi el, să-mi înapoiezi cela
i rei lire, că de nu, te mănînc de viu!
Intre timp, popa intrase în casă. Îşi petrecu p©
după gît medalionul de argint, care avea gravată pe
o parte Răstignirea, iar pe cealaltă parte învierea, îşi
luă toiagul înalt cu minerul de fildeş şi se duse să se
închine la icoana lui Hristos.
— Hristoase Dumnezeule! murmură el. Trec prin-
tr-o clipă foarte grea. Ajută-mă; ajută-i pe creştinii
tăi! Intinde-ţi mîna deasupra satului nostru. Nu mă
lăsa să fiu copleşit, Doamne!
îngenunehe în faţa icoanei, privi chipul calm, plin
de blîndeţe al lui Isus, şi repetă:
— Hristoase Dumnezeule, nu mă lăsa să fiu co-
pleşit!
îşi făcu din nou cruce şi se întoarse în curte.
— Să mergem, fraţilor, spuse cu o voce senină şi
>lemnă. Ia-o înainte, bătrîne Patriarheas; nu uita că
eşti boier. Boier nu este acela care mănîncă şi bea maî
bine ca ceilalţi, ci acela car© la primejdie se pune în
fruntea poporului şi-l conduce. Iată, aoum e clipa să
arăţi că eşti un adevărat boier. Mergi în frunte! Şi tu,
moşneagule Ladas, să nu ne faci satul de ruşine! Cu-
raj! Să nu începi să te smiorcăi în faţa agăi. Fii dîrz,
ca un palicar! Sîntem nevinovaţi, dar dacă va trebui
să murim pentru a mîntui satul, moartea ne va fi
dulce! îmi place şi mie viaţa pământească, dar mai
mult îmi place viaţa cerească. Sîntem în pragul ei; îa
spatele nostru-i pămîntul; înaintea noastră, cerul. Fa-
că-se voia Celui atotputernic! Ţie, Hagi Nicolis, n-am
nimic să-ţi spun; ceea ce-i înveţi tu de atîţia ani pe
M* 249

I
"?
copiii noştri despre eroii Greciei şi despre martirii creş-
tinătăţii, iată, a sosit clipa să ţi le aminteşti toate şi să
le pui acum în practică. Ai grijă, să nu te vadă elevii *
tăi pălind şi tremurînd. Înfruntă moartea ca un erou
şi ca un martir 1 Sînteţi gata, fraţilor?
— Gata, răspunse bătrînul Patriarheas, care se ri-
dică de jos cu greutate. Fii liniştit, părinte; trapul se
teme, dar sufletul se ruşinează. N-am să fac satul de
ruşine. I
Popa Grigoris se uită pe nud la însoţitorii lui.
— Brîul lui moş Ladas s-a desfăcut, spuse el, şî-q
să-i cadă nădragii. Ia vezi, dragă Ianacos, strînge-i tu
bine brîul, ajustează-l, să nu ne facă de rîs.
Ianacos se apropie şi strînse bine brîul în jurul mij-
locului lui Ladas, care-şi ridicase raîiuue în sus şi se
lăsa înfăşurat ca un copil.
— Şterge-i şi gura, Ianacos \ mai porunci popa. Îi
curg balele. Cu bine, draga mea Maviort 1
— Să pornim, spuse Hagi Nicolis. Sîntero capii sa-
tului, toată lumea se uită la noi. În numele lui Dum-
nezeu şi al Greciei, înainte 1
îşi făcură toţi cruce, apoi trecură pragul. Popa ieşi
«el dinţii, după el cei trei fruntaşi, iar la urmă Ianacos
şi Costantis.
— La ce dracii l-o fi chemat aga şi pe Imiuuma de
Panaiotaros? îl întrebă Ianacos pe Costantis. Ce caută
el în rîndul fruntaşilor?
— Cică l-a văzut cineva pe la miezul nopţii învîx-
tindu-se în jurul agiei, beat turtă şi ameninţmă...
— Dar ce legătură avea el cu lusuCachi? Lui îi
dimie câlcîiele după vădană...
— Ce vrei să-ţr răspund, dragă Ianacos V Aga şi-a
ieşit din minţi, nu mai ştie ce face. Marta, slujnica lui.
mi-a spus că zbiară şi ameninţă c-o să încalece^ p'
iapă, o să iasă pe uliţă şi-o să taie capul la toţi cei p
eare-i va întilni în cale. Feraască-ne Dumnezeu 1
250

Porţile se deschideau rînd pe rînd, pe fuxiş. Oame-


nii se uitau după fruntaşii care se îndreptau încet
spre reşedinţa agăi. Toată lume-a se închina, ca şi cînd
pe drum ar fi trecut o înmormîntare.
— Să le fie de bine cu tot ce au mîncat şi au făcut
aceşti fruntaşi în viaţa lor 1 şopti un bătrîn. Acum plă-
tesc totul dintr-o dată şi sînt chit 1
Fruntaşii înaintau cu paşi domoli, fără grabă, ca şi
cînd şi-ar fi luat rămas bun de la lume. Din cînd în
cînd, popa Crigoris se întorcea,spre cîte o poartă în-
tredeschisă sau îşi ridica ochii la vreo fereastră.
― Nu vă temeţi, fraţi creştini! spunea el. Dumne-
zeul nostru e mare şi milostiv!
Moş Ladas, cel mai nenorocit, se agăţase de braţul
bătrîniului Patriarheas.
— Iubite boier, scâncea el. să stai lîngă mine, ca
să mă sprijini.
Bătrînul boier se aplecă spre el.
.— Ţi-e frică? îl întrebă.
— Da, răspunse Ladas cu o voce stinsă.
— Şi mie mi-e frică, spuse boierul, dar mă prefae
că-s tare; ce vrei, asta-i datoria mea.
Zgripţuroml dădu din cap, fără să mâi zică nimic.
Pe cînd treceau prin faţa casei văduvei, Caterina
leschise poarta. Ar fi vrut "Să le strige; „Curaj, boieri,
curaj!", dar nu îndrăzni.
Nici unul nu se întoarse s-o vadă ci grăbiră pasul,
ca şi cum ar fi trecut printr-o ulicioara ce mirosea urît;
n-a lipsit mult să-şi astupe şi nasurile. Numai Ianacos
fi Costantis se opriră puţin.
— Bună ziua, Caterina! zise Costantis. N-ai auzit
pristavul? Intră în casă.
—- Nu l-ai văzut cumva pe Panaiotaros? o întrebă
»ai mult în şoaptă Ianacos. Aga l-a chemat şi pe el
-~ Nu l-am mai văzut de mult, vecine, răspunse
Văduva, Dar trebuie să fie pe aici, pe aproape, căci
251

acum o clipă i am auzit strigătele; îl înjura pe seiz,


care alerga după el să-l prindă.
— Intră în casă şi îneuie-te, îi spuse din nou
Gostantis.
Şi îşi continuară drumul. La intrarea în piaţă apăru
Mihelis în fuga mare; se apropie de tatăl său.
— Dragul meu Mihelis, exclamă bătrînul, rămîi cu
bine!
— Curaj, tată! strigă fiul şi-i sărută mîna.
Părintele Grigoris se întoarse către ei.
— Mihelis, şi voi ceilalţi doi, Ianacos şi Costantis,
duceţi-vă acasă! Noi intrăm în vizuina leului. Dar să
nu vă fie teamă; o dată cu noi intră şi Dumnezeu.
Poarta agiei era larg deschisă.
— In numele lui Dumnezeu! făcu popa şi, păşind
nu dreptul înainte, trecu pragul.
Ceilalţi trei îl urmară. Ladas se poticni, dar bătrî-
mil boier îl ţinu să nu cadă.
Curtea mare, cu lespezile năpădite de iarbă, era
pustie. Iapa agăi îşi scoase capul pe uşa mică a graj-
dului şi necheză; un dine lăţos, culcat pe un morman
de gunoi, săltă capul şi începu să hămăie furios; dar,
de lene, rai se ridică de jos.
Seizul apăru în pragul uşii, palid, privind ponciş cu
ochiul drept, cu bărbia tremurîndă; astăzi n-avusese
timp să-şi cănească mustaţa şi în ea i se vedeau cîteva
fire albe, ca părul de măgar. Era în ţinută oficială, cs
şi cum ar fi fost o mare sărbătoare; iataganul vîrît pe
sub brîul, lat, roşu, îi atîrna la şold.
Cum îi văzu pe fruntaşi, încruntă din sprîncene.
— Descălţaţi-vă, ghiauri! urlă el. Aga vă aşteaptă.
Bătrîna Marta, _cocoşata, veni de le ajută fruataşflor
şă se descalţe şi înşiră papucii în faţa pragului.
— Guraj, boierii şuieră ea printre dinţi. Cm i
Fruntaşii urcară, susţinîndu-se unsul pe altul, o
de ternii îngustă, şi ajunseră îa sala cea mare, i
252
se opriră. Toate ferestrele erau închise cu obloane. La
început nxi putură să distingă nimic, dar simţeau cu
toţii că undeva, în fund, stătea la pîndă o fiară, cu
ochii pironiţi asupra lor, gata să sară şi să-i înhaţe.
Bătrânul Ladas, tremurînd ca frunza, strînse braţul
boierului Patriarheas. Popa Grigoris făcu un pas, apoi
încă umil, şi străpunse întunericul cu ochii, să vadă
unde sade aga. Odaia duhnea a rachiu, a fum şi a
sudoare de om.
Deodată, în colţul din dreapta, în fund, se auzi un
glas înspăimîntător, răguşit, ca un muget:
— Ghiauri!
Cei patru oameni se întoarseră, toţi o dată, spre col-
ţul de unde venea strigătul, şi-l zăriră pe agă ghemuit
pe o pernă, cu spinarea rezemată de perete. La brîu
îi străluceau pistoalele mari de argint. In faţa lui lucea
o sticlă lunguiaţă de rachiu.
— Iubite agă, răspunse liniştit popa, sîntem la or-
dinele dumitaîe.
— Ghiauri! răcni din nou glasul. Seiz, vino aici î
Seizul, care stătea în pragul uşii aşteptînd porunci»
alergă şi se postă lingă agă, în picioare.
— Pregăteşte-ţi iataganul şi aşteaptă!
— Iubite agă... dădu să vorbească iar popa.
Dar aga nu-l lăsă să continue.
— Ghiauri, strigă el din nou, unul dintre voi mi-a
împlîntat cuţitul în inimă. Scumpul meu Iusufachi...
Dar glasul i se împiedică, înăbuşit de plîns. Îşi
şterse ochii cu un gest furiş, îşi umplu, paharul de
rachiu şi-l dădu pe gît. Oftă, zvîrli paharul în perete,,
sfărîmîndu-l în rnii de bucăţi.
— Cine mi l-a omorît? urlă el. Aici în sat nu sînt
decît ghiauri. Prin urmare, numai un ghiaur mi I-a
u«s! Tu, Panaiotaros, beţivule, ucigaşule? Spune, tu?
Din colţul opus, în spatele fruntaşilor se auzi un
ut surd. Toţi se întoarseră şi-l văzură în penumbră
253

pe uriaşul Panaiotaros, îngrămădit pe podea, legat de


un belciug fixat în perete. Probabil eă avea eapuî
spart, deoarece învăţătorul, care stătea mai în urmă
observă că-i curgeau şiroaie de sînge de pe frunte si
de la gît.
Aga se adresă din nou fruntaşilor:
-— Am sa vă arunc pe toţi în temniţă, răcni el, vi
în fiecare dimineaţă o să spînzur cîte unul de platan,
pînă cînd o să-mi găsiţi făptaşul. Intîi o să vă spînzur
pe voi, capii satului; după aceea o să-i spînzur şi pţ
ceilalţi; voi spînzura şi femeile, voi stîrpi tot satul,
dacă nu-mi găsiţi ucigaşul! Auzi, barbă de ţap? Au-
ziţi, ghiaurilor? Ce v-a făcut, blestemaţilor, micul meu
lusuf? S-a legat el vreodată de cineva? A spus el
vreodată un euvînt rău cuiva? Şedea pe ceardac,
mesteca sacîz şi cînta. Ce rău era în asta, ghiaurilor?
De ce mi l-aţi omorît?
— Iubite agă, mai încercă o dată părintele Grigoris,
jur pe Atotputernicul...
— Gura! Am să-ţi smulg firele din barbă, unul cîte
unul. Pe tine n-am să te spînzur; am să te trag în
ţeapă, taur de popa! Ce-aţi avut, bre, cu lusufachi al
meu?
Şi începu din nou să pîîngă.
— Iubite agă! făcu bătrînul Patriarheas. căruia îi
era ruşine să-l lase pe popă să îndure singur furtuna.
Iubite agă, eu, după cum ştii, ţi-am fost întotdeauna
credincios...
— Tacă-ţi fleanca, porc bătrîn! urlă aga. Ştreangul
€ prea subţire ca să poată ţine un lioit ca tine! Am sa
iau un satîr ruginit şi-o să te ciopîrţesc o săptârnînă
întreagă, pentru plăcerea mîmilor mele. Ştiu bine că
nu l-ai omorît tu, ghiaur spurcat, dar .mă apucă turba»
xea cînd văd că voi sînteţi vii, în timp ce lusufachi,
odorul meu scump, zace în odaia de alături, mort*
254

O să mă scol şi-o să dau foc satului det la un capăt Ia


altul, ca să vă ard pe toţi, seminţie blestemată 1
Aga se ridica deodată în picioare mîiiios.
― Cine-i în spatele tău, Patriarheas? Să vină în
faţă I
― Eu sînt, iubite agă, bolborosi moşneagul Ladas,
care simţea că i se înmoaie genunchii.
— A! a! răgi aga. Am să-i fac lui Iusufachi o în-
mormântare regească! Am să-i aduc imami de la Stam-
bul să-i cînte rugăciuni, am să comand luminări la
Smirna şi o raclă din lemn de chiparos, care miroase
frumos... Dar pentru asta am nevoie de bani, de bani
mulţi.?• Am să-ţi deschid cuferele, zgripţuroiule, şi-am
să-ţi umflu toate lirele din ele... Oare pentru cine ai
crezut că Ie siringi de atîţia ani, pezevenghi bătrîn?
Pentru Iusufachi al meu cel scump!
Bătrînul Ladas căzu în genunchi pe podea.
— Aman de mine, iubite agă! miorlăi el. Omoa-
ră-mă înainte de-a mă face să văd asemenea neno-
rocire!
Dar aga se şi întorsese spre Hagi Nicolis.
— Iar ţie, învăţătorule, care aduni copii de greci la
şcoală şi le deschizi mintea, ţie am să-ţi tai limba şi am
s-o arunc cîinelui meu. Nu meritaţi să mai trăiţi nici
unul, nu! De ce voi să trăiţi, în timp ce drăgălaşul
meu Iusufachi zace mort? Inima-mi nu poate îndura
aşa ceva; simt că am să crap! Seiz, adu-mi gîrbaciul!
Seizul se repezi, smulse gîrbaciul agăţat într-un cui
şi-l întinse agăi.
— Deschide o fereastră, să le văd mutrele!
Aga, nebun de furie, ridică gîrbaciul. La lumina
care pătrunse pe fereastră i se zări faţa scofîlcită, îm-
bătrînită, răvăşită de durere. In cîteva ceasuri durerea
îl desfigurase. Mustaţa i se albise, îi cădea pe gură;
Şi-o muşca şi mugea ca un turbat,
255

Invîrti gîrbaciul şi începu sa-i lovească pe oei patru


supuşi creştini peste faţă, peste mîini, peste piept. La-
das se rostogoli la pămînt şi aga se urcă pe el. Îl călca
în picioare, îl lovi fără milă, aci plîngînd, aci rîzînd,
şi scoţînd nişte ţipete înfiorătoare.
Obrajii bătrînului Patriarheas fură scăldaţi în la-
crimi, dar strînse din buze şi nu scoase nici un strigăt,
învăţătorul se sprijini de perete, ţinîndu-şi capul sus,
cu tîmplele şi fălcile pline de sînge. În mijlocul lor, cu
mîinile încrucişate la piept, popa primea loviturile de
gîrbaci şi murmura:
— Hristoase Dumnezeule, nu mă lăsa să fiu co-
pleşit!
Aga spumega, se năpustea asupra lor, lovea cu inse-
tare. Dar braţul îi obosi şi zvîrli gîrbaciul din mînă.
— In temniţă! zbieră el. În temniţă! Şi mîine la
spînzurătoare!
Se apropie de Panaiotaros şi-l scuipă în faţă.
— In temniţă 1 zbieră din nou. Spînzurătoarea o sâ
înceapă cu ăsta, cu Ghipsofagul!
Se întoarse apoi spre seiz şi-i zise cu o voce înă-
buşită:
— Adu-mi-l pe lusufaclii...
Seizul deschise o uşă; după cîteva clipe se auzi curo
trage patul mic de fier, în care, în zori, fusese găsii
scăldat în sînge turculeţul rotofei.
Aga se aruncă asupra leşului şi începu să-l sărute şi
să bocească.
Seizul îl dezlegă pe Panaiotaros de la belciugul din
perete, luă biciul de jos şi-l pocni în aer, strigînd:
~ în temniţă, ghiauri 1
Şi-i îmbrînci pe toţi cinci pe scară.
Asupra întregului sat se abătuse groaza. Uliţele erau
pustii, dughenele închise. Creştinii se zăvoriseră în ca
sele lor, tăcînd chitic, tremurînd de frică şi scrotînd
256
liniştea cu urechile ciulite. Din cînd în cînd, cîte o
umbi'ă se strecura din poartă în poartă şi aducea veşti
nOi: „Fruntaşii n-au ieşit încă de la agă... S-au auzit
ţipete şi pocnituri de pistol..." Puţin mai tîrziu, cineva
anunţă: „Fruntaşii au fost aruncaţi în temniţă... Seizuf
a coborît în piaţă cu o funie şi săpun şi le-a pus jos,,
sub platan..." Imediat apăru alt vestitor, spunînd:;
„Aga ameninţă că, de nu s-o găsi ucigaşul, o să dea
foc satului de la un capăt la altul să ne ardă de vii
pe toţi 1"
— Sîntem pierduţi! S-a sfîrşit cu noi! ţipau fe-
meile, strmgîndu-şi copiii la piept.
Bărbaţii îşi lăsau capetele în jos şi-şi blestemau zi-
lele, spunînd că mai bine nu s-ar fi născut pe lume
decît să fie creştini supuşi sultanului.
Numai chira Penelopa şedea pe banca de piatră din
curte sub bolta de viţă, şi împletea mai departe la
ciorap, liniştită şi absentă, ca o moartă. Prinsese şi ea
cu urechea că moş Ladas a fost închis, că e ameninţat
să fie spînzurat de platan şi că aga o să radă tot satul
de pe faţa pămîntului... Dar nu se sinchisi. Se opri
doar o clipă din lucru, dădu din cap şi îşi zise cu
nepăsare: „O văzurăm şi p-asta..." Apoi se porni să
împletească iar, repede, ca o maşină, ciorapul băr-
batului ei.
lanacos se ascunsese în fundul grajdului şi stătea de
vorbă cu măgăruşul lui:
— Ce zici de toate astea, Iusufachi? Lucrurile nu
merg tocmai bine, au luat o întorsătură cam proastă,
,nu-i aşa?... Umblă vestea că aga vrea să ardă satul,
dimpreună cu tine, dragul meu băieţel. Ei, ce zici?
Dacă am şterge-o noi astă-seară de aici? Noi n-avem
nici copii, nici căţei, care să ne ţină pe loc. La urma-
urmei, ce ne pasă nouă? Atîta doar, că nu-i tocmai
cinstit să ne părăsim consătenii taman acum, cînd sînt
ia aman! Ia spune, tu ce crezi? Nu te am decît pe
257

tine ca să mă sfătuiesc şi de aceea îţi împărtăşesc toate


grijile şi necazurile mele. Ce părere ai, Iusufaehi
spune?!
Dar măgăruşul îşi înfundase capul în iesle pînă la
urechi şi-şi ronţăia paiele fericit. Se bucura că aude
glasul stăpînului său, care i se părea că murmură ca
apa unui izvor... Credea că lanacos îi spune, ca de
obicei, vorbe de mîngîiere şi mişca vesel din coadă
Spre înserat, porţile începură să se întredeschidă cu
sfială şi ici-colo se zărea cîte un cap de om apărînd
prin crăpătura lor. Cel dintîi deschise poarta Mihelis;
o apucă la deal, spre casa popii, ducîndu-se să-şi îm
bărbăteze logodnica. Costantis se duse şi el să-şi des-
chidă cafeneaua; dar în clipa cînd să vîre cheia în
lacăt, zări sub platan un scaun, iar pe scaun nişte lu-
cruri, pe care, de departe, nu le distingea, bine. Se
apropie să vadă ce-i, şi deodată sări înapoi îngrozit t
era o funie şi nişte săpun! îşi vîrî din nou cheia la
brîu şi se întoarse repede acasă, fofilîndu-se pe lîngă
ziduri.
La ceasul acesta, cînd, o dată cu umbrele înserării,
peste lume se lăsa o dulce visare, aga obişnuia să se
instaleze în ceardacul său, dimpreună cu Iusufachi,
eare-i aprindea ciubucul şi-i turna rachiu sa bea. Astă-
seară, însă, uşile şi ferestrele agiei erau închise, iar
ceardacul pustiu. In dosul lor, aga, gemea şi se văică-
rea cu jale. Cît de amar şi de neadevărat i se părea
acum cîntecul care altădată îi plăcea atît de mult t
Lumea e un vis, viaţa e un vis... Aga strângea în braţe
trupul tînăr, fără viaţă şi-şi zicea în gînd: „Asta nu-î
un vis, ăsta nu-i un vis. O, blestem! ăsta este ade-
vărul..." Şi plîngea cu lacrimi fierbinţi...
Seizul, ştergîndu-şi ochii saşii cu dosul mîiniî, umbla
de colo-colo şi bocea şi el cu voce înceată: „Scumpul
meu Iusufachi,.,", dar tremurînd da teamă să nu-l
audă stăpînul. Din cînd în cînd se înfuria, punea tnîna
258

pe şîrbaci şi cobora în beciul casei, unde se năpustea


asupra celor închişi şi începea să-i lovească şi să răc-
nească la ei, întocmai precum făcea şi aga,..
Apoi se întorcea iar sus, răcorit, şi se învîrtea în
furul pătucului de fier. Într-un rînd, îl găsi pe agă
adormit, doborît de durere şi beţie, şi atunci se aplecă
peste trupul răcit al micului Iusuf, îi sărută cu înfo-
care gura, îi supse cu însetare buzele palide şi fra-
gede, care miroseau încă a sacîz, apoi se rotogoli şi el
pe podea...
în temniţă, părintele Grigoris se ridică în capul oa-
selor şi-l înghionti cu cotul pe Panaiotaros.
— Iudă blestemat, îl sfredeli el, nu cumva tu l-ai
omorît pe Iusufachi? Spune, căpcăunule! Ne scapi şi
pe noi, şi scapi şi satul... Mărturiseşte, dacă vrei să-ţi
dau binecuvîntarea, şi atunci toate păcatele îţi vor fi
iertate.
-- Să vă ia dracu pe toţi! mugi Ghipsofagul, şter-
gîndu-şi sţagele eare-i curgea din ţeasta spartă. Du-
că-se dracului şi satul! Să vă ardă pe toţi, şi împreună
cu voi n-am decît sa ard şi eu. Numai aşa o să-mi ră-
coresc năduful din suflet.
— Tu l-ai omorît, criminalule! murmură la rîndul
lui Patriarheas, rezemîndu-se de perete istovit. Tu,
tu^Iuda!
— Vipere! răcni şelarul. Ce legături aveam eu cu
Unul ca ăla?
Tăcu, dar în sinea lui fierbea. După o clipa, strigă
clin nou:
— Numai voi m-aveţi pe conştiinţă, tîl'harilor! Tu,
popă puturos, şi voi, fruntaşilor, şi tu, învăţătorule I
Voi, dimpreună cu netrebnica aia de văduvă, care au
vrea să-mi mai deschidă uşa! Voi, voi toţi!
. Peste puţin, izbucni iar:
' Aţi vrut să faceţi din mine Iuda! lată, xn-am-
Jraeut Iuda!
259

— Mărturiseşte că l-ai omorît, repetă preotul, în-


dulcindu-şi glasul, şi Hristos o să te ierte. Panaiotaros,
Pînă acum, salvarea sufletelor din satul nostru atîrna
de mine; acum atîrnă de tine, Panaiotaros. Ttidică-te
şi mărturiseşte, şi le vei salva!
Atunci, Ghipsofagul începu să rîdă sarcastic.
— Uite ce, acum. că mi-aţi băgat în cap girului
ăsta, jur pe toţi dracii din iad că a,ş fi vrut să-l omor
eu, ca să vă tîrăsc pe toţi, o dată cu mine, în prti
pastie 1 Dar altul — blagoslovită fie-i nuna! mi a
luat-o înainte. Las* că-i bine şi aşa l Fiindcă, poftim,
boier, popă, zgripţuroi, învăţător, acum veţi pieri toţi
împreună cu mine!
Moşneagul Ladas îşi ridică uşor capul ţuguiat; i.^a
îi era umflată de loviturile biciului.
— Hai, Panaiotaros, mărturiseşte, şuiera el priuire
dinţi, şi-am să-ţi dau trei lire de aur. Ianacos îmi tluto
rează trei lire; am să-i vînd măgarul, o să-mi seot
lirele şi-o să ţi le dau ţie,,. Auzi?
Dar Panaiotaros îşi desfăcu cele cinci degete de Ia
mînă şi-i dădu cu tifla.
— Na, ţine, zgîrie-brînză; na cinci lire!
Tocmai atunci se deschise uşa temniţei. Intră aga»
— Ghiaurilor, strigă el, mîine începe spînzurătoa-
îea! Am şi pus funia, săpunul şi scaunul sub platan,
Mîine e miercuri; am să încep cu cel mai ticălos din-
tre voi; am să te spînzur întîi pe tine, Panaiotaros,
Ghipsofagule, cel mai neînsemnat. Joi, pe tine, zgrip-
ţuroi afurisit! Vineri, pe tine, prea evghenicos învă-
ţător '. Sîmbătă, pe tine, efendi Patriarheas, bros
bătrîn! Duminică, în timpul slujbei de la bise
voastră, pe. tine, cîine de popă! Pentru cele c
gîturi ale voastre am pregătit cinci ştreanguri sub
tan. Ãsta-i doar primul lot. După aceea o să înhaţ
cinci ghiauri, care s-o întîmpla să-mi cadă în mii
apoi alţii şi alţii... ptnă voi da de ucigaş. Şi am să-i
aduc sub platan pe lusuiaehi; n-arn să-l îngrop, n-am
să-i- închid ochii, ca să vadă cum îl răzbun, să i se
veselească sufleţelul!
După aceste vorbe se retrase, trîntind cu mînie uşa
după el. Seizul aştepta afară, cu biciul în mînă.
— Seizule, sărmane, şi tu plîngi? i se adresă aga.
Şterge-ţi ochii, să nu ne vadă ghiaurii că plîngem.
Du-te de-l caută pe Ianacos, marchitanul. Să-i spui
să se ducă într-o goană la oraş şi să-mi cumpere cea
niai scumpă tămîie, luminări, facle, un văl negru şi
zaharicale, şi să mi le aducă mîine dimineaţă. Să mai
ia şi un colac de funie groasă, pentru că ţapul de popă
si porcul de Patriarheas sînt prea grei. Hai, du-te!
Dar seizul bătu în zadar în poarta marchitanului,
îanacos nu era acasă. O ştersese, o apucase spre
munte şi se ducea în pas grăbit să-l întîlnească pe Ma-
nolios, să-i spună veştile şi să-l înştiinţeze să nu co-
boare în sat, dacă n-ar chef să fie băgat la beci.
Manolios tocmai mulsese oile. Pusese cazanul cu
lapte la foc, iar Nicolios luase inelesteul şi-l învîrtea
prin lapte, cîntînd.
— Ce ai, măi Nicolios, de tot cînţi într-una şi sari
ca un ied, că nu-ţi mai ajunge muntele? îl întreba
Manolios, care se bucura de veselia şi zburdălnicia
ajutorului său.
— Eh, Manolios, îi răspundea ciobănaşul, ai uitat
că am împlinit cincisprezece ani? Cum vrei, baciule,
să fiu potolit?
Numai Lenio îl potolea; cînd venea pe ascuns la
munte şi-l întîlnea, Nicolios se lăsa pradă braţelor ei,
se îngemăna cu ea şi nu voia să se mai dezlipească
de trupul ei.
După ce laptele fierse, Manolios se aşeză lîngă
vatră, la licărirea focului, şi se apucă să citească mica
Evanghelie,.. Aceasta era acum singura lui bucurie.
26!

Ici-colo, nu înţelegea cîte e frază, dar o pătrundea cu


inima; sensul versetelor ţîşnea cu toată puritatea lor
şi se răspîndea în el, răcorindu-i măruntaiele ca o ap&
de izvor. Simţea că prinde aripi, că sufletul i se uşu
rează! I se părea că-l întîlneşte pe Hristos pentra
prima dată, că pentru prima dată îi aude glasul! Şi7
într-adevăr, pentru prima dată îl vedea pe Hristos
ridicînd ochii spre el şi spunîndu-i cu un glas blînd,
fermecător: „Urmează-mă 1" Şi atunci Manolios, te
ricit ca nimeni altul, îl urma în tăcere, păşind prin
iarba proaspătă din Galileea, mergînd pe malurile ni-
sipoase ale lacului Ghenizaret sau călcînd pe pietrele
tari din ludeea. Seara îşi întindea picioarele sub uri
măslin şLprivea, printre frunzele lui argintii, cum tre
murau stelele pe boltă. În tovărăşia lui Hristos, w
albastru şi adînc era cerul, ce curat şi uşor, ca, o su
fiare dulce, părea văzduhul şi cum mirosea de frumo
pămîntul!
Alaltăieri fuseseră împreună într-un sătuleţ ce s*>
numea Cana, la o nuntă. Hristos intrase în casă şi p»
rea un mire; cînd îl văzură, toate sufletele se?uci
tară şi roşiră ca nişte fecioare. Mirele şi mireasa s
ridicară, făcură jurămintele de credinţă, apoi oaspeţ
se întinseră pe pătucuri şi începură să mănînce şi:?.;,.
bea. Hristos ridică paharul, ură tinerilor căsătoriţi fe-
ricire; rosti doar cîteva cuvinte, foarte simple, dar
mirii înţeleseră din ele că săvîrşirea căsătoriei e o
taină mare, că femeia şi bărbatul sînt cele două co-
loane care susţin pămîntul şi nu-l lasă să cadă... Pe-
trecerea se încinse, şi la un moment dat vinul se ter-
mină. Atunci mama lui Hristos se întoarse către fiul
ei şi-i zise: „Fiul meu, nu mai e vin..." O forţă nepri-
hănită încă de nimic fremăta în pieptul lui Hristos;
pentru prima oară avea să întindă mîna, poruncind
naturii să-şi schimbe legile. Asemeni puiului de vultur
ce-şi deschide aripile spre aşi lua pentru prima dată
262'

oborul, Hristos se ridica încet şi ieşi în curte. Acolo,:


aplecă pe rînd deasupra celor şase vase umplute cu
apă. oglindindu-şi chipul în ele. Şi de îndată ce chipul
său se ogHndea în apă, apa se prefăcea în vin. Pe
urmă, Hfîstos se întoarse către Manolios, care îl ur-
mase'în curte, şi-i zîmbi...
Manolios îşi mai amintea că într-altă zi, pe o căl-
dură înăbuşitoare, mii de oameni se adunaseră pe ma-
lurile lacului. Hristos se urcase într-o barcă, în care se
sui şi el, simţind cuvintele blînde căzînd în inima lui
ca nişte boabe de grîu... Semănătorul pornise să-şi se-
mene sămînţa... Manolios îşi simţea inima ca o ţărînă
bună, în care sămînţa încolţea, creştea în formă de
iarbă, iarba se făcea spic, şi spicul o pîine cu o cruce
mare încrustată adînc în ea.
Iar în altă zi. se plimbau cu toţii prin lanurile
coapte. Era amiază, li se făcuse toarne. Hristos întinse
mîna şi rupse un spic; ucenicii rupseră şi ei cîte unul;
la fel făcu şi Manolios. Strujiră boabele de grîu şi le
mîncară unul cîte unul. Ce dulce era grîul acela verde,
plin încă de lapte, şi cum îndestula el trupul şi su-
fletul! Deasupra lor, rîndunelele ciripeau şi-l urmau
şi ele pe Hristos ca nişte ucenici tineri, iar la picioa-
rele lor florile umile de cîmp erau îmbrăcate în veş-
minte mai bogate decît ale regelui Solomon.
Un fariseu îi invită odată acasă la el; Manolios ră-
mase în pragul uşii, de unde privea cu luare-aminte.
Cu cîtă îngăduinţă dispreţuitoare îl primi fariseul pe
Hristos în locuinţa lui boierească! El nu-i spălă pi-
cioarele, nu-i unse părul cu miresme, nu-i dădu sărutul.
de pace... Dar iată că, pe cînd mîncau tăcuţi, aerul
se umplu deodată de parfum. O femeie cu pieptul
desfăcut şi cu părul blond ca aurul intră în casă, ţi-
nînd în mînâ un vas de alabastru, încărcat cu parfum
19 — Hristos răstignit a doua oară — voi. I 26&

de preţ. Manolios, cum o zări, se sperie... Cine-,


această femeie? O mai văzuse undeva, dar nu-şi amin-
tea unde! Femeia îngenunche la picioarele lui Hristos
sparse vasul, vărsă parfumul peste picioarele sfinte,
apoi îşi desfăcu părul şi le şterse cu el, plîngînd... Iar
Hristos se plecă, îşi puse mîna pe capul ei blond şi
zise cu un glas foarte dulce: „Iertate îţi sînt toate pă-
catele, sora mea, pentru că mult ai iubit..."
Manolios închise mica Evanghelie; inima i se re-
vărsa, prea plină. Se uită în jurul lui: focul ardea încă
vesel, în bordei plutea o umbră albăstruie, iar Nico-
lios umbla de colo-oolo, cîntînd mereu şi pregă-
tind cina.
Inima lui Manolios se revărsa de prea multă dra-
goste, blîndeţe şi fericire. Nu-şi mai putea stăpîni do-
rinţa de a-şi împărţi bucuria cu toată lumea. În
adîncul sufletului său simţea o pornire nestăvilită să
se ridice şi să predice cuvîntul bun în faţa pietrelor,
a oilor, a oamenilor.
— Hei, Nicolios, strigă el, lasă mîncarea şi vino de
stai aici, lîngă mine, să auzi şi tu cuvîntul lui Dumne-
zeu şi să te faci om; că acum eşti o sălbăticiune, mai!
Ciobănaşul se întoarse, se uită la Manolios şi-l pufni
rîsul.
— Dar ce nevoie am eu de asta, Manolios? La-
să-mă într-ale mele; mă simt bine şi-aşa... Ţii cu tot
dinadinsul să-mi pierd cheful?
— Am să-ţi citesc un crîmpei din Evanghelie, să
vezi dulceaţa ei...
— O să mi-l citeşti cînd oi fi bolnav; acum mă
simt bine, ţi-am spus... Am pus sofraua, hai să
mîncăm.
— Nu mi-e foame., mănîncă tu... zise Manolios.
Şi deschise din nou mica Evanghelie, se aplecă şi
citi la lumina flăcării din vatră: „De voieşte cineva
264

să vină cu mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea,


sa şi să mă urmeze. Căci cine voieşte să-şi mîntuiască
sufletul său, îl va pierde; iar cine-şi pierde sufletul
său pentru mine, îl va afla. Căci ce va folosi omul, de
ar dobîndi lumea toată, iar sufletul şi l-ar pierde?"
Manolios înţelegea foarte bine sensul acestor cu-
vinte, închise Evanghelia, închise şi ochii; de o parte
e sufletul, de cealaltă parte e lumea întreagă, dar su-
fletul cîntăreşte mai mult. De ce să te temi de
moarte? De ce să te încovoi în faţa celor puternici?
De ce să tremuri la gîndul că o să-ţi pierzi viaţa pă-
mîntească? Sufletul e nemuritor; de ce să te temi?
Sufletul singur e acela pe care trebuie să-l salvezi!
îanacos apăruse în uşă şi se opri nemişcat în prag,
litîndu-se la cei doi, ciobani. Nici unul nu-l văzuse
oca. Nicoîios, cu spatele la uşă, era aplecat deasupra
jiidului său. Îl golea, îl umplea din nou; mînca să ca-
iete putere. Lenio o să vină poate chiar astă-seară pe
imite şi trebuie să aibă multă putere ca să se lupte
eu ea... În ce-l priveşte pe Manolios, eî închisese ochii
şi. se afundase într-o beatitudine de negrăit...
„Ãsta-i acum tocmai în fundul raiului, îşi spuse îa-
nacos. Dacă nu-i vorbesc, n-o să mai iasă niciodată
de-acolo! Hai să-l trezesc!"
— Hei, Manolios! strigă el, şi trecu pragul. Hei5
Manolios, bine te-am găsit!
Manolios tresări; glasul acesta de om îl sperie.
— Cine-i? întrebă, deschizînd cu mare silă ochii,
— Ce, mi-ai uitat glasul, Manolios? Eu sînt, îa-
nacos.
— lartă-mă, dragă îanacos; eram foarte departe,
nu te-am simţit. Ce vînt te-aduce la ceasul ăsta pe
munte?
— Un vînt rău, dragă Manoîios! Tu eşti acum în
rai; eu, să mă ierţi, îţi aduc veşti din iad.

?— Din sat?
/ ,— Da, âin sat. Azi-dimineaţă, micul lusuf a fost
găsit mort, aga a înebunit de furie, i-a arestat pe pă-
rintele Grigoris, pe fruntaşi şi pe Panaiotaros, i-a
aruncat în beci, şi mîine o să înceapă să-i spînzure,
unul cîte unul. Ştreangurile au şi fost atîrnate de eră-
cile platanului şi mîine o să facă începutul cu bietul
Panaiotaros... După ei, cică o să prindă pe alţii, pe
urmă pe alţii, o să spînzure tot satul, pînă s-o găsi
ucigaşul. De-ai şti ce jale-i în sat! Toate porţile sînt
zăvorite. Sîntem pierduţi! Am venit să-ţi spun, Ma-
nolitis, să nu care cumva sa cobori în sat, că te înhaţă.
Stai pe loc, aici eşti la adăpost!
Ochii lui Manolios străfulgerară, „Iată clipa, îşi
Zise în gmd, iată clipa să arăţi că ai un suflet nemu-
ritor!" Dar im-şi dădu bucuria pe faţă. În timp ce-l
asculta pe prietenul său, care-i vorbea cu răsuflarea
tăiată, deznădăjduit, repeta în sinea lui: „Iată clipa,
iată clipa! Dacă o laşi să treacă, eşti pierdut!"
•— Ai mîncat, lanacos? întrebă el.
?— Nu, dragă Manolios, dar nu-mi arde de mîncare.
— Nici mie nu mi-era foame, dar acuma mi-este.
Hai să mîncăm împreună, o să mai vorbim, şi după
aceea o să te culci aici în noaptea asta. Iar mîine,
cînd s-o lumina de ziuă, om vedea ce-i de făcut,
lanacos îşi privi mirat prietenul.
— Cum de poţi vorbi cu atîta linişte, Manolios?
N-ai înţeles? Satul e în primejdie.,,
— îl cunosc pe ucigaş, răspunse Manolios. Nu te
teme, satul nu va pieri.
—? îl cunoşti pe ucigaş?! făcu lanacos holbtmi
ochii. Cum de-l cunoşti? Cine e? Cine e?
?— Nu te grăbi, făcu Manolios zîmbind. De ce te
grăbeşti? Mîine o să afli totul; ai răbdare l Acum
266

să mîncam,.să vorbim şî sa* ne culcăm. Totul o să fie


bine, cu ajutorul lui Dumnezeu! Hei, Nicolios, fă-ne
loc, ne e foame şi nouă l
Se aşezară cu picioarele cruciş pe pămînt, se închi-
nară şi începură să mănînce. lanacos ridica din cînd
în cînd capul şi se uita la Manolios: pe faţa spuzită»
înfundaţi în carne& roşie, umflată şi purulentă, îi dis~
tingea ochii ce sclipeau liniştiţi, veseli.
„Zău dacă înţeleg ceva.., Zău dacă înţeleg ceva ["?
îşi spunea în gînd lanacos.
Nu mai putea răbda tăcerea; vorbi:
-—• Cum o duci în singurătatea asta, Manolios?
.— Dar nu sînt de loc singur, răspunse Manolios
arătînd Evanghelia. Hristos îmi ţine tovărăşie.
— Şi boala?
Manolios tresări; uitase de ea.
— Care boala? A, da! Ea stăruie; înseamnă că
încă sînt păcătos, dragă lanacos. Înseamnă că n-am
scos tot răul din mine. Dar Dumnezeu o să aibă milă î
— Eu vă las, spuse Nicolios, ştergîndu-şi buzele
eu mîna. A răsărit luna, nu pot să dorm; mă duc să
mai dau o raită pe-afară.
îşi luă bîta şi plecă fluierînd.
— Dragă lanacos, mîine trebuie sa ne trezim dis-
de-dimineaţă, spuse Manolios. Să ne culcăm dar. Som-
nul e un lucru bun. Tot aici, în singurătate, am în-
văţat ceva: anume, că Dumnezeu le vorbeşte mai des
oamenilor care dorm decît acelora care stau treji.
Aşternură o velinţă mare, afară, ca să aibă maî
multă răcoare, şi se culcară. Văzduhul mirosea a cim-
bru, glasurile nopţii se treziră şi măreau tăcerea, luna
se urca pe cer ciuntită.
— Mă gîndesc la sărmanul Panaiotaros, vorbi la-
nacos, de care somnul nu se lipea cu nici un chip„
2.6%

—• Şi eu, spuse cu voce înceată Manolios. Mă gîn-


desc la el mai mult decît la ceilalţi.
— La fel şi eu; dar de ce oare?
— Fiindcă, dragă Ianacos, ceea ce l-a pierdut pe
Pa,naiotaros este că a iubit mult. E un suflet aspru şi
păcătos; s-a lăsat prins în' mreaja patimilor, s-a în-
curcat în ele; acum se înfurie, se zvîrcoleşte să scape,
dar, vai! se afundă şi mai mult... Bate, se îmbată,
înjură, crezînd că astfel se uşurează; dar, de fapt, îşi
îngreuiază mai rău sufletul... Dacă iubea mai puţin...
Nu, nu mai puţin, se corectă repede Manolios. Daca
ar fi iubit mai mult, poate că ar fi putut să fie salvat...
— îmi pun capul că nu l-a omorît el pe micul Iu-
suf, zise Ianacos, care avea poftă de vorbă. Spune-mi,
logu-te, Manolios, ca să mă liniştesc: Panaiotaros e?
— Hai, Ianacos, dormi. Nu, nu este el.
— Slavă ţie, Dumnezeule! făcu Ianacos mulţumit
şi închise ochii.
Manolios închise şi el ochii. Era nerăbdător să ră-
mînă singur. În ultima vreme îi plăcea să stea cu ochii
închişi, chiar şi ziua; i se părea că aşa priveşte mai
limpede în sufletul său.
Adesea îşi amintea, mai cu seamă în timpul din
armă, o poveste pe caxe i-o spusese bătrînul călugăr
Manasis. Odată, venise să-l vadă în mînăstire un si-
hastru şi a stat toată ziua împreună cu el. Sihastrul
îşi deschidea ochii o clipă, apoi şi-i închidea repede
din nou. „Deschide-ţi ochii, sfinte părinte, îi spuse
călugărul Manasis. Deschide-i, să admiri creaţiile mi-
nunate ale lui Dumnezeu." „Cînd îmi închid ochii,
îăspunse sihastrul, îl văd pe acela care le-a făcut.'
Tot astfel şi Manolios, de la o vreme încoace în-
chidea ochii ca să-l vadă pe Hristos şi să-i audă gla-
sul. Citea o frază din Evanghelie, apoi închidea oehn,

vj în mintea lui continua să umble pe cele tărîmuri. În


întunericul proaspăt îl desluşea bine pe Hristos, îm-
brăcat într-un strai alb, păşind înainte, urmat de uce-
BÎcii lui; iar el, Manolios, se furişa printre ei şi intra
în cortegiul lor.
— Mîine ne aşteaptă o sarcină mare, murmură el
înehizînd ochii. O sarcină mare şi grea. Ajută-mă,
Hristoase i... Hristoase, ajută-mă! repetă oftînd, ca şi
cum î-ar fi chemat pe Hristos prin întuneric.
Şi Hristos îl ascultă. Cînd, înainte de a se crăpa de
ziuă, se trezi şi se închină, Manolios trăia încă un vis
ce strălucea în mintea lui ca luceafărul de dimineaţă.
Se făcea că umblă pe ţărmul unui lac albastru de tot.
Se grăbea; dădea la o parte trestiile şi mlaja, croin-
du-şi drum printre ele. Dar pe măsură ce înainta,
trestiile şi mlaja se transformau, în urma lui, în băr-
baţi şi în femei, în mii de fiinţe omeneşti, ce se ţineau
după el. Se stîrni o furtună, şi-atunci toată suflarea
aceea începu să strige: „Omorîţi-l! Omorîţi-l!" El
dădu să fugă, dar o mînă îl prinse de umăr şi un glas
îi întrebă: „Crezi?" „Cred, Doamne!" răspunse Ma-
nolios, şi dintr-o dată furtuna încetă, bărbaţii şi fe-
meile se făcură din nou trestii şi mlajă. Apoi, în faţa
lui se ridică un platan plin de rîndunele; tot arborele
ciripea. De o cracă a lui atîrna un trup care se legăna
în aer. Manolios făcu un salt, dînd să fugă înapoi;
dar glasul se auzi din nou: „Nu te opri, mergi
înainte!"
Scoase un ţipăt ^şi se trezi. „Nu te opri, mergi
înainte!" Era vocea lui Dumnezeu: înainte!
Se sculă numaidecît, se spălă pe faţă, se pieptănă,
îşi puse hainele de sărbătoare, vîrî Evanghelia la sîn,
sub cămaşă, şi-l zgîlţîi pe lanacos.
— Hai, lanacos! îi strigă voios. Trezeşte-te, som-
«orosule î
289

îanacos deschise ocini; dud îl văzu pe


rămase uluit Manolios, zise el,
poţi să-mi spui şi
d-ie^riSeU^a^
Şi te la groaza din sat. Haide, vmo l
lui

IX
Ce bucurie poate fi mai mare decît să te scoli într-d'
'dimineaţă frumoasă de vară cu o hotărîre nestrămu-
tată în gînd? Manolios cobora muntele, sprinteri,
parcă ar fi zburat; tălpile nici nu-î atingeau pămîntul.
La un moment dat, avea impresia că arhanghelii îşi
întinseseră aripile în jurul lui şi-l purtau la vale, dia
stîncă în stîncă, asemeni unui norişor minat prin văz-
duh de un vîntuleţ uşor.
Ia,nacos alerga după el gîfîind, dar nici vorbă să-l
ajungă din urmă.
-— Măi Manolios, s-ar zice că ţi-au crescut aripi
la picioare, îi strigă el. Opreşte-te oleacă, să te ajung
şi eu!
Dar Manolios simţea într-adevăr că are aripi la pi-
cioare şi mi era chip să aştepte. Cum putea oare să le
spună aripilor: „Opriţi-vă, să-l aşteptăm pe Iana*
cos"?
— Aţ vrea să mă opresc, dragă Ianaeov dar nu
pot, îi răspunse. Mă grăbesc spre sat.
Erau aceleaşi aripi care-l purtau şi atunci cînd, în-'
chizînd ochii, îl urma pe Hristos să semene cuvîntul
roditor în ţărîna roditoare şi în piatră seacă. Ce iute
zbura din Ghenizaret în Iudeea, ţintndu-se după Finis-
tos 1 Cu un pas uşor, străbătea nenumărate sate mici
şi dragi, unde întîlnea prieteni credincioşi: Caper-
naum, Cana, Magdala, Nazaret; apoi, dintr-un salt,
ajungea în Samaria, şi de-acolo, la aşezările şi mai
dragi din jurul Ierusalimului: Betania, Bethleem, le-
:rihon, Emmaus... Tot astfel şi astăzi, Manolios zbura
spre Licovrisi, de parcă ar fi coborît spre sat împre-
ună cu Hristos. Trupul i se făcea din ce în ce mal
tişor; simţea o mîncărime pe faţă, ca şi cînd cojile
rănilor de pe obraji şi din jurul gurii îi cădeau una
cîte una; simţea că i se curăţă carnea şi-i creşte la
loc alta, fragedă şi moale ca măduva din miezul
trestiei.
Mariolios se opri deodată înmărmurit; inima începu
să-i bată cu putere. O mînă, o văzu cu ochii lui, îi
trecu peste, faţă şi i-o mîngîie, blîndă, răcoroasă, ca
adierea de dimineaţă pe munte... Era sigur, dar nu
îndrăznea încă să-şi pipăie obrazul pentru a se în-
credinţa pe deplin.
„Minunea! Minunea 1" îşi spunea el tremurînd.
Ianacos îl ajunse din urmă cu sufletul la gură. Ri-
dică ochii spre Manolios, îl privi şi scoase un ţipăt
— Dragul meu Manolios! Dragul meu Manolios 1
şi se aruncă în braţele lui.
Manolios îşi duse mîna la faţă; pipăi cu degetele,
nerăbdător, peste tot; carnea aceea seîrnavă se topise
ca ceara, faţa spuzită i se dezumflase; îşi căpătase
din nou chipul de om.
— Lăudat fie Domnul! murmură el, făcîndu-şi
cruce. Lăudat fie Domnul, mi-a iertat păcatele...
— Dragul meu Manolios, strigă Ianacos cu ochii
plini de lacrimi, lasă-mă să-ţi sărat mîna... Ai răpus
Ispita, sufletul ţi s-a mîntuit, pecetea Satanei ţi s-a
şters de pe faţă!

Ãpoî îşi întinse palma aspră şi mîngîie obrajii pri©-


tenului său, îndelung, fără să scoată nici o vorbă.
― Haide, îl grăbi Manolios. Să nu pierdem
timpul!
Soarele se ivi la orizont. Jos, înspre eîmpie, se auzea
cîntecul cocoşilor şi lătratul dinilor; în curînd, pria
ceaţa uşoară, zăriră primele case ale satului.
Manolios se întoarse către tovarăşul său de drum
şi-i zise:
— Ianacos, orice-aş spune şi oriee-aş face acum, cîr«1
om ajunge în sat, tu să nu fii împotrivă. Află că nu eu
sînt acela care vorbesc, ci Hristos îmi porunceşte totut
eu nu fac decît să împlinesc poruncile lui, nimic alt-
ceva. Ai înţeles dragul meu Ianacos?
— Dar ce-ai de gînd să faci? Ce-ai să spui? întrebă
Ianacos neliniştit, părîndu-i-se deodată că prietena!.
său îşi lua rămas bun de la el.
— Ceea ce-mi porunceşte Hristos, îţi spun; nimic
altceva. Nici eu nu ştiu încă prea bine ce anume, dar
sînt încredinţat că mă supun voinţei lui Hristos. Fii şt
tu încredinţat de asta dragul meu Ianacos, şi spune-le,
lui Mihelis şi lui Constantis, să nu înceapă să ţipe...
— Ce-ai să faci? Ce-ai să spui? întrebă Ianaeos dUo.
nou, înspăimîntat. oprindu-se din mers.
— „Nu te opri, mergi înainte!" Aşa mi-a strigat azî-
noapte, în somn, Hristos. Nu te opri, mergi înainte şt
tu, dragul meu Ianacos! Şi ai încredere în mine. N-ai
văzut adineauri cum s-a şters pecetea Satanei de pe fa-
ţa mea? Oare ce crezi tu, de ce? Pentru că am dat as-
cultare poruncii lui Hristos şi, dis-de-dimineaţă, am
pornit la drum; dar nu cîrtind, ci dansînd. Şi tu, care
îmi tot strigai: „Opreşte-te!" Cum vrei să mă opresc.
dragul meu Ianacos? Hristos merge înaintea mea ca
paşi mari.
273

Totuşi, Ianacos dădu din cap.


— în tine am încredere, dragă Maiiolios, spuse eî.
'Am văzut cum s-a săvîrşit minunea pe chipul tău, am
pipăit-o cu mîna mea. Dar n-am încredere în mine;
dacă o să faci ceva, care întrece puterea omului, o să
strig! O să strig, dragă Manolios; că nu sînt decît un
biet om, şi dacă o fi să păţeşti ceva, n-am să te las. o să
mă opun!
— Şi dacă Dumnezeu porunceşte aşa?
— O să mă opun, repetă Ianacos, o să mă opun, şi
Dumnezeu o să mi-o ierte!
— Mai bine să nu mai vorbim, spuse Manolios. Tă-
cerea, e mai bună. Haide!
Grăbiră pasul. Pe cînd se apropiau de sat, Costan-
tis le apăru în cale, alergînd cît putea.
— Fraţilor, strigă el de cum îi văzu, unde va
duceţi? întoarceţi-vă înapoi! Chiar acum veneam spre
munte să vă spun să nu coborîţi. Mare nenorocire o să
fie azi în satul nostru!
— Ce-i cu Panaiotaros? întrebă Manolios.
— îl aşteaptă ştreangul sub platan. Seizul a sunai
în zori din trîmbiţă, chemînd pe toţi sătenii, bărbaţi
şi femei, să se adune în piaţă, în jurul platanului, ca să
fie de faţă la spînzurătoare şi să intre spaima în ei. Aga
vrea să ne prigonească pe toţi!
— Hai îndărăt! strigă Ianacos îngrozit şi se şi în-
toarse cu faţa spre munte. Vino şi tu, Costantis 1
—?Eu arn nevastă şi copii, nu pot să-i părăsesc; dar
voi, pentru numele lui Dumnezeu, întoarceţi-vă îndă-
răt!
— Noi. spuse Manolios, continuîndu-şi drumul, noi,
în numele Iui Dumnezeu, vom merge înainte I Vino,
Ianacos, nu-ţi fie teamă! Cineva înaintea noastră, b-3
face semn. Nu-l vezi? E Hristos» Haide 1

Mna atunci Costantîs văzu faţa limpede, curata, a


Jui Manolios.
.— Manolios, strigă el, cum s-a înfăptuit minunea?
— Aşa cum se înfăptuiesc toate minunile, răspunse
Manolios zîmbind. Foarte uşor, foarte simplu, pe neaş-
teptate... Dar să nu ne pierdem timpul, fraţilor; haide î
îl luă de braţ pe Costantis şi porniră repede îna-
inte, spre sat; lanacos venea în urma lor, bolborosind
ceva.
— Să nu-ţi fie teamă, Costantis! îi spuse Manolios.
Satul n-o să piară. Eu îl cunosc pe ucigaş; de aceea
mă şi grăbesc aşa.
— Cine e? Cine? strigă Costantis, oprindu-se în
loc de bucurie, Ţi l-a arătat Dumnezeu în vis? Spu-
ne-mi, cine e?
— Nu mă întreba, nu te opri, umblă! răspunse Ma-
nolios pe un ton de poruncă şi iubire.
Toţi trei porniră repede la vale şi, după puţin, intra-
ră în sat ca trei telegari la trap.
Trîmbiţa seizului răsuna furioasă, într-un ritm pre-
cipitat. Toate porţile se deschideau, bărbaţii şi femeile
ieşeau înspăimîntaţi din case, îşi făceau cruce şi se în-
dreptau spre piaţă.
-— Curaj, fraţilor! le strigă lanacos. Dumnezeu e
mare!
— Mai bine vezi-ţi de capul tău, flaîmucule! bom-
băni un băirîn. care fugea cu nepoţelul de mînă. Dacă
Dumnezeu e mare, s-o arate acum: să-l dezvăluie pe
ucigaş!
Moş Hristofis trecu pe lîngă ei şi le strigă:
— Chiar acum îl aduc pe Iusufachi sub platan, cu
luminări, tămîie şi cofeturi. De când a rămas văduv,
aga parcă-i lovit cu leuca î

Creştinii treceau grupuri-grupuri la vale. Mihelis îşi


zări de departe prietenii şi alergă să-i întâlnească; era
palid, deznădăjduit. Dar eînd văzu faţa lui Manolios,
scoase un chiot de bucurie şi-şi îmbrăţişa prietenul.
?— Manolios, te-ai vindecat! Te-ai vindecat! Slavă
ţie, Dumnezeule!
•— Ce-i cu Panaiotaros? întrebă Manolios.
— Au să-l aducă îndată. L-au stîlcit în bătăi, că nu
mai e în stare de nimic, bietul de el...
Se apropiau de piaţă. Soarele se urcase de-o -suliţă
pe cer. Era o vreme dumnezeiesc de frumoasă; sufla
o adiere uşoară, satul era inundat de o lumină
proaspătă. Bătrînul platan, cu frunzele lui tinere,
verzi, foşnea vesel în bătaia vîntului. Oamenii mai în
vîrstă ridicau ochii şi se uitau cu groază la copac;
de cîte ori nu văzuseră ei, dimineaţa, cînd se trezeau,
cîte un trup de creştin legănîndu-se de crăcile lui,
fiindcă îndrăznise să ridice capul şi să ceară libertate...
Glasul brutal al seizului răsună tare:
'? — Faceţi loc, faceţi loc, ghiaurilor!
Păşea în frunte, croindu-şi drum prin mulţime cu
trupul lui masiv. După el veneau doi hamali, care
purtau patul mic de fier cu leşul turculeţului; aga îl
acoperise din cap pînă-n picioare cu trandafiri şi flori
de iasomie; nu i se vedea decît faţa galbenă, cu păru]
pieptănat frumos, cu buzele încleştate. Aga pusese,
alături de cadavru şi o ulcică de lut, plină eu sacâz
<Je Hios, pentru ca lusufachi să aibă ce mesteca pe
lumea cealaltă...
La urmă, cu mîiniîe legate la spate, cu capul zdro-
bit, cu faţa brăzdată de vînătăile loviturilor de bici,
$e tîra Panaiotaros. Numai ochii îi mai rămaseră teferi
şi-i săgetau în dreapta şi în stînga, cu \irâ, pe. săteni

—. Nu ţi-e milă, mă, nenorocitule, de femeile şt


copiii noştri? îi strigă unul, Mărturiseşte-ţi crima!
Panaiotaros se opri din mers.
-— Dar de mine cine are milă? mugi el furios.
Ajunse, în sfîrşit, lîngă platan şi se rezemă istovit
cb trunchiul lui bătrîn. Se căznea să-şi şteargă cu
umărul sudoarea care-i curgea pe frunte.
în acelaşi timp, hamalii îl lăsară pe Iusufachi jos,
sub platan, la umbră; apoi aprinseră două luminări
mari Ia picioarele lui şi aruncară un pumn de tărnîie
într-o tipsie plină cu cărbuni aprinşi.
Manolios şi tovarăşii lui se strecurară prin mulţime
şi se opriră în rîndul din faţă, lîngă coşciug. La un
moment dat, Panaiotaros se întoarse şi-i văzu; ochii
i se injectară deodată; îşi smuci braţele, vrînd parcă,
să rupă frînghiile, făcu un pas înainte şi, pe
neaşteptate, izbucni într-un muget fioros:
— Blestemat să fii tu Manolios!
Apoi se sprijini din nou, zdrobit, de platan.
—- Curaj, frate! îi răspunse Manolios, Ai încredere
în. Dumnezeu!
Panaiotaros deschise gura să spună ceva, dar îs.
clipa aceea un murmur de groază porni dinspre
poarta agiei şi trecu din gură în gură, răscolind văz-
duhul:
— Aga!
îmbrăcat în şalvarii Iui de postav brodaţi cu fir d©
argint, cu brîul lat, roşu, sub care îşi înfipsese pistoa-
lele de argint şi iataganul cu mînerul negru, cu capul
gol, cu ochii umflaţi de plîns, aga înainta singur, cu
paşi grei ,şi înceţi, avînd grijă să nu se clatine şi sâ
se facă de rîs. Toţi creştinii aveau privirile aţintite
asupra lui. Se străduia să meargă drept, spre a nu

!
arăta că e beat sau îndurerat. Îşi cănise mustaţa şî
sprâncenele groase cu vopsea neagră şi, din cînd îrt
cînd, ridica mîna dreaptă, îşi smulgea cîte un fir din
mustaţă şi-l arunca în jos. Privea pe sub sprîneene,
ca un T:aur, şi ochii îi erau roşii ca hurmuzul. Îşi dă-
duse cu mosc pe păr şi la subsuori şi lăsa în urma lui
im miros greu de fiară mtărîtată.
Se ferea să-şi întoarcă faţa şi să se uite la Iusufachî}
de teamă să nu-l podidească plînsul. Se opri sub pla-
tan. Seizul îl înşfacă pe Panaiotaros, îl trînti la pi-
cioarele agăi, îşi înfipse călcîiul în trupul nemişcat al
şelarului şi aşteptă.
Aga ridică mîna. Cu o voce spartă, răguşită, pro-»
clamă:
?— Ghiauri! Am să spîiizur în fiecare zi pe cîte
unul dintre voi, pînă cînd o să-mi spuneţi cine-i uci-
gaşul. Am să trec tot satul prin ştreang! într-un ta-
ler al balanţei va sta scumpul meu lusufachi, în
celălalt taler satul întreg. Am să vă spînzur pe toţi,
ghiaurilor 1
Pe măsură ce vorbea, se înfuria şi bătea pămîntul
cu piciorul, ca un cal. Ochii i se opreau pe rînd asupra
bărbaţilor, asupra femeilor; părea grăbit să termine
eît mai repede cu toţi. Din gură, din păr, de la sub-
suori îi ieşeau aburi. Se aplecă şi începu să-l lovească
şi să-l calce în picioare pe Panaiotaros. La colţurile
gurii îi şiroia o spumă verzuie.
— Ghîaur mîrşav! îi strigă înîuTiat. Tu l-ai
omorît? Tu, gealat spurcat, tu l-ai omorît pe lusu-
fachi al meu?
Panaiotaros nu scotea o vorbă; mugea şi gernes.
'Aga era leoarcă de năduşeală; obosise. Atunci se în-
toarse către seiz şi-i porunci j
...... Spînzură-l1

Dar în clipa aceea se„.auzi o voce:


—- Opriţi-vă! Opriţi-vă! Ştiu eu cine-î ucigaşul î
Seizul îşi descleştă mîna din grumazul lui Panaio-
taros; mulţimea fremăta bucuroaîsă, mişcîndu-se să
vadă de unde venea vocea. Aga se întoarse şi el şi
strigă tare:
— Care ,i vorbit? Să vină aici, în faţă!
Manolios maintă liniştii: şi se opri în faţa agăi. Seî-
zul sări lîngâ el, ascuţindu-şi urechea să audă mai
bine; bărbia îi tremura, faţa i se făcuse galbenă ca
pucioasa.
•— Tu, mă, oropsitul:1, îl cunoşti tu pe ucigaş? făcu
aga, apucînd braţul lui Manolios şi seuturindu-i-l cu
turbare.
- Da, îl cunosc.
Cine e?
Eu.
Mulţimea se vînzoli, străbătută ele un val de bucu-
rie; femeile începură să se închine, toţi oamenii se
luminară la faţă; satul era salvat!
— Linişte, ghiauri! răcni aga, învîrtind biciul
prin aer,
Ianacos dădea rUn mîiîii, strigmd: „Nu-i adevărat 1
Nu-i adevărat T' Costautis .şi Nlibelis se luptau să
ajungă Ia agă, zbierau, se zbăteau, dar mulţimea se
aruncă asupra lor, uiăbuşindu-le strigătek.
— Linişte! Gura! El este, el! Nu mai spuneţi ni-
mic, lăsâţi-l, si scăpăm de năpastă!
Seizu! rîujca. Se reţuezi Ia Manolios săi treacă la-
ţul de gît, dai aga îl împinse la o parte, se apropie
?«ie Manolios şi-l privi în ochi.
— Tu eşti, ghiaurule? urlă el.
— Eu.
— Tu l-ai omorît?

"— Eu l-am omorît, Spînzură-mă şi lasă-l în pace


pe Panaiotaros; el e nevinovat.
Panaiotaros se uita la Manolios cu ochii bulbucaţi;
deschidea gura, o închidea iar, stătea buimăcit, nu era
în stare să mai scoată o vorbă... „Oare Manolios sâ-l
fi omorît? Nu! Nu! protesta în sinea lui; nu-i cu
putinţă! Nu cumva, parşivul, face asta numai ca săi
mă scape pe mine?" ,
— Nu vreau! Nu vreau! începu apoi să strige tare
şi să bată din picioare.
Seizul luă biciul în mînă,
•— Tacă-ţi fleanca, ghiaurule! îi porunci el.
Aga se trezi de-a binelea din beţie. Îl măsura în-
cruntat pe Manolios şi se străduia să înţeleagă ce se
întîrnplă,
— De ce l-ai omorît, mangafa? Ce ţi-a făcut el?,
•— Nimic, slăvite agă! Nu mi-a făcut nimic. Şei-
tanul m-a împins să-l omor. Noaptea trecută, pe cînd
dormeam, am auzit un glas: „Omoară-l î" şi-am cobo-
rît în sat, la miezul nopţii, şi l-am omorît. Nu mă mai
întreba nimic, agă. Spînzură-mă!
Seizul se repezi cu ştreangul în mînă şi-l înhaţă pe
Manolios de braţ. In momentul acela, din rîndurile
femeilor ţîşni un strigăt ascuţit, ţipînd cu deznă-
dejde:
— E nevinovat, slăvite agă; uu-I asculta! E nevi-
novat, nevinovat, nevinovat!
— Taci, stricato! se auziră în jurul ei mai multe
voci, şi femeile se năpustiră asupra Caterinei să-i în-
chidă gura.
— Se învinuieşte singur ca să scape satul! strigă
văduva. Nu vă e milă de el?
Dar femeile o trîntiră la pămînt şi o izbiră cu pi-
cioarele,

.— Dragă Manolios! Dragă Manolios! strigă vă-


<3uva, zbătîndu-se să scape.
— E nevinovat! E nevinovat! strigară atunci şi
cei trei prieteni, care reuşiseră să-şi croiască drum
prin mulţime şi să răzbată pînă la agă.
— Slăvite agă, spuse Mihelis, să-mi tai capul dacă
acest om e ucigaşul... El e ciobanul nostru; e un sfînt,
nu-l atinge!
Aga se zăpăci cu totul. Strigătele îi spărgeau ure-
chile. Se uita la Iusufachi, se înfuria, nu ştia ce ho-
tărîre să mai ia. Totul se învîrtea şi se încurca în
mintea lui. „Are ăsta mutră de ucigaş? se întreba în
sinea lui, privindu-l pe Manolios. Nu cumva e nebun
sau poate chiar sfînt? Dracu să mă ia, nu mai pricep
nimica I"
Se aprinse, se mînie iar. Se întoarse către seiz şi,
arătînd cu degetul spre Manolios, îi porunci:
— La beci cu el! O să văd mîine ce hotărîre iau!
Apoi, către mulţime:
— Să vă mănînce blestemul pe toţi, ghiaurilor î
Ştergeţi-o de-aicî, să nu vă mai văd în faţa mea 1
Sictir!
Mulţimea se împrăştie, speriată şi bucuroasă tot-
odată. Vecinii şi vecinele se strîngeau pe la porţi să
comenteze cele întîmplate şi să-i mulţumească lui
Dumnezeu că, în sfîrşit, ucigaşul a fost descoperit.
— Crezi că-i Manolios? se întrebau unii pe alţii.
Păi ăsta e un sfînt...
— Nu-ţi bate capul, vecine, răspundea cîte unul.
Că-i el sau că nu-i el, ce ne pasă nouă? Destul că a
mărturisit. O să fie spînzurat, şi-aşa o să scăpăm noi.
Aasta-i principalul; restul, vorbe fără noimă. Dum-
Sezeu să-l ierte ]

f~- Dar de ce se învinuieşte. singur? Iată ce na


pricep. Că, fără doar şi poate, nu-i el ucigaşul; şi
chiar dacă ar fi..*
f— Ei, nu-l cunoşti pe Manolios? Bietul de eî, e
cam scrîntit la cap. Cică o face ca să scape satul...
Auzi colo! Să piară el, ca să scape ceilalţi.,. Păi, dacă
ar fi în toate minţile, ar face aşa ceva? Nici pome-
neală! Lasă-l în plata Domnului; să se descurce
Singur!
Cei trei prieteni se adunară acasă la Mihelis. Iana-*
cos îşi dădea cu pumnii în cap.
—• Numai eu sînt de vină; numai eu! Nătînguî,
prostul de mine! Nu trebuia să-l las să coboare de la
munte. Nu trebuia să-i spun nimic... Dar cui i-ar fi
trecut prin cap una ca asta?!
— E un sfînt... murmură Mihelis. Îşi dă viaţa ca
să scape satul...
— Trebuie să-l scăpăm! strigăm Gostantis deznă-
dăjduit. Trebuie... trebuie!
—• Eu, de-aş fi avut puterea, să fac. ceea ce a făcut
Manolios, n-aş fi vrut să mă salveze nimeni, spuse Mi-
helis. Aţi văzut cum îi străluceau ochii? Cum îi lucea
toată faţa, liniştită şi fericită? El a intrat de pe acum
în rai; de ce să-l coborîm din nou pe pămînt? Bi-«
ne-ar fi dacă am fi şi noi cu el!
— Dar putem să fim cu el! strigă lanaeos cuprins
ele exaltare. Să mergem chiar acum, toii trei, şi să-i
spunem agiii că ne-am furişat cu toţii, noaptea, în re-*
şedinţa lui şi l-am omorît pe lusufachi. Să ne spînzurt^
pe toţi patru, la rînd. de platan; şi vom intra toţi îm-
preună, unul după altul, în rai î
Mihelis dădu din cap.
— Eu n-am curaj, dragă lanaeos, /.ist; el. Cum s-d
las pe Mariori t

„Nici eu, gîndi în sinea lui îanacos. Eu am măgă-


ruşul meu, unde să-l las?"
Dar se mulţumi să tacă.
în timpul acesta, cei patru fruntaşi aşteptau în beci,
<:u spinările rezmate de perete. Nici vuietul, nici stri-
gătele mulţimii de afară nu ajungeau pînă la ei; prin-
tr-un gîrlici rotund, de lîngă tavan, pătrundea doar o
fîşie de lumină slabă, mohorîtă.
— Mi-e foame... suspină bătrînul Patriarheas.
— La toţi ne e ioafne şi sete, făcu popa Grigoris,
<iar să îndurăm totul pînă la capăt, cu răbdare. Dum-
nezeu e cu noi în această groapă a leilor; aveţi încre-
dere în el I
— în clipa asta probabil că-l spânzură pe sărmanul
Panaiotaros, adăugă învăţătorul. Mîine e rîndul nos-
tru. Dar să arătăm că sîntem bărbaţi; să biruim foa-
mea, setea şi frica. Şi întorcîndu-se către vecinul său:
Curaj, moş Ladas! Acum vezi că aveam dreptate? De
cîte ori nu ţi-am spus: „La ce bun să aduni atîta avere,
moş Ladas? Că n-ai să-ţi iei cufereîe cu aur în mor-
mînt! Fă mai bine o fapta bună; ea o să te urmeze
pînă în faţa judecăţii lui Dumnezeu, şi-acolo o să te
apere." Ei. acum iv zici? Nu te căieşti că nu m-ai
ascultat?
Moş Ladas oftă adîne; îşi întoarse capul mic, go-
iaş, şi-i aruncă învăţătorului o privire plină de ură,
fără să sufle o vorbă.
— Mîine e rîndul tău, moş Ladas. adăugă popa
Grigoris. În eurînd o să apari în faţa lui Dumnezeu;
ar trebui să te spovedeşti. Reculege-te, adu-ţi aminte
ee fapte bune ai făcut în viaţă, adu-ţi aminte ce fapte
Tele ai săvîrşit şi cere iertare lui Dumnezeu. Pînă mai
Ai timp J ,

.12-
— N-am făcut rău nimănui, murmură Lada» ca în
ghearele supliciului. Nici bine n-am făcut nimănui;
n-am omorît pe nimeni; sînt un om nevinovat.
— N-ai făcut rău nimănui, moşnege Ladas?
bucni Patriarheas. Acum, că sîntem pe marginea gi
o să ţi le torn pe toate, o dată pentru totdeaurii m
oiai pot să le ţin! Zici că n-ai făcut rău nimănii i>
ţomanule? Dar cine a vîndut casa văduvei Ane/n.a?
Şi cine a scos la mezat şi a înghiţit viile şi ogoarele bă-
trânului Anestis? Şi cine a lăsat pe drumuri atîţia or-
fani? Ba chiar pe propria ta fiică, Arghirula, cine a
omorît-o? Tu, tu însuţi, cu zgârcenia ta! Acum du-te
în faţa lui Dumnezeu; ai să-i dai lui socoteală!
Ladas se făcu albastru de furie, se învioră deodată,
îşi mişcă trupul şi se ridică lîngă perete.
— Rîde ciob de oală spartă! şuieră el. Tocmai bo-
ieria ta s-a găsit să pîrască pe alţii? Fiindcă, nenoro-
citule, dacă oi începe să scot şi eu la lumină fărăde-
legile tale, n-o să mai termin nici mîine! Ia spune, ce-ai
făcut tu pe lumea asta, porc boieresc? Ai mîncat ca.
un căpcăun, îndesind în bărdăhanul ăla ca într-un sac
fără fund. Ai turnat în tine ca într-o gaură. Ai siluit
o mulţime de femei, de ne-ai umplut satul cu copii
din flori... Ai trîndăvit şi ai lenevit ca un cîine puturos
toată viaţa. Te-ai dat cu turcii, linguşindu-i cu teme-
nele şi plocoane... Boieri, mitropoliţi, popi, toţi v-aţi
dat cu turcul... Şi chiar pe femeia ta, care era o sfîntâ,
cine a trimis-o pe lumea cealaltă? Sărmana, ai băgat-o
în rnormînt că nu mai putea să-ţi rabde destrăbălările!
Bătrânul Patriarheas se repezi să-l strîngă de gît»
dar ceilalţi doi săriră între ei şi-i despărţiră.
Unehiaşul Ladas turba de mînie. Toată viaţa lui în-
ghiţise, tăcuse, o făcuse pe prostul, că nu vede şi că nu
înţelege nimic; umblase şi el cu temeneli fi prefacă-
284.

torîi, ca să se pună bine cu cei puternici. Dar acum,


în faţa morţii, nu mai putea să rabde şi izbucni. Voia
să spună totul, să vers« tot veninul din el, să se răz-
bune . Ce cred dumnealor, că sînt mai buni decît el?
Vom vedea! Va da totul pe faţă. Ce-o să piardă! Şi
ce nevoie mai are acum de ei?
Se întoarse către popă;
— Şi mătăluţă, sfinte Sisoe, care ai pretenţia să mă
spovedeşti pe mine, ia spune, ce mutră o să faci cînd
o să apari în faţa lui Dumnezeu? Mi te tot învîrteşti
prin sat şi te tot fuduleşti ca un curcan! Sfinţia-ta te
îmbuibi pînă nu mai poţi, iar dacă vine un sărac şi-ţi
bate' la poartă în clipa cînd îţi îndopi burta, îţi îndul-
ceşti glasul, făţarnicule, şi-i spui: „Dumnezeu să te
ajute, iubite frate, şi mie mi-e foame!", fără să vezi
că barba ţi-e plină de untură, ţap de popă! Şi vai de
săracul care moare fără să fi pus deoparte bani de în-
mormîntare; îl laşi să se împută! Stai cu mîna întinsă
cît e ziulica de mare şi-l vinzi pe Hristos cu preţ bun:
atîta sfeştania, atîta botezul, atîta maslul, atîta cunu-
nia! Ai făcut şi un tarif, cămătarule, de-i despoi pînă
şi pe sfinţi cu el; l-ai lipit de poarta raiului, unde pîn-
deşti şi strigi ca un telal: „Plăteşte, creştinule, plăteşte,
altfel nu intri!" Poftim, cine vrea să mă spovedească
pe mine, Ladas, care sînt un sfînt, care am răbdat
toată viaţa de foame şi nu m-am îndurat să beau un
păhărel de vin, care am umblat zdrenţăros şi desculţ
şi cu burta goală, ca un adevărat apostol... S-ar cădea
mai degrabă să te spovedesc eu pe tine, trîntorule!
Popa Grigore asculta cu capul plecat, simulînd o
mare resemnare creştinească. Dar în sinea lui fier-
bea, îi venea să se repeadă la gîtlejul acesta osos, să-î
răsucească, să nu-l mai audă vorbind. De unde adu-
nase el, ticălosul ăsta, atîta venin? Ha, prin urmare

asta clocea în el, de atîţîa anî, zgripţuroiul! Iar aeunt


îşi varsă sufletul aici, îşi dă arama pe faţă!
— Vorbeşte, vorbeşte, moş Ladas I spuse eî, prefă»
cîndu-se că suspină. Hristos a suferit mai mult ca
mine, care nu sînt decît un biet păcătos. El a fost
ocărit, ponegrit, biciuit, răstignit şi n-a scos o vorbă...
Şi tacmai eu o să mă plîng? Spune, continuă, bă-
trîne Ladas!
Bătrînul Ladas nu se lăsă rugat a doua oară. Îşi des-
chise din nou pliscul să-i mai tragă o săpuneală, dar in-
terveni învăţătorul:
— Ruşine, fraţilor! strigă el. Mai avem de trăit
doar cîteva ceasuri şi în loc să ne înălţăm sufletele- că-
tre Dumnezeu, noi ni le scufundăm în patimile pămîn-
teşti... Taci o dată, bătrîne Ladas, ai vorbit, ai beştelit,
ţi-ai vărsat focul; acum destul! Tăceţi şi voi, fraţilor;
păcatele omului, dacă începi să le înşiri, nu se mai sfîr-
şesc niciodată.
Dar Ladas rîuji.
?— învăţător nepricopsit, făcju el, despre tine ce sa
mai spun? Rufele curate şi cele murdare, la tine sînt
la fel. Cu mintea ta de găină, n-ai fost în stare să faci
nici prea mult bine, nici prea mult rău. Ai fi vrut, orop-
situle, să faci şi tu un pie de bine, dar n-ai putut; ai fi
vrut să faci un pic de rău, dar nici asta n-ai putut.
Te-ai mulţumit cu trebuşoare mărunte. Cu sufletul tău
de mărunţişar, vîndeai, ca să te afli în treabă, tăbliţe,
condeie, abţibilduri, gume. caiete... Ce mai încoace-în-
colo. Învăţător, şi pace! Vindeai şi baloane pline cu
aer, adică vorbe goale, şi credeai în ele. Halal să-ţi fie!
Ladas era grăbit să spună totul, pentru a apuca să-şi
verse năduful; se întoarse iar către ceilalţi doi.
?— Ce-s mutrele astea posomorite? piui el, şi ochii
mici îi scînteiară. Găina, tot scormonind şi scormonind

Baereu, ajunge dfe-şî scoate singură ochii... Poftim, şi


yoi v-aţi scos ochii. Să vă fie de bine! "
Popă Grigoris făcu un semn spre Patriarheas: „Nu-i
yăspunde!" Bătrînul boier îşi înăbuşi mînia şi tăcu.
învăţătorul tresări: auzi nişte paşi apropiindu^se.
*— Vin... murmură el, şi inima îi îngheţă în piept.
Popa Grigoris se întoarse către bătrînul Ladas, în-
tinzînd mîna să-l binecuvînteze.
?— Iertat să fii, frate! rosti el cu voce solemnă.
Iertat să fii pentru tot ce-ai spus adineauri. Ai arun-
cat toate murdăriile ce-ţi împovărau sufletul, ţi I-ai
uşurat. Nefericitule, fără să vrei, te-ai spovedit; să
te ierte Dumnezeu pentru toate relele pe care le-ai
făcut în viaţă. Ridică-te, moş Ladas; ţi-a venit rîndul!
Dar Ladas căzu grămadă la pămînt, zbătîndu-se şi
horcăind.
Afara se auziră suduieli, strigăte, bufnituri. Uşa se
deschise şi seizul îi îmbrînci cu umărul pe Panaiota-
ros şi pe Manolios, care se rostogoliră înăuntru, iz-
bindu-se de perete; apoi uşa se închise la loc.
— Manolios, strigă Patriarheas, ce cauţi aici? De
ce te-au adus aici?
— Panaiotaros, făcu învăţătorul, eşti încă în viaţă?
Nu te-au spînzurat? Domnul fie lăudat!
— Sînt, de n-aş mai fi! mugi Panaiotaros şi se ghei
mui în colţul lui.
Ladas săltă capul, zgîi ochii la Panaiotaros şi în-
tinse mîna să-l atingă.
— Trăieşti, mă? cîrîi el. De ce nu te-au spînzurut?
S-a răzgîndit aga? S-a răzgîndit, mă? întrebă cu
inima tremurîndă. Răspunde!
ţ. Dar nu primi nici un răspuns.
•— Intinde-te aici. dragă Manoh'os, făcu popa Grt«
goris. Răsuflă...

— Ia spune, Manolios, porunci boierul, a fost găsit


ucigaşul? Spune repede, nu te mai ţine pe jar!
— A fost, rosti Manolios.
— Cine e? Cine e? strigară într-un glas cei pa-
tru fruntaşi, repezindu-se spre el.
— Eu! răspunse Manolios.
— Tu?!
Toţi patru se traseră înapoi, uitîndu-se la Mano-
lios cu gurile căscate. Cîtva timp nimeni nu mai spuse
nimic.
— Nu-i cu putinţă! strigă în cele din urmă bătrî-
nul boier, după ce cîntări în mintea sa întreaga viaţă
a lui Manolios. Nu, nu! Iadul şi prăpădul lumii! Nu-î
cu putinţă!
— Nici eu nu cred una ca asta, bîigui învăţătorul.
De ce să-l omori tocmai tu? Eşti tu în stare, Manoîios,
să omori un om? Nu, tu nu poţi face aşa ceva.
Numai popa Grigoris îl privea pe Manolios fără
Să scoată o vorbă.
— De ce nu răspunzi, Manolios? întrebă Patriar-
heas.
— Ce să răspund, boierule? făcu Manolios, şter-
gîndu-şi sudoarea de pe faţă. Eu sînt ucigaşul; n-am
nimic altceva de spus. Nu-i de ajuns?
— E de ajuns! strigă Ladas. E de ajuns, Manolios,
băiatule! S-a găsit ucigaşul! înseamnă că noi am scă-
pat; înseamnă că există un Dumnezeu!
Manolios se tîrî pînă la fîşia mică de lumină ce pă-
trundea prin gîrliciul pivniţei, scoase de la sîn Evan-
ghelia mică, o deschise la întîmplare şi începu să ci-
tească. Oamenii rămîneau undeva, departe, în urma
îui... Se strecură printre ucenici, se urcă în barcă îm-
preună cu Hristos, porniră pe lacul Ghenizaret, se
Stîrni un vînt puternic... Hristos, obosit din pricină că

vorbise toată ziua mulţimilor, se culcase la proră, pe


năvoade, şi adormise... Între timp, vîntul care bătea
dinspre munţii Galaad se înteţi, răscoli lacul, şi valu-
rile loveau furioase barca mică de pescar. Ucenicii
păliră de groază.
„Sîntem pierduţi! murmurau ei. Sîntem pierduţi [
Să-l trezim pe învăţătorul nostru!"
. Dar nimeni nu îndrăznea să-i tulbure somnul. Pe-
tra se apropie, se aplecă, şi, la ultima unui fulger,
văzu chipul lui Hristos — senin, fericit, zîmbitor.
„Trezeşte-l! Trezeşte-l!" strigau ucenicii înghesuiţi
în spatele lui.
Petru îşi luă inima în dinţi, întinse mîna, atinse
uşor umărul lui Hristos.
„Doamne, îi şopti, trezeşte-te, că pierim V
Isus deschise ochii, privi la apostolii care tremu-
rau, dădu din cap şi murmură cu amărăciune:
„Am stat atîta vreme cu voi şi încă n-aveţî cre-
dinţă?"
Oftă, se ridică în picioare 3a proră, întinse mîna şi
porunci vîntului:
„Opreşte-te 1"
Apoi coborî mîna spre lacul înfuriat.
„Potoleşte-te I"
Şi dintr-o dată vîntuî se opri, valurile se potoliră,,
cerul se însenină din nou şi toată firea se înveseli,
Manolios clătină din cap, privi în jur la cei cinci to-
varăşi din beci: ochii lui albaştri străluceau fericiţi,
liniştiţi ca apele lacului Ghenizaret.
Moş Ladas îşi recăpătase viaţa; se ridicase în pi-
cioare şi umbla de colo pînă colo, frecîndu-şi mîinile.
— S-a găsit ucigaşul, slavă Domnului! Am scăpat!
Sărmane Manolios, îmi pare rău de tine! Dar, stînd şî
judecind drept, e bine că s-a întîmplat aşa: tu erai
289
sărac, fără nici un rost; şi-apoi, eşti fcînăr încă, n-aî
apucat să guşti din dulceaţa vieţii. N-are de ce sîUţi
pară rău că mori. Noroc că ai mărturisit şi am scă-
pat eu!
Se opri din mers, se uită chiondărîş Ia tovarăşii lui
şi îşi încreţi gura.
„Cum naiba să dreg lucrurile? ehibzui în sinea Iul.
Acum, că am scăpat, cum naiba să mă împac cu ţapul
de popă şi cu stricatul de Patriarheas, pe care l-am
făcut porc boieresc f Cît despre învăţător, pe el nu
dau nici doi bani; dar ce mă fac cu ceilalţi doi?
M-arn pripit, mi-am aprins paie în cap, nu mai e ni-
mic de făcut! Dar lasă, bine că am scăpat l"
Bătrînul Patriarheas îl privea pe Manolios. care stă-
tea adîncit în citirea Evangheliei. Boierul îşi simţea
inima tulburmdu-i-se şi se aplecă Ia urechea preotului.
-— Părinte, îi şopti, nu ştiu ce să zic, dar mă roade o
bănuială...
Popa Grigoris înţelese şi tuşi sec:
— Nu mai scormoni lucrurile, boierule! Ştie ei
Dumnezeu ce face...
— Dar dacă e nevinovat? Dacă face asta nu-
mai ca să scape satul? Să-l lăsăm? Nu-i păcat? îţi
iei asupra ta o crimă ca asta?
—- Dumnezeu e milostiv, spuse popa O să mă ierte.
— Dumnezeu o să te ierte, părinte, se prea poate;
dar oamenii?
— Atîta vreme cîf stau bine cu Dumnezeu, făcu
popa umflîndu-şi pieptul, de oameni du mi-e teamă.
— Prin urmare, va să zică...
învăţătorul, care se apropiase să asculte discuţia
lor, interveni;
290

*— Să nu tăiem firul în patru; să lăsăm cum a lio-


tărît Dumnezeu,.. Şi-apoi, să nu uităm că Manolios,
recunoscîndu-şi fapta, şi-a salvat sufletul. Ce, asta nu-i
destul?
<— E foarte mult! întări popa. El îşi pierde viaţa
asta trecătoare, dar şi-o cîştigă pe cea veşnică... E ca
şi cum ai da un ban de aramă şi-ai încasa un milion
de lire de aur... Fiţi fără grijă, Manolios ştie ce face...
— în fond, e niţeluş viclean... conchise învăţăto-
rul, priviri du-l pe Manolios cu un zîmbet şiret.
Maiiolios ridicase- ochii din Evanghelie; faţa Iul
strălucea de-o lumină pură. In aceeaşi clipă apăru sei-
zuî, care se năpusti asupra lui, şi-!'înşfacă de umăr.
— Vino-ncoa', ghiaurule! îi strigă el. Aga vrea să te
vadă.
— In numele Tatălui! murmură Manolios, făcîn-
du-şi cruce, şi se lăsă în voia cumplitului temnicer.
Aga şedea cu picioarele încrucişate sub el, în odaia
de primire, eu leşul Iui Iusufachi alături, şi fuma din
ciubucul lung. Era amiază, se făcuse foarte cald.
Iusufachi începuse să miroasă. Marta cocoşată se stre-
cură înăuntru fără zgomot, cu braţul plin de tranda-
firi, capriloî şi iasomii proaspete, înainta spre raclă,
aruncă florile peste trupul putrezit pe jumătate şi ieşi-
repede, neputînd să îndure duhoarea.
Dar aga, cufundai în durerea lui, nu simţea miro-
sul; el îşi fuma ciubucul, adîneit în gînduri. Părea
mai obosit, mai calm. „Aşa i-a (ost scrisa, îşi spusese
azi-dimineaţă. Aşa i-a fost scrisa..," Şi gîndul ăsta îl
mai îmblînzi puţin. Nu mai dădea vina pe oameni, ci
pe Allah, împotriva voinţei căruia nu avea ce face.
Poţi să te pui cu Allah, dacă aşa a vrut, dacă aşa a
hotărît el? Tot ce se îivtîmplă în lumea asta e vrerea
lui Allah: tu pleacă-ţi capul şi taci... Allah a hotărît

ca aga din Licovrisi să-l întîlnească pe micul Iusuf


la Smirna; tot el a hotărît ca lusufachi să fie omorît,
şi de către cine anume; şi tot el a hotărît dacă uciga-
şul o să fie descoperit sau nu... Totul e scris de la
Allah,..
Cînd îl văzu pe Manolios ihtrmd, aga îşi puse ciu-
bucul pe rogojina pe care şedea turceşte şi îşi încru-
cişa mîiniîe la piept.
— Ascultă bine la ce-am să-ţi spun, Manolios, rosti
el cu glas potolit. Se întoarse către seiz: N-am ne-
voie de tine, du-te şi stai afară, la uşă.
Apoi i se adresă iar lui Manolios, privindu-l drept
în ochi:
— Am visat că nu l-ai omorît tu pe scumpul meu
îusufachi... Taci, ghiaurule, lasă-mă să vorbesc!.., Iei
vina asupra ta numai ca să scapi satul. Pesemne că
eşti un deliu sau un sfînt... Treaba ta... Fii pe pace,
dorinţa o să ţi se împlinească, o să te spînzur. Dar
vreau să ştiu un lucru, Manolios: să-mi spui adevă-
rat, tu l-ai omorît, bre, pe dragul meu lusufachi?
Lui Manolios i se făcu milă de agă; niciodată nu
mai văzuse o asemenea durere; aga nu mai era o
fiară turbată; durerea făcuse din el un om. Şovăi o
clipă, dar îşi reveni repede şi ridică faţa.
—- Iubite agă, zise cu tărie, Diavolul m-a împins
şa fac asta; aşa mi-a fost scris, eu l-am omorît.
Aga se rezemă cu spatele de perete şi închise ochii.
„Allah, Allah, murmură el, lumea e un vis, am rămas
orfan..."
Redeschise ochii şi bătu din palme. Seizul apăru
în uşă.
—- Ia-l de-aici! porunci aga. La apusul soarelui să-î
spînzuri de platan.

In acest timp, ceî trei prieteni — Mihelis, Costantts


şi lanacos — cutreierau satul, bătînd la toate porţile şi
conjurînd sătenii să nu rămînă muţi la pieirea unui ne-
vinovat.
— Manolios e nevinovat. Nevinovat! Face asta nu-
mai ca să scape satul, striga lanacos.
— Şi ce vreţi să facem noi? ripostă un bătrîn. Să
ne ducem la agă şi să-i arătăm că ucigaşul nu-i Ma-
nolios? Şi după aia? Aga o să înceapă să spînzure în
şir, pînă o prăpădi tot satul; în loc de unul, au să
piară mii de nevinovaţi,., E drept? Ne trebuie nouă
asta? Nu-i mai bine să piară unul, decît mii? Mai cu
seamă că el singur vrea să moară? Lăsaţi-l, băieţi, îă-
saţi-l să moară, ca să ne scape pe noi; după aceea, o
să-i facem o icoană, o să-i aprindem o candelă şi-o să
ne închinăm la el ca la un sfînt. Dar întîi să moară,
Un alt cap de familie se întoarse către Mihelis şi-î
întrebă cu pornire:
— Ia spune-mi, boieraşule, tu ai copii?
— Nu.
— Atunci n-ai dreptul să vorbeşti; lasă-ne-n pace!
Iar o bătrînă, care-şi legăna nepotul pe genunchi, îi
aruncă lui lanacos:
— Ia nu ne mai zăpăci cu vorbele tale, lanacos,.
N-au decît să moară o mie de-alde Manolios, numai ne-
potul meu să trăiască!
— N-am pomenit aşa fiare; sînt mai răi decît lupii
şî vulpile! murmură lanacos, ştergîndu-şi ochii.
— Ce fiare, dragă lanacos? întări Mihelis. Zi-le oa-
meni, şi pace!... Să mergem, ne pierdem timpul de-
geaba. Facă-se ce-o vrea Dumnezeu!
— Te gmdeşti la taică-tu, mîrîi lanacos îndîrjit. Ai
vrea să-ţi scapi bătrînul!

Dar Mihelis se întoarse spre el cu ochii plini de


lacrimi.
— Iartă-niă, dragă Mihelis! strigă lanaeos. Nu mai
Ştiu ce spun.
în clipa cînd se aproiau de piaţă, o văzură pe Ca-
terina, spălată, dichisită, înaintînd spre ei ca o fregată
cu toate pînzele întinse.
— încotro ai pornit, Caterino! Ştiu că parfumezi
bine uliţa! o întîmpina Ianacos.
— Fricoşilor! Aveţi de gînd să-l lăsaţi pe Mano-
3ios să piară? ţipă văduva şi ochii mari i se umplură
de lacrimi. Dar eu n-am să-l las; mă duc Ia agă!
— La agă! exclamă Costantis. Ge să faci acolo?
Ţi-ai pus în gînd să te spurci iar cu ei? Ţi -ai adus
aminte de amorurile vechi?
— De durere te-ai scrintit şi tu la cap, Caterino î
zise Ianacos. Du-te, .şi fă şi tu ce-i putea... Hrisros să
fie cu tine!
— în furia Iui. aga o să te omoare, sărmano! întoar-
co-te înapoi... Îi spuse Costantis, caindu-se de vorbele
urîte ce i Ie aruncase mai înainte.
— La ce-mi mai foloseşte viaţa? Dc-a.ş pntea în-
caltea să-l scap pe Manolios! zise văduva, ahiaeeînd
încet, ca o fregată, printre cei trei bărbaţi.
— E mai bună decît noi toţi... murmură Milielis,
privind-o cum intră, cu capul sus, în reşedinţa agăi. a
cărei uşă era din întîmplare deschisă.
Se făcuse o căldură mare, zăduf; de sus, din odaia
de primire, venea un miros greu de trandafiri şi de ca-
davru în descompunere... Aga îşi rezemase capul de
patul mic de fier şi adormise, zîmbind prin somn.
Visa, se vede treaba, că toată această nenorocire era
doar un coşmar şi că în momentul cînd s-o trezi din

nou îl va găsi pe tnicuJ Iusuf alături de el, în ceardac,


umplîndu-i paharul cu rachiu...
Doi porumbei se jucau pe marginea ceardacului,
eiugulindu-se şi gmgurind: aga îi auzea prin somn şi
surîdea. Jos, în curte, cişmeaua rămăsese deschisă şi
curgea în gol; cîinele se lungise pe lespezile fier-
binţi şi sufla greu, cu limba scoasă. Un cotoi negru,
mare şi gras se ghemuise la umbră; ochii verzi îi scli-
peau languros, trăgînd cu neastîmpăr spre dulău.
Caterina străbătu repede curtea, de teamă să nu fie
văzută de seiz sau să n-o latre cîinele. Dar seizul nu
se arătă, iar cîinele, după ce o adulmecă puţin, o re-
cunoscu şi dădu din coadă prietenos. Văduvei i se
înecă răsuflarea în gură: o duhoare ciudată, gre-
ţoasă îi înăbuşea pieptul; aerul mirosea cînd foarte
urît, cînd foarte frumos... Cunoştea bine casa, căci
Marta îi deschisese de multe ori poarta, în taină, pen-
tru a se furişa înăuntru, noaptea, pe vremea cînd aga
trăia singur... Adică înainte de a se fi dus la Smirna,
unde l-a găsit pe scumpul lui Iusufachi, în mahalaua
turcească, stînd pe un scaun cu incnistaţii de sidef, în
mijlocul cafenelei, şi cîniînd manele. De cum îl zărise,
aga îşi şi pierdu capul; de atunci nu se mai gîndea
la Caterina! Seizul îi amintea adesea de văduvă, dar
aga se mulţumea să rîdă. „Ascultă, seizule, îi spuse în-
tr-o zi acestuia, se zice că odată paşa a chemat la
sine pe un prieten să bea rachiu cu el; drept gustări
li s-a servit o chisea de măsline şi o chisea de icre
negre. Prietenul mînca numai icre negre, şi de măs-
line nici nu se atingea. «Mănîncă şi măsline, bei
efendi», îl îmbie paşa. «Lasă, că-s bune şi icrele, paşă
efendi», răspunse prietenul. Ai.priceput seizule? Lasă,
că-i bun şi micul meu Iusuf." Seizul tăcu mîlc şi din
ziua aceea nu-i mai pomeni niciodată de văduvă.

?-!*»•:
Cateriua străbătu curtea şi intră în casă. Dar de la
primul pas se înspăimîntă: oglinda cea mare, canape-
lele, scaunele tapisate, talgerul de aramă pentru man-
gal, sofaua, toate erau sparte: aga le luase ca ţintă şi
le făcuse ţăndări. „Tot aşa ar fi făcui şi Panaiotaros
Ia mine..." se gîndi văduva şi o trecură fiorii.
Auzi paşi şi se ascunse după canapeaua sfărîmată.
Seizul apăru în prag: părea o adevărată fantomă: cu
obrajii scofîlciţi, cu ochii înfundaţi în orbite, cu
spumă la gură. Se opri o clipă, privi de jur împrejur
fără să vadă nimic, oftă, apoi străbătu curtea clăti-
nîndu-se şi se duse de se lungi lîngă dulăul întins Ia
soare, punîndu-se pe plîns.
Văduva îşi făcu cruce. „Doamne-Dumnezeule, mur-
mură ea, numai tu înţelegi femeia şi o ierţi în toate
cîte face ea. Iată, sînt pregătită să apar în faţa ta."
Se îmbăiase, îşi schimbase rufele de pe ea, îşi pusese
rochia cea bună, îşi stropise părul cu apă de flori...
„Doamne, murmură din nou, sînt pregătită..."
— Caterina! Ce cauţi tu aici? întoarce-te numai-
decît acasă, nenorocito!
Văduva se răsuci şi o văzu pe Marta, cu părul
despletit, nedormită, cu braţul plin de flori, dînd să
urce în odaia de primire...
— Draga mea Marta. vreau să-l văd pe agă...
zise ea.
— Cum? Micul Iusuf nici nu s-a răcit bine şi în-
drăzneşti să... O să te sfîşie, nenorocito!
— Marta, vreau să-l văd pe agă... stărui văduva.
Am să-i destăinuiesc o mare taină: ştiu cine-i uci-
gaşul!
Bătrîna sclavă rînji.
— Manolios? făcu ea cu un aer sarcastic.
— Nu, nu, altcineva... O să vezi şi-o să te-nfiori I

Sclava lăsă florile pe o treaptă a scării, se apropie


de văduvă şi se ridică în vîrful picioarelor ei mici.
— Cine? Cine? întrebă, şuierînd printre dinţi, cu
ochii scăpărînd. Aşadar, şi tu îl bănuieşti? Şi eu I
Şi eu!
— Pe cine? făcu văduva surprinsă.
Dar bătrîna o măsură cu privirea, dădu din cap, se
aplecă şi strînse din nou florile în braţe.
— Nimic, n-am spus nimic, murmură ea. Mă duc să
pun florile pe blestematul ăla, că a început să pută.
Şi scuipă cu scîrbă. Dar, deodată, dădu drumul
răutăţii din ea:
— Şi tu, şi tu eşti plină de viermi, frumoaso! Şi
tu, ca şi mine. Ce mi te împăunezi aşa? Toţi sîntem
la fel.
în odaia de primire se auzi un zgomot mare şi o
yoce furioasă care urlă:
— Cine-i acolo jos, Marta? Cu cine vorbeşti acolo
cocoşat-o? Fă linişte!
Bătrîna amuţi pe loc, în timp ce văduva înainta cu-
rajoasă pe scară.
— Eu sînt, dragă agă; eu, Caterina!
t— Sictir de-aici, şteoalfă!
Dar văduva începu să urce sprintenă, abia atmgîiid
treptele scării.
— Căţea, îi şuieră de jos bătrîna, nu mai ai frică
de nimic?
Caterina dădu din umeri şi urcă treptele. Nu se
opri decît în faţa agăi.
— Iubite agă, iartă-mă, iartă-mă! strigă ea, aran-
cîndu-se la picioarele lui.
Ãga, orbit de furie, o lovi cu piciorul, o răsturnă
şi se repezi s-o îmbrîncească în josul scării. Dar vă-
duva se agăţă de drugii balustradei, întinsă pe burtă,
şi strigă:

1— Iubite agă, ascultă-mă; nu pot să mai ţin taina


în mine şi-am venit să cad la picioarele tale. Iubite
agă, eu l-am omorît!
— Tu, spurcato? Tu, curvă? răcni aga şi se în-
toarse spre perete, căutîndu-şi iataganul.
— Eu, iubite agă, eu, păcătoasa, eu l-am omorît,
<îin dragoste... din gelozie... Eram geloasă pe el: din
ziua cînd a pus piciorul aici, nici nu te-ai mai uitat la
mine. N-ai mai trimis-o pe Marta să mă cheme să
vin la tine... Şi din pricina asta plîngeam într-una...
mă topeam... Stăteam zi şi noapte închisă în casă şi
aşteptam înnebunită... Dar nimic... nici un semn... Tu
îl aveai Iusufaehi şi pe mine m-ai uitat... M-am dus
şi la vrăjitori, ţi-am pus farmece noaptea în prag şi
aşteptam... Dar tu îl aveai pe Iusufachi şi la mine
nici nu te mai gîndeai... Te doream atît de tare, fier~
beam aşa de mult de gelozie, că mi-am pierdut min-
ţile; şi ieri, la miezul nopţii, am pus mîna pe-un
cuţit...
Se tîiî la picioarele agăi, i le îmbrăţişa şi începu să
scoată nişte ţipete ascuţite:
— Iubite agă, agă dragă, omoară-mă! La ce bun
să mai trăiesc? Omoară-mă!
Aşa îşi roti privirile de jur împrejurul pereţilor,
căutînd iataganul. Casa începu să se învîrtească cu
el, ochii i se înceţoşară, nu mai vedea nimic. Văduva
scoase un cuţit de la sîn.
— Iată, cu cuţitul ăsta l-am omorît...
Se ridică în genunchi, întinse cuţitul spre agă,
— Iată, cu cuţitul ăsta... repetă ea, aplecîndu-şi
gîtul.
Ochii agăi se injectară de sînge. Ridică faţa. Îl re-
văzu pe micul Iusuf zăcînd în pat, livid, cu ochii des-

eirişî, cu gura căscată; văzu muştele mari, vinete-


verzui, care i se puneau pe buze, îi intrau şi-i ieşeau
din gura, din nări.
Apoi întoarse iar capul şi o văzu la picioarele lui
pe văduva. Se năpusti asupra ei, smulse cuţitul pe
care î-l întindea, îl ridică în sus şi dintr-o lovitură îl
înfipse, pînă în plasele, în inima femeii. Pe urmă îi
dădu brînci cu piciorul, făcînd-o să se rostogolească
pe treptele scării.

Ilustraţia copertei: Albin Stănescu

nikos kazantzakis
hristos răstignit a doua
oară
ROMAN
*•
TRADUCERE DE
PERICLE MARTINESCU Şl
IOAN HALIANIS
1968
EDITURA PENTRU LITERATURÃ

Sîngele scurs din trupul văduvei îl înfurie şi mai


rău pe agă. Vedea roşu înaintea ochilor, un val de
sînge i se urcă la cap. In el se trezi dorinţa străveche
să taie cu nemiluita oameni şi vietăţi în jurul trupului
iubit ce-i fusese ucis, şi ca să-şi uşureze inima. Ţinea
încă în mînă cuţitul; braţul îi era mînjit de sînge pînă
la cot. Îl chema pe seiz.
— Coboară-n beci, ia-l pe Manolios şi du-l la pla-
tan. Sună din trîmbiţă să se adune toţi ghiaurii şi
să vadă! Să-l duceţi şi pe scumpul meu Iusufachi la
platan, să vadă şi el... Spînzură-l pe păcătosul ăla, fie
că e, fie că nu este el ucigaşul! Şi adu-mi gîrbaciul;
o să cobor să-i rup cu mîna mea oasele. Numai aşa mă
voi uşura! Poate c-o să-i spînzur astă-seară pe toţi
cinci, la rînd, de-or fi sau n-or fi vinovaţi. Am să-i
.spînzur, pe toţi, să nu mai rămînă nici unul! De
ce, adică, ghiaurii să trăiască, iar Iusufachi, odorul
meu, să zacă mort aici? Pleacă!
Ochii i se umplură de lacrimi; se răsuci şi puse
cuţitul plin de sînge pe trupul micului Iusuf, între
florile de trandafiri şi iasomie, spunînd:
— Ia-l cu tine, Iusufachi iubit.
Apoi se aşeză jos, cu picioarele încrucişate, se re-
zemă de micul pat de fier şi începu să fumeze, în-

chise ochii. Prin mintea lui începură să se perinde


cîmpii, sate, munţi. Refăcu, în gînd, călătoria de la
Licovrisi pînă la Smirna, mergînd cînd în harabale,
cînd călare pe un catîr, cînd cu maşinăria aceea dră-
cească adusă de frînci1, blestemaţi fie ei! Şi de-
odată, într-o dimineaţă — o minune! —- geamii, pa-
late, bazare, mii de oameni, zvonuri de meterhanele,
mulţime de grădini şi apa mării!... Dar, pe negîndite,
toate se scufundară brusc; pe ţărmul mîngîiat de
spuma mării nu mai rămase decît o cafenea. Uşile
erau deschise; era cald, soarele se pregătea să apună;
agalele abia ieşiţi din baie, gătiţi în hainele cele
mai bune, cu mustăţile cănite cu vopsea neagră, se
aşezaseră în cerc pe rogojini şi fumau din narghilele.
Aga din Licovrisi intră în cafenea, şi ce-i fu dat să
vadă ochilor? In mijlocul lor, stînd într-un tron pe
un scaun înalt, micul Iusuf cînta?. Dunia tabir, mia
tabir, aman, aman / Cît ai bate din palme, totul dis-
păru — cafeneaua, agalele, rogojinile, narghilelele;
din întreaga Smirnă nu mai rămăseseră decît el şi
scumpul lui Iusufachi; unul care se ruga în genunchi,
celălalt făcînd nazuri şi fiţe şi mestecînd sacîz...
Seizul se întoarse, aduse gîrbaciul şi-l lăsă pe ge-
nunchii agăi; acesta se aplecă, îşi ridică pleoapele
grele, privi biciul, dar nu se clinti. Unde să se ducă?
Pe ce să plece din colţul acela plăcut, de la marginea
mării, unde se afla alături de micul lui Iusuf? în-
chise din nou ochii şi se trezi iarăşi la Smirna.
Afară trîmbiţa seizului răsună furioasă. Soarele
scăpătase pe cer, dar căldura nu se domolise încă.
Nici o frunză nu se mişca. Înmărmurit, fără apărare,
satul se chircise şi picotea în văpaia asfinţitului.
La sunetul trîmbiţei, porţile se deschideau una cîte
una; sătenii ieşeau din curţi şi se adunau în jurul
1 Europeni din apus (n.t).

platanului. Unii tăceau, apăsaţi de gînduri grele;


alţii umblau de colo pînă colo, neliniştiţi, şi se între-
bau: „Manolios a omorît, sau nu? El e ucigaşul,
sau nu?"
— Fereşte-te de apa liniştită! spunea un ţăran,
dînd din cap. Eu, unul, îl bănuiam de mult pe Ma-
nolios ăsta: într-o zi cu văduva, într-o zi cu Iusu-
fachi... Ptiu! Ce destrăbălare!
Bătrînul paracliser sosi în piaţă cu sufletul la gură;
aducea o veste nouă care avea să facă vîlvă; părea
foarte bucuros.
— Trecînd prin faţa casei agăi, începu el, m-am
apropiat de zid. Cînd colo, o văd în curte pe Marta
cocoşată bătîndu-se cu pumnii-n piept şi văicărin-
du-se. „Ce ai, fă?" o întreb. „A omorît-o pe vădu-
vă!" îmi răspunde ea. „Cine, fă?" „Aga. A înjun-
ghiat-o ca pe un miel şi-a aruncat-o pe scări în jos.
Cheamă creştinii să vină s-o ia... că doar era şi ea
creştină, săraca... Spune-le să- vină s-o îngroape .'"
— Auzi, auzi, s-o îngroape! rînji unul cu faţa găl-
bejită. N-are decît să se topească în smoala iadului!
Soarele se apropia de pămînt. Păsărelele dornice să
se culce între ramuri dădeau tîrcoale în jurul plata-
nului, dar văzînd mulţimea de oameni sub frunzişul
lui şi auzind vuietul de jos se speriară; zburătăceau
încoace şi încolo cu neastîmpăr şi aşteptau să dispară
gloata de oameni, spre a se întoarce la cuiburile lor.
Pe neaşteptate, poarta grea a agăi scîrţîi prelung şi
se deschise. Toate capetele se întoarseră spre ea şi
un „Ah!" adînc se ridică din mijlocul mulţimii, stră-
bătînd văzduhul ca un val de durere. Calm, zîmbitor,
Manolios apăru în prag, cu mîinile legate la spate,
cu faţa şi braţele brăzdate de şuviţe de sînge.
Se opri o clipă, de parcă ar fi vrut să-şi ia rămas
bun de Ia săteni, dar seizul, care păşea în urma lui

încruntat, îl plesni amarnic cu harapnicul; Manolios,


fără să scoată o vorbă, trecu pragul.
In spatele lui apărură din nou cei doi hamali, care
duceau patul mic de fier, pe care zăcea, acoperit de
flori, Iusufachi, pe jumătate putrezit.
Manolios înainta liniştit; privirea îi aluneca încet,
în semn de adio, pe feţele oamenilor din jurul lui,
apoi se îndrepta spre case, spre copaci şi, în depărtare,
spre grînele care îşi întorceau spicele coapte şi stră-
lucitoare ca aurul către soarele ce asfinţea. „Domnul
fie lăudat, îşi spunea el, o să fie o recoltă bună anul
ăsta; sărăcimea o să aibă ce mînca 1"
Deodată, zări sub platan pe cei trei prieteni ai lui,
care-l priveau cu lacrimi în ochi. Manolios le zîmbi şi
făcu un semn de salut din cap. Apoi se opri o clipă,
privi spre mulţime şi strigă:
— Oameni buni, plec; rămîneţi cu bine!
Şi se întoarse din nou către cei trei tovarăşi.
—? Fraţilor, tu Mihelis, şi tu, Ianacos, şi tu, Cos-
tantis, plec. Rămîneţi cu bine!
— E nevinovat! Nevinovat! Nevinovat! strigară
cei trei prieteni cu glasuri sugrumate.
— N-aveţi, mă, nici un pic de inimă? strigă Ia-
nacos către sătenii care priveau scena amuţiţi. Ar
trebui să îngenuncheaţi şi să vă închinaţi în faţa lui,
nesimţiţilor! Că doar pentru noi moare; pentru noi,
ca să scape satul; nu înţelegeţi? El ia asupra lui
toate păcatele noastre, ca Hristos. Fraţilor...
Dar n-apucă să termine: seizul se repezi la el cu
harapnicul, ale cărui curele i se înfăşuraiă de două
ori în jurul gîtului.
Aga apăru în poartă; văzduhul se umplu de duhoa-
rea suflării lui. Se lăsă o tăcere mormîntală. Mulţimea
se dădu la o parte şi-i făcu loc să treacă. Cu pas
greoi, mohorît, aga înainta încet, cu ochii înfipţi în

pămînt Se opri lîngă platan şi, fără să se uite la


Manolios, întinse mîna către seiz şi-i porunci:
— Spînzură-l!
Bruta se repezi la Manolios şi-l înşfacă de ceafă.
Dar în clipa aceea se auzi un strigăt ascuţit, şuierător,
de groază şi de bucurie:
— Agă! Agă!
Bătrîna Marta se tîra spre el şchiopătînd, gîfîind,
cu un maldăr de boarfe în braţe. Seizul păli, scăpă
din mînă laţul pe care-l pregătea, se sprijini de
platan, cu falca de jos tremurîndu-i tare. Cocoşată
se prăbuşi la picioarele agăi, ţipînd cu glasul ei stri-
dent:
— Agă, priveşte! Priveşte!
Şi desfăcu bocceaua, întinzînd pe pămînt, în faţa
agăi, o cămaşă, nişte şalvari scurţi, o pereche de tuz-
luci, toate pătate de sînge. Aga se plecă spre ele:
— Ale cui sînt, hoaşcă, bulendrele astea?
Ale seizului 1 răspunse bătrîna. Ale seizului,
agă!
Aga se întoarse şi-l străpunse .cu privirea pe seiz.
Acesta simţi că-l părăsesc puterile şi se lăsă la pă-
mînt, la picioarele platanului. Sătenii rămaseră cu
răsuflarea tăiată.
Dintr-o săritură, aga se aruncă în spinarea seizului j
îl frămînta cu picioarele, urîînd:
— AU Iduhtar! Husein Muhtar!
Seizul, încovrigat la pămînt, îşi ascunse faţa în
mîinile mari, păroase.
— Aman! gemu el ca un viţel.
Cei trei prieteni se apropiară; inima le bătea în
piept de da să se spargă. Toată mulţimea se mişcă,
st vJnzou Şi facu cerc m Jurul agăi, al seizului şi al
bătrînei Marta. Fără să fie văzut de nimeni, Ianacos
se strecură lîngă Manolios, îl dezlegă, îi apucă mîna
Şi i-o sărută.
Aga ridică faţa; văzu ţăranii strînşi în jurul lui,
văzu feţele lor strălucind de bucurie şi ridică biciul.
— Ghiaurilor, urlă el, sictir! Căraţt-vă de-aioi!
O să vă mănînc de vii pe toţi!
Se năpusti ca un orb asupra mulţimii şi începu să
lovească în femei, în bărbaţi, la nimereală. Spumega
de mînie.
Piaţa se goli cu iuţeala fulgerului; ţăranii dădeau
buzna unii peste alţii, se călcau în picioare, fugeau
spre casele lor; cei mai cutezători se pitiră pe la
colţuri şi stăteau la pîndă. Cei trei prieteni îl luară
pe Manolios şi se duseră de se lipiră cu toţii de zidul
din capătul celălalt al pieţei, de unde puteau să vadă
şi să audă totul.
—- Tu, mîrşavule? Tu, cîine?! urla aga.
Se urcase cu picioarele pe trupul seizuîui, îl zdro-
bea, îl scuipa, cu spume la gură. Scotea hangerul din
teacă, îl băga la loc, se apleca, lua cîte un pietroi de
jos, îl arunca în capul seizuîui. Îşi ieşise cu totul din
minţi şi nu ştia ce moarte mai cumplită sa aleagă
pentru slujitorul său.
Bătrîna Marta nu-şi mai găsea locul; ţopăia, dansa,
zburda sprintenă şi bucuroasă; întindea veşmintele
pe jos, le împăturea, le despătuiea, le scutura în aer
şi le întindea din nou pe pămînt, ca să se vadă bine
petele de sînge. Şi rostea mereu, ea într-un cîntec de
jale, aceleaşi şi aceleaşi cuvinte:
-— L-am auzit, agă, cum a urcat la miezul nopţii...
Am auzit şi un ţipăt subţire, subţire de tot, ca de pui
pe eare-l taie cineva, agă... Dar nu îndrăzneam să
crîcnesc, sărmana de mine! Şi acum, iată, iată, i-am
găsit boarfele!
Şi se pornea să le despătureascâ iar, să le întindă
pe pămînt şi să arate petele de sîtige...
Dar aga se satură deodată de trăncănelile ei. Îi
dădu o lovitură de picior în şale, bătrînica scoase un
10

ţipăt ascuţit şi, şontîc-şontîc, se tîrî pînă ta poarta ca-


sei şi se ghemui în prag; de aeoio privea cu ochi
mici, sfredelitori, ca de pasăre de pradă, spre aga şi
seizul rămaşi în mijlocul pieţei.
— Acum răfuiţi-vă între voi, paginilor! murmură
ea. Eu mi-am făcut datoria, am găsit ceea re căutam,
de celelalte nu-mi mai pasă!
Aga se aşeză jos, cu picioarele încrucişate sub el,
şi-l sili pe seiz să se aşeze şi el la fel; stăteau aşa
amîndoi, faţă în faţă; nasurile li se atingeau. Răma-
seră mult timp acolo nemişcaţi, unul în faţa celuilalt.
Soarele apusese; păsările, văzînd că mulţimea ome-
nească dispăruse, prinseră curaj şi se întoarseră la
bătrînul platan, lăcaşul lor strămoşesc, cu puzderie
de cuiburi ascunse între ramuri.
Cei mai îndrăzneţi dintre sătenii care pîndeau pe
la colţuri şi cei patru prieteni care se lipiseră de zid
îşi ţineau răsuflarea şi aşteptau urmarea, simţind că
ceva înspăimîntător are să se întîmple dintr-o clipă
îrtlr-alta.
— Mi-e milă de bietul seiz, murmură Manolios.
— Lui Dumnezeu nu-i e milă, răspunse Ianacos.
Taci, să nu ne-audă!
Dintr-o dată, aga sări în vîrtul picioarelor, ca un
leu, şi mugi:
— Scoală sus, cîine î
Seizul se ridică şi el dintr-o săritură. Aga scoase
hangerul şi-l repezi o dată, de două, de trei ori în
seiz, retezîndu-i nasul şi cele două urechi, pe care le
strînse apoi de pe jos şi le azvîrli cît colo. Orientalul,
cu chipul lui fioros, nu făcu nici o mişcare, nu suflă
nici o vorbă; stătea în picioare, drept, ca un arbore
pe care cineva l-ar curăţa de crăci. Sîngele-i curgea
şiroaie la pămînt şi se închega în ţărîna care se pre*
făcea într-un fel de aluat la picioarele lui.
Aga ridică harapnicul,
II

— Aleargă 1 răcni el.


Seizul începu să alerge, poticnindu-se la fiecare
pas, în jurul platanului.
— Opreşte-te! răcni din nou aga.
Seizul se opri. Aga se năpusti asupra lui, îi dădu
jos ceacşirii scurţi, îi înşfacă boaşele, i le tăie dintr-o
lovitură de hanger şi le zvîrli peste cadavrul turcule-
ţului ucis, printre florile de iasomie.
Orientalul scoase un muget înfiorător şi se rosto-
goli la pămînt. Aga îl înhaţă de ceafă, îl înghesui pe
scăunel, îi trecu ştreangul pe după gît, dădu cu picio-
rul în scăunel şi seizul rămase atîraat în aer, cu trupul
ciuntit, hărtănit, şiroind de sîuge.
Cu mîna plină de sînge, aga îşi şterse sudoarea de
pe frunte şi faţa i se mînji de pete roşii. Apoi se aşeză
din nou jos, gîfîind, mugind ca un bivol, şi-şi con-
templă cîtva timp seizul. După ce-şi răcori bine su-
fletul, se ridică încet şi, fără a se mai uita nici la ceiz
nici la Iusufachi, porni spre casă, şontăcăind, clatinîn-
du-se, crezînd că nu-l vede nimeni. Izbind poarta
cu piciorul să se închidă în urma lui, alunecă deodată
şi se prăvăli, cît era de lung, pe lespezile de piatră,
făcînd să răsune toată curtea.
— Ce s-o fi întîmplînd oare sus, afară? îi întreba
în aceeaşi clipă boierul Patriarheas pe tovarăşii lui.
întinşi pe jos, cu spinările rezemate de perete şi
cu ochii aţintiţi spre uşa scundă a beciului, aşteptau
toţi cu înfrigurare.
— Să-ţi spun eu, boierule dragă, răspunse moş-
neagul Ladas, care încerca să repare gafele făcute şi
să-i linguşească iar pe cei puternici. În clipa asta, Ma-
nolios — Dumnezeu să-l ierte! — se leagănă în aer,
pe drept sau pe nedrept, ce ne pasă nouă? Princi-
palul e că noi am scăpat. Şi acum o să apară seizul
şi-o să zbiere: „Afară, ghiaurilor, sictir, acasă!" O

să ne dea cîte un picior în spate şi-o să ieşim iar la


lumină să ne vedem de treburile noastre. Cit
despre cele ce ne-am spus aici, dragă boierule şi dragă
părinte Grigoris, gata, să le socotim duse ca sarea în
apă!
„Ele s-or duce, dar tu n-o să te duci niciodată în
rai, bătrîn scîrnav!" îşi spuse în sinea lui popa Gri-
goris; dar amintindu-şi că era creştin şi preot, îşi în-
dulci şi chipul şi glasul, şi zise:
— Să dea Dumnezeu să scăpăm, moş Ladas, şi-o să
uităm totul. Că doar oameni sîntem! Am trecut prin-
tr-o încercare grea, şi ne-a ieşit din gură o vorbă,
două mai mult; eu, unul, le-am şi uitat!
— Eu n-am să uit niciodată că m-ai făcut porc
boieresc, zise bătrînul Patriarheas cu parapon.
Porecla îl atinsese drept la inimă, pentru că i se
potrivea ca o mănuşă.
— Am spus eu asemenea lucru, dragă boierule?
murmură Ladas, prefăcîndu-se, chipurile, că se miră.
Iacă, îmi iau vorba înapoi. M-am zăpăcit, săracul de
mine; de frică încurcam vorbele, nu mai ştiam ce
spun. Voiam să zic boier şi am zis porc boieresc.
Panaiotaros înălţă căpăţîna luî mare, spartă.
— Să vă ia dracu de fricoşi şi nemernici! strigă
el. Vă temeţi unul de altul, vă urîţi unul pe altul, dar
vă codiţi s-o mărturisiţi pe faţă. Vreţi să vă aveţi bine
între voi, trîntorilor, ca să despuiaţi lumea nevoiaşă!
Eu însă, să ştiţi, cu toate că-s om de nimic, nu mă tem
de voi; popi, mitropoliţi, boieri, fruntaşi, învăţători —
toţi sînteţi o apă şi-un pămînt. Mi-e scîrbă!
învăţătorul tocmai se pregătea să intervină ca să
împace lucrurile, cînd uşa se deschise deodată şi în
dreptul ei apăru bătrîna Marta, cu ochii mici, pătrun-
zători, strălucindu-i în penumbră şi aruncînd scîntei.
— Ce veşti ne-aduci din lumea de-afară, Marta?
strigă Patriarheas, ridicîndu-se de jos.
13
Bătrîna sclavă rînji satanic, întinzînd mîna în chip
de cerşetoare:
— Dacă nu-mi umpleţi pumnul de galbeni, răs-
punse ea, nu scot o vorbă.
— Fă, zgripţuroaico, se tîngui Ladas, nu ţi-e milă
de noi? Sîntem oameni săraci; vrei să ne sugi tot
sîngele din vine?
— Ne-aduci veşti bune, sau proaste? o întrebă
popa Grigoris. Mai întîi spune-ne şi pe urmă om vedea.
— Nu suflu o vorbă, părinte, am zis! Sfinţia-ta nu
întinzi tot aşa mîna, înainte de a începe cu Kyrie ele-
ison? De ce, adică, eu să fiu mai bună ca sfinţia-ta?
Dezlegaţi-vă baierele pungilor, boierilor; nu vă vreau
decît binele!
Bătrînul Patriarheas îşi dezlegă cel dintîi punga şi
scoase o liră de aur. Apoi se întoarse spre popă:
— Haide, părinte, spuse el, ai auzit, te-a făcut
popă-boier, nu te calici. Deschide-ţi teşehereaua şi
mătaluţă, moş Ladas, care mă numeşti porc boieresc;
o să-ţi facă bine dacă o să ţi se ia puţin sînge; s-ar
putea să te lovească damblaua, moşneagule. Hai şi
domnia-ta, învăţătorule, dă-i şi tu ceva, cît poţi, că
eşti sărac — şi să terminăm. Bătrîna ne aduce veşti
bune; nu vedeţi cum îi sticlesc ochii?
Popa şi învăţătorul îşi desfăcură pungile; bătrînul
Ladas oftă.
— Nu s-ar putea să-ţi rărnîn dator, buna mea
Marta? întrebă el rugător , îţi semnez o chitanţă.
— Halal să-ţi fie, zgîrie-brînză 1 făcu bătrîna. Viaţa
ta nu merită nici măcar o nenorocită de liră? Hai,
fă-ţi puţin curaj! Deschideţi punga, dar bagă de sea-
mă să nu te lovească damblaua!
Şi întorcîndu-se către Panaiotaros:
— Ţie, sărmane Ghipsofag, nu-ţi cer nici un ban;
ştiu că văduva te-a lăsat lefter de bani.
14

― Tacă-ţi botul, baborniţă! urlă Panaiotaros. Stai


aşa, să-ţi iau măsura cocoaşei şi să-ţi fac un samar,
să nu te roadă, viespe!
― Nu te mînia degeaba, Ghipsofagule, am şi pen-
tru tine o veste: ai scăpat! Ai scăpat, ibovnic păcătos!
Caterina s-a dus pe lumea cealaltă!
Panaiotaros holbă ochii; vru să spună ceva, dar
vorbele i se înecară în gît.
.― Da, continuă bătrâna, aga a omorît-o adinea-
uri; i-a înfipt cuţitul în inimă; s-a sfîrşit cu ea!
Namila de Panaiotaros se rostogoli la picioarele
zidului şi începu să se dea cu capul de perete, mugind
ca o fiară şi chemînd-o pe văduvă. Bătrîna cocoşată,
încovoiată în prag, îl întărită.
—? Cine a pus-o să fie frumoasă? Cine a pus-o să
fie stricată? Cine a pus-o să se ducă la agă? Ce-a
căutat, a găsit! I-a înfipt cuţitul în inimă şi a dat-o
de-a berbeleacul pe scări în jos.
Dar Panaiotaros n-auzea nimic; trînttt cu burta
la pămînt, îşi muşca mîinile, din care începu să curgă
sînge, şi o chema mereu pe văduvă.
In acest timp, Patriarheas strînse banii şi de la
ceilalţi şi umplu pumnul bătrânei Maita de galbeni.
Abia atunci cocoşată îşi deschise gura mică şi începu
să povestească totul cu de-amănuntul. În timp ce
gura îi turuia, cocoşată rîdea, dansa, răcnea şi rânjea,
imitînd pe agă şi pe seiz... Popa Grigoris îşi făcu
cruce.
— Să mergem, spuse el. Binecuvântai fie numele
lui Dumnezeu! Am intrat aici ca nişte simpli oameni
şi ieşim cu aureolă de eroi şi de martiri pentru Hris-
tos!
— Să mergem, zise la rîndul lui bătrinul boier. Am
scăpat destul de ieftin!
— Afacerea asta m-a costat o liră, bombăni zgîr-
citul de Ladas. Dar cînd m-oi vedea afară, mi-o scot
15

eu! Voi începe cu ticălosul de Ianacos; am să-i


umflu măgăruşul!
Pe cînd trecea pragul, popa Grigoris se întoarse
către tovarăşii lui:
— Mîine, fraţilor, va trebui să facem în taină o
slujbă de mulţumire către Cel de sus. Ne-am ţinut tari
ca nişte bărbaţi adevăraţi şi ca nişte creştini; am
ieşit biruitori din această cumplită încercare, slăvit
fie numele lui Dumnezeu!
— Iar eu, spuse învăţătorul, am să pun copiii să
facă o compunere în legătură cu martiriul şi eroismul
gintei greceşti.
Popa Grigoris ieşi primul, cu capul sus, mergînd
ţanţoş ca un ţap în fruntea turmei; după el venea
bătrînul Patriarheas, murdar ca vai de el şi mort de
foame; în urma lui, învăţătorul mergea cu pieptul
înainte, mîndru că a dat dovadă de atîta eroism şi că
nu şi-a făcut strămoşii de ruşine; ultimul se tîra moş-
neagul Ladas, ţinîndu-se cu mîinile de brăcinar,
fiindcă i se rupseseră baierele de la nădragi.
— Hai, Ghipsofagule, ieşi şi tu! strigă bătrîna co-
coşată, care aştepta în uşă cu cheia în mînă. Ai rămas
văduv, nenorocitule! Dar şi aga a rămas văduv, aşa
că du-te de-i ţine de urît.
— Aşteaptă să plece întîi măgarii ăi mari, urlă şe-
larul. Eu vreau să ies de-aicea singur.
Se ridică în picioare şi arătă cu pumnul la ceilalţi;
— Popi, mitropoliţi, ciocoi, fruntaşi, învăţători, sîn-
teţi toţi nişte scîrnăvii! Ptiu!
Preotul nu se mai putu stăpîni şi se întoarse spre
şelar:
— Iudă! îi strigă în faţă, zbughind-o pe uşă,
Panaiotaros se repezi să-l înhaţe de barbă, dar popa
ajunsese afară şi străbătea cu paşi mari curtea, urmat
de ceilalţi trei, care călcau pe urmele lui.
16

Se înnoptase. Uliţele erau pustii; sătenii se încin-


seseră în casele lor, unde cinau şi beau un pahar
mai mult ca de obicei, sărbătorind ziua de astăzi. Ma-
nolios, seizul, văduva, aga, micul Iusuf, bătrîna Marta,
stîrneau discuţii aprinse. Toate casele vuiau, satul se
înviorase. Bătrînii ^veau ce să povestească urmaşilor
lor, femeile ce să clevetească pe la porţi, copiii ce să
asculte şi să-şi amintească mai tîrziu...
Bătrînul Patriarheas se aşezase la masa lui încărcată
de bucate; se spălase, se primenise şi se dichisise
bine. Lenio, durdulie şi voioasă, cu obrajii rumeni, era
într-un veşnic du-te-vino. Îi fiersese o găină şi-t făcuse
o supă dreasă cu ou şi lămîie, ca să-şi revină în fire.
Mihelis şedea în faţa tatălui său şi-l privea cum înfu-
lecă cu lăcomie, asudat, grăbit, nerăbdătoar să-şi re-
facă forţele pierdute... Îl asculta cum vorbeşte, cum
rîde, cum mestecă şi-l măsura cu privirea. „Ãsta-i
taică-miu, gîndea el; omul ăsta-i taică-miu..."
— Am scăpat ieftin, spunea boierul cu gura plină.
Acum, că am văzut moartea cu ochii, am înţeles, dragă
Mihelis, ce vra să zică viaţa... Nu trebuie să ne pier-
dem timpul, fătul meu: să mîncăm, să bem, să petre-
cem, să nu ne trezim că sîntem luaţi pe nepregătite...
Ia închipuieşte-ţi, bunăoară, că n-aş fi scăpat; găina
asta n-ar fi acum pierdută în zadar?
Dar Mihelis continua să-l privească în tăcere şi să-şi
spună: „Ãsta-i taică-miu... ăsta-i taică-miu..."
Părintele Grigoris se instalase în curtea lui, sub
bolta de viţă încărcată de struguri, şi mînca şi el.
Sufla un vîntişor dulce de vară; busuiocul şi iasomia
miroseau frumos; cotoiul venise la picioarele stăpî-
nului său şi se freca de el, torcînd. Mariori stătea în
picioare, cu ulcica de vin în mînă, şi umplea mereu
paharul tatălui său; pe obrajii ei palizi curgeau la-
crimi de bucurie.
2 17

Boierul-popă bea, mînca şi nu-şi mai încăpea în


piele.
— Nici o clipă nu mi s-a înfricoşat inima; m-am
purtat ca un adevărat conducător, ca un reprezentant
vrednic al lui Dumnezeu în Licovrisi. I-am vorbit
deschis agăi, am apărat creştinătatea, iar în închisoare
am stat drept şi am privit moartea în faţă... Draga
mea Mariori, poţi să fii mîndră de tatăl tău...
Moşneagul Ladas şedea şi el pe banca de piatră
din curtea lui; desculţ, neîncins, îşi molfăia pîinica
de orz, lua din cînd în cînd şi cîte o măslină, şi-i vor-
bea într-una Penelopei lui: îi povestea de-a fir-a-păr
ce a făcut, ce i-au făcut, ce a spus, ce i-au spus, şi
cît îl costase toată afacerea asta...
La gîndul că dăduse o liră, oftă cătrănit, intră în
casa, deschise cufărul, scoase catastifele şi se apropie
de lumina opaiţului. Scuipă în deget şi începu să în-
toarcă filele: controla numele datornicilor, cine şi cît
îi datora fiecare, cînd se încheia termenul de plată şi
cîtă dobîndă avea să capete. Controlul acesta îl mul-
ţumi, şi surîse fericit.
— Mîine dimineaţă, dragă Penelopa, o să mă
răzbun. Am fost la doi paşi de moarte, dar acum, că
am scăpat, s-a terminat cu bunăvoinţa şi hatîrurile!
îţi datorez, înghite-mă; îmi datorezi, te-nghit eu — şi
repede, cît mai sîntem încă în viaţă. Ce zici, dragă
Penelopa?
Dar Penelopa lui, nepăsătoare, moartă parcă, îşi
aţinti ochii în gol pe igliţele sale şi împletea de zor, ca
şi cum ar fi văzut şi ea moartea în faţă, iar acum se
grăbea să-şi termine ciorapul. Nu se neliniştise cttuşi
de puţin că-i dispăruse bărbatul, după cum nici nu se
bucurase că se întorsese şi umbla de colo-colo prin
curte, ţinîndu-şi nădragii cu nciîna, scărpinîndu-se şi
trăncănind într-una.
18

Taclaleîe au ţinut pînă tîrziu în seara aceea, opai-


ţele au rămas aprinse pînă la miezul nopţii. Apoi lu-
minile s-au stins una cîte una, satul şi-a închis toţi
ochii şi s-a pornit să sforăie.
La vestea ieşirii fruntaşilor din temniţă, Mihelis se
despărţise numaidecît de prietenii lui; se grăbise să-şi
vadă tatăl
— Haidem acasă la mine, să mîncăm astă-seară
împreună! le propuse Costantis celorlalţi doi prie-
teni, după ce Mihelis plecase. Se cuvine să-ţi sărbă-
torim învierea, Manolios!
Pe chira Costantis o nimeriseră în toane bune în
seara aceea; nu strimbă din nas cînd îi văzu intrînd
pe toţi trei; îşi suflecă mînecile, aprinse focul, pre-
găti cina, puse masa, aduse vin şi coborî un ulcior cu
apă în puţ, ca să fie rece.
— Sora ta, şopti Costantis la urechea lui Ianacos,
n-are pereche în lume ca gospodină, cînd e în toane
bune; după cum n-are pereche, păcatele mele, şi
cînd e în toane rele. Slavă Domnului, am avut noroc
astă-seară... Bine aţi venit fraţilor! rosti apoi cu glas
tare.
— In sănătatea ta! răspunseră oaspeţii.
Toţi trei erau flămînzi şi începură să mănînce şi sa
bea. În picioare, în spatele lor, stăpîna casei îi servea
cu inimă largă.
Ianacos şi Costantis ridicară paharul şi ciocniră cu
Manolios.
— Hristos a înviat! strigară amîndoi, privindu-l eu
duioşie pe prietenul lor.
Dar Manolios nu vorbea şi nu rîdea; era adîncit în
gîndurile lui. Se bucura că mai trăia, că se ospăta, că
bea şi petrecea cu prietenii lui; se bucura că simte
boarea serii mîngîindu-i fruntea asudată... Totuşi, cre-
zuse, că avea să fie în altă parte astă-seară, şi o expre-
2* 19

sie de mîhnire, luminată de seninătatea de dincolo de


lumea asta, îi învălui chipul.
— Nu te pierde cu firea, dragă Manolios! îi spuse
Ianacos. O fi bine în rai, nu zic, dar nici pe pămînt
nu-i rău... Ştiu că-n rai n-o să-i mai găseşti pe Costan-
tis şi pe Ianacos I adăugă el rîzînd. Că noi doi, dragă
Costantis, după cum merg lucrurile, sîntem candidaţi
la iad — dar nu chiar în fund, ci ceva mai sus, mai
pe la faţă!
Toţi trei rîseră şi îşi umplură din nou paharele.
— îmi pare rău de biata văduvă, zise cu voce în-
ceată Costantis, ca să nu-l audă nevastă-sa. Păcat de
ea, că era frumoasă 1
— Cine ştie? făcu Ianacos. În clipa asta, cînd
noi stăm aici şi vorbim, Caterina se află poate în rai,
împreună cu Măria Magdalena. Se plimbă amîndouă,
braţ la braţ, prin iarba cea veşnică şi privesc lumea
asta, de aici, de jos, rîzînd...
— Numai de n-ar ofta după ea, neică Ianacos, pen-
tru că tare mult a iubit-o, spuse Costantis. Tu ce zici,
Manolios?
— Eu o pizmuiesc pe văduvă, răspunse Manolios, o
pizmuiesc, n-o plîng. De ce-aş plînge-o? De bună
seamă, se plimbă acum în rai împreună cu îngerii şi
nici nu rîde, nici nu oftează după lumea asta, că a
uitat-o cu totul, i s-a şters din minte dintr-o dată, iaca,
aşa cum s-a şters şi lepra de pe faţa mea, fără să lase
nici o urmă.
Chira Costantis, auzind ultimele lui cuvinte, se în-
toarse spre el, şi pentru prima dată îi văzu faţa, des-
pre care se spunea că se umflase şi se umpluse de
lepră, dar care acum strălucea mai curată ca oricînd.
Vru să-l întrebe cum s-a întîmplat minunea, dar băr-
baţii se încinseseră la vorbă, şi cum ea era în toane
bune astă-seară, nu voi să se mai amestece în discuţia
lor. Se mulţumi să-şi ciulească urechile şi să asculte;
20

cînd bărbaţii pomeniră de frumuseţea văduvei, se


cătrăni şi-şi arătă colţii; dar îşi acoperi din nou
dinţii cu buzele, renunţînd să mai muşte.
-- Iar săracul seiz, ce zici de el, Manolios? întrebă
Costantis. Era un cîine turbat, dar în fundul inimii
mi-a fost milă de el.
.— De-ar fi fost creştin, răspunse Manolios, şi de
s-ar fi căit, cine ştie, dragă Costantis, Dumnezeu i-ar
fi pus poate mîna pe cap şi i-ar fi spus: „Iertat să
fii, pentru că mult ai iubit".
— Păi dacă ar fi aşa după cum spui tu, dragă Ma-
nolios, ar fi prea din cale-afară, strigă Ianacos. Raiul
ar ajunge vraişte şi ar intra în el care cum vrea!
— Raiul e făcut pentru păcătoşi... murmură Ma-
nolios.
— Să bem atunci în sănătatea seizului! făcu Cos-
tantis, care prinsese acum chef. Să bem în sănătatea
agăi, care a rămas văduv, fiindcă şi el a iubit mult.
Să bem şi pentru Iusufachi, cel ucis pe nedrept! Ce
vină avea, sărăcuţul de el? Mesteca sacîz de Hios şi
cînta manele!... Făcut-a el altceva?
— Şi chiar dacă a făcut, zise Ianacos pufnind în
rîs, treaba lui, halal să-i fie!
Costantis îşi duse îngrijorat degetul la gură şi arătă
cu. ochiul spre nevasta lui, care se făcea că priveşte
stelele pe fereastra deschisă. Ianacos înţelese şi tăcu
chitic.
— Numai în sănătatea lui Ladas să nu-mi spuneţi
să beau, sau în sănătatea popii Grigoris! declară Co-
stantis. Ãştia sînt nişte fiare sălbatice.
Ianacos, care se cam cherchelise şi el, strigă:
— Vinul tău e prea bun, dragă Costantis, aşa că
eu am să beau şi în sănătatea lor.
Şi îşi mai umplu o dată paharul.
— în sănătatea lui moş Ladas! Să-i fiarbă oasele
în cazanele cu smoală din iad!
21

Şi goli dintr-o sorbitură paharul, pe care îl umplu


apoi din nou.
— In sănătatea părintelui Grigoris! Să-i fiarbă
oasele în cazanele cu smoală din iad!
Şi dădu încă o dată paharul pe gît.
— Mai e vreun păcătos în sănătatea căruia aş putea
să beau? întrebă pe urmă.
Vinul turnat din belşug le înflăcăra inimile; piep-
turile li se umpleau de iubire.
„Hristos e ea vinul, îşi zicea în sinea lui Manolios.
El deschide- întocmai ca vinul, inimile oamenilor, ca
ele să îmbrăţişeze lumea întreagă; şi tot aşa va des-
chide şi raiul, ca să intre în el toţi păcătoşii..."
Manolios se uita cu dragoste la prietenii lui, care
căzuseră unul în braţele celuilalt şi rîdeau cu hohote.
— A, mai e namila de Panaiotaros! strigă Ianacos.
L-am uitat pe Iuda. In sănătatea lui, apostole Iacob!
— In sănătatea lui, apostole Petre! răspunse Cos-
tantis, şi goliră amîndoi deodată paharele.
Chira Costantis se întoarse către ei cu un ochi
aspru: ăştia ar fi în stare să-i bea tot vinul; începea
să se cam supere.
— Bei cam mult, Costantis! zise ea pe un ton
tăios.
Costantis se făcu mic de tot.
— Bine, spuse el, nu te supăra, nevastă! Adă-ne
ulciorul cu apă, să ne răcorim.
Femeia ieşi să aducă ulciorul de la puţ. Costantis
îşi duse iar degetul la gură.
— Băgaţi de seamă, prieteni, făcu el cu voce în-
ceată. Băgaţi de seamă, o să-i sară ţandăra.
— Atunci să plecăm, zise Ianacos. Să plecăm, ca să
nu-ţi găseşti beleaua...
22

― Nu, măi băieţi, staţi, dar să Jira cuminţi. Să bem


apă în sănătatea ei, poate s-o înmuia. Eh, Ianacos, tu
nu cunoşti femeile!
Femeia intră cu ulciorul, luă paharele de vin, le
clăti şi le umplu cu apă rece. Bărbaţii ridicară paha-
rele pline cu apă şi închinară.
― In sănătatea ta, dragă surioară! rosti Ianacos.
Dumnezeu să-ţi răcorească sufletul, aşa cum ne-ai ră-
corit şi tu astă-seară pe noi! Nu există pe lume o
soră mai bună ca tine şi o nevastă mai cumsecade.
Costantis, oriunde s-ar afla, nu face decît să-ţi laude
meritele!
— în sănătatea ta, nevastă! rosti la rîndul lui Cos-
tantis, cu sfială. Pe legea mea, mai bine să mă duc cu
tine în iad, decît singur în rai! adăugă apoi, făcînd
cu ochiul către prietenii lui.
— In sănătatea dumitale, chiră Costantis! spuse
şi Manolios. Iartă-ne, astăzi e o zi mare pentru noi,
satul a scăpat. Dumnezeu o să-ţi răsplătească mai tîr-
ziu osteneala la care te-am pus astă-seară.
Băură apa, se răcoriră; îşi mai potoliră puţin vă-
paia ce le încingea vinele. Costantis scoase tabachera,
răsuci o ţigară, pe urmă dădu tabachera şi celorlalţi.
Se ridicară, ieşiră în curte şi se aşezară pe piatra ce
ţinea loc de laviţă. Femeia începu să strîngă masa,
bodogănind.
Aerul de afară mirosea plăcut; dinspre cîmp adiau
miresmele grînelor coapte; în mijlocul curţii se afla
un smochin şi noaptea mirosea a smochine.
Cineva se opri la poartă şi bătu în ea. Costantis se
ridică tulburat.
— Cine-i acolo?
— Eu sînt, Mihelis! Deschide, Costantis!
Costantis deschise foarte bucuros. Mihelis apăru în
întuneric.
23

— L-am lăsat pe bătrînul acasă, spuse el. A mîncat,


a băut şi i s-a făcut somn; am plecat şi am
venit aici.
Se aşeză şi el pe laviţa de piatră; simţea în jurul
lui o linişte foarte dulce, pe care nu voia s-o tulbure;
tăcu.
Manolios îşi rezemă capul de perete; privea cerul
şi gîndurile i se scăldau în lumina blîndă a nopţii în-
stelate. Apoi încet, prin întuneric, i se auzi glasul:
— Omul îşi pune în gînd una, şi Dumnezeu hotă-
răşte alta, zise el. Dumnezeu n-a vrut ca eu să mor
astă-seară, fraţilor; n-a vrut sa vă părăsesc. Cine ştie.
poate că are gîndurile lui; pesemne că nu ne-am ter-
minat încă truda aici pe pămînt şi trebuie să mai oste-
nim încă mult ca să ne mîntuim sufletele. Drept aceea,
astă-seară, fraţilor, eu am luat o mare hotărîre.
După ce spuse aceste vorbe, tăcu din nou şi-şi ridică
iarăşi ochii spre Calea Laptelui, a cărei dîră de lumină
brăzda ceru! drept la mijloc.
Ianacos şi Costantis începură să se dezmeticească;
vinul, care li se urcase mai întîi la cap, se răspîndea
acum şi le pătrundea prin tot corpul, învăluindu-i ase-
meni unui cuget bun. Mihelis atinse genunchiul lui
Manolios, ca pentru a-i spune: „Şi eu am luat o
hotărîre o dată cu tine!"
Erau singuri-singurei în întunericul nopţii, departe
de restul lumii. Adia un vîntişor subţire; stelele atîr-
nau pe bolta cerului şi luminau slab cele patru chipuri
omeneşti; abia se zăreau unul pe celălalt prin întu-
neric.
Manolios prinse curaj şi continuă:
— Cînd eram ucenic la mînăstire, înainte de a veni
boierul Patriarheas să mă ia şi să mă arunce în lume,
părintele Manasis — ţie-l Domnul, dacă mai trăieşte,::
Dumnezeu să-i sfinţească osemintele, dacă a murit! -
mi-a vorbit într-o zi de o poveste care i s-a întîmplat,
24

zicea el, unui călugăr, prieten de al său. Mulţi ani de


atunci nu mi-am mai amintit de ea; astă-seară însă,
Dumnezeu ştie de ce, mi-am adus aminte de această
poveste şi ea nu-mi mai dă pace...
Dar se întrerupse, deoarece prietenii lui tăceau; şi
cum nu desluşea bine chipurile lor prin întuneric, îi
întrebă:
.— Vă e somn?
— Pentru numele lui Dumnezeu! strigă Costantis,
ca şi cînd s-ar fi speriat. Ce-ţi veni să ne întrebi aşa
ceva, Manolios?
.― Niciodată sufletul nostru n-a fost mai treaz ca
acum, Manolios, zise şi Ianacos. Hai, fii bun, spune
mai departe.
—. Vă vorbeam, dar, de acel călugăr, prietenul pă-
rintelui Manasis. El avea o singură dorinţă arzătoare
în viaţa lui: să-l învrednicească Dumnezeu să ajungă
la Sfîntul Mormînt şi să se închine în faţa lui. Şi în-
cepu să cutreiere satele, cerînd de pomană. După
mulţi ani, cînd ajunsese bătrîn, izbuti să adune trei-
zeci de lire, cît îi trebuiau pentru călătorie. Făcu
canon, luă încuviinţarea stareţului şi porni la drum...
Dar nici nu ieşi bine din mînăstire, că văzu un om
zdrenţăros, palid, slab şi foarte amărît, care se tot
apleca la pămînt şi culegea buruieni. Omul, auzind
toiagul călugărului eum izbea pietrele, ridică faţa.
„Unde te duci, părinte?" îl întrebă el. „La Sfîntul
Mormînt, frate, răspunse călugărul. Mă duc să fac trei
ocoluri în jurul Sfîntului Mormînt şi să mă închin."
„Cîţi bani ai?" „Treizeci de lire." „Dă-mi mie cele
treizeci de lire, fiindcă am nevastă şi copii care-mi
mor de foame. Dă-mî-le mie, apoi fă. trei ocoluri în
jurul meu, îngenunchează şi închină-te în faţa mea."
Călugărul îşi scoase punga cu cele treizeci de lire, o
dădu celui sărac, făcu de trei ori ocolul în jurul lui,
25

îngenunche şi se închină. După aceea se întoarse la


mînăstire.
Manolios îşi înclină capul şi tăcu. Cei trei prieteni,
care-i sorbeau cuvintele, tăceau şi ei, răscoliţi pînă în
adîncul inimii.
Manolios ridică din nou capul.
— Mai tîrziu, continuă el, am aflat că acel călugăr
care pornise spre Sfîntul Mormînt a fost chiar părin-
tele Manasis; dar, din smerenie, n-a îndrăznit să mi-o
mărturisească. Şi abia astă-seară, după atîţia ani, ara
înţeles cine a fost săracul acela pe care l-a întîlnit cînd
a ieşit din mînăstire.
Manolios tăcu iar; glasul începuse să-i tremure.
Cei trei prieteni se dădură mai lîngă el, pe laviţa de
piatră.
— Cine a fost? întrebară ei cu înfrigurare.
Manolios şovăia să le spună; dar, într-un tîrziu,
asemenea unui măr copt care cade noaptea într-o gra-
dină, de pe buzele lui se desprinse un nume:
— Hristos.
Cei trei prieteni tresăriră, ea şi cum l-ar fi văzut
apărînd deodată, în mijlocul lor, în întuneric, pe Hris-
tos însuşi, amărît, îmbrăcat în zdrenţe, prigonit de
oameni, cu picioarele însîngerate de' drumul lung, fără
adăpost. Simţeau, cu groază şi bucurie, prezenţa lui
nevăzută alături de ei. Cîtva timp rămaseră înmărmu-
riţi, fără să scoată o vorbă. Ce-ar fi putut să spună?
încotro să se întoarcă? Cui să-i vorbească? Nu ve-
deau pe nimeni; şi totuşi, niciodată o întrupare nu
li s-a părut mai reală, mai uşor de atins, ca acea umbră
ce luase formă umilă de om, între ei.
Ianacos deschise cel dintîi gura, aţintindu-şi pri-
virea în întuneric, ca şi cum cineva ar fi bătut în
poartă:
— Cine-i? Cine-i acolo? strigă de două ori, în-
tinzînd mîna înainte.
26

Frunzele smochinului foşniră încet. Noaptea se îm-


bălsăma încă o dată de mireasma grînelor de pe cîmp,.
rje parfumul caprifoiului, de aroma smochinelor
coapte. Şi trăgînd adînc în plămîni aceste miresme,
toţi patru simţiră cum apariţia nevăzută pătrunde în
ei şi li se răspîndeşte în tot trupul, din creştet pînă-n
tălpi- îşi amintiră cu toţii cum, în copilărie, pe cînd
erau cu inima neprihănită, aceeaşi putere nevăzută
pătrundea în ei şi punea stăpînire pe sufletul lor, în
Joia Mare, cînd se împărtăşeau.
Mihelis vru să-şi îmbrăţişeze prietenul, dar se
stăpîni.
― Manolios, zise el, astăzi, în clipa cînd te-am vă-
zut ieşind pe poarta agăi, cu mîinile legate la spate
si mergînd liniştit, bucuros, spre moarte, ca să salvezi
satul, am simţit că te învăluia un suflu nou, o strălu-
cire ciudată. S-ar fi zis că crescuseşi, că te subţiaseşi,
ca şi cum te-ai fi prefăcut într-o flacără. Din clipa
aceea am luat o hotărîre: oriunde ai să te duci tu*
am să vin şi eu; ori încotro mă vei îndruma, am să
mă supun; tot ce o să-mi porunceşti tu, am să fac.
Tăcu un moment, ca şi cum ar fi şovăit; apoi con-
tinuă îndată, pe un ton hotărît, coborîndu-şi glasul:
— Cînd l-am văzut pe taică-miu cum mînca, cum
bea şi cum i s-a făcut somn, am înţeles că sînt mai
legat de tine, dragă Manolios, decît de el. Că nu tre-
buie să mai ascult de el, ci doar de tine.
Ianacos şi Costantis vrură să vorbească şi ei dar
glasurile li se înăbuşiră şi începură să plîngă.
Nevasta lui Costantis apăru în prag, dar cînd îi auzi
cum plîng, dădu din cap cu nedumerire şi intră din
nou în casă. Manolios luă mîna lui Mihelis şi o strînse
într-ale lui.
— Frate, zise el, tu eşti mai bun decît mine, mai
curat la suflet, mai aproape de Hristos. Pe tine nu te
irămîntă chemări drăceşti şi vezi într-un chip mai
27

simplu şi mai adevărat calea cea dreaptă. Tot ceea ce


eu m-am trudit, ani de zile, să ating, fără să izbutesc,
tu ai atins dintr-o dată, cu un pas sigur, fără să te zo-
rească nimic. Şi jertfa ta e mai valoroasă decît oricare:
tu ai o casă de stăpîn, un tată care e boierul satului,
eşti bogat şi ai un nume; eu n-am nimic. Eu nu-i
jertfesc nimic lui Dumnezeu; dar chiar aşa, mă chi-
nuiesc din răsputeri să-i jertfesc şi-acest nimic... Ca şi
părintele Manasis, îmi făcusem şi eu; păcătosul de
mine, planuri mari: nu-mi ajungea stîna, nu-mi ajun-
gea satul, jinduiam să mă urc pe un vapor şi să mă
duc la capătul lumii, să-mi găsesc izbăvirea. Îmi în-
chipuiam că Sfîntul Mormînt e foarte departe, la ca-
pătul lumii, şi mi-era silă de acest colţişor de pămînt
în care m-a aruncat Dumnezeu... Dar acum am înţe-
les: Hristos e pretutindeni, umblă prin satul nostru,
bate la porţile noastre, se opreşte şi cerşeşte în faţa
inimilor noastre. În satul ăsta mare şi bogat, unde
trăiesc şi stăpînesc alde aga, alde Ladas şi părintele
Grigoris, Hristos e sărac, flămînd şi fără adăpost. El
e sărac şi are mulţi copii care rabdă de foame. Cer-
şeşte, bate la toate porţile şi la toate inimile, dar toţi
îl alungă din poartă în poartă, din inimă în inimă.
Manolios se ridică în picioare; chipul îi strălucea
acum în întuneric.
— Fraţilor, rosti el ceva mai tare, noi o să-l adă-
postim, noi o să-i deschidem porţile şi inimile noastre.
Mai înainte, nici eu nu-l vedeam şi nu-l auzeam; acum
îl văd şi-l aud. Ieri seară, cînd Ianacos a venit pe
munte să mă caute în singurătatea mea, l-am auzit
limpede pe Hristos cum mă cheamă, spunîndu-mi pe
nume, şi atunci am coborît în sat. Credeam că m-a
chemat ca să mor; dar nu m-a chemat pentru asta.
Acum ştiu de ce m-a chemat; şi am luat hotărîrea
cea mare.
28

Prin întuneric se auzi un glas; se părea că era al


lui Costantis.
― Ce hotărîre, dragă Manolios P
― Ce hotărîre? făcu Manolios, şi rămase o clipă
pe gînduri. Cum să v-o spun prin vorbe? Nu mă
simt în stare. Cred că nu pot să v-o arăt decît prin
fapte, dacă o vrea Dumnezeu. Fraţilor, am luat hotă-
rîrea să-mi schimb viaţa pe de-a-ntregul, să mă lepăd
de trecut, să-l urmez pe Hristos pe orice drum. Mă
voi face crainicul lui: voi merge înainte sunând din
goarnă şi strigînd. Ce anume o să strig, nu ştiu încă.
Dar nici nu-mi bat capul cu asta: cînd o să deschid
gura, Hristos o să-mi pună pe limbă vorbele care tre-
buie. Fraţilor, iată, asta-i hotărîrea pe care am luat-o.
Tăcu. Cîtva timp în curte nu se auzi decît fîşîitul
nedesluşit al frunzelor smochinului. Dar, după puţin,
glasurile se ridicară din nou, şi întrebările începură să
ţîşnească una după alta.
—• Şi noi? Eu cu măgăruşul meu, cu mărfurile şi
cu afacerile mele mărunte, ce să fac? întrebă Ianacos.
— Şi eu, cu nevasta, cu copiii şi cu cafeneaua mea?
întrebă Costantis.
—- Eu nu mai întreb nimic, zise Mihelis. Mi-am luat
şi eu hotărîrea mea. Înainte de a veni astă-seară să va
întîlnesc aici, îmi şi luasem această hotărîre. Vreţi să
ştiţi care: am să părăsesc casa tatălui meu.
Manolios tăcea. La lumina slabă a stelelor de pe cer
zărea feţele lui Ianacos şi Costantis aplecate spre
chipul lui, întrebînd încă şi aşteptînd un răspuns. Ce
să le răspundă? Putea oare el să ia o hotărîre pentru
ei şi să le tulbure viaţa? Fiecare îşi are ceasul lui de
izbăvire; fiecare are dreptul să judece şi să hotărască
singur cînd şi pe ce drum să pornească.
— Fraţilor, spuse în cele din urmă Manolios, hotă-
rîrea omului e ca rodul pomului. Încet, cu răbdare,
ajutat de soare, de ploaie şi de aer, rodul se coace pe
39

îndelete şi într-o bună zi cade singur. Aveţi răbdare,


fraţilor! Nu întrebaţi pe nimeni altul decît pe voi
înşivă. Ceasul binecuvîntat o să vină şi pentru voi, şi
atunci n-o să mai întrebaţi; pe nesimţite, fără să în-
cercaţi nici cea mai mică durere, o să vă lăsaţi femeia,
copiii, părinţii, dughenele, o să părăsiţi toate aceste
mici mărgăritare, şi-o să găsiţi Mărgăritarul cel mare,
pe Hristos.
— Tu ne deschizi calea, Manolios, zise Ianacos.
Am să mă ţin după tine.
— Nu te grăbi, Ianacos! spuse Manolios, strîngînd
mîna prietenului său nerăbdător. Lasă-mă să lupt şi
să sufăr mai întîi eu, singur.
— Nu cumva ai de gînd să pleci? făcu Costantis,
întinzînd braţul spre el, ca spre a-l opri. Să nu ne pă-
răseşti, Manolios!
— Unde să mă duc, dragă Costantis? Ai uitat
unde a găsit părintele Manasis Sfîntul Mormînt? Cine
luptă şi suferă pe o bucăţică de pămînt, luptă şi su-
feră pe pămîntul întreg. Am să fiu cu voi, mereu!
Aici, în Licovrisi, şi pe munte, pe pămînturile noas-
tre. Aici voi semăna şi voi culege; aici m-a pus Dum-
nezeu să stau, aici mi-a poruncit să lupt. Pentru mine,
aici este Sfîntul Mormînt.
Nevasta lui Costantis apăru din nou în prag şi mur-
mură ceva. Manolios se ridică, privi stelele.
? — Fraţilor, spuse el, trebuie să fi trecut de miezul
nopţii şi a sosit vremea să mă întorc la munte. Rămî-
neţi cu bine, plec.
— Şi noi o să plecăm, spuse Ianacos. Mi se pare
că surorii mele i s-a făcut somn.
— E trecut de miezul nopţii, mormăi femeia.
Cei trei prieteni o salutară pe stăpîna casei şi în-
cercară s-o înmoaie cu vorbe dulci; le era milă de
bietul Costantis, pe care aveau să-l lase fără nici o
apărare în ghearele ei.
30

— Cu bine, băieţi! spuse Costantis, petrecîndu-i


pînă la poartă. Hristos să vă aibă în paza lui!
— N-aş vrea să fiu în pielea ta, sărmane Costan-
tis!... murmură Ianacos, după ce poarta se închise în
urma lor.
In noaptea de primăvară, blîndă şi liniştită, satul
dormea adînc. Un cîine lătra undeva, departe. Stelele
atîrnau deasupra celor trei prieteni ca nişte săbii. Mer-
seră o bucată de drum împreună, în tăcere. Ce şi-ar
mai fi putut spune? îşi spuseseră totul.
Rămas singur, cu pas.sprinten, uşor, ca şi cînd ar
fi fost purtat de nişte aripi de îngeri, Manolios apucă
poteca ce ducea Ia munte.

XI
în timp ce oamenii, prinşi în lanţul patimilor lor,
omorau şi erau omorîţi, băteau şi erau bătuţi, sau se
străduiau să se urce la cer, grîneie se coceau în linişte
şi tăcere; boabele prindeau miez, spicele creşteau
şi-şi aplecau spre pămînt fruntea îngreuiată, aşteptînd
să fie secerate. i
Intr-o bună dimineaţă, fetele din sat se legară la
cap cu basmale albe, ca să nu le ardă soarele, puseră
mîna pe seceri şi se revărsară, o data cu zorile, pe
ogoare. Ele dăduseră uitării primejdia ce se abătuse
asupra satului lor; şuşoteau şi rîdeau pe socoteala
văduvei; sau se roşeau şi se înfiorau, amintindu-şi de
seiz, pe care-l văzuseră, joi, în dimineaţa următoare,;
atîrrund de platan, pe jumătate gol şi ciopîrţit ca vai -
de el. In dimineaţa aceea sufla un vînt ascuţit şi '<
groaznicul hoit se legăna de crăci, scîrţîind; limba;
ce-i atîrna de-un cot din gură îi era vînătă şi plină de
muşcături.
Dar feţele lor se înseninau iar cînd îşi aduceau
aminte de Manolios. Mamele se întorseseră în fugă
din piaţă, cînd aga gonite lumea de acolo, şi le po-
vestiseră pe nerăsuflate cum apăruse Manolios pe
poarta agiei, cît era de mîndru, de frumos şi de blond,
că semăna cu un arhanghel; cît despre ceea ce spun
32

rile rele, că avea faţa plină de lepră, erau minciuni


iL da, soro, minciuni! Faţa lui strălucea limpede şi
"Jurată' ca o rază de soare.
Fetele intrară în lanuri şi începură să mînuiască în-
demînatice seceriîe, de parcă vînau sau parcă îmbră-
ţişau; apucau cu mina firele de grîu, mănunchi-mă-
nunch'i, din ele făceau braţe, din braţe snopi, şi snopii
îi în<n-ămădeau în clăi în urma lor. Şi cotcodăceau, nu
le mai tăcea gura, aruncînd tot felul de glume în
dreapta şi-n stînga. Luau în rîs flăcăii din sat şi se
le^au de cusururile lor: ba că ăla-i gîrbovit, ba că
ălălalt are picioare strîmbe, ba că altul vorbeşte pel-
tic... Iar cele mai multe cusururi le avea acela după
care, în sinea ei, tînjea în taină fiecare.
Nevasta lui Panaiotaros ieşise cu cele două fiice ale
ei, Pelaghia şi Hrisula, să-şi secere şi ele peticul lor
de pămînt. Lungă ca o prăjină, cu o gură smochinită,
îmbătrînită înainte de vreme, nenorocita femeie se
înfăşurase ca o văduvă cu o basma neagră şi mergea
înainte, foarte obosită şrtăcînd ca o mută. De ce s-a
mai născut pe lume, ce rău i-a făcut ea lui Dumnezeu
de o chinuieşte aşa? Iar bărbatul ei ce crimă a să-
vîrşit oare de-a ajuns în halul în care se află — beţiv,
risipitor şi de rîsul satului? Tocmai, el, flăcăul ambi-
ţios, măsurat la vorbă, harnic, care trecea prin faţa
porţii viitoarei lui soţii tremurînd, fără a cuteza mă-
car să ridice ochii s-o privească! Căci ea era dintr-o
familie de gospodari, iar el era sărac. Dar într-o zi,
răposatul ei tată îl chemase la sine pe flăcău şi-i spu-
sese: „Panaiotaros, îmi place de tine; eşti sărac, dar
muncitor şi cinstit; ştiu că o iubeşti pe fata mea; ia-o
şi să fiţi fericiţi!" Şi el o luă. Totul merse bine pînă
în ziua blestemată cînd în cale i-a apărut văduva.
— Blestemată fie ea! murmură femeia. Căţeaua
asta mi-a nenorocit viaţa... Doamne, dacă îţi pleci
urechea Ia femeile cinstite, ascultă-mă şi pe mine:
3 — Hristos răstignit a doua oară — voi. II 33

arunc-o în iad să ardă în focul gheenei împreuna cu


Iuda!
Dar îndată ce rosti acest nume, se cutremură: ela
ca şi cum s-ar fi rugat lui Dumnezeu să nu-l despartă
pe bărbatul ei de văduvă nici măcar în iad. Se opri
din mers înspăimîntată.
In urma ei, cele două fiice, durdulii, oacheşe, pline
de vino-ncoace, sulemenite ca nişte ardei roşii, cu un
puf des, negru pe obraji şi pe buza de sus, împrăştiind
în jurul lor un miros greu de sudoare, cleveteau şi
chicoteau.
—? Bătrîna iar îşi pune ceva în gînd; ia te uită cum
s-a oprit înlemnită 1 spuse cea mai tînără, Hrisula.
—? Fac prinsoare că se gîndeşte tot la văduvă, spuse
Pelaghia, şi amîndouă începură să rîdă cu hohote,
Moşneagul Ladas, gîrbovit, desculţ, împovărat de
gînduri, tocmai trecea pe-acolo; întoarse capul şi le
văzu pe cele trei femei intrînd pe bucăţica lor de pă-
mînt, pregătindu-se să înceapă seceratul.
— Ãsta-i tot pămîntul vostru, nu mai aveţi altul?
o întrebă el pe dosădita mamă.
—• Ãsta-i, moş Ladas; ăsta-i tot ce ne-a mai ră-
mas, că pe celelalte le-a vîndut, s-au dus pe copcă.,,
răspunse femeia şi oftă.
Ladas aruncă o privire peste holdă, o măsură în
gînd, socoti cam cît rod o să dea, clătină din capul lui
ţuguiat şi porni mai departe. Batjocoririle lui Pana-
iotaros îi ţiuiau încă în urechi ca nişte şuierături de
viperă; în fiecare zi îşi aducea aminte de ele şi în
fiecare zi se jura să-i înghită via şi palma de pămînt
ce-i mai rămăsese: „Am să te-nvăţ eu, neobrăzatele,
ce va să zică omenia! Am să-ţi arăt eu cine-i Ladas!"
Şi îşi continuă raita. Se oprea cîte puţin în capul
fiecărui lan şi îl cîntărea în minte. In fiecare an, la se-
ceriş, ieşea la cîmp şi făcea astfel de inspecţii; apoi,
mai ieşea o dată la culesul viilor, şi încă o dată la cu-
iesul măslinelor. Creierul lui era un catastif. În care
trecea cu regularitate cam cît grîu, cam cît vin, cam
~t untdelemn va recolta fiecare sătean, precum şi
Hacă o vor putea scoate la capăt cu ceea ce au, sau
dacă vor fi nevoiţi să ceară bani cu împrumut; şi
Ladas calcula dacă merită să-i împrumute, cu cît să-i
împrumute şi ce dobîndă să ia de la fiecare.
Asa făcea în fiecare an; dar anul acesta moş Ladas
ieşise în inspecţie cu gînduri mai hrăpăreţe ca oricînd.
Din ziua cînd scăpase din ghearele morţii, îl cuprin-
sese o poftă nebună să ia pe nimica toată orice i-o
cădea în mînă; ogoare, vii, livezi de măslini, să îngră-
mădească în cuferele lui cît mai multe lire, să nu i-o
ia altul înainte. De asemeni, se hotărîse să-şi strîngă
si mai mult cureaua, să mănînce cît mai puţin — de
ieri scosese din program mizilicul de măsline — să
nu bea decît apă, pe care Dumnezeu o dă pe de gratis
tuturora, şi să nu-şi mai facă veşminte, ca să nu risi-
pească banii fără socoteală.
—. N-avem timp, dragă Penelopa, îi spunea tova-
răşei lui veşnic absente. Dintr-o clipă într-alta s-ar
putea să murim şi trebuie să ne grăbim. Tu ce zici,
dragă Penelopa?
—? Măi moşnege, măi Ladas, tu vrei să înghiţi to-
tul? Ce-ai să faci cu-atîta avere? Ce-ai să iei cu tine?
Un cot de pînză, şi-atîta tot! Mai lasă şi pe ăi săraci
să mănînce!
Bătrînul hrăpăreţ întoarse capul oţărît şi-l văzu ală-
turi de el pe boierul Patriarheas, gras, ghiftuit, roşu
ca racul; avea pe cap o pălărie de paie cu boruri largi
şi un ştergar alb care-i acoperea ceafa, ca să-l apere
de arşiţa soarelui. Se ducea şi el la ogoarele lui, să
supravegheze femeile care secerau,; văzîndu-l acolo,
nu vor îndrăzni să lase secerile din mînă; cu acest
prilej, dumnealui se va desfăta privindu-le cum mun-
cesc cu dosurile ridicate spre cer şi cu sînii asudaţi
35

v atîmîndu-le în cămăşi; din cînd în cînd, le va arunca


şi cîte o vorbă deocheată, ca să le aţîţe şi să se aţîţe
şi el.
Ladas îl privi cu ciudă şi năduf, dar nu scoase o
vorbă. Boierul Patriarheas ieşina de rîs, văzînd botul
stafidit de foame al bătrînului zgîrie-brînză şi nă-
dragii scurţi şi prăpădiţi, care abia se mai ţineau pe el.
— Ştiu că ţi le-a turnat bine în temniţă ursul ăla
de Ghipsofag, adăugă boierul, ca să-l scoată şi mai
rău din sărite pe Ladas.
— Las'că şi boieroşeniei tale ţi-am tras eu o săpu-
neală zdravănă! şuieră moş Ladas. Mă tem că n-ai
uitat-o.
—• Vrei să zici că m-ai făcut porc boieresc? Ce
să-ţi spun, măi frate Ladas, cu cît mă gîndesc mai
mult la asta, cu atît îmi dau seama că ai nimerit-o în
plin, parşivule... O să mă crezi? Din clipa cînd am
ieşit din temniţă, am o poftă de mîncare mai dihai
ca un căpcăun; mănînc şi iar mănînc; Lenio nu mai
pridideşte cu tăiatul găinilor, Nicolios cu adusul miei-
lor şi brînzei, grădinarul cu căratul poamelor şi zar-
zavaturilor... Nu mă mai satur, măi Ladas; dar, la
drept vorbind, nici nu vreau să mă satur; iar dacă
m-oi sătura vreodată, o să iau drogul ce mi l-a dat
popa Grigoris — deie-i Domnul sănătate, că se în-
doapă şi el I — vărs totul, mă golesc şi o iau de la în
ceput. Ai înţeles?
— Am înţeles, am înţeles, răspunse Ladas, seui
pînd. Viermii, cînd te văd, îşi scot capetele din pă
mînt, se uită la tine cum te îndopi, cum îţi creşte
osînza, cum te-ngraşi, şi îşi spun: „Ce mai ospăţ o
să facem din el!" Tu te ghiftuieşti, eu mă subţiez, ş<
la urmă o să ne ia dracu pe amîndoi!
După acestea, mai scuipă o dată, apoi îşi văzu d
drum, plecînd mai departe.
36

In timp ce supuşii creştini, risipiţi pe cîmp îm-


preună cu fiii şi cu fiicele lor, secerau de zor, aga
stătea zăvorit în reşedinţa lui şi nici nu se mai gîndea
să iasă pe poartă. Aci măsura odaia în sus şi în jos,
beat turtă, poticnindu-se şi căzînd; aci se trîntea pe
perna lui mare, cu picioarele încrucişate sub el, şi
stătea aşa ceasuri întregi, fără să mai bea şi să mai
niănînce nimic, ci doar fumînd din ciubuc şi gîndin-
du-se la această lume de zădărnicii, adîncit în con-
templarea fumului ce se ridica din ciubuc şi descria
inele mari prin aer, înainte de a se pierde cu totul,
pîiiă într-o dimineaţă, cînd se sculă, se îmbrăcă şi o
strigă pe bătrîna cocoşată:
— Hei, baccea, pregăteşte-mi iapa, umple-mi
traista cu pîine şi came şi pune şi-o sticlă de rachiu;
mă duc la tîrg să iau maşinăria aia drăcească şi să mă
reped pînă la Smirna. Ai grijă de casă; să nu calce
nimeni înăuntru şi nimeni să nu afle că lipsesc. Că
de nu, nenorocito, cînd m-oi întoarce, am să-ţi tai şi
ţie nasul, urechile şi cocoaşa. Auzi?
— Aud, agă; călătorie bună şi să te ocrotească
Allah! răspunse bătrîna Marta.
Dar în sinea ei rînji: „Se duce să-mi aducă de la
Smirna vreun alt Iusufachi, arde-l-ar focul să-l ardă!"
Cînd se înnopta de-a binelea, aga încalecă pe iapă,
ca să nu-l vadă nimeni, şi ieşi din sat ca un hoţ.
„Bre, că prost mai sînt! Să stau în casă atîtea zile
şi să nu-mi treacă prin cap una ca asta!" murmură
el şi se lovi cu palma peste frunte.
Peste cîteva zile, secerişul se termină. Sătenii adu-
seră clăile la arii şi începură să treiere, să vînture şi
să care grîul în hambare. Panaiotaros îşi duse toată re-
colta la moară, o macină, aduse sacii cu făină acasă
şi porunci femeii şi fiicelor sale să frămînte pîine şi s-o
coacă în cuptor; după aceea, îşi luă pistolul, ieşi în
37

mijlocul curţii şi începu să tragă în aer. Se aflase că


aga lipsea din sat; Panaiotaros nu se mai temea acum
de nimeni. Îşi scoase pistolul din ascunzătoarea din
tre bîrnele tavanului, unde-l ţinea pitit, şi se porni
să împuşte şi să strige la nevasta şi fiicele lui:
— Afară! Afară, pe poartă! Plecaţi, duceţi-vâ
unde oţi şti! Vreau să rămîn singur!
Vecinele săriră să-l împace, îi căzură la picioare, ru-
gîndu-l să se potolească. Nevasta şi fiicele plîngeau
în curte. Dar furia lui Panaiotaros creştea şi mai mult.
Continua să strige:
— Afară! Afară!
Le înhaţă de păr, le aruncă în uliţă, zăvorî poarta,
scoase o damigeana de rachiu din chileT, luă toţi cît-
naţii ce-i păstra ca merinde de rezervă, înşiră în jurul
lui pe pămînt pîinile calde şi se întinse sub măslin, în
mijlocul curţii.
Bea şi mînca, din cînd în cînd ridica pistolul şi
trăgea în aer, după aceea se răsturna cu faţa în sus,
pe jumătate dezbrăcat, şi dădea cu tifla cerului dm
mîini şi din picioare:
— Na, na, firoscosule! Na!
Apoi începea iar să bea şi să mănînce.
Cîteva zile şi nopţi la rînd, vecinii îl auzeau cum
mugea şi împuşca, pe urmă cum se apuca de cîntat.
Dar pe măsură ce timpul trecea, glasul îi răguşea, lo-
viturile de pistol se răreau. Într-o zi, vecinii îşi vîrîră
ochii prin gaura porţii şi se uitară în ogradă: Pana-
iotaros, gol puşcă, cu barba roşcată năclăită de vărsă-
turi, zăcea pe spate şi dădea cu tifla cerului, urlînd
răguşit:
— Na, firoscosule! Na! Na, firoscosule!
A doua zi, se mai auzi dimineaţă o împuşcătură,
apoi nişte mugete surde şi nişte oftaturi; după care
se lăsă o tăcere apăsătoare. Vecinii se strînseră în faţa
porţii şi priviră prin gaura cheii: Panaiotaros zăcea
38
jat cu faţa în jos, nemişcat, într-o baltă de vărsături
si de urină, în mijlocul unei grămezi de coji de pîine.
% — Să spargem poarta, fu de părere Antonis, băr-
bierul. Dacă moare, o să se împută şi cine ştie ce mo-
limă o să se mai abată peste sat.
―. Să-l întrebăm întîi pe părintele Grigoris, propuse
paracliserul, care o şi porni în pas alergător spre casa
preotului.
Popa Grigoris nu uitase încă batjocurile pe care i le
aruncase în faţă Ghipsofagul, în temniţă.
—• Spargeţi-i poarta; pesemne că şi-a dat sufletul
şi l-a luat dracu! îngropaţi-l singuri; eu nu mă ames-
tec! decretă popa.
Nevasta şi fiicele lui Panaiotaros se întorseseră
acasă. Sparseră poarta şi-l ridicară din murdăria în
care zăcea. Era galben ca un mort şi slăbise groaznic
de mult. Se vede treaba că se tăvălise prin cioburi de
sticlă spartă, căci avea faţa plină de răni; dar trăia
încă. Nevasta îl spală aşa cum ar spăla un cal; fetele
cărau apă de la puţul din curte şi-o turnau peste el cu
găleţile. Şelarul îşi reveni puţin, deschise ochii, dat
cînd văzu femeile în jurul lui, fu cuprins de furie.
— Afară! Afară! strigă el.
Şi se răsuci, cu chiu cu vai, să caute pistolul. Dar
cum nu mai avea nici o putere, se prăbuşi la pămînt.
îl apucară de mîini şi de picioare, îl duseră în casă
şi îl culcară pe salteaua lui. Antonis, bărbierul, vru
să-i pună ventuze cu sînge, dar vecinele nu-i dădură
voie.
—• Ce sînge să-i mai iei, mă Antonis? Nu vezi că-i
galben ca luminarea?... Mai bine s-o chemăm pe
baba Madalenia; o să-i descînte şi-o să alunge Dia-
volul, care s-a cuibărit în el.
Un băieţandru îşi luă picioarele la spinare şi se
duse s-o caute pe bătrîna vrăjitoare.
39

Pînă una-alta, o vecină propuse să-i dea să bea o


limonada fără zahăr, alta să-i pună o cărămidă caldă
pe burtă, iar o băbuşcă fu de părere să-l scuipe toate
femeile, de cîte trei ori, ca să sperie Diavolul din el
şi să se ducă pe pustii.
Dar pînă să ia ele o hotărîre, iată că baba Mada-
lenia se şi înfiinţase sprintenă, bine dispusă, cu toate
marafeturile ei băbeşti. Avea trei săculeţe: unul, cel
alb, plin cu fel de fel de buruieni mirositoare; celă-
lalt, cel negru, plin cu prafuri şi sticluţe; al treilea,
cel albastru, cu bobi negri, cu cioburi de sticlă verde,
cu catran, cu o bucată mare de lemn din Sfînta Cruce.
cu flori de la Epitaful din Vinerea Mare şi cu un
oscior de liliac.
Baba se aplecă deasupra lui Panaiotaros, îl privi cu
atenţie, dădu din cap; apoi o trase deoparte într-un
colţ pe nevasta şelarului.
— Că multe mai înduri şi tu, fata maichii! îi spuse
ea în şoaptă; mi se rupe inima de tine... Ãsta nu-i
om, draga maichii, e o fiară. Acum l-au lăsat pentru
o clipă puterile şi s-a îmblînzit, dar cînd s-o trezi, o
s-o ia de la început, ba încă şi mai rău. Aşa era şi
răposatul bărbatu-meu, dar s-a îndurat Cel de sus de
l-a luat dracu-, Am să-ţi spun în taină două vorbe,
dar jură-te c-o să le ţii numai pentru tine; nici Dum-
nezeu din cer nu trebuie să audă!
— Jur, murmură nefericita femeie, care începu să
tremure.
— Uită-te aici, îi spuse bătrîna, arătîndu-i săculeţul
negru. Am aici un praf făcător de minuni; dacă i-l
dăm, în cîteva zile, pe nesimţite, fără dureri, o să dea
ortul popii. Ce zici? Scapi şi tu, sărmano, şi scapă şi
el de păcate.
— Pentru numele lui Dumnezeu, să nu mai spui
una ca asta! strigă nenorocita.
40

― Cum doreşti, făcu bătrîna dînd din umeri. Eu


iţi vreau binele, dar dacă tu nu vrei...
Vîrî nemulţumită săculeţul negru la sîn, îl scoase
pe cel alb, cu buruieni, şi începu să pregătească leacu-
rile. Fierse repede nişte buruieni şi dădu bolnavului
să înghită băutura; apoi luă puţin untdelemn de la
candela de sub icoana Maicii Domnului, îl amestecă
cu piper şi-l trase pe şelar cu el. Cineva îi spuse de
cărămidă; îi puse şi o cărămidă caldă pe burtă. După
aceea, scoase din săculeţul albastru catranul, îl topi
si făcu o cruce pe pragul uşii. La sfîrşit, dădu toată
lumea afară din odaie, închise uşa, se apropie de Pa-
naiotaros, îl scuipă de trei ori şi-şi întinse palma cu
degetele răşchirate peste faţa lui, într-un gest de bles-
tem:
— Să te ia dracu, Iuda î
-Şi ieşi afară.
— Nu-l tulburaţi, zise ea. I-am spus o rugăciune;
în trei zile, o să fie ca puiul de potîrniche.
Luă, ca răsplată, cojile de pîîne uscată ce stăteau
risipite prin curte şi un capăt de cîrnat ce atîrna încă
de o cracă a măslinului, îşi făcu cruce şi plecă.
— Bărbaţii sînt nişte fiare sălbatice, mînca-i-ar
blestemul să-i mănînce! murmura de una singură în
timp ce se depărta. Hei, de-ar fi după mine, le-aş da
la toţi cîte un prăfuleţ de-ăsta de care ştiu eu, şi i-aş
trimite, unul cîte unul, pe lumea cealaltă!
In clipa cînd da să bage cheia în broască, acasă
la ea, îl văzu pe Ianacos cu măgăruşul lui mergînd
repede şi posomorit.
— Hei, Ianacos, ia stai o clipă, să te văd un pic la
faţă! îl strigă baba. Ce mai face pricopsitul de nepo-
tu-meu? Nu vă e milă, rnă, de el? I-aţi sucit min-
ţile de tot, şi acum stă singur pe munte, ca un cuc.
Şi cică citeşte Evanghelia... Auzi colo! Evanghelia,..
In loc s-o umple de copii pe Lenio...
Al

— Asta-i în loc de mulţumire, babă Madalenia?


răspunse Ianacos furios. Care va să zică, nu s-a găsit
nici un om în tot satul să se arunce şi să-i sărute pi-
cioarele? Aleagă-se praful de voi, babalîciloi şi ba-
borniţelor, maimuţe bătrîne!
Dar baba, care apucase să treacă pragul, scoase
capul pe uşă şi-i strigă:
— Lasă, lasă, o să te-mbolnăveşti tu într-o zi şi-o
să-mi pici în gheare! Să vezi ce-am să-ţi lac t
Şi închise uşa rînjmd.
Dar Ianacos n-avea chef să se întoarcă din drum
şi să se ia la harţă cu ea. Mintea lui era la oamenii
de pe Sarachina; tocmai trecuse pe acolo, cu puţin
înainte, şi i se strânsese inima, îndurerată, de ce vă-
zuse. Refugiaţii zidiseră cîteva căsuţe, dar nu aveau
lemnărie să le învelească. Copiii, palizi şi slabi, stă-
teau pe pietre la intrarea peşterilor; nu mai erau în
stare nici măcar să se joace; posomoriţi şi îngîndu-
raţi, ca nişte bătrîni, priveau în jos, spre cîmpia de
la poalele muntelui, plină de grîne şi de fete cu bas-
male albe, care secerau. Cîteva femei adunau buru-
ieni, altele aprindeau focul, dar nu aveau nici untde-
lemn, nici pîine, nici măsline; mîncau buruieni fierte
numai cu apă. Bărbaţii se împrăştiaseră prin satele de
primprejur ca să caute de lucru. Părintele Fotis luase
Evanghelia şi un sac, şi colinda satele ca un cerşetor,
cerînd de pomană pentru oamenii lui.
— Cum o duceţi, moşule? Cum merge satul vos-
tru ăl nou? îl întrebase Ianacos pe un bătrîn, care
strîngea apă dintr-o scobitură a stîncii şi uda o brazdă
de pămînt, pe care o scormonise şi-o însămînţase
Dumnezeu ştie cu ce.
— Slavă Domnului, răspunsese bătrînul. Trăim
încă.
— Pe copii îi văd cam slabi; li s'-au subţiat picioa-
rele ca nişte trestii.
42
jrjl5 Oj- să se întărească ei, nu te necăji de asta,
a să moară cîţiva, dar nu-i nimica; bărbaţii să fie
-,r tosi, şi-au să facă alţii! Sămînţa omului nu piere
Niciodată! Ai copii?
.―Nu. ţf
_- Nu? Atunci ce mai aştepţi? De ce nu faci? Că
femei sfat destule, slavă Domnului! Du-te de fă copii,
nu lăsa focul să se stingă!
Ianacos plecă mai departe; cîţiva refugiaţi îl re-
cunoscură şi alergară să-l întîmpine cu bineţe. Femeile
făcură cerc în jurul măgăruşului şi priveau cu jind la
coşurile pline... O fetişcană întinse mina, trase o pan-
«licuţă roşie, o privi cu admiraţie, o mîngîie cu vîrful
degetelor, apoi oftă şi o băgă din nou în coş... O fe-
meie mică, oacheşă, cu burta mare, scoase dintr-un
cos un pieptene de os, alb; nu se mai sătura privindu-l
si n-o lăsa inima să se despartă de el; ochii îi fugeau
lacomi de la pieptene la Ianacos. În curînd, începu să
aiureze: se vedea aîergînd cu pieptenele în mînă,
crezînd că n-o observase nimeni, şi aşezîndu-se în faţa
peşterii, pregătindu-se să se pieptene, liniştită, la
soare.
Ianacos stătea de vorbă cu bărbaţii, dar din cînd în
cînd trăgea cu ochiul spre femeile care se învârteau
în jurul măgăruşului şi scotoceau lacome prin coşuri,
pentru ca la urmă să-şi lase mîinile să cadă goale în
jos, întris'tîndu-se. Deodată, Ianacos se răsuci în vîr-
ful picioarelor; ochii îi străluceau de bucurie. Îşi des-
prinse goarna de la cingătoare şi sună din ea; pe urmă
îşi duse mîinile pîlnie la gură şi începu să strige tarei
—? Piepteni, panglicuţe, oglinzi, aţă, ace, igiiţe,
pînzeturi!... Alegeţi şi îuaţi ce vreţi, jupîneselor! Nu
vreau bani; o să-mi plătiţi pe lumea cealaltă!
Femeile, tulburate, dădură să se arunce asupra co-
şurilor, dar se stăpîniră.
43

•—? Glumeşte, spuse una dintre ele. O să ne facem


de ruşine; jos mimile î
—? Ba nu, nu glumeşte! făcu femeia cea mică, oa-
cheşă, şi-o luă numaiaecit la fugă, ţinînd pieptenele
strîns la piept.
Fetişcana băgă şi ea din nou mina în coş şi trase
panglicuţa roşie.
—? O iau şi eu p-asta! strigă bucuroasă, şi începu
să alerge ca o iadă, sărind din piatră în piatră.
lanacos le privea şi rîdea. Se urcase pe un colţ de
stîncă şi striga:
— Luaţi, goliţi coşurile! Curaj, dragi gospodine!
Vorbesc serios, nu vreau parale; o să-mi plât-ţi pe
lumea cealaltă! Am încredere!
Abia atunci femeile se aruncară asupra coşurilor;
nu mai alegeau nimic, apucau ce le cădea în mină,
scoteau ţipete de bucurie şi se depărtau numaidecît,
fugind cît le ţineau picioarele. Cele două coşuri fură
golite cît ai bate din palme.
—• Măi băiete, eşti nebun? Eşti sfînt? Ce eşti, măi
frate lanacos? îl întrebă un bătrînel.
—? Sînt un cămătar 1 răpunse lanacos rîzînd. Dum-
nezeu o să-mi plătească cu dobîndă.
— Am auzit şi eu spunîndu-se că bunicii noştri
dădeau bani cu împrumut şi făceau zapis să fie plătiţi
pe lumea cealaltă; dar ei credeau în asta, mă î
— Şi eu cred, spuse lanacos, luîndu-şi măgăruşul
de căpăstru. Rămîneţi cu bine!
La poalele Sarachinei, cu puţin înainte de a se în-
tîlni cu baba Madalenia, dădu peste Nicolios, care se
îndrepta în pas alergător spre sat, cu un miel pe
umeri.
— Hei, Nicolios! strigă lanacos. Ce mai face Ma-
nolios?
Nicolios se întoarse către el, rîzînd:
44

―, Citeşte, citeşte într-una, sărăcuţul, şi gîndeşte...


fa mă duc să-i duc mielul ăsta stăpînului şi mă-nsor.
Se învîrti de cîteva ori în jurul lui, stîrnind praful
din drum, apoi se pomi să joace cu mielul pe umeri;
fata îi strălucea în soare ca bronzul, dinţii îi luceau de
albi ce erau. Juca ce juca şi deodată începu să strige:
— Mă-nsor, neicuţule, cu Lenio! Ai auzit de Le-
nio? ? ?• „ .
Şi izbucni din nou in ris,
.― Vrei să-ţi spun un proverb, nene Ianacos?
,― Ia spune, mă Nicoîios; văd că ai chef de vorbă.
―, „Cine pleacă-n sat, rămîne nemîncat!"
Rîsul proaspăt al ciobănaşului ţîşni încă o dată ca
o cascadă.
într-adevăr, Manolios citea zi şi noapte Evanghelia
şi stătea ceasuri întregi pe gînduri. Se lupta din răs-
puteri cu textul sfînt. La început, îl treceau toate nă-
duşelile pînă pătrundea fiecare cuvînt, ca să dea de
înţelesul Iui cel mai adînc; fiecare cuvînt i se părea
ca o migdală, al cărei sîmbure trebuia să-l spargă în
dinţi pentru a descoperi şi gusta miezul cel atît de
dulce. Dar, îiicet-îneet, cu timpul, prin puterea iubirii,
cuvintele se făceau mai moi, mai uşoare; se deschi-
deau singure sub răsuflarea lui caldă. Şi, de la o
vreme, totul i se părea foarte simplu, iar Hristos în-
suşi era ca un cuvînt blînd ce coborîse pe pămînt spre
a fi auzit şi înţeles de oamenii simpli şi neînvăţaţi.
Din clipa aceea, Manolios îl urma pe Hristos pas cu
pas, fără poticniri, începînd din ziua cînd se născuse
în Bethleem, unde păstorii — printre care se afla şi
Manolios — veniseră să cînte osanale în jurul ieslei,
şi pînă în ziua cea mare, scăldată în soare, a învierii,
eînd Hristos ieşise din mormînt şi intrase în inima cio-
banului.

Manolios luă bucata de soc în care sculptase chipul


lui Hristos şi începu s-o scobească pe partea cealaltă,
ca s-o facă în aşa fel încît să se potrivească pe {aţa
Iui. In timp ce scobea lemnul, îşi aduse deodată
aminte de o întâmplare de pe. vremea cînd era ucenic
la părintele Manasis: un teolog foarte învăţat din
Constantinopol venise să-şi petreacă sărbătorile de
Paşti la mînăstirea lor. În Sîmbăta Mare, dimineaţa,
acesta se urcă pe amvon cu o sumedenie de cărţi
groase legate în aur ia subsuoară şi timp de două cea-
suri întregi le vorbi fără întrerupere călugărilor simpli
de-acolo, folosind nişte cuvinte rare şi neînţelese, ex-
plieîndu-le, chipurile, taina învierii. Pînă atunci, că-
lugării ştiau că învierea lui Hristos e un lucru limpede,
firesc, şi niciodată nu-şi puseseră întrebări cu privire
la asta... Învierea lui Hristos li se părea tot aşa de
simplă ca şi răsăritul soarelui, dimineaţa, după tre-
cerea nopţii. Şi iată că teologul acela savant, cu cea-
sloavele lui multe, cu ştiinţa lui mare, le zăpăcea min-
ţile... Iar la sfîrşit, cînd se întoarseră în chilia lor, bă-
trînul călugăr Manasis îi spuse lui Manoîios:
—• Să mă ierte Dumnezeu, fiul meu, dar e pentru
prima dată în viaţa mea, anul ăsta, că nu l-am simţit
pe Hristos înviind.
Din timp în timp, Manolios îşi punea bucata de
lemn sculptat pe faţă, să vadă dacă i se potriveşte.
Odată, Nicolios dădu peste el tocmai cînd avea masca
pe faţă, şi-l pufni rîsul.
—? Mă, Manolios, mi se pare că tu ai dat în mintea
copiilor; te joci cu măşti şi păpuşi!
Manolios zîmbi; răspunse simplu:
— Nu mă joc.
De cîteva zile, Nicolios îi tot dădea tîrcoale lui Ma-
nolios; voia să-i spună ceva, dar vorbele i se opreau
în gîtlej şi-l înăbuşeau. Acum însă îşi luă inima în
dinţi; se apropie, se aşeză alături de baciul lui, se

aplecă, prefăcîndu-se că priveşte bucata de lemn


sculptai, dar ginduri'e îi erau în altă parte. În cele
din urma, îi dădu una, cu genunchiul său puternic,
lui Manolios.
—- Manolios! Hei, Manolios! îi strigă cu toată
puterea, ca şi cînd l-ar fi chemat tocmai de pe mun-
tele celălalt.
— Spune, Nicolios. Dar nu striga aşa, vorbeşte în-
cet, că doar nu sînt surd.
— Am să-ţi spun ceva, dar să nu te superi, auzi?
—? N-am să mă supăr, Nicolios, spune; şi nu mă
mai izbi cu genunchiul, că mă doare.
— Mă-nsor cu Lenio! strigă Nicolios, ţinînd bîta
cu amîndouă mîînile, gata să-l pocnească dacă Ma-
nolios s-ar fi aruncat asupra lui.
Manolios zîmbi.
— Ştiu, spuse el.
— Ştii? făcu Nicolios, holbînd ochii. Ştii, şi nu ta-
beri pe mine? Eu, să n-am parte de pîinea ce-o mă-
nînc, te-aş fi omorît.
— Eu vă dau binecuvîntarea la ainmdoi. Să fiţi
sănătoşi şi să vă veseliţi în pace! Să trăiţi, să-mbă-
trîniţi, să aveţi copii mulţi şi să faceţi din ei oameni
mîndri şi cumsecade.
—? Zău dacă mai pricep ceva,, marmură Nîcolios,
după ce stătu cîtva timp pe gînduri. Care va să zică,
nu mă omori?
Manolios întinse mîinile şi-l îmbrăţişa pe tînărul
păstor.
— Care va să zică, nu mă omori? repetă Nicolios,
care începea să se cam neliniştească.
— Nu, nu, dragă Nicolios, nu te omor, spuse Ma^
nolios rîzînd.
Nicolios se ridică deodată în picioare, cuprins de
spaimă; aruncă o ultimă privire spre Manolios, care
47

se apucase să scobească mai departe bucata sa de


lemn.
„Săracul, nu-i în toate minţile! I-a sărit o doagă 1
Mai bine s-o şterg", gîndi ciobănaşul. Sări de cîteva
ori din stînca în stîncă, îşi vîrî degetele în gură, şuieră;
cîinii alergară îndată, oile se adunară în cîrd. Nico-
lios se văzu din nou în mijlocul animalelor lui dragi,
pe care le cunoştea bine şi care-l cunoşteau bine —»
şi se potoli.
O clipă, lui Manolios îi apăra în minte imaginea lui
Lenio, grăsulie, cu obrajii pufoşi, focoasă, la fel ca
Nicolios. Puse bucata de lemn pe care o cioplea pe
genunchi şi rămase cîtva timp gînditor.
—> Le dau binecuvântarea mea din toată inima,
murmură el. Ei au apucat calea pe care a lăsat-o Dum-
nezeu omului pe pamînt. Eu mă străduiesc să iau
altă cale — fără femeie, fără copii, fără bucurie; re-
nunţ la lume, îmi scutur ţărîna de pe picioare... Am
oare dreptate? Hristos avea dreptate, dar el era
Dumnezeu. Au nu-i oare o mare înfumurare cînd
omul încearcă să calce pe urmele lui Dumnezeu?
Nu putea să dea un răspuns la această întrebare.
In momentele hotărîtoare nu sta să se întrebe; în
asemenea momente înainta, era sigur de el. Niciodată
nu simţise atîta încredere şi uşurare, atîta fericire ca
în ziua cînd se îndrepta, cu mîinile legate le spate,
spre spînzurătoare. Dar în împrejurări mai puţin în-
semnate, cînd nu era înălţat de un elan pornit din
adîncul sufletului lui, se întreba, gîndea, se temea.
Alaltăieri se dusese la Sarachina să-l caute pe pă-
rintele Fotis şi să-i ceară sfatul % poate că preotul tre-
cuse şi el prin aceleaşi nelinişti sufleteşti, poate că ar
putea să-i dea o mînă de ajutor. Dar părintele Fotis
nu era acolo ţ plecase să colinde satele de primprejur,
ca să strîngă de pomană. Manolios se întoarse în sin-
48

gurătatea lui şi luă iar Evanghelia; ea avea să dea


răspunsuri la toate întrebările lui.
Deschise micuţa carte, aşa cum ai deschide, în toiul
căldurilor, o uşă ce dă spre mare. Şi Manolios începu
să se scalde din nou în textul sfînt, răcorindu-sc. Din-
tr-o dată, uită toate întrebările ce-l chinuiau; acum
nu-şi mai punea întrebări, inima îi era pună de răs-
punsuri.
Se ridică, luă masca lui Hristos, o mai scobi puţin,
adîncind-o atît cît trebuie, apoi şi-o puse pe faţă; i se
potrivea leit.
— Mulţumescu-ţi ţie, Doamne! spuse el. E gata.
Se închină şi sărută masca, apoi intră în bordei şi
o agăţă în perete, alături de icoana veche a Răstig-
nirii, zugrăvită cu stoluri de rînduneîe de jur-împre-
jur. -
Anul acesta, Caterina, văduva, nu se va mai duce
la hram... In fiecare an, de ziua asta, îşi spăla trupul
de cu seară, îşi ungea părul cu ulei de dafin, îşi freca
dinţii cu frunză de nuc, îşi punea în jurul gîtului un
şirag de mărgele albastre, care o fereau de deochi;
apoi apuca poteca ce urca la bisericuţa sfîntului Ilie.
Urca totdeauna singură; în văzul lumii, nu se apropia
nimeni de ea. Acolo se prosterna şi se închina în faţa
icoanei celei mari a sfîntului. Teribilul proroc o pri-
vea cu un aer furios, dar nu-i putea face nimic, deoa-
rece nu se putea desprinde din îcoana bătută în plăci
de argint, unde credincioşii îl ţineau captiv. Văduva
ştia asta, şi-l săruta fără teamă cu buzele ei roşii...
Anul ăsta însă, Caterina dormea cu faţa în sus, aco-
perită de pămînt; toate podoabele ei dispăruseră —
şi părul, şi buzele, şi obrajii, şi gîtul; nu-i mai rămă-
seseră decît dinţii, care luceau în tina rnormîntului ca
* 49

ii "I
nişte pietricele rotunde şi şlefuite, rătăcite pe malul
mării.
Anul acesta, nici Panaiotaros nu mai pornise la deal
să ia parte la hram; zăcea încă pe salteaua lui şi bles-
tema într-una. Dar cele două fiice ale lui ieşiseră pe
poartă, în taină, şi se îndreptau spre bisericuţă. Erau
oacheşe, grăsuţe, şi puful des de pe buza de sus le
strălucea de sudoare, iar subsuorile le miroseau a
mosc, Păreau nişte animale cărora le-a sosit vremea
împerecherii şi nu mai pot sta în culcuşul lor, ies
afară şi aruncă priviri sălbatice şi rugătoare în dreapta
şi-n stingă, căutînd masculul. Dacă ar fi fost vaci, ar
fi mugit trist; dacă ar fi fost leoaice, ar fi răcnit
noaptea, de s-ar fi cutremurat pădurea; dacă ar fi
fost pisici, s-ar fi tăvălit cu picioarele în sus prin praf
şi ar fi miorlăit pe acoperişuri. Dar, fiindcă erau fe-
mei, îşi lăsau ochii în jos cînd se întîlneau cu vreun
flăcău, pentru ca apoi, la spatele lui, să chicotească
şi să-şi bată joc de el: „Ia te uită cum bagă capul
între umeri, sărăcuţul! la te uită ce şolduri are! Ce
minarete de flăcău!" Şi prindeau pică pe flăcău
fiindcă nu s-a oprit şi n-a tăbărît pe ele, să le răstoarne
în marginea drumului.
Antonis, bărbierul, urca şi el spre bisericuţă. Era
nebărbierit, pentru că avusese mult de lucru şi n-apu-
case să-şi radă şi barba proprie. Avea o mare vene-
raţie pentru prorocul Ilie, deoarece toţi sătenii, îna-
inte de a se duce la hram, se rădeau la frizeria lui,
iar după aceea, cînd se întorceau de la hram, unii
dintre ei răceau, fiindcă se îmbătau, ba căpătau şi
cîte o aprindere, şi-l chemau în graba a doua zi, să le
pună pahare cu sînge. Era cel rnai mare ruşfet al lui
Antonis; după cum ştim, scotea şi diaţi, dar mîrlanii
de ţărani aveau dinţii tari, de spărgeau migdalele în
ei; iar cînd se întîmpîa să li se mişte vreunul, se
învăţaseră —• cine dracu i-o fi povăţuit! — să-l lege
50

cu o sfoară, să-l tragă afară şi să scape de el, după


care beau cîte o cană plină cu rachiu şi apoi începeau
să spargă din nou migdale în măsele.
Cei trei prieteni ai noştri păşeau încet, în coada
gloatei, şi vorbeau liniştiţi între ei. La început, Mi-
helis şi Ianacos porniră la drum alături de părintele
Grigoxis — unul ca să fie lîngă măgăruşul lui, pe
care se urcase Mariori, şi să-i spună din cînd în cînd
eîte o vorbă dulce, pentru ca animalul să înţeleagă că
stăpînul său e lîngă el, iar fata să stea fără teamă pe
spinarea lui — celălalt, ca să ţină de urît dragei lui
Mariori, să se privească unul pe altul cu un dor mut
şi să se bucure dinainte, pe ascuns, de fericirea lor
viitoare. Mihelis era mîndru de blîndeţea, sfiala şi
nobleţea logodnicei lui; iar fata nu se mai sătura să
admire chipul tînăr, părul negru, creţ şi înfăţişarea
falnică a flăcăului; şi astfel, în lumina îmbietoare şi
complice a chindiei, în mijlocul mulţimii zgomotoase
care urca panta, cei doi îndrăgostiţi uitau de restul
lumii, şi în extazul lor, deodată, ca într-o sclipire de
fulger, li se părea că se îmbată de pe acum cu dul-
ceaţa îmbrăţişărilor ce va să vină.
Mariori, cu ochii întredeschişi, privea drept îna-
inte, în zare, unde vedea îndeaievea o Mariori ţinînd
la pieptul ei un prunc, căruia îi dădea să sugă ţîţă.
—? Sfinte proroc Ilie, murmură în clipa cînd zări
vîrful sălbatic al muntelui, îmi înalţ ruga către tine;
învredniceşte-mă, sfinte Ilie, să zămislesc şi eu un fiu!
Costantis venea ceva mai la urmă, cu întreaga lui
familie; nevastă-sa era călare pe măgar, cu cei doi
copii îa spate, iar el mergea pe jos, după ea, în tă-
cere. Ce-ar putea să-şi mai spună? Îşi spuseseră doar
totul de repetate ori, cînd cu binele, cînd cu arţag.
Adesea, femeia îşi ieşea din sărite şi căuta ceartă; dar
Costantis depusese pentru totdeauna armele şi se re-
**? 51

fugia în împărăţia cerurilor, sau, cum spunea el, în


tăcere.
Cei trei prieteni merseră o bucată de drum în felul
acesta; dar, încetul cu încetul, se desprinseră, unul
câte unul, de cele ce-i ţineau legaţi de lume şi căutaxă
să rămînă în urma convoiului, unde se întîîniră iarăşi
toţi trei, cu un simţămînt de uşurare.
— Unde-i Mandios? Nu-i cu voi? întrebă Cos-
tantis. El n-o să vină la hramul bisericii?
— Ieri, pe-nserate, m-am dus la stînă, dar nu l-am
găsit acolo, răspunse Mihelis, L-am chemat pe Ni-
colios şi el mi-a spus: „A plecat în zori la prorocul
Ilie; a luat cu el o cană da untdelemn, un braţ de
ramuri de laur şi nu s-a întors nici pînă acum» Nu-i
în toate minţile lui, săracul 1 Ţine minte ce-ţi spun
eu, stăpîne, o să-nnebunească; a luat-o razna de pe-
acum. I-am spus-o în faţă că mă însor cu Lenio şi nu
m-a omorît. Azi citeşte şi oîntă într-una, dar mîine o
să înceapă să zvîrle cu pietre peste casă."
Cei trei priejteni pufniră în rîs.
— E adevărat, spuse lanacos. Manoîios nu mai e
aşa cum îl ştim noi. O să vă povestesc una, şi dac-oţi
vrea, m-oţi crede, dacă nu, nu; poate că m-au înşe-
lat ochii; tot ce se poate... Dar într-o noapte, cum
şedeam cu el pe laviţă şi cum îşi rezemase capul de
perete, am văzut deodată în jurul chipului său o stră-
lucire curioasă, o cunună de lumină, aşa cum au sfinţii
în icoane... O credeţi?
— Eu o cred, spuse Mihelis.
?— Şi eu, adăugă Costantis.
Toţi trei tăcură. Bisericuţa, văruită proaspăt, de un
alb strălucitor, se profila pe cer, înfiptă în vîrful unei
stînci înalte. Tot aşa era înfăţişat în icoane şi prorocul
cel cumplit, între doi munţi care se înălţau în dreapta
şi în stînga lui ca nişte aripi; într-adevăr, stînciîe
52

prăpăstioase ale muntelui aceluia singuratic semănau


cu nişte aripi ce parcă înălţau bisericuţa la cer.
Alături de bisericuţă se mai zăreau încă ruinele unei
chilii, în care trăise odinioară un sfînt pustnic; banca
de lemn pe care şedea el era roasă de carii, iar pe pe-
retele stâncii, atîrnată într-un cui, se afla şi acum cin-
gătoarea lui slinoasă, cu o cruciuliţă de pînză neagră
cusută pe ea; ceva mai încolo, o cruce de fier şi o
lespede de mormînt arătau locul unde era îngropat
pustnicul; pe lespede fusese săpat un nume, dar acum
se ştersese.
IJătrînul paracliser se urcase pe munte de cum se
crăpase de ziuă, ca să pregătească bisericuţa, să
aprindă candelele, s-o împodobească cu lauri. Dar
cînd deschise uşiţa, scoase un ţipăt şi se dădu îndărăt
înspăimîntat. ,J?yrie eleison l Kyrie eleison!" mur-
mură el, făcîndu-şi la repezeală cîteva cruci. Toată bi-
sericuţa strălucea de curăţenie; era spălată şi mătu-
rată; sfeşnicele erau lustruite, candelele pline cu unt-
delemn, iar icoana împodobită cu lauri. Fuseseră
aprinşi pînă şi cărbunii pe care ardea tămîia; bise-
ricuţa era plină de un miros plăcut.
Paracliserul îşi şterse sudoarea ce-i îmbrobonase
fruntea; nu îndrăznea să intre înăuntru; se temea ca
nu cumva vreun înger să se fi ascuns în altar. Odată,
într-o dimineaţă, ducîndu-se să facă ordine în biserica
din sat, îl văzuse pe arhanghelul Mihail, în stînga ca-
tapetesmei, dînd încet din aripi. De spaimă, leşinase;
de atunci nu voia în ruptul capului să mai vadă cu
ochii lui vreun înger, iar minunile îi îngheţau sîngele
în vine numai cît se gîndea la ele.
Se aşeză deci în prag şi, din cînd în cînd, îşi arunca
privirile speriate spre altar; dar ceasurile treceau şi
nici un înger nu se arăta; atunci se mai linişti. Cum
i se făcuse foame, îşi dezlegă traista, scoase o felie de
pîine şi o bucată de brînză şi se apucă să mănînce;
53

dar i se pusese un nod în gît şi dumicatul nu aluneca


Luă ploscuţa de vin şi bău cîteva înghiţituri: îşi re.
veni; nodul din gît i se dusese şi începu să mestece
încet. După ce mîncă şi bău bine, bătrînul paracliser
prinse curaj, îşi făcu cruce şi trecu vitejeşte pragul.
Se plecă, se închină în faţa prorocului Ilie, împinse cu
teamă uşile împărăteşti şi-şi strecură privirea în altar;
nimeni!
— Slavă ţie, Doamne! spuse el. A venit, a rostuit
biserica şi a plecat; am scăpat!
Şi începu să măture din nou, să spele podeaua, să
frece sfeşnicele, să alinieze cutiile de mile pe masa de
luminări, ca sa-i treacă timpul. Bătrînul paracliser
ţinea mult la această bisericuţă, pentru că de ea era
legată însăşi viaţa lui. Era o dărîmătură cînd răpo-
satul taică-său făcuse juruire prorocului Ilie să i-o zi-
dească din nou dacă-l însănătoşea pe unicul şi
scumpul lui copil abia născut; adică pe el, pe ba-
tonul paracliser de azi. Copilul se vindecă şi tatăl se
ţinu de cuvînt.
Paracliserul îşi aminti de acest trecut şi oftă. La
naşterea lui se făcuseră prevestiri mari. Se născuse
acum şaptezeci de ani, într-o Vinere Mare, la amiază,
în ceasul cînd Hristos era răstignit pe cruce; moaşa
declarase îndată că acest copil o să ajungă mitropolit;
şi din clipa aceea, tatăl său. care era un bun creştin şi
un gospodar cu stare. Îşi făurise ca ţel al vieţii să-l
înveţe carte pe unicul lui fecior, spre a-şi împlini me-
nirea cea mare. Toate mergeau ca pe roate; viitorul
mitropolit învăţa bine, era dezgheţat la minte şi cu
teamă de Dumnezeu; terminase cu „foarte bine" gim-
naziul din thgul cel mare şi se pregătea să intre la
înalta Şcoală de Teologie din Chalki. Dar iată că în-
tr-o seară, într-o ulicioară pustie, apăru în faţa lui
Diavolul, care purta numele de Chiriacula. Era o fată
de doisprezece ani. scundă, oacheşă ca fundul ocea-
54

«ului, cu ilicul bombat de sîni şi cu trei aluniţe mari


în obraji. Viitorul mitropolit îşi pierdu numaidecît
capul; se fîstîci cu totul şi se luă după ea; mai ales
cele trei aluniţe din obraji îl înnebuniseră. In zadar
plângea nenorocitul său tată şi-l ruga stăruitor să nu
se abată de la drumul pe care i-l hărăzise Dumnezeu;
viitorul mitropolit declară că fata aceea este aleasa lui
şi că, dacă nu se va însura eu ea, se omoară. Şi se
însura cu ea.
-—? Slavă ţie, Doamne! îşi spunea el adesea în chip
de mîngîiere. Slavă ţie, Doamne, m-am făcut para-
cliser; asta înseamnă că tot nu mî-am trădat soarta.
Astfel se gîndea paracliserul la sarcinile lui din pre-
zent şi la amintirile din trecut, iar ceasurile se scurseră,
soarele coborî pe cer şi cel ce fusese sortit cîndva să
ajungă mitropolit se aşeză iar în prag şi privi cu mîn-
drie şirul de credincioşi care urcau muntele. I se
părea că-şi sărbătoreşte el însuşi ziua numelui şi că
prietenii veneau acasă la dînsul să-i spună „La mulţi
ani"
Nu trecu mult şi auzi în apropiere răgetele măga-
rilor; se ridică, apucă frînghia şi începu să tragă clo-
potul mic de sărbătoare.
Cel dintîi apăru părintele Grigoris, tronînd pe mă-
găruşul lui; paracliserul alergă să-l întîmpine şi să-i
ţină scara de la şa ca să coboare.
— Ai rînduit, ai măturat, ai şters bine sfeşnicele?
întrebă popa, încă înainte de a-şi pune piciorul pe
pămînt.
— Totul e în ordine, părinte, răspunse umil fostul
viitor mitropolit.
Nu cuteza să povestească minunea; voia să arate
că el a aranjat biserica.
?— Ai pus cutiile de mile pe masa de luminări, aşa
cum ţi-am poruncit eu? Ţi-am spus să fie trei; una
55

pentru preot, alta pentru sfînt, şi a treia pentru lu-


minări.
— Totul e în ordine, părinte, repetă paracliserul
cu acelaşi glas supus.
între timpr sosiră şi ceilalţi credincioşi. Intrau în
biserică şi depuneau pe masa de lumînări cîte-o mînă
de spice de grîu şi cîte un ciorchine de strugure; apoi
îşi scoteau punga de la brîu şi fiecare îşi depunea
ofranda, după cum îl lăsa inima, în cele două cutii de
mile, a preotului şi a sfîntului, pe urmă cumpăra
lumînări, se apropia cu evlavie şi se închina în faţa
temutului proroc. Acesta era pictat stînd în picioare,
într-un car de foc tras de patru cai roşii ca purpura,
la marginea unei prăpăstii; sfîntul era îmbrăcat într-o
hlamidă purpurie şi din capul lui ţîşneau flăcări; carul
se înălţase deasupra muntelui şi zbura prin văzduh;
un pustnic căzuse cu faţa în sus peste nişte pietre, îşi
dusese mîna la ochi ca să nu-l orbească lumina flăcă-
rilor şi aştepta cu groază să se depărteze carul.
— Ãsta-i soarele! murmură o femeie, privind cu
admiraţie icoana. Ãsta-i soarele, lele!
— Ba nu, e sfîntul Ilie, nu vorbi cu păcat, Ma-
riora, spuse alta.
— Tot aia-i, făcu o a treia. Închinaţi-vă şi să ter-
minăm mai repede!
Soarele apusese, dar stelele nu apăruseră încă;
ultimele licăriri ale zilei se luptau cu deznădejde să
nu moară. Se ridicau în sus, spre creştetul muntelui,
să scape, dar noaptea ţîşnită din pămînt le fugărea din
stîncă în stîncă, pînă la cel din urmă meterez: bise-
ricuţa albă a profetului Ilie din vîrful muntelui. Şi
deodată, nemaiputînd să lupte cu bezna, lumina
făcu un salt spre cer şi dispăru.
56

în clipa aceea sosiră la hram şi băjenarii de pe Sa-


rachina, săraci, zdrenţăroşi, cu obrajii scofîlciţi de
foame; părintele Fotis mergea în fruntea lor, cu to-
iagul său călugăresc, de fier, în mînă. Intrară cei din
urmă în biserică; şi cum nu aveau ce să pună în cu-
tiile de mile, înaintară cu mîinile goale spre icoana
sfîntului Ilie şi se închinară în faţa ei.
.― Iartă-ne, cumplitule profet! murmură părintele
Fotis, privind cu evlavie sfîntul. Ai fost şi tu sărac, ca
şi noi; ai purtat şi tu zdrenţe, ca şi noi; nu aveai nici
tu decît flacăra asta mare. Din această flacără avem
astăzi o scînteie şi noi, bejeniţii de pe Sarachina.
Slavă ţie, sfinte şi tovarăşe Ilie!
După ce se închinară cu toţii, ieşiră din nou afară
şi se risipiră printre stînci, în spatele licovrisioţilor să-
tui şi bogaţi.
— Iertaţi-i pe sătenii noştri I spuse Mihelis ruşinat.
Ei au traistele pline.
— Să-i ierte Dumnezeu! răspunse părintele Fotis
pe un ton aspru. Dumnezeu, nu noi!
Atîta spuse, dar ochii lui aruncau flăcări. Azi-dimi-
neaţă se întorsese din raita lui cu sacul gol, fără să fi
căpătat nici o pomană. Şi după cum privea, de aici,
de sus, din vîrful stîncilor, spre cîmpia plină de mi-
rişti, semăna aidoma cu prorocul Iîie gonind în carul
său de foc.
— Pămîntul e al lor, continuă părintele Fotis. Să
se bucure de el! Deie Dumnezeu ca noi să avem par-
tea noastră în cer!
Şi după acestea, nu mai scoase nici o vorbă.
Credincioşii întinseră pe jos, în jurul bisericuţei,
cuverturile lor bălţate, îşi desfăcură traistele ticsite cu
merinde şi fălcile începură să lucreze. Ploştile erau
duse la gură, vinul gîlgîia, gîlgîiau şi gîtlejurile, şi în
curînd singurătatea austeră a proroculuî se umplu de
57

strigăte ascuţite, de rîsete şi de zarva oamenilor bine


dispuşi.
Cîteva opaiţe se aprinseră printre pietre, luminînd
chipuri de femei înflăcărate, piepturi de fete tinere,
mustăţi negre, răsucite. Agăţat de peretele bisericii,
un opaiţ mare, cu trei flăcări, lumina obrajii puhavi
şi guşa în trei straturi a boierului Patriarheas, iar ală-
turi de el, o barbă albă în formă de furcă şi nişte dinţi
tăioşi, care mestecau de zor. Cei doi starosti ai satului
se aşezaseră unul lîngă altul: din cînd în cînd, la ra-
zele opaiţului se zăreau mîinile slabe şi îndemînatice
ale lui Mariori, care tăiau friptura în bucăţi şi o ser-
veau celor două perechi de fălci bătrîne, neobosite.
Apoi, unul cîte unul, opaiţele se stinseră; umbrele
se strecurau de-a buşilea prin jurul stîncilor sfinte şi
în curînd nu se mai vedea nimic; se auzeau doar rî-
sete şi chicotiri. Peste puţin, se lăsă o tăcere încărcată
de înfiorări. Oamenii se întâlneau pe furiş, printre
pietre, ca scorpiile, sărbătorind în felul lor pe prorocul
înconjurat de flăcări.
Se revărsă de ziuă; soarele apăru pe cer într-un car
de foc, întocmai ca prorocul cu acelaşi nume *. Oa-
menii săriră în picioare, îşi întinseră mădularele, căs-
cară, tuşiră, îşi frecară ochii, băură cafele să se tre-
zească. Micul clopot cu timbru de argint răsună din
nou, într-un ritm vesel şi zglobiu; dangătele lui pline
de prospeţime se rostogoleau pe plaiurile muntelui ca
apa unui izvor şi se răspîndeau pînă departe, de-a
lungul cîmpiei.
Sprijinit în caţa lui, Manolios se ivi între două stînci
senin şi voios. Îşi roti privirea de jur-împrejur şi-şi
descoperi prietenii căţăraţi pe o stîncă, scrutînd ne-
liniştiţi zarea în direcţia muntelui său. Bucurîndu-se
1 In limba gteacă Helios, soare şi Die (n.t.).
58

că-i vede, păşi peste cîteva trupuri care dormeau încă,


se apropie de ei, pe la spate, şi-şi puse mîinile pe
umerii lor. Cei trei prieteni se întoarseră, îl văzură şi
scoaseră un chiot de bucurie.
―. Toată noaptea te-am aşteptat, zise Ianacos. De
ce n-ai venit? Ne spuseseşi că...
— Totul e gata? i-o tăie Manolios.
—? Gata? Ce? Pentru ce? întrebară ceilalţi ne-
dumeriţi.
— Vi-s sufletele gata să se înalţe? făcu Manolios
drept răspuns, rîzînd. Spinările vi-s gata să fie bătute?
Gurile vi-s gata să strige?
— Ţi-ai pus oare ceva în gînd? întrebă Ianacos,
apucînd braţul prietenului său. Ştii doar, la viaţă şi
la moarte, sîntem alături cu tine!
— Eu nu mi-am pus nimic în gînd, răspunse Ma-
nolios. Dar poate să-şi fi pus Dumnezeu; trebuie să
fim gata.
Şi privi în jurul lui.
—? îmi place acest vîrf de munte, spuse el şi acest
proroc care şi-a ales focul drept bidiviu, şi care cu o
lovitură de pinten s-a desprins de pămînt... Îmi plac
şi sătenii, aşa cum sînt astăzi, curaţi, gătiţi şi cu ochii
strălucitori; sînt gata să ia foc repede şi să-şi pună
pumnii la treabă. Sînteţi gata?
Dar din fundul bisericii se auzi glasul răsunător al
părintelui Grigoris; începea slujba. Cei patru prie-
teni tăcură.
In micul schit intrară atîţia credincioşi cîţi încă-
peau; ceilalţi rămaseră afară, în picioare, căţăraţi pe
dîmburi şi pe stînci. Pe uşa şi pe ferestruica altarului
începură să se reverse melodiile dulci, patetice, ca un
ecou îndepărtat al rugilor strămoşeşti de altădată.
După ce slujba se sfîrşi, credincioşii ieşiră din nou
afară. Învăţătorul, puţin palid, puţin răguşit, se urcă
pe o stîncă şi se porni să vorbească, făcînd elogiul pro-
59

?ii
rocuiui. Apoi, pe neaşteptate, cam stîngaci, dar plir)
de avînt, sări la elogiul gintei greceşti, făcu repede o
legătură între prorocul Ilie şi zeul Apollo, apoi îl puse
în legătură cu lumina şi, în cele din urmă, cu spiritul
nemuritor al elenilor, care au luptat şi au învins bezna
barbarilor. După aceea se întoarse — cu multă pre-
cauţie — la Turcia, bolborosi şi aici ceva, pe urmă,
deodată, scăpînd hăţurile de la caii oratoriei, se
aprinse şi începu să intoneze, colac peste pupăză, im-
nul naţional.
Toată lumea încremeni. Dar glasul lui răscoli sîn-
gele pelerinilor, şi toţi deodată, înflăcăraţi, se pome-
niră cîntînd în cor, cu emoţie şi cu un suveran dispreţ
faţă de notele false:
Libertate, te cunosc după al spadei crunt tăiş...
Prorocul Ilie fusese transformat subit într-un haiduc,
într-un poteraş de munte, încălţat cu ţaruhi1 şi înar-
mat cu flintă şi cartuşieră.
Manolios se plecă spre cei trei prieteni ai lui.'
— Sînteţi gata? îi întrebă el din nou.
•—? Sîntem i răspunseră toţi trei deodată. Cu Dum-
nezeu înainte! După tine, Manolios!
Nu ştiau prea bine cam ce voia să spună Mano-
lios şi de ce-i tot întreabă dacă sînt gata, dar în piep-
turile lor simţeau că sufletele le erau treze, erau gata.
învăţătorul îşi terminase, în sfîrşit, discursul şi co-
borî de pe stînca, clocotind încă. Ochii bătrînului Pa-
triarheas se umplură de lacrimi; popa Grigoris ridică
mîna să-şi binecuvînteze turma: oile sale îşi făcuseră
datoria faţă de Dumnezeu, acum puteau să se pună
pe mmcare şi pe băutură.
în acel moment, Manolios înainta, se înclină, sărută
mîna părintelui Grigoris şi-i ceru voie să vorbească.
1 Opinci de culoare roşie, eu un canal" în vîrf, pe care le
poartă ţăranii munteni din Grecia şi fac parte din costumul
naţional (n.t.),
60

r
îndată ce-l văzură pe Manolios, sătenii se tulbu-
rară; astăzi aveau suflete de sărbătoare. Amintindu-şi
că tânărul acesta bălai luase hotărîrea să-şi dea viaţa
pentru a scăpa populaţia satului, o larmă voioasă ţîşni
din mulţimea de guri care-i urau bun venit.
Popa Grigoris încreţi din sprîncene şi se aplecă spre
Manolios.
― Ce-o să le spui? îl întrebă el. Eşti tu în stare
să vorbeşti? Şi despre ce?
— Despre Hristos, răspunse Manolios.
— Despre Hristos? făcu popa uimit. Dar asta e
treaba mea I
—. Hristos mi-a poruncit să vorbesc, stărui Ma-
nolios.
— Nu te-a povăţuit şi cam ce să spui? ripostă
popa pe un ton sarcastic.
— Nu, dar o să mă povăţuiască de înadtă ce-o să
deschid gura.
Mihelis făcu un pas înainte.
— Părinte, spuse el, Manolios vrea să le vorbească
sătenilor; noi, toţi de aici, te rugăm să-i dai voie.
Cînd satul întreg era în primejdie, Manolios n-a pre-
getat să-şi jertfească viaţa ca să scăpăm noi; aşa că
are dreptul să vorbească.
— Dă-i voie, părinte Grigoris, adăugă bătrînul Pa-
triarheas. E un băiat cumsecade.
— O să vorbească de lucruri pe care nu le cu-
noaşte, se împotrivi preotul.
-— Nu face nimic, sări atunci Ianacos. Sfinţia ta le
cunoaşte şi o să-l lumineze.
— Să vorbească! Să vorbească! strigă Costantis.
Sătenii prinseră curaj; sări şi Dimitros, măcelarul;
Antonis, bărbierul, şi moş Hristofis începură să bată
din palme şi să strige:
— Să vorbească! Să vorbească!
Popa Grigoris dădu din umeri enervat.
61

— Bine, bine, mormăi el. Să înceteze zarva!


Şi îşi puse, în silă, mîna pe capul lui Manolios.
— Dumnezeu să te lumineze! îngînă el. Vorbeşte!
Apoi îşi încrucişa braţele la piept, pregătindu-se să
asculte.
Manolios făcu un pas înainte, se opri în mijlocul
mulţimii; Ianacos şi Costantis rostogoliră o piatra
mare pînă la picioarele lui, iar el se urcă pe ea. Săte-
nii, bărbaţi şi femei, se stvînseră cerc în jurul lui. Se
apropie şi părintele Fotis, urmat de turma sa; înclină
uşor capul, salutîndu-l pe popa Grigoris, dar acesta
se făcu că nu-l vede.
Manolios se întoarse cu faţa spre răsărit, se închină,
apoi începu să vorbească:
— Fraţilor, vreau să vă vorbesc despre Hristos. Vă
rog să fiţi îngăduitori: sînt fără învăţătură şi nu mă
pricep să potrivesc vorbele. Dar alaltăieri, pe cînd
şedeam în faţa stînei mele, la asfinţitul soarelui, Hris-
tos a venit şi s-a aşezat alături de mine, pe laviţă, li-
niştit, domol, aşa cum ar fi făcut un vecin de-al meu.
Avea în mînă un sac gol; a oftat şi a lăsat sacul să
cadă la pămînt. Picioarele îi erau pline de colb, iar
cele cinci răni pe care i le făcuseră cuiele i se des-
chiseseră şi din ele curgeau şiroaie de sînge. „Mă iu-
beşti?" m-a întrebat el cu un glas trist. „Doamne,
Isuse, i-am răspuns eu, porunceşte-mi să mor pentru
tine şi voi face precum doreşti." El a dat din cap, a
zîmbit, dar nu mi-a spus nimic. Cîtva timp am rămas
amîndoi aşa, unul lîngă altul; eu eram sfios şi nu în-
drăzneam să spun nimic. Dar după puţin, mi-am luat
inima în dinţi şi l-am întrebat: „Eşti obosit, Ravi?
Picioarele îţi sînt pline de colb şi de sînge; de unde
Vii?" „Colind satele, mi-a răspuns Hristos. Am trecut
şi prin Licovrisi; copiii mei flămînzesc; am luat cu
mine acest sac, să pun obolurile în el. Dar uite, mă
întorc, şi sacul e gol. Sînt obosit..." Şi a tăcut din nou.

^Hoi priveam soarele, care asfinţea. Şi deodată


Hristos a început cu glasul plin de mustrare: „Zici că
mă iubeşti, şi stai aici, liniştit, tihnit, cu braţele în-
crucişate? Mănînci, bei, te bucuri cînd citeşti cu-
vintele pe care le-am rostit eu, plîngi cu lacrimi cînd
îţi aminteşti că am fost răstignit, dar pe urmă te duci
să te culci în aşternutul tău şi dormi adînc. Nu ţi-e
ruşine? Aşa mă iubeşti? Asta numeşti tu iubire?
Seoală-n picioare!" M-am ridicat dintr-o săritură şi
m-anî aruncat la picioarele lui, strigînd: „Doamne,
iartă-mă! lartă-mă! Porunceşte-mi şi am să te ascult."
„Ia-ţi caţa şi du-te de întîlneşte oamenii, mi-a spus
Hristos. Nu-ţi fie teamă, vorbeşte-le!". Atunci eu
i-am răspuns: „Ce să le spun, Doamne? Sînt un om
neînvăţat, sărac şi sfios; cînd văd mai mulţi oameni
adunaţi laolaltă mă cuprinde frica şi fug. Şi tu acum
mă trimiţi să le vorbesc; ce să le spun?" „Du-te şi
spune-le că mi-e foame, că bat la porţile lor, că întind
mîiia şi 3e strig: Fie-vă milă, creştini!"
Popa Grigoris începu să-şi piardă răbdarea şi să se
agite neliniştit. Bătrînul Patriarheas căscă lung şi
privi cu coada ochiului în jurul lui, să vadă clacă n-ai"
putea s-o şteargă pe furiş; i se făcuse foame. Moş
Ladas se apropie de popă.
— Treaba asta o să sfîrşească rău, murmură el.
Spune-i să facă.
Dar sătenii ascultau cu gurile căscate; începură
să-şi simtă sufletele dezmorţindu-se şi încet-încet fură
cuprinşi de un fel de teamă ciudată. Li se părea că-!
văd îndeaievea pe Hristos, în carne şi oase, umblînd
desculţ, bătînd la porţile lor, cerînd de pomană, iar ei
îi strigau dinăuntru: „Să te miluiască Dumnezeu!"
şi-l alungau... Oare n-a trecut aşa, chiar alaltăieri.
părintele Fotis, desculţ, cu un sac gol pe umeri prin
satul lor. şi ei l-au gonit?

Manolios răsuflă o clipă; pe frunte îi străluceau


broboane mari de sudoare. Îşi roti ochii asupra mul-
ţimii şi privi stăruitor pe fiecare sătean în parte.
Chipul lui exprima atîta tristeţe, atîta amărăciune şi
totodată atîta nobleţe, încît cei de faţă rămaseră în-
mărmuriţi. O bătrînă îşi făcu cruce şi şopti la urechea
vecinei sale:
— Doamne, iartă-mă! Ãsta să fie Manolios, cio-
banul boierului Patriarheas, nepotul babei Madale-
nia? Sau — iartă-mă, Doamne! — e chiar Hristos,
în came şi oase, care a coborît din nou pe pămînt pen-
tru păcatele noastre? Tu ce zici, fetico?
— Taci, lele Persefono 1 Taci, că se pregăteşte
sa vorbească iar,
Manolios întinse braţele spre mulţime.
— Fraţilor şi surorilor, bărbaţi şi femei din Li-
covrisi, strigă el. N-am venit aici pentru că aşa am
vrut eu. Cum aş fi cutezat să vorbesc şi să dau sfa-
turi — tocmai un sărăntoc ca mine — bogaţilor,
fruntaşilor şi celor mai în vîrstă decît mine? Nu, n-am
venit pentru că aşa am vrut eu. Hristos m-a trimis I
Vorbele pe care mi-a poruncit el să vi le spun, alea vi
le spun: „Mi-e foame! strigă Hristos. Fie-vă milă,
creştini!" Cine miruieşte un sărac, îl împrumută pe
Dumnezeu. Acum cîteva zile, unul dintre sătenii
noştri s-a dus la fugarii de pe Sarachina, care n-au
ce să mănînce, n-au cu ce să se îmbrace şi n-au
unde să doarmă; şi-a cărat acolo tot avutul lui şi
le-a strigat năpăstuiţilor: „Veniţi, fraţilor, luaţi, îm-
părţiţi-vă tot ce am; nu vă cer bani în schimb, dar
nici de pomană nu vă dau; vă împrumut doar, şi
Dumne-zeu o să-mi plătească totul pe lumea cealaltă 1"
Moş Ladas nu se mai putu stăpîni; se înăbuşea,
De cîtva timp, îi tot făcea semne părintelui Grigoris
să-i astupe gura, dar în zadar; atunci se hotărî să
intervină personal.

― Care va să zică, mătăluţă spui să împărţim tot


ce-am agonisit în mod cinstit, cu sudoarea frunţii
noastre, şi să facem poliţe ca să fim plătiţi pe lumea
cealaltă, ha? Halal de-aşa creier, n-am ce zice I As-
cultă-mă pe mine, băiatule, mi se pare că n-ai înţeles
bine ce ţi-a spus Hristos, dacă nu te superi. Eu, unul,
nu dau vrabia din mînă nici pe o mie de pe gard.
Asta-i!
― Lasă-l, moş Ladas, lasă-l să vorbească, strigă
Ianacos. N-ai auzit cine l-a trimis? Prin gura lui vor-
beşte Hristos.
— Tocmai tu te-ai găsit să deschizi pliscul, Iana-
cos? i-o întoarse furios moşneagul. Ai puţintică răb-
dare, c-o să ne socotim noi!
învăţătorul sări să-i împace:
— Bune şi sfinte sînt spusele tale, Manolios, numai
că ele nu se pot împlini; tu clădeşti pe nori. Noi nu
sînteiii zei, sîntem oameni; aşa că trebuie să luăm
măsura omenească şi pe ea să ne sprijinim!
— Păi aşa şi fac, domnule învăţător, răspunse Ma-
nolios. Cu ea măsor. Cîţi dintre dumneavoastră, cei
care aţi venit astăzi la hram, sînteţi creştini? Creştini
sînt numai aceia care cred în lumea cealaltă. Ce vrea
să zică: cred în lumea cealaltă? Asta vrea să zică că
toate faptele noastre de aici, de pe pămînt, au să fie
cîntărite pe cealaltă lume — cele fele au să fie pe-
depsite, cele bune, răsplătite. Cine o să miluiască pe
fraţii lui aici, în viaţa asta trecătoare, o să fie răs-
plătit cu viaţa cea veşnică. Aşa că, moş Ladas, mai
bine o mie de vrăbii pe gard, decît una în mînă.
-— Apăi, ai minte cit un cocoş, ce să zic! bombăni
bătrînul zgîrie-brînză şi rînji cu răutate.
— Atunci, ce-i de făcut? strigară cîţiva săteni cu
teamă de Dumnezeu. Ce ţi-a poruncit Hristos?
Spune limpede, să înţelegem şi noi, să vedem dacă
se poate.
5 — Hristos răstignit a doua oară — voi. II 63

— Să nu ne spui să împărţim totul I strigă un moş-


neag care se ţinea încă destul de bine. Asta nu se
poate 1 Să fim înţeleşi!
— Secerişul s-a terminat, răspunse Manolios. Slavă
Domnului, anul a fost bun. Peste puţin se termină şi
culesul viilor, apoi al măslinelor. Ascultaţi glasul lui
Hristos, care-mi sfîşie inima: „Hei, oameni buni din
Licovrisi, la porţile voastre au venit nişte fraţi de-ai
voştri, prigoniţi; iarna se apropie; au să moară de
foame, de frig şi de obidă..." Dumnezeu îşi va deschide
catastifele, va căuta la lîcovrisioţi şi va scrie în dreptul
numelui fiecăruia data, ce avere are şi cît a dat săraci-
lor. BunăoaTă, el va serie: Anastasios Ladas, fiul lui
Mihail, în cutare zi a lunii avea atât, a dat atît; o să fie
răsplătit cu atîta dobîndă la Judecata de apoi.
Moş Ladas rînji din nou sarcastic.
?— Paşte, murgule, iarbă verde...
— Aşadar, continuă Manolios, poftim, domnule în-
văţător, iată măsura omenească de care vorbeai: fie-
care gospodar, după fiecare recoltă, să ia a zecea parte
şi so împrumute, aşa cum am spus, lui Dumnezeu.
Să-i ajutăm pe fraţii noştri de pe Sarachina un an, doi
ani, pînă o să iasă din greu. Şi încă ceva: avem atîtea
ogoare înţelenite, pline de pir, lăsate-n paragină, pe
care nu dovedim să le muncim; nu-i păcat de Dum-
nezeu să le lăsăm aşa? Să le dăm lor să le are, să le
semene, să le muncească pe din două; va cîştiga şi
satul şi vor avea ce să mănînce şi cei care suferă de
foame. Vai de lieovrisiotul care mănîncă pe săturate
şi nu se gîndeşte la copiii de pe Sarachina! Fiecare
suflet pe care-l lăsăm să moară de foame la poarta
noastră se agaţă de gîtul nostru şi ne trage cu toata
greutatea în cazanul cu smoală din iad. Cîţi oameni
stntem aici» în Licovrisi? Două mii? Pentru fiecare

suflet care moare de foame pe Sarachina vor fi două


mii de schelete, cîte unul de fiecare din noi, care ni
se vor agăţa de gît. Cu asemenea salbe la gît, o să
fim mîndri cînd ne-om înfăţişa înaintea lui Dumne-
zeu, ce ziceţi?
Sătenii simţiră că li se zbîrleşte părul în cap. Cîţiva
duseră fără să vrea mîna la gît şi se pipăiră. Cei cu
mai multă închipuire parcă şi vedeau cu ochii lor, în
cer, două mii de licovrisioţi înaintînd în şir, unul
după altul, la Judecata de apoi; la. gîtul fiecăruia
atîrnau, ca nişte mătănii, zece, cincisprezece, două-
zeci de schelete; iar îngerii care îi mînau din urmă
îşi astupau nările de mirosul urît ce-l răspîndeau.
Antonis, bărbierul, care nu avea decît cîteva palme
de vie şi de ogor, strigă:
— Mă învoiesc! Ia şi tu, Manolios, un catastif şi
scrie: Eu, Antonis Ianidis, fiul lui Trasivuios, bărbie-
rul din Licovrisi, făgăduiesc să dau a zecea parte din
recoltă fraţilor noştri de pe Sarachina. Îl împrumut
pe Dumnezeu; scrie, Manolios, că o să scrie şi Dum-
nezeu; am încredere!
Cîteva mîini se ridicară în sus; se auziră şi alte
voci:
— Şi eu! Şi eu! Scrie, Manolios!
Mulţi ochi se umplură de lacrimi; în alţii se citea
nelinişte şi groază; alţii îl pironeau pe Manolios cu
ură. Bătrînul Patriarheas izbutise s-o şteargă hoţeşte
şi se pitise după o stîncă, unde desfăcu traista cu
merinde şi întinse pe nişte frunze de lămîi friptura de
purcel de lapte ce-i mai rămăsese de la masa de cu
seară.
— Şi-a făcut-o singur, nătîngul de Manolios, mur-
mură el molfăind. Au să-l ia la goană cu pătlăgele
stricate I
în acelaşi timp, părintele Grigoris ridică furios
mîna în sus; sprîncenele i se înălţau şi se lăsau în-
S* 67

cruntate; da<;ă le-ai fi atins cu vîrful degetului, ar


scos scîntei.
— Hei, săteni, strigă el, nu vă lăsaţi amăgiţi de
vorbele acestui uzurpator! Fiţi cu băgare de seamă!
Lumea are patru temelii de căpetenie: mai întîi cre-
dinţa, apoi patria, apoi onoarea, şi a patra mare te-
melie — averea. De aceasta din urmă să nu vă atin-
geţi! Dumnezeu împarte bogăţiile după legi tainice,
cunoscute numai de el. Una-i dreptatea lui Dumne-
zeu, alta a oamenilor. Dumnezeu a lăsat oameni bo-
gaţi şi Oameni săraci; vai de acela care încearcă să
răstoarne lînduiala şi aşezările din veac; el calcă
vrerea lui Dumnezeu! Hei, Manolios, rău am făcut
că ţi-am îngăduit să vorbeşti; dă-te jos de-acolo!
Du-te de-ţi paşte oile tale; aceea e sarcina pe care
ţi-a dat-o Dumnezeu; rămîi la treaba ta, nu te băga
unde nu-ţi fierbe oala. Şi tot ce ne-ai îndrugat aici
este împotriva vrerii lui Dumnezeu. El singur este
stăpînul şi tot ce se face-n lume se face aşa după cum
vrea el.
Popa Grigoris luă avînt; se întoarse către părintele
Fotis, care stătuse tot timpul nemişcat, cu capul ple-
cat, numai ochi şi urechi.
— Ascultă, părinte Fotis, strigă el, în satul nostru
totul mergea bine pînă mai deunăzi; domneau ordi-
nea şi buna înţelegere. Dar într-o zi ne-ai căzut pe
cap dumneata cu oamenii dumitale, şi din ziua aceea
nu mai avem linişte 1 Plînsetele, zarva şi furturile se
ţin lanţ; apoi, cei săraci încep să ridice capul, iar ce-
lor bogaţi nu le mai tihneşte somnul! Dar, bagă de
seamă! Aga o să se întoarcă iar acasă şi sfatul de
bătrîni o să-i ceară să vă izgonească, spre a ne regăsi
liniştea. Duceţi-vă în altă parte; vă dorim tot binele,
dar nu vrem să vă mai vedem în ochi! Am zis!
Preotul Fotis înălţă capul.
c fi |
68

― Părinte, spuse el cu o voce blajină, ai dreptate:


tot ce se face-n lume se face aşa după cum vrea
Dumnezeu. Manobos a vorbit, a spus ce avea pe
inima lui, pentru că Dumnezeu a vrut aşa. Cîteva su-
flete din Licovrisi s-au înduioşat auzind de durerea
noastră, cîţiva ochi s-au umplut de lacrimi, cîteva chi-
lere s-au deschis, pentru că Dumnezeu a vrut aşa. Iar
dacă noi am venit să aducem tulburarea în satul vos-
? tru liniştit, aşa cum zice sfinţia-ta, şi asta este tot vre-
rea lui Dumnezeu. Căci, dacă apa stă prea mult timp
liniştită, se face mocirlă; tot astfel şi sufletul omului:
dacă stă prea mult timp liniştit, se face mocirlă. Deie
Domnul ca noi să fim vîntui care stîrneşte furtuna şi
reînsufleţeşte apele!
Apoi se întoarse către licovrisioţi.
— Fraţilor, am fost şi noi odată oameni cu stare,
gospodari % acum am ajuns nişte cerşetori. Eu însumi
am colindat prin satele de primprejur, am bătut pe
rînd la toate porţile, dar m-am înapoiat la oamenii
mei cu mîinile goale. Nu-mi pasă de mine, pot să
mor chiar mîine; nu-mi pasă de bătrîni, ei şi-au trăit
traiul, pot să moara. Dar mi-e milă de copii; în fie-
care zi moare cîte unul de foame; iar cei care mai
trăiesc încă, nu se mai pot ţine pe picioare. Ce le lip-
seşte oare? O bucată de pîine uscată, o picătură de
untdelemn, o zdreanţă să se îmbrace. Dacă ar avea
aceste lucruri de nimic, pe care dumneavoastră le az-
vîrliţi la cîini şi la gunoi, n-ar mai muri. Pentru copiii
ăştia cerşesc; pentru ei întind mîna şi strig: Fie-vă
milă, creştini!
Părintele Fotis îşi lăsă din nou capul în jos şi tăcu.
Faţa i se topise ca ceara, ochii i se făcuseră mari;
mîinile încrucişate pe piept îi străluceau; prin pielea
străvezie i se vedeau oasele.
69

Din toate părţile izbucniră deodată hohote de


pîîns. Mariori suspina, acoperindu-şi faţa cu mina. O
femeie măritată de curînd îşi scoase salba de galbeni
de la gît şi o ascunse, ruşinată, ca şi cînd o avea de
furat. In pieptul plin de osîndă al lui chir Dimitros,
măcelarul, se trezi evlavia fostului călugăr cu teamă
de Dumnezeu şi strigă;
— Pentru duminica ce vine aveam de gînd să tai
un viţeluş gras, să-l Vînd oamenilor din sat; acum o
să-l tai şi-o să mă duc să-l împart celor de pe Sara-
cliina. Pentru că mi-e ruşine să văd că noi mîncăm,
în timp ce fraţii noştri rabdă de foame.
Antonis, bărbierul, se entuziasma:
— O să mă duc şi eu sîmbătă seara pe Sarachina
şî-o să-i rad pe toţi pe gratis; am să le scot şi dinţii
stricaţi, tot pe gratis!
învăţătorul, molipsit şi eL nu se mai temu de fra-
tele său, popa, şi strigă:
— Am şi eu cîteva abecedare, cîteva cărţi de citit
pentru copii, nişte tăbliţe, maî TOtîlte condeie şi o hartă
a Greciei mari, cu toate provinciile de dincolo de hota-
rele patriei-rnume. Am să te donez obştii de pe Sa-
raehina,
— Să te ia -dracn! bombăni?moş Ladas şi scuipă
indignat.
Popa Grlgorâ se întoarse şi-l sfredeli cu privirea pe
fratele său, dar nu «puse aimie,
Manolios coborî de pe ^bolovanul de piatră, se apre^
pie de părintele Fotis şi-i sîtrută mîna,
— Părinte, spuse el cu voce tare, vezi, niciodată
nu trebuie să deznădăjduiefti Hristos trăieşte încă şi
umblă pe părnînt; cîteva inimi l-au văzut şi s-au des-
chis. Curaj l
Cei trei prieteni se apropiară de Manolios, urma^
cu sfială de chir Dknitros, măcelarul, şi de Ântoniss
bărbierul; alţi cîţiva săteni» după ce şovăiră puţin»
n

veniră şi ei lîngă ceilalţi. Învăţătorul, cu inima tremu-


xîndu-i în piept, dar cu un pas hotărît, făcu la fel.
Părintele Fotis se întoarse spre ei. Îi privi cu blîn-
deţe, îşi făcu cruce şi le spuse:
.― Să mergem, dragii mei fii! Avem şi noi bise-
ricuţa noastră, într-o peşteră unde se slujea în vremu-
rile de demult. Să mergem cu toţii acolo şi să-l slă-
vim pe Dumnezeu; astăzi e o zi mare, în care inima
omului a fremătat
Apoi se întoarse spre mulţimea de oameni, care în-
cepuseră să se împrăştie şi să-şi deschidă traistele,
scoţînd din ele bucăţi de carne friptă şi sticle de vin*
pregătindu-se să se ospăteze.
— Rămîneţi cu bine, licovrisio|i; poftă bună! Bla-
gosloveşte, părinte Grigoris!
— Vă blestem, nu vă blagoslovesc, răzvrătiţilor I
răcni popa-boier. Blestemat să fii dimpreună cu aceia
care te^ urmează, ticălosufe I
— Dumnezeu, răspunse cu cafea preotul cel zdren-
ţăros şi flămînd, Dumnezeu, care ştie să deosebească
grîul de neghină, are să judece; noi ne punem toată
încrederea în el!
Şi, rostind aceste cuvinte, arătă spre cer cu degetul
lui descărnat.

xn
Părintele Fotis şi cei patru prieteni şedeau în faţa
peşterii ce servea de lăcaş bisericesc, pe lespezile cio-
plite odinioară în scîncă de creştinii care, spre a scăpa
de prigoana dezlănţuită împotriva lor de duşmanii lui
Hristos, se refugiaseră în aceste grote din adîncul
muntelui. Se înnoptase; muntele mirosea a izmă şi
a cimbru; o umbră albastră şi străvezie învăluia pă-
mîntul. Nu se mai auzea decît fîlfîitul vreunei păsări
de noapte ce alerga după omizi, şoareci sau melci, ori
ţipătul vreunei alte vietăţi, rănită de dragoste. Astă-
seară parcă şi stelele coborîseră mai jos ca de obicei
şi atîrnau pe boltă, undeva, între cer şi pămînt.
Cei cinci prieteni rămaseră cîtva timp tăcuţi. Toată
ziua umblaseră din peşteră în peşteră, stînd de vorbă
cu fraţii lor prigoniţi şi minunîndu-se că oamenii au
putut să se rostuiască aici, în aceste găuri, ca nişte cîr-
tiţe. Părintele Fotis, neobosit, plin de iubire, povă-
ţuia şi mîngîia în dreapta şi în stînga; el îl chema pe
Hristos, îl ruga să coboare pe Sarachina şi în Lico-
vrisi, ca să vadă, să asemuiască şi să judece.
Acum, amărîţi şi morţi de oboseală, şedeau pe les-
pezile cioplite şi priveau în noarjte. Toţi erau cuprinşi
de o tulburare ciudată. Li se părea că fuseseră alun-
gaţi din lume şi că se refugiaseră aici, pe ascuns, în
72

faţa acestei peşteri, şi unelteau. Ce unelteau? Nici ei


înseşi nu ştiau. Ce puteau să facă aceste cinci suflete
simple? Ce erau în stare să răstoarne ele? Ce lume
nouă ar putea să zidească?... Şi totuşi, văzduhul era
plin de vibraţia celor cinci suflete, care zburau, şi se în-,
torceau de la unul la celelalte ca nişte săgeţi.
— Astă-seară e o noapte frumoasă, grăi în sfîrşit
Ianacos, căutînd să-şi ascundă tulburarea.
Ceilalţi tresăriră, ca şi cum tăcerea ar fi fost un vis
adînc, pe care zgomotul unei voci omeneşti, apărut
pe neaşteptate, l-ar fi speriat şi destrămat. Sufletele
se aciuară din nou, fiecare în pieptul în care sălăş-
luîa, şi cei cinci se închiseră iarăşi, fiecare în grani-
ţele fiinţei lui.
Costantis îşi luă inima în dinţi şi rupse tăcerea.
— Părinte, curînd se împlinesc patru luni de cînd
fruntaşii satului ne-au chemat şi ne-au spus ce are de
făcut fiecare dintre noi, atunci cînd o să reprezentăm
taina Patimilor în tinda bisericii. Pînă acum, alte ne-
cazuri ne-au abătut din cale şi am uitat de sarcina pe
care ne-am luat-o. Acum, însă, a sosit timpul să ne
pregătim... Dar cum? Ce trebuie să facem? Sfinţia-ta
poate că ştie şi-o să ne spună.
Părintele Fotis întîrzia să răspundă, ca şi cum gîn-
durile lui erau undeva, foarte departe, şi le trebuia
timp mult pînă să se întoarcă din nou aici. În cele din
urmă, se trezi lîngă prietenii lui, auzi întrebarea şi
zîmbi.
— Ce trebuie să faceţi? murmură el. Nimic altceva
decît ceea ce aţi făcut şi pînă acum. Nu se află o pre-
gătire mai bună, mai potrivită cu Patimile şi Răstig-
nirea.
— Dar ce-am făcut pînă acum? N-am făcut ni-
mic, părinte, îi răspunse Mihelis cu amărăciune.
— Ai uitat coşurile, Mihelis? zise preotul, strîn-
gînd cu duioşie mîna tînărului boier. Şi tu, Ianacos, ai
73

uitat că, chiar alaltăieri, te-ai dus la săraci şi le-ai


spus că le dai lor mărfurile tale, bucurîndu-te cînd îi
vedeai cum le împart?... Şi tu, Costantis, care îţi laşi
treburile şi te pui în fruntea luptei împotriva nedrep-
tăţii, tu omul simplu, care pînă mai ieri nu erai decît
un biet cafegiu, iar acum eşti gata să mori, în orice
clipă, pentru credinţa în Hristos?... Şi Manqlios, care
a luat asupra lui toate păcatele semenilor săi şi a fost
gata să-şi dea viaţa ca să mîntuiască satul?... Chiar
şi Panaiotaros, ce altceva face, nenorocitul de el, decît
să se pregătească pentru rolul greu, cumplit al lui
Iuda? Vă pregătiţi, fiii mei, vă pregătiţi fără să ştiţi s
asta-i calea cea mai bună.
Tăcură din nou toţi. Manolios oftă şi-şi aţinti ochii
la o stea mare, care rîdea şi dansa pe cer; ciobanul
cunoştea bine această stea şi-i era dragă; de cîte ori
nu-l înşelase ea, pe vremea cînd era tînăr păstor, fă-
cîndu-I să creadă că e luceafărul de ziuă şi să-şi scoată
oile la păscut cu noaptea-n cap? Steaua aceea era
Jupiter. „Pe bună dreptate i se spune Steaua înşelă-
toare", îşi zicea el astă-seară, privind astrul de sus ca
pe un vechi prieten şi tovarăş de joacă.
Costantis îşi înclină capul; o mare tristeţe puse
deodată stăpînire pe el; dintre toţi, numai el singur
nu făcuse nimic; rămăsese în urma celorlalţi; pînă şi
Iuda i-o luase înainte.
Cît despre Ianacos, el dădea din cap cu deznă-
dejde. „Nimic, nimic n-am făcut, se mustra în sinea
lui. A da bani, a-ţi dărui mărfurile, toate astea nu în-
seamnă nimic; a-l da pe Iusufachi, iată ce se cheamă
jertfă 1 Aici te vţeau, Ianacos! Să te văd, eşti în
Stare? Toate celelalte sînt fleacuri!"
In acest timp, gîndurile părintelui Fotis începură
să hoinărească iarăşi pe alte meleaguri; ele se pier-
deau în depărtare, cutreierau locuri şi privelişti cunos-
cute de mult, apoi se întorceau dirt nou la locul de

unde plecaseră, pe un munte pustiu care se numea


Sarachina. Şi era noapte, iar preotul zărea la lumina
slabă a stelelor patru chipuri dragi rezemate de
stîncă.
Vocea părintelui Fotis sparse tăcerea; vorbea li-
niştit, adînc, cu duioşie.
― Fiii mei, mi se pare cîteodată că sufletul omu-
lui e ca o floare de noapte; toată ziua stă închisă, şi
cînd se lasă noaptea, capătă curaj şi se deschide. De
aceea, astă-seară, aşa cum vă simt lîngă mine, în în-
tuneric, simt că mi se deschide şi mie sufletul. Odată,
pe muntele lui Manolios, vă făgăduisem — dacă vă
mai amintiţi — că am să vă înşir într-o zi povestea
vieţii mele, fiindcă, să vă spun drept, mi-e ruşine
cînd văd că vă aplecaţi să-mi sărutaţi mîna, fără să
ştiţi cine sînt şi ce mînă sărutaţi.
— Astă-seară şi sufletele noastre sînt deschise, pă-
rinte, spuse Manolios mişcat. Te ascultăm.
Părintele Fotis îşi începu povestirea cu un glas tără-
gănat, vorbind fără grabă, ca şi cum ar fi depănat un
basm.
— Undeva, la ţărmul Mării Marmara, în faţa Con-
stantinopoluîui, se află un sat mic, încîntător, plin de
grădini, care se numeşte Artachi. Acolo m-am născut
eu. Tatăl meu era popă; era un om aspru, zgîrcit îa
vorbă şi ursuz, ca pustnicii aceia pe care îi vedem
zugrăviţi pe pereţii bisericilor vechi. Tatăl meu era
popă, bunicul tot popă, şi voiau să mă facă şi pe mine
popă. Dar, în sinea mea, eu nu voiam; eu doream să
călătoresc, să fac negustorie, să-mi umplu cuferele cu
aur, să cumpăr puşti, să înarmez oameni şi să elibe-
rez satul Artachi de sub turci. Mă născusem» după
cum vedeţi, răzvrătit, şi capul mi-era plin de gînduri
mari, greu de înfăptuit.... Dar îmi era frică de tata„
singurul om de care mi-a fost frică toată viaţa mea.
Mă duceam regulat la şcoală şi eram cel mai bua
78

Clev, nu din tragere de inimă, ci de frică. Iar după ce


iun terminat şcoala de la Artachi, răposata maică-mea
*— o femeie sfîntă I — îmi şi pregăti cufărul; îmi
puse în el nişte cămăşi, o icoană care înfăţişa botezul
tui Hristos, nişte pesmeţi, cîţiva pumni de alune, sta-
fide şi smochine uscate presărate cu susan, şi m-au
trimis la Constantinopol, la Şcoala de teologie. Dar
de unde atîta răbdare, de unde atîta dragoste de
Dumnezeu, să mă înham la teologie? Eu eram un
răzvrătit; străbăteam în lung şi-n lat Constantinopo-
lul ca un îndrăcit; ochii mi se minunau de frumuse-
ţile lui, iar în cap aveam un singur gînd: cum să fie
eliberate de sub turci aceste pămînturi şi ape sfinte...
Şi iată că într-o bună zi izbucneşte războiul blestemat
din 971. M-am aprins şi eu. A sosit clipa, îmi spu-
neam, să-i gonim pe turci pînă la capătul lumii! Am
reuşit să mă îmbarc, fără forme, pe o corabie şi am
debarcat pe un ţărm grecesc; m-am echipat ca par-
tizan, am pus mîna pe o puşcă, m-am încins cu o car-
tuşieră, m-am încălţat cu ţaruhi şi am plecat la război
contra Turciei!
Părintele Fotis oftă; glasul îi deveni amar şi sar-
castic.
— Am pornit şapte hoţi de cai să cucerim un im-
periu! Blestemat fie statul, fiii mei; el o să ducă de
rîpă naţiunea!
Căzu o clipă pe gînduri. Dar numaidecît făcu un
gest eu mîna, ca şi cum ar fi împins la spatele lui
această ruşine naţională, şi continuă:
— Acum să venim la prostiile mele. Grecia e ne-
muritoare, ea poate să facă şi prostii, fiindcă are des-
tul timp înaintea ei să le îndrepte. Pe cînd eu, un biet
1 In 1897, guvernul grec, împins de o mişcare de opinie, dez-
lănţui un război contra Turciei, spre a recuceri provinciile gre-
ceşti care făceau parte din Imperiul otoman. Acest război, por-
nit cu uşurinţă, se termină prin înfrmgerea grecilor (n.t.).
76

vierme trecător... Să nu lungesc vorba, am să vă spun


pe scurt ce mi s-a întîmplat: într-o zi, rătăcind prin
Pireu, cu ţaruhii găuriţi, cu burta goală, umil şi sfrijit,
ca o ţiplă dezumflată, în căutarea vreunui caic care
să mă ducă înapoi la Artachi, numai ce văd că de-
barcă dintr-un caic nişte familii ovreieşti, gonite din
Voios. Eu, ca fecior de popă ce eram, nu puteam să
văd un ovrei fără să-mi amintesc că ei l-au răstignit
pe Hristos, şi gîndul acesta făcea să mi se urce sîn-
gele la cap. Totuşi, în ziua aceea am stat pe chei, să
fac haz privind la ovrei; aveau nişte nasuri mari,
coroiate, nişte bărbuţe roşcate şi rare, ochii umflaţi şi
acriţi, şi purtau nişte gherocuri lungi, verzui; strigau
toţi laolaltă, se împingeau şi se îmbrînceau, fiecare
luptîndu-se să debarce mai întîi. Cînd, deodată, ră-
sună un ţipăt sfîşietor; o ovreicuţă alunecase pe scară,
căzuse în mare şi se dusese la fund; nimeni nu sări
în apă s-o scape. Nu m-am putut stăpîni: e o fiinţă
omenească, mi-am zis, şi chiar dacă-i ovreică, are şi
ea un suflet! M-am aruncat în apă, aşa îmbrăcat cum
eram, am apucat-o de păr şi am tras-o pe chei. Fe-
meile se repeziră, o frecară să-şi revină în fire, iar eu
stăteam la soare să mi se usuce hainele şi o priveam
de departe: era roşcată, avea nasul ascuţit şi faţa ciu-
pită de vărsat. Dar cînd a deschis doi ochi mari,
verzi-albaştri, şi i-a îndreptat spre mine, şi cînd i-au
spus că eu eram acela căruia îi datora viaţa — m-am
cutremurat de parcă eu cădeam, la rînduî meu, îa«
tr-o mare verde-albastră şi mă înecam.
Glasul preotului se înăbuşi: scutură din cap.
— Lumea-i o rnare taină, reluă el după cîteva clipe.
Hotărîrile lui Dumnezeu i se par micului creier ome-
nesc atît de încîlcite, atît de curioase, izbăvirea şi piei-
rea vin pe căi atît de neaşteptate, încît nu putem
niciodată şti dacă cutare drum duce în iad sau duce
în rai. Eram încredinţat că am făcut o faptă bună j
77

scăpasem o viaţă omenească. Or, din clipa aceea, am


apucat de-a drepul pe drumul care duce în iad, Pînă
atunci nu mă atinsesem de nici o femeie; sînteţi mai
tineri ca mine şi mi-e ruşine să vorbesc în faţa voas-
tră despre păcatul cărnii. In două vorbe — am păcă-
tuit cu fata aceea tînără. Din ziua aceea, pentru mine
lumea s-a schimbat la gust: apa, vinul, pîinea, ziua,
noaptea au căpătat o dulceaţă nouă; am uitat şi de
Dumnezeu, am uitat şi de tată şi de mamă, am uitat
de orice virtute şi de orice nădejde. Unul din com-
patrioţii mei, văzînd decăderea în care mă aflam, îi
aduse la cunoştinţă tatălui meu; şi bătrînul nu ştia
multe: mi-a trimis următoarea misivă arsă în patru
colţuri1: „Dacă o să te spurci cu ovreica aia, te bles-
tem şi nu vreau să te mai văd în ochii mei!" Citeam
împreună cu ovreica mea această scrisoare şi ne pră-
pădeam de rîs. Şi într-o zi — v-am mai povestit asta
— ne duseserăm într-un sătuc, unde aveam nişte prie-
teni, să sărbătorim învierea. Ne aşezarăm cu toţii în-
tr-o livadă şi ne pregăteam să mîncăm şi să bem.
Cînd am luat cuţitul să tai bucăţi din miel, am strigat
în glumă: „De-aş avea acum în mînă un popă, l-aş
înjunghia". „Iată urmi în spatele tău!" mi-a strigat
cineva dintr-un grup vecin. M-am întors, am văzut
un popă, am tăbărît pe el şi l-am înjunghiat. De ce?
Pentru că ovreica era cu mine şi mi-a fost ruşine să
par laş în faţa ei. Am fost aruncat în închisoare.
Ovreica venea să mă vadă în fiecare zi; îmi spăla
rufele, îmi aducea mîncare şi ţigări, îmi mîngîia faţa
şi părul, printre gratii, şi plîngea. Plîngea, tînjea, se
topea văzînd cu ochii... Într-o zi nu veni, nici a doua
zi, nici a treia zi... Aunci am avut un vis: se făcea că
sfînta Fecioară, îmbrăcată în negru, venea spre mine
1 Scrisoarea arsă în patru colţuri e semn de mare supărare la
greci (n.t).
n

de departe, de la capătul zării; era mică de tot, dar


pe măsură ce se apropia, creştea, se făcea tot mai
mare; buzele ei se mişcau, murmurau ceva, însă era
încă prea departe şi nu auzeam ce spune; am ciulit
urechea, vocea se întărea, sfînta Fecioară creştea pu-
ţin cîte puţin, şi în cele din urmă se opri în faţa mea
şi atunci am auzit-o limpede spunîndu-mi: „O să
moară... O să moară... A murit! O să moară... O să
moară... A murit!" Am sărit în sus, înţelesesem to-
tul. Era o noapte întunecoasă şi ploua tare; m-am
strecurat în curte. Îmi pierdusem capul, nu mai ştiam
ce făceam, în mine se prăbuşise orice simţămînt des-
pre hotarele puterii omeneşti. Ceva îmi spunea că
dintr-un salt puteam să sar zidul închisorii şi să fug,
să trec prin faţa gardianului fără să mă vadă; iar
daeă o să mă vadă şi o să tragă, n-o să mă nimerească...
De durere şi d« dragoste, nu mai ştiam pe ce
lume mă aflam. De mai multe zile cercetasem toate
ungherele şi ochisem locul pe unde numai un nebun
sau un deznădăjduit ar fi putut să se caţere şi să sară
zidul. Am bîjbîit prin întuneric pînă am dat de zid,
in-am lipit de el, am început să mă agăţ de pietre şi
să mă caţăr ca o pisică. Dacă ar fi fost ziua, m-ar fi
cuprins groaza; dar, v-am spus, nu mai ştiam unde
îacepe şi unde se termină puterea omului; m-am po-
menit în vîrful zidului, am sărit jos, dincolo; ploua cu
găleata, nimeni nu m-a sirnţâ; am rupt-o la fugă. Se
crăpă de ziuă cînd am ajuns acasă la ovreică; am
bătut în poartă, dar cîne să audă pe asemenea potop?
Am sărit zidul, am străbătut curtea, am urcat seara
ca un hoţ; am deschis uşa camerei ei, am strigat-o cu
voce înceată... dar nici un răspuns! Atunci am aprins
hd chibrit; ovreica zăcea în pat, nemişcată, albă ca
pînza, cu gura strîinbată şi plină de spumă, ou ochii
deschişi, încremeniţi într-o privire îngrozitoare... Luaso

otravă chiar în noaptea aceea. Fiindcă nu mai putea


să îndure despărţirea, îşi pusese capăt zilelor...
Părintele Fotis se ridică, privi roată în jurul lui, ca
şi cum ar fi vrut să fugă. Apoi se aşeză din nou, isto-
vit, de parcă se întorcea de la capătul lumii, şi ră-
mase mult timp aşa, tăcut.
— Şi pe urmă, părinte? întrebară cei patru prie-
teni, cu răsuflarea tăiată.
— Asta-i tot, răspunse preotul.
— Ce-ai făcut după aceea? întrebă Manolios. Cum
ai găsit din nou drumul lui Dumnezeu?
— Sufletul omului e o taină! Dragostea mă în-
depărtase de Dumnezeu, durerea — binecuvîntată
fie ea! — m-a adus din nou la el. M-am dus la Sfîn-
tul Munte. La început, singurătatea mi-a făcut bine;
sufletul mi s-a mai liniştit puţin. Dar, încet-încet,
singurătatea mea începu să se umple iar de ovreice,
de strigăte vesele şi de plînsete. Nu mai puteam să
îndur; m-am spovedit stareţului, am primit bine-
cuvîntarea lui şi am plecat. Nu ştiam încotro mă duc.
Am ajuns într-un sătuc; acolo, o voce lăuntrică mi-a
poruncit să mă opresc. M-am oprit, m-am căsătorit,
am fost hirotonisit preot. Mi-am zis că necazurile o
să mă facă să uit; şi am avut parte de multe neca-
zuri. Au venit bolile, femeia mi-a murit, copiii mi-au
murit, am rămas iarăşi singur. Şi m-am pomenit stînd
în picioare, cu sufletul zdrobit, în faţa lui Dumnezeu.
Apoi au venit grecii, pe urmă turcii... Restul îl ştiţi.
Slavă lui Dumnezeu!
Cei patru prieteni se plecară şi sărutară mîna preo-
tului.
— Am ostenit, murmură părintele Fotis, oftînd
adînc... Mi-am retrăit întreaga viaţă; ce martiriu, ce
tristeţe 1 Ce otrăvitoare e mierea pămîntului! Dum-
nezeule, îmi spun uneori în gînd, ce iad ar fi această
80

viaţă dacă n-ar exista speranţa cea mare, împărăţii


cerurilor!
Se făcu din nou tăcere. Părintele Fotis se ridică în
picioare, privi spre răsărit şi se închină. Mijea de
ziuă.
Toată noaptea aceea, bătrînul Patriarheas, întins în
pat, pîndise să audă poarta deschizîndu-se şi paşii
feciorului său în curte... De cîte ori auzea paşi în
uliţă, sărea, se ducea la fereastră, dar nimeni I Aprin-
dea o ţigară, apoi încă una, pe urmă se lungea din
nou, cu toată greutatea lui, în pat. In zori îl cuprinse
somnul. Visă că un erete se repezi în ogradă şi răpi
cocoşul alb la care ţinea atît de mult şi pe care-l păs-
tra pentru prăsilă. Eretele îl înhăţase cu ghearele şi-l
ridica spre cer, iar cocoşul cînta, cînta bucuros, ca şi
cînd ar fi vestit că se face ziuă... Boierul tresări spe-
riat şi un fior rece îl străbătu prin şira spinării.
— Piei, drace! murmură el, şi-şi făcu cruce.
Bătu din palme şi o chemă pe Lenio. Fata veni,
somnoroasă, îmbrăcată doar pe jumătate, cu părul
vîlvoi, cu pleoapele zbătîndu-i-se peste ochii jucăuşi;
şi cum păşea apăsat, sînii îi săltau la piept, voind
parcă să iasă din cămaşa albă.
— A venit, fă, Mîhelis? Unde umblă toată noap-
tea? Unde a dormit?
— N-a venit, stăpîne. Am fost în odaia lui, am
deschis uşa, m-am uitat înăuntru, dar era goală. Patul
era nedesfăcut.
Şi după puţin, cu un zîmbet ce-i înflorea la colţul
gurii, adăugă:
— 'Văduva e moartă. Dumnezeu ştie pe unde şi-or
fi petrecînd acum noaptea flăcăii!
81

— Cînd o veni, să-i spui eă vreau să-l văd... Stai,


nu pleca! Unde-ai fost ieri, la hram? Că te-am pier-
dut din ochi.
Lenio se r.oşi, rînji, dar nu răspunse.
— Neruşinato! Nu te mai poţi stăpîni cîteva zile?
Âm hotărît ca poimîine, duminică, să se facă nunta,
să ne liniştim — tu să scapi de-o grijă, năbădăioaso,
iar Nicolios să intre la jug..; Auzi ce-ţi vorbesc? De
ce ţi se închid ochii; unde ţi-s gîndurile, descreierato,
spune?
Lenio rîse, legănîndu-se pe picioare, şăgalnică.
— La munte, răspunse ea.
Spusese adevărul; gîndurile îi erau la munte, sub
tufanul cel mare... Venise în goană de la Sarachina,
plină de năduşeală, cu faţa aprinsă; Nicolios, auzin-
du-i paşii, se întorsese spre ea, behăise ca un berbec,
"o înşfăease de ceafă şi, fără o vorbă, o trîntise numai-
decît la pămînt... Berbecul mare, Miţosul, se apropiase,
o mirosise şi, recunoscînd-o, behăise şi el întocmai ca
stăpînul lui şi se oprise alături de ei, lingîndu-şi botul,,.
Deodată, Lenio auzi glasul aspru al stăpînului ei şi
tresări.
— Te-a apucat strechea, juncano? Unde ţi-s gîn-
durile? N-auzi că-ţi vorbesc? Tot la munte te gîn-
deşti?
— La porunca dumitaîe, stăpîne, răspunse Lenio,
revenind de la munte. Iartă-mă, n-am auzit.
— Du-te de fă-mi o cafea groasă şi dulce; am
ameţeli, nu mă simt bine.,. Poate să fie şi de foame.,,
Lenio o zbughi pe uşă şi coborî în goană treptele,
tropăind cu saboţii ei grei.
Bătrîrral închise iar ochii; îşi aduse aminte de visuî
său... „Ce poate să însemne eretele acela? murmură
el. N\i înţeleg. Miluieşte, Doamne, şi ocroteşte-mi
casa V

Soarele se ridicase de-o suliţă pe cer; uliţele satu-


lui se umplură de strigătele ţăranilor, ale oilor, ale
măgarilor. Oameni şi animale porneau la treburile
lor, întîmpinînd cu însufleţire şi curaj ziua cea nouă.
Lenio aduse cafeaua groasă şi dulce; bătrînul bo-
ier se aşeză în faţa ferestrei şi sorbi cu înghiţituri mici
băutura magică ce-i limpezea mintea. Fuma o ţigară,
cu ochii aţintiţi spre poartă. Din cînd în cînd, îşi
răsucea mustaţa şi mugea înăbuşit.
De ieri seara nu se mai putea potoli. Muştruluiala
părintelui Grigoris îl scosese din sărite: „In timp ce
tu te ghiftuiai cu purcelul de lapte, îi spusese popa,
Manolios aţîţa sătenii, le spunea că Hristos porunceşte
să dăm fiecare dintre noi a zecea parte din bucate la
zdrenţăroşii de pe Sarachina. Iar cîţiva mai slabi de
înger l-au şi crezut; lotrul de popa Fotis, care face pe
schimnicul, s-a amestecat şi el; satul s-a împărţit în
două tabere, de o parte.răzvrătiţii, de alta oamenii
gospodari. Şi ceea ce-i mai rău e că feciorul tău, Mi-
helis, s-a înhăitat cu golănimea, ba încă cel dintîi I
Blestematul ăsta de Manolios, care pare smerenia întru-
pată, şi-a luat nasul la purtare. Face pe şeful şi l-a
atras de partea lui şi pe feciorul tău; iar pîrîitul ăla
de popă îi pune la cale, îndemnîndu-i la rele. Tare
mă tem că dacă Dumnezeu nu intervine la timp o să
avem cine ştie ce dandana." „Lasă că o să intervin
eu, îi răspunsese bătrînul Patriarheas. Dumnezeu nu
se sinchiseşte pentru atîta lucru; de unde să aibă şi el
atîta timp să se ocupe de toată lumea? Aici, în Lico-
vrisi, eu o să fac ordine! Mai întîi, o să-i iau din
scurt pe golanii din sat, apoi pe isteţul de fiu-meu,
şi pe urmă pe derbedeul ăla de Manolios, şarpele ve-
ninos!"
Afară se auzi poarta deschizîndu-se şi Mihelis intră
în curte, furişîndu-se ca un hoţ. Bătrînul sări, se aplecă
la fereastră şi strigă:
6*

— Bine ai venit, băiatul taichii! Ai dormit bine


azi-noapte? Nu-mi faci hatîrul să urci puţin pînă sus,
să te mai văd şi eu la faţă?
„Fii cu băgare de seamă, Mihelis, îşi zise tînărul
în gînd. E tatăl tău; fereşte-te, să nu-l superi!"
— Vin, tată, răspunse el.
Urcă scara de piatră şi-i dădu bineţe bătrînului.
Acesta nici nu se întoarse să-l privească; se străduia
să-şi păstreze mînia. Pînă mai adineauri era furios pe
feciorul său; dar acum, văzîndu-l că intră hoţeşte,
aşa cum intra şi el în tinereţea lui, în aceeaşi casă
părintească, atunci cînd se întorcea din crailîcurile lui,
şi privindu-l cum străbate curtea sprinten, apoi au-
zindu-l cum urcă treptele, două cîte două, bătrînul
simţi că i se înduplecă inima. „Aşa eram şi eu, gîndi
el 5 dar eu hoinăream noaptea pentru că mă ţineam de
berbantlîcuri, pe cînd el stă şi vorbeşte cu prietenii
lui numai de Dumnezeu. La urma-urmei, şi ăsta-i tot
un berbantlîc, e tînăr, o să-i treacă I..." Totuşi, conti-
nua să stea cu spatele la feciorul său şi se căznea să
se înfurie. Dar văzînd că furia întîrzia să vină, se
întoarse brusc, mîniat că nu izbutea să se supere, şi
răcni:
— Ce înseamnă asta, domnişorule? Ce-s toate po-
veştile astea? Nu mai ai nici un pic de ruşine? îţi
calci rangul? Uiţi al cui fecior şi nepot eşti?
Se bucură simţind că, pe măsură ce vorbea, furia
îi creştea. Strigă şi mai tare:
— De azi încolo să nu te prind eă-l mai vezi pe
Manoîios!
Mihelis nu se grăbea să răspundă; se sfătuia şi îşi
repeta în sinea lui: „E tatăl tău, fii răbdător! Tare nu
e acela care izbucneşte, ci acela care se stăpîneşte;
stăpîneşte-te!"
— De ce nu răspunzi? continuă bătrînul. Unde-ai
hoinărit toată noaptea? Pe Sarachina, hai? Cu zdren-
84

tărosul ăla de popă şi cu gugumanul de Manolios, ar-


catii! nostru? Halal tovărăşie! Brava! Unde ai ajuns,
cap sec!
― Tată, răspunse liniştit feciorul, nu batjocori nişte
oameni care sînt mai presus de noi...
De data asta, bătrînul boier se înfurie de-a bine-
lea; sări în sus:
—. Ce-ai spus? Mă, ţi-ai pierdut mintea de tot 1
Mai presus de noi? Cine? Un popă zdrenţăros şi go-
lanul din tîrla noastră?
— Acest popă zdrenţăros, cum îi spui dumneata, e
un sfînt; noi, boierii Patriarheas, nu merităm nici să-i
desfacem curelele de Ia încălţări.
Bătrînul aruncă ţigara; sîngele i se urcă la cap.
— Iar cît despre Manolios, continuă fără milă Mi-
helis, pe acelaşi ton liniştit, ştii foarte bine că atunci
cînd voi toţi — fruntaşi, popi, învăţători — stăteaţi
încovrigaţi în beci şi tremuraţi ca varga, gîndindu-vă
la un singur lucru, nu în ce fel să salvaţi satul, aşa
cum aveaţi datoria s-o faceţi, ci cum să vă salvaţi pie-
lea voastră — atunci Manolios, argatul, a ieşit şi a
spus: „Eu, eu l-am omorît pe turculeţ, spînzuraţi-mă!"
numai ca să salveze norodul. Aşadar, cine s-a purtat,
în acea clipă de mare primejdie, ca un adevărat con-
ducător al satului? Dumneata, boierul Patriarheas,
sau sfinţia-sa, părintele Grigoris? Aş! Nu 1 Mano-
lios î
Bătrînul căzu pe spate de-a lungul patului; îşi des-
făcu braţele, îşi deschise şi îşi închise gura de vreo
două ori ca să tragă aer; se înăbuşea.
Miheîis tăcu; îi era ruşine că uitase sfaturile pe
care şi le dăduse adineauri; fără să vrea, îl înfruntase
pe tatăl său. Se apropie de el, îi potrivi pernele la cap
şi-l întrebă:
— Vrei ceva, tată? Să-ţi facă Lenio o limonada?
85

— Eşti la fel ca maică-ta, murmură bătrînul pri-


vindu-şi feciorul, teşmenit. Da, eşti la fel ca maică-ta:
pe dinafară miere, dar pe dinăuntru numai venin.
Mihelis clipea din ochi. Între el şi tatăl său parcă
se lăsase ceva greu. In faţa kii apăru, pe negîndite, un
chip palid, slab şi chinuit, plin de nobleţe şi smere-
nie. „Mamă!", murmură fiul, privind umbra aceea
neaşteptată. Dar aerul se mişcă, lumina se tulbură şi
chipul cel sfînt dispăru.
— La ce te gîndeşti? întrebă bătrînul.
—• La mama, răspunse feciorul. Mama, pe care
mult ai mai chinuit-o, tată. ^
— Sînt bărbat, răspunse bătrînul cu ţîfnă* Chinu-
iesc muierile; aşa le place lor. Dar tu nu poţi să în-
ţelegi asta; tu ai încă pe buze laptele maică-ti.
— Să dea Dumnezeu ca niciodată să nu-mi piară
de pe buze laptele de care vorbeşti.
între ei apăru din nou, de data asta mînioasă, um-
bra mamei. Ea făcu un semn de aprobare către fe-
cior, îşi întinse mîna deasupra capului lui, ca şi cîrid
îi dădea binecuvîntarea, ca şi cînd îi spunea: „Sus
capul, băiatul meu; nu te teme de el, aşa cum m-am
temut eu; tot ce n-am îndrăznit să-i spun eu, spune-i
tu; răzbună-ţi mama, Mihelis; ai binecuvîntarea
mea!"
Acum, vrăjmăşia dintre ei ajunsese pînă la izvoare,
pătrunsese pînă la rădăcini. Feciorul se rezemă de fe-
reastră şi aşteptă. Bătrînul se sculă în picioare oftînd
Şi se apropie şi el de fereastră.
— Ascultă, rosti scurt.
—• Ascult, răspunse Miholis privindu-şi tatăl drept
în ochi
— Eu ain luat o hotărîre. Acum e rîndul tău să
iei una: sau eu, sau Manolîos; alege! Ori o rupi ou
Manoîios şi cu şleahta lui, ori pleci din casa mea!
—? Plec din casa dumitale, răspunse feciorul,

Bătrînul holbă ochii înspăimîntat.


—. Între mine şi el, îl alegi pe argat? zbieră Pa-
triarheas.
― Nu-l aleg pe Manolios, nu! Ce amestec are
Manolios în toată treaba asta? Hristos e acela pe
care-l aleg; aşa m-ai întrebat, fără să-ţi dai seama,
şi aşa îţi răspund.
Bătrînul tăcu, măsură odaia cu paşi mari, în sos
şi în jos, apoi se opri din nou în faţa feciorului său,
— Ce-ai cu mine? făcu el cu un glas jalnic.
— N-am nimic cu dumneata, dar mă sileşti să aleg}
şi am ales. Ce-s eu de vină?
Bătrînul căzu cu toată greutatea pe pat; îşi prinse
capul cu amîndouă mîinile; măruntaiele din el se via-
zoleau.
— Du-te! murmură după cîteva clipe. Du-te, să
nu te mai văd!
Feciorul întoarse faţa; îl văzu pe bătrîn ţinîndu-şi
capul în mîini şi i se făcu milă de el. Dar în sinea lui
un glas neînduplecat striga: „Du-te!" Se apropie de
tatăl său, îngenunche înaintea Iui şi spuse:
•— Tată, plec; vrei să-mi dai binecuvîntarea ta? •
— Nu, răspunse bătrînul. Nu vreau.
Mihelis se ridică, se îndreptă spre uşă; tatăl vru să
strige: „Copilul meu I", dar se temu sâ nu pară slab,
Feciorul deschise uşa, se mai întoarse o dată sprQ
tatăl lui şi, păşind pragul, zise 4
— Rămîi cu bine, tată 1 c
Ceva mai tîrziu, Lenio, nemaiauzînd strigăte sus,
se urcă în vîrful picioarelor, îşi Bpi urechea la gaura
broaştei, dar nu auzi decît un sforăit greu, amestecat
cu oftaturi, şi patul care scîrţîia.
— Babaîîcul a adormit după ce s-au certat şi acuna
visează urît, murmură ea. O să se scoale li amiază
şi-o să zbiere că-i e foame; mă duc să-i mai tai o

găină... Are o burtă, că nu dovedesc să-l satur nicio-


dată! Bagă, bagă în el, şi nu se mai umple; parcă-i
un hîrdău.
Coborî scara şi se duse la coteţ să aleagă o găina
bună de tăiat. Cocoşul alb stătea ţanţoş în picioare,
mîndru de creasta lui roşie şi guşa-i largă; în jurul
lui găinile ciuguleau şi ootcodăceau. Lenio aşteptă
puţin, dornică să vadă vreo găină cum se chirceşte,
lăsmd cocoşul să sară pe ea; apoi cocoşul se va da
jos, se va plimba fudul pe lîngă găină şi va scutura
din aripi, cîntînd şi umflîndu-se în pene. De ani de
zile, aceasta era una din plăcerile ei; privea ou ne-
saţ, se roşea pînă în vîrful urechilor şi începea să i
se pară că se chirceşte şi ea, sub apăsarea unei greu-
tăţi foarte dulci, ca a unui bărbat. Dar care bărbat?
La început, pe cînd era încă prea tînără, el nu avea
un chip lămurit; apoi luase, pentru cîtva timp, chipul
lui Manolios; după aceea, chipul lui Nicolios; şi,
de câteva săptăniîni, acel chip nu se mai schimbase.
Lenio alese din ochi o găină bătrînă, pestriţă; dar
în clipa cînd întinse mîna s-o prindă, pestriţa se
chirci şi cocoşul sări pe ea cu aripile desfăcute. Le-
nio îşi umezi buzele uscate şi privi aţîţată. După ce
dragostea se termină, trecînd repede ca fulgerul, fe-
tei i se făcu milă de găină şi alese alta.
La amiază puse masa, drese supa cu un ou şi-l
aşteptă pe stăpîn să coboare. Dar astăzi întîrzia.
— Hîrdăul nu s-a sculat încă, murmură Lenio. As
avea haz s-o fi mierlit?!
La gîndul acesta se nelinişti.
— Doamne, mai ţine-] măcar pînă duminică seara,
pînă luni dimineaţa; altfel, .cînd o să facem nunta?
Nu mai pot să aştept.
Se urcă din nou sus, deschise încet uşa şi privi
înăuntru: boierul stătea întins pe pat, cu ochii des-

ichişi, pironiţi în tavan; nu se mişca, nu gemea. Le-


nio se sperie şi intră în odaie.
.― Stăpîne, strigă ea, am pregătit supa; hai, co-
boară!
Bătrînul îşi întoarse ochii spre ea.
.— Nu mi-e foame, răspunse el. Azi nu mă simt
bine, Lenio. Du-te de-.l cheamă pe părintele Grigo-
rios.
Lenio scoase un ţipăt. Bătrînul se ridică în capul
oaselor; fatali era vînătă, brăzdată de dungi roşii.
.— Taci, proasto, că n-am să mor; vreau doar să-i
vorbesc. Miheilis e jos?
-— Nu. A intrat în odaia lui, s-a schimbat, s-î». Îm-
brăcat cu hainele de toate zilele, a luat o boccea şi
a plecat.
— N-a tspus nimic?
— Nimic.
— Să se ducă cineva la munte să-l cheme pe Ma-
nolios, fir-ar el blestemat! Să se prezinte numaidecît
în faţa mea, înainte de asfinţitul soarelui. Auzi?
Pleacă I
— Şi nu vii să măinînoi?
Bătrînul se gîndi o clipă.
— Ce^ai gătit?
— O găină fiartă, aşa cum îţi place.
— Bine. Pune multă lămâie în supă; o să cobor
îndată.
Lenio porni veselă pe scări: ,,O să ţină pînă luni
dimineaţă. Dar nu-mi place faţa lui; am să-l chem
pe Antonis să-i pună pahare cu sînge, să nu moară
înainte de vreme."
Intre timp, Mihelis se urcase la munte, cu bocceaua
la subsuoară. Nu-l găsi pe Manolios la stînă; se aşeză
afară, pe laviţă. Umbra se scurta, se apropia de
amiază. Pe muntele din faţă, bisericuţa prorocului
89

îlie se topise în lumina orbitoare, ,care cădea drept


în jos.
Mihelis închise ochii. Era istovit, foarte trist şi
foarte fericit, ca şl cum s-ar fi sculat după o boală
grea. „Totul s-a sfîrşit, murmură el, şi totul începe.
Tu mi-tai deschis calea, Hristoase; ajută-mă să merg
pe ea pînă la sfîrşit. Ştiu că stai la capătul drumului
şi mă aştepţi."
Desfăcu bocceaua şi scoase din ea Evanghelia
mare, legată în piele de porc, cu închizători de ar-
gint, pe care o moştenise de la mama lui. Însemnase
o pagină cu o frunză de dafin; o deschise la pagina
aceea, se aplecă şi citi:
,,De vine cineva după Mine şi nu urăşte pe tatăl
său, pe mama, pe femeie, pe copii, pe fraţi şi pe su-
rori şi chiar viaţa sa, acela nu poate să-Mi fie ucenic.
De nu-şi ia cineva crucea sa şi să vie după Mine,
acela nu poate să-Mi fie ucenic..."
De zile şi zile la rînd, citea şi recitea aceste cu-
vinte ale lui Hristos şi se străduia să le înţeleagă. La
început ele i se păruseră aspre, neomenoase. „Nu
există oare, se întreba el, cale mai netedă, mai uşor
de împăcat cu inima omului? Trebuie oare să plătim
aşa de scump izbăvirea? De ce oare tatăl şi mama
sînt piedici pe această cale? Nu se poate să-i iubim
şi pe ei, şi totodată să ne înălţăm spre Dumnezeu?
De ce trebuie să smulgem din pămînt rădăcinile cele
mai adinei ca isă ne putem urca la cer?"
Mihelis învârtea aceste întrebări şi pe o parte şi
pe alta în mintea lui, dar nu putea găsi un răspuns,
încetul cu încetul însă, simţea că inima i se uşurează,
că se rupe din rădăcini, că înţelege. Şi, de alaltăieri
seara, se pomeni plutind deodată între cer şi pă-
mânt...
Cînd soarele era la amiază, Manoîios se întoarse
de la oi, pe ©axe le lăsase în paza lui Nicolios. Nu
90

jnîcă-i fu mirarea văzându-işi prietenul aici pe munte,


|a ceasul ăsta.
―Am părăsit casa taitei, îi explică Mihelis. Bă-
(trînul <m-a pus să aleg, şi am ales calea lui Hristos.
Bine te-am găsit, Manolios!
.― E o cale grea, dragă Mihelis, spuse Manolios
gjnlditor. Grea pentru cei bogaţi. Fii binevenit!
Puse masa, dar nu mînoară niciunul decât o bucă-
ţică de pîine. Mihelis povesti cele întâmplate între el
şi tatăl Sui şi cum ajunsese la hotărîrea pe caire o
luase.
— Nu mai puteam, Manolios. Duceam o viaţS
prea tihnită; lumea mi se părea prea mincinoasă şi
nedreaptă, dramul pe care apucasem prea strâmb.
Nu mai puteam; mi-era ruşine.
— Fii binevenit, repetă Manolios. Drumul e plin
de pietre, urcuşul greu, La început o să-ţi zgîrii pi-
cioarele, dragă Mihelis. Dar, încetai cu încetul, o să
ţi se pară că-ţi cresc aripi la picioare şi că nu te mai
unei singur, ci că te iau îngerii de subsuori şi ta
ridică în văzduh.
Se sculă în picioare şi îşi luă caţa.
— Taică-ita mi-a trimis vorbă să mă prezint nu-
maidecât în faţa lui. Îmi închipui pentru ce mă chea-
mă. Pe deseară 1
— Dumnezeu să fie ou .tine! zise Mihelis,
Lenio, îngenuncheată în mijlocul curţii, cu mîne-
ciîe suflecate, îmbujorată la faţă, freca arămurile pe
care i le dăduse de zestre stăpânul ei, din dărnicie,
dar mai mult din trufie. Le freea de zor, e?ntînd. Vo-
cea ei străbătea văzduhul şi ajungea pînă la munte.
Aici, Nicolios, în picioare, isub tufanul verde si stu-
fos, îşi ciulea urechile spre sat şi asculta; apoi, aprin-
zftadu-se şi el, lua fluierul său lung şi răspundea...
.Cele două glasuri se întâlneau pe deasupra aeoperi-
91

şurilor satului; babele bombăneau, femeile tinere,


măritate de curuid, zîmbeau, iar fetele mari suspi-
nau.
Cînd ajunse la colţul uliţei, Manolios auzi ciripi-
tul lui Lenio şi zîmbi. „Lenio e o jivină mică, îşi
spuse el, o mică jivină sălbatecă, dar flăcăiandrul are
s-o îmblînzească."
Lenio îşi ridică faţa aprinsă şi se uita spre Mano-
lios, care intra fci curte.
— Sănătate şi bucurie, Lenio! spuse fostul logod-
nic. Văd că te pregăteşti de nuntă. Să fie într-un
oeas bun!
— Şi ţie la fel! răspunse Lenio pe un ton înţepă-
tor, îţi doresc să te fure o mireasă frumoasă! Hai,
grăbeşte-te, că stăpînul te aşteaptă. N-aş vrea să fiu
în pielea ta, sărmanule!
După aceste vorbe, începu să cînte şi mai cu chef;
voia să-i arate fostului logodnic ca nu-i pasă de el,
că a găsit unul mai bun, ca să-l facă să crape de
ciudă. •
Bătrînul Patriarheas răsucea ţigară după ţigară şi
fuma, mistuindu-şi găina şi aşteptîndu-l pe Mano-
lios. Se îmbrăcase în halatul lung de boier, dar stă-
tea cu picioarele goale; îi era cald. Chipul său căpă-
tase o culoare care bătea în vînăt şi vinele de la gît
i se umflaseră. Se plimba de colo pînă colo, sufla şi
răsufla ca un bivol, şi din timp în timp se lăsa istovit
pe pat.
— Eu sînt de vină... numai eu... Îşi spunea fără
încetare. Eu, care am avut milă şi l-am scos din mî-
năstire, unde trăia ca un eunuc, vrînd să fac din el,
cum s-ar zice, un om. Aşa-mi trebuie! Mi-am vîrît
singur şarpele la sîn... Pe dracu, avea dreptate zgrip-
ţuroiul ăla de Ladas. De cîte ori nu mi-a spus: „De
le faci rău, se tem de tine şi te respectă; de le faci
bine- îţi găseşti beleaua!" Rîdeam de el, dar acum,
poftim, mi-am găsit beleaua!
Deodată, cântecul lui Lenio îl zgârie pe nervi.
― Da' mărită-se o dată şi năpîrstoaea asta înfier-
bîntată, să se potolească; de-o să mai stea mult aşa,
0 să întoarcă pe dos tot satul! murmură el, şi alergă
la fereastră să-i strige să tacă.
Tocmai în clipa aceea uşa se deschise şi se pomeni
faţă în faţă ou Manolios. Bătrînul tresări, ochii îi
aruncară scântei.
― Intră! se răsti el, şi trînti uşa cu putere în urma
argatului, căruia îi dete apoi un brînci de-l izbi de
perete.
― Asta ţi-e recunoştinţa, mă, nemernicule? îi
strigă el. Te-am adus în casa mea şi tu îi dai foc?
Toate mergeau bine înainte de-a veni tu; casa mi-era
liniştită, satul era liniştit. Şi-ai venit tu, proroc min-
cinos, ca să tulburi ordinea... De ce? Cu ce drept
te-ai găsit tocmai tu să ieşi zilele trecute în frunte şi
să zici că mîntuieşti satul? Asta era treaba mea. Ce
te bagi tu să răstarni rînduiala veche? Vrei să-ţi
spun eu de ce? Ca să pari un sfînt, să orbeşti ochii
prostimii, să te împopoţonezi cu faimă, pentru ca,
pe urmă, să te sui pe munte, la hramul prorocului
Ilie, şi să predici revoluţia!
— Revoluţia?! făcu Manoîios uluit.
— Păi dar! Ce altceva erau acele vorbe neruşinate
pe care ni le-ai turnat alaltăieri pe munte? Auzi
colo, să dăm haraci zdrenţăroşilor, să ne facem egali,
fraţi cu ei — care va să zică să fim toţi zdrenţăroşi?
Ba pe deasupra să le dăm şi ogoarele pe din două;
de unde pînă unde? Ogoarele sînt ale noastre, mă!
Le-am moştenit din tată-n fiu, ele sînt sîngele nostru!
Auzi, auzi, să tăiem bucăţi din carnea noastră ca să
ghiftuim nişte calici! Iadul şi prăpădul lumii!
93

îl zgîlţîi pe Manolios de guler; era înnebunit de


furie.
— Ce vrei, măr-să ajungem ca în Rusia, unde se
mănâncă unii pe alţii, unde nu mai e nici un Dum-
nezeu, unde stăpânii şi slugile s-au făcut otova, şi
unde păduchele — Doamne, iartă-ma! — a crescut
cît broasca ţestoasă? Şi mătăluţă vii de-mi pui acest
păduche în aşternut, să-mi sugă tot sîngele?
Viziunea păduchelui îl înspăimântă. Se întoarse
spre sluga lui şi continuă:
— Odată — nu ţi-^a spus nimeni până acum po-
vestea asta, cap de gîsca? — burta s-a răzvrătit şi
s-a căţărat în locul capului, ca să ia comanda; mur-
dăriile ieşeau atunci pe nări, pe gură şi pe ochi, şi
omul a crăpat. Aşa că nu încercaţi să răsturnaţi rîn-
duiala statornicită de Dumnezeu; burta să rămînă
la locul ei, iar capul la locul lui, ca să poruncească!
Şi capul smt eu I
Umbla în sus şi în jos, ca o fiară închisă în cuşcă,
lovea cu pumnul în pereţi, scuipa pe duşumea.
— Dacă ar fi după tine, bogaţii ar trebui să piară.
Dar dao-ar pieri bogaţii, mă, zevzecule, cine ar mai
avea grijă de săraci? La asta nu te-ai gîndit? La
cine ar mai munci cu ziua mătuşă-ta Madalenia? Şi
toi, oropsitule, la cine ai mai intra argat?
Bătxînul Patriarheas se dezlănţui:
— Păduchioşilor, rîioşilor, haimanalelor! N-aveţi
nici o fişteică de pămînt, dar strigaţi: „Sîntem
fraţi I" Cu ce scop? Cu scopul să împărţim totul, chi-
purile, frăţeşte şi să ne şterpeliţi jumătate din avere...
Cine ţi-a băgat în cap asemenea prostii, mă şturliu-
baticule?
— Hristos, răspunse Manolios.
— Vai de capul tău! Care Hristos, mă? Al vos-
tru, nu al meu! V-aţi făcut un Hristos bolşevic, pe
măsura mutrelor voastre, păduchios, flămînd, răz-

vrătit, îi puneţi în gură tot felul de vorbe care vă


vin vouă la socoteală şi pe urmă îl ridicaţi în sus, ca
prapurul bisericii, şi strigaţi: „Toţi avem acelaşi
tată; aşa că, jos moştenirea; s-o împărţim I Toţi sîn-
tem fraţi; aduceţi friptura, s-o mîncăm împreună I"
Puneţi-vă pof ta-n oui, n-o s-o rnîneaţi!
Jsi'aruncă ţigara pe fereastră, scuipă în curte;
apoi se apropie de Manolios, îl apucă din nou de gu- .
jer ji-i strigă în faţă:
―- Să-ţi iei tălpăşiţa numaidecât, şi să pleci din
târla mea! Numaidecât, m-ai înţeles? Astă-seară!
Du-te la zdrenţăroşii de seama ta! înipărţiţi-vă în-
tre voi rîia, păduchii voştri şi împărăţia cerurilor
voastre!
In timp ce vorbea, uşa se deschise şi în prag apăru,
măreţ ca un mitropolit, părintele Grigoris.
— Iubite boier, zise el, iartâ-Hiă dacă am întâr-
ziat, dar Mariori, fiica mea, nu se simţea bine.
Zărindu-l pe Manolios, popa încreţi din sprîncen&
— Părinte, i-o luă înainte bătrînul Patriarheas, Iu*
mea noastră s-a stricat de tot, s-a întors pe dos. Co-
conul Manolios, aci de faţă, a ridicat steagul răzvră-
tirii şi vrea să dea foc lumii. Pricopsitul de fecioru-
miu s-a răzvrătit şi el, şi azi-dknaneaţă mi-a spus-o
verde în faţă: „Plec de acasă, te părăsesc, bătrâne
Patriarheas; aleg drumul lui Hristos..." Parcă dra-
mul meu ar fi al lui Antihrist. Iadul şi prăpădul lu-
mii! Bine că ai venit, părintele dragă, să punem lu-
crurile la punct.
Popa Grigoris întinse mîna şi arătă cu degetul spre
Manolios.
— Ãsta-i de vină I făcu el. Ãsta dă foc satului;
ăsta umple capetele oamenilor cu tot felul de năz-
bîtii 1 Ce era, mă, mascaraua aia? Ce erau vorbele
alea pe care le-ai rostit la hram? De cînd s-au ridi-
cat, mă, picioarele să dea în cap?
95

— Erau vorbele lui Hristos, răspunse Manolios.


Aveţi milă de cei săraci; cel ce are două cămăşi să
dea una; toţi sîntem fraţi. Asta am spus, şi nimic
altceva.
Ochii popii se umplură de venin, dar nu catadicsi
să stea la discuţie cu o slugă; se întoarse către bă-
trînul boier.
— Individul ăsta e un om primejdios, zise el. Tre-
buie să-l alungi imediat, să-l dăm afară din sat. să
nu-i molipsească pe toţi! El i-a sucit capul fecioru-
lui tău. Cu tertipurile lui se întăreşte şi-o să ne sfîşie
cu dinţii. Să plece! Asta nu-i un păstor, nu-i o oaie;
ăsta-i un lup!
Manolios se dezlipi de perete, făcu un pas spre cei
doi fruntaşi, îşi duse mîna la piept, se înclină şi
spuse:
— Rămîneţi ou bine, iubite preot şi iubite boier;
eu plec.
— Blestemat de Dumnezeu! proferă popa, ridi-
cînd pumnul în .sus.
— Blestemat de fruntaşi şi de popi, i-o întoarse
Manolios. Voi, popii, l-aţi răstignit pe Hristos; dacă
ar coborî din nou pe pîmînt, l-aţi răstigni a doua
oară. Rămîneţi cu bine!
Se îndreptă liniştit spre uşă, o deschise, apoi se
mai întoarse o dată către ei.
— Rămîneţi cu bine! repetă el.
Coborî scara cu un pas uşor; i se părea, ca şi altă
dată, că e purtat pe sus de îngeri.

XIII
Cînd Manolios porni din nou spre munte, se făcuse
noapte. Cerul se acoperise de nori groşi; dinspre ră-
sărit sufla un vînt căldicel; primele picături de ploaie
căzură pe faţa şi pe mâinile lui Manolios şi stropiră
pămîntul fierbinte. Carnea şi trupul flăcăului se în-
viorară; erau însetate şi ele, la fel ca muntele şi cîm-
pia, căci se contopeau acum cu acestea. Manolios
era ca o coloană de humă întărită cu pietriş, care se
mişca însă şi umbla pe pămînt.
„Ce mare minune e lumea aceasta! îşi spunea el
în timp ce urca la deal. Dacă deschid ochii, văd mun-
ţii, norii şi ploaia care cade de sus; dacă închid
ochii, îl văd pe Dumnezeu, care a creat munţii, norii
şi ploaia; pretutindeni, şi în lumină şi în întuneric,
ne înconjoară harul lui Dumnezeu!"
Uitase de boieri şi de popi, se rupsese de grijile mă-
runte şi zadarnice, îndeobşte atît de apăsătoare, se
ridicase mai presus de bucuriile mici şi de micile
mîhniri, şi ajunsese la cea mai înaltă bucurie şi mîh-
nire, dincolo de graniţele bucuriei şi mîhnirii, la o
seninătate pe care nimic nu o mai tulbură.
A doua zi, în zori, trebuia să-şi ia rămas bun de
la muntele pe care-l îndrăgise atîta şi de unde îl
7 — Hrlstos răstignit a doua oară — voi. II
97

izgonea acum stăpînuî său, pe oare-l slujise cu cinste


şi credinţă; era silit să-şi ia bocceluţa sărăcăcioasă
la umăr şi oaţa, şi să apuce, ca un orfan, fără nici un
sprijin şi fără nici o apărare, pe un drum pustiu şi
greu, ce urca necontenit, fără popasuri.,. Cu toate
acestea, i se părea că^şi poartă paşii printr-o lume
locuită nu de oameni, ci de îngeri.
Picăturile de ploaie se înteţiră; în depărtare se
auziră câteva tunete surde, şi Manoflios grăbi pasul.
Vmtul, care sufla din spate, îl împingea înainte; ou
cîtă bucurie simţea că vîntul avea parcă şi el mîini,
un piept şi o suflare de om!
De departe, zări lumina ce licărea în băgeascul bor-
deiului de la stmă. „La vremea asta, gîndi el, Nico-
ilios trebuie că a muls de mult oile, a cinat, şi acum
doarme; pesemne că lumina o ţine aprinsă Milielis,
care mă aşteaptă pe mine," Âmintindu-şi de priete-
aul său drag, inima începu să-i bată cu putere.
— Mihelis n-o să poată rămâne aici, murmură Ma«
naîios. El e învăţat să trăiască, boiereşte, e deprins
cu rnîneare bună, cu patuT moale, cu tihna şi căldura
de acasă; ar face mai bine să se întoarcă la tatăl lui
Să mai aibă puţină răbdare; n-a sosit încă vremea
pentru el. Cu voia sau fără voia lui, bogăţia îi împo-
vărează sufletul, îl împiedică să păşească liber îna-
inte. Şi apoi mai e şi Maxiori, care, fără voia tai, îl
trage la pămînt...
îşi aminti vorbele aspre, fără putinţă de a fi răs-
tălmăcite, ale lui Hristos: „E mai uşor să treacă o
cămilă prin urechle acului» decât să iatre un bogat
în împărăţia cerurilor..,"
îl găsi pe Miheîis stînd în faţa vetrei, privind fo-
cal care ardea.
— Bună seara, boieraş de munte! spuse el pe un
ton voios, ştergîndu-şi părul şi faţa udate de ploaie,
Mîine dimineaţă îmi iau rSmas bun dfe la această va-

txă iubită şi plec în lumea largă; taică-tu mă go-


neşte de aici.
Se aşeză jos, în faţa focului, alături de Mihelis, şi
începu să-i povestească, încet şi potolit, cît de supă-
rat îl ffăsise pe bătrînul boier, cum îl probozise îna-
inte de a-l izgoni şi cum îl blestemase popa Grigoris.
― Totul s-a petrecut, spuse el, sfîrşind, aşa cum
mă aşteptam, aşa cum trebuia să se întîmple. Nu mă
vaiet; taică-tu trebuia să mă izgonească, popa tre-
buia să mă blesteme, iar eu trebuia să plec.
― Şi unde o să te duci? făcu Mihelis, strîngmd
mîna prietenului său cu o dragoste plină de nelinişte.
― Noaptea o să-mi dea o povaţă. Dumnezeu co-
boară adesea în somnul nostru, pe calea visului, şi
ne arată drumul. N-am luat nici o hotărîre. Cum o
vrea Cel de sus. Vom vedea. Nu mă pierd cu firea.
— îţi aminteşti de ce ţi-am spus eu într-o seară,
în curtea lui Costantis? îl întrebă Mihelis. Ţi-am
spus, dacă îţi mai aduci aminte., că unde o să te duci
tu, Manolios, o să vin şi eu cu tine. Îţi spun din nou,
la fel, şi astă-seară.
— Nu te grăbi, nu te grăbi, dragă Mihelis. Noap-
tea e sfîntă şi nemărginită; aşteaptă, şi o să vedem
mîine dimineaţă.
Erau obosiţi amîndoi; se culcară. Afară, ploaia
izbucni cu un ropot năvalnic şi sprinţar. Prin feres-
truica deschisă vijelia pătrundea înăuntru ca un zvon
de bucurie străveche şi veşnic reînnoită a pământului,
care primeşte la sînul lui cerul. Ierburile uscate de
pe munte se îmbălsămară de miresme; vîntul adu-
cea de departe izul de miere al pinilor; pămîntul se
deschise şi umplu văzduhul de mirosuri. Inima lui
Manolios se deschise şi ea, ca un bulgăre de pămînt,
pentru a sorbi ploaia înviorătoare.
u Să fie, oare, acesta răspunsul lui Dumnezeu? Ta-
tăl ceresc să coboare, oare, astă-seară, în inima lui,
> m
i*

sub forma unei ploi repezi şi calde? Manolios îl prj.


mea pe Dumnezeu cu braţele deschise şi tot trupul
îui, din creştet pînă-n tălpi, era năpădit de fericire.
Păsările de noapte trebuie să se fi pitulat pe sub
stînci şi prin scorburile copacilor, unde-l primesc şi
ele pe Dumnezeu pe aripioarele lor burate pînă îa
piele.
Mihelis asculta şi el ploaia şi trăgea adînc în piept
mireasma pămîntului reavăn. In gînd îi apăru Ma-
riori; sufletul lui îşi luă zborul, îngrijorat, pe deasu-
pra pămîntului ud, spre lumea de îa cîmpie. Ultima
dată când o văzuse pe Mariori, o surprinsese nesule-
menită, palidă şi trasă la faţă; îşi ţinea batistuţa la
gură şi tuşea mereu; batista nu mai era albă; o
înlocuise cu una roşie, ca să nu se vadă sîngele. „Dra-
gul meu Mihelis, îi spusese fata, eu am să plec; tata
mă duce la tîrg, să mă arate la doctori; nu mă simt
bine..."
Mihelis sorbea acum mireasma pămîntuîui adăpat
şi inima începu să-i tremure. „Inima mea e încă le-
gată de pămînt, murmură el. Da, e încă legată de
ţarină..."
încet-încet. În cîntecul ploii ţ de noapte, îi cuprinse
somnul pe amîndoi. Dimineaţa, cînd deschiseră ochii,
muntele surîdea, proaspăt şi înviorat; rămăşiţe de
nori albi călătoreau pe cer; picăturile de apă stră-
luceau încă, jucăuşe, pe ramurile tufişurilor.
Manolios desprinse din cui icoana Răstignirii, îm-
podobită cu stoluri de rîndunici, pe care i-o dăduse
Miheâis, apoi luă masca lui Hristos, pe care o sculp-
tase el, împături cîteva lucruri de îmbrăcămiBte, făcu
o boccea şi o puse pe laviţa de piatră din faţa bor-
deiului.
Mihelis se uita la el în tăcere. Se aşezară unul
lîngă altul şi băură cîte un şiştar de lapte, fără sa
100

nună nimic. Manolios se ridică în picioare, privi în-


delung bordeiul, laviţa de piatră, stîna dimprejur,
muntele: îşi lua rămas bun de la ele. Apoi trase caţa
ciobănească din colţ. Mihelis se ridică şi el.
―Ţe-ai hotărât, Manolios? Pleci? Unde te duci?
―Rămîi cu bine, dragă Mihelis.
.― Unde te duci?
.― pe Sarachina. Mă duc să împart foamea cu ei.
― Nu vrei să vin şi eu cu tine?
.― încă nu. Mai aşteaptă; tu ai un tată, ai o lo-
godnică. Eu n-am nimic; pentru mine e uşor.
.― „Acela care nu va urî pe tatăl său şi pe mama
sa, pe femeia şi copiii săi, nu este vrednic să fie
ucenicul meu..."
•— Ştiu, dragă Mihelis. Dar inima ta a rupt, oare,
rădăcinile care o ţin legată de pămînt, de tată, de
femeie? încă nu; aşa că mai ai răbdare. O să vină
Şi ceasul tău, nu te grăbi; el vine ca potîmichea,
uşor, pe neaşteptate.
— N-am să mă mai întorc niciodată acasă la tatăl
meu.
— Bine, nu te mai întoarce; rămîi aici, între Sa-
rachina şi Licovrisi, pînă o veni potîrnichea de care
vorbeam — ceasul cel bun. Să ne vedem sănătoşi!
îi întinse mîna. Mihelis îl cuprinse în braţe şi-i
spuse:
— Dragă Manolios, o să vin în curînd să rămîn
alături de tine; ţi-o jur. Să ne vedem sănătoşi!
Manolios îşi luă bocceluţa sub braţul stîng, îşi făcu
cruce şi porni la drum. Aripile îngerilor îl purtau din
nou pe sus, făcîndu-l să zboare din piatră în piatră.
Bisericuţa prorocului Ilie se apropia văzînd cu ochii;
împlîntată între stînci, pe creştetul muntelui, stră-
lucea şi surîdea în bătaia primelor raze trandafirii ale
soarelui, dreaptă, semeaţă, ca o strajă. Manolios o
101

saluta, ridicmdu-şi caţa ciobănească în sus, şl scoase


\m chiot de veselie, aidoma unui şoim care-şi zăreşte
cuibul în înălţimea piscului,
Bâtrînul Patriarheas aşteptă oa feciorul lui să se
întoarcă acasă. Aşteptă o zi, două, trei; apoi trimise
oişte rude să stea de vorbă cu el; după aceea îl tri-
mise şi pe învăţător; în cele din urmă, se adresă lui
Ianacos:
— Ianacos, fii bun, fă-mi un pustiu de bine, du-te
de-l caută pe fedoru-meu şi vorbeşte-i şi tu; sînteţi
din aceeaşi şleahtă, vă potriviţi la minte, s-ar putea
ca pe tine să te-asculte.
Ianacos dădu din cap,
— Mă tem, boierule, răspunse el, că aşa cum merg
lucrurile, în curmd o să iau şi eu drumul munţilor;
trimite pe altcineva,
Panaiotaros veni să-i raporteze lui Patriarheas:
•— Boierule, am aflat de la cineva de încredere
că Manolios şi-a ales bîrlogul pe Sarachina; acolo îi
adună pe băjenari în jurul lui, le vorbeşte, îi aţîţă,
strigă că cei ce flămînzesc au dreptul să-i prade pe
cei ce nu flămînzesc. Ţine bine minte ce-ţi spun,
boierule: cînd o să-i răzbească foamea, ăştia au să
coboare în sat şi au să4 prade, ca lupii.
Se opri o clipă, ca şi cum ar fi şovăit, oftă, trase
ou ochiul în juml lui, apoi se aplecă spre bătrîn,
şoptindu-i la ureche:
— îmi trece prin cap o bănuială, boierule.,.
— Vorbeşte, Panaiotaros, te ascult. Tu nu ţii la
nimeni, aşa că le vezi bine pe toate. Spune!
— Manolios e bolşevic i
— Bolşevic? făcu boierul scărpinîndu-se în cap,
Ge vrea să mai zică şi asta?
102

As vrea să zică aşa: înhaţă dacă vrei să mă-


nînci şi fură dacă vrei să ai! E o bandă de tîlhari
care cutreieră de câţiva ani încoace lumea.
―Şi zici că...?
―Cum te văd şi cum mă vezi. Tîlharii ăştia au
oameni de-ai lor în orişicare ţară şi în orişicare sat,
nînă la capătul pămîntului. Dacă te duci şi în pustiu,
ai să dai şi-acolo de ei; dacă te duci şi pe insulele
nelocuite din mijlocul mării, şi^acolo ai să dai de ei;
în dosul orişicărei stînci ai căta, vei găsi măcar unul.
Ce mai încoace-încolo, la Licovrisi l-au trimis pe
Manolios.
―. Iadul şi prăpădul lumii, ce tot îndrugi acolo,
măi Panaiotaros? Dar ăsta nu e lucru de şagă... Tu
mă faci să-mi pierd capul! Vorbeşte mai limpede.
— Are şi de ce să-şi piardă omul capul! De-ai şti
cu ce iscusinţă lucrează satanele astea 1 Nu l-ai vă-
zut pe Manolios? Face pe sfîntul; cică nu-a place
vinul, cică nu spune minciuni şi că nu se duce la
femei. Ba încă de la o vreme umblă hojma cu o
Evanghelie mică în mînă, şi îndată ce vede pe cineva
o răsfoieşte de zor şi se face că citeşte. Dar toate
astea-s prefăcătorii, boierule! Iar mai zilele trecute,
cînd era să fie spînzurat, ştii ce-am aflat? Să auzi
şi să ţi se facă părul măciucă, nu alta! Se înţelesese
cu Marta, cocoşată, care găsise hainele pătate de
sînge ale seizului, să nu le dea la iveală decît în
ultima clipă. De ce crezi? Ca să vadă sătenii că
Manolios era gata să-şi dea viaţa pentru a scăpa sa-
tul, şi asta numai aşa, ca să-i meargă vestea în lume,
să tragă oamenii de partea lui, şi cînd o primi ordine
de la Moscova, avînd poporul de partea lui, să-l aţîţe
la răscoailă şi să-i măcelărească pe boieri şi pe frun-
taşi...
Bătrînul Patriarheas căzu pe scaun, se luă cu mîi-
nile de cap şi bolborosi i
103

— Doamne, Dumnezeule, se apropie sfirşitul lu-


mu
Apoi sări deodată în sus, holbîndu-şi ochii bul-
bucaţi.
— Dar atunci, cu fecioru-meu cum e...? făcu eî cu
un rînjet ce-i schimonosi toată faţa.
— Manolios îl duce de nas, boierule; i-a împuiat
capul cu tot felul de bazaconii şi s-a făcut şi eî, fără
să-şi dea seama, bolşevic. N-ai văzut cum a plecat
din casa dumitale şi s-a dus pe munte să-l întîlnească
pe cioban? Curînd — ai să vezi — o să se ducă şi
Ianacos; ba încă şi Gostantis o să-şi lase nevasta şi
capiii, şi-o să se ducă şi el... E ca o boală molipsi-
toare, boierule; unul îl molipseşte pe celălalt. Anto-
nis, bărbierul, nu mai are mult. şi nici burtosul de
Dimitros, măcelarul; da' ce să-ţi mai spun? chiar şi
învăţătorul...
— Ce tot spui, măi Panaiotaros? Apăi, ăsta-i sfîr-
şitul lumii... Am să mă duc să stau de vorbă cu popa
Grigoris, să facem ordine...
— Cît despre popa Fotîs şi zdrenţăroşii pe care-i
tîrăşte după el, nu încape nici un pic de îndoială că
p-ăştia i-a trimis Moscova de-a dreptul la noi în Li-
covrisi. Cică i-au năpăstuit turcii... cică s-au jertfit
pentru patrie... Vorbe! îţi spun eu, Moscova i-a tri-
mis! Manolios le-a făcut o scrisoare şi le-a dat de
veste că aici, în Lieovrisi, e pâine din belşug, sînt bo-
găţii — veniţi să jecmănim! Avem aici şi un boier
ramolit, el n-o să ne stea în cale. De ce crezi că
Manolios şi popa Fotis s-au unit aşa de repede şi
s-au împrietenit numaidecît? N-ai văzut cum îşi fă-
ceau semne cu ochiul unul la altul? Se înţelegeau ca
doi hoţi! De aceea, alaltăieri, cînd î-ai alungat pe
Manolios unde crezi că s-a dus? De-a dreptul pe
Sarachina I Ce mai, lucrurile sînt limpezi, boierule 1
104

Bătrînul Patriarheas măsura odaia cu paşi iuţi în


şi în jos. Deodată, se opri în loc; prin cap îi
trecu o idee. _
― Du-te şi spune-i părintelui Gngoris ca trebuie
gă-i văd cu orice chip; chiar astă-seară!
―. popa Grigoris a plecat azi după-prînz cu fiică-sa
la tîrg! O să se înapoieze mîine. S-a dus s-o arate
Ia doctori, că tuşeşte într-una şi scuipă sînge. E bol-
navă de oftică, săraca!
― Dracu să te ia .' strigă bătrînul furios. Altceva
n-ai găsit să vii să-mi spui, nemernicule, decît neno-
rociri?
— Astea am aflat, boierule., astea îţi spun. Dacă
vrei, crezi; dacă nu, nu; te priveşte. Te-am ţinut
destul; să mă ierţi; acum mă duc.
„Du-te dracului, Iudă l" făcu în sinea lui bătrî-
nuî; iar pe faţă:
— Mergi cu bine, Panaiotaros ,' şi tot ce afli...
— Fii pe pace, boierule; aici sîntem!
Ieşi cu paşi grei, ca de urs; pe faţa-i ciupită de
vărsat se citea o mare bucurie.
Bătrînul Patriarheas se întinse, răsturnat pe spate,
în pat: în gînd repeta mereu cuvintele lui Panaio-
taros, care nu-i mai dădeau pace.
„Iadul şi prăpădul lumii, era cît pe-aci s-o păţim!
Şi Dumnezeu ne-a orbit pe toţi, nimeni n-a prins de
veste, nici popa, eare-z mare pişicher, nici învăţăto-
rul cu toată ştiinţa lui de carte, nici chiar eu L. Şi
" cînd te glndeşti că ţineam în tîîla mea o iscoadă!..„
Tocmai din casa mea era să ţîşnească focul ce-avea
să ardă satul! Halal aşa boier, halal aşa creier, ce
să zic! Şi tocmai ursul ăsta, bruta asta, să vină să
ne deschidă ochii L. Trebuie să-l alungăm pe tică-
losul de Manolios de pe meleagurile noastră; e mu-
sai să-şi ia tălpăşiţa şi zdrenţăroşii de pe Sarachina,
bolşevicii ăştia zoioşi, să curăţăm ţinutul de ei, să
105

domnească din nou în satul nostru cinstea şi drep-


tatea! Mîine, cînd o veni popa, o să facem ordine!"
Aceste gînduri îl mai liniştiră puţin. Închise ochii
să doarmă. Dar cum să-l prindă somnul? Jos, Lenio
cînta şi gungurea ca o porumbiţă; nu-i mai ajungea
curtea, deschidea mereu poarta, ieşea şi se uita pe
uliţă; îşi aştepta prietenele să vină să-i admire zes-
trea. Ca să pară mai multe, întinsese cu dibăcie în
tindă pînzeturile şi macaturile, împreună cu cununile,
cofeturile şi luminările mari, albe, pentru cununie.
Astă-seară Nicolios trebuie să coboare de la munte,
îmbrăcat în straiele lui noi, pe care stăpînul i le fă-
cuse dar de nuntă, şi cu baticul roşu de mătase, pe
care i-l dăruise Lenio, legat în jurul capului cu păr
negru ca pana corbului. Mîine, duminică, urmează
să se facă nunta, după care tînăra căsătorită, nevasta
lui Nicolios, călare pe un catîr acoperit cu o velinţă
roşie, va urca la munte, în regatul ei.
Bătrânul, lungit cu faţa în sus pe pat, o auzea, jos
pe Lenio, care cînta, le auzea pe prietenele ei, care
veneau, scoteau exclamaţii de bucurie şi chicoteau
cu glasurile lor de fetişcane... Îşi aduse aminte de
nunta lui de odinioară; era un flăcău de douăzeci şi
doi de ani, sprinten pe vremea aceea şi frumos ca
sfîntul Gheorghe. Venise în satul miresei, pentru cu-
nunie, călare pe un cal bălan. Mireasa apăruse în
pragul casei părinteşti acoperită cu un văl alb, aşa
cum cerea obiceiul, ca să nu i se vadă faţa. Dar gi-
nerele, în mare pîrpără, le strigase socrilor: „Daţi
norul ăsta la o parte, să apară soarele 1" Şi bătrîna
mamă, cu ochii plini de lacrimi, se ridică în vîrful
picioarelor şi trase vălul. Patriarheas îşi amintea cum
tot alaiul acela — ginere, socri, prieteni, cai, catîri,
velinţe multicolore — i se păruse atunci că strălu-
ceşte, de parcă s-ar fi arătat cu adevărat soarele.
106

Şi apoi, cu o fîlfîire lungă de aripi, gîndul bato-


nului Patriarheas se strămută în altă parte.
Anii trecuseră, soarele se întunecase, sfîntul Gheor-
ghe se îngrăşase, făcuse burtă; dar sîngele clocotea
încă în vinele lui... Avea în casa-i boierească o sluj-
nică, bine legată la trup, cu numele de Garufalia;
femeiuşcă aceea avea un piept ce-i spărgea cămaşa,
nişte coapse ce puteau să cuprindă o lume întreagă
şi nişte călcîie rotunde şi roşii ca mărul fraged 1 în-
tr-o noapte, boierul coborî scara, călcând ca un mo-
tan, să nu scîrţîie treptele şi s-o trezească pe nevas-
tă-sa, îrnbătrînită înainte de vreme; intră în odăiţa
unde domnea Garufalia şi se întinse în aşternut ală-
turi de ea; în noaptea aceea o zămislise pe Leaiio...
Şi iată că acum Lenio se mărita.
Bătrînul Patriarheas zîmbi; uitase tot ce-i spusese
Panaiotaros, uitase că feciorul său părăsise casa. În
el se treziră anii morţi şi îngropaţi de mult, învioră
plăcerile de odinioară, craiîîourile şi chiolhanurile pe
care le făcuse în viaţa lui, găinile, curcanii, curcile,
iepurii, potSrnichile, barbunii, purceii de lapte şi ne-
număraţii miei la frigare pe care îi mâncase, precum
şi pilafurile, macaroanele la cuptor, frigăruile, stri-
diile, baclavalele, cataifurile, pandişpanurile, şerbe-
turile, vinurile vechi, caviarurile...
— Slavă ţie, Doamne, murmură el, că bine mi-ara
petrecut viaţa!
Cu aceasta, închise ochii şi adormi.
Iu acest timp, părintele Grigoris, călare pe eatîrul
său .şarg, împreună cu fiica lui, Mariori, urcată pe
măgăruşul lui Ianacos, se abăteau pe la muntele unde
se retrăsese Mâhelis. Tînăra fată ceruse tatălui ei să-i
facă hatîrul ăsta.
~- Vreau să-l văd, tată, că nu ştiu dacă o să mă
întorc de acolo de vinde mă duc...
107
— Nu spune asemenea vorbe, copila mea! răs-
punse tatăl, căutînd să-şi înăbuşe suspinele. O să
te faci bine, că mare-i mila lui Dumnezeu 1 Şi de
Crăciun o să-ţi jucăm la nuntă. Am să joc şi eu, nu-
mai de dragul tău.
— Să trecem pe la munte, tată, să-l mai văd mă-
car o dată... stărui tânăra fată.
— Facă-se aşa cum vrei tu, copila mea; pot eu
să-ţi stric cheful? spuse popa şi trase de dîrlog pen-
tru a îndemna catîrul să apuce spre munte.
Mihelis şedea pe laviţa de piatră, singur. Nico-
lios se gătise cu hainele de ginerică, îşi strînsese pă-
rul, spălat şi încreţit, în baticul roşu de mătase, îşi
pusese caţa pe umerii arşi de soare şi cu mâinile pe
după ea îi strigă lui Mihelis, caie-l urmărea din ochi
fără să scoată o vorbă:
— Bună seara, stăpîne! Bună seara! Mă duc să
mă-nsor. Spune-le noapte bună din partea mea cucu-
velelor 1
Şi tot muntele răsună de rîsul lui.
Trecu pe lîngă turmă, îşi vîrî degetele în gură şl
scoase o fluierătură puternică, salutîndu-şi oile. Dar
văzînd că Miţosul, berbecul cu coarnele răsucite, îşi
ia vînt şi se repede spre el, nu se putu stăpîni, îi ieşi
' în cale, îl apucă de coarne şi începu să se lupte cu el.
— Gata, cornutule, îi strigă după ce se satură de
luptă, acum du-te la oile tale; eu mă duc la Lenio
a mea \ Pe luni dimineaţa! Dă-mi blagoslovirea ta,
Miţosule 1
Şi porni iute la vale, şuierând ca un cintezoi.
Mihelis auzi zvon de glasuri şi se ridică de pe la-
viţa de piatră. Printre stînci îl zări pe părintele Gri-
108

ţroris care venea spre el, urmat de Mariori. Inima


ficepu să-i zvâcnească în piept, îngrijorată.
―. ţjnde s-or fi ducînd? Oare ce caută aici? Pe-
semne ca s-a întîmplat vreo nenorocire! murmură el
si alergă să-i întîmpme.
*―gjne te-am găsit în singurătatea ta, Mihelis!
rosti preotul. Noi ne ducem la tîrg, dar Mariori nu
voaia să plecăm înainte de-a trece să te salutăm; ea
e puţintel suferindă şi ne ducem să vedem ce are.
― Bine te-am găsit, Mihelis, spuse la rîndui ei,
cu voce stinsă, tînăra fată şi se roşi toată privindu-şi
cu admiraţie iubitul.
Mihelis îi ajută să descaleee şi toţi trei se aşezară
pe laviţa de piatră. Soarele era încă sus. În depărtare
cîmpia aburea, înecată în lumină. Doi corbi trecură pe
deasupra lor croncănind; preotul îi văzu, îşi încreţi
sprîncenele, dar tăcu mîlc. Cei doi tineri nu obser-
vară nimic. Mihelis ţinea în mîinile lui degetele sub-
ţiri ca nişte condeie aîe logodnicei sale. În care lucea
verigheta de aur.
— Eu mă reped puţin înăuntru să-ţi văd palatul,
spuse popa şi intră în bordei ca să-i lase singuri.
— Scumpa mea Mariori, zise Mihelis cu tulbu-
rare, nu te simţi bine? Dumnezeu e mare, scumpa
mea; ai încredere în el; o să te vindeci; doar n-ai
nimic. Nu-ţi pierde curajul, lunile trec repede; pînă
la Crăciun nu mai e mult.
— Da, făcu încet Mariori, pînă la Crăciun nu
mai e mult.
Şi după o clipă de tăcere, îl întrebă:
— Te-ai certat cu tatăl tău?
— Lasă-l pe taică-miu. E o poveste tristă pentru
mine, să nu mai pomenim de ea, scumpa mea Ma-
xiori. Te iubesc! Nu vreau să te pierd. Numai tu mă
mai legi de pămînt, nimeni altcineva; numai tu. Să
ştii.
109

— Şi dacă n-am să mai fiu eu, ce-ai să faci?


Mihelis întinse braţul şi-i astupă gura cu palma.
— Taci...
Mariori avu destul timp ca să sărute palma lui Mi~
helis.
— Dragostea mea... murmură ea, şi în ochii mari,
deznădăjduiţi se iviră lacrimile.
Părintele Grigoris reapăru în prag.
— Mardori, să nu ne-apuce noaptea pe drum. Cu
yoia lui Dumnezeu, să mergem.
Şi întorcîndu-se către Mihelis:
— Voiam să stau de vorbă cu tine, dragă Mihe-
lis; dar să lăsăm după ce-oi veni de la tîrg. Cînd ai
de gînd să te întorci la taică-tu?
— Cînd o vrea Dumnezeu, părinte, răspunse Mi-
helis, aplecîndu-se să-i sărute mâna.
— Dumnezeu aşteaptă uneori ca inima omului să-i
facă semn, Mihelis 1 rosti preotul, privindu-l cu seve-
ritate.
Ar fi vrut să-i spună mai multe, dar se stăpîni.
— Mergeţi cu bine! le ură Mihelis. Dumnezeu
să vă aibă în paza lui 1
Ţinu o olipă mînuţa slabă a lui Mariori în cele
două mîini ale lui.
— Scumpa mea Mariori, spuse foarte încet, nu-
mai tu...
Şi întoarse faţa, ca să-şi ascundă lacrimile. Apoi se
urcă pe o stîncă înaltă şi-i privi îndelung cum se duc
la vale. „Da, murmură el, inima mea e încă legată
de pămînt..."
Dădu o raită pe munte, coborî puţin spre cîmpie.
începuse culesul viilor şi văzduhul răsuna de cîntecul
voios al fetelor în care se trezise dorul de dragoste.
Fetele tăiau ciorchinii copţi şi-i aruncau în coşuri;
mîinile lor erau rnînjite de zeama de struguri, roşie
ca sîngele; în timp ce munceau, trăgeau cu ochiul la
130

flăcăii care cărau coşurile: unele oftau, altoie abia îşi


gtâpîneau. neastîmpăral, «i toate eîntao cu jiuniitate
glas, ca să-şi aline dorul,
JVlihelis se opri m loc. Acum ii auzea pe riacan care
răspundeau ca nişte- cocoşi răguşiţi la eîntecele fete-
lor? simţea o naîhnire sfîşietoare- ee-i cuprindea ini-
ma ' Asculta în fiecare an aceste cîotece de la cuib"
sul viilor, dar amil ăsta ele îi răsunai! în urechi ca
un bocet de jale.
în picioare, nemişcat Minele simţea cum începe
sa-i clocotească iarăşi în piept viaţa năvalnică şi ne
înduplecată- Roata anotimpurilor se mvîrtea fără în-
cetare?;? acum era îa culesul viilor; pe urmă o să
vină rîndul măslinilor; după aceea o să vana naşte
rea. lui: Bristos... Iar după aceea, or să înflorească din
aou migdalii, o '?< firească din nou grîul, o să vina
iar vremea s^cer ii... Mifaelis era parcă legai de o
roată?-• urca m A:>ora, eînd pe vreme cu soare>
cîiiâ: ploaie.! tc-eeaşi roată erau, legate ziua şi
noap care urcau şi coborau şi ele, o dată cu el.
însus 'istos. se năştea, creştea-, devenea bărbat, por-
nea?? cmene fără teamă şi prihană cuvînttil lai
Duws '.u, era răstignit, învia, apoi cobora din nou,
anul următor, din eer, şi. era din nou răstignit...
Tîmplele lui Mihelis se învîrteau ca o morişcă;
ameţi. Se agăţă de o stîncă, vrînd parcă să oprească
di- • t-?, roata aceea, să nu se mai învârtească.,,
S? şi ta pămînt şi, deodată, fără să ştie de ce,
i- < hohote de pîins.
t\ don & zi, duminică, bătrînul Paferiarheas nu se
putu scula din pat. Nu închisese ochii toată noaptea;
cate apuca să aţipească o clipă, îl năpădeau coşma-
rurile, sîngele îi năvălea la cap, se înăbuşea. Trimi-
sese vorbă feciorului său să vină la nunta lui Lenio,
dar Mfhelis îi răspunsese - „Dacă ar fi vorba d©

moarte, aş veni, dar pentru o nuntă nu mă ostenesc".


Bătrînul primise acest răspuns ca pe o lovitură de
cuţit.
— Ce i-am făcut oare, ce i-am făcut? murmura
ca un nenorocit, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi.
Numai pe el îl mai iubesc pe lumea asta. De ce mă
urăşte? Ce i-am făcut eu?
Depăna în gînd întreaga sa viaţă; îşi aminti de ta-
tăl său, pe vremea cînd îmbătrînise. Veşnic înfuriat,
cu gura veşnic încleştată, fără să scoată o vorbă,
umbla toată ziua cu biciul în mînă şi-şi bătea argaţii
şi slujnicele sau azvîrlea cu pietre în fetele care se
duceau la izvor, ca să le spargă ulcioarele. Se îndopa
ca un căpcăun şi bea ca un bivol. Niciodată nu ştiuse
ce înseamnă boala; începuseră să-i crească dinţi noi,
spre groaza tuturor. Dar într-o bună zi, bătrînul se
rostogoli de pe munte şi muri. Amintindu-şi cele ce
au urmat după aceea, Patriarheas fu cuprins de
groază. Gînd i se adusese vestea: „Tatăl tău s-a pră-
pădit!" îl apucase un rîs nervos, că tot satul rămase
uluit de ferocitatea feciorului. Dar el rîse mai de-
parte pînă se uşura; i se părea că o stîncă ce-l apă-
sase pînă atunci se prăvălise deodată şi că răsufla,
în sfîrşit, liber, şi nu~şi mai putea stăpîni bucuria.
Iar acum, bătrînul boier, amintindu-şi de această
.întîmplare, se înfiora.
„Nu cumva şi Mihelis simte că eu sînt o stmcă
pentru el, care-l apasă şi nu-l lasă să răsufle? Nu
cumva totul se plăteşte în lumea aceasta? Nu oumva
şi Mihelis o să rîdă cu hohote la rîndul lui?"
Holbă ochii, înspăimîntat.
„Cu toate astea, eu îl iubeam pe taică-miu... Dar
şi Mihelis mă iubeşte pe mine... Atunci? Zău dacă
pricep ceva 1 Să fie oare scris ca feciorul să urască
işi pînă la sfîrşit să se scîrbească de omul care i-a dat
yiaţă? De ce? Iată ce nu pot să pricep!"
112

Bătrînul Patriarheas era frămîntat de aceste gînduri


si ofta; se răsucea în păt, cînd pe o parte, qînd pe
alta făcînd să se zdruncine toată odaia. Abia către
seară, cînd afară se deschiseră porţile şi începură să
vină oaspeţii, cînd sosi şi părintele Grigoris şi cînd
auzi cântările bisericeşti, se sculă, se spălă, se îm-
brăcă gemînd, se găti cu multă grijă, îşi căni cu
mult dichis mustaţa şi sprîncenele, îşi stropi părul cu
apa de flori şi coborî să-şi cunune fiica şi argatul.
Mirii străluceau de spălaţi şi curaţi ce erau, în
veşmintele lor de sărbătoare; erau puţin năduşiţi şi
răspîndeau un miros înţepător, ca nişte cai ce ies din
mare. Uitîndu-te la ei, îţi venea să zici că, dacă aceste
două trupuri ar rămîne numai ele singure pe lume,
lumea s-ar umple repede, din nou, de oameni.
Bătrînul boier se duse şi se aşeză alături de miri;
era naşul lor şi trebuia să le schimbe cununiile. Pă-
rintele Grigoris începuse să cînte, dascălul legăna
ritmic cădelniţa de argint, oaspeţii stăteau de jur îm-
prejur şi priveau cu admiraţie ceremonia, două fetiţe
aşteptau cu două tăvi pline de cofeturi.
Părintele Grigoris se grăbea să termine mai re-
pede; nu era în apele lui astăzi; gmdul îi zbura la
fiică-sa; chiar în dimineaţa aceea o cercetaseră doc-
torii şi dăduseră din cap. Ginta repede, mîncîhd cu-
vintele pe jumătate. Mireasa şi mirele erau de ase-
menea nerăbdători să rămînă singuri; nu se dume-
reau de fel la ce era nevoie de toate acestea pentru
ceea ce aveau să facă ei pe urmă. Bătrînul Patriarheas
era şi el nerăbdător să se termine totul mai iute,
deoarece simţea că i se înmoaie genunchii; dar
strîngea din dinţi, se ţinea tare, să nu se facă de ruşine.
— Prieteni, vorbi el la sfîrşitul ceremoniei, Lenio
şi Nicolios fac astăzi nunta. Fiţi bineveniţi în casa
mea! Mîncaţi şi beţi, petreceţi pe-ndelete! Am tăiat
miei ca s-ajungă la toată lumea, iar vin, slavă Domnu-
8 113

lui, avea» din belşug, A început culesul viilor, ce să.


umplem, din nou butoaiele pînă la cep, Aşa că beţj
cît poate să încapă în burţile voastre î
Apoi se întoarse către noua pereche şi-î ură;
—• Să trăiţi fericiţi, eopiii mei, să-mbătrîniţi, să
faceţi copii, să apucaţi nepoţi! Creşteţi şi vă-mnulţiţi,
ca să nu se stingă neamul omenesc 1 Să nu lăsăm
moartea să ne-o ia înainte! Ea seceră, noi semănăm;
să-vedem care-o să fie mai tare. Mă auzi, Nicolios?
Foloseşte bine sămînţa; seamănă cît poţi mai mult I
Eu, prieteni, să mă iertaţi, mă duc sus să mă cule, că
na mă simt tocmai bine. Dar voi vedeţi-vă de treabă f
Mîncaţi şi beţi; vreau ca nunta asta să rămînă de
pomină. Petreceţi pînă la ziuă! Şi voi, fetişcanelor, şi
voi, flăcăilor, cărora nu v-a mijit încă mustaţa, să vă
jucăm şi vouă la nuntă, şi cît mai repede! Iar ea aş
vrea să fiu atunci un flăcăiandru fără mustaţă şi sa
vă car vinul cu ciurul!
Toţi cei de faţă pufniră în rîs. Boierul ridică mina
dreaptă şi salută asistenţa; o fată alergă să-i deschidă
uşa, dar el se opri în prag, se întoarse către părintele
Grigoris, care îşi împăturea tăcut patrafirul şi-şi strîii-
gea lucrurile sfinte, şi-i spuse:
— Taică părinte, după ce iei o gustărică». te rog să
pofteşti pînă sus, c-avem de vorbit ceva.
Dar popa se ridică numaidecît şi-î urmă.
•— Vin chiar acum cu domnia-ta, boierule, răspunse
el. Domnul fie eu voi, fiii mei i Iar vouă, tinerilor în-
surăţei, vă spun bune şi cinstite cununii!
Cei doi bătrîrîi fruntaşi plecară. Oamenii răsuflară
uşuraţi, simţindu-se îa largul lor, şi se puseră pe mm-
care şi pe băutură.
Cei doi capi ai satului se urcară în odaie şi sa
încuiară pe dinăuntru. Jos, petrecerea era în toi; car-
nea şi vinul date pe gît se transformau în cîntece, în
locuri, în rîsete şi în chiote şăgalnice. Dar sus, cei doi

Jbătrîni nici vorbă să Je audă; ei erau adînciţi în gri-


jile lor apăsătoare.
Bătrînul Patriarheas, întins în patul lui, îşi dădu
drumul la gură. Vorbea despre bolşevici. În închipui-
rea lui; aceştia erau nişte fiinţe fabuloase, cu trupuri
corcite: jumătate oameni, de la brîu în sus, jumătate
lighioane. Se revărsau de undeva, din nord, aveau pot-
coave la picioare, încît pietrele aruncau scîntei pe
unde călcau, iar satele luau foc în urma lor. Manolios
gonea în fruntea hoardei; se făcuse şi el jumătate
fiară, jumătate om, şi arunca văpăi pe gură şi pe nări,
iar cu braţul întins înainte arăta spre satul LicovrisL
— Şi popa Fotis, apostatul, e cu el, spuse părintele
Grigoris. Ãla-i capul bandei!
— Nu numai popa Fotis, părinte dragă, ci toţi
zdrenţăroşii de pe Sarachina. Toată Sarachina s-a pus
în mişcare şi a pornit să dea năvală asupra satului
nostru. Bine ai spus domnia-ta o dată: s-au ridicat
picioarele să înfrunte capul... De-aia voiam, părinte,
să te văd şi să chibzuim împreună, să vedem ce mă-
suri putem lua, ca să facem ordine.
Părintele Grigoris asculta ce asculta, şi din cînd
în cînd începea să fiarbă de furie; dar numaidectt
gîndul îi zbura din nou la Mariori; atunci ochii i se
tulburau, urechile îi vîjîiau şi nu mai auzea nimic.
Se sfătuiră aşa pînă la miezul nopţii. In cele din
urmă, obosiră amîndoi; se saturară unul de celălalt şi
începură sră se privească cu ură. „De i-ar putrezi
limba în gură, să tacă o dată!" îşi spunea în sinea lui
popa Grigoris. „N-are de gînd să se mai care odată?
se întreba celălalt. Sînt mort de oboseală, şi taurul de
popă nici gînd să plece I"
Părintele Grigoris îşi aduse aminte de Mariori. O
lăsase la spital, într-o cămăruţă în care te înăbuşeai, cu
o ferestruică îngustă ce dădea într-o curte. „Trebuie să
stea cîtva timp aici", spuseseră medieM. „Sînt motive
8* 115

de temere?" întrebase preotul, cu glas tremurînd.


„Sînt şi motive de temere, sînt şi motive de nădejde,
părintele dragă; o să vedem. În sîngeîe fiicei dumitale
se dă o luptă între două puteri, o să vedem care va bi-
rui." „Spuneţi-mi tot adevărul", îi rugase preotul stă-
ruitor şi călduros. „Ţi l-am spus, părintele; mai treci
pe aici peste o lună." „O să mă rog lui Dumnezeu pen-
tru eas", spusese preotul. „Fă tot ce crede de cuviinţă
cuvioşia-ta; noi aici o să facem tot ce ne-o sta în pu-
teri. Mergi sănătos şi să dea Dumnezeu să fie bine."
Se grăbeau să scape de el, fiindcă mai aveau şi alţi
bolnavi de îngrijit.
Popa se ridică deodată şi-i întinse mîna lui Pa-
triarheas.
— Noapte bună, boierule I spuse el oftînd. O sa
mai vorbim mîine.
— Nu mai stai, părinte? De ce eşti aşa grăbit?
lartă-mă, am uitat să te întreb de Mariori; ce-au spus
doctorii?
— Se pare că n-are nimic; e fată tînără, tînjeşte şi
ea, de 1 S-ar zice că trebuie să se mărite cît mai repede.
Şi ca să schimbe vorba, întrebă:
— Dar Mihelis ce mai face? Sînt tare îngrijorat
din p"Ti>a lui, boierule.
— Nu te îngrijora, părinte, răspunse bătrînul cu
oţărîre. E tînăr, are şi el toanele lui; o să-i treacă. Să
ne descotorosim de Manolios şi totul se îndreaptă...
Noapte bună, părinte!
— Şi dintr-o mişcare se întoarse cu faţa la perete.
îl auzi pe popă cum coboară scara de afară cu
paşi grei.
— Ţapul de popă! murmură el. Auzi colo, cică-i
îngrijorat! Eu, mă, eu sînt îngrijorat din pricina fiicei
tale, Mariori! Dacă-i vorba ca feciorul meu să se în-
soare cu o ofticoasă şi să-mi molipsească neamul, apăi
mai bine să-ţi moară podoaba de fată şi să scăpăm.
116,

Mi-e milă de ea, sărmana; numai Dumnezeu ştie cît


mi-e de milă, dar mai bine să moară 1
In timp ce fruntaşii din Licovrisi chibzuiau cum
să se descotorosească de Manolios, acesta, împreună
cu părintele Fotis, se străduia să găsească un mijloc
ca băjenarii din Sarachina să poată ieşi din iarna ce
bătea la uşă şi să nu moară de frig şi de foame.
― Numai munca ne poate scăpa, spunea părintele
Fotis. Numai munca şi iubirea.
Ii strînseră pe toţi bărbaţii şi femeile care erau în
stare să muncească şi-i împărţiră în mai multe grupuri
separate, cu caracter de frăţii; în fruntea fiecărei fră-
ţii puseră cîte un conducător, primul frate sau prima
soră, şi-i trimiseră prin satele din împrejurimi să se
angajeze cu simbrie şi să lucreze pe la oameni. Pe
Sarachina nu mai rămîneau decît bătrmii şi bătrînele,
ca să aibă grijă de copii.
— Binecuvîntarea lui Dumnezeu fie cu voi, fiii
mei! le spuse părintele Fotis, petrecîndu-i o bucată de
drum. Munciţi, strîngeţi tot ce puteţi: grîu, untdelemn,
vin, îmbrăcăminte; să aveţi mereu gîndul- numai la
noua noastră aşezare. Uitaţi-vă la albine: ele îşi pără-
sesc stupul şi se împrăştie prin munţi şi pe cîmpii ca
să adune hrană, apoi se întorc, încărcate cu miere, în
chilioarele lor de ceară, unde şi-au lăsat urmaşii. Tot
aşa să faceţi şi voi, fiii mei. Haide, duceţi-vă, şi bine-
cuvîntarea lui Dumnezeu fie cu voi!
Adesea, se ducea cu ei şi Manolios, le vorbea pe
drum, îi îmbărbăta, le spunea ce sate sînt primprejur,
ce nevoi au oamenii de pe acolo, la ce porţi să bată.
După ce le găsea de lucru, se întorcea din nou la Sara-
china. Aici îl ajuta pe părintele Fotis să strîngă laolaltă
toţi copiii şi, slujindu-se de tăbliţele pe care le pri-
miseră de la Hagi Nicolis, învăţătorul, îi învăţau
alfabetul
117

îar cînd se lăsa noaptea» se aşezau ammdoi pe pia^


f.ta din faţa schitului şi stăteau de voabă pînă tîrziu,
•» Chiar şi în cea mai mică pietricică, îi spuse în-
tr-o seară părintele Fotis, chiar şi în cea mai umilă
floare, chiar şi în cel mai întunecat suflet, Dumnezeu
sălăşluieşte viu şi întreg, dragul meu Manolios. Să fa-
cem tot ce ne stă în putinţă ca acest mic sătuc al nos-
tru, acest stup al nostru să strălucească de lumina
durnnezeirii prin hărnicie, prăsilă şi iubire. Sătucul nos-
tru să fie aşa cum am vrea să vedem că e lumea întrea-
gă 1 Căci, s-o ştii, chiar şi în cel mai îndepărtat pustiu,
o faptă bună îşi are răspunsul ei în lumea întreagă,
Manolios ridică ochii şi se uită la părintele Fotis; {
se părea că faţa kri slabă, străvezie, strălucea în întu-
neric, şi că mîinlle lui, aşa cum le ţinea întinse spre
cer, se mişcau prin aer ca nişte flăcări.
— Şi fiecărei om, adăugă Manolios ou însufleţire, îi
stă m putinţă să scape de nevoi o lume întreagă. De
tnuite ori stan şi mă gîndesc la asta, părinte, şi mă cu-
prind fiorii. Care va să zică, avem noi o răspundere
atît de mare? Şi ce trebuie să facem înainte de a
muri? Care-i drumul ce trebuie să-l urmăm?
Tăcu. Se făcuse noapte de-a binelea; bătrînele
aprinseseră focurile în vetre şi pregăteau cina, îar
copiii stăteau pe vine în jurul lor şi aşteptau, flămînzi.
Manolios întinse braţul şi atinse uşor genunchiul
părintelui Fotis, care, cufundat în gmdurile sale, nu-l
răspunsese k întrebări.
— Cum trebuie săi iubim pe Dumnezeu, părinte?
întrebă din nou Manolios.
— Iuibindu-i pe oameni, fiule.
— Şi cum trebuie să-i iubim pe oameni?
-— Străduindu-ne să-i aducem pe calea cea bună.
— Şi care-i calea cea bună?
<— Aceea care urcă.

XIV
A doua zi, către amiază, aga se întoarse de k
Smirna. Nu venea singur. În urma lui, călare pe un
căluţ murg, aducea un alt turculeţ. Acesta era ursuz,
năbădăios, plin de o sălbatică vigoare bărbătească.
Nu mesteca sacîz de Hios, ci era veşnic flamînd şl
însetat, astfel că bea şi mînca într-una. Nu cînta Lu-
mea e un vis, ci zbiera, înjura, avea tot felul de toane
şi-i dădea porunci agăi, care, amorezat de el, îl mîn-
gîia din ochi şi-i făcea toate hatîrurile. Numele lui
era Ibrahim, dar aga îi spunea Braimachi. Avea cinci-
sprezece ani şi deasupra buzelor arcuite abia îi dă-
duseră ruleiele.
Aga îl descoperise într-un cartier rău famat, unde
fieoare casă avea atîrnat în faţa porţii un felinar mic,
roşu. Stătea Iîngă un coş din care vindea, una peste
alta, seminţe de dovleac, prezervative englezeşti, crabi
prăjiţi şi iasomie. Către seară, în acea străduţă îngustă
se revărsau din toate mahalalele şiruri de bărbaţi,
tineri şi bătrîni, ovrei, musulmani, creştini, care ve-
neau aici să se desfete o clipă şi să uite necazurile de
peste zi. Femeile îi adulmecau din pragul uşilor, peste
măsură de sulemenite, pe jumătate dezbrăcate, artu>
cîudu-le ocheade provocatoare.
139

Aga îl văzu pe micul Ibrahim şi-i plăcu. Se apropie


de el, îi făcu propuneri, se tocmiră, şi pînă la urmă
căzură la învoială. Îi cumpără un căluţ murg pentru
călărie; îi mai cumpără apoi un costum nou-nouţ din
postav scump, un ceas de argint cu lănţişor, o sticluţă
de mosc şi un săculeţ de cuişoare şi flori de scorţi-
şoară, lî duse la hamam, îî spălă şi-i turnă în apa în
care se îmbăia ulei parfumat. Pe urmă, îl duse la
bărbier, îi tunse părul şi-i turnă pe cap apă de levăn-
ţică. După aceea îl dădu pe mîna unui vechi prieten
de al lui. un hoge bun de ştreang şi de ţeapă, să-i
înveţe cîteva ţaehismete de înaltă artă.
După ce micul Ibrahim fu îmbăiat astfel, parfumat
cu mosc şi instruit bine, aga îl luă în primire şi-l
aduse în beilicul lui.
Marta mtîmpină noua pereche bombănind; dar
cînd îî cercetă mai îndeaproape pe noul oaspete, rîn|i
a mulţumire: „Corcitura asta o să sugă toată vlaga
din aga..."
— Ce mai e nou pe aici, Marta? întrebă aga
descălecînd în mijlocul curţii. Â mai murit cineva în
sat, s-a mai căsătorit cineva? Cum au mers secerişul şi
culesul viilor? Cioclovina de Patriarheas şi ţapul de
popa Grigoris mai sînt încă în viaţă? Grecii s-au în-
căierat, şi-au scos ochii? Bre, bre, mi se pare că
au trecut ani de zile de cînd am plecat!
Apoi se întoarse către Braimachi şi-i explică:
— Dînsa-i baba Marta, sclava noastră; femeie
cumsecade, gospodină bună, ştie să tacă, cinstită...
Puţin cocoşată, dar o să te obişnuieşti. Fă din ea tot
ce vrei; poţi s-o omori, s-o încaiecî; e a ta.
Braimachi îşi încreţi gura arcuită, dădu un dupac
în cocoaşa bătrînei şi se prăpădea de rîs.
— Ce să fac cu ea? E o cămilă; ţi-o las plocon S
Şi intră în casă spre a se instala în noua lui locuinţă.
120

_— Nu te supăra pe el, Marta, spuse aga. E încă un


mînz neîmblînzit; dă din picior şi muşcă. Nu-i spune
nimic; şi eu fac la fel. Răbdare, Marta, şi-o să-î dăm
noi pe brazdă.
Braimaehi, după ce dădu o raită prin casă, apăru
iar în curte.
― Sînt ceva femei frumoase în satul ăsta al tău?
îl întrebă pe agă. Într-o zi să le pui să joace, ca să le
văd şi să-mi aleg una.
Aga sări ca ars.
— A, nu 1 Toate oa toate, dar asta nu! Aici sînt
numai greci; nu vreau să am belele. Cată-ţi de-ale
tale!
— Ba să mi le caute ele! i-o întoarse cu neruşinare
mînzul, şi izbucni în rîs. Hei tu, babă cocoşată, pune
masa să mîncăm; mi-e foame!
Aga oftă. Îşi aduse aminte de micul lui Iusuf; avea
şi el gură, dar nu scotea o vorbuliţă; îi spuneai:
„Cîntă", şi cînta; îi spuneai: „Aprinde-mi ciubucul",
şi-l aprindea; „Vino să ne culcăm", şi venea... Ãsta-i
un drac împeliţat; dar, oe să-i faci. e gingirliu, pehli-
vanul!
— Bine, dragul meu Braimachi, spuse aga. Totuî
o să se facă; iavaş-iavaş... Haide, Marta, du-te şi
taie repede o găină.
O oră mai tîrziu, aga şi băieţandrul, după ce mîn-
oară şi băură bine, se încuiară în odaie, întorcînd
cheia de două ori în broască. Nu se ştie ce s-a petre-
cut acolo, între cei patru pereţi; destul că spre seară,
aga ieşi din odaie mulţumit, pocîltit, cu ochii traşi în
fundul capului, şi-o strigă pe Marta:
— Du-te, bre, de-i spune lui Patriarheas să pof-
tească pînă aici. Vreau să-i vorbesc. Braimachi ţine
morţiş să vadă femeile cum joacă; se poate să nu-i
facem hatîrul? Hai, pune-ţi basmaua pe cap şi mînă!
121

Marta găsi casa boierească a lui Patriarheas cu su-


sul în jos. Pe uşa ce da în curte intrau şi ieşeau cîinii
slujnicele strîngeau resturile de mâncare, spălau farfu'.
riile, ştergeau mesele, curăţau odăile... Lenio şi mirele
plecaseră, se duseseră să ia în stăpînire stîna lui Ma-
nolios; casa boierească intrase pe mîinile babei Ma-
dalenia, care supraveghea şi dădea sfaturi şi ordine
în dreapta şi-n stînga. Făcuse rost de o traistă şi vîra
în ea tot ce-i cădea în mînă, lucrînd şi pe faţă şi pe
furiş. Din cînd în c