Modulul I

Modulul I
Concepte de bază ale tehnologiei Informaţiei
1.1 Prelucrarea informaţiei
Pentru omenire, apariţia informaticii constituie cea de-a cincea revoluţie

informaţională după: apariţia limbajului articulat - principalul mijloc de
comunicare între oameni; inventarea scrisului - se compensează limitele
memoriei biologice; descoperirea tiparului - a pus bazele memoriei sociale
constituită din cărţi şi publicaţii; utilizarea sistemelor de telecomunicaţii-
înlăturarea limitelor determinate de distanţă.
Mijloacele utilizate în prelucrarea datelor s-au situat la nivelul
tehnologiilor vremii. Au fost folosite degetele şi apoi s-au întrebuinţat
pietricelele. Mai târziu au apărut răbojul, tăbliţele de lut ars, abacul, rigla de
calcul logaritmic. În sec. Al XVII-lea apar maşinile mecanice de calculat cu
două şi apoi cu patru operaţii.
Era calculatoarelor automate a fost deschisă de către firma Bell Telephone
din SUA(1940) şi inginerul german K. Zuze(1941) care au realizat
calculatoarele electromagnetice.
Primul calculator electromecanic automatizat a fost MARK I sau ASCC
realizat de fizicianul H. Aiken şi firma IBM în 1939-1944. Trecerea la
tehnologia electronică a permis ca în 1946 americanii J. Mauchly şi J. Eckert să
construiască primul calculator electronic - ENIAC, bazat pe utilizarea tuburilor
electronice. În 1950 se realizează primul calculator electronic comercial,
UNIVAC I.
De atunci capacitatea de memorare, viteza de calcul, diversitatea
dispozitivelor periferice, complexitatea şi fiabilitatea calculatoarelor au sporit
continuu.
Informatica este ştiinţa care se ocupă cu prelucrarea automată a
informaţiilor. Informatica a apărut acum cca 50 de ani ca o necesitate de a găsi
noi metode de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a informaţiilor
referitoare la cunoaşterea şi conducerea fenomenelor complexe de societate,
ştiinţă, tehnică, economie, etc. Conceptul de informaţie datează din momentul
în care oamenii au comunicat între ei.
Orice activitate omenească se bazează pe schimbul şi prelucrări de
informaţii. Informaţiile sunt prezentate printr-un număr sau un şir de caractere
1
susţinute pe un suport, adică pe hârtie sau suport magnetic pentru a putea fi
prelucrate. Informaţia este esenţa tuturor activităţilor intelectuale ale omului.
Informaţiile se produc, se prelucrează, se stochează, sunt perisabile în timp, se
distribuie şi au un preţ de cost ca orice bun material.
În reflectarea realităţii o informaţie trebuie să răspundă următoarelor
cerinţe:
- să fie cuprinzătoare, completă şi furnizată la timp;
- să fie obiectivă, bazate pe date verificabile;
- să fie prezentă sub forma cea mai accesibilă;
- să nu fie costisitoare;
Cea mai mică unitate de măsură a informaţiei este Bitul.
Multiplii bitului sunt:
Byte(octet)=23 biţi;
Word(cuvânt)=24 biţi;
D Word(dublu cuvânt)=25 biţi;
Totalitatea metodelor, mijloacelor, tehnicilor privite ca un ansamblu integrat
prin care se asigură culegerea, înregistrarea, prelucrarea, transmiterea şi
valorificarea informaţiilor de orice natură se numeşte sistem informaţional.
Sistemul informaţional care foloseşte tehnici de calcul şi calculatoare
electronice pentru a realiza o eficienţă sporită se numeşte sistem informatic. În
principiu un sistem informatic are în componenţa sa următoarele categorii:
- calculatoare electronice;
- metode şi tehnici de prelucrare a informaţiilor;
- colecţii organizate de date;
- proceduri şi programe de prelucrare a datelor;
- personal de specialitate;
2
1.2 Evoluţia calculatoarelor
Momentul iniţial al istoriei calculatoarelor este, de obicei legat de

numele matematicianului englez Charles Babbage. El a propus în anul 1830 o
Maşină Analitică care a anticipat în mod fascinant structura calculatoarelor
actuale. Ideile sale au devansat cu peste 100 de ani posibilităţile tehnologice ale
vremii sale. Înaintea a mai fost încercări în acest domeniu ale lui Leibnitz şi
Pascal (sec al XVII-lea) .
Următorul moment de referinţă este anul 1937, când Howard Aiken, de
la Universitatea Harvard a propus Calculatorul cu secvenţă de Comandă
Automată, bazat pe o combinaţie între ideile lui Babbage şi calculatoarele
electromecanice, produse de firma IBM. Construcţia acestuia a început în anul
1939 şi s-a terminat în anul 1944, fiind denumit Mark I . El a fost în principal
primul calculator electromecanic, fiind alcătuit din comutatoare şi relee.
Înlocuirea releelor cu tuburi electronice a constituit un important pas
înainte. Rezultatul a fost concretizat în calculatorul ENIAC ( Electronic
Numerical Integrator And Computer ), primul calculator electronic digital. El
conţine circa 18.000 de tuburi electronice şi executa 5.000 de adunări pe
secundă, având o memorie de 20 de numere reprezentate în zecimal.
Programarea sa se realiza prin poziţionarea a circa 6.000 de comutatoare, cu
mai multe poziţii. O semnificaţie aparte o are faptul că în arhitectura
calculatoarelor Mark I şi ENIAC, intrau mai multe elemente de calcul, ce
lucrau în paralel la o problemă comună, fiind dirijate de o singură unitate de
comandă . Această soluţie a fost aleasă datorită vitezei reduse a fiecărei unităţi
de calcul, în parte. La versiunea următoare s-a renunţat la această structură
paralelă de calcul, deoarece s-a considerat că viteza unei unităţi de calcul,
realizată cu circuite electronice, este suficientă . Soluţia prelucrării paralele a
fost reluată ulterior după anii 80’ pentru mărirea performanţelor unui sistem
de calcul; astfel în 1996 Firma INTEL a realizat un supercalculator ce
foloseşte peste 7000 de procesoare PENTIUM utilizând tehnica „de calcul
masiv” (utilizat pentru simularea testelor nucleare, în cercetări genetice,
spaţiale, meteorologice).
De remarcat că la realizarea primelor calculatoare, în calitate de
consultant al echipei, a lucrat şi matematicianul John von Neumann, unul
dintre matematicienii importanţi ai secolului XX. De altfel, la realizarea
calculatorului EDVAC ( primul calculator cu circuite electronice ) el a stabilit 5
caracteristici principale ale calculatorului cu program memorat :
3
1. Trebuie să posede un mediu de intrare, prin intermediul căruia să se
poată introduce un număr nelimitat de operanzi şi instrucţiuni .
2. Trebuie să posede o memorie, din care să se citească instrucţiunile şi
operanzii şi în care să se poată memora rezultatele.
3. Trebuie să posede o secţiune de calcul, capabilă să efectueze operaţii
aritmetice şi logice, asupra operanzilor din memorie.
4. Trebuie de asemenea să posede un mediu de ieşire, prin intermediul
căruia un număr nelimitat de rezultate să poată fi obţinute de către
utilizator.
5. Trebuie să aibă o unitate de comandă , capabilă să interpreteze
instrucţiunile obţinute din memorie şi capabilă să selecteze diferite
moduri de desfăşurare a activităţii calculatorului pe baza rezultatelor
calculelor .
Date Section Date Rezultate Unitate Rezultate

şi instrucţiuni I.1 şi instrucţiuni Section de ieşire
Unitate I.2
Stări
Comenzi Stări
Stări Instrucţiuni
Unitate
de calcul
Adrese
Comenzi Rezultate/Comparaţii
Comenzi
Article II. Unitate de Comandă
Figura reprezintă Organizarea unui calculator numeric
Primul calculator comercializat a fost UNIVAC (UNIversal Automatic

Computer ) realizat pe structura calculatorului EDVAC, în anul 1951. În anii
următori, dezvoltarea calculatoarelor a devenit explozivă, la mai puţin de zece
ani intervenind câte o schimbare care a fost interpretată drept apariţia unei noi
generaţii de calculatoare. Ele pot fi clasificate astfel :
4
Generaţia I (1946-1956) caracterizată prin :
• Hardware: relee, tuburi electronice ;
• Software: programe cablate, cod maşină, limbaj de asamblare ;
• Capacitate de memorie : 2 Kocteţi ;
• Viteză de operare : 10.000 de operaţii/sec. ;
• Calculatoare : ENIAC, UNIVAC, IBM ;
Generaţia a II–a (1957-1963) marcată de apariţia tranzistorului
• Hardware: tranzistoare, memorii cu ferite, cablaj imprimat ;
• Software : limbaj de nivel înalt ( Algol, Fortan)
• Memorie : 32 Kocteţi ;
• Viteza : 200.000 de instrucţiuni/sec
• Calculatoare : IBM 7040, NCR501 ;
Generaţia a III–a (1964- 1981) caracterizată prin :
• Hardware : circuite integrate ( la început pe scară redusă, apoi pe
scară medie şi largă ; scara de integrare se referă la numărul de
componente electronice pe unitatea de suprafaţă ), cablaje imprimate
multistrat , discuri magnetice, apariţia primelor microprocesoare ;
• Software : limbaje de nivel foarte înalt, programare orientată pe
obiecte B. Pascal, programare structurată LISP, primele programe
pentru grafică şi baze de date .
• Memorie : 1÷2 Mocteţi ;
• Viteza : 5.000.000 de operaţii/sec ;
• Calculatoare : IBM 370 , FELIX
• Comunicaţii : Primele comunicaţii prin satelit, transmisia de date prin
fibră optică.
Generaţia a IV-a (1982-1989) caracterizată prin :
• Hardware: circuite integrate pe scară foarte mare ( VLSI ) , sisteme
distribuite de calcul, apar microprocesoarele de 16/32 biţi, primele
elemente optice (discurile optice ) ;
• Software : Pachete de programe de largă utilizare, sisteme expert ,
sisteme de operare, se perfecţionează limbajele de programare
orientate pe obiect, baze de date relaţionale ;
• Memorie : 8÷10 Mocteţi ;
• Viteza : 30 de milioane de instrucţiuni/sec ;
• Calculatoare : INDEPENDENT, CORAL, IBM (apar mai multe
versiuni)
Generaţia a V-a ( 1991- 2002 ) în curs de dezvoltare
5
• Hardware : circuite integrate pe scară ultralargă ULSI ( proiectare
circuite integrate 3D ), arhitecturi paralele, alte soluţii arhitecturale
noi ( reţele neurale etc. ), proiectele galiu-arsen .
• Software : limbaje concurente, programare funcţională, prelucrare
simbolică , baze de cunoştinţe, sisteme expert evoluate, programe de
realitate virtuală, acum apar şi sistemele de operare windows. Această
perioadă este marcată de apariţia internetului şi extinderea rapidă a
acestei reţele mondiale.
• Memorie : de la zeci, sute de Mocteţi până la Gocteţi ;
• Viteza : 1G de instrucţiuni /sec – 3 G de instrucţiuni/sec
• Comunicaţiile: au atins un nivel nemaiîntâlnit. Emisiile radio de
ordinul GHz, reţele globale pe fibră optică , reţele de comunicare prin
satelit.
• Calculatoare : o gamă foarte largă de calculatoare .
1.3. Calculatorul electronic - instrument de largă utilitate în

prelucrarea automată a datelor
Calculatorul este format dintr-o regiune de echipamente fizice numite

generic hardware, care, împreună cu un sistem de programe numite software
asigură prelucrarea informaţiei în conformitate cu un algoritm impus.
Algoritmul reprezintă o
succesiune de operaţii riguros
definite, care permit obţinerea unui
rezultat cu precizia dorită, într-un
finit de paşi.
sistem de calcul = calculator =
computer = echipament de calcul.
1.3.1. Componenta
hardware
6
Componenta hardware reprezintă structura fizică( care se poate vedea) a unui
calculator.
Un calculator compatibil IBM-PC este compus din:
1.3.1.1. Unitatea centrală a unui PC
1. Placa de baza
Placa de baza este principala componenta HARD dintr-un calculator.

Alcătuirea unei placi de baza nu este uşor de făcut deoarece ea are multe
componente care au un rol foarte important.
Cele mai importante sunt:
a)Slotul procesorului in care se pune practic inima calculatorului si anume

procesorul.
b)Sloturile PCI care ajuta la conectarea unor placi care suporta acest sloc ,
cum ar fi : plăcile de sunet , plăcile de reţea , unele placi video si nu in
ultimul rând plăcile modem. Uitându-ne mai atent la aceste sloturi se poate
observa ca distanta dintre pini este medie. Sloturile PCI sunt cele mai
folosite si cele mai importante deoarece majoritatea plăcilor se bazează pe
acest standard. De obicei sunt in număr de 3 sau 4 , dar pot fi si mai multe.
c)Sloturile AGP (Accelerated Graphics Port).Pe acest port se pot conecta

doar unele placi video care au o viteza mai mare de 143 Mhz. Avantajul pe
care îl aduc aceste porturi este faptul ca ele nu se limitează doar la memoria
plăcii video, ci la întreaga memorie RAM a calculatorului in cazul in care
memoria plăci video nu este îndeajuns. Spre deosebire de PCI, in cazul AG-
ului distanta dintre pini este foarte mica. Niciodată nu vom întâlni mai mult
de un Port AGP pe o placa de baza. AGP-ul poate avea o viteza de la 1x
pana la 4x sau chiar mai mult.
d)Sloturile ISA. Sunt sloturile cele mai puţin folosite in cadrul unui
calculator. In aceste porturi se pun plăcile care nu au cerinţe mari, cum ar
fi:plăcile de radio si unele placi de reţea. Pe plăcile de baza mai noi acestea
dispar lăsând locul PCI-ului.
2. Procesorul
7
Este componenta de bază a unui calculator, alegerea lui impunînd
performanţele generale, date de viteza de prelucrare a informaţiei.
a)Tipul microprocesorului
Defineşte apartenenţa acestuia la o familie de procesoare ce au caracteristici
comune. Piaţa este dominata de 2 mari familii de procesoare.
- Intel ~ folosite la calculatoarele IBM-PC realizate sau de alte firme.
- Motorola ~ folosite de calculatoarele realizate de firma APPLE.
Cele 2 tipuri de procesoare nu sunt compatibile intre ele.
b)Frecventa de lucru
Este frecventa de tact a ceasului. Ea se măsoară in MHZ adică in milioane de
impulsuri pe secunda (33Mhz- 1,9 Ghz)
Viteza de lucru mai este data si de numărul de octeţi care pot fi prelucraţi la u
moment dat de procesor.(8 – 64 biţi)
Toate aceste elemente determina viteza de lucru a PC-ului. Viteza se măsoară
in milioane de instrucţiuni pe secunda (MIPS) Un PC performant are o viteza
de 2-20 MIPS
Pe calculatoarele Intel se întâlnesc procesoare de forma 80x86 unde x =
0,1,2,3,4,5,6.
3. Memoria interna
- se întâlneşte sub forma unor DIMM-uri care se conectează in socketul special
care este reprezentat in schema de pe prima pagina. Este de doua feluri:
a)RAM(Random Acces Memory) Este o memorie din care se poate citi si pe
care se poate scrie, se foloseşte ca memorie operativă pentru stocarea
temporară a datelor şi programelor aflate în execuţie la un moment dat.
Conţinutul acestei memorii se pierde la deconectarea sistemului de la reţea,
fiind o memorie volatilă. Capacitatea memoriei reprezintă volumul maxim de
informaţie care poate fi înmagazinat în memorie la un moment dat. Memorie se
organizează pe unităţi de memorare a informaţiei, numiţi biţi. Un byte
reprezintă o colecţie de 8 biţi. Bytes reprezintă unitatea de măsură a datelor din
calculator. Multiplii bytes sunt:
1KB(kilobytes)=210 bytes (o mie de bytes)
1MB(megabytes)=220 bytes (un milion de bytes)
1GB(gigabytes)=230 bytes (un miliard de bytes)
b)ROM(Read Only Memory). Este o memorie de unde doar se poate citi fără
a se putea scrie; rămâne nemodificată la dispariţia tensiunii de alimentare. Este
o memorie reziduală, nevolatilă.
8
4. Hard-Diskul sau discul fix
Este un dispozitiv de stocarea informaţiei cu ceas mai mare capacitate de
stocare din calculator. În Hard-Disk au loc 2 mişcări:
a)Miscarea de translatie a capetelor de citire.

b)Miscarea de rotatie in jurul axului.(3600 – 15000 RPM)
Unităţile de măsurare a capacităţii diskului sunt: bytes , kilobytes , megabytes,
gigabytes. Hard-disk-ul face parte din categoria diskurilor fixe spre deosebire
de FLOPPY care face parte din categoria discurilor flexibile.
1. Floppy disk-ul
Este un echipament de citire-scriere a datelor de pe sau pe o dischetă.

Discheta este un suport magnetic, necesar memorării datelor şi are o capacitate
mică de stocare a datelor, de 1,44Mb.
2. CD-ROM
Este denumirea unui dispozitiv de citire a informaţiei stocate pe un CD. Există

şi dispozitive care inscripţionează informaţii pe CD numite
CD-WRITER. Capacitatea de stocare uzuală a unui CD este de 650MB.
7. DVD-ROM
Este denumirea unui dispozitiv de citire a datelor stocate pe un DVD. Există şi

dispozitive care inscripţionează DVD-uri, numite DVD-WRITER.
Capacitatea uzuală de stocare a datelor pe un DVD este de 4,7GB.
1.3.1.2. Periferice de bază
• Monitorul - este echipamentul de ieşire principal pentru un PC; permite

vizualizarea informaţiilor necesare dialogului între utilizator şi
calculator. Există mai multe tipuri de monitoare: monitor monocrom;
monitor color; cele mai uzuale monitoare la ora actuală sunt cele de tip
TFT, care pot să atingă o rezoluţie de 1920 x 1200 pixels şi chiar mai
mult şi să recunoască peste 256 de nuanţe de culori. [1024x768 pixeli
înseamnă 768 de linii orizontale, fiecare linie conţinând 1024 de
puncte(pixeli), timpul de răspuns fiind de 4ms.
9
• Tastatura - este un echipament de intrare de la care utilizatorul poate
introduce comenzi şi date. Este mijlocul de comunicare dintre om şi
calculator.
• Mouse-ul - este un dispozitiv electromagnetic conectat la calculator
printr-o interfaţă serială.
1.3.2.Componenta software
Un sistem de calcul nu poate să prelucreze date fără să fie programat. Un

program este o succesiune de instrucţiuni care converg către soluţia
problemei.
Există două categorii de programe:
a) programele de sistem sunt proiectate astfel încât să faciliteze utilizarea

eficientă a resurselor sistemului de calcul şi oferă instrumente pentru
dezvoltarea şi execuţia programelor de aplicaţie.(software de bază)
b) Programele de aplicaţie efectuează prelucrări ale datelor, în concordanţă
cu cerinţele informaţionale necesare şi sunt destinate să rezolve probleme
specifice unei aplicaţii.(software de aplicaţie)
Un sistem de operare constă dintr-un ansamblu de proceduri şi module de
programe de sistem, care administrează resursele sistemului de
calcul(procesoare, memorie, echipamente periferice, informaţii memorate sub
formă de fişiere), asigură utilizarea eficientă în comun a acestor resurse şi
oferă utilizatorului o interfaţă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului de
calcul.
Exemple de sisteme de operare: MS-DOS, WINDOWS 9X(95 , 98),
WINDOWS XP, etc.
1.4. Viruşii calculatoarelor
• Ce este un virus de calculator?

Un virus de calculator este de obicei un program proiectat să se autoreplice
şi să se împrăştie, infectând cât mai multe calculatoare, fără ca utilizatorii să îşi
dea seama de acest lucru. Viruşii se împrăştie ataşându-se de alte programe,
fişiere EXE sau COM, iar mai recent, si documentelor WORD, EXCEL, chiar
si fişierelor HLP, sau unii pot să infecteze sectorul de boot al discului. Când se
lansează în execuţie un fişier infectat, sau când se porneşte calculatorul de pe
10
un disc sau o dischetă virusată, se lansează şi virusul in execuţie. Adesea,
virusul rămâne rezident în memoria calculatorului, pentru a putea infecta
următorul program lansat în execuţie, sau următoarea dischetă accesată.
Ceea ce fac viruşii periculoşi este abilitatea lor de a executa acţiuni în
calculator. În timp ce unele din aceste acţiuni sunt sâcâitoare (cum ar fi afişarea
unui mesaj la o anumită dată sau ca răspuns la o anumită acţiune a utilizatorului
calculatorului) iar altele enervante (cum ar fi reducerea performanţelor
calculatorului), există viruşi care pot provoca adevărate catastrofe, distrugând
fişiere de date, documente, sau făcând calculatorul inutilizabil.
Primii viruşi au apărut acum câteva decenii, însă nu au cunoscut o
răspândire la scară mondială decât după apariţia primelor PC-uri. În 1981 firma
IBM scotea pe piaţă, alături de gigantele mainframe-uri care îi aduseseră
succesul, un calculator "personal" bazat pe noul (pe atunci) procesor produs de
firma Intel, 8088. Preţul acestuia era extrem de ridicat, însă produsul a fost un
succes. Ca sistem de operare IBM a cumpărat MS-DOS de la firma Microsoft,
care la rândul ei l-a scris pe baza sistemului de operare CP/M. Primele versiuni
de DOS erau extrem de compacte (numai câteva zeci de Kb) şi nu aveau nici un
protocol de securitate inclus.
Trec 5 ani si ajungem în 1986 când apăreau primele rapoarte publice
indicând entităţi virale pe IBM-PC. Era vorba de virusul Brain, un virus de
boot. Apar astfel programe de tip antivirus create pentru a elimina viruşii
informatici. Dacă primele programe antivirus erau extrem de simple, ca si
viruşii de pe atunci, programele din ziua de astăzi sunt adevărate "capodopere"
de algoritmi si cod.
• Cum se răspândesc viruşii?

Viruşii pot proveni dintr-o varietate de surse. Pentru că un virus reprezintă
cod executabil, el poate fi transmis pe toate căile normale de transmitere a
informaţiei între calculatoare:
Într-un studiu din 1991 al companiei Dataquest realizat la cererea National
Computer Security Association din Statele Unite, cel mai des viruşii se
transmiteau prin dischete infectate (87 %). 43% din dischetele infectate,
responsabile pentru introducerea viruşilor pe calculatoarele întreprinderilor
erau dischete aduse de acasă. Aproape trei sferturi (71%) din infecţii au apărut
în întreprinderi cu reţele de calculatoare, crescând pagubele prin rapida
împrăştiere a viruşilor în toată reţeaua. În mediile de reţea, riscul infectării cu
viruşi este mult crescut. Şapte la suta (7%) din viruşi proveneau din fişiere
preluate de pe diverse BBS-uri (la acea dată reţeaua Internet nu avea
11
răspândirea actuală). Alte surse de dischete infectate erau dischetele demo sau
conţinând software arhivat - circa 6% din infecţiile raportate.
• Ce pot face viruşii?

Aşa cum am spus şi mai devreme, unii viruşi sunt enervanţi, iar alţii pot fi
deosebit de periculoşi. În cazul cel mai fericit, viruşii cresc dimensiunea
fişierelor şi reduc viteza de răspuns, afectând performanţele calculatorului
dumneavoastră. Mulţi viruşi caută doar să se răspândească, nu să afecteze
calculatorul, astfel încât nu produc daune în mod intenţionat. Totuşi, există
posibilitatea ca si viruşi benigni să interacţioneze întâmplător cu alte programe
sau chiar cu hardware-ul şi să încetinească sau să oprească sistemul. Alţi viruşi
sunt mult mai periculoşi. Aceştia pot modifica sau distruge datele, sau pot
şterge fişierele şi pot reformata hard-discul.
• Care sunt simptomele unui sistem virusat?

Cei care sunt iniţiaţi în domeniul viruşilor de calculatoare nu vor avea
probabil dificultăţi în a spune dacă un calculator este suspect de a fi infectat cu
un virus nou. Viruşii se pot răspândi nestingheriţi doar atâta timp cât rămân
nedetectaţi. Din acest motiv, majoritatea viruşilor nu îşi manifestă prezenţa în
sistem. Numai programele antivirus pot detecta prezenta unei asemenea
infecţii. Există, totuşi, mai mulţi viruşi, ce îşi fac simţită prezenţa în sistem prin
efectele secundare generate.
Câteva "simptome" specifice calculatoarelor virusate (lista este orientativã,
cazurile reale fiind mult mai numeroase si diverse):
• fişierele sistem cresc în lungime (de exemplu în DOS 6.20 fişierul
command.com are 54619 octeţi, iar pe un calculator virusat el poate avea, să
zicem cu 1200 de octeţi mai mult, respectiv 55819);
• blocări frecvente - majoritatea viruşilor sunt extrem de prost scrişi si
blochează calculatorul extrem de des. Viruşii sunt de altfel cunoscuţi ca cele
mai incompatibile programe (exceptând viruşii multiplatforma, ca de
exemplu clasa "Concept" - viruşii de .doc Word);
• mesaje ciudate, melodii sau sunete suspecte în difuzor. Mulţi viruşi îşi fac
anunţata prezenţa prin astfel de efecte;
• distrugerile de date sunt alt efect al viruşilor. Dispariţia subită a unui fişier
sau erori ale sistemului de fişiere sunt clasice;
• încetinirea accesului la disc este produs de unii viruşi stealth care se
interpun între programe şi sistemul de acces la discuri;
12
• la apăsarea tastelor CTRL+ALT+DEL calculatorul boot-ează instantaneu
fără a mai trece prin ecranul de POST (power on, self test);
• la comanda chkdsk majoritatea programelor executabile sunt raportate ca
având o lungime incorectă: efect al unor viruşi stealth;
• dimensiunea memoriei afişată de programele specializate este mai mică
decât 640Kb. Uneori acest efect este generat de unele managere de memorie
fără a fi vorba de un virus, dar de obicei indică prezenţa unui virus;
• programele de tip self-check raportează ca au fost modificate;
• nu mai porneşte Windows sau se raportează că accesul la disc se face prin
BIOS;
• schimbări ale marcajului de timp al fişierelor;
• încărcarea mai grea a programelor;
• operarea înceată a calculatorului;
• sectoare defecte pe dischete.
1.5. Antiviruşii
• Ce sunt antiviruşii?
Programe care pot detecta, elimina viruşi şi preveni contaminarea sistemului

de calcul. Programele antivirus se compun din mai multe părţi şi anume:
- o parte care detectează prezenţa viruşilor;
- o parte care identifică integritatea softului;
- o parte care elimină viruşii, atunci când sunt detectaţi;
- o parte care supraveghează sistemul împotriva infestării.
Sfaturi utile de protejare împotriva viruşilor:
- instalează un program antivirus pe calculatorul pe care lucrezi;
- scanează orice dischetă înainte de a o utiliza;
- protejează dischetele la scriere;
- fă o copie de rezervă pentru toate programele şi datele importante;
- reînnoieşte la timp versiunea programului antivirus.
Modulul II
Utilizarea calculatorului şi organizarea fişierelor
13
1. Primii paşi cu calculatorul
Sistemul Windows porneşte automat, o dată cu pornirea calculatorului.

Pentru a părăsi sistemul Windows, executăm paşii:
Start→Shut down→Shut down→Yes
Start→Închidere Computer→Închidere
1.1. Elementele ecranului
Fundalul pe care sunt afişate ferestrele şi pictogramele poartă numele de

suprafaţă de lucru(în engleză desktop). De aici, utilizatorul poate folosi
majoritatea funcţiilor şi aplicaţiilor Windows.
În partea de jos a ecranului apare bara de programe, în care sunt afişate toate
programele care rulează la momentul respectiv sub Windows.
1.2. Elementele ferestrei
Majoritatea ferestrelor au câteva elemente comune.

1. Bara de titlu - indică numele aplicaţiei, documentului, grupului,
directorului sau a fişierului ce ocupă fereastra respectivă.
2. Bara de meniu - cuprinde meniul comenzilor disponibile ferestrei
respective.
3. Bara de defilare - permite vizualizarea unui document sau a unei liste
cu dimensiuni mai mari decât dimensiunea ferestrei.
4. Butonul de minimizare - a ferestrei permite reducerea ferestrei la
dimensiunea unui buton. Aplicaţia corespunzătoare ferestrei minimizate
continuă să fie deschisă, iar fereastra poate fi din nou mărită prin
executarea unui clic pe butonul ce o reprezintă.
5. Butonul de închidere a aplicaţiei - permite închiderea atât a ferestrei,
cât şi a aplicaţiei corespunzătoare.
6. Butonul de maximizare - lărgeşte fereastra astfel încât să ocupe toată
suprafaţa de lucru.
7. Butonul de restaurare - aduce fereastra la dimensiunea anterioară
maximizării. Apare numai în cazul ferestrelor maximizate.
14
Cum mutăm o fereastră prin tragere cu mouse-ul?
Pas1: puneţi indicatorul mouse-ului pe bara de titlu a ferestrei.

Pas2: apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga mouse-ului.
Pas3: duceţi fereastra în locul dorit.
Pas4: eliberaţi butonul mouse-ului.
Cum redimensionăm o fereastră prin tragere cu mouse-ul?
Pas1: mişcaţi uşor indicatorul mouse-ului pe un colţ sau pe o margine a

ferestrei până când cursorul se transformă într-o săgeată dublă.
Pas2: apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse-ului.
Pas3: aduceţi fereastra la dimensiunea dorită.
Pas4: lăsaţi liber butonul mouse-ului.
1.3. Aranjarea pictogramelor
Puteţi aranja pictogramele dintr-o fereastră astfel încât să fie egal depărtate.
Aranjarea pictogramelor în diverse moduri se realizează cu ajutorul
opţiunilor din meniul View.
Cum aranjăm pictogramele echidistant?
Pas1: executaţi clic pe bara de meniu.
15
Pas2: alegeţi comanda View, Arrange icons, Auto arrange.
1.4. Lansarea unei aplicaţii în lucru
Atunci când lansam în lucru o aplicaţie se va deschide automat şi o fereastră

în care utilizatorul va vizualiza şi va comunica cu aplicaţia respectiva .
Cum se deschide o aplicaţie dintr-un meniu ?
Se execută clik pe numele directorului care conţine aplicaţia respectivă, apoi

selectăm printr-un clik programul dorit.
Cum se deschide o aplicaţie dintr-o fereastră?
16
Când vrem să lansăm în execuţie o aplicaţie reprezentată printr-o
pictogramă, efectuăm dublu clik cu butonul stâng al mouse-ului pe
pictograma corespunzătoare.
Cum activăm o fereastră?
Se execută clik pe bara de titlu a ferestrei pe care vrem să o activăm, iar

aceasta este mutată în prim plan pe suprafaţa de lucru.
1.5. Aplicaţia Windows Explorer
Programul Windows Explorer este un gestionar de fişiere. Acesta permite

copierea, mutarea, redenumirea, ştergerea, vizualizarea şi deschiderea
fişierelor , directoarelor sau subdirectoarelor.
1. Lansarea în execuţie a programului Windows Explorer
Pas1. Click pe butonul Start;

Pas2. Selectaţi opţiunea Programe;
Pas3. Click pe aplicaţia Windows Explorer;
2. Administrarea dosarelor(folders)
Dosarele sunt utilizate pentru organizarea conţinutului discului fix, precum

şi al disketelor.
Cum creăm un dosar(folder)?
Pas1. Lansăm aplicaţia Windows Explorer;

Pas2. Selectăm unitatea de disc sau dosarul în care dorim să creăm noul
dosar;
Pas3. Alegem din meniu comanda Fişier, Nou, Folder;
Pas4. Introducem de la tastatură numele noului folder, lîngă pictograma
ataşată automat;
Pas5. Apăsăm tasta Enter.
Cum ştergem un dosar cu Windows Explorer?
17
Pas1. Clik pe dosar;
Pas2. Alegeţi comanda Fişier , Delete;
Pas3. Clik pe butonul Da.
Cum copiem un dosar cu Windows Explorer?
Pas1. Căutăm folderul pe care dorim să îl copiem;

Pas2. Clik pe folder;
Pas3. Editare→Copiere;
Pas4. Alegem destinaţia, iar din meniul Editare alegem opţiunea Lipire.
3. Administrarea fişierelor
Cum deschidem un fişier?
Pas1. Clik pe fişier cu butonul din dreapta mouse-ului;

Pas2. Clik pe comanda Deschide;
Cum ştergem un fişier?
Clik dreapta , selectaţi comanda Delete, executaţi clik pe butonul Da pentru

confirmare.
Cum copiem un fişier?
Căutăm fişierul dorit, iar din meniul Editare alegem opţiunea Copiere.
Alegem apoi destinaţia la care dorim să ajungă fişierul şi din meniul
Editare alegem Lipire.
Cum redenumim un fişier?
Pas1. Clik dreapta pe fişier;

Pas2. Selectaţi comanda Redenumire;
Pas3. Introduceţi de la tastatură noul nume dorit;
Pas4. Clic pe butonul Enter.
Cum creăm o scurtătură?
18
Scurtătura permite accesul uşor şi rapid la documentele sau programele
pe care le utilizaţi des. Astfel, pentru a deschide fişierul, nu mai este nevoie
să-l căutăm pe hard, cir pur şi simplu vom executa dublu clik pe pictograma
corespunzătoare fişierului respectiv. Se pot crea scurtături pentru orice fel
de obiecte, inclusiv dosare, unităţi de disc, imprimante.
Crearea unei scurtături(shortcut)
Pas1. Căutaţi obiectul pentru care doriţi să creaţi scurtătura;

Pas2. Cu butonul drept al mouse-ului apăsat trageţi obiectul pe suprafaţa de
lucru.
Pas3. Selectaţi comanda creaţi shortcut here;
Pas4. Apăsaţi tasta Enter.
Cautarea fisierelor
Pas1. În aplicaţia Windows Explorer selectăm in meniul Instrumente,

Găsire, Fişiere sau foldere;
Pas2. Executaţi clic pe eticheta Numele şi locaţia;
Pas3. Introduceţi în dreptul etichetei ”denumire” numele fişierului ce
urmează a fi căutat.
Pas4. Pentru a specifica unitatea sau directorul în care vreţi să căutaţi
executaţi clic pe săgeata de la eticheta „Priveşte în” sau pe butonul
„Răsfoire”.
Pas5. Pentru a porni căutarea executaţi clic pe butonul Caută acum;
Pas6. Executaţi dublu clic pe fişierul găsit pentru a-l deschide.
3. Utilizarea dischetelor
Cum vizualizăm conţinutul unei dischete?
Pentru a vizualiza conţinutul unei unităţi de disc se execută clic pe numele

acesteia în fereastra stângă a utilitarului Windows Explorer.
Pentru a reveni la situaţia anterioară vizualizării se execută dublu clic pe
pictograma cu semn „-” din dreptul unităţii de disc.
Cum copiem un fişier pe o dischetă?
19
Pas1. Cu ajutorul aplicaţiei Windows Explorer se caută fişierul pe care
dorim să îl copiem;
Pas2. Executăm clic pe fişier;
Pas3. Executăm clic în bara de meniu pe opţiunea Editare, comanda
Copiere; sau apăsăm clic pe butonul din dreapta al mouse-ului şi selectăm
comanda Copiere;
Pas4. Alegem destinaţia(drive-ul A), dăm clic în bara de meniuri pe
Editare, comanda Lipire; sau apăsăm clic pe butonul din dreapta al mouse-
ului şi selectăm comanda Lipire.
Cum formatăm o dischetă?
Pas 1. Introduceti discheta în unitate;

Pas 2.În programul Windows Explorer, executaţi clic cu butonul din
dreapta mouse-ului pe pictograma unităţii de disc care conţine discheta;
Pas 3. Selectaţi opţiunea ‘Formatare’
Pas 4. Alegeţi capacitatea dischetei;
Pas 5. Alegeti tipul de formatare;
Pas 6. Bifaţi opţiunile dorite în caseta „ Alte opţiuni ”
Pas 7. Executaţi clic pe butonul Start.
Pas 8. După formatare executaţi clic pe butonul Închide.
20
Modulul 3
Procesare de text
Pachetul de programe Microsoft Office conţine patru programe cu

facilităţi complete care pot lucra independent sau impreună pentru a ne uşura
activitatea.
Word-este un puternic procesor de texte şi are facilităţi încorporate
care permit crearea şi salvarea (memorarea) documentelor cu uşurinţă.
Aplicaţia asigură funcţiunile elementare ale unui editor de texte şi anume :
introducerea textului, stabilirea diferitelor tipuri de caractere , definirea
diferitelor tipuri de pagină, alinierea automata a textului, aranjarea textului în
pagină, tipărirea textului. Spre deosebire de versiunile anterioare , aplicatia
Word 2003 aduce noutati privind procesul de automatizare a editarii(creare de
stiluri, verificare ortografica şi gramaticala automată , asistenţi OfficeAsistant
care oferă informaţii de tip Help în funcţie de activitatea desfăşurată de
utilizator ), modalităţi rapide de formatare şi trasare a tabelelor , posibilităţi
suplimentare de desenare, suport multilingv pentru editare de texte în mai
multe limbi europene etc.
Excel –program de calcul tabelar utilizat pentru gestionare si trasare de
diagrame .
Acces-este un sistem de baze de date care poate stoca informaţii care în
mod normal se găsesc pe liste.
PowerPoint-este un program de prezentare utilizat în scopul creării de
titluri sau prezentari pe ecran , demonstraţii de produse sau sesiuni de
comunicări .
Puteţi creea un obiect in Excel si să – l transferaţi in Word, puteţi folosi
un text editat în Word transferat in PowerPoint etc. Această integrare a
produselor înseamnă ,o dată realizat un document, nu este nevoie să- l creaţi
din nou pentru a utiliza informaţia cuprinsă în acesta într-un alt program
Microsoft Office .
21
Noţiuni de bază
1.1. Lansarea aplicatiei Microsoft Office Word
Pas1. Executa clic cu mouse-ul pe Start →Programe →Microsoft Office

→Microsoft Word.
În momentul imediat următor va apare o fereastră compusă din:

• Bara de titlu-indică numele aplicaţiei, documentului, grupului,
directorului sau fişierului ce ocupă fereastra respectivă. Dacă sunt
deschise mai multe ferestre, bara de titlu a ferestrei active este de culoare
sau intesitate diferită.
• Bara de meniu- cuprinde meniul comenzilor disponibile ferestrei
respective.
• Bara de derulare- permite vizualizarea unui document sau a unei liste
cu dimensiuni mai mari decât dimensiunea ferestrei. Pentru aceasta
folosim săgeţile existente la capetele barei. O fereastră poate avea bară
de derulare orizontală, verticală sau ambele.
Butoanele sunt:
• Butonul de minimizare a ferestrei permite reducerea ferestrei la
dimensiunea uni buton.
• Butonul de închidere a aplicaţiei permite închiderea atât a ferestrei, cât
şi a aplicaţiei corespunzătoare.
• Butonul de maximizare lărgeşte fereastra astfel îcât să ocupe toată
suprafaţa de lucru.
• Butonul de restaurare aduce fereastra la dimensiunea anterioară
maximizării.
22
1.2. Crearea documentelor Word
1. Introducerea textului
Veţi observa o linie care apare şi dispare. Acesta este cursorul şi

indică locul unde vor fi plasate caracterele pe care le introducem de la
tastatură.
Procesoarele de text au o facilitate numită word wrap care mută
automat cursorul pe linia următoare atunci când textul introdus depăşeşte
marginea din dreapta a documentului, deci nu se apasă tasta Enter la
sfârşitul fiecărui rând. Se apasă tasta Enter numai la sfârşitul
paragrafului, pentru a trece pe un rând nou.
Tastele utilizate cele mai frecvent sunt:
23
Tastă Semnificaţii tastă
Deplasezi cursorul spre dreapta cu un număr definit de
Tab
caractere (de cele mai multe ori 8 caractere)
Când această tastă se apasă (LED-ul din dreapta sus
corespunzător se aprinde) literele obţinute sunt în formă
Caps Lock
majusculă. Această setare este valabilă până la
următoarea apăsare pe această tastă.
Este o tastă de alternare a tastaturii. Când se apasă
simultan pe această tastă şi o altă tastă caracter, se obţine
Shift majusculă (dacă Caps Lock nu este activată), se obţine
literă normală (dacă Caps Lock este activat) sau se pot
folosi simbolurile trecute în partea superioară a tastelor.
Este folosită împreună cu alte taste pentru a transmite
calculatorului anumite comenzi.
Ctrl Exem,plu: Ctrl + C = copiază într-o memorie tampon
textul sau imaginea selectată.
Este folosită împreună cu alte taste pentru a transmite

calculatorului anumite comenzi.
Paşii necesari acstei combinaţii sunt:
Pas1. se apasă tasta Alt;
Alt
Pas2. se apasă tasta dorită;
Pas3. se eliberează tasta dorită;
Pas4. se eliberează tasta Alt.
Backspace Şterge caracterul din stânga cursorului.

Enter Mută cursorul pe rând nou după terminarea paragrafului.
Este utilizată pentru schimbarea modului de lucru într-un
Insert
editor (suprascriere sau inserare de caractere).
Delete Şterge caracterul din dreapta cursorului.
Comandă deplasarea cursorului la îceput de linie sau în
Home combinaţie cu alte taste (Ctrl+Home) la început de
document.
Comandă deplasarea cursorului la sfârşitul liniei sau în
End combinaţie cu alte taste (Ctrl+End) la sfârşiotul
documentului.
24
Page Up Determină deplasarea cu o pagină în sus într-un text.
Page down Determină deplasarea cu o pagină în jos într-un text.
Tastele direcţionale determină deplasarea cursorului în
←,↓, →, ↑
direcţia specificată. De asemenea sunt folosite pentru
deplasarea într-o fereastră, ecran sau plasarea pe o
opţiune dintr-un meniu.
Setarea ON/OFF a blocului numeric din dreapta
Num Lock
tastaturii.
Prin acţionarea acestor taste se obţine caracterul
Taste litere
specificat pe tastă.
Prin acţionarea acestor taste se obţine caracterul
specificat în partea de jos a tastei, iar prin apăsarea Shift
Taste numerice
+ tastă numerică se obţine carcterul poziţionat în partea
superioară a tastei.
2. Selectarea textului
Cum selectezi un text de orice dimensiune cu ajutorul mouse-ului?
Pas1. Clic la începutul acesteia şi menţii apăsat butonul din stânga al mouse-
ului.
Pas2. Tragi mouse-ul până la sfârşitul selecţiei.
Cum selectezi un text folosind tastatura?
Combinaţia de taste Acţiunea

Shift+ săgeată dreapta Selectează un caracter înspre dreapta
Shift + săgeată stânga Selectează un caracter înspre stânga
Shift + săgeată sus Selectează în sus o linie
Shift + săgeată jos Selectează în jos o linie
Shift + Home Selectează până la începutul liniei
Shift + End Selectează până la sfârşitul liniei
Shift+ Page Up Selectează până la începutul paginii
Shift + Page Down Selectează până la sfârşitul paginii
Ctrl+Shift+săgeată
Selectează până la sfârşitul cuvântului
dreapta
Ctrl+Shift+săgeată stânga Selectează până la începutul cuvântului
25
Ctrl+Shift+săgeată sus Selectează până la sfârşitul paragrafului
Ctrl+Shift+săgeată jos Selectează până la începutul paragrafului
Ctrl+Shift+Home Selectează până la începutul documentului
Ctrl+Shift+End Selectează până la sfârşitul documentului
Ctrl+A Selectează tot documentul
3. Ştergerea textului
Poţi elimina text dintr-un document caracter cu caracter, cuvânt cu cuvânt

sau în blocuri mai mari de text, în funcţie de dimensiunea pe care o are.
Pas1. Selectezi caracterul, cuvântul sau textul care urmează a fi şters;

Pas2. Apeşi tasta Delete.
Dacă doreşti să apelezi la taste:
Combinaţia de
Acţiunea
taste
Şterge caracterul care se află în dreapta punctului de
Delete
inserare
Backspace Şterge caracterul din stânga cursorului
Ctrl + Delete Şterge cuvântul care se află în dreapta cursorului
Ctrl + Backspace Şterge cuvântul care se află în stânga cursorului
4. Trecerea la o pagină nouă
Pas1. Poziţionăm cursorul acolo unde dorim să înceapă o pagină nouă.

Pas2. Din meniul Inserare alegem comanda Întrerupe.
Pas3. Selectăm opţiunea Pagină întreruptă.
Pas4. Clic pe butonul OK.
Notă: putem folosi şi combinaţia de taste Ctrl+ Enter pentru a trece la o

pagină nouă.
26
1.3. Operaţii cu documentele Word
1. Salvarea unui document Word
Prima dată când salvaţi un document word vi se cere să specificaţi numele

acestuia precum şi folderul, unde fişierul va fi stocat. După ce aţi salvat un
fişier, salvările ulterioare a aceluiaşi document vor actualiza fişierul existent de
pe hard disk.
Pas1. Executaţi clic pe pictograma Salvare din bara de instrumente (sau

comanda Salvare din meniul Fişier);
Pas2. Selectaţi o altă unitate de disc sau un alt folder, dacă doriţi acest lucru.
Pas3. Introduceţi numele fişierului în câmpul Numele fişierului;
Pas4. Executaţi clic asupra butonului Salvare.
Dacă doriţi să salvaţi documentul sub un alt nume, selectaţi comanda Salvare
Ca din meniul Fişier şi urmaţi paşii 2, 3, 4 de mai sus.
2. Închiderea unui document Word
Pas1. selectaţi comanda Închide din meniul Fişier(sau executaţi clic pe

butonul de închidere al ferestrei);
Pas2. executaţi clic pe butonul:
Da- pentru a salva modificările la închiderea fişierului;
Nu- pentru a închide fără a salva modificările efectuate în document;
Revocare- pentru a anula operaţia de închidere.
3. Deschiderea unui document Word
Pas1. Executaţi click pe butonul Deschidere din bara cu instrumente(sau

selectaţi comanda Deschidere din meniul Fişier);
Pas2. Selectaţi folderul care conţine fişierul dorit;
Pas3. Selectaţi fişierul;
Pas4. Apăsaţi butonul Deschidere.
Pentru a deschide un document nou, selectaţi comanda Nou din

meniul Fişier (sau executaţi clic pe butonul Nou din bara de
instrumente).
27
Operaţii cu blocuri de text
1. Copierea unui text
a) Copierea şi lipirea unui text
Pas1. Selectezi textul pe care doreşti să îl copiezi;

Pas2. Execuţi clic pe butonul Copiere (sau selectezi comanda Copiere din
meniul Editare);
Pas3. Poziţionezi cursorul în locul în care urmează să apară copia textului
selectat;
Pas4. Execuţi clic pe butonul Lipire (sau selectezi comanda Lipire din
meniul Editare).
b) Copierea unui text folosind tehnica „Drag and drop”
Pas1. Selectezi textul pe care doreşti să îl copiezi;

Pas2. Ţii apăsată tasta CTRL;
Pas3. Execuţi clic şi menţii apăsat butonul mouse-ului în textul selectat;
Pas4. Deplasezi (drag) indicatorul mouse-ului în locul unde doreşti să
copiezi textul;
Pas5. Eliberezi butonul mouse-ului (drop).
2. Mutarea unui text
a) Decuparea şi lipirea unui text
Pas1. Selectezi textul ce doreşti să îl muţi;

Pas2. Execuţi clic pe butonul Decupare (sau alege comanda Decupare
din meniul Fişier);
Pas3. Muţi punctul de inserare în locul în care urmează să fie adus textul
selectat;
pas4. Execuţi clic pe butonul Lipire (sau alegi comanda Lipire din
meniul Editare).
28
b) Mutarea unui text folosind tehnica „Drag and drop”
Pas1. Selectezi textul pe care doreşti să îl muţi;

Pas2. Execuţi clic şi menţii apăsat butonul mouse-ului în textul selectat;
Pas3. Deplasezi (drag) indicatorul mouse-ului în locul în care doreşti să
muţi textul;
Pas4. Eliberezi butonul mouse-ului (drop).
3. Inserarea simbolurilor speciale şi simbolurile

internaţionale
Pas1. Poziţionezi punctul de inserare în locul în care vrei să inserezi un

caracter sau simbol;
Pas2. Alege comanda Simbol din meniul Inserare;
Pas3. Execuţi clic pe eticheta Simboluri,
Pas4. Parcurgi lista cu fonturi şi selectezi fontul dorit;
Pas5. Alegi simbolul dorit;
Pas6. Execuţi clic pe butonul Inserare;
Pas6. Alegi butonul Inchidere.
29
Formatarea documentelor
În timp ce editarea documentelor este o abilitate esenţială pentru

procesarea de text, cunoaşterea m,odalităţilor de formatare a unui document
determină diferenţa dintre un utilizator obişnuit şi unul expert.
Formatarea reprezintă modificarea asoectului unei părţi dintr-un
document sau a documentului în întregime.
1. Aşezarea în pagină
a) Definirea paginii
În momentul în care dorim să formatăm un document trebuie să definim

mărimea paginii de lucru(A4, A5, sau alte formate; Portrait sau Tip Vedere).
Pas1. Din meniul Fişier alegem opţiunea Iniţializare Pagină;
În acest moment apare o casetă de dialog cu următoarele opţiuni:

Margins(margini), Paper Size(mărimea paginii), Paper Source(sursa paginii),
Layout(aşezarea în pagină).
• Cum stabileşti dimensiunea şi orientarea paginii?
Pas1. Alegi eticheta Paper Size;

Pas2. Alegi formatul şi orientarea de care ai nevoie.
• Cum defineşti marginile paginii?
Pas1. Executaţi clic pe eticheta margins şi selectezi marginile, modul de

aplicare a lor (doar dacă doreşti să modifici valorile predefinite ale
marginilor).
Specificaţia butoanelor:
Top- margine sus Left- margine stânga

Bottom- margine jos Right- margine dreapta
Gutter- margine îndosariere
30
• Cum stabileşti aşezarea în pagină?
Pas1. Execuţi clic pe eticheta Layout;

Pas2. Bifaţi opţiunea Different odd and even pentru a avea antetul şi
subsolul diferit pentru paginile pare faţă de cele impare;
Pas3. Bifaţi opţiunea Different first pagepentru a stabili un alt antet şi subsol
pentru prima pagină;
Pas4. Bifaţi opţiunea Vertical alignament pentru a centra textul pe verticală;
Pas5. Alege opţiunea dorită din lista Apply to pentru a stabili domeniul de
aplicare a opţiunilor setate (Whole Document-tot documentul, This Section-
secţiunea curentă, This Point Forward- de aici mai departe);
b) Aşezarea textului în pagină pe mai multe coloane
31
Pas1. Poziţionezi punctul de inserare în locul în care doreşti să înceapă coloana
sau coloanele;
Pas2. Alegeţi din meniul View, comanda Page Layout;
Pas3. Alegi din meniul Format comanda Columns;
Pasa4. Selectezi un tip de coloană predefinit şi schimbi valorile curente, dacă
doreşti;
Pas5. Selectezi opţiunea This Point Forward, dacă doreşti să aplici coloanele
doar pe o parte a documentului;
Pas6. Execuţi clic pe opţiunea Line Between (linie între coloane) dacă doreşti
acest lucru;
Pas7. Execuţi clic pe butonul OK;
Pas8. Tastezi normal pentru a adăuga textul dorit.
2. Formatarea caracterelor
Fonturile sunt un set de caractere care au o anumită înfăţişare. Se pot

utiliza mai multe stiluri şi dimensiuni. Unele fonturi le putem utiliza pentru
realizarea titlurilor decorative, altele pentru a scoate în evidenţă un anumit
mesaj şi altele pentru a scrie textul propriu zis.
Atributele Bold, Italic, Underline sunt cele mai utilizate în cazul
evidenţierii unui text. Acest program îţi permite să evidenţiezi un text şi cu
ajutorul altor atribute, cum ar fi: text umbrit, majuscule, mici sau letrine.
1. Schimbarea unui font
Pas1. Selectezi textul pentru care doreşti să utilizezi un font nou;

Pas2. Alegi comanda Font din meniul Format;
Pas3. Selectezi fontul pe care doreşti să-l utilizezi;
Pas4. Selectezi dimensiunea fontului;
Pas5. Selectezi stilul de font;
2. Schimbarea unui font utilizând bara de instrumente
Pas1. Selectezi textul pentru care doreşti să utilizezi un font nou;

Pas2. Execuţi clic pe butonul Font;
Pas3. Parcurgi lista pentru a alege fontul dorit;
32
Pas4. Selectezi fontul dorit;
Pas5. Clic în afara textului pe care l-ai selectat.
3. Dimensionarea unui font utilizând bara de instrumente
Pas1. Clic pe butonul Font Size;

Pas2. Parcurgi lista pemntru a alege dimensiunea dorită:
Pas3. Selectezi dimensiunea dorită;
Pas4. Clic în afara textului.
Aplicarea atributelor Bold, Italic sau Underline unui text selectat
Pas1. Selectezi textul pe care doreşti să îl evidenţiezi;

Pas2. Clic pe butonul B, I sau U;
Pas3. Execuţi clic în afara textului pe care l-ai selectat.
4. Adăugarea altor atribute textului
Pas1. Selectezi textul pe care doreşti să-l evidenţiezi;

Pas3. Clic pe eticheta Font;
Pas4. Selectezi atributele dorite;
5. Anularea atributelor
Pas1. Selectezi textul dorit;

Pas3. Anulezi marcajele de validare corespunzătoare atributelor care nu mai
doreşti să le utilizezi;
6. Adăugarea de letrine(Drop Cap)
Pas1. Alegi comanda Page Layout din meniul View;

Pas2. Selectezi caracterul ce doreşti să devină letrină;
Pas3. Alegi comanda Drop Cap din meniul Format;
Pas4. Alegi una din opţiunile pentru letrină;
Pas5. Selectezi celelalte opţiuni dorite;
33
3. Formatarea paragrafelor
1. Afişarea delimitatorilor de paragraf
Pas1. Executaţi clic pe butonul Show/Hide;
Atenţie: toate informaţiile privind formatarea unui paragraf se află

stocate în delimitatorul de paragraf. Dacă accidental ştergeţi un delimitator de
paragraf, pierdeţi formatarea pentru acel paragraf.
2. Alinierea paragrafelor
Textul poate fi centrat între margini(Center), aliniat la marginea din

stânga(Align Left), sau din dreapta (Align Right), sau aşezat proporţionat între
cele două margini (Justify).
Pas1. Selectezi paragrafele care urmează a fi aliniate;

Pas2. Execuţi clic pe unul din butoanele de aliniere;
Dacă doreşti să aliniezi paragrafele cu ajutorul combinaţiilor de taste vei

utiliza combinaţiile corespunzătoare acţiunii care urmează să o desfăşori.
Tasta sau combinaţia de taste Acţiunea

CTRL+E Text centrat
CTRL+J Text aliniat stânga-dreapta
CTRL+L Text aliniat la stânga
CTRL+R Text aliniat la dreapta
3. Afişarea riglei
Rigla vă permite să poziţionaţi şi să mutaţi rapid tabulatorii, să orientaţi

paragrafele.
Pas1. Alegi comanda View;
Pas2. Selectezi comanda Ruler pentru activarea sau dezactivarea riglei, în
funcţie de existenţa sau nu a semnului de validare.
4. Definirea unui tabulator
34
Tabulatorii se folosesc pentru a alinia coloanele de text sau de numere.
Pas1. Selectezi paragrafele;

Pas2. Clic pe butonul tab Alignament şi alegi tabulatorul preferat;
Pas3. Clic pe riglă acolo unde urmează să-ţi poziţionezi tabulatorul;
Pas4. Apeşi tasta Tab pentru a ajunge la poziţia tabulatorului unde urmează să
introduci textul.
5. Ştergerea unui tabulator
Pas1. Tragi tabulatorul în afara riglei;

Pas2. Eliberezi butonul mouse-ului;
6. Ştergerea tabulatorilor
Pas1. Alegi comanda Tabs din meniul Format;

Pas2. Clic pe butonul Clear All pentru eliminarea tuturor tabulatorilor;
Pas3. clic pe butonul OK.
7. Definirea tabulatorilor leader punct, linie întreruptă, sau linie

continuă
Pas1. Alegi comanda Tabs din meniul Format;

Pas2. Selectezi tabulatorul pentru care doreşti să aplici un tip de leader;
Pas3. Alegi tipul de leader dorit;
8. Identarea unui paragraf
A indenta un paragraf înseamnă a deplasa paragraful faţă de marginile

paginii. De asemenea puteţi indenta numai primul rând al paragrafului.
Pas1. Selectezi paragraful dorit;

Pas2. Clic pe butonul Increase Indent pentru a indenta până la următorul
tabulator;
35
9. Utilizarea riglei în timpul identării
Pas1. Alegi comanda Ruler din meniul View pentru a afişa rigla;
Pas2. Selectezi paragrafele pe care doreşti să le indentezi;
Pas3. Deplasezi marcajele de indentare care se află pe riglă.
10. Modificarea indentării unui paragraf folosind comanda

Paragraph din meniul Format

Pas2. Alegi comanda Paragraph din meniul Format;
Pas3. Selectezi valorile dorite pentru indentarea paragrafului folosind opţiunile
din zona Indentation a ferestrei Paragraph;
Semnificaţia opţiunilor este următoarea:

Left- indentare stânga; Right-indentare dreapta;
Special- permite stabilirea tipului de indentare a primului rând dintr-un
paragraf:
First line- primul rând deplasat în interior faţă de celelalte;
Hanging- celelalte rânduri ale paragrafului sunt deplasate înspre interior faţă de
primul rând;
By- valoarea de indentare pentru opţiunea din caseta Special.
11. Modificarea spaţiului dintre rânduri

Pas2. Alegi comanda Paragraph din meniul Format;
Pas3. Selectezi meniul derulant Line Spacing;
Pas4. Alegi opţiunea dorită şi execuţi clic pe ea;
12. Modificarea spaţiului dintre paragrafe

Pas2. Alegi comanda Paragraf din meniul Format;
Pas3. Modifici valoarea Spacing After şi/sau Spacing Before;
36
4. Crearea unei liste cu paragrafe numerotate sau marcate cu
simboluri de evidenţiere
1. Crearea unei liste cu paragrafe numerotate

Pas2. Execuţi clic pe butonul Numbering din bara cu instrumente de formatare;
Pas3. Clic în afara textului selectat.
2. Crearea unei liste cu paragrafe marcate cu simboluri speciale

Pas2. Execuţi clic pe butonul Bullets din bara cu instrumente de formatare;
Pas3. Clic în afara textului.
5. Numerotarea paginilor
Pas1. Din meniul Insert alegi comanda Page Number;

Pas2. Selectezi poziţionarea numărului de pagină din caseta Position;
Pas3. Selectezi o opţiune de aliniere din caseta Alignment;
Pas4. Deselectezi opţiunea Show number on First page dacă doreşti ca prima
pagină să nu fie numerotată;
6. Antete şi subsoluri de pagină
1. Crearea antetelor şi subsolurilor de pagină
Antetele şi subsolurile de pagină sunt porţiuni de text ce apar în partea de

sus sau de jos a fiecărei pagini din document. Aceste odată introduse pentru o
pagină vor fi incluse pe fiecare pagină a documentului.
Pas1. Poziţionezi punctul de inserare în pagina unde doreşti să introduci antetul

sau subsolul;
Pas2. Din meniul View alegi comanda Header and Footer;
Pas3. Execuţi clic pe butonul Switch Between Header and Footer dacă doreşti
să comuţi între antet şi subsol;
37
Pas4. Introduci informaţia care vrei să o scrii în antet sau subsol şi o formatezi
după preferinţe;
Pas5. Alegi butonul Close.
2. Modificarea parametrilor pentru antete şi subsoluri
Pas1. Activează antetul sau subsolul respectiv;

Pas2. Execuţi clic pe butonul Page setup din bara cu instrumente Header and
Footer;
Pas3. Selectezi opţiunea Different odd and even pentru a opta pentru antete sau
subsoluri diferite pentru paginile de stânga şi de dreapta;
Pas4. Selectezi opţiunea Different first page pentru un antet/subsol distinct
pentru prima pagină;
Pas5. Pentru a modifica dimensiunile antetelor/subsolurilor selectează pagina
Margins şi modifică valorile din casetele Header/Footer din zona From edge;
Pas6. Clic pe butonul Close.
38
7. Note de subsol şi note de final
1. Inserarea unei note de subsol/notă de final
Pas1. Poziţionezi cursorul în locul în care doreşti să apară marcatorul notei;

Pas2. Alegi comanda Footnote din meniul Insert;
Pas3. Alegi opţiunea Footnote pentru notă de subsol sau opţiunea Endnote
pentru notă de final;
Pas4. Alegi opţiunea Autonumber pentru marcatorul numeric sau Custom mark
dacă doreşti ca marcatorul să fie un caracter. Pentru a stabili ce caracter
foloseşti execuţi clic pe butonul Symbol;
Pas5. Clic pe butonul OK;
Pas6. Introduci textul explicativ;
Pas7. Muţi cursorul din zona notei pentru a continua editarea textului.
2. Stabilirea opţiunilor referitoare la notele de subsol
Pas1. Clic pe butonul Options;

Pas2. Alegi din lista Place at opţiunea Bottom of page pentru a plasa nota la
sfârşitul paginii, sau opţiunea Beneath text pentru a plasa nota la sfârşitul
textului de pe pagină;
Pas3. Alegi din lista Number format, formatul de numerotare al notelor;
Pas4. În câmpul Start at, selectezi valoarea de la care să înceapă numerotarea;
Pas5. Alegi opţiunea:
• continuous- dacă doreşti ca numerotarea să fie continuă în tot
documentul;
• restart each section- dacă doreşti ca numerotarea să fie iniţializată la
începutul fiecărei secţiuni;
• restart each page- dacă doreşti ca numerotarea să fie iniţializată la
începutul fiecărei pagini;
3. Ştergerea unei note de subsol/notă de final
Pas1. Selectezi marcatorul;

Pas2. Apeşi tasta Delete sau CTRL+X
39
Folosirea stilurilor în formatarea unui document
Un stil de paragraf reprezintă un ansamblu de parametri ce caracterizează un

paragraf(font, stil de afişare, dimensiune a caracterelor, aliniere, spaţiere,
indentare, eventuale chenare şi umbre), căruia i se atribuie un nume şi care
poate fi aplicat oricărui paragraf al unui document.
1. Aplicarea unui stil
Pas1. Selectezi paragrafele vizate;

Pas2. Clic pe butonul Style de pe bara de formatare;
Pas3. Parcurgi lista pentru a găsi stilul dorit;
Pas4. Clic pe stilul dorit;
2. Modificarea unui stil
Pas1. Format→Style;
Pas2. Alegi din listă stilul vizat pentru modificare;
Pas3. Clic pe butonul Modify;
Pas4. Faci modificările dorite;
3. Crearea unui stil nou
Pas2. Clic pe butonul New;
Pas3. În câmpul Name introduce numele câmpului;
Pas4. Din lista Based On alegi stilul de bază;
Pas5. Din lista Style For Following alegi stilul paragrafului următor;
Pas6. Bifezi opţiunea Add to Template pentru a salva stilul în documentul
model;
Pas7. Din lista ascunsă Format stabileşti caracteristicile stilului;
4. Ştergerea unui stil
Pas2. Clic pe butonul Delete.
40
Notă: stilurile de bază: normal, heading1, heading2,...., nu pot fi şterse, ci doar
modidficate.
41
Imagini
1. Inserarea unei imagini din Clipart Galery
Pas1. Alegi locul unde doreşti să apară imaginea şi poziţionezi punctul de

inserare în locul respectiv;
Pas2. Insert→Picture→Clipart;
Pas3. Selectezi imaginea pe care doreşti să o insererezi;
Pas4. Clic pe butonul Insert şi imaginea va fi inserată.
2. Inserarea unei imagini dintr-un fişier grafic
Pas1. Alegi locul unde doreşti să apară imaginea şi poziţionezi punctul de

inserare în locul respectiv;
Pas2. Insert→Picture→From File;
Pas3. Selectezi fişierul grafic pe care doreşti să-l utilizezi;
Pas4. Clic pe butonul Insert şi imaginea se va insera.
3. Redimensionare unei imagini
Pas1. Clic pe imagine pentru a o selecta;

Pas2. Clic şi menţii apăsat butonul mouse-ului pe un punct de mânuire şi
deplasezi punctul respectiv pentru a redimensiona imaginea;
Pas3. Clic în afara imaginii pentru a deselecta.
4. Mutarea unei imagini
Pas1. View→Page Layout;

Pas2. Clic pe imaginea ce urmează a fi mutată;
Pas3. Deplasezi cu ajutorul mouse-ului, imaginea în poziţia dorită;
Pas4. Eliberezi butonul mouse-ului.
5. Modificarea modului în care textul se va aranja în jurul unui obiect

grafic
Pas1. Clic pe imagine pentru a o selecta;

Pas2. Clic dreapta şi alegi opţiunea Format Picture;
42
Pas3. Alegi opţiunea Wrapping;
Pas4. Alegi din zona Wrapping style, modul dorit de înfăşurare a textului în
jurul imaginii;
Pas5. Alegi din zona Wrap to, opţiunea dorită;
Pas6. Stabileşti distanţa dintre text şi imaginile din căsuţele din zona Distance
from text;
6. Stabilirea modului de suprapunere a obiectelor
Pas1. Clic pentru selectarea imaginii;

Pas2. Clic dreapta şi alegi opţiunea Order;
Pas3. Clic pe opţiunea dorită de suprapunere;
Opţiunile de suprapunere sunt:
Bring to front- aduce obiectul curent în prim plan;

Send to back- trimite obiectul curent în ultimul plan;
Bring in front of text- obiectul grafic acoperă textul;
Send behind text- textul apare peste obiectul grafic.
7. Ştergerea unei imagini
Pas1. Clic pe imagine;

Pasa2. Apeşi tasta Delete;
43
Tabele
1. Crearea unui tabel
Pas1. Execuţi clic cu mouse-ul în locul în care doreşti să înceapă tabelul.

Pas2. Din meniul table alegi comanda Insert Table;
Pas3. Introduci numărul de rânduri şi coloane în tabel;
2. Deplasarea într-un tabel
Pas1. Execuţi clic în orice celulă pentru a te muta în ea;

Pas2. Apeşi tasta Tab pentru a trece la următoarea celulă care se află în dreapta;
Pas3. Apeşi combinaţia de taste Shift+Tab pentru a trece în celula anterioară;
Pas4. Apeşi tasta Tab din ultima celulă a tabelului pentru a crea un nou rând.
3. Modificarea lăţimilor coloanelor
Pas1. Execuţi clic pe chenarul coloanei ce urmează a fi modificată;

Pas2. Tragi marginea coloanei în poziţia dorită.
Notă: - trage spre dreapta pentru a mări lăţimea coloanei;
- trage spre stânga pentru a micşora lăţimea acesteia;
- pentru a stabili dimensiunea exactă foloseşte comanda Cell Height and
Width din nmeniul table.
4. Modificarea înălţimii liniilor
Pas1. Execuţi clic pe chenarul liniei ce urmează a fi modificată;

Pas2. Trage marginea liniei în poziţia dorită.
Notă: - trage în jos pentru a mări înălţimea liniei;
- trage în sus pentru a micşora înălţimea acesteia;
- pentru a stabili dimensiunea exactă foloseşte comanda Cell Height and
Width din meniul Table.
44
5. Inserarea de linii sau coloane
Pas1. Selectezi liniile sau coloanele din tabel unde doreşti să inserezi noile linii
sau coloane.
Pas2. Execuţi clic şi alegi comanda Insert Rows sau Insert Columns din meniul
Table.
6. Ştergerea de rânduri sau coloane
Pas1. Selectezi liniile sau coloanele din tabel ce urmează a fi şterse;

Pas2. Execuţi clic dreapta şi alegi comanda Delete Rows sau Delete Columns
din meniul Table.
7. Concatenarea(unirea )celulelor
Pas1. Alegi prima celulă din celulele ce urmează a fi unite;

Pas2. Tragi spre ultima celulă ce urmează a fi unită;
Pas3. Execuţi clic dreapta şi alegi comanda Merge Cells.
8. Împărţirea unei celule în două sau mai multe celule
Pas1. Selectezi celula vizată;

Pas2. Execuţi clic dreapta şi alegi comanda Split Cells.
Pas3. Introduci în caseta Number of Columns, numărul de coloane şi în caseta
Number of Rows, numărul de linii;
9. Egalizarea dimensiunilor liniilor/coloanelor unui tabel
Pas1. Selectezi liniile/coloanele;

Pas2. Execuţi clic pe butonul Distribute Rows Evently/Distribute Columns
Evently din bara Tables and Borders;
10. Schimbarea direcţiei de scriere a textului
Pas1. Selectezi liniile/coloanele vizate;

Pas2. Execuţi clic pe butonul Change Text Direction;
45
11. Copierea capului de tabel pe pagina următoare
Pas1. Selectezi liniile ce reprezintă capul de tabel;

Pas2. Alegi comanda Headings din meniul Table.
12.Modificarea chenarului unui tabel
Pas1. Execuţi clic pentru a trage sau selecta întregul tabel;

Pas2. Alegi din lista Line Style formatul liniei;
Pas3. Alegi din lista Line Weight grosimea liniei;
Pas4. Execuţi clic pe butonul Outside Border.
13. Schimbarea formatului tabelului
Pas1. Execuţi clic în interiorul tabelului;

Pas2. Alegi comanda Table AutoFormat din meniul Table;
pas3. Selectezi un format predefinit;
Pas4. Execuţi clic pe butonul OK.
46
Modulul III
Aplicaţia Microsoft Excel
1.1 . Lansarea aplicaţiei
Start→Programe→Microsoft Office→Microsoft Excel
Programul Excel se va lansa şi implicit va deschide un document nou,

reprezentând un caiet cu foi de calcul, numit agendă de lucru. Acesta este
alcătuit din mai multe foi de calcul, prima din ele fiind cea activă.
1.2 . Închidere aplicaţiei
a) din meniul Fişier alegem comanda ieşire;

b) din meniul Sistem comanda Închidere(ALT+F4);
c) click pe butonul de închidere situat în colţul din dreapta sus al ecranului,
pe bara de titlu.
1.3 . Ce este o foaie de calcul?
Fiecare foaie de calcul este alcătuită din linii şi coloane. Intersecţia dintre o
linie şi o coloană generează o celulă, în care utilizatorul va introduce diferite
informaţii(numere, texte, formule, reprezentări grafice, etc.).
Fiecare agendă de lucru conţine iniţial trei foi de calcul, care pot fi
modificate pe parcursul unei sesiuni de lucru.
Elementele aplicaţiei Excel:
1. bara de titlu;
2. bara de meniuri;
3. barele de instrumente;
4. bara de formule;
5. bare de defilare;
6. zona de lucru;
7. etichetele foilor de calcul.
O foaie de calcul este formată din 256 de coloane şi 65536 de linii, iar în
fiecare celulă pot fi introduse 32000de caractere. Codul ataşat liniilor este
1,2,3,.....etc. iar cel al coloanelor este A,......Z, AA,........AZ, BA,.......BZ.....etc.
47
O celulă se află deci, la intersecţia unei linii cu o coloană, adresa acesteia
fiind dată de litera coloanei şi numărul liniei pe care se află.
1.4. Introducere datelor
Pentru introducerea datelor dorite, în prealabil se va selecta în foaia de calcul,

celula din care se va începe tastarea. În timpul tastării, datele vor apare atât în
celula activă precum şi în linia de formule. Într-o foaie de calcul se pot
introduce texte, numere, date de tip calendaristic, sau formule pentru realizarea
anumitor calcule.
a) Introducerea unui text
Pentru a introduce date de tip text într-o celulă, se execută următoarele

secvenţe:
Pas1: se execută clic pe celulă;
Pas2: introduceţi textul dorit;
Pas3: pentru a accepta textul, se acţionează tasta Enter;
48
Este posibil ca un text să cuprindă mai multe celule de pe aceeaşi linie,
însă acesta va aparţine unei singure celule, şi anume, celei în care a fost
introdus.
Dacă datele au fost introduse incorect sau se renunţă la introducerea lor,

atunci se va acţiona tasta ESC.
b) Introducerea valorilor numerice
Datele de tip numeric sunt utilizate în general pentru realizarea

diferitelor calcule dintr-un tabel. Acestea se construiesc folosind caracterele:
0,1,2,3,,....,9,+,-,(,),/,$,%, virgula, punctual, E sau e.
Pas1: executaţi clic asupra celulei în care doriţi să introduceţi numărul;
Pas2: tastaţi numărul;
Pas3: executaţi clic pe o altă celulă.
c) Introducerea timpului şi a datei calendaristice
Pas1: se selectează celula;

Pas2: se introduce ora sau data calendaristică dorită;
Pas3: se execută clic pe o altă celulă:
Observaţii:
1. pentru datele de tip calendaristic se va păstra formatul: d/m/yy;
2. data calendaristică poate fi afişată în 13 formate, iar orele în 8 formate
prestabilite;
3. ca separator caracterul “/” poate fi înlocuit cu “-” sau “:”.
4. utilizatorul are posibilitatea de a alege formatul dorit pentru datele de tip
calendaristic sau timp prin două variante:
I. din meniul Formatare alegem opţiunea Celulă;
II. se selectează celula în care se doreşte introducerea datei respective
apoi se execută clic pe butonul drept al mouse-ului, alegând din
meniul local opţiunea Formatare celule.
49
1.5. Poziţionarea şi deplasarea în foaia de
calcul
Tasta Efectul
Deplasează indicatorul în jos cu un
Săgeată jos
rând
Deplasează indicatorul în sus cu un
Săgeată sus
rând
Deplasează indicatorul cu o coloană la
Săgeată dreapta
dreapta
Deplasează indicatorul cu o coloană la
Săgeată stânga
stânga
Deplasează indicatorul în jos cu un
Enter
rând
Deplasează indicatorul în sus cu un
Shift +Enter
rând
Deplasează indicatorul o coloană la
Tab
dreapta
Deplasează indicatorul o coloană la
Shift+Tab
stânga
Deplasează indicatorul cu un ecran în
Page Down
jos
Deplasează indicatorul cu un ecran în
Page Up
sus
Deplasează indicatorul cu un ecran la
Alt+Page Down
dreapta
Deplasează indicatorul cu un ecran la
Alt+Page Up
stânga
Mută indicatorul pe următoarea foaie
Ctrl+Page Down
din agendă
Mută indicatorul pe următoarea foaie
Ctrl+Page Up
din agendă
Deplasează indicatorul pe prima celulă
Home
din linia curentă
Deplasează indicatorul pe celula A1
Ctrl+Home
din foaia de calcul curentă.
50
1.6. Generarea unui şir de valori pentru umplerea
automată a unui grup de celule
a. generarea unui şir existent în lista Liste particularizate

„Liste particularizate ”reprezintă o listă predefinită de serii, ce se pot genera
automat în cadrul unei foi de calcul. Aceasta poate fi consultată din meniul
Instrumente, comanda Opţiuni.
Pas1: se introduce textul dorit în două celule adiacente, apoi se va selecta

ultima celulă.
Pas2: se execută clic şi se deplasează butonul Autoumplere către dreapta.
(pătrăţelul din dreapta jos a celulei selectate).
Pas3: se eliberează butonul mouse-ului după generarea seriei dorite.
b. introducerea unui şir nou în lista Liste predefinite

Pas1: se selectează comanda Opţiuni din meniul Instrumente;
Pas2: se execută clic asupra listei Liste particularizate;
Pas3: se va selecta Listă nouă şi se execută clic asupra butonului Adaugă;
Pas4: se introduce şirul dorit în zona Listă intrări(câte o valoare pentru fiecare
linie);
Pas5: executaţi clic pe butonul OK pentru a fi acceptat şirul creat.
c. Generarea unui şir de tip numeric

Pas1: se introduc primele două valori ale şirului;
Pas2: se vor selecta cele două celule;
Pas3: se execută clic şi se deplasează butonul Autoumplere în jos;
Pas4: eliberaţi butonul mouse-ului.
d. Generarea unui şir de acelaşi fel
Pas1: se editează textul într-o celulă;
Pas2: se selectează celula şi se deplasează butonul Autoumplere în direcţia
dorită;
Pas3: se eliberează butonul mouse-ului.
2. Gestiunea agendelor de lucru
51
2.1 Deschiderea unui caiet cu foi de calcul
Programul Microsoft Excel, deschide la lansarea sa o agendă de lucru în care

utilizatorul poate introduce diferite date şi realiza anumite calcule.
Pas1. se execută clic pe butonul de comandă Nou, situat pe bara de unelte
Standard.
Pas2. clic pe butonul OK
2.2 Deschiderea unui caiet cu foi de calcul

existent pe hard-disc
Pas1. se execută clik pe butonul Deschidere din bara cu instrumente sau din
meniul Fişier se selectează comanda Deschidere.
Pas2. se selectează directorul care conţine fişierul dorit.
Pas3. se selectează fişierul printr-un clik pe butonul mouse-ului.
Pas4. se acţionează butonul Deschidere.
2.3. Salvarea unui caiet cu foi de calcul
Pas1. clic pe pictograma Salvare din bara cu instrumente sau comanda

Salvare din meniul Fişier.
Pas2. se va selecta o altă unitate de disc sau un alt folder în zona Salvare în,
dacă se doreşte.
Pas3. se va tasta numele dorit pentru fişierul creat, în câmpul Numele
fişierului.
Pas4. se apasă butonul Salvare.
Observaţie!!
Excel va salva orice caiet cu foi de calcul cu extensia ”xls”.
2.4. Redenumirea unui caiet cu foi de calcul
52
Pas1. din meniul fişier alegem comanda Salvare Ca.
Pas2. se va selecta o altă unitate de disc sau un alt folder în zona Salvare în,
dacă se doreşte.
Pas3. se va tasta numele dorit pentru fişierul creat, în câmpul Numele
fişierului.
Pas4. se apasă butonul Salvare.
2.5. Salvarea unui caiet cu foi de calcul într-un

format diferit de fişier
Pas1. din meniul Fişier alegem comanda Salvare Ca.

Pas2. se selectează formatul de fişier dorit din lista Salvare Ca tip.
Pas3. clic asupra butonului Salvare.
2.6. Închiderea unui caiet cu foi de calcul
53
Pas1. se selectează comanda Închidere din meniul Fişier.
Pas2. după apariţia ferestrei de dialog, printr-un clic pe butonul stâng al
mouse-ului, utilizatorul va indica operaţia dorită alegând unul din cele trei
butoane declanşatoare.
Da- pentru salvarea modificărilor făcute, la închiderea fişierului;
Nu- pentru închiderea fără salvare;
Revocare- pentru anularea operaţiei de închidere.
3. Operaţii fundamentale de
editare a datelor
Într-o foaie de calcul, asupra datelor se pot efectua diverse operaţii, care pot
fi structurate în operaţii fundamentale de editare şi operaţii speciale.
Operaţiile fundamentale de editare asupra datelor sunt considerate
următoarele:
• Ştergerea datelor;
• Copierea datelor;
• Mutarea datelor;
• Inserarea datelor.
3.1. Ştergerea datelor
Pas1. se va selecta celula al cărui conţinut dorim să îl ştergem.

Pas2. se va acţiona tasta Delete.
Mai pot exista două variante de ştergere a conţinutului unei celule:

a) se activează meniul Editare şi se alege submeniul Clear, apoi comanda
Clear Content ;
b) se efectuează clic pe butonul drept al mouse-ului poziţionat pe celula
selectată şi din meniul local se va alege comanda Clear Contents.
Semnificaţia comenzilor submeniului Clear sunt:
- All- ştergerea conţinutului, formatărilor şi a comentariilor unei celule;
- Formats- ştergerea formatărilor;
- Contents Del- ştergerea conţinutului;
- Comments- ştergerea comentariilor.
54
Ştergerea conţinutului unui grup de celule
Pas1. se va selecta grupul de celule al căror conţinut se va şterge;

Pas2. se apasă tasta Delete.
3.1. Copierea datelor
3.1.1. Copierea datelor cu ajutorul comenzilor Copy şi

Paste
Pas1. se vor selecta datele ce urmează a fi copiate;

Pas2. din meniul editare se acţionează comanda Copiere( sau combinaţia de
taste CTRL+C, sau butonul copiere de pe bara de instrumente, sau clic
dreapta şi alegem copiere);
Pas3. se poziţionează indicatorul de celulă activă pe celula din stânga sus a l
regiunii destinaţie;
Pas4. din meniul Editare se alege comanda Lipire(sau combinaţia de taste
CTRL+V, sau clic pe butonul Lipire de pe bara de instrumente, sau clic
dreapta şi alegem comanda Lipire).
3.1.2. Copierea datelor cu ajutorul tehnicii Drag and

drop
Pas1. se va selecta zona pe care doriţi să o copiaţi;

Pas2. se va plasa indicatorul mouse-ului pe marginea zonei selectate;
Pas3. cu tasta CTRL apăsată şi executarea unui clic se va deplasa zona
selectată într-o nouă poziţie finală.
Pas4. se eliberează butonul mouse-ului şi tasta CTRL.
3.2. Mutarea datelor
a) Mutarea datelor cu ajutorul comenzilor Decupează

şi Lipeşte
Pas1. se vor selecta datele ce urmează a fi mutate;
Pas2. din meniul Editare se va acţiona comanda Decupare(sau combinaţia
de taste CTRL+X, sau clic pe pictograma Decupare de pe bara de
instrumente, sau clic dreapta şi alegem comanda Decupare).
55
Pas3. se va poziţiona indicatorul de celulă activă pe celula din colţul stânga
sus al regiunii destinaţie.
Pas4. din meniul Editare se alege comanda Lipire.
b) Mutarea datelor cu ajutorul tehnicii Drag and drop
Pas1. se va selecta zona care se va muta;

Pas2. se va plasa inidcatorul mouse-ului pe marginea zonei selectate;
Pas3. se va executa un clic şi se va deplasa zona selectată într-o nouiă
poziţie finală;
Pas4. se va elibera butonul mouse-ului.
3.3. Inserarea datelor
Prin inserarea datelor se înţelege operaţia de mutare sau copiere a

conţinutului unei celule sau a unui domeniu compact într-o altă regiune care
conţine deja anumite date. Astfel, în această regiune, se vor creea celule noi,
realizându-se deplasarea la dreapta sau în jos a celor existente din domeniul
destinaţie. Inserarea poate fi realizată atât cu ajutorul comenzilor din meniu
cât şi cu ajutorul mouse-ului.
Pas1. se selectează zona care urmează a fi mutată sau copiată;
Pas2. din meniul Editare alegem comanda Decupare (pentru mutarea
documentului selectat) sau Copiere (pentru copierea documentului selectat).
Pas3. se poziţionează indicatorul mouse-ului în cadrul domeniului
destinaţie, pe celula dorită;
Pas4. din meniul Inserare se alege comanda Celule decupate (pentru mutare)
sau Celule copiate (pentru copierea domeniului selectat);
Pas5. se alege opţiunea Shift cells right pentru deplasarea celuleor existente
spre dreapta, sau shift cells down pentru deplasarea celulelor existente în
jos.
56
4. Operaţii speciale de editare
În cadrul unei foi de calcul, pe lângă operaţiile fundamentale de editare a
datelor, pot fi realizate şi alte operaţii deosebit de utile.
Acestea reprezintă facilităţi destinate modificării conţinutului celulelor,
ştergeri, diferite căutări de date şi înlocuiri, precum şi operaţia utilă de
protecţie a datelor dintr-o foaie de calcul.
Operaţiile speciale sunt reprezentate de:

1. modificarea datelor;
2. căutarea şi înlocuirea datelor;
3. protecţia datelor.
4.1. Modificarea datelor conţinute

într-o celulă
a) Înlocuirea conţinutului unei celule
Pas1. se selectează celula ale căreia date doriţi să le înlocuiţi;

Pas2. se tastează noul conţinut al celulei.
Pas3. se apasă tasta Enter.
b) Modificarea parţială a conţinutului unei celule
Pas1. se execută dublu clic sau se apasă tasta F2 în celula al cărei conţinut se
doreşte modificat.
Pas2. se va stabili poziţia cursorului, de la care va începe inserarea noilor
date.
Pas3. se vor introduce noile date;
c) Ştergerea parţială a datelor dintr-o celulă
57
Pas1. se execută dublu clic sau se apasă tasta F2 în celula al cărei conţinut se
doreşte şters parţial.
Pas2. se va selecta fragmentul de conţinut pe care doriţi să-l ştergeţi;
4.2. Căutarea şi înlocuirea datelor

a) Căutarea rapidă a datelor
Pas1. se selectează domeniul în care se doreşte căutarea;

Pas2. se va selecta comanda Găseşte din meniul Editare;
Pas3. se va tasta în câmpul Găseşte Ce... ce date se caută;
Se apasă butonul Caută în continuare;
Pas5. se apasă butonul Caută În Continuare încă o dată pentru a localiza
următoarea apariţie a câmpului căutat;
Pas6. clic pe butonul Închide dacă operaţia de căutare a luat sfârşit.
b) Înlocuirea datelor
Pas1. se selectează domeniul în care se va efectua căutarea;

Pas2. se selectează comanda Înlocuieşte din meniul Editare;
Pas3. se tastează în câmpul Găseşte Ce... informaţia căutată;
Pas4. se tastează în câmpul Înlocuieşte Cu informaţia înlocuitoare;
Pas5. se apasă butonul Caută în Continuare;
Pas6. clic pe butonul Înlocuieşte pentru efectuarea înlocuirii indicate la
pasul anterior şi începerea unei noi căutări;
Pas7. clic pe butonul Închidere.
4.3. Protecţia datelor

a) Activarea protecţiei pentru foaia de calcul
Pas1. se selectează comanda Protecţie din meniul Instrumente şi
subcomanda Foaie Protejată;
Pas2. se activează opţiunea dorită dintre cele trei comutatoare:
1. Conţinut- prevenirea modificării conţinutului;
2. Obiect- prevenirea modificării obiectelor din foaia de calcul;
3. Scenarii- prevenirea modificării scenariilor.
58
Pas3. se tastează parola dorită în câmpul Parolă;
Pas4. se tastează încă o dată parola pentru confirmare ;
Pas5. OK.
b) Dezactivarea protecţiei pentru foaia de calcul
Pas1. se selectează comanda Protecţie din meniul Instrumente şi

subcomanda Foi Neprotejate;
Pas2. se tastează parola în câmpul Parola;
Pas3. OK.
5. Gestiunea liniilor şi a coloanelor
Într-o foaie de calcul, asupra liniilor şi a coloanelor se pot efectua

următoarele operaţii:
1. inserare;
2. ştergere;
3. formatare;
4. ascundere.
5.1. Operaţia de inserare
a) Inserarea liniilor într-o foaie de calcul
Pas1. se execută clic cu butonul drept al mouse-ului, având cursorul poziţionat

pe nr. liniei unde doriţi inserarea;
Pas2. se selectează opţiunea Inserare;
b) Inserarea coloanelor într-o foaie de calcul
Pas1. se execută clic cu butonul drept al mouse-ului, având cursorul poziţionat

pe codificarea coloanei unde doriţi inserarea;
Pas2. se selectează opţiunea Inserare;
59
5.2. Operaţia de ştergere
a) Ştergerea liniilor dintr-o foaie de calcul
Pas1. se execută clic dreapta pe numele liniei care se doreşte a fi ştearsă;

b) Ştergerea coloanelor dintr-o foaie de calcul
Pas1. se execută clic dreapta pe numele coloanei care se doreşte a fi ştearsă;

c) Ştergerea unui grup de celule dintr-o foaie de calcul
Pas1. se selectează grupul de celule care se doreşte a fi şters;

Pas2. clic dreapta pe grupul de celule selectat;
Pas3. se selectează opţiunea Delete;
Pas4. se va alege direcţia în care se vor deplasa celulele;
Pas5. OK.
5.3. Ascunderea liniilor şi a

coloanelor
a) Ascunderea unei coloane
Pas1. Se executa clic dreapta pe numele coloanei.

Pas2. Se selectează opţiunea Ascunde, din meniul local afişat.
OBSERVAŢIE.
Conţinutul celulelor coloanelor ascunse nu se va pierde ,ci devine doar
invizibil.
60
b) Reafişarea unei coloane ascunse
Pas1. Se selectează o regiune care cuprinde coloana ascunsa (sau coloanele

ascunse );
Pas2. Se executa clic dreapta cu mouse-ul poziţionat pe zona selectată;
Pas3. Se selectează opţiunea Afişează.
OBSERVAŢII:
Selectarea se realizează cuprinzând inclusiv titlurile coloanelor;
Dacă a fost ascunsă chiar prima coloană a unei foi de calcul, pentru
reafişarea acesteia, se va selecta o linie arbitrară şi se va alege din meniul local
comanda Afişează.
c) Ascunderea unei linii
Pas1. se selectează linia sau liniile pe care dorim să le ascundem;

Pas2. se execută clic dreapta pe liniile selectate;
Pas3. se selectează opţiunea Ascunde, din meniul local asişat;
OBSERVAŢIE:
Conţinutul celulelor conţinute în liniile ascunse nu se va pierde, ci devine
doar invizibil.
d) Reafişarea unei linii
Pas1. se selectează o regiune care cuprinde linia ascunsă;

Pas2. se execută clic deapta cu mouse-ul poziţionat pe numărul liniilor
selectate;
Pas3. se selectează opţiunea Afişează.
OBSERVAŢII:
Selectarea se realizează cuprinzând inclusiv numărul liniilor;
Dacă a fost ascunsă chiar prima linie a unei foi de calcul, pentru reafişarea
acesteia, se va selecta o coloană arbitrară şi se va alege din meniul local
comanda Afişează.
61
6. Formatarea celulelor
Prin formatare se înţelege atribuirea unor caracteristici referitoare la

aspectul exterior al unor celule, linii sau coloane. Într-o celulă arbitrară pot fi
stabilite următoarele caracteristici:
1. alinierea datelor;
2. formatarea numerelor;
3. fontul utilizat;
4. aplicarea chenarelor şi a culorilor;
5. adăugarea unei culori de fond şi a modelelor de haşurare.
6.1. Alinierea datelor
Programul Excel stabileşte implicit trei modalităţi de aliniere:

- alinierea datelor numerice la marginea dreaptă a celulei;
- alinierea datelor de tip text la marginea stângă;
- constantele logice centrate.
Alinierea datelor într-o celulă poate fi stabilită rapid cu ajutorul butoanelor
din bara de formatare astfel:
Pas1. se selectează datele care se doresc a fi aliniate;
Pas2. se acţionează butonul Aliniere la dreapta, sau Aliniere la stânga, sau
Centrare, după cum dorim sa aliniem datele.
OBSERVAŢII:
Toate comenzile de formatare ale unei celule sau a unei regiuni de celule, sunt
accesibile şi prin intermediul meniului Formatare, comanda Celule, sau prin
intermediul meniului local, care se afişează în urma unui clic dreapta pe
regiunea selectată, urmat de alegerea comenzii Formatare celule.
6.2. Formatarea numerelor
Pas1. se selectează celulele cu valori numerice , pentru a fi formatate;

Pas2. se alege comanda Celule din meniul Formatare;
Pas3. se alege fişa Număr;
Pas4. alegeţi categoria dorită din lista etichetată Categorii;
62
6.3. Formatarea fontului:
Pas1. se selectează celula sau celulele pentru care se va utiliza alt font;
Pas2. se alege comanda Celule din meniul Format;
Pas3. se alege fontul dorit din fişa Font;
Pas4. se alege dimensiunea dorită din fişa Dimensiune;
Pas5. se alege culoarea dorită din fişa Culoare;
Pas6. se aleg stilul dorit din fişa Stil;
Pas7. se apasă butonul OK.
6.4. Aplicarea chenarelor şi a culorilor
Pas1. se selectează datele dorite pentru formatare;

Pas2. se alege comanda Celule din meniul Formatare;
Pas3. se alege fişa Borduri;
Pas4. se selectează varianta de plasare a unei linii sau a întregului
chenar;
Pas5. se alege culoarea pentru liniile chenarului din lista culori;
7. UTILIZAREA FORMULELOR ŞI
FUNCŢIILOR
7.1. Editarea formulelor
Cu datele introduse în celulele unei foi de calcul, pot fi efectuate diferite

operaţii matematice, logice sau de tip text.
Reguli:
1. orice formulă editată trebuie să înceapă cu semnul „=”;

2. orice modificare a valorilor numerice care participă la calcule într-o
formulă, va duce la recalcularea rezultatul automat;
63
3. operaţiile sunt executate de la stânga spre dreapta în funcţie de
prioritatea operatorilor.
Operatorii matematici cu ajutorul cărora se poate edita o formulă sunt:
Semnificaţia
Nr.crt. Operator
1 + Adunare. Prioritatea 1
2 - Scădere. Prioritatea 1
3 * Înmulţire. Prioritatea 2
4 / Împărţire. Prioritatea 2
5 % Calcul procentual. Prioritatea3
6 ^ Ridicarea la putere. Prioritatea 3
Operatorii logici sunt utilizaţi pentru compararea valorilor conţinute în

două celule. Rezultatul unei expresii de tip logic poate fi True (adevărat) sau
False.
Operatorii logici utilizaţi în cadrul expresiilor logice sunt:
Nr. Crt. Operator Semnificaţia
1 <> Diferit
2 = Egal
3 < Mai mic
4 > Mai mare
5 <= Mai mic sau egal
6 >= Mai mare sau egal
Introducerea unei formule:
Pas1. se selectează celula în care se doreşte apariţia rezultatului;

Pas2. se tastează semnul „=” pentru a începe tastarea formulei;
Pas3. se introduc componentele formulei(prin editarea coordonatelor celulelor
implicate în calcul)şi operatorii necesari în expresie.
Pas4. se apasă tasta Enter pentru acceptarea formulei;
Pas5. se selectează celula in care a fost afişat rezultatul şi se apasă butonul
Autoumplere pentru a afişa celelalte rezultatele.
7.2. Utilizarea funcţiilor
64
Funcţiile reprezintă formulele complexe ce efectuează o serie de
operaţii cu anumite valori date.
Cele mai utilizate funcţii sunt:
Funcţie Efect
Average(x1, x2,....xn) Media aritmetică a
numerelorx1,x2...xn
Sum(x1,x2,...xn) Suma numerelorx1, x2,...xn
Max(x1, x2,...xn) Valoarea maximă a numerelor x1,
x2,...xn
Min(x1,x2,...xn) Valoarea minimă a numerelor x1,
x2,...xn
Product(x1,x2,...xn) Produsul numerelor x1, x2,...xn
Power(a,b) Calcularea puterii ab
Mod(a,b) Calcularea restului împărţirii lui a la b
If(exp, Va, Vf) Se evaluează expresia logică exp.
Dacă aceasta returnează valoarea True,
valoarea funcţiei este Va, în caz
contrar se returnează Vf.
Introducerea unei funcţii:

Pas1. se selectează celula în acre se doerşte introducerea funcţiei.
Pas2. se tastează semnul „=” pentru a începe tastarea funcţiei dorite;
Pas3. se scrie numele funcţiei urmat de paranteză decshisă;
Pas4. se va selecta grupul de celule asupra căruia doriţi aplicarea funcţiei;
Pas5. se apasă tasta enter.
Se mai poate introduce o funcţie utilizând aistentul pentru funcţii, alegând
din meniul Inserare, comanda Funcţii.
8. Diagrame şi grafice
Într-o foaie de calcul, Excel permite prezentarea datelor prelucrate într-o
formă grafică cât mai sugestivă pentru utilizator.
8.1. Crearea diagramelor
Pas1. se selectează celulele ce conţin datele care se vor reprezenta grafic;

Pas2. alegeţi comanda Diagrame din meniul Inserare;
65
Pas3. se selectează tipul de grafic dorit din lista Tipuri de diagrame;
Pas4. se va selecta formatul graficului din lista Subtipuri de diagrame;
Pas5. se execută clic asupra butonul Continuare;
Pas6. se selectează opţiunea Rânduri dacă se doreşte reprezentarea valorilor de
pe prima linie pe axa X;
Pas7. se execută clic asupra butonului Continuare;
Pas8. se scrie titlul graficului în zona Titlul diagramei;
Pas9. se introduce eticheta axei X în zona Categoria axelor(X);
Pas10. scrieţi eticheta axei Y în câmpul Valoarea axei Y;
Pas11. introduceţi datele dorite în paginile ce urmează.
Pas12. se execută clic asupra butonului Următorul;
Pas13. se selectează opţiunea Ca foaie nouă dacă se doreşte crearea graficului
pe o foaie nouă;
Pas14. clic pe butonul Terminare.
9. Sortarea şi filtrarea
Pas1. se selectează o celulă din cadrul bazei de date;
Pas2. se alege comanda Sortare din meniul Date;
Pas3. se selectează câmpul după care se va realiza sortarea în fereastra sortare
din meniul Sortare după;
Pas4. se alege ordinea sortării bifând sortare crescătoare sau descrescătoare;
Pas5. clic pe OK.
Pentru filtrare:
Pas1. se selectează o celulă arbitrară din baza de date;
Pas2. se alege subcomanda Autofiltrare din meniul Date, comanda Filtrare;
Pas3. se execută clic pe butonul cu săgeată amplasat în câmpul după care se
doreşte filtrarea;
Pas4. se va selecta valoarea după care doriţi filtrarea;
66
MICROSOFT POWER POINT
1.1. Lansarea în execuţie
Pas1. START-PROGRAME-MICROSOFT OFFICE-MICROSOFT

POWER POINT;
Printr-o prezentare se înţelege derularea automată cu ajutorul unui
calculator a unor imagini ce conţin diferite informaţii, însoţite de anumite
efecte.
O prezentare conţine una sau mai multe pagini în care sunt editate
diverse informaţii sub forma unui text, a unor obiecte grafice sugestive,
secvenţe audio sau video.
Pentru a crea o prezentare se alege din partea dreaptă a ecranului un

şablon care se completează cu text, sau imagine.
Pentru inserarea unui nou diapozitiv(pagină in care să scriem)mergem pe
şablonul ales, apăsăm săgeata care apare şi din fereastra care se va deschide
alegem inserare diapozitiv nou.
Pentru formatarea textului , din meniul Format alegem comanda Font, iar
de acolo ne alegem fontul dorit, stilul, dimensiunea, efecte şi culoarea dorită.
Pentru a crea animaţie unei prezentări alegem din meniul Expunere
diapozitive comanda Efecte de animaţie. Se va deschide în partea dreaptă a
ecranului o fereastră cu mai mute tipuri de efecte. Executăm clic pe unul din
67
efecte pentru al ataşa unui diapozitiv. Dacă se doreşte ca întreaga prezentare să
aibă acelaşi efect de animaţie se apasă butonul Se aplică la toate diapozitivele.
Dacă nu se doreşte ca toate diapozitivele să aibă acelaşi efect de
animaţie, atunci se va selecta pe rând fiecare diapozitiv şi i se va atribui un
efect de animaţie.
Pentru ca prezentarea să se deruleze pe întregul ecran făcând clic cu

mouse-ul sau pur şi simplu singură atunci din meniul Expunere diapozitive se
alege comanda Tranziţie diapozitiv . Se va deschide o fereastră în partea
dreaptă a ecranului, iar în eticheta Avansare diapozitiv se va bifa Când se face
clic cu mouse-ul, pentru a derula imaginea doar atunci când executăm clic cu
mouse-ul, sau În mod automat pentru derularea prezentării în mod automat.
Dacă se alege avansarea în mod automat, este absolut necesar să ataşăm un
timp după care fiecare diapozitiv se va derula. Pentru a fi acceptată tranziţia
este necesar să apăsăm butonul Se aplică la toate diapozitivele.
În Power Point se pot insera tabele, diagrame, sunete şi imagini. Acest
lucru se realizează accesând meniul Inserare, iar de aici comanda care ne
interesează.
INTERNET
1.1 Ce este internetul?
Internetul este o vastă reţea de calculatoare care conectează între milioane

de reţele mai mici din întreaga lume.
Legăturile între reţelele de calculatoare care compun internetul se pot realiza
prin:
1. linie telefonică - este canalul cel mai des întâlnit, ruta de transfer a
datelor fiind mică .
2. cablu coaxial - este un cablu de transmisii de înaltă frecvenţă care poate
înlocui cablul liniilor telefonice obişnuite. Este de 80 de ori mai rapid
decât linia telefonică şi este utilizat pentru conectarea la mică distanţă a
calculatoarelor.
3. cablu din fire optice - este de 26000 de ori mai rapid decât linia
telefonică.
4. microunde
5. satelit
68
Pe internet există două tipuri de calculatoare:
a. calculatoare server - sunt calculatoare pe care se depozitează informaţia,
care o sortează şi o distribuie. Ele primesc o cerere de serviciu, execută
serviciul şi transmit rezultatul către calculatorul solicitant.
b. Calculatoare client - sunt calculatoare care au acces la informaţie şi o
folosesc. Ele solicită un serviciu către server şi aşteaptă răspunsul.
Protocoale de comunicaţii folosite de internet:
1. TCP/IP – TRANSMISSION CONTROL PROTOCOL/INTERNET
PROTOCOL
2. FTP – FILE TRANSFER PROTOCOL – programe client şi servere FTP
3. SMTP – SIMPLE MAIL TANSFER PROTOCOL – folosit de către
programele client şi serverele e-mail.
4. HTP – HYPER TEXT TRANSFER PROTOCOL- folosit de către
programele client şi serverele web.
Limbajul utilizat de proiectanţi pentru a crea documente cu hiperlegături

independente de sistemele de operare se numeşte HTML- Hyper Text
Markup Language. HTML nu este un limbaj de programare ci un limbaj
descriptiv de marcare. Crearea unui document HTML se poate realiza prin
utilizarea unui editor de text, spre exemplu Notepad sau Wordpad.pentru ca
fişierul astfel editat sî fie recunoscut ca fişier HTML va trebui să fie salvat
cu extensia html sau htm. Orice altă extensie va face ca acest document să
nu poată fi folosit pe Internet.
Pentru a salva un document cu extensia html :
Pas1. din meniul Fişier alegem comanda Salvare ca;
Pas2. în fereastra deschisă completăm câmpul Salvare în cu locul în care
dorim să salvăm documentul, în câmpul Nume fişier completăm cu numele
dorit, iar în câmpul Tip fişier alegem opţiunea Pagină web.
1.2. Resurse internet
Cele mai folosite resurse pe internet sunt:

a. world wide web
b. poşta electronică
c. chat
world Wide Web cunoscut şi sub numele de www este un sistem pentru accesul
la hypertext pe internet.este făcut din documente, imagini şi sunete, şi
linkuri(legături) către alte documente, servere, sau alte servicii.
69
Prin www, înţelegem paginile web pe care le putem vizita. Acestea se
mai numesc şi site-uri.
Aplicaţiile care ne permit să navigăm prin world widw web se numesc
browsere . Cele mai folosite browsere sunt Internet explorer realizat de firma
Microsoft şi Netscape omunicator realizat de firma Netscape.
Poşta electronică înseamnă expedierea şi primirea csrisorilor prin e-
mail.este posibilă comunicarea cu orice persoană din lume, dacă aceasta are o
adresa de e-mail sau dacă este conectat la Internet.
2. Navigarea cu Internet Explorer
Fereastra principală a programului Internet Explorer conţine câteva
elemente:
-bara cu meniuri;
-bara cu instrumente;
- adresa curentă;
- fereastra în care este vizualizată pagina.
70 Bara de adrese Bara de

meniuri Bara de
instrumente
Pentru a vizita un site este suficient să tastaţi adresa lui în câmpul”Adress” şi să
apăsaţi Enter.
Bara de instrumente din Internet Explorer Conţine butoane cu operaţiile cele
mai frecvente utilizate:
• back,forward(înainte, înapoi)- permite trecerea în pagina anterioară
respectiv următoarea paginii curente, din lista celor vizualizate.
• Stop – permite oprirea încărcării paginii;
• Refresh – permite reîncărcarea paginii curente;
• Home – permite încărcarea paginii de start, care este încărcată automat
când este pornit browserul Internet Explorer fără a tasta adresa.
• Search – permite căutarea în Internet a paginilor cu un conţinut dat;
• Favorites – deschide dosarul cu paginile favorite;
• History – permite consultarea unei liste cu ultimele pagini selectate;
• Mail – permite accesarea serviciului de e-mail, pentru a primi sau
transite mesaje.
• Print – permite listarea la imprimanta a conţinutului unei pagini.
3. MOTOARE DE CĂUTARE
Un motor de căutare reprezintă o pagină web sau un program care plecând de la

unul sau mai multe cuvinte cheie îţi oferă o listă de adrese pe internet unde acel
cuvânt cheie poate fi găsit.
Exemple de motoare de căutare:
- www.yahoo.com;
- www.google.com;
- www.altavista.com;
- www.lycos.com;
- www.hotmail.com;
- www.start.ro;
- www.home.ro;
- www.k.ro;
- www.rol.ro;
4. POŞTA ELECTRONICĂ
Poşta electronică(e-mail) reprezintă o metodă pentru transmiterea mesajelor pe

cale electronică evitând poşta tradiţională. Este o metodă rapidă, sigură şi
ieftină de a transmite mesaje. Se pot transmite prin e-mail şi imagini, fişiere
71
ataşate mesajului.pentru a transmite un e-mail cuiva trebuie să-i ştiţi adresa de
e-mail.
Adresele de e-mail sunt asemănătoare cu adresele poştale şi sunt alcătuite din

două elemente: numele utilizatorului şi serverul de e-mail unite prin
caracterul @.
De exemplu în adresa ostaicu@rol.ro, ostaicu este numele utilizatorului şi
rol.ro este serverul de poştă unde este localizată cutia poştală a destinatarului.
Pentru a crea o adresă de e-mail, se procedează astfel:
Pas1. se tastează în bara de adrese a browserului Internet explorer adresa site-
ului yahoo(www. yahoo.com);
Pas2. din fereastra deschisă se apasă butonul Sign Up;
Pas3. se completează toate rubricile din fereastra care s edeschide;
Pas4. se apasă butonul I Agree;
Din acest moment aveţi o adresă de e-mail la care puteţi primi mesaje.
IMPORTANT:
Nu uitaţi numele de utilizator(ID) şi parola pe care v-aţi ales-o.
Nu dezvăluiţi nimănui parola contului dvs.
Pentru a putea fi contactaţi de către alti utilizatori este suficient să daţi doar ID.
Pentru a scrie un mesaj sau a citi mesajele primite :
Pas1. se tastează adresa www.yahoo.com;
Pas2. din fereastra deschisă se apasă butonul Mail;
Pas3. În partea stângă a ecranului este o fereastră ăn care apare butonul Inbox;
Pas4. se apasă butonul Inbox;
Pas5. se deschide o fereastră în care apar toate mesajele primite;
Pas6. pentru a citi mesajele se apasă pe rând fiecare mesaj primit;
Pas7. pentru a scrie un mesaj se apasă butonul Compose aflat în partea stângă a
ecranului sus;
Pas8. în fereastra deschisă se completează în câmpul To adresa destinatarului;
Pas9. în câmpul Subject se completează numele subiectului;
Pas10. în spaţiul alb se tastează mesajul;
Pas11. după completarea mesajului pentru a fi transmis se apasă butonul Send.
72

Modulul I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modulul I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modulul I

Concepte de bază ale tehnologiei Informaţiei

1.1 Prelucrarea informaţiei

Pentru omenire, apariţia informaticii constituie cea de-a cincea revoluţie

Momentul iniţial al istoriei calculatoarelor este, de obicei legat de

Date Section Date Rezultate Unitate Rezultate

Article II. Unitate de Comandă

Figura reprezintă Organizarea unui calculator numeric

Primul calculator comercializat a fost UNIVAC (UNIversal Automatic

Generaţia a V-a ( 1991- 2002 ) în curs de dezvoltare

1.3. Calculatorul electronic - instrument de largă utilitate în

Calculatorul este format dintr-o regiune de echipamente fizice numite

Placa de baza este principala componenta HARD dintr-un calculator.

a)Slotul procesorului in care se pune practic inima calculatorului si anume

c)Sloturile AGP (Accelerated Graphics Port).Pe acest port se pot conecta

a)Miscarea de translatie a capetelor de citire.

Este un echipament de citire-scriere a datelor de pe sau pe o dischetă.

Este denumirea unui dispozitiv de citire a informaţiei stocate pe un CD. Există

Este denumirea unui dispozitiv de citire a datelor stocate pe un DVD. Există şi

1.3.1.2. Periferice de bază

• Monitorul - este echipamentul de ieşire principal pentru un PC; permite

Un sistem de calcul nu poate să prelucreze date fără să fie programat. Un

a) programele de sistem sunt proiectate astfel încât să faciliteze utilizarea

1.4. Viruşii calculatoarelor

• Ce este un virus de calculator?

• Cum se răspândesc viruşii?

• Ce pot face viruşii?

• Care sunt simptomele unui sistem virusat?

Programe care pot detecta, elimina viruşi şi preveni contaminarea sistemului

Sistemul Windows porneşte automat, o dată cu pornirea calculatorului.

1.1. Elementele ecranului

Fundalul pe care sunt afişate ferestrele şi pictogramele poartă numele de

1.2. Elementele ferestrei

Majoritatea ferestrelor au câteva elemente comune.

Pas1: puneţi indicatorul mouse-ului pe bara de titlu a ferestrei.

Cum redimensionăm o fereastră prin tragere cu mouse-ul?

Pas1: mişcaţi uşor indicatorul mouse-ului pe un colţ sau pe o margine a

1.3. Aranjarea pictogramelor

Cum aranjăm pictogramele echidistant?

Pas1: executaţi clic pe bara de meniu.

1.4. Lansarea unei aplicaţii în lucru

Atunci când lansam în lucru o aplicaţie se va deschide automat şi o fereastră

Cum se deschide o aplicaţie dintr-un meniu ?

Se execută clik pe numele directorului care conţine aplicaţia respectivă, apoi

Cum se deschide o aplicaţie dintr-o fereastră?

Cum activăm o fereastră?

Se execută clik pe bara de titlu a ferestrei pe care vrem să o activăm, iar

1.5. Aplicaţia Windows Explorer

Programul Windows Explorer este un gestionar de fişiere. Acesta permite

1. Lansarea în execuţie a programului Windows Explorer

Pas1. Click pe butonul Start;

Dosarele sunt utilizate pentru organizarea conţinutului discului fix, precum

Cum creăm un dosar(folder)?

Pas1. Lansăm aplicaţia Windows Explorer;

Cum ştergem un dosar cu Windows Explorer?

Cum copiem un dosar cu Windows Explorer?

Pas1. Căutăm folderul pe care dorim să îl copiem;

Cum deschidem un fişier?

Pas1. Clik pe fişier cu butonul din dreapta mouse-ului;

Cum ştergem un fişier?

Clik dreapta , selectaţi comanda Delete, executaţi clik pe butonul Da pentru

Cum copiem un fişier?

Cum redenumim un fişier?