Sunteți pe pagina 1din 14

Capitolul III

TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

3.1.Dimensiuni

Mărimea unei piese poate fi apreciată prin dimensiunile ei


liniare, fiind, de obicei, un diametru (în cazul pieselor cilindrice) sau o
lungime (în cazul pieselor prismatice).
În procesul de fabricaţie putem vorbi de mai multe tipuri de
dimensiuni:
              
 

o – care au rol important în


funcţionarea ansamblului din care piesa face parte, fiind
elemente ale lanţului cinematic sau dimensiuni determinate
de sarcinile care solicită ansamblul (lungimea unei pârghii,
diametrul unui arbore etc.);
             

o – necesare asamblării a două sau


mai multor piese care trebuie să funcţioneze cuplate. Aceste
dimensiuni servesc atât la fabricarea ansamblului, la prima
asamblare, cât şi la reparaţiile din timpul exploatării pentru
înlocuirea unei piese ieşite din uz;
                                

o – necesare
pentru fiecare operaţie intermediară a piesei finite, dar care
nu au nici o importanţă din momentul în care piesa intră în
exploatare;
            

o – care nu influenţează funcţionarea piesei


şi nici a ansamblului din care face parte (diametrul unui

25
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

o mâner, lăţimea sau adâncimea unei degajări pentru


reducerea greutăţii unei piese etc.)
Standardul internaţional ISO 286-1 furnizează mai multe           

definiţii si reguli generale privind . Acest standard


        

defineşte ca fiind:
                  
           
      



                         

Considerând expresia de mai sus „10 cm” sau „10 km” sunt
dimensiuni dar nu şi „10 kg” sau „60o”. Pentru înţelegerea corectă a
noţiunii de dimensiune standardul precizează faptul că noţiunea de
        

„ ” se referă la dimensiunea liniară. Celelalte dimensiuni, de


exemplu, cele unghiulare se precizează explicit de fiecare dată. De
altfel, standardul ISO 286-1 face diferenţă şi între diferitele dimensiuni
liniare.

DIMENSIUNE

Dimensiune Dimensiune de Dimensiune Dimensiune


locală calcul statistică globală

Dimensiunea

Dimensiunea
de două puncte

Dimensiune de

Dimensiune de

circumscrisă
locală definită

locală definită

circumferinţei
calcul a ariei
Dimensiune

Dimensiune

secţiunii

maximă
înscrisă

minimă
de o sferă

cilindrice

cilindrice

medii
calcul a

Aria
Dimensiune

Dimensiune
Dimensiune

maximă
minimă

medie

Fig. 3.1. Conceptul de dimensiune după ISO/WD 14405.


Dimensiunile pieselor determinate fie prin calcule de rezistenţă, fie
din date experimentale, fie din considerente de ordin constructiv, sunt
         
    

denumite .
26
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

În practica industrială dimensiunile nominale, notate cu N, nu se


pot realiza exact datorită impreciziei inerente a procesului de fabricaţie:
imprecizia geometrică a maşinii unelte, uzura sculelor, deformaţiile
sistemului elastic maşină – piesă – sculă, deformaţiile termice ale
diferitelor componente ale maşinii, ale piesei de prelucrat şi ale sculei,
erori ale mijloacelor de măsurare şi control.
Dimensiunile executate diferă de cele nominale, acestea putând
fi cunoscute prin măsurarea piesei. Aceste dimensiuni se numesc
dimensiuni efective şi se notează cu E.
ISO 286-1 descrie, de asemenea, şi dimensiunea efectivă ca o
valoare măsurată. Dimensiunea efectivă descrie mărimea unei
caracteristici geometrice obţinute prin măsurare.
Analizând dimensiunile şi mărimile pe desene, se pot imagina
patru grupuri de dimensiuni şi mărimi liniare figura I.2:
• Dimensiuni exterioare
• Dimensiuni interioare
• Trepte (degajări)
• Distanţe

Dimensiuni exterioare Dimensiuni interioare Trepte Distanţe


(degajări) (dimensiuni)

Fig. 3.2. Diferite tipuri de dimensiuni

27
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

Diferenţa algebrică dintre dimensiunea efectivă E a unei piese şi


dimensiunea nominală N se numeşte abatere efectivă şi se notează cu
A:
A=E-N [3.1]
Datorită faptului că execuţia unei dimensiuni la valoarea ei
nominală este imposibilă (sau pur întâmplătoare) se impune necesitatea
acceptării pentru piesele executate, a abaterilor, a diferenţelor faţă de
valoarea nominală. Aceste abateri trebuie însă limitate, pentru ca rolul
funcţional al piesei să nu fie afectat de diferenţe prea mari între
dimensiunea calculată şi cea existentă care ar putea duce la uzuri rapide
sau distrugeri ale piesei în timpul funcţionării.
Astfel se impune stabilirea unor dimensiuni limită, a unei
dimensiuni maxime şi a uneia minime, între care trebuie să se încadreze
valoarea efectivă a dimensiunii respective. Dacă una dintre cele două
limite este depăşită, piesa respectivă se consideră neutilizabilă,
rebutată.
Condiţia impusă unei piese pentru a fi declarată utilizabilă este,
deci, ca dimensiunile ei efective E să se găsească între limitele anterior
                            

stabilite: , Dmin (dmin) şi Dmax


(dmax). Prin convenţie, pentru notarea specificaţiilor legate de alezaje, se
folosesc majuscule, iar pentru arbori litere mici. Deci:
Dmin = diametrul minim al alezajului;
Dmax = diametrul maxim al alezajului;
dmin = diametrul minim al arborelui;
dmax = diametrul maxim al arborelui.
Astfel condiţia menţionată mai sus se poate scrie:
Dmax > E > Dmin [3.2]
dmax > e > dmin

3.2.Toleranţe

Diferenţa dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă a


unei dimensiuni se numeşte toleranţă si se notează cu TD pentru alezaje
şi Td pentru arbori:

28
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

TD = Dmax – Dmin în cazul alezajelor [3.3]


Td = dmax – dmin în cazul arborilor
Având în vedere că valoarea Dmax (dmax) este întotdeauna mai
mare decât valoarea Dmin (dmin), rezultă că toleranţa alezajului, TD,
    
   

respectiv a arborelui, Td, va fi un .


TD (Td) > 0 [3.3]

Arbori
linia zero +
- 0

dmax
dmax

es

dmin
dmin

N
ei
Alezaje
linia zero
+
- 0

ES
Dmax
Dmax

EI

Dmin
Dmin

N
Fig. 3.3. Dimensiuni limită şi abateri pentru arbori şi alezaje
Deoarece o toleranţă mai mare reprezintă o prelucrare mai puţin
precisă a dimensiunii respective, mai simplă, rezultă că preţul de cost al
prelucrării va fi mai scăzut decât în cazul unei dimensiuni tolerate mai
strâns. Micşorarea toleranţei unei dimensiuni duce la aplicarea unor
procedee de prelucrare mai precise, la utilizarea unor mijloace de
măsurare mai precise (deci mai scumpe), la adoptarea unor condiţii
restrictive care să ducă la obţinerea dimensiunii între cele două limite
Dmax (dmax) respectiv Dmin (dmin). Toate aceste măsuri şi restricţii
îngreunează procesul de prelucrare, măresc timpul de execuţie ducând
la scumpirea piesei respective. Acestea sunt motivele pentru care
proiectantul este obligat să aleagă toleranţele maxime admise care
asigură realizarea rolului funcţional al piesei proiectate.

29
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

3.3.Abateri
       


, ES (es), reprezintă diferenţa algebrică


dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea nominală.
ES = Dmax – N [3.4]
es = dmax - N
       


, EI (ei), reprezintă diferenţa algebrică dintre


dimensiunea minimă şi dimensiunea nominală
EI = Dmin – N [3.5]
ei = dmin - N

Arbori Toleranţa arborelui linia zero


Toleranţa arborelui
+

Td
-
Td

dmax

es
dmax

dmin

N
dmin

ei
Alezaje Toleranţa alezajului Toleranţa alezajului

+
TD
- 0
TD

ES
Dmax

Dmax
EI

Dmin
N
Dmin

Fig. 3.4. Reprezentarea grafică a toleranţele arborilor şi alezajelor

Aşa cum se poate observa din figura 3.4, abaterile, spre


deosebire de toleranţe, pot avea şi valori negative (sub linia zero).

Considerând relaţiile de mai sus se pot exprima toleranţele în


funcţie de abateri astfel:
Ta = Dmax - Dmin = ES – EI [3.6.]
Ta = dmax – dmin = es –ei

30
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

După cum se observă în figura 3.4, zona cuprinsă între liniile


corespunzătoare dimensiunii maxime şi minime este aşezată asimetric
pe circumferinţa alezajului respectiv arborelui, aceasta numindu-se
    
   

.
Considerând cele de mai sus, o dimensiune tolerată se va indica
prin menţionarea valorii nominale precum şi a abaterilor maximă şi
minimă admisibile, sub forma N +ES
- EI
.

Exemplu.
Un disc de frânare se montează pe un arbore al cărui diametru
are dimensiunea nominală N = 20 mm. Pentru o montare uşoară şi o
funcţionare corectă diametrul alezajului discului de frânare va trebui să
aibă valori cuprinse între Dmin = 19,980 mm şi Dmax = 20,010 mm. Se
cere să se calculeze toate datele ce se vor nota pe desenul de execuţie al
discului de frânare referitoare la alezajul acestuia.

20
N

Arbore

Disc de frânare

Fig. 3.5. Exemplu

Rezolvare.
Toleranţa alezajului este:
TD = Dmax – Dmin = 20.01 – 19,98 = 0,03 mm
TD = 0,03 = 30 µm
Abaterea superioară este:
ES = Dmax – N = 20,01 – 20 = 0,01 mm
ES = 0,01 = 10 µm
31
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

Abaterea inferioară este:


EI = Dmin – N = 19,98 – 20 = - 0,02 mm
EI = 0,02 = 20 µm
Cu valorile ES şi EI se poate calcula toleranţa TD utilizând formula:
TD = ES –EI = 0,01 – (-0,02) = 0,03 mm
TD = 30 µm

Astfel, dimensiunea tolerată a alezajului discului de frânare va putea fi


exprimată sub forma următoare:
+0,01
N +ES
- EI
= 20 - 0,02
- EI

3.4. Ajustaje

În majoritatea cazurilor piesele sunt montate în subansamble şi


ansamble ale maşinilor, între ele fiind necesar să existe o corelaţie
dimensională, care să asigure funcţionarea corespunzătoare a
subansamblelor, a ansamblelor şi, în final, a maşinii.
Cele mai frecvente posibilităţi de asamblare a două piese sunt
cele de tipul arbore – alezaj unde piesa cuprinsă este introdusă în piesa
cuprinzătoare, între cele două piese existând o relaţie dimensională
stabilită în aşa fel încât ansamblul să îndeplinească rolul funcţional
pentru care a fost destinat.

Suprafaţa Suprafaţa
cuprinsă cuprinzătoare

Fig. 3.6. Tipuri de suprafeţe elementare


Suprafaţa exterioară a arborelui este, deci, o suprafaţă cuprinsă,
iar suprafaţa interioară a alezajului este o suprafaţă cuprinzătoare. La

32
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

asamblarea a două piese, la care montajul se face prin introducerea          


          

uneia în cealaltă (arbore în alezaj)


                      
                 

         
           

În funcţie de destinaţia lor, piesele care se asamblează pot să


execute, în timpul funcţionării, o mişcare relativă una faţă de cealaltă
sau se poate impune o imobilizare completă între acestea. Atunci când
se doreşte obţinerea unei mişcări relative între cele două piese,
diametrul efectiv al arborelui trebuie să fie mai mic decât diametrul 


efectiv al alezajului, astfel încât să se permită formarea unui între


suprafeţele celor două piese. Mărimea jocului este egală cu diferenţa
algebrică dintre valorile efective ale diametrelor alezajului şi arborelui.
J=D–d [3.7.]

Alezaj Alezaj

Joc
Arbore
Arbore

Fig. 3.7. Asamblarea cu joc


Dacă se doreşte blocarea rotaţiei între arbore şi alezaj este
necesar ca diametrul efectiv al arborelui să fie mai mare decât

diametrul efectiv al alezajului, diferenţa dintre acestea numindu-se
    

. În acest caz asamblarea se face forţat prin presarea arborelui


în interiorul alezajului.

33
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

Alezaj

Strângere
Arbore

Arbore

Fig. 3.8. Asamblarea cu strângere


Diferenţa dintre diametrul efectiv al arborelui, d, şi diametrul      

efectiv al alezajului, D, se numeşte şi se notează cu S.


S=d–D [3.8.]
La prelucrarea unui lot de piese considerându-se aceeaşi
dimensiune N +ES
- EI
sau N+es
- ei
, dimensiunile efective rezultate în urma
prelucrării pot să ia valori oarecare răspândite probabilistic în cadrul
toleranţei specificate (neluând în considerare rebuturile). La asamblarea
unui lot de arbori cu un lot de alezaje, vor rezulta valori diferite ale
jocului sau strângerii, având în vedere că asamblarea se face fără nici o
sortare sau împerechere între piesele conjugate.     

Astfel se introduce noţiunea de , care semnifică relaţia


dintre o suprafaţă externă şi una internă (alezajul şi arborele) care se
asamblează (piesele în contact care formează ajustajul au aceeaşi           
         


dimensiune nominală). Astfel,
    
     
                       

                
            

.
Având în vedere cele de mai sus se pot pune în evidenţă trei
situaţii:          


a) Dmin > d max – ,               

b) Dmax < dmin – ,


c) Un domeniu de tranziţie între cele două cazuri de mai              

sus, Dmin < d max şi Dmax > dmin –         

În primul caz se poate observa că jocul poate avea valori diferite


în funcţie de valorile posibile efective ale diametrelor arborilor şi
34
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

alezajelor ce formează lotul de asamblat. Astfel jocul poate varia între


două valori extreme: jocul minim, Jmin, şi jocul maxim, Jmax.
Jmax = Dmax – dmin [3.9.]
Jmin = Dmin - dmax

EI > es + Interval
Holede toleranţăinterval
tolerance al alezajului
ES
Linia 0
EI

nominală

MinClr
size

MaxClr

Jmin
Jmax
Nominal
es

Dimensiunea
ei
- Shaft
Interval de tolerance
toleranţă interval
al arborelui

Fig. 3.9. Ajustaj cu joc


Jocul maxim apare în situaţia extremă în care arborele se
execută la dimensiunea minimă posibilă, iar alezajul la dimensiunea  
   
        

maximă posibilă. Se observă, de asemenea, că


 
    
    
   
    

. se defineşte ca fiind diferenţa


dintre jocul maxim şi jocul minim:
Tj = Jmax - Jmin [3.30.]

Relaţia se mai poate scrie astfel:


Tj = (Dmax – dmin) – (Dmin - dmax) = TD + Td [3.11.]

În cazul al doilea strângerea poate avea valori diferite, variând


între două valori extreme, strângerea minimă, Smin, şi strângerea
maximă, Smax.
Smax = dmax – Dmin [3.12.]
Smin = dmin - Dmax

35
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

ei > ES
+ Interval de toleranţă al arborelui
Linia 0 es
ei

Dimensiunea nominală

Smin
Smax
ES
EI

Interval de toleranţă al alezajului


-

Fig. 3.10. Ajustaj cu strângere.

Strângerea maximă apare în situaţia extremă în care alezajul se


execută la valoarea minimă a diametrului său (Dmin), iar arborele la
valoarea maximă a diametrului său (dmax).  
               
   



Se observă de asemenea că
   
         

. se defineşte ca fiind diferenţa dintre


strângerea maximă şi strângerea minimă:
TS = Smax - Smin [3.13.]

Relaţia se mai poate scrie astfel:


TS = (dmax – Dmin) – (dmin - Dmax) = TD + Td [3.14.]

În afara cazurilor prezentate mai sus există posibilitatea ca la


asamblarea unui lot de arbori cu un lot de alezaje, să se obţină atât
asamblări cu joc, cât şi asamblări cu strângere. Aceste ajustaje se
             

numesc . Situaţia apare atunci când câmpurile de


toleranţă ale arborelui şi ale alezajului se întrepătrund, suprapunându-se
total sau parţial.
În cazul ajustajului intermediar atât valoarea jocului cât şi
valoarea strângerii variază de la valoarea maximă la zero. Deci, pentru
un ajustaj intermediar se vor calcula jocul maxim (Jmax) şi strângerea
maximă (Smax).

36
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

Jmax = Dmax – dmin [3.14.]


Smax = dmax – Dmin
Jmin = Smin = 0

Interval de toleranţă al

Jmax
arborelui
+ 

Smax
 

    

 

Dimensiunea nominală
Interval de toleranţă al alezajului

Fig. 3.11. Ajustaj intermediar

3.5. Interschimbabilitatea în construcţia de maşini

În cazul producţiei de serie mare sau de masă se impune


executarea unor piese cu un grad de precizie ridicat în aşa fel încât o
astfel de piesă să poată fi montată sau înlocuită cu o alta, fără nici o
prelucrare suplimentară sau ajustare, menţinând în acelaşi timp
condiţiile tehnice prescrise pentru funcţionarea ansamblului din care
face parte piesa respectivă. Piesele care îndeplinesc această condiţie se
numesc interschimbabile, iar proprietatea pieselor de a fi
interschimbabile se numeşte interschimbabilitate.
Acest principiu se aplică nu numai pieselor finite ci şi
subansamblelor sau ansamblelor (de exemplu rulmenţii, motoarele
electrice, utilajele dintr-o linie de prelucrare în flux automat etc.)
Interschimbabilitatea este o proprietate deosebit de importantă
în cazul producţiei în serie, aceasta făcând posibilă asamblarea
maşinilor pe linii de montaj, contribuind la reducerea costurilor
produselor şi la posibilitatea funcţionării unui service prompt, eficient
şi ieftin (schimbarea pieselor ieşite din uz se poate face foarte rapid şi
comod).
37
TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE

Un alt avantaj al interschimbabilităţii îl constituie posibilitatea


cooperării între fabricanţi, fiecare putând produce subansamble sau
ansamble, asamblarea produsului finit făcându-se pe linia de montaj.
De exemplu, în industria constructoare de automobile, subansamblele
componente (părţi de caroserie, motorul, suspensia etc.) pot fi produse
în mai multe fabrici, chiar în ţări diferite, montajul final făcându-se pe
o linie de montaj, fără o sortare, ajustare sau prelucrare suplimentară.
Dacă piesele îndeplinesc condiţia de interschimbabilitate fără a
fi necesară o sortare a lor şi o montare ulterioară pe grupe de               
  


interschimbabilitate proprietatea se numeşte
 
      

Totuşi, în unele cazuri, precizia necesară asigurării unei


interschimbabilităţi totale este foarte ridicată, majorând prea mult preţul
de cost al produsului final. În această situaţie, pentru a ieftini produsele,
piesele sunt sortate după prelucrare în mai multe grupe, fiecare grupă
având precizia necesară pentru asamblare. Asamblarea se face între
piese din grupe corespondente de precizie, piesele fabricate astfel având
                          

doar proprietatea de .
În industria modernă, interschimbabilitatea este un mijloc
important de ridicare a nivelului tehnic general al producţiei, cu
condiţia de a respecta o serie de cerinţe importante: aplicarea raţională
a dimensiunilor limită pe desenele de execuţie şi asamblare, alegerea
corectă a maşinilor unelte şi a celor mai adecvate şi productive metode
de prelucrare, utilizarea unor semifabricate mai precise, folosirea unor
mijloace de verificare şi măsurare performante etc.

38