1

LISTA DE ABREVIERI
alin. = alineatul
art. = articolul
C. civ. = Codul civil
CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe
anii...
C. Ap. = Curtea de Apel
C. proc. civ.= Cod procedura civila
C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie
ed. = editia
Ed. = editura
etc. = et caetera
idem. = acelasi (autor, volum etc.)
nr. = numar
L.P. = Legalitatea Populara
op. cit. = opera citata
O. G. = Ordonanta Guvernului
p. = pagina
pct. = punctul
prev. = prevazuta
R.R.D. = Revista Romana de Drept
reg. = regiunii
s. n. = sublinierea noastra
s. = sectia
Col. civ. = Colegiul civil
T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti
T.S. = Tribunalul Suprem
CAPITOLUL III.
SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE
Sectiunea 3.1. Patrimoniul
3.1.1. Notiuni generale
Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale
structurale. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata
de
norma juridica civila. Asa cum s-a studiat deja, el are un caracter dublu
volitional,
in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume, vointa legii
exprimata

1
prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82.
Elementele structurale are raportului juridic civil, sunt trei si anume:
a) subiectele;
b) continutul;
c) obiectul raportului juridic civil.
Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care
se stabilesc drepturile si obligatiile civile83.
Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin
subiectelor, iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau
abstentiunea
la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84.
Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului
juridic civil studiul lor se face concomitent, astfel incat referindu-ne la drepturile
subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de
obiectul lor inclusiv, sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se
refera.
Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu
continut economic, exprimat frecvent in bani. Altfel spus, se preocupa de
drepturile
si obligatiile patrimoniale.
Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati:
intr-o prima modalitate, fiecare drept subiectiv este privit separat, ca
apartinand unui anume subiect. in aceasta abordare, dreptul subiectiv luat in
considerare sub toate caracteristicile sale juridice, poate fi un drept real sau un
drept de creanta.
Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela
de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei
persoane, facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei
obligatii in
parte. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de
patrimoniu.
De exemplu, “X” are drept de proprietate asupra autoturismului, plateste rate
pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din
vanzarea
unei masini de scris.
Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii
cu caracter economic constituie patrimoniul sau.
Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu
valoare economica apartinand unei persoane85.
Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari
si consideratii stiintifice, legislativ nu avem nici o definitie. Referiri la aceasta
notiune intalnim insa atat in Codul civil, cat si in alte texte.
in cuprinsul lor articolele 781, 784 si 1743 Cod civil, fac trimitere la

2
posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre
patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor.
Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. 31/1954: art. 26 lit. e,
precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale
persoanei
juridice, in vreme ce art. 41 arata ca, divizarea se face prin impartirea intregului
patrimoniu al persoanei juridice.
De asemenea, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 151/1990 referindu-se la patrimoniu,
dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili, obiectul
sau de
activitate, patrimoniul, denumirea si sediul principal”.
3.1.2. Caracterele juridice ale patrimoniului.
Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice:
1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). Aceasta
inseamna ca:
a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o
grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat;
b) drepturile si obligatiile, fiecare in parte, sunt distincte de universalitate,
astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si
obligatii
nu altereaza identitatea universalitatii.
Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care
insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut
economic ale subiectului de drept.
2) Orice persoana are un patrimoniu.
Acest caracter priveste atat persoanele fizice, cat si pe cele juridice.
Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in
terminis”. in ceea ce priveste persoana juridica, existenta patrimoniului, este una
dintre conditiile esentiale ale infiintarii.
3) Patrimoniul este unic.
Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur
patrimoniu, aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. De aici
rezulta o alta caracteristica si anume:
4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi
si obligatii, fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat.
Astfel, persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe,
mijloace circulante sau obiecte de inventar.
Persoanele casatorite pot avea potrivit art. 30-36 din Codul familiei:
- bunuri comune, dobandite in timpul casatoriei, constituind masa
patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni;
- bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este
constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut
personal.

3
O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de
inventar a unei succesiuni. Potrivit art. 704 din Codul civil, succesorul isi reduce
raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral
primit. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul
defunctului si cel al succesibilului acceptant86.
3.1.3. Functiile patrimoniului
Orice categorie juridica, deci si cea de patrimoniu, trebuie sa raspunda si sa
serveasca unei necesitati practice impuse de viata, deci sa aiba o anumita
functie.
Altfel spus, se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in
institutia patrimoniului.
Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele:
A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari;
B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal;
C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal.
Le urmarim in continuare detaliat.
86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu, Drept succesoral, Universitatea Al. I. Cuza, Iaºi, 1974, p. 7.
62
A. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR
CHIROGRAFARI.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala
(gaj, ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe
care o
au impotriva debitorului87.
Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea
debitorului, sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se
despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori.
Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. Sunt ei lipsiti de
posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor
putea
sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila
urmarind
acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii.
Neavand asadar o garantie reala, creditorii chirografari au drept garantie
intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau, ca universalitate
juridica
existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. Ideea de
gaj
general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca:
“oricine
este obligat personal, este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente
si
viitoare”.

4
Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”, textul exprima ideea ca prin
faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor, bunurile existente in
patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Ele pot fi
instrainate fara ca, creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de
aceasta instrainare88.
Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la
momentul executarii silite. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare, decat in
masura in care intra in patrimoniul debitorului, deci devin prezente. in aceeasi
masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului, si
nici pe cele care intre timp au fost instrainate, deoarece ei, creditorii chirografi,
nu au un drept individualizat in fiecare bun particular, ci un simplu drept general
asupra intregului patrimoniu. in acest fel, notiunea de patrimoniu poate explica
dreptul de gaj general al creditorilor chirografi.
Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului
general al creditorilor chirografi. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care
fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta.
Astfel, in cazul persoanelor juridice, dreptul de gaj general se poarta mai intai
asupra mijloacelor banesti. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi
indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii
nr.
64/1995, pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale.
in ceea ce priveste persoanele fizice, divizibilitatea patrimoniului se
realizeaza spre exemplu in cazul sotilor, cand creditorii lor comuni pot urmari
numai bunurile lor comune, iar creditorii personali doar bunurile personale.
Similar
este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de
inventar.
B. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL.
Subrogatia inseamna inlocuire. Spre deosebire de subrogatia personala care
consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se
substituie un alt creditor care preia datoria debitorului), subrogatia reala se refera
la
inlocuirea unui bun cu altul, care va urma aceeasi soarta juridica, aplicabila
celui
dintai.
Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse
intr-o universalitate de drept. Astfel, daca un lucru este vandut, in cuprinsul
patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat, care la randul lui va fi inlocuit
cu
lucrul nou in care va fi investit.
Fenomentul de inlocuire a bunurilor, deci subrogatia reala se produce
automat, ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu.
64

5
Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de
patrimoniu, care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza
existenta,
in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari.
Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj
general al creditorilor chirografari. Continutul acestui gaj est asigurat prin
subrogatia reala cu titlu universal, deoarece locul bunului instrainat va fi luat de
bunul primit in schimb, astfel incat, creditorul va putea sa urmareasca, atunci
cand
creanta va deveni exigibila, acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul
debitorului
in momentul cand se naste executarea.
Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii
patrimoniului, in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de
bunuri. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu, prin subrogatie reala cu
titlu universal, partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun
propriu.
Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau
de restituire a unui patrimoniu.
Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal, subrogatia cu titlu
particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu.
Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat, ci numai daca este
expres prevazuta de lege.
Spre exemplu, art. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a
fost distrus sau deteriorat, ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita
cu
titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei
primite ca despagubire de la autorul prejudiciului.
C. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU
UNIVERSAL.
Pe langa functiile mai sus mentionate, patrimoniul explica si transmisiunea
universala sau cu titlu universal.
65
Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica
problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. Totalitatea
acestor
drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei, astfel incat
transmiterea
lor este o transmitere universala.
intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de
calitate ci, de cantitate. in vreme ce transmisiunea universala priveste de
exemplu
toate mobilele si imobilele, transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera

6
doar la mobile sau imobile.
3.1.4. Drepturile reale si drepturile de creanta
in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si
drepturi de creanta.
Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi
exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia
altei
persoane, in mod direct si nemijlocit.
Dreptul de creanta, este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ
numit creditor, poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor, sa
dea,
sa faca sau sa nu faca ceva.
intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri:
a) Ca drept absolut, dreptul real presupune existenta unui subiect activ
determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte
persoane.
Altfel spus, dreptul real este opozabil tuturor - “erga omnes”.
Ca drept relativ, dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput
atat a subiectului activ, cat si a subiectului pasiv, singurul obligat si singurul
caruia
ii este opozabil.
b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real
este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre
subiectul
activ adreptului sau, ceea ce inseamna o obligatie generala negativa.
66
Dimpotriva, in cazul dreptului de creanta, obligatia subiectului pasiv poate fi
atat pozitiva - a face - cat si negativa - a nu face ceva.
c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de
creanta, si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.
Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a
cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla.
Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice
alt drept, in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.
Drepturile reale se clasifica in doua catgorii:
a) drepturi reale principale, care au o existenta de sine statatoare,
independenta de existenta altor drepturi;
b) drepturi reale accesorii, care sunt afectate garantarii unor drepturi de
creanta, in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului
garantat.
CAPITOLUL V.
PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR
5.1.1. Notiuni introductive

7
Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea
patrimoniului unei persoane fizice decedate, catre una sau mai multe persoane
determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima
vointa.
Totodata, succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a
dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale.
In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau, precizand cui
si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de
ultima vointa numit testament, succesiunea se numeste testamentara.
Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa, bunurile revin potrivit
dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului
supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea).
Aceasta
transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de
testament).
De aici, nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in
mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand
mostenirea se
transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii,256 sau cand
desi
defunctul a lasat testament, mostenirea se transmite potrivit legii.257
Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste
“de cuius”, prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel
despre a carui succesione este vorba). Daca transmiterea se face in temeiul unui
testament, dispunatorul se numeste testator, in vreme ce in cazul succesiunii
legale,
de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu, defunct.
Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc
“succesori”, “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul
succesiunii legale, si legatari in cazul succesiunii testamentare. Si unii si ceilalti
daca sunt chemati la succesiune, dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia
de a mosteni, se numesc succesibili.
Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala.
In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. In vreme
ce
primele constituie activul succesoral, obligatiile sau datoriile defunctului
alcatuiesc
pasivul succesoral. Prin succesiune se transmit atat activul, cat si pasivul
succesoral.
Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice.
Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca),
constituie momentul deschiderii succesiunii.
In egala masura, prezinta importanta nu numai data, ci si locul deschiderii

8
succesiunii. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al
celui
care lasa mostenirea, neavand asadar relevanta locul unde a decedat. Aceasta
solutie
are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine, atat
mostenitorii cat si bunurile defunctului. Daca acesta nu are un domiciliu
cunoscut
sau nu-si are domiciliul in tara, locul deschiderii succesiunii este cel din tara, in
care
se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii.
5.1.2.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale.
Transmiterea mostenirii, indiferent de felul ei, are urmatoarele patru caractere
juridice specifice:
1. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa),
deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice.
Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane
constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca
2. Succesiunea este o transmitere universala, intrucat are ca obiect
patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare
economica, deci ca o universalitate juridica.258
Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte
a lui, caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala, (cu
titlu
universal), sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular).
3. Succesiunea este o transmitere unitara, in sensul ca ea constituie o singura
masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara
deosebire
intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor.
4.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau
renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil, neputand avea ca obiect
numai o
parte din mostenire. Altfel spus, nici un mostenitor nu poate accepta numai o
parte a
mostenirii, spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral.259
3. Conditiile cerute pentru a mosteni.
Pentru ca o persoana sa poata mosteni, ea trebuie sa intruneasca urmatoarele
conditii:
A.Sa existe la data deschiderii succesiunii. In mod exceptional are vocatie
succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau, cu conditia ca el
sa fi
fost conceput in timpul vietii tatalui.
Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate,

9
legiuitorul a instituit prin art. 61 din C. fam prezumtia timpului legal al
conceptiei.
Potrivit acestui text, data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei
suta si
a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului.260
Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit
o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se
considera ca nu a existat niciodata.
B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de
a mosteni.
Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada:
a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa
omoare pe defunct;
b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind
condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva;
c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a
denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si
a sotului ori sotiei faptuitorului.
C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul
trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca
mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale
succesorale
recunoscute de lege.
Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii
mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala.
Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale,
legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul
supravietuitor.261
Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci
numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate
anumite rude inaintea altora.
5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale.
Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o
serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale.
Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele:
A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati
la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori
intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata
de
un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului,
ruda
de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I,
intrucat in

10
vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor
privilegiati,
nepotul face parte din clasa I a descendentilor.
Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului
supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o
clasa,
vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori.
B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din
aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai
apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad
(proximior
excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii
inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii
fac parte din aceeasi clasa a descendentilor.
De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:
261 Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr-o altã persoanã
(rudenie în linie
dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã).
Gradul de rudenie este
distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor.
262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa
descendenþilor în linie
directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a
II-a, clasa mixtã a
ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi ac olateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile
defunctului) ºi
descendenþii lor pânã la gradul al IV-lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor
ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa
colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor
defunctului).
a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i
inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte
din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs;
b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un
mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau
precedent
pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar
fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii,
potrivit art. 644 din C. civ.
C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad
chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la
mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale.
Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti
vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe
aceeasi tulpina.

11
DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE
LATINE FRECVENT UTILIZATE
A
Ab initio = De la bun inceput, dintru inceput.
Ab orem ad aurem = De la gura la ureche, discret.
Accesorium sequitur principale = Accesoriul urmeaza principalul. Cu alte
cuvinte, este carmuit de aceeasi lege.
A contrario = Dimpotriva, in sens opus sau prin opozitie.
Metoda de argumentare logica ce
demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca
acceptam albul, nu poate fi tot alb in sens
opus.
Actio in personam = Actiune indreptata impotriva persoanei.
Actio in rem = Actiune reala, indreptata impotriva unui
lucru.
Actio non datur cui nihil interest = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu
are interes.
Actori incumbit onus probandi = Reclamantului ii revine sarcina probei.
Ad Kalendas Graecas = La calendele grecesti. Traductibil prin
niciodata, caci in calendarul grecesc nu
existau ca la romani kalendae adica prima zi
a lunii cand trebuiau achitate datoriile.
Ad literam = Cuvant cu cuvant, in litera cartii.
Ad probationem = Care serveste ca mijloc de proba.
Ad validitatem = Care conditioneaza validitatea.
Ad valorem = Dupa valoare. De exemplu taxa de timbru
dupa valoare, sau competenta unei instante
dupa valoarea pretentiilor.
A fortiore = De la cel mai tare. Rationament de
interpretare logica in sensul ca acel ce poate
mai mult poate si mai putin.
Ad nutum = De indata, imediat, la porunca.
Animus donandi = Cu intentia de a darui.
208
Animus novandi = Cu intentia de a innoi.
Animus sibi habendi = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru
sine.
Audiatur et altera pars = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).
B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.
C

12
Cessante causa, effectus cessat = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul
Cessante ratione legis, cessat = Daca inceteaza motivatia legii
lex ipsa inceteaza legea insasi.
Cessio crediti = Cesiunea de creanta.
Cessio debiti = Cesiunea de datorie
Condicio sine qua non = Conditie absolut indispensabila “fara de
care nu”
Consensus = Consimtamantul partilor, necesar pentru
incheierea unei conventii
Corpore alieno = “(Posesor) de corp strain”
Cui (Quid) prodest? = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita
atunci cand nu este clara intentia cu care a
fost savarsit un anumit act sau exista indoieli
asupra oportunitatii acestuia.
D
Damnum emergens, lucrum = O paguba ce se iveste, un
cessans castig care inceteaza.
Datio in solutum = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru
decat cel datorat cu acordul creditorului.
De facto = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii
de drept.
De jure = De drept. Situatie prevazuta de lege.
209
De lege lata et de lege ferenda = Despre o lege data (existenta, in vigoare),
si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa
fie data.
Docendo discimus = Invatam invatand pe altii.
Donationes mortis causa = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se
constituie sub conditia ca donatorul sa nu
moara inaintea donatarului. Ele se
desfiinteaza daca donatarul moare inaintea
donatorului, actul de donatie devenind caduc.
Do ut des = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare
la echivalenta prestatiilor in cazul
schimbului. In sens larg, serviciu contra
serviciu.
Dura lex sed lex = Legea este aspra dar e lege, adagiu care
exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat
de aspra ar fi ea.
E
Electa una via, non datur recursus = Data fiind sau daca s-a dat/acordat
(regressus) ad alteram (viam) o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la

13
o alta cale.
Eo facto = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a
facut ori daca s-a realizat acest lucru.
Eo ipso = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin
acest lucru.
Errare humanum est = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in
circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis
hominis est errare, nullius nisi insipientis in
errare perseverare”, adica, “Orice om poate
gresi dar numai prostul staruie in greseala.
Error communis facit ius = “Greseala comuna produce norma juridica,
greselile oamenilor. determina promulgarea
unei legi noi”
Error in negotio = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a
contractului.
Error in personam = Greseala cu privire la persoana.
Error in substantia = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale
unui lucru; ceea ce atrage nulitatea
contractului.
Ex aequo = La egalitate.
210
Ex eadem causa = Din aceeasi cauza.
Ex nihilo nihil = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu).
Ex contractu = Din contract.
Ex nova = Din nou.
Ex nunc = De acum, cu efecte in viitor.
Ex tunc = De atunci, cu efecte pentru trecut.
Exceptione sunt strictissimae = Exceptiile de la lege sunt de foarte
interpretationis stricta interpretare.
Exemplis gratia = De exemplu, pentru exemplificare.
Experentia docet = Experienta te invata.
Extra ordinem = Procedura extraordinara.
F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede
(Vergilius).
Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara
lumea. Legea trebuie aplicata in orice
conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice
pret.
Finis coronat opus = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius).
Fraus omnia corrumpit = O frauda poate corupe totul.
G

14
Grosso modo = In mare, grosier, grosolan.
Generalis (lex) specialibus non = O lege generala nu deroga de
derogat la cele speciale.
Genera non pereunt = Lucrurile de gen nu pier
H
Habentes causa = Avanzii cauza, cei care au interes.
Heres sustinet personam defuncti = Mostenitorii continua (sustin) in proces
persoana defunctului
Honoris causa = Ca cinstire, pentru cinstire.
211
I
Ignorantia legum excusat neminem = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni.
In dubio pro debitore = In situatie indoielnica deciziile se iau in
favoarea debitorului.
In dubio pro reo = In caz de indoiala deciziile se iau in
favoarea paratului.
In excipiendo, reus fit actor = In aparare paratul devine reclamant, in
sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile.
In extenso = Pe larg.
In liminae litis = In pragul, la inceputul procesului
In pari causa melior est causa = Intr-o pricina egala, mai bun este
possidentis dreptul/pricina celui ce poseda.
In situ = Pe pozitie, chiar in acel loc.
Intuitu personae = Avand in vedere persoana, din perspectiva
calitatii persoanei.
Iocandi causa = Din gluma, in joaca.
Ipso facto = Prin faptul insusi, inteles de la sine,
implicit.
Ipso iure = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului
insusi.
Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a
percepe roadele acelui lucru, dreptul de a
consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului
de proprietate.
Iuris et de iure = Prezumtie de drept ce nu poate fi
combatuta (absoluta).
Iuris tantum = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata
prin proba contrarie.
L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina
usoara, vina din nebagare de seama.
Lato sensu = In sens larg.

15
Lex fori = Legea instantei, a tribunalului local.
212
Lex loci contractus = Legea locului de incheiere a contractului.
Lex loci delicti commissi = Legea locului comiterii delictului.
Lex loci laesionis = Legea locului vatamarii.
Lex personalis = Legea personala sau legea persoanei fizice.
Lex rei sitae = Legea locului unde este situat bunul, lucrul
in discutie sau in litigiu.
Lex specialis derogat generali = O lege speciala deroga de la cea generala.
Locus regit actum = Locul guverneaza actul, formula utilizata in
dreptul international. Un act se intocmeste in
conformitate cu legislatia statului pe teritoriul
caruia a fost incheiat.
Lucrum cessans = Un castig ce inceteaza, deci nu se mai
poate realiza.
M
Malitiis non est indulgendum = Rautatii nu i se acorda indulgenta.
Manu militari = Cu putere armata, adica a pune capat unei
stari de lucruri prin masuri drastice.
Mater semper certa, pater incertus = Mama este intotdeauna sigura, tatal
nesigur.
Mea culpa = Din vina mea, formula prin care se cere
iertare in semn de recunoastere a vinei.
Modus vivendi = Mod de a trai, mod de viata, modalitate de
intelegere intre doua sau mai multe persoane
prin concesii reciproce sau prin acceptarea
unor compromisuri.
Mutatis mutandis = Daca se schimba cele ce trebuiesc
schimbate ori in alte imprejurari si cu alte
persoane sau intamplari, dar evenimente
asemanatoare.
Mutuo consensu = Prin acordul mutual, reciproc.
Mutuo dissensu = Prin dezacord mutual, reciproc.
N
Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste
de dreptul sau
213
Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi
allegans invoca propria indecenta/vina.
Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/
necunoasterea legii nu constituie o justificare
a nerespectarii ei.

16
Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi
in justitie contra sa.
Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are.
Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul
proces.
Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia
potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi.
Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina.
Axioma juridica potrivit careia nimeni nu
poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi
vina.
Non rex est lex, sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege.
Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de
est potrivita pentru toti (Cato).
Nulla poena, nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa, nici o incriminare in
afara
legii.
O
Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului.
P
Pacta sunt servanda = Tratatele, conventiile, invoielile trebuie
respectate. Prin acest adagiu este ilustrat
principiul fortei obligatorii a contractelor.
Pendente conditione = Cat timp conditia este suspensiva
Prior tempore potior iure = Cel dintai in timp este mai tare in drept.
Pro domo sua = A lupta, a pleda pentru propriul interes
(Cicero).
Penitur non solum quia peccatur = Este pedepsit nu numai pentru ca
sed ne peccetur greseste, ci si ca sa nu mai greseasca.
214
Q
Qui malis parcit bonis nocet = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni.
Quod erat demonstrandum = Ceea ce era de demonstrat.
Quod nullum est nullum producit = Ceea ce nu este nimic nu
effectum produce nici un efect.
R
Rebus sic standibus = Asa stand lucrurile.
Res inter alios acta aliis neque = Lucrul convenit intre unii nu poate
nocere neque prodesse potest fi nici vatamator nici de folos altora. Este
adagiul prin care se exprima plastic principiul
relativitatii efectelor actului juridic.

17
Res iudicata pro veritate accipitur/ = Lucrul judecat este acceptat/
habetur socotit ca adevarat. Este adagiul care exprima
in mod plastic principiul autoritatii lucrului
judecat.
Resoluto jure dantis, resolvitur = In masura in care s-a anulat dreptul
ius accipientis celui ce da, se anuleaza si dreptul celui ce
dobandeste. Adagiul da glas principiului
anularii actului subsecvent ca urmare a
anularii actului initial ca efect al nulitatii.
Res perit domino = Un bun piere in detrimentul stapanului,
proprietarului.
Restitutio in integrum = Reparatie integrala, repunerea unei
persoane in starea anterioara unui fapt juridic
care I-a lezat un drept. In sens generic,
repararea totala a unor prejudicii materiale
sau morale aduse cuiva.
S
Sine iustitia, nulla libertas = Fara dreptate, nici o libertate.
Sine pretio nula est venditio = Nu exista nici o vanzare fara pret.
215
Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul
urmarit.
Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to.
Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru toti; toata lumea
are dreptul de a se bucura de unele avantaje
naturale.
Solo consensu = Prin simplul consimtamant sau numai prin
consens.
Solus consensus obligat = numai consimtamantul creaza obligatii.
Solutio debiti = Plata datoriei.
Solvendi causa = Pentru plata, ca oferta de plata.
Specialia generalibus derogant = Cele speciale deroga de la cele generale.
Status quo = Situatie in care se afla un lucru.
Stricto sensu = In sens restrans.
T
Tantum devolutum quantum = S-a judecat atat cat s-a cerut.
appellatum
Tempus regit actum = Timpul, legea in vigoare la un moment dat
guverneaza actul.
Tertium non datur = Nu se acorda, nu exista o a treia
posibilitate.
Testis unus, testis nullus = Un singur martor este ca nici-un martor. Nu

18
este suficient un singur martor pentru a stabili
adevarul intr-un proces.
U
Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii, inceteaza
legea insasi.
Ubi eadem ratio ibi eadem solutio = Unde este aceeasi motivatie, acolo este
aceeasi solutie.
Ubi ius ibi remedium = Unde exista drept, acolo exista si remediu.
Ubi lex non distinguit, nec nos = Unde legea nu distinge, nici noi
distinguere debemus nu trebuie sa distingem.
216
Ut singuli = Bunuri individuale.
V
Verba docent, exempla trahunt = Cuvintele invata, exemplele atrag.
Veritas semper vincit = Adevarul invinge intotdeauna.
Victis honos = Cinste invinsilor. Adagiul da glas
perceptului moral ca a pierde cu onoare este
mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti.
Vis maior = Forta majora.
Volenti non fit iniuria = Nu se face nedreptate celui care o vrea. Nu
este intemeiata o plangere facuta de cel ce a
consimtit la pagubirea sa.
Vox populi, vox dei = Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu.
Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul
unanim, pe consensul general.
Vulnerat omnes, ultima necat = toate loviturile ranesc, ultima ucide.
217
CUPRINS
Capitolul I. Notiuni generale
Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat p. 4
Sectiunea 1.2. Notiunea, definitia si obiectul dreptului civil p. 5
Capitolul II. Introducere in dreptul civil
Sectiunea 2.1. Raportul juridic civil p. 7
2.1.1. Subiectele raportului juridic civil p. 8
2.1.2. Continutul raportului juridic civil p. 9
2.1.3. Obiectul raportului juridic civil p 12
Sectiunea 2.2. Actul juridic civil p.17
2.2.1. Notiune, definitie, clasificare p.17
2.2.2. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.19 A.
Capacitatea de a incheia actul juridic civil p. 19; B. Consimtamantul p. 20 ;
C. Obiectul p.21;D. Cauza licita p.22 ; E. Efectele actului juridic civil p.24;
2.2.3. Nulitatea actului juridic civil p. 28: A. Nulitatea absoluta

19
si nulitatea relativa p.28; B. Nulitatea partiala si nulitatea totala p.29; C.
Nulitatea
expresa si nulitatea virtuala p.29; D. Nulitatea de fond si nulitatea de forma
p.29;
Sectiunea 2.3. Persoana fizica p.32.
2.3.1. Capacitatea persoanei fizice p.33
2.3.2. Identificarea persoanei fizice p.35: A. Numele p.36; B.
Domiciliul p.39; C. Starea civila p.42;
Sectiunea 2.4. Persoana juridica p.44
2.4.1. Notiuni generale p.44
2.4.2. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.46: A.
Organizarea de sine statatoare p.46; B. Patrimoniul propriu p.47; C. Scopul
licit
p.48;
2.4.3. Clasificarea persoanelor juuridice p.49
2.4.4. Infiintarea persoanelor juridice p.50
2.4.5. Capacitatea persoanelor juridice p.53: A. Capacitatea de
folosinta p.53; B. Capacitatea de exercitiu p.54;
2.4.6. Incetarea persoanei juridice p.55
Capitolul III. Sinteze privitoare la drepturile reale
Sectiunea 3.1. Patrimoniul p.58
3.1.1. Notiuni generale p.58
3.1.2. Caracterele juridice ale patrimoniului p.60
218
3.1.3. Functiile patrimoniului p.61: A. Patrimoniul si dreptul de
gaj general al creditorilor chirografari p.62; B. Patrimoniul si subrogatia reala
cu
titlu universal p.63; C. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu
universal
p.64;
3.1.4. Drepturile reale si drepturile de creanta p.65
Sectiunea 3.2. Dreptul de proprietate p.66
3.2.1. Notiuni generale. Definitie p.66
3.2.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.67
3.2.3. Atributele dreptului de proprietate p.69
3.2.4. Obiectul dreptului de proprietate p.70: A. Regimul juridic
al imobilelor p.71; B. Regimul juridic al terenurilor p.72; C. Regimul juridic al
constructiilor p.73; D. Regimul juridic al apelor p.74;
3.2.5. Formele dreptului de proprietate. Proprietatea privata
p.76: A. Caracterele dreptului de proprietate privata p.77; B. Subiectele
dreptului
de proprietate privata p.78; C. Obiectul dreptului de proprietate privata p.78;
3.2.6. Proprietatea publica p.80: A. Caracterele juridice ale

20
dreptului de proprietate publica p.81; B. Obiectul dreptului de proprietate
publica
p.82;
3.2.7. Modalitatile dreptului de proprietate p.83: A. Notiuni
generale p.83; B. Proprietatea rezolubila p.83; C. Proprietatea anulabila p.85;
D.
Proprietatea comuna p.85;
Sectiunea 3.3. Posesia p.94
3.3.1. Notiuni generale p.94
3.3.2. Dobandirea, dovada si pierderea posesiei p.96
3.3.3. Calitatile si viciile posesiei p.97
3.3.4. Efectele posesiei p.102: A. Prezumtia de proprietate
p.102; B. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p.103; C.
Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.104; D. Dobandirea proprietatii
prin
efectul posesiei p.105;
Sectiunea 3.4. Apararea dreptului de proprietate p.106
3.4.1. Notiuni generale p.106
3.4.2. Actiunea in revendicare. Definitie p.107
3.4.3. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.108:
A. Actiunea in revendicare imobiliara p.110; B. Actiunea in revendicare
mobiliara
p.112;
Capitolul IV. Obligatiile civile si izvoarele lor
Sectiunea 4.1. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.114
4.1.1. Clasificarea obligatiilor civile p.118
4.1.2. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.121
Sectiunea 4.2. Notiunea si definitia contractului civil p.125
4.2.1. Vointa juridica, element esential al contractului p.126
4.2.2. Clasificarea contractelor civile p.128
219
4.2.3. Conditiile de validitate ale contractelor p.133
4.2.4. Incheierea contractelor p.139: A. Negocierile
precontractuale p.140; B. Oferta de a contracta p.141; C. Promisiunea de a
contracta sau antecontractul p.145; D. Acceptarea p.145
4.2.5. Efectele contractelor p.151
Sectiunea 4.3. Raspunderea civila delictuala p.174
4.3.1. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale
p.175
4.3.2. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.182
Capitolul V. Principiile de baza ale succesiunilor
5.1.1. Notiuni introductive p.195
5.1.2. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.196

21
5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale p.199
Bibliografie p.201
Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.207
Cuprins p.217

22