Sunteți pe pagina 1din 9

CÂNTEC Pace şi zile senine,

de George Coşbuc Să mă poţi creşte pe mine.


PENTRU MAMA
A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure De dragul tău pământul
Şi să ducă în pădure De ghiocei e plin.
Pe copiii care plâng. Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia: Învaţă-mă ce-i bine,
"Hai la maica să te joace"- Fereşte-mă de rău,
- "Lup flămând cu trei cojoace, Iar eu voi creşte vrednic
Eu chemam pe lup încoace, Şi bun, de dragul tău.
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac OCHII MAMEI


Întreba pe la vecine:
"-Poartă-se copiii bine? Sus pe cer sunt multe stele,
Dacă nu, să-i vâr în sac!" Pe pământ sunt floricele,
Dar nici una dintre ele
Şi-a venit la noi la poartă Nu-s ca ochii mamei mele!
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace! MĂMICA MEA
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!" Şi s-a dus. De câte ori sunt trist, ea vine
Cu mâinile de catifea
Şi-a venit un negustor Şi prin cuvinte calde, line
Plin de bani, cu vâlfă mare, S-apropie de fruntea mea.
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor. Îmi spune cântece şi glume
Şi inima deodată-mi creşte,
Şi-a venit la noi la poartă Căci toată negura din lume
Şi-am ieşit şi l-am certat: Dispare când zâmbeşte.
-"N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul! Îmi povesteşte o-ntâmplare
Pleacă-n sat că-i mare satul, Sau poate o poveste veche.
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat. Asemănare mama n-are,
Căci mama e fără pereche.

MAMĂ DRAGĂ Atunci când vine primăvara,


Cu visul şi candoarea ei,
Mamă dragă, ce-aş putea Eu voi culege pentru mama
Să-ţi urez de ziua ta? Din iarbă, primii ghiocei.
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor în toate,
MĂMICA MEA Te iubesc, măicuţa mea,
Aşa cum eşti.
De ziua ta mămico,
Eu m-aş urca în cer, Aş vrea să-i dau o floare,
Să iau o stea, Să semene cu ea,
Să ţi-o dau cadou Dar nici-o floare-n lume
De ziua ta. Nu e ca mama mea.

Dar, acele stele ar apune,


Aşa că m-aş transforma DE ZIUA TA
Într-o floare de nu mă uita,
Dar şi ea s-ar ofili. De ziua ta
Eu îţi ofer un buchet.
Aşa că nu te supăra, De ziua ta,
Eu îţi dau un pupic Pentru că dragostea
Din partea mea, Nu are limită
Care va rămâne veşnic În inima mea.
In inima ta!
Orice aş zice,
Orice aş face,
MAMEI Ori de câte ori te-aş supăra,
Eu tot te iubesc,
Pentru ziua ta mămico, Măicuţa mea.
Ţi-am cules un ghiocel.
Cât de mic îl vezi, cuprinde Acum, 8 Martie a venit
Toată primăvara-n el. Şi-n dar, de ziua ta,
Îţi ofer toată dragostea
Dar ca dragostea s-o simţi, Din inima mea.
Cum în inimioară-mi creşte, LA MULŢI ANI, măicuţa mea!
Lângă ghiocel, te rog,
Un sărut acum primeşte.
DE ZIUA MAMEI

DE ZIUA MAMEI Azi e ziua ta, mămico!


Ce să-ţi iau eu că sunt mică?
E ziua mamei mele Din mânuţa mea, o floare,
Şi totu-i plin de flori, Pe obraz, o sărutare!
Îi simt aici prezenţa
Ca de atâtea ori.
DE ZIUA MAMEI
Suavă ca un ghiocel,
Obrajii de lalea, Mamă buna ce-aş putea
Parfumul ei de trandafir, Să-ţi ofer de ziua ta?
Aşa e mama mea. Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor în toate.
Te iubesc, măicuţa mea,
Pentru tot ce-mi dăruieşti.
DE ZIUA MAMEI Mamă dragă, eşti un înger
Coborât din cer.
Stele sunt pe cer o mie, Tu pe mine m-ai născut
Printre ele una, Eşti îngeraşul meu.
Stele cât de multe fie,
MAMA e doar una! Pentru tine, dragă mamă,
MAMA MEA Aş rupe luna din cer,
Iar din stele îţi voi face
Mamă, azi e zi de sărbătoare, Brăţări, coliere şi cercei.
A dulcelui tău nume!
Ce-aş putea să-ţi dau eu oare
Pentru aceasta sărbătoare? BUCHETUL

Iată, mamă dragă, Am un buchet,


Un sărut şi-o floare, Dar nu e complet.
Ce cuprind O floare lipseşte,
Dragostea mea toată! MAMA se numeşte.

MAMA MEA FIECARE PUI

Mama mea mult mă iubeşte, Fiecare pui


Ea mereu mă ocroteşte. Are mama lui.
De Isus ea mă-nvaţă Şi eu tot aşa
Şi îmi dă bună povaţă. Am mămica mea.

Ochii ei sunt un tezaur, Am o păpuşică,


Părul ei e de aur, Uite-aşa de mică
Eşti frumoasă aşa cum eşti Şi-o-grijesc mereu,
Şi pe mine mă iubeşti. Că-i sunt mamă eu.

MAMA MEA E ZIUA TA


De E. Dragoş
Mama mea e mamă bună,
Mă învaţă să ştiu de toate, E ziua ta, măicuţă.
O iubesc nespus de mult, Te-aşteaptă flori pe masă
"Mama" e cuvântul sfânt! Şi-un dar micuţ te-aşteaptă,
Când vei veni acasă.

MAMĂ DRAGĂ Am să-ţi sărut obrajii,


La piept când mă vei ine
Mama dragă, te iubesc Şi mâinile ce nu au
Şi cu drag eu te-ngrijesc. Odihnă pentru mine.
Lângă tine aş vrea să fiu eu
La bine şi la greu. E ZIUA TA
E ziua ta,
Măicuţa mea cea bună! PRIMĂVARA
Dac-aş putea, De E. Dragoş
Ţi-aş prinde în cunună
Toţi trandafirii zărilor uşori Sub fereastra casei mele
Şi cântecele ca pe nişte Vin şi trec atâţia paşi,
flori. Dar eu ştiu când trece mama,
Şi razele de soare şi de lună, Mersul ei e mai gingaş.
Pe toate ţi le-aş prinde în Când îi sună glasul dulce,
cunună. Eu un cântec îl socot.
Dar până cresc, nu pot, Când mă strânge-n braţe mama,
Oricât aş vrea, decât Eu mă fac micuţ de tot.
Să te sărut,
Măicuţa mea! Cerul e senin de parcă-i
Floare de nu mă uita,
Primăvara-i mai frumoasă
E ZIUA TA Când zâmbeşte mama mea.

E ziua ta, măicuţă,


Te aşteaptă flori pe masă DE ZIUA MAMEI
Şi-un dar micuţ te-
aşteaptă Toată grupa mijlocie
Când ai să vii acasă. Freamătă de bucurie.
De vreo lună şi mai bine,
Am să-ţi sărut obrajii, Toţi se-ntrec culori să-mbine.
La piept când mă vei ţine
Şi mâinile ce n-au Desenează fiecare:
Odihnă pentru mine. Păsări, fluturi, case-n soare,
O grădină, o cărare,
Un vapor plutind pe mare.
MAMEI
De E. Dragoş Pregătim din toate cele,
Fel de fel de floricele,
De dragul tău, pământul Pălării şi maşinuţe,
De ghiocei e plin Case, garduri şi căsuţe.
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin. Iar când ziua mamei vine,
Va fi mare sărbătoare!
Şi-ntâiul fir de iarbă Noi, cu frunţile senine,
A răsărit în prag Vom cânta, vom recita
Şi-nmugureşte pomul, Şi frumos noi vom dansa,
Să-ţi fie ţie drag. Fericiţi că fiecare
Daruri pentru mama are
Învaţă-mă ce-i bine, Şi frumoase şi curate,
Fereşte-mă de rău, Cu aceste mâini lucrate.
Iar eu voi creşte vrednic
Şi bun, de dragul tău.
Dar tare te iubesc,
DE ZIUA MAMEI Încât întreg pământul
De E. Farago Aş vrea să-ţi dăruiesc.

Eu nu sunt destul de mare Dar vezi, măicuţă scumpă,


Ca să pot să-nvăţ măcar, Eu sunt atât de mic,
De pe carte, o urare Pământul este mare
Şi nu sunt destul de mare Şi nu pot să-l ridic.
Ca să-ţi dau un dar.
Dar din întreg pământul,
Dar îţi dau o sărutare Cât ochii îl cuprind,
Ici, pe obrăjor O floare am cules,
Şi pe mâna asta care Cu drag eu ţi-o întind.
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu atâta dor! MAMA

M-a crescut mama în


DAR PENTRU MAMA poală
De la leagăn pân’ la
Mamă, azi de ziua ta, şcoală.
Multe daruri eu ţi-aş da. Zile-ntregi şi nopţi de-a
Dar sunt mic rândul
Şi n-am nimic, Mi-a vegheat somnul şi
gândul.
Doar un cântec pe o strună
Ţi-am compus măicuţă bună. M-a-nvăţat să
Şi aş vrea să ştii gânguresc,
Că struna-i inima mea. Să zic mama, să
zâmbesc.
M-a-nvăţat apoi prin
MAMA casă,
De Grigore Vieru Primii paşi până la
masă.
Floricică, dulce poamă,
Toată lumea are mamă. M-a-nvăţat să nu m-
Melcul, iedul, ursulică, alint,
Puiul cel de rândunică. M-a învăţat să nu mint,
Să nu ştiu ce este frica,
Fuge noaptea şi dispare, Toate m-a-nvăţat
La tot puiul bine-i pare mămica.
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă. Mamă bună, mamă
dragă,
Te-oi iubi o viaţă-
DE ZIUA MAMEI ntreagă
Pentru tot ce ai făcut,
Sunt mic, măicuţă dragă,
Pentru că tu m-ai Glasul ţi-e duios.
crescut!
Dragostea ta mare
Mie-mi este scut.
MAMA Mamă, ia-mă-n braţe,
Vreau să te sărut!
Mama mă găteşte,
Îmi pune fundiţă,
Cu mine porneşte DRAGOSTE DE MAMĂ
Către grădiniţă.
Şi m-aşteaptă-n prag, Frumoase-s florile-n câmpii,
Mereu zâmbitoare, Frumoase-s stelele-aurii,
Privindu-mă cu drag Frumos e soarele-n asfinţit,
Ca pe mândrul soare. Frumoasă-i bogăţia toată,
Frumoasă-i piatra nestemată,
Frumos e tot în astă lume,
MAMA Frumos, frumos cu-n singur
nume.
De la primul pas al tău
Te păzeşte de ce-i rău. Dar orice-am spune, c-un cuvânt,
Te iubeşte si te ceartă, Nu-i mai frumos pe-acest pământ
Te învaţă şi te iartă! Decât şoptind frumos aşa:
Măicuţa mea, măicuţa mea.

MAMEI STEAUA FERMECATĂ


MAMA
Stele, stele, stele,
Vă văd prin ochii mamei mele. Nu-i copil în lumea-
Împletiţi din raza voastră ntreagă
Cea mai frumoasă rază albastră. Care astfel să nu spună:

O stea albastră, aurie, ”Mama mea e cea mai


Dar fermecată ea să fie, bună,
Pe care voi să mi-o daţi mie. Mama mea e cea mai
dragă!”
Iar luna care mă priveşte,
Probabil că mă pizmuieşte, Spun la fel iedul,
Că-n loc să o doresc pe ea, mierliţa,
Doresc o fermecată stea Orice pui ce vieţuieşte
Ca dar pentru măicuţa mea. Şi cu-atât mai mult
fireşte,
Spun băiatul şi fetiţa.
MAMEI
De E. Dragoş Spun şi eu măicuţei
mele
Mamă, eşti pe lume Si voi spune totdeauna:
Tot ce-i mai frumos. ”Mamă, tu eşti numai
Ochii tăi sunt limpezi,
una, Dumnezeu a creat o mamă
Cum sunt soarele şi minunată,
luna!” O mamă care nu îmbătrâneşte
niciodată;
I-a făcut zâmbetul din raze de
SCRISOARE CĂTRE soare,
MAMA Şi i-a modelat inima din aur pur;
În ochii ei a pus stele
Vezi, mămica mea cea strălucitoare,
bună, Iar în obraji trandafiri roşii;
Tare multe-aş vrea să-ţi Dumnezeu a creat o mamă
scriu, minunată,
Dar sunt mică şi nu ştiu. Şi mi-a dat această minune mie!

Pentru mine, blândul


soare, CEA MAI SCUMPĂ DE PE LUME
Iţi trimite o scrisoare. de Nichita
Stănescu
Căci pe foaia din caiet
Uite, a coborât încet Spune-mi care mamă-
Un miez galben şi anume
fierbinte. Cea mai scumpă e pe
Ştiu să desenez lume?
cuminte,
Fără să mă iscălesc, Puii toţi au zis de
Soare-nseamnă: „te pasări,
iubesc”. Zarzării au zis de
zarzări,
Peştişorii, de peştoaică,
FLOARE PENTRU MAMA Ursuleţii, de ursoaică,
Şerpişorii, de şerpoaică,
Alb cu roşu fac o floare,
Cea mai mândră dintre Tigrişorii, de tigroaică.
flori.
Azi o prind la pieptul Mânjii toţi au zis de
mamei, iepe,
Mândra floare-un Firul cepii-a zis de cepe,
mărţişor.
Nucii toţi au zis de
Fii mămico sănătoasă, nucă,
Că frumoasă eşti mereu. Cucii toţi au zis de cucă,

Lângă inima ta bună, Toţi pisoii, de pisică,


Poartă mărţişorul meu. Iară eu, de-a mea
mămică.

MAMA Orice mamă e anume,


Cea mai scumpă de pe
lume! Să-ţi spun poveşti, să-ţi dau
mâncare,
Să-ţi spun cât te iubesc de tare!
DE DRAGUL TĂU

De dragul tău bunica EDUCATOAREA


O clipă-n loc n-ar sta
Şi toată ziulica Draga mea educatoare,
Veghează viaţa ta. Parcă-i sora mea cea mare.
Ştie jocurile toate!
Când zburzi şi râzi în soare Mâinile ei fermecate
Şi-o clipă astâmpăr n-ai, Urcă turnuri şi palate.
O, câtă teamă are Cine ştie-o poezie?
Şi câte griji îi dai!

Când vine să te culce – Ia lipici şi ia hârtie,


(De joacă-ai ostenit), Gata altă jucărie!
Ea te adoarme dulce Chiar şi foarfecele mare,
C-un basm abia şoptit. Are-n mâna ei răbdare,
Ea e ziua mea cu soare.

MÂINILE BUNICUŢEI

Bunicuţa, hărnicuţa,
Are mâinile-ncreţite,
Dar cât ţine săptămâna,
Nu le vezi că-s obosite!

Ba prind nasturi la hăinuţă,


Ba te miri ce mai adună
Şi tot ele ne frământă
Covrigei şi pâine bună!

BUNICA

Bunico-n ochii tăi senini,


De unde ard adânci lumini?

Şi părul tău de ce-i aşa


Curat ca fulgii albi de nea?

De ce când umbli te apleci


Să vezi cum calci, pe unde treci?

Bunico dragă, cât aş vrea


Să fii tu nepoţica mea!