Sunteți pe pagina 1din 1

Asertivitatea

În viaţa socială, după cum se ştie, comunicarea joacă un rol major. Activitatea de a
comunica presupune şi abilitatea de a rezolva conflictele de comunicare. Prin urmare,
comunicarea asertivă s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situaţii conflictuale
interpersonale.
Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini şi comportamente învăţate care au ca şi
consecinţe, pe termen lung, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea încrederii în sine,
repsectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viaţă sănătos. Îmbunătăţirea avbilităţilor
privind luarea deciziilor responsabile, dezvoltarea abilităţilor de management al conflictelor
(Rakos, 1991).
Fiecare dintre noi trebuie sa insiste să fie tratat corect; trebuie să ne susţinem drepturile
fără a încălca, însă, drepturile celorlalţi; trebuie să ne exprimăm opiniile, nevoile,preferinţele şi
sentimentele cu tact, corectitudine şi eficienţă.

Asertivitatea în comunicare presupune abilitatea:

1. de comunicare directă, deschisă şi onestă, care ne face să avem încredere în noi şi să


câştigăm respectul prietenilor şi colegilor.
2. de exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi
dorinţele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului;
3. de a iniţia,menţine, încheia o conversaţie într-unmod plăcut.
4. de a împărtăşi opiniile şi experienţele cu ceilalţi.
5. de exprimare a emoţiilor negative, fără a te simţi stânjenit sau a-l ataca pe celălalt.
6. de a solicita sau refuza cereri.
7. de exprimare a emoţiilor pozitive (bucuria, mândria, atracţia).
8. de a face şi accepta complimente.
9. de a spune NU fără să te simţi vinovat sau jenat.
10. este modalitatea prin care elevii îşi dezvoltă respectul şi stima de sine.
11. este modalitatea prin care adolescenţii pot face faţă presiunii grupului exprimându-şi
deschis opiniile personale.
12. este recunoaşterea responsabilităţii faţă de ceilalţi.
13. este respectarea drepturilor celorlalte persoane. (Băban, 2001)

Să fii asertiv presupune deci:

a. să fii tu însuţi, să nu îţi fie frică sau ruşine să fii tu însuţi.


b. Să fii conştient de tine însuţi, de calităţile şi defectele tale.
c. Să ştii ce vrei.
d. Să fii sincer cu tine însuţi.
e. Să te respecţi pe tine însuţi şi pe ceilalţi.
f. Să ai grijă de tine.
g. Să-ţi recunoşti propriile limite şi valori.
h. Să fii capabil să te exprimi clar, sincer, direct şi adecvat.
i. Să fii responsabil faţă deopiniile şi deciziile pe care le iei.