Sunteți pe pagina 1din 3

Ciulinii Baraganului

Romanul "Ciulinii Baraganului" a aparut in anul 1929 si, in ciuda


dedicatiei autorului ai a unor aspecte sociale (rascoala din 1907) narate in opera,
"este un roman mitic si nu istoric, pentrut ca, spatiul este maii puternic decat timpul".
Aici, "Baraganul, ca si teritoriile dunarene ori deltaice se definesc ca un spatiu al
profanului malefic, adica al demonicului, cum ar spune Mircea Eliade".
Ciulinii sunt, in primul rand, singura vegetatie, ce „rasare de la sine”, de pe Baragan
si in acelasi timp singurul vis al copiilor de atunci. Deoarece copiii traiau în vremuri
grele, aveau nevoie de virtualitate sii astfel ciulinii nu mai sunt acele plante care
provoaca neplaceri taranilor, ci devin sperantele si visele tuturor copiilor. Totodata
ciulinii reprezinta si simbolul amaraciunilor vietii, de aceea Tudorita spune : „Am sa
dau si eu foc la partea mea de ciulini, ca le-am simtit intepatura”. Ciulinii sunt
frumusetea Baraganului atunci cand vine crivatul, iar samanta lor este ca visul
copiilor ce este raspandit din generatie in generatie devenind din ce in ce mai
rezistent.
Relatarea faptelor se face la persoana l, deoarece naratorul este unul dintre
personajele cartii, Matache un copil de 15 ani, care isi aminteste toate aceste
intamplari dupa 20 de ani. Partea cea mai importanta a acestei carti o constituie
aventura copiilor care incepe cu plecarea in lume a lui Matache impreuna cu
prietenul sau, Stirbu.
In prima partea a romanului, in expozitiune, este infatisata imaginea
Baraganului la sosirea toamnei, cand ciulinii sunt purtati de vant pana la mari
departari. De la personajul narator, eroul intamplarilor, aflam ca parintii sai sunt olteni
saraci care s-au stabilit in Lateni. Aici sursa principala de existenta a locatarilor este
pestele, iar parintii eroului nu fac exceptie. Mama, ajutata de catre fiul sau reuseste
sa stranga o suma de bani, cu ajutorul carora cumpara o martoaga de cal si o
vechitura de caruta, hotarand ca tatal si baiatul sa porneasca prin Baragan cu peste
de vanzare. Acest fapt constituie intriga actiunii. Plecand la drum, Baraganul le
inghite calul si caruta, iar pe peste primesc un pret derizoriu de la un tigan pricopsit.
Tatal si baiatul isi continua drumul spre Calarasi, unde se angajeaza ca taietori de
lemne prin curtile oamenilor.Tot aici, Marin afla de la consateanul sau ca sotia sa a
decedat in urma intepaturii la deget cu un os de peste. Nu peste mult timp, cei doi
pleaca spre casa, dar inainte sa ajunga isi intalnesc cainele, pe Ursu, si se
razgandesc, plecand spre Platonesti in cautarea unui loc de argat, pe care il gasesc
la proprietatea unei duduci, unde saracia nu este mai prejos ca cea din Lateni.
Speriat de mizeria de la conac in care trebuia sa traiasca o iarna, baiatul hotaraste
sa plece o data cu ciulinii adusi de vantul toamnei. Este ajutat de Ionel Stribu, feciorul
rotarului din sat, care il va insoti pe Matache in aventura sa. Dupa o zi intreaga de
mers, o data cu sosirea serii, cei doi copii hotarasc sa innopteze intr-o valcea.
Adormiti la caldura focului din valcea si intetit in timpul noptii, ei se sperie cumplit de
galopul unui armasar tanar, scapat de la un conac boieresc. A doua zi copii isi
continua drumul, ajungand cu trenul pana la Lehliu, unde la hanul de laga gara,
Stirbu il intalneste pe fratele sau Costache. Cu totii pornesc la casa lui Toma.
Din cauza secetei, Baraganul nu s-a dovedit darnic cu oamenii, saracia si
foametea punand stapanire pe sat, de aceea, taranii vor sa imprumute de la boier cu
ajutorul primarului, care nu se arata binevoitor. De aceea spiritele incep sa se
agite:Tanase fusese ucis in bataie, deoarece trasese asupra boierului, cand acesta
fusese la vanatoarea de lupi. Satenii afla de la invatatorul Cristea de revolta taranilor
din alte localitati. Picatura care umple paharul este schingiuirea unui satean de catre
jandarmi. Astfel satenii inarmati cu ce le cazuse in mana merg la primarie si apoi la
conac. Acesta este asaltat si incendiat, iar satul este distrus cu lovituri de tunuri,
astfel cade victima toata familia lui Costache. Astfel Stirbu impreuna cu Matache isi
continua drumul, urmand sfatul unui taran batran. Acest moment al rascoalei
reprezinta punctul culminant al actiunii, urmand deznodamantul, in care aflam despre
moartea lui Marin, tatul lui Matache, fapt ce ii determina pe Ionel si pe Matache sa isi
continuie drumul in lume, cu ciulinii dupa ei.
Ciulinii Baraganului este un roman simbolic, care ilustreaza o copilarie
nefericita. Aceasta perioada din viata autorului este prezentata in trasaturi de un
sobru realism si cu o evidenta tendinta dramatica. Matache este un calator neobosit,
dornic de prietenie si libertate. Visurile si iluziile specifice copiilor de varsta lui sunt
spulberate de greutatile vietii, care vin prea devreme. El se confrunta de mic cu
lipsuri si cu munca grea. In adolescenta insa au loc adevarate tragedii in viata sa.
Este nevoit sa plece la drum, departe de mama si caminul sau, pentru a castiga un
ban in plus. La putin timp dupa asta, mama sa moare, fapt ce produce o imensa
durere in sufletul sau. Acesta isi admira mama si totodata se simte vinovat. Tatal sau
i-a spus ca daca nu vroia sa vina cu el pe Baragan, n-ar mai fi plecat. Faptul ca a
avut o copilarie grea, marcata de lipsuri si munca grea, l-a maturizat inainte de
vreme. El a cunoscut timpuriu durerea pierderii unei persoane foarte dragi, esentiale
chiar in viata sa. Sperantele sale de a gasi un camin mai bun, cu o masa bogata, au
fost in zadar cand, constata ca la casa Duducai trebuia sa munceasca la fel de mult
si sa manance la fel de putin. A asistat si la cruzimea umana cand a fost martorul
unei crime pe Baragan dar si odata cu revolta taranilor. Despartirea de tatal sau l-a
ranit profund. Atunci cand aude cantecul pe care tatal sau obisnuia sa il cante,
izbucneste in lacrimi. Acest lucru arata faptul ca independenta fata de parinti a
intervenit prea devreme. O noua lovitura vine atunci cand afla ca tatal sau a fost
omorat. Matache a lesinat la auzul acestei vesti, fapt ce denota ca toate acestea
erau prea mult pentru el.
S-ar putea spune ca drumetia continua a copilului este defapt o fuga de
realitate, de viata nefericita pe care a trait-o pana acum. El ar vrea sa se simta la fel
de eliberat de griji precum ciulinii care se rostogolesc in bataia vantului. Ar vrea sa
simta acea libertate, sa fuga departe in lume...