Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs de Drept Comercial 2008
Curs de Drept Comercial 2008
ROMÂN
SUPORT DE CURS
20 ore
DREPT COMERCIAL = DC
COD COMERCIAL = CC
2008
INTRODUCERE
• Notiunea DC:
• denumirea sugerează : un ansamblu
de norme juridice care
reglementează comerţul
• are trei sensuri :
» ETIMOLOGIC
» ECONOMIC
» JURIDIC
• ETIMOLOGIC din latina commerciume - „cu marfă”
deci comerţul este operaţiuni cu mărfuri
• ECONOMIC: comrâul este schimbul şi circulaţia
mărfurilor de la producător la consumator
– se realizează de comercianţi - negustori
• JURIDIC : comerţul are un conţinut mai larg, cuprinde
producerea şi circulaţia mărfurilor
OBIECTUL DC
• Sunt doua sisteme :
– sistemul subiectiv DC are ca obiect
normele juridice aplicabile comercianţilor
– sistemul obiectiv DC cuprinde normele
aplicabile la operaţiuni pe care legea
consideră fapte de comerţ
• DC român adopta sistemul obiectiv
– Art. 3 din CC stabileşte: fapte si
operaţiuni considerate fapte de comerţ
– Art. 7 din CC defineşte calitatea de
comerciant
• Deci DC are ca obiect normele juridice
referitoare la fapte de comerţ şi
comercianţi
Definiţia DC
• Elementele pe baza căreia se poate
definii DC ca ramură a sistemului
de drept ne sugerează definiţia:
– DC este un ansamblu de norme
juridice de drept privat care sunt
aplicabile raporturilor juridice
izvorite din săvârşirea actelor
juridice, faptelor şi operaţiunilor
considerate de lege fapte de comerţ
precum şi raporturilor juridice la
care participă persoanele care au
calitatea de comercianţi
Scurtă istorie a DC
• Istoria este legată de:
– schimbul de mărfuri
– dezvoltarea societăţi omeneşti
• Are o perioadă veche antică
– schimbul de mărfuri în Egipt, Fenicieni, Greci,
Romani
• În evul mediu apar noi state Veneţia,
Genova, Florenţa
– apar culegeri de norme Statute
• Perioade modernă: necesitatea a unor
reglementări precise
– Franţa Edictul lui Carol IX. 1563, Codul
Comercial 1807
– se naşte o noua ramură a Dreptului Privat
Evoluţia DC în România
• Subincidenţa fiscalităţii
Corelaţia DC cu Dreptul
Penal
• CC cuprinde şi norme de drept
penal
• Protejarea a unor interese generale
• Sunt fapte penale:
– nerespectarea a unor dispoziţi
privind constituirea şi funcţionarea
societăţilor comerciale
– nerespectarea unor obligaţii privind
Registrul Comerţului
– concurenţa neloială
– specula
Izvoarele DC
• Faptele de Comerţ:
– CC Român spre deosebire de cel
Italian şi Francez reglementează
faplete de comerţ şi NU actele
de comerţ
– prin aceasta legiuturol a voit să
reglementeze numai raporturile
rezultate din actele juridice.
(MANIFESTARE DE VOINŢĂ PENTRU A
PRODUCE EFECTE JURIDICE)ci şi
raporturile izvorite din faptele
juridice
Caracterul enumerării
faptelor de comerţ
• În doctrină două păreri:
– Art. 3 CC conţine o enumerare
limitativă - nu se poate adăuga
şi altele
– Art. 3 CC conţine o enumerare
enunţiativă exemplificativă
– adoptând această teză Art. 3 CC a
fost complectat cu fapte noi ca
hotelăria, publicitatea,
televiziunea, etc.
• Comentariu:
– CC nu defineşte faptele de comerţ
– conţine doar o listă de fapte
– Art.3 CC utilizează termene ca
cumpărări, vânzări, operaţiuni, etc.
– Este deci un interes pentru o
definiţie deoarece:
• actele juridice sunt bivalente
comerciale şi civile se inpune o
delimitare între ele
• enumărarea din Art.3 fiind
enunţiativă, trebuie să existe anumite
criterii de comercialitate
• determinarea naturii juridice a unui
act este necesară şi pentru stabilirea
naturii juridice a litigiilor pe care le
naşte
• serveşte la determinarea sferei DC şi
delimitrea de dreptul civil
Definiţia faptelor de
comerţ
• Sa adoptat în doctrină:
– „actele de comerţ sunt acele
fapte juridice, operaţiuni
economice prin care se
realizează producerea de
mărfuri, executarea de lucrări
ori prestarea de servicii cu
scopul de a obţine profit”
Clasificarea faptelor de comerţ
• În Doctrină două mari categorii:
– fapte de comerţ obiective Art.3 CC
– fapte de comerţ subiective Art. 4 CC
• Obiective: acte juridice şi operaţiuni
determinate de lege
• Subiective: actele juridice şi operaţiuni
sîvârşite de un comerciant
• Cele obiective:
– după natura lor îndeplinesc anumite
condiţi
– după forma lor sunt acte fără condiţii
– fapte de comerţ conexe care au
legătură cu fapte de comerţ
– fapte de comerţ unilaterale sau mixte
Faptele de comerţ
obiective
– naturii lor
– bunuri mobile
– productele
– mărfurile
– obligaţiunile statului
– titluri de credit
• Productele:
– produsele naturale ale pământului
– produsele animalelor
• Mărfurile:
– realizate din activitatea de producţie
destinate schimbului
• Titlurile de credit:
– inscrisuri în baza cărora titulari pot
exercita drepturile specificate în
cuprinsul lor
• Foarte inportant:
– întru cât obiectul nu pot fii decât bunuri
mobile vânzarea cumpărarea
imobilelor sunt operaţiuni civile şi nu
comerciale
– raţiunea grija leguitorilor pentru acte
juridice de mare valoare
• De subliniat:
– Art.3 CC nu cere ca bunul
cumpărat să fie revândut în forma
în care a fost cumpărat
– poate suferii transformări:
• CC spune „fie în natură, fie după
ce se vor fii lucrat sau pus în lucru”
– transformarea lucrului cumpărat:
• transformarea este valoric mai
inportant decât valoarea lucrului
cumpărat discingem
– dacă este vorba de o prelucrarea a
materialului prucurat de client
operaţiunea este civilă
– dacă este vorba de o prelucrare a
meterialului cumpărat şi revândut ca
un nou produs este operaţiune
comercială
– situaţii spciale: activitatea de creare
(marmura, sculptura)
Operaţiuni de cumpărare
- vânzare care nu sunt
fapte de comerţ
• De şi sunt enumărate în Art.3
CC nu sunt fapte de comer:
– cumpărările pentru uzul personal
ori al familiei. Nu există intenţie
de revânzare.
– Productele realizate de
producătorul sau cultivatorul de
pe pământul său. Protecţia
agriulturilor
Operaţiuni de bancă şi
schimb
• Bani şi creditul pot forma obiectul
circulaţiei deci pot fii comerciale.
• Operaţiuni de bancă
– acceptarea de depozite
– emiterea de garanţii
– tranzacţii monetare
– operaţiuni de mandat
• Operaţiuni de schimb:
– schimb valutar, reglementat de
regulamentul BNR Nr.1 / 2004
– se realizează de către societăţi
bancare autorizate prin:
• piţa valutară
• casele de schimb valutar
Intreprinderile
• Art.3 CC sunt fapte de comerţ:
– intreprinderile de furnituri
– intreprinderile de spectacole publice
– intreprinderile de comisioane, agenţi
oficii de afaceri
– intreprinderile de construcţi
– intreprinderile de fabrici, manufactură şi
inprimerie
– intreprinderile de editură, librării şi
obiecte de artă
– intreprinderile de transport persoane sau
lucruri
– intreprinderile de asigurări
– intreprinderile de depozit în docuri şi
antreponte
• Observăm o inşiruire fără precizarea
noiunii
Definiţia intreprinderii
• Doctrina a ăncercat definirea noţiunii
• Sunt puncte d vedere diferite
• Nu este suficient a pune accent numai pe
latura materială
• Elementul primordial cel subiectiv şi social
• Intreprinderea nu poate fii definită numai ca
un organism economic - ea este un grup
uman coordonat de organizator
• Definiţia: intreprinderea apare ca un
organism economic şi social, ea constituie o
organizare autonomă a unei activităţi, cu
ajutorul factorilor de producţie de către
intreprinzator şi pe riscul său în scopul
producerii de bunuri executări de lucrări şi
prestări servicii în vederea obţinerii unui
profit.
Caracteristicile
intreprinderii
• Din definiţie rezultă:
– existenţa unei organizări
autonome a unei activităţi cu
ajutorul factorilor de producţie
– asumarea de către intreprinzător a
coordonării întregii activităţi şi a
riscului acestuia
– scopul activităţi este pruducerea
de bonuri, executaea de lucrări şi
prestarea de servicii pentru
obţinerea de profit
• Precizări referitoare la noţiune:
• Clasificere:
– în funcţie de obiectul lor sunt
• intreprinderi de producţie
– intreprinderile de construcţii
– intreprinderile de fabrici şi
manufactură
• intreprinderile de prestări servicii
– intreprinderile de furnituri
– intreprinderile de spectacole publice
– intreprinderile de comisioane
– intreprinderile de edituri
– intreprinderile de asigurare
– intreprinderile de depozit în docuri
Faptele de comerţ conexe
• Este cea de a treia grupă din cadrul faptelor de
comerţ obiective
• Sunt acele acte juridice sau operaţiuni care
dobândesc comercialitate datorită legăturii cu
operaţiuni pe care DC le consideră fapte de comerţ
• Ele nu sunt prin natura lor comerciale
• Fac parte din această categorie:
– contractele de report asupta titlurilor de creanţă
– cumpărările şi vânzările de părţi sociale
– operaţiuni de mijlocire în afaceri
– cambia
– operaţiuni cu privire la navigaţie
– depozite pentru comerţ
– contul curent şi cecul
– contractele de mandat
Faptele de comerţ
subiective
• Am văzut Art.3 CC fapte obiective
• Art.4 CC dispune:”se socotesc, afară de
acestea ca fapte de comerţ celelalte
contracte şi obligaţiuni ale unui
comerciant dacă nu sunt de natură civilă
sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi
actul ”
• Este o prevedere interesantă
• Pe lângă faptele obiective independente de
calitatea celui care le săvârşeşte sunt şi fapte
de comerţ subiective legat de calitatea de
comerciant acelui care săvârşeşte
Prezumţia de comercialitate
• Art.4 CC instituie o prezumţie
de comercialitate pentru toate
obligaţiunile comerciantului
• Toate obligaţiunile
comerciantului au caracter
comercial
• Dar Art.4 CC prevede şi
excepţii când dispune dacă nu
sunt de natură civilă sau nu
rezultă contrariul din însuş actul
• Prezumţia se poate conbate:
– prin dovedirea caracterului civil
– dacă necomercialitatea rezultă
chiar din actul săvârşit de
comerciant
Excepţiile de la prezumţia
de comercialitate
• Natura civilă a obligaţiei
– un comerciant pe lângă actele
comerciale poate face şi acte de natură
civilă
– intră aici:
• actele de drept civil clasice
• testamentul
• acceptarea sau renunţarea la
moştenire
• recunoaşterea unui copil
• adopţia
• etc.
– Tot aici şi actele privind imobilele
– CC nu se referă şi la imobile
Continuare
• Necomercialitatea rezultă din însuşi
actul săvârşit de comerciant
– comerciantul poate să inprime propriilor
acte caracterul necomercial
– Exemple:
• cumpărări bunuri pentru uz personal
• inprumută o sumă de bani fără scop
comercial
• etc.
• Condiţii:
– caracterul necomercial să rezulte din act
– să fie aceasta cunoscut şi de
cocontractant
– aceasta să fie în momemtul la încheierea
actului
Faptele de comerţ
unilaterale sau mixte
• Noţiunea: un act juridic poate fii o faptă
de comerţ pentru:
– ambele părţi bilaterale
– dar poate fii ca actul juridic să fie faptă de
comerţ pentru una din părţi şi necomercială
pentru cealaltă parte
– sunt cazuri când legea stipulează că anumite
acte au caracter comercial numai pentru una
din părţi:
• Art.5 CC: nu se poate considera faptă de comerţ
vânzarea produselor de comerţ de către cultivator
• tot aşa şi asigurările, faptă de comerţ pentru
asigurator şi civil pentru asigurat
Regimul juridic al faptelor de
comerţ unilaterale
• Ce reglementare juridică se aplică?
• Problemă reglementată în Art.56 CC:
dacă un act este comercial numai
pentru una din părţi, toţi contractanţii
sunt supuşi, încât priveşte acest act,
legii comerciale
• Sunt două excepţii:
– necomerciantului nu îi sunt aplicabile
dispoziţiile legii comerciale referitoare la
persoana comerciantului
– Art.56 CC prevede ca excepţie ţi cazurile în
care legea ar dispune altfel.
Comercianţii
• Noţiunea de comerciant:
– subiectele raporturilor comerciale
conform CC pot fii:
• comercianţii
• necomercianţii
– CC are la bază sistemul obiectiv
– înseamnă că reglementările
comerciale se aplică ori cărei
persoane care săvârşeşte fapte de
comerţ din Art.3 CC.
• Inportant: dacă săvârşirea
faptelor de comerţ au caracter
profesional persoana în cauză
devine comerciant Art.7 CC
Continuare
• devenind comerciant, legea
prezumă că toate actele şi
operaţiunile efectuate de această
persoană sunt comerciale
„ Art.4 CC„
• De reţinut: actele accidentale
nasc raporturi juridice supuse
legilor comerciale dar persoana
care a săvârşit rămâne cu
calitatea de necomerciant Art.9
CC
• Idem la faptele de comerţ
unilaterale
Definiţia comerciantului
• Definiţia comerciantului:
• Au legii proprii
• Sunt persoane juridice
• Au gestiune economică proprie
Grupurile de interes
economic
• Este o formă asociativă
• Scop:
– înlesnirea şi dezvoltarea
membrilor
– înbunătăţirea rezultatelor.
• Baza legală:
– Legea 161/2003.
• Au calitatea de comerciant dacă
obiectul lor de activitate are
caracter comercial.
Micii comercianţi
• Art.34 CC prevede: CC privind registrele
comerciale nu se aplică
– calportorilor
– micului trafic ambulant
– călăuşilor
– acelora al căror comerţ nu iese din uzul unei
profesiuni manuale
• SĂ REŢINEM: CC nu face distincţie
privind volumul operaţiunilor, Art.34 CC
trebuie să înţelegem numai privind scutirea
de a ţine registre comerciale
– volumul redus al operaţiunilor
– lipsă de pregătire pentru ţinerea regitrelor
Calitatea de comerciant
– meseriaşi
– de agricultor
Meseriaşii
• Sunt persoane care pe baza cunoştinţelor
dobîndite prin şcolarizare sau practică execută
operaţiuni de prelucrare şi transformare a
obiectelor muncii sau prestează anumite
servicii
– muncă personală calificată
– dacă meseriaşul lucrează la comandă din
materialul clientului este activitate civilă
– dacă meseriaşul cumpără materiale şi execută
produse pe care le vinde sunt două păreri:
• nu devine comerciant că vânzarea produselor este
accesoriu la meserie
• devine comerciant în condiţiile Art.7 CC
• Problema rămâne deschisă
Persoane care exercită
profesii liberale
• Nu au calitate de comercianţi:
– medicii
– avocaţii
– notarii
– experţii contabili etc.
• Agriculturii:Art.5 CC nu sunt
considerate fapte de comerţ
vânzarea produselor pe care
proprietarul sau cultivatorul
le are de pe pământul său
Dobândirea calităţii de
comerciant de către
societăţile comerciale
• Art.7 CC: pe lângă persoane
fizice au calitate de comerciant
şi societăţile comerciale:
– cele prevăzute în legea 31/1990
– cele prevăzute în legea 15/1990
• DE REŢINUT: pentru
dobândirea calităţii de
coemrciant societatea comercială
trebuie doar să constituie
comform Legii
Calitatea de comerciant
a altor persoane juridice
Au calitate de comerciat
Continuare
• Organizaţiile cooperatiste:
– au activitate de producţie şi
mărfuri
– conform Art.1 din Legea 26/1990
Au calitete de comerciant
• Grupuri dee interes economic
– se constituie prin contract
– se înmatriculează în Registrul
Comerţului
Au calitate de comerciant
• Asociaţii şi fundaţii:
– sunt persoane juridice de drept
privat fără scop patrimonial
Nu au calitate de comerciant
Dovada calităţii de comerciant
• În cazul unor litigii trebuie dovedită calitatea
– Conf. Art.46 CC dovada se poate face cu orice
mijloc de probă admis de lege
• Dovada se face diferit pentru persoane fizice
şi societăţi comerciale
• Persoane fizice:
– dovezi din care să rezulte săvârşirea efectivă a
unor fapte prevăzute în Art.3 CC
• autorizaţia
• înmatricularea în Registrul Comerţului
• titulatura din acte
• fondul de comerţ dobândit
• plata impozitelor etc.
Continuare
• Societăţi comerciale
• Scopul urmărit:
– protecţia interesului general
– respectarea ordinii publice
– bunele moravuri
Capacitatea persoanei
fizice cerută pentru a fii
comerciant
• Capacitatea:
– Comf. CC o persoană fizică are
capacitatea de a fii comerciant dacă
are capacitate depină de exerciţiu
• Incapacităţile:
– nu au capacitate de a fii
comercianţi:
• minorul 14 - 16 - 18 ani
• persoana pusă sub interdicţie
• aceste persoane nu pot fii comercianţi
chiar dacă săvârşesc fapte de comerţ
Restricţii privind
exercitarea activităţii
comerciale
• Incompatibilităţile
– Activitatea comercială care are un caracter
speculativ urmăreşte profitul
– Comerţ nu pot face persoane care au anumite
fincţii
• scopul să se asigure demnitatea unor funcţii ca:
– JUDECĂTOR
– PROCUROR
– DEPUTAT SENATOR ALEŞI LOCAL
– FUNCŢIONARI PUBLICI
– OFIŢERI ŞI DIPLOMAŢI
– SANCŢIUNI:sunt profesionale şi disciplinare
• destituirişi eliminări din organizaţiile profesionale
Continuare
• Decăderea:
• Elemente caracteristice:
– este un ansamblu de bunuri
– este afectat activităţii de comerţ
– urmăreşte atragerea clientelei
– realizare profit
Comentariu privind
fondul de comerţ
• Se inpune delimitarea de:
– patrimoniu
– intreprindere
• Fondul de comerţ este distinctă de
noţiunea de patrimoniu:
– fond de comerţ - totalitatea bunurilor
– patrimoniu - totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor cu valoare economică
• Se delimitează de intrepindere:
– fond de comerţ - ansamblu de bunuri
– intreprinderea - o organizare
sistematică a factorilor de producţie
Elementele fondului de
comerţ
• Fondul de comerţ nu are o conpoziţie
unitară
– variată - specificul activităţii de comerţ
– nu este fixă - se modifică permanent
• Fondul de comerţ cuprinde:
– bunuri incorporale
– bunuri corporare
• Incorporale:firma, emblema,
clientela, brevete, vadul comercial
etc.
• Corporare:bunuri mobile şi imobile
Actele juridice privind
fondul de comerţ
• Fondul de comerţ ca bun unitar
sau elementele sale pot face
obiectul unor acte juridice:
– vânzare cumpărare
– locaţiune
– garanţii mobiliară etc.
• CC nu are prevederi în acest
sens
• Se aplică dreptul civil
Societăţile comerciale
• Au personalitate juridică
Natura juridică a
societăţilor comerciale
• La originea societăţii:
– consinţământul individual al
asociaţilor. Voiţa asociaţilor.
– Se realizează prin:
• convin bunurile pe care aduc
• decid activitatea pe care vor realiza
înpreună
• repartizarea profitului
• aleg forma juridică a societăţii
– Societatea comercială devine
persoană juridică, subiect de
drept distinct.
Elementele specifice ale
contractului de societate
• Sunt trei:
– convin asupra ce pun în comun, aport sau
miză
– convin ce activităţi comerciale desfăşoară
– convin asupra înpărţirii profitului
• Sunt elemente indispensabile ale
contractului
• Sunt elemente care deosebesc aceste
contracte de alte contracte
• Lipsa acestor elemente nu duce la
nulitate dar contractul nu va fii de
societate.
Aportul asociaţiilor
• Are două sensuri:
– juridic
– etimologic
• Juridic: prin aport se înţelege
obligaţia pe care şi-o asumă fiecare
asociat de a aduce în societate un
anumit bun, o valoare patrimonială.
Devine debitor al societăţii
• Etimologic: desemnează chiar
bunul adus de asociat în societate
Obiectul aportului
• O sumă de bani
• Este obligatoriu
• Fac parte:
• A doua:
– soietăţi în nume colectiv
– societăţi în comandită simplă
– SRL
Constituirea societăţilor
comerciale
• Baza legală: legea 31/1990
• Fundamentul societăţii
comerciale actul constitutiv.
• Societatea comercială este un
contract.
– Voinţa părţilor.
• Prin aceasta devine:
– persoană juridică.
Actele constitutive
• Voinţa asociaţilor se realizează în
condiţiile legii.
• Conf. Art. 5 din legea 31/1990:
– societăţile în nume colectiv
– societăţile în comandită simplă
contract de societate
– societăţile pe acţiuni
– societăţile în comandită pe acţiuni
– SRL
contract de societate şi statut
• Societăţile comerciale organizate pe baza
legii 15/1990 sunt infiinţate prin: acte
ale organelor administraţiei de stat
Contractul de societate
nulitate
Cuprinsul contractului
de societate
• Obligatoriu anumite cauze.
• Legea 31/1990 prevede
– clauze pentru societatea în nume coectiv,
comandită simplă şi SRL
– clauze speciale pentru societăţi pe acţiuni
şi societăţi în comandită pe acţiuni
• Clauze comune tutulor formelor:
– identificarea părţilor
– îndividualizarea societăţii
– caracteristicile societăţii
– conducerea şi gestiunea
– drepturile şi obligaţiile
– dizolvarea şi lichidarea societăţii
Statutul societăţii
• Se eliberează certificat de
înregistrăre.
Autorizarea funcţionării
• neîndeplinirea publicităţii:
inopozabilitate faţa de terţi
Personalitatea juridică a
societăţilor comerciale
• Elemente definitorii:
– Art. 1 legea 31/1990: societăţile
comerciale cu sediul în
România sunt persoane juridice
româneşti
• Sunt peroane juridice deoarece:
– au elementele constitutive cerute
de lege
– organizere de sine stătătoare
– patrimoniu propriu
– scop determinat
Personalitatea juridică
conferă:
– Calitatea de a fii titular de drepturi şi
obligaţii
– Calitatea de a fii subiect - obiect de
drept
• Ca persoană juridică societatea
comercială are:
– firmă, sediu şi naţionalitate
– voinţă proprie
– capacitatea de a dobândii drepturi şi
obligaţii
• Participă în nme propriu la raporturi
juridice.
Patrimoniul societăţii:
• Dintre elementele de
individualizare este cel mai
inportant
• Caracterul autonom al
patrimoniului
– societatea pe lângă organizare şi scop
are şi un patrimoniu format din:
• drepturi şi obligaţii cu carecter
patrimonial care cuprind:
– activul social
– pasivul social
• patrimoniul societăţii este autonom de
patrimoniul asociaţiilor
Continuare
• Conseciţele caracterului autonom al
patrimoniului:
– bunurile aduse ca aport de asociaţi
ies din patrimoniul lor şi intră în
patrimoniul societăţii
– bunurile aduse ca aport formează
gajul general al creditorilor
(urmăribile numai de creditorii
societăţii)
– obligaţiile societăţii faţă de terţi
nu se pot concentra cu obligaţiile
terţilor faţă de asociaţi
– aplicarea procedurii falimentelor
faţă de societate priveşte numai
patrimoniul societăţii
Conseţinţele Juridice ale
calităţii de persoană juridică
• Ele sunt:
– dreptul societăţii de a participa în
nume propriu la raporturi juridice
– răspunderea societăţii pentru
obligaţiile sociale
– dreptul societăţii de a sta în
justiţie ca reclamantă sau pârâtă
Funcţionarea societăţilor
comerciale
• Sediul Legea 31/1990
– sunt dispoziţii comune
– sunt dispoziţii specifice fiecărei
forme
• Dispoziţii comune:
– regimul juridic a bunurilor aduse ca aport
– dreptul la dividente
– administratorii societăţii
– obligaţiile referitoare la actele societăţii
• Dispoziţii specifice:
– Adunările Generale
– Organele de conrol
Condiţiile actelor
întocmite de societate
• Obligatoriu de menţionat:
– firma
– forma juridică
– sediul
– număr de înmatriculare
– Codul Fiscal
• La societăţile pe acţiuni şi
capitalul social şi capitalul
vărsat
• La SRL numai capitalul social
Organele societăţii
• Voinţa societăţii se manifestă prin
organele sale.
• Sunt Organde de Deliverare
– Adunarea Generală
• Sunt Organe Executive
– Administratorii societăţii consiliul de
administraţie
• Controlul se realizează de:
– acţionari asociaţi
– de organe specializate Cenzori
– Auditul statutar
• Pentru fiecare formă de societate legea
stabileşte organele sale.
Adunarea Generală
• Organe de deliberare şi decizie
• Totalitatea asociaţilor
• Felurile Adunării Generale:
– adunarea ordinară
• cel puţin odată pe an
• discută, aprobă şi decide
• situaţiile financiare anuale
• fixează dividentele
• alege administratorii şi cenzorii
• stabileste BVC
• aprobă programul de activitate pe anul următor
• Legea reglementează participarea şi
votul asociaţilor.
Continuare
• Adunarea extraordinară
– Ori de câte ori este necesară în
probleme ca:
• modificarea actelor constitutive
• mărirea sau reducerea capitalului
social
• schimbarea obiectivelor sau a firmei
• mutarea sediului
• fuziunea cu alte societăţi dizolvarea
anticipată
• Adunarea Specială:
– la societăţi pe acţiuni sau în
comandită pe acţiuni pentru
aprobarea unor acţiuni
preferenţiale
Convocarea adunării
generale
• Iniţiativa:
– Administratorii
– Acţionarii
• Conţinutul convocării:
– locul
– data
– ordinea de zii
• Comunicarea convocării:
– pentru acţionari
– unde sunt mulţi prin M.O. sau presă
– prin corespondenţă
– Afişaj la sediu
– scrisoare recomandată
Şedinţele adunării
generale
• Participarea personală a
participanţilor.
• Procură specială
• Vot deschis
• Vot secret pentru alegerea
admiinistratorilor şi cenzorilor
• Vot prin corespondenţă dacă
actul constitutiv prevede
• Procesul verbal al şedinţei
– semnează presedintele şi
secretarul
– conţinutul reglementat de lege
Hotărârile adunării
generale
• Sunt obligatorii pentru toţi
asociaţii chiar şi faţă de cei care
nu au luat parte.
• Principiul majorităţii
• Publicitatea privind hotărârile
– ele se publică conform legii
– se depune la sediul registrului
comerţului
– publicitate în M.O.
Administratorii societăţii
• Legea reglementează
– cauze generale
– cauze specifice aplicabilă numai
unor forme de societate
• Cauze generale:
– trecerea timpului stabilit pentru
durata societăţii:
• expiră termenul stabilit
• dizolvarea este voinţa părţilor
• se realizează în temeiul legii fără
formalităţi
• consultaţii prealabile asupra prelungirii
Continuare
– Inposibilitatea realizării obiectului
societăţii:
• obictul de ectivitate nu se realizează
• neînţelegeri între asociaţ
• sa realizat obiectul de activitate
pentru care sa înfiinţat societatea
• asociaţii pot să modifice obiectul de
activitate.
– Declararea nulităţii societăţii
• nerespectarea cerinţelor legale
privind constituirea societăţii
• declară instanţa de judecată.
– Hotărârea adunării generale
• asociaţii pot decide dizolvarea
• primează interesele asociaţilor
Continuare
– Hotărârea tribunalului
• când adunarea generală nu poate
dizolva societatea
• motive temeinice
• neînţelegeri între asociaţi
– Falimentul societăţii
• în caz de insolvenţă
• patrimoniul licsidat pentru
sadisfacerea creditorilor
• se pronunţă de un judecător sidic prin
încheere
– Alte cauze:
• societatea numai are organe statutale
• societatea nu a depus în termen
situaţiile financiare anuale
• societatea nu are sediu
• nu s-a completat capitalul social.
Căile dizolvării
societăţiilor comerciale
• Sunt 3 căi:
– de drept
– prin voinţa asociaţilor
– pe cale judecătorească
• Dizolvarea de drept:
– operează expirării duratei:
• fără nici-o formalitate
• fără voinţa asociaţilor
• fără publicitate
– constatarea dizolvării încheere
judecătorească
– societatea se radiază din oficiu.
Continuare
• Dizolvarea societăţii din voinţa
asociaţilor:
– prin adunarea generală extraordinală
– hotărârea se ia cu respectarea
condiţiilor de cvorum şi majoritate
prevăzută de lege
– hotărârea se depune la oficiul
registrului comerţului
– se transmite din oficiu la M.O.
• Dizolvare pe cale judecătoreazcă:
– prin hotărârea tribunalului
– la faliment dizolvarea se face conform
procedurii de faliment
– orice asociat poate cere cu motive
temeinice dizolvare
Continuare
– Alte motive temeinice:
• neânţelegeri grave între asociaţ
• hotărârea judecătorească se comunică
registrului comerţului şi se publică în M.O.
• dizolvarea poate fii cerută şi de orice
persoană interesată şi de Oficiul Naţional
al Registrului Comerţului.
• Efectele dizolvării:
– deschiderea procedurii de lichidare
– interdicţia de operaţiuni comerciale noi
• INPORTANT:
– prin dizolvarae societăţii nu se pirede
personalitatea juridică
– societatea nu se dezfiinţează ea există
însă numai pentru operaţiuni de
licsidare.
Lichidarea societăţilor
comerciale
• Caraacterizare:
– lichidarea pune capăt activităţii
societăţii
– încetează statutui de persoană
juridică
– se realizează de persoane anume
investite
– rolul instanţei
– se execută obligaţiile
– se valorifică drepturile
– activul net înpărţit asociaţilor
Principiile generale ale
lichidării
• Lichidarea în interesul asociaţilor.
• Este guvernată de principii:
– personalitatea juridică a societăţii
subzistă pentru neviole lichidării.
– Consecinţe:
• societatea îsi conservă atibuţiile de
identificare firma, sediul, naţionalitatea
• patrimoniul continuă să aparţină societăţii şi
este gajul general al creditorilor
• organele societăţi nu îşi încetează activitatea
• se numesc lichidatori şi puterile acestora
• cenzorul îşi continuă activitatea şi
controlează lichidatorii.
Continuare
– Lichidarea societăţii se face la
interesul asociaţilor
• interesul asociaţilor deosebeţte
lichidarea de procedura falimentului
– la lichidare interesul asociaţilor
– la faliment interesul creditorilor
• lichidarea se cere de asociaţi
• asociaţi numesc lichidatorii
• asociaţi pot stabilii în actul
constitutiv condiţiile lichidării
• inretedele creditorilor secundar
• totuşi asociaţi nu primesc nimic
înaintea achitării creditorilor
Continuare
– lichidarea societăţii este
obligatorie şi nu facultativă
– am arătat că dizolvarea societăţii
are ca efest deschiderea
procedurii de lichidare
– lichidarea în aceste cazuri este
OBLIGATORIE
• Atenţie:
– legea admite ca în cazurila
fuziunii ţi divizării societăţilor
dizolvarea are loc fără lichidare.
Modificările aduse de
faza de lichidare la
societăţi comerciale
• Acestea sunt:
– obiectul şi scopul societăţii se
modifică
– administratorii societăţii vor fii
înlocuiţi cu luchidatorii care devin
organe de administrare a societăţii
– gestiunea societăţii este predat
lichidatorilor
Statutul lichidatorilor
• Lichidatorul persoană însărcinată să
organizeze şi să conducă operaţiunile de
lichidare.
• Având în vedere rolul lor este reglementată:
– condiţiile de numire
– puterile lor
– răspunderea lor
• Lichidator poate fii:
– persoană fizică
– persoană juridică
• Lichidatorul trebuie să fie personă autorizată.
Numirea lichidatorilor
• Întreruperea:
– Art. 946 CC prevede întreruperea
prescripţiei se reglementează după
dispoziţiile codului civil
– Se aplică Art. 16-17 din decretul
167/1958.
Titlurile comerciale de
valoare
• DEFINIŢIE: un înscris
denumit şi titlu întemeiul
căruia posesorul său legitim
este îndrătuit să exercite la o
dată determinată dreptul
arătat în inscris.
• Rod al progresului activităţii
comerciale .
• Se mai numerc şi titluri de
credit sau titluri de valoare.
Caracteristicile titlului comercial de
valoare
• Are caracter constitutiv, adică:
– înscrisul este constitutiv de drepturi
– dreptul nu există fără înscris
• Are caracter formal, condiţiile de formă
asigură valabilitatea.
• Are caracter literar, se interpretează strict cu
excluderea întinderii conţinutului.
• Conferă un drept autonom în dublu sens:
– dreptul şi obligaţia nascută din titlu sunt
independente faţă de actul juridic din care decurg
– debitorul va devenii titularul unui drept propriu.
Clasificarea titlurilor
comerciale
• După conţinutul lor:
– efectele de comerţ, dă dreptul la
plata unei sume de bani - cambia,
cecul, biletul de ordin
– valorile mobiliale - atribuie
titularului anumite drepturi
complexe patrimoniale - acţiunile,
obligaţiunile
– titlurile reprezentative de mărfuri-
asigură un drept legal asupra unor
mărfuri
Continuare
• După modul în care circulă:
– titlul nominative, individualizează
pe titular prin arătarea numelui
– titlul la ordin, dreptul se exercită
de o persoană nominalizată
– titlul la purtător, fără persoană
• După valoarea în funcţie de
cauza lor:
– titluri cauzale, menţionează cauza
obligaţiei
– titluri abstracte, fără menţionarea
cauzei
Procedura reorganizării
judiciare şi a
falimentului
• Caracterizare:
– activitatea comercială se bazează pe contracte
– disciplina contractuală
– foarte inportant plata la scadenţă
– neplata duce la blocaj, deranjamente în lanţ
– creditele nu se pot restitui
– neplata pentru lipsă de disponibilităţi
• cauze: managment prost, alte cauze interne şi
externe, concurenţa, schimbarea pieţi etc.
• Baza legală legea 64/1995 privind
procedura reorganizării şi lichidării
juridiciale.
Noţiunea reorganizării
juridiciare şi a
falimentului
• Art. 2 din legea 64/1995:scopul
legii este instituirea unei proceduri
pentru acoperirea pasivului
debitorului aflat în insolvenţă fie prin
reorganizarea activităţii acestuia sau
prin lichidarea unor bunuri din
averea lui până la stingerea pasivului,
fie prin faliment.
• Scopul legii se realizează prin:
– procedura reorganizării proceduale
• prin reorganizarea activităţii
• lichidarea unor bunuri
– procedura falimentului
• executarea silită a bunurilor
Continuare
• prin urmare:procedura
reorganizării judiciare şi a
falimentului constituie un
ansamblu de reguri
reglementate de lege care
urmăresc obţinerea de
fonduri băneşti pentru plata
datoriilor debitorului aflat în
insolvenţă, prin redresarea
economico financiară a
activităţii debitorului ori prin
lichidarea unor bunuri sau
executarea silită a bunurilor
din patrimoniul acestuia.
Caracterele procedurii reorganizării
şi a falimentului
• Caracter judiciar:
– se realizează de:
• instanţa de judecată
• judecătorul sindic
• administratorul
• lichidatorul
• adunarea creditorilor
• NOŢIUNEA:
– CC nu defineşte
– rolul practicii şi a doctrinei
– legea 64 /1995 ” încetarea de plăţi”
• DEFINIŢIE:prin insolvenţă se
înţelege acea stare a
patrimoniului debitorului
caracterizat prin incapacitatea
vădită de plată a datoriilor
exicibile cu sume de bani
disponibile.
Elementele insolvenţei
• Incapacitate de plată a
debitorului
– inposibil de achitat datoriile
exigibile
• Incapacitate vădită de plată
– neputinţă de plată vădită
– apreciază judecătorul sindic
Condiţiile insolvenţei
• Se adresează tribunalului
competent de către:
– debitor
– creditor
– Banca Naţională
– Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare
– Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor
Cererea debitorului