Sunteți pe pagina 1din 1

PROZA

''Este vara.'' Propozitia cu care incepea orice compunere din clasa a patra si
care imi mananca si acum ficatii cand ii vad pe altii, la fel de mici si naivi ca
mine pe atunci ca o iau pe acelasi drum al constatarilor. Este vara. Ba nu.
Gata. Vara s-a terminat. Este iarna. Am doispe ani si ceva (si o luna, na!).
Intr-un uichend (week-end, pentru cosmopolitii americanizati dintre noi),
pentru a ne bucura de soarele cu dinti (doar am zis ca e iarna!) si de zapada
proaspat asternuta in noaptea precedenta, ai mei si cu mine am plecat la
Oltenita. Orasul copilariei mele (doar pe timpul verii). Drumul a fost placut
si banal, aceleasi curbe, aceleai lacuri, aceleasi curti. Nu la mult timp dupa
ce am facut aceasta constatare, am zarit un Airbus care era aero-fugarit de
un planor nebun, furios ca nu nimerise la RedBull Flugtag ci la o sinucidere
in masa. Totusi, Airbus-ul trebuie sa ii fi facut ceva, altfel planorul nu se lua
de el. Dupa inca o portiune de drum placut si banal, cu aceleasi curbe,
ajungem in fata curtii, unde ne intampina nerabdator teiul din care cadeau
fluturasi de badminton. Intram, dar nici nu apucam sa ne apropiem de casa
ca se aude o horcaiala sugrumata apoi zgomote surde si sacadate de pe
acopris. Dar aveam sa ne linistim curand: era doar vacuta Milka antrenandu-
se la sarituri cu schiurile. De data asta vroia sa nimereasca in peretele
vecinilor si sa-l tansforme in lactate LaDorna. Biata de ea nu stia ca
nemernicii au incheiat un contract pe ascuns cu o imigranta din Australia
care insa ''stia mai multa meserie''. Prostii! Era prietena cu boul ala din
conducere! Trecem peste aceasta nedreptate si constatam ca in curte nu se
simtea nimeni in afara de puiul cu 4 copane care nu stia cu ce pereche sa
fuga de noi si gaina mai batrana decat moartea, dar care facea oua kinder.
A! Bineinteles. Sunt toti plecati impreuna cu argonautii in cautarea lanii de
aur a berbecului Stalin, care iar s-a saturat de statutul de vedeta si de
numele comunist. Adevarul e ca nici astia de la PNA nu sunt deloc diplomati.
Il sacaie inutil. De fapt, ei inca sunt la stadiul de numarat oua...pana ajung
la omleta mai dureaza, si abia apoi ar putea sa se ocupe de chestiuni mai
delicate. Dar iata ca se petrec si lucruri neasteptate: Iepurasul duracell de
pe vremea lu' tataia (va dati seama cat a durat?!) e la o bere cu Porcul de la
Antrefrig. Pana la urma l-au dat si p-asta afara, prea se credea mare si tare,
ii reducea pe toti la tacere. Si-a gasit nasul intr-un curcan, care face pe
ascuns si relama aia la carne de asare, in care puiul trebuie sa zboare la
indemnul unui copil mai naiv decat mine la vremea aceea. Pai cum sa zboare
dom'ne daca si-a vandut aripile la Boeing?! Din toata absenta asta a
oamenilor, deducem ca ar fi cazul sa ne intoarcem acasa, in Atlantida. Desi
calatorim in masina tipului, daca ratam orele de intrare in oras, ori vom
distruge corola de minuni a lumii, ori vom fi reclamati la Parlamentul
Atlantidean si trimisi la Guantanamo Waterproof Glass Prison sa facem
sapaturi la canalele pentru firele de telefonie mobila. THE END!!!