Sunteți pe pagina 1din 6

ARMISTITIUL

, DIN 9 DECEMBRIE 1917


DINTRE ARMA TELE ROMÂNÃ
ARMATELE
SI
, CELE ALE PUTERILOR CENTRALE
General de brigad` (r.) dr. Nicolae CIOBANU

V
âlv`taia marilor b`t`lii din vara [i toamna
anului 1917 pe frontul românesc de la M`r`[ti,
M`r`[e[ti [i Oituz se potolise. Niciunul
dintre cei doi beligeran]i nu î[i atinsese obiectivele strategice
The author reviews the events
before the signing of the Armistice, propuse la declan[area ostilit`]ilor, în iunie 1917.
in December 1917, at Brest-Litovsk Ofensiva Puterilor Centrale se împotmolise
by the new Soviet Bolshevik government, în Valea Siretului, cu toate eforturile f`cute de feldmare[alul
which came to power in Russia after Mackensen de a cuceri ultima parte din teritoriul României
the November 1917 Revolution, and the [i a o scoate din r`zboi1.
Central Powers. Treptat, r`zboiul s-a transformat [i pe acest front
First of all, the article points
într-un “r`zboi al tran[eelor”, asumarea victoriei r`mânând
out the main military measures
un obiectiv pentru o viitoare campanie sau ca urmare
that were taken by the Romanian
decision-makers following the Russian
a succesului realizat pe alte teatre de ac]iuni militare
Revolution. din Europa.
Secondly, the author mentions Alian]a armatelor române [i ruse, de[i avusese
the reasons why Romania was forced ne\mplinirile ei, d`duse totu[i rezultate, cu toate pierderile
to sign, in its turn, the Armistice with mari2 suferite de cei doi alia]i. Acum îns`, dup` încheierea
the Central Powers, as it proved to be marilor b`t`lii, poten]ialul de lupt` al armatei aliate
a necessity, given the geopolitical era din ce în ce mai grav subminat. Partidul Comunist
and geostrategic context determined
(bol[evic) din Rusia, desf`[urând o intens` propagand`
by Russia pulling out of the war.
In the end, the author reminds
de demobilizare a trupei printr-o serie de lozinci,
us about the official written statement ca “R`zboi palatelor, pace bordeielor !”, “Mai bine o pace
signed by the Romanian Prime rea decât un r`zboi bun !”, “Jos cu ofi]erii [i generalii
Minister, I. C. Br`tianu, and sent ]ari[ti !” etc., g`sea teren fertil în rândurile trupei
to the allies on December 29, by means [i al gradelor inferioare. Din ce în ce mai frecvente
of which he outlined the fact that
Romania could not have made another 1
România în anii Primului R`zboi Mondial, Editura Militar`,
decision without endangering its Bucure[ti, 1987, p. 130.
existence as a state. 2
Generalul G. A. Dabija, Armata român` în R`zboiul Mondial
(1916-1918), vol. IV, Bucure[ti, 1936, p. 650.

152
Fundamente na]ionale
erau cazurile de dezertare in corpore a trupei, mai ales dup` victoria revolu]iei socialiste
din Rusia, la 25 octombrie (7 noiembrie) 1917.
În scurt timp, la 22 noiembrie (5 decembrie) 1917, noul guvern sovietic (dominat
de bol[evici) a semnat, la Brest-Litovsk3, Armisti]iul cu Puterile Centrale privind încetarea
focului pe întregul front oriental (inclusiv pe frontul românesc). Semnarea Armisti]iului
de c`tre Rusia Sovietic` a pus România într-o situa]ie deosebit de dificil`, mai ales c` se aflase
despre documentul adoptat la Viena în data de 16 (29) martie 1917, de c`tre Cancelarul
german Theobald von Bethmann Hollweg [i ministrul de Externe al Austro-Ungariei,
contele Ottokar Kzernin, prin care se c`dea de acord c`, în cazul unei victorii a Puterilor Centrale
în acest r`zboi, Austro-Ungariei îi revenea întregul teritoriu al României4.
În aceast` situa]ie, Consiliul de Coroan` convocat special de Regele Ferdinand I dezbate,
la 18 noiembrie (1 decembrie) 19175, starea nou creat` ca urmare a revolu]iei socialiste
din Rusia [i a “tulbur`rilor” ivite printre trupele ruse[ti, între care deosebit de grave
erau atât actele de insubordonare (neexecutare de ordine, degradarea ofi]erilor [i alegerea
de comandan]i din rândul trupei, dezert`ri în grup, jefuirea teritoriului prin care se deplasau
dezertorii etc.), cât [i rela]iile dintre unit`]ile armatei ruse [i cele ale armatei române.
Printre principalele m`suri, cu caracter militar, stabilite de c`tre Consiliul de Coroan`
amintim:
• Comandamentele române s` închid` bre[ele create ca urmare a p`r`sirii frontului
de c`tre unele trupe ruse[ti, mai ales c` este iminent` încheierea Armisti]iului
de c`tre Rusia Sovietelor cu Puterile Centrale.
• Nicio provocare inamicului, nicio fraternizare cu trupele ruse[ti sau alte trupe;
respingerea oric`rui atac inamic.
• P`r`sirea total` de c`tre ru[i (a zonei frontului).
• Retragerea [i stabilirea unui nou aliniament al frontului în fa]a Ia[ului, sprijinit
cu aripile pe râul Prut.
• Adoptarea unor m`suri de protec]ie în fa]a jafurilor trupelor ruse în zonele
de retragere6.
Prev`zând viitoarea catastrof` a armatei ruse, premierul român Ion I. C. Br`tianu
a înaintat Alia]ilor un memoriu înc` din 16 (29) noiembrie 1917, în care analiza starea
în care se g`sea România ca urmare a ie[irii separate din r`zboi a Rusiei, nu numai în plan
militar (degringolada de pe front, imposibilitatea pentru Armata Român` de a prelua ap`rarea
tuturor sectoarelor p`r`site de armata rus`), dar [i prin anularea tuturor leg`turilor ei cu alia]ii
ce se f`ceau exclusiv pe teritoriul Rusiei; imposibilitatea aprovizion`rii cu muni]ii, alimente
[i alte materiale; imposibilitatea folosirii bazelor de aprovizionare aflate la est de Prut.
Primul-ministru demonstra c` România se afla în fa]a pericolului iminent de a fi ocupat`
în întregime de Puterile Centrale dac` nu va accepta formula unui armisti]iu cu acestea

3
Mu[at Mircea, Ardeleanu Ion, De la statul geto-dac la statul român unitar, Bucure[ti, 1983, p. 540.
4
Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, fond Primul R`zboi Mondial, dosar nr. 32, radiograma nr. 277.
5
Kiri]escu Constantin, Istoria r`zboiului pentru întregirea României, 1916-1919, Edi]ia II-a, vol. III,
Editura Casei {coalelor, Bucure[ti, p. 20.
6
România în anii Primului R`zboi Mondial, op. cit., pp. 426-427.

153
G#ndirea Militar` Rom#neasc` ~ 1/2008
din urm`. Totodat`, el preciza c` nu va interveni niciun fel de modificare a raporturilor
României cu alia]ii, a[a cum au fost stabilite în Tratatul [i Conven]ia din august 1916,
rezervându-[i dreptul de a reîncepe lupta armat` de îndat` ce condi]iile externe îi vor permite7.
La rândul s`u, Marele Cartier General român a întocmit [i a înaintat un raport
c`tre factorii de decizie politico-militar` ai statelor membre ale Antantei la 18 noiembrie
(1 decembrie) 1917, care, între altele, constata c`, “întrucât Alia]ii nu pot oferi guvernului
român tot sprijinul material [i moral pe care l-au promis, singura solu]ie este acceptarea
unei p`ci separate, ... c`, într-o asemenea ipotez`, Alia]ii î[i vor da consim]`mântul
pentru încheierea unei p`ci separate f`r` s` denun]e obliga]iile pe care [i le-au asumat
fa]` de România în august 1916”8.
Aflat în mijlocul evenimentelor, generalul Henry Berthelot constata c` cele dou` armate
(rus` [i român`) aflate pe frontul român sunt atât de intim amestecate, încât nici nu ar putea
fi separate [i, în fond, soarta României este intim legat` de evolu]ia situa]iei din Rusia9.
Scoaterea Rusiei din r`zboi (“cazanul inepuizabil de carne de tun”) constituia un obiectiv
principal pentru strategia politico-militar` a liderilor Puterilor Centrale, pentru a submina
poten]ialul combativ al Antantei. Aceasta ar fi dus la “lichidarea” Frontului Oriental
[i la crearea condi]iilor de a transfera pe Frontul de Vest un mare num`r de divizii
din cele angajate pe acest front. Pe de alt` parte, ar fi fost create condi]iile pentru aprovizionarea
cu alimente, în special cu cereale, deoarece “la Viena se murea de foame”.
La data de 22 noiembrie (5 decembrie) 1917, când, la Brest-Litovsk, s-a semnat
de c`tre prapurcicul Krilenko (asasinul generalisimului Duchonin, comandantul suprem
al Frontului Oriental), avansat generalisim al armatei ruse10, Armisti]iul între Rusia Sovietelor
[i Puterile Centrale, generalul rus Dimitri Grigorievici Scerbacev (comandantul
trupelor ruse de pe frontul românesc) i-a comunicat Regelui Ferdinand I [i primului-ministru
Ion I. C. Br`tianu faptul c`, întrucât nu î[i mai putea controla armata, a hot`rât s`-i propun`
mare[alului August von Mackensen (comandantul for]elor Puterilor Centrale de pe frontul
românesc) încheierea Armisti]iului.
În ceea ce prive[te atitudinea reprezentan]ilor statelor Antantei fa]` de situa]ia în care
se g`sea România, obligat` s` încheie Armisti]iul impus, ace[tia au c`utat, prin tot felul
de formule, s` sugereze guvernului român s` continuie r`zboiul ap`rându-[i interesele
lor de mari puteri, ne]inând seama de situa]ia României, care, practic, prin continuarea
r`zboiului, ar fi pierdut întregul teritoriu al ]`rii. Ei, prin pozi]ia adoptat` fa]` de România,
î[i ap`rau situa]ia lor, temându-se de transferarea pe Frontul de Vest a unor importante
for]e ce ar fi devenit “disponibile” de pe frontul oriental. A[a, spre exemplu, guvernul
britanic, respingând ideea de armisti]iu, considera “sacr` cauza na]ional` a românilor”
aderând la p`rerea englez`. Pre[edintele SUA d`dea asigur`ri c`, dup` r`zboi, “va sprijini
România din toate puterile” [i c`, “la Conferin]a de pace, va salvgarda integritatea teritorial`
a na]iunii române”11.

Ibidem, p. 429.
7

Ibidem, p. 426.
8

9
Apud România în anii Primului R`zboi Mondial, ..., p. 428.
10
Kiri]escu Constantin, op. cit., p. 18.
11
Apud România în anii Primului R`zboi Mondial, ..., p. 429.

154
Fundamente na]ionale
Fran]a, ca [i ceilal]i alia]i, se împotrivea ideii de armisti]iu, iar generalul Berthelot,
la ordinul guvernului s`u, a cerut în mod expres guvernului român s` nu accepte armisti]iul,
elaborând un plan de rezisten]` conform c`ruia trupele române trebuiau s` lupte în Moldova
pân` la limitele for]ei lor de ap`rare [i, apoi, s` se retrag` în Ucraina12, plan respins
de partea român`.
În timp ce reprezentan]ii guvernelor englez, francez [i american î[i exprimau
prin tot felul de formule dezacordul cu ideea încheierii armisti]iului de c`tre România,
guvernul de la Ia[i, sub amenin]`rile tot mai f`]i[e ale Puterilor Centrale de a relua ofensiva
pe frontul român, s-a v`zut constrâns ca, la 21 noiembrie (4 decembrie) 1917), s` dea curs
propunerii generalului D. G. Scerbacev, în care scop, în aceea[i zi, s-a întrunit
Consiliul de Mini[tri (la lucr`rile c`ruia au participat Principele Carol, [eful Marelui Cartier
General român – generalul C. Prezan, comandan]ii celor dou` armate române – generalii
Alexandru Averescu [i Eremia Grigorescu, pre[edin]ii celor dou` camere legiuitoare),
sub pre[edin]ia Regelui Ferdinand I, asistat de primul-ministru Ion I. C. Br`tianu.
Consiliul de Mini[tri a hot`rât, în unanimitate, c` Armisti]iul este impus de un caz de for]`
major` [i c` el va avea un caracter pur militar [i nu politic13.
Pentru a nu angaja direct în tratative conducerea superioar` a statului [i a armatei,
Regele Ferdinand I i-a cedat generalului Constantin Prezan, temporar, conducerea
suprem` a armatei [i a stabilit componen]a delega]iei militare care urma s` negocieze
condi]iile Armisti]iului cu Puterile Centrale. La scurt timp dup` încheierea lucr`rilor
Consiliului de Mini[tri, în urma leg`turilor cu partea advers`, arhiducele austriac
Francisc Iosif de Habsburg a hot`rât suspendarea focului [i a oric`ror ostilit`]i de c`tre
cele dou` p`r]i beligerante, trecându-se la preg`tirea negocierilor.
Încheierea armisti]iului [i de c`tre partea român` era o necesitate în contextul strategic
[i geopolitic creat prin ie[irea Rusiei din r`zboi, mai ales c`, în cursul tratativelor
de la Brest-Litovsk, generalul Hofman ([eful Delega]iei Puterilor Centrale), l-a sf`tuit
pe Trozki (reprezentantul comisarilor poporului Rusiei) s` trimit` agen]i de încredere
în Armata Român`, iar Misiunea român` de la Sankt-Petersburg s` fie arestat` [i, totodat`,
s` fie luate m`suri pentru suprimarea Regelui Ferdinand I [i a posturilor de comand`
ale Armatei Române14.
În scurt timp (la 23 noiembrie/6 decembrie 1917), în ora[ul Tecuci15 au început lucr`rile
reprezentan]ilor p`r]ilor angajate în conflict privind prevederile Armisti]iului. La tratative,
interesele germane erau reprezentate de mare[alul August von Mackensen, care l-a delegat
ca [ef al p`r]ii germane pe generalul Curt von Morgan, ajutat de colonelul Hentsh
[i de un grup de ofi]eri de stat-major. Delega]ia Austro-Ungariei era condus` de generalul
Hranilovici, înso]it de un num`r de ofi]eri. Bulgaria [i Imperiul Otoman erau reprezentate
de c`tre un ofi]er superior.

12
Ibidem.
13
Popa Mircea, Primul R`zboi Mondial. 1914-1918, Bucure[ti, 1979, p. 308.
14
Arhivele Na]ionale, Bucure[ti, fond Microfilme Anglia, rola 257, c. 369.
15
Apud, România în Primul R`zboi Mondial, ..., p. 430.

155
G#ndirea Militar` Rom#neasc` ~ 1/2008
Delega]ia Rusiei era condus` de generalul Kelsewscy (comandantul Armatei a 9-a ruse),
înso]it de 15 membri ai delega]iei, între care [i solda]i membri ai comitetelor revolu]ionare
(unii social-democra]i, al]ii bol[evici).
Delega]ia României era condus` de generalul Alexandru Lupescu [i era format`
din 11 ofi]eri, între care [i coloneii de stat-major R`[canu [i Condeescu16. Pre[edin]ia
dezbaterilor o avea generalul german Curt von Morgan.
Principalele hot`râri rezultate în urma negocierilor între delega]iile participante
au fost: for]ele ruse, pe de o parte, [i cele ale Puterilor Centrale, pe de alta, încheiau Armisti]iul
în mod provizoriu pân` când chestiunea r`zboiului sau a p`cii va fi decis` de Adunarea
Constituant` a întregii Rusii. Armata Român`, sub comanda generalului Prezan, aflat`
pe frontul român, încheie Armisti]iul pentru durata cât va exista Armisti]iul armatelor ruse
de pe acest front17. O mare aten]ie s-a acordat prevederii care stipula c` este interzis`
retragerea unor unit`]i de pe frontul român în scopul de a le deplasa [i înt`ri, prevedere
la care germanii (preg`tindu-se pentru o nou` ofensiv` pe Frontul de Vest) au opus o rezisten]`
deosebit`, pentru a nu fi scoas` din con]inutul Armisti]iului.
În leg`tur` cu aceast` prevedere s-a formulat un nou Articol 8, prin care cele dou` p`r]i
se obligau s` nu mai dea ordine pentru transporturi operative, mi[c`ri [i regrup`ri,
precum [i de a nu mai executa transporturile [i regrup`rile pentru care s-ar fi dat ordine
dup` 22 noiembrie (5 decembrie) 1917, inclusiv. Totu[i, interpretând în interesul lor prevederile
Articolului 8, Comandamentul german a scos de pe frontul român 5 divizii, pe care
le-a transportat pe Frontul de Vest18.
Era, de asemenea, prev`zut faptul c` ostilit`]ile nu vor putea fi reluate de c`tre una
din p`r]ile semnatare, ci numai denun]area prealabil` a Armisti]iului cu 72 de ore înainte.
Discu]ii ample s-au purtat cu privire la propunerea f`cut` de partea rus`, sus]inut`,
mai ales, de solda]ii din delega]ie cu privire la l`sarea liber` a “fraterniz`rii” militarilor
de o parte [i de cealalt` a frontului. Propunerea a fost respins` atât de partea român`,
cât [i de cea german`. De altfel, solda]ii români au r`mas imuni la propaganda agitatorilor
bol[evici cu privire la “binefacerile revolu]iei socialiste”.
Lucr`rile Armisti]iului, începute la Tecuci (la 23 noiembrie/6 decembrie 1917),
s-au mutat la Foc[ani, unde, la 26 noiembrie (9 decembrie) 1917, s-a [i semnat Armisti]iul19.
Armisti]iul semnat de România a fost unul impus, mai ales ca urmare a ie[irii Rusiei
din r`zboi, situa]ie în care România nu avea de ales. O rezisten]` singur` a Armatei Române
în fa]a Puterilor Centrale ar fi dus, practic, la nimicirea, în mare parte, a armatei [i ocuparea
întregului teritoriu al României, situa]ie pe care alia]ii României nu au în]eles-o de la început.
De[i mini[trii ]`rilor aliate [i asociate acredita]i la Ia[i (Sir G. Barclay, Charles Vopicka,
contele Saint-Aulaire [i baronul Carlo Fasciotti) recuno[teau, într-un Memoriu trimis
primului-ministru român Ion (Ionel) I. C. Br`tianu, la 8 (21) decembrie 1917, “extrema gravitate”

16
Kiri]escu Constantin, op. cit., p. 22.
17
România în Primul R`zboi Mondial, f.d.e., p. 321.
18
Kiri]escu Constantin, op. cit., p. 23.
19
România în Primul R`zboi Mondial, ..., p. 430.

156
Fundamente na]ionale
în care se g`sea statul român, justificând, astfel, încheierea Armisti]iului [i scoteau,
totodat`, în eviden]` sacrificiile enorme ale armatei române, eroismul ei nu numai în serviciul
cauzei na]ionale a României, dar [i al alia]ilor20. Punctul lor de vedere nu a întrunit
[i consim]`mântul guvernelor pe care le reprezentau, determinând chiar dezavuarea
contelui Saint-Aulaire.
Numai interven]ia ferm` a premierului român Ion (Ionel) I. C. Br`tianu printr-un amplu
Memoriu, adresat la 29 decembrie 1917 (10 ianuarie 1918) oficialilor alia]i, [eful guvernului
român a demonstrat imposibilitatea României de a adopta o alt` hot`râre f`r` a-i fi periclitat`
existen]a sa statal`, subliniind c` Armisti]iul a fost încheiat în condi]iile în care România
se g`sea, practic, izolat` [i asupra ei plana pericolul pierderii întregului teritoriu. Totodat`,
se sublinia c` Armisti]iul nu va atinge în niciun fel obliga]iile pe care România [i le-a asumat
prin Tratatul din august 1916.
Memoriul [efului guvernului român a avut un efect benefic asupra atitudinii multor
personalit`]i politice prin cunoa[terea în am`nunt a situa]iei României în momentul încheierii
Armisti]iului, precum [i determinarea acestora de a reflecta asupra obliga]iilor pe care
[i le asumaser` privind sprijinirea României. O asemenea semnifica]ie a avut [i interven]ia
ministrului de Externe al Fran]ei, St. Pichon, în Camera Deputa]ilor: “România a ob]inut
de acord cu noi [i prin noi Concursul tuturor alia]ilor. Armisti]iul n-a putut fi evitat,
cu toate sfor]`rile noastre”21.
Semnarea Armisti]iului impus a însemnat doar începutul calvarului la care România
a fost supus` de c`tre Puterile Centrale, for]at`, în cele din urm`, s` semneze, la 24 aprilie
(7 mai) 1918, “Pacea de la Bucure[ti”, o “pace” imperialist`, care arunca România în lumea
]`rilor coloniale crunt exploatate de c`tre marile puteri imperialiste, în frunte cu Imperiile
german [i austro-ungar.

20
Ibidem.
21
Ibidem, p. 432.

157